Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Sorin Victor Lepşa şi Miron Tudor Mitrea, secretari.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor şi domnilor,

Declar deschisă şedinţa de astăzi, joi, 8 octombrie 1998, a Camerei Deputaţilor.

Prima parte a şedinţei noastre este cea destinată intervenţiilor.

Îi dau cuvântul domnului deputat Dorin Vataman. Se pregăteşte domnul deputat Petre Naidin.

Vă rog.

Domnul Dorin Vataman:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

În zilele de 12 şi 13 septembrie a.c., o delegaţie parlamentară română s-a deplasat în nordul Bucovinei, pentru a participa la manifestarea culturală "Limba noastră cea română". Iniţiativa îmi aparţine, ideea acestei iniţiative venindu-mi în această vară când, din păcate, pentru prima dată am fost la Cernăuţi, în calitate de parlamentar, însoţit de profesorul Marian Olaru, directorul Colegiului Naţional "Eudocxiu Hurmuzachi" din Rădăuţi, secretar al Societăţii pentru Cultură şi Literatură Română în Bucovina.

Cu ocazia acestei prime vizite, am constatat de la liderii societăţilor româneşti din Cernăuţi că românii din Bucovina, de dincolo de sârma ghimpată, sunt cuprinşi de un sentiment de abandon şi neputinţă, atât din cauza ofensivei antiromâneşti duse de autorităţile ucrainene, cât şi de propaganda unor forţe politice din ţară, care au căutat să le inducă impresia că actuala Putere din România i-a trădat, i-a vândut, i-a uitat, a semnat etc.

Atunci le-am promis sprijin şi i-am asigurat că românii din ţară nu i-au uitat. Vizita delegaţiei parlamentare române a fost foarte densă şi s-a soldat, cred eu, cu rezultate pozitive.

Pe lângă o luare la cunoştinţă pe viu a situaţiei de acolo, a contribuit în mod sigur la ridicarea moralului populaţiei româneşti, iar pe autorităţile ucrainene le-a pus pe gânduri, cel puţin.

În prima zi, delegaţia a vizitat Cetatea Hotinului, unde ne-a întâmpinat statuia unui cazac, iar măreaţa cetate, uitată parcă de toată lumea, devine, pe zi ce trece, o ruină.

La întoarcere, "am năvălit" într-o şcoală românească la Dinăuţi, în nordul Basarabiei, îmbiaţi de invitaţia "Bine aţi venit!" pusă deasupra intrării cu ocazia începerii anului şcolar. Am ascultat pe profesori, pe elevi, am dăruit cărţi.

Reântorşi în Cernăuţi, am vizitat cimitirul unde, sub monumente în ruină, nu ştiu ce somn au marii bărbaţi făuritori de cultură şi Ţară Românească, apoi fostul Palat Mitropolitan, actualmente Universitate, unde românii dispun doar de o grupă în cadrul Facultăţii de Filologie.

Înainte de întâlnirea cu liderii organizaţiilor româneşti, am mai trecut pe la Casa Aron Pumnul - o ruină în care stau trei familii de chiriaşi, în faţa căruia se află un bust al lui Eminescu, abia vizibil dintre bălării.

Pentru a nu lungi vorba cu nararea întregii poveşti a vizitei, din discuţiile avute atât sâmbătă seara, cât şi duminică, 13 septembrie, la manifestarea propriu-zisă, am constatat cu toţii că situaţia românilor din Ucraina este tragică şi că se impun unele măsuri pe care îmi permit să le rezum astfel, lăsând posibilitatea identificării şi a altor măsuri: monitorizarea prevederilor Tratatului dintre România şi Ucraina referitoare la drepturile minorităţii române din Ucraina; concretizarea euroregiunii Prutului Superior; înfiinţarea unui consulat român la Cernăuţi; înfiinţarea unui centru cultural la Cernăuţi, pentru aceasta fiind necesară retrocedarea Palatului Naţional şi a Casei Naţionale; renegocierea Convenţiei potrivit căreia anual se face un schimb de burse între cele două ţări, paritar, câte 35 de fiecare parte, fiind necesară în această acţiune introducerea principiului proporţionalităţii; de asemenea, este necesar ca selecţia bursierilor români din Ucraina să fie făcută de profesori români; înfiinţarea unei universităţi multiculturale la Cernăuţi, cuprinzând şi facultăţi în limba română.

Se pot avea în vedere şi alte măsuri dependente numai de partea română, precum: extinderea razei de acţiuni a releelor TV de pe partea românească, în aşa fel încât programele Televiziunii publice româneşti să fie accesibile şi românilor din Ucraina; acreditarea a câte unui corespondent permanent atât de către Televiziunea naţională, cât şi de către Radioul Naţional, corespondenţi care să fie recrutaţi dintre românii de acolo; preluarea în custodie a mormintelor academicienilor şi ale altor mari oameni români din Cimitirul din Cernăuţi de către Academia Română; trimiterea a cât mai multor cărţi, în special manuale şcolare şi clasici ai literaturii române. Şi această listă rămâne deschisă.

În încheiere, vreau să fac un apel către colegii din toate părţile acestei săli, să înceteze folosirea tragediei românilor din Ucraina în scop propagandistic şi să acţioneze constant şi unitar, aşa cum acţionează în toate cazurile când este vorba de interesul naţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Naidin. Se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea.

Domnul Petre Naidin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înainte de a se hotărî domnul Emil Constantinescu, preşedinte şi al Comisiei naţionale pentru prevenirea şi combaterea sărăciei, în a lămuri filozofia tranziţiei şi a ceea ce înseamnă sărăcia la noi în ţară, raportul dezvoltării umane pe anul trecut a fost prezentat la Cotroceni. Nu ştiu cât de iubiţi sau frumoşi mai suntem, dar sigur trăim ca cei mai săraci pământeni, confirmă iniţiatorii Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare - PNUD. Salariul mediu şi respectiv gradul de a te bucura de un trai decent abia depăşesc pragul acestui dar năucitor al trăirii umane, confirmând, în raport cu alţii, că în 1997 sărăcia s-a aşezat boiereşte la masa românului.

Pentru unii văzând, mulţi bănuind cum poate viaţa la alţii, apăsătoare poate fi amintirea cuiva din copilărie, că "mai săraci ca anul acesta, cel trecut şi de când ne ştim n-am fost niciodată". Pare ca o fatalitate, deşi este o realitate.

Poţi accepta şi spusa filozofului că sărăcia nu-i un viciu, dar după decembristul entuziasm, speranţele sugrumate de neputinţă sau indolenţă provoacă durerea. Iar zicerea "Când eşti sărac, nu uita că eşti român" induce cel mult un zâmbet indulgent.

Nimic mai real decât ceea ce citeam de curând în Piaţa Revoluţiei: "Guvernele trec, sărăcia se adânceşte". Măsurând calitatea vieţii, indicele dezvoltării umane este din ce în ce mai mic an de an, în concordanţă, în primul rând, ştim cu toţii, cu valoarea pib-ului şi rata lui de scădere. 7% anul trecut faţă de 1996 şi aproape sigur cu 4% în acest an faţă de precedentul. Şi de aici, drept consecinţă, se autentifică scăderea nivelului de trai sub impactul evoluţiei economice spre criză.

Ce a ieşit din evoluţia dezvoltării uman-naţionale? Nici măcar faptele de milostenie la care ne îndeamnă Mântuitorul: "Satură pe cel flămând şi dă de băut celui însetat!". În nici un caz cu pâine şi cartofi pentru români, arată statistica. Carnea, ouăle şi câştigurile în buzunare ajungând un lux.

"Cercetează pe cel bolnav şi îngroapă pe cel mort!" Tristă realitate! 21% dintre noi n-au şansa să atingă vârsta pensionării, speranţa de viaţă scăzând la 69 de ani. Mulţi sunt împinşi în lumea celor fără durere şi suspin, pentru că la 3 ore un român moare de tbc.

"Îmbracă pe cel gol!" Poate în special pe cei 5% dintre copiii între 7 şi 14 ani, care nu frecventează nici o formă de învăţământ, sau cele 850 de persoane dintr-o mie, care nu pot, sau nu au de ce să meargă la bibliotecă, teatru, sau concerte, nici măcar acasă neputând fi cuplaţi la civilizaţie, doar 150 dintr-o mie având televizor, plătind abonament pentru radio, sau instalându-şi telefon.

"Învaţă pe cel neştiutor!" Inclusiv pe cei 3% din populaţia adultă, care este analfabetă.

"Primeşte în casă pe cel străin!" Dacă ai şi unde! 70% din tineri neavând unde locui, nu se pot căsători.

"Cercetează pe cel din temniţă!" Din păcate, mai mulţi, şi violenţi, predispuşi la un consum mediu de alcool din ce în ce mai ridicat, cu o apetenţă la crime, violuri şi tâlhării, în numai 2 ani dublându-se nivelul infracţional.

"Îndreaptă pe cel ce greşeşte!" Cu toate rugăminţile în ceasul al 12-lea ale lui Radu Vasile, inclusiv ale Opoziţiei, despre ceasul al 12-lea al stării economico-sociale a naţiunii, bântuită de criză, exact ca în 1930, ultima şansă nu poate fi decât cea inspirată de soluţia nu ultimului cartuş, şi nu a remanierii, ci a demisiei.

În definitiv, dormiţi liniştit, domnule Emil Constantinescu, acum când suntem foarte săraci, foarte puţini, foarte singuri?

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Ţurlea. Urmează domnul deputat Nicolae Popa. O să am rugămintea să vă încadraţi în cele 3 minute.

Vă mulţumesc.

Domnul Petre Ţurlea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor, atâţia câţi sunteţi, aveam de gând să prezint la tribuna Camerei Deputaţilor, pe puncte, o motivaţie a cererii de aducere în faţa justiţiei a domnului preşedinte Emil Constantinescu.

Ştiţi, probabil, că o serie de grupuri parlamentare au iniţiat o cerere către Preşedinte ieri, pentru a veni să-şi prezinte, să-şi motiveze activitatea dezastruoasă din fruntea statului. De aceea, renunţ la această problematică, însă mă opresc puţin asupra vestitei încercări a Guvernului şi a Preşedinţiei României de a întemeia ilegal şi împotriva Constituţiei româneşti o universitate maghiară pe teritoriul României cu numele "Petö fi-Schiller". Iniţiativa acestei denumiri a fost a Preşedintelui României şi a fost îmbrăţişată cu mare veselie de marea majoritate a membrilor Guvernului României.

Am fost stupefiat când am aflat că se vrea să se dea numele unei universităţi româneşti pe teritoriul României, numele poetului maghiar Petö fi Sándor. Eu, care am oarecare cultură generală şi nu-l bănuiesc a avea, pe domnul Preşedinte, având în vedere ceea ce face, am mers imediat la cărţile pe care le ştiam şi am găsit, printre nenumăratele dovezi ale faptului că autorul acesta, Petö fi Sándor, este cel mai şovin autor maghiar din secolul al XIX-lea, îndemnurile sale fiind explicit date împotriva naţiunii române. Am extras din multele exemple de genul acesta, un fragment dintr-o poezie, pe care daţi-mi voie să vi-l citesc. Poezia se cheamă "Pe viaţă şi pe moarte" şi a fost scrisă chiar în anii 1848 şi dovada faptului că maghiarii de azi îmbrăţişează această idee este faptul că această poezie a fost republicată ultima oară într-un magazin literar, publicat la Budapesta în ediţie de masă - 120 de mii de exemplare -, în numărul din 9 septembrie 1995. Deci, foarte de curând.

Citez din Petöfi Sándor:

"De la Carpaţi, până la Dunărea de Jos,/ Un strigăt de groază, o furtună sălbatecă!/ Cu părul zbârlit şi fruntea plină de sânge,/ Maghiarul stă singur în lupte şi nenorociri.../ Croaţi, germani, sârbi şi români,/ Ce vă repeziţi cu toţii la Ungaria?/ Sabia care v-a cruţat de turci şi de tătari/ Sclipeşte în mâna maghiarului.../ Căci, nu sunteţi decât corbi, nişte corbi scârboşi,/ Dar maghiarul încă nici vorbă să moară./ Doamne fereşte! Ba, chiar cu sângele vostru,/ El va zugrăvi pe cer purpuriul zorilor.../ N-o să mai fie duşmani, când ultimul strop/ De sânge va curge din blestematele voastre inimi... (Blestematele voastre inimi de români, evident.) Ridică-te, deci, maghiare, împotriva acestei hoarde,/ Căci doar binele şi sângele tău preţuiesc.../ Cândva ne-am luptat cu leii,/ Acum să ne devoreze lepădăturile de păduchi?"

Iată, dar, doamnelor şi domnilor, pe Preşedintele României şi Guvernul României dând numele lui Petö fi Sándor unei Universităţi din România. Poetul care spune despre români că sunt "corbi scârboşi", o "hoardă", "păduchi" şi-i îndeamnă pe maghiari să zugrăvească zorile cu sângele românilor, îi îndeamnă pe maghiari să facă să curgă ultimul strop de sânge din inimile românilor.

Cei ce s-au gândit să dea acest nume unei universităţi româneşti, de pe pământul României, cu banii statului român, numele unuia care îndeamnă deci la genocid, la asasinarea în masă a poporului român, sunt nişte trădători ai neamului românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Neculai Popa. Se pregăteşte domnul deputat Vetişanu. A venit? N-a venit.

Domnul deputat Ion Bivolaru este aici? Este.

Vă rog.

Domnul Neculai Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Constat cu stupoare şi revoltă, în acelaşi timp, faptul că mai toate ziarele care apar în România în anul 1998, după 2 ani de zile a guvernării distructive a coaliţiei CDR-USD-UDMR, colcăie de titluri şi informaţii despre exacerbarea, fără precedent, a stării infracţionalităţii din România.

Evident, toate aceste informaţii legate de modul în care copiii şi femeile sunt violaţi cu bestialitate, bătrânii sunt asasinaţi cu ferocitate, omoruri deosebit de grave, au fost preluate din rapoartele oficiale ale institutelor de stat, în speţă Raportul naţional al dezvoltării umane, iniţiat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

Astfel, în 1997 au fost condamnaţi definitiv 111.926 de infractori, faţă de 37.112, câţi fuseseră înregistraţi în 1990. Raportându-ne la anul 1997, numărul de crime la 120 de mii de locuitori este de 7; numărul de violuri la 100 de mii de femei este de 9; furturi şi tâlhării la 100 de mii de locuitori este de 229.

Mesajul acestor cifre te înfioară, te cutremură. România este bântuită de crime, jafuri, violuri, răpiri şi furturi, toate acestea imprimând spaimă şi teroare.

Teroarea psihologică, pe care din ce în ce mai mulţi indivizi fără scrupule şi Dumnezeu a ricoşat-o într-o Românie care tinde spre civilizaţie în mileniul III, a atins cote paroxistice.

Populaţia ţării, sub înaltul patronaj al actualei Puteri şi al Preşedinţiei, trăieşte drame înfiorătoare. S-a ajuns până acolo, încât oamenii sunt preocupaţi la cel mai înalt nivel de menţinere a vieţii soţiilor, copiilor şi mamelor acestora. Siguranţa vieţii românilor a devenit aproape un nonsens şi în acelaşi timp o problemă existenţială.

Acest dezmăţ incredibil pe planul stării infracţionale din România este o consecinţă directă a decăderii sociale, precum şi un rezultat indiscutabil al neajunsurilor, sărăciei, lipsurilor de tot felul.

Tabloul acesta sumbru care cancerizează societatea românească provoacă o imensă stare de insecuritate, subminează ordinea publică, autoritatea statului, legea, climatul moral şi fizic.

Practic, se pune sub semnul întrebării întregul eşafodaj al societăţii.

Stimaţi colegi,

Pentru stoparea acestui spectacol terifiant, cu criminali, tâlhari, bandiţi, ce poate fi urmărit zilnic pe gratii de populaţia paşnică a României, doresc să-i solicit ministrului justiţiei, domnul Valeriu Stoica, şi ministrului de interne, domnul Gavril Dejeu, modificări grabnice, esenţiale, ale Codului penal, pentru înăsprirea pedepselor prevăzute de acesta, şi anume: privări de libertate mult mai grave, să se elimine eliberările condiţionate pentru faptele deosebit de grave, să se uziteze mai des pedeapsa supremă care există în prezent în Cod penal, şi anume condamnarea pe viaţă.

Societatea românească nu-şi mai poate permite să se joace cu propria soartă, într-un spirit metafizic, despre democraţie şi libertate, dar care supune întreaga comunitate a naţiunii teroarei şi fricii generate de indivizi, cei mai mulţi recidivişti, care nu cunosc şi care nu respectă nici o lege.

Se pare că faţă de asemenea încălcări de extremă gravitate ale legii şi normelor de convieţuire socială, statul, în legile sale, trebuie să inspire teamă tuturor celor tentaţi de fapte care oripilează condiţia umană. Trebuie să facem din Codul penal un anticorp eficient în bătălia pentru asanarea acestor atentate extrem de periculoase.

Numai prin impunerea obligatorie a respectării legii putem proteja copiii, bătrânii, familiile, avutul, demnitatea de oameni şi cetăţeni. Numai aşa vom extirpa ucigaşii, tâlharii, hoţii, violatorii, pe toţi aceia care nu merită şi nu au dreptul de a fi numiţi oameni şi cetăţeni. Ar fi dramatic şi tragic pentru noi, trimişii aleşi ai poporului, în forul legislativ, să tolerăm pe mai departe această nebunie fără limite a infractorilor.

Mă întreb şi eu, ca şi dumneavoastră, ce se mai poate face pentru a opri acest drum cumplit către moarte şi violuri îngrozitoare.

Domnilor colegi,

Nu vreau să şochez, dar credeţi-mă că eu, ca om, am cunoscut familii chiar în judeţul Alba care au trăit grozăvia morţii prin violenţă, prin dispariţia unor fiinţe dragi. Personal, nu aş ezita nici o clipă să votez cu ambele mâini reintroducerea pedepsei cu moartea, cel puţin un an de zile.

În acelaşi timp, sunt convins că este extrem de dificil de luat o asemenea decizie în România de astăzi, ţară europeană care s-a integrat pe drumul civilizaţiei europene.

În consecinţă, cer însă celor două ministere - al Justiţiei şi cel de Interne - să anunţe Parlamentului măsurile legale şi urgente de înăsprire a pedepselor care trebuie să fie nemiloase, fără nici un fel de circumstanţe pentru fiecare criminal. Nimic mai grav decât să asistăm neputincios la acest genocid pe care-l produc la scară naţională criminalii extrem de periculoşi.

Trebuie să salvăm România înainte de a deveni o junglă în inima Europei.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ion Bivolaru. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Drecin.

Domnul Ioan Bivolaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O ştire de presă de ultimă oră, având ca sursă un comunicat al Inspectoratului General al Poliţiei, ne asigură că primele 26 de dosare penale, având 26 de persoane implicate, vizând marea inginerie de risipire a flotei maritime, gândită şi implementată în anii 1991-92 de echipa de conducere a Ministerului de Transporturi de atunci, au fost finalizate şi că prejudiciul în derulare este de peste 100 milioane de dolari şi 20 miliarde de lei.

Suntem asiguraţi că există alte 28 de dosare penale pe rol, în care sunt implicate 36 de persoane, trimise deja în judecată.

Suntem înştiinţaţi că Inspectoratul General al Poliţiei şi-a exercitat legal şi corect atribuţiile şi competenţele şi că Fondul Proprietăţii de Stat aflat în firească stare de spirit a schimbat de la conducerea celor trei companii maritime, NAVROM, ROMLINE şi PETROMIN, pe toţi specialiştii pe care-i consideră responsabili de prejudiciile incriminate.

Aceste informaţii sunt însă pe cale să ne asigure atât doza de încredere în vigilenţa, eficienţa şi corectitudinea insituţiilor statului, cât şi doza de îngrijorare privind starea morală a acestor insituţii.

Pentru că, ce nu aflăm din comunicatul de presă trebuie să ne îngrijoreze la fel de mult, şi anume că în derularea anchetelor penale respective, echidistanţa justiţiei faţă de influenţele Preşedinţiei ţării, pe de o parte, şi faţă de influenţele grupurilor de interese mafiote legate de flotă, pe de altă parte, s-a blocat la stadiul de deziderat.

Dacă Preşedinţia, prin desele apariţii mediatizate şi celebra listă neagră afişată la gazeta de perete a Cotroceniului, a stabilit providenţial cum şi cine se face răspunzător de prejudiciile incriminate, justiţia, scutită de acest efort, execută obedient sentinţe emanate de la conferinţele de presă ale insituţiei supreme.

Este cazul, unul din cazuri, fostului manager al Companiei maritime NAVROM, comandantul de cursă lungă Manea Ghiocel, demisionat din funcţie în 1997, la presiunea nelegitimă şi expresă a ministrului transporturilor, Traian Băsescu, şi anchetat în prezent sub stare de arest prelungit, în timp ce Fondul Proprietăţii de Stat a numit în conducerea companiilor respective incompetenţi recunoscuţi public, din anturajul apropiat al domnului ministru, plasaţi oportun în aceste posturi pentru a pregăti actul final al privatizării flotei maritime române.

În timp ce specialişti declaraţi ai domnului ministru al transporturilor se plimbă liber cu sentinţe consistente, rămase definitive, de privare de libertate în buzunar, neconstituind aceştia un pericol public, alţi specialişti reali, pe criterii strict politice, sunt reţinuţi selectiv şi peste termenele legale în aresturi, în aşteptarea unei relaxări în comunicatele providenţiale ale Preşedinţiei.

Ce nu mai aflăm din comunicatul de presă? Că justiţia, încremenită obedient, cu faţă spre Cotroceni, recunoscând superioritatea acelui organism neconstituţional, CNAICO, refuză incredibil să dea curs în instanţă, amânând nemotivat recursul la prelungirea cu încă o lună a arestului comandantului Manea Ghiocel. Şi aceasta, în timp ce persoane implicate în aceleaşi cauze penale, sunt anchetate în stare de libertate, iar la conducerea Companiei Navrom, acum se află un director cu dosar penal pe rol.

Motivul invocat de instanţa constănţeană pentru reţinerea în stare de arest a fostului manager Manea Ghiocel a fost că acesta reprezintă un pericol public şi este aberant în circumstanţele prezentate.

Adevăratele motive ale privării acestui om de dreptul de a fi anchetat şi judecat în stare de libertate sunt cantonate într-un context complex, în care-şi exercită puterea prerogativele.

În primul rând, comandantul Manea Ghiocel beneficiază de un statut pe care actuala Putere doreşte să-l exploateze cât mai profitabil în favoarea sa. Manea Ghiocel este membru al PDSR şi a refuzat cu demnitate solicitarea de a se înrola într-un partid al coaliţiei politice actuale, pentru a rămâne pe funcţie.

În al doilea rând, acest om, cu resurse financiare modeste, nu poate asigura cei 10 mii de dolari, cât este obiceiul pământului constănţean, pentru anchetarea şi judecarea sa în stare de libertate.

În al treilea rând, există presiuni din zona mafiotă a şipingului românesc ca acest fost manager să nu poată pleda acum într-un contencios pentru susţinerea unui interes al Companiei NAVROM, care trebuie să piardă. Este stabilit că trebuie să piardă. Sunt în acest joc circa 15 milioane de dolari.

În al patrulea rând, interese din interiorul Puterii actuale doresc să muşamalizeze legăturile acestora cu mafia din flota maritimă, declarată ca reprezentând adevăraţii specialişti din domeniu, precum şi canalizarea atenţiei opiniei publice şi a organelor judiciare de anchetă pe alte cazuri, colaterale sau minore.

Şi nu în ultimul rând, influenţa intervenţiilor Preşedinţiei în problemele specifice ale insituţiilor statului, insituţii devenite prizoniere obediente ale directivelor şi indicaţiilor emanate de la centru, sub semnul îngrijorător al alterării actului justiţiei şi nu numai.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Drecin. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Vetişanu.

Domnul Mihai Drecin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte, permiteţi-mi să prezint doar esenţa declaraţiei mele şi materialul în întregime să-l ofer apoi doamnei de la stenografie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, după aceea, materialul puteţi să-l daţi în extenso să fie cuprins ca atare în stenogramă.

Domnul Mihai Drecin:

Democratismul şi europenismul societăţii româneşti postdecembriste este o realitate în plină evoluţie, pe care doar rău-voitorii o pot contesta. Minorităţilor naţionale li s-au recunoscut drepturi, li s-au acordat facilităţi mult peste standardele europene ale momentului. Mai mult, atât foştii, cât şi actualii guvernanţi, ignorând învăţămintele istoriei, jignind sentimentul naţional al populaţiei româneşti majoritate, dând dovadă de o periculoasă naivitate, vecină uneori cu prostia, au dat legi, au impus tratate internaţionale şi ordonanţe de urgenţă, care au instituit veritabile privilegii pentru unele minorităţi, în special pentru maghiari.

Separatismul şcolar pe criterii etnice; plăcuţele bilingve la inscripţionarea denumirii unor localităţi; folosirea altor limbi decât cea oficială, româna, în administraţie, justiţie şi inscripţionarea unor instituţii publice sau simple firme comerciale; arborarea unor însemne naţionale altele decât cele ale statului român; renunţarea la teritorii istorice româneşti prin tratate redactate şi semnate în pripă; acreditarea unor ambasadori cunoscuţi pentru politica antiromânească pe care o profesează cu obstinaţie; înfiinţarea universităţii maghiare de stat etc. - cele mai multe obţinute prin ocolirea voinţei Parlamentului şi legilor Ţării - sun mostre ale unei mentalităţi impuse din afara graniţelor, care licitează tradiţionala toleranţă românească. Ea vizează o excesivă menajare a susceptiblităţii minoritarului, obol pe altarul unei viitoare Europe "mamă bună", dreaptă şi imparţială pentru toţi locuitorii ei, indiferent de etnie.

Cu toate acestea, statul român este atacat cu tot mai multă forţă şi perfidie atât din interior, cât şi din exterior. Românii trec printr-o experienţă inedită, care-i poate uimi, demobiliza, revolta, deruta. Cu atât mai mult cu cât constată că statele vecine duc o politică intolerantă faţă de propriile minorităţi naţionale, în special faţă de români, a căror asimilare etnică o urmăresc cu perseverenţă.

După cum se ştie, în 1918-1919, după trasarea graniţei de vest, în Ungaria au rămas aproximativ 350 de mii de români. Astăzi, statisticile oficiale din ţara vecină vorbesc de existenţa a numai 10 mii - 20 mii de etnici români.

Deci, în aproximativ 80 de ani, regimurile politice maghiare, indiferent de culoarea lor politică, au dus o dură şi eficientă politică de deznaţionalizare. Ea a vizat toate minorităţile naţionale în pofida permanentelor declaraţii de respectare şi cultivare a spiritului democratic şi european.

În aceste zile, lumea politică de la Budapesta pune la cale ultima lovitură - am numi-o de graţie - pe care o vor primi minoritarii români, slovaci, sârbi, ucraineni, majoritatea celor 13 minorităţi naţionale recunoscute oficial în Ungaria.

La 18 octombrie a.c. vor avea loc alegeri locale şi concomitent realegerea aşa-numitelor autoguvernări locale la nivelul minorităţilor naţionale. Etnicii români autohtoni sunt răspândiţi în Budapesta şi judeţele Bé ké s, Borsod Abauj-Zemplé n, Csongrád şi Hajdu-Bihár.

Cu ocazia depunerii listelor pentru autoguvernările româneşti, s-a constatat că o serie de maghiari şi secui originari din România, emigraţi în Ungaria atât înainte, cât şi după 1989, caută să penetreze şi să copleşească numeric organizaţiile tradiţionale ale românilor din Ungaria. Aceşti emigranţi sunt controlaţi politic de UDMR şi statul maghiar.

În ianuarie 1999, când deputaţii sau electorii români trimişi de autoguvernările locale se vor reuni pentru a alege conducerea pe ţară a autoguvernării româneşti, aceşti falşi etnici români vor acapara puterea la nivelul comunităţilor româneşti din Ungaria.

Urmarea imediată poate fi subordonarea puţinelor şi firavelor insituţii româneşti subvenţionate de stat - aş aminti Liceul Nicolae Bălcescu, Editura "Noi" şi Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria, toate cu sediul în orăşelul Gyula -, chiar desfiinţarea acestora, prin dirijarea subvenţiilor băneşti spre alte insituţii nou înfiinţate, considerate mai performante pentru (culmea!) interesele românilor din Ungaria.

Oare, "uropeanul" domn Frunda cunoaşte dedesupturile acestei scamatorii politice? Poate să se revolte împotriva acestei crase metode de asasinare etnică, care pune capăt asimilării minoritarilor din "Anya-Örszag"?

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Vetişanu. Este aici? Deci, nu este aici.

Domnul deputat Eugen Nicolicea. Se pregăteşte domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul Eugen Nicolicea:

În vizita sa în Statele Unite, premierul Radu Vasile nu a convins interlocutorii că România a pornit ireversibil spre capitalism, că s-au făcut paşi importanţi pentru reformă şi privatizare.

Dacă ar fi fost o vizită a Preşedintelui, s-ar fi schimbat lucrurile. Acesta ar fi putut arăta că cel puţin la Cotroceni mentalitatea s-a schimbat, el personal ghidându-se după un principiu al societăţii de consum: "foloseşte şi aruncă".

Promisiunile electorale folosite cu succes au fost aruncate apoi la coş odată cu afişele electorale vechi. Electoratul defavorizat a fost folosit la vot şi apoi aruncat în şomaj. Presa, folosită pentru a-şi crea o imagine falsă, a fost aruncată apoi în ghiarele justiţiei, partidele şi formaţiunile care l-au susţinut şi propulsat, minimalizate şi aruncate în afara Convenţiei sau în afara jocului politic, respectiv Alianţa Civică şi PNL-CD.

Dar ce se întâmplă cu cei care, după ce au pus tot ce au avut pentru ca un fost secretar PCR să ajungă preşedinte, nu vor să se lase aruncaţi? Atunci, se aplică varianta: "foloseşte, murdăreşte şi aruncă".

Astfel, Victor Ciorbea a devenit, în opinia preşedintelui, un frustrat, o babă care se lamentează. Cel mai recent caz este al doamnei Lucia Hossu Longin, un profesionist de marcă al televiziunii. Ea a pus o parte din sufletul ei "Memorialului durerii", slujind cu credinţă interesele PNŢCD care l-au aşezat pe Emil Constantinscu în fotoliul de la Cotroceni. Drept răsplată, atunci când a candidat pentru funcţia de director al TVR, fără voia Cotrocenilor, slugile de la Departamentul emisiunilor informative au comis cea mai abjectă acţiune de compromitere a sa, iar în Parlament a fost "lucrată" ca să nu fie votată chiar de către CDR. Situaţia conducerii TVR n-a fost rezolvată nici astăzi şi, probabil, nu se va rezolva până când călugărul Vasile nu-l va inspira din nou pe Emil Constantinescu. Gurile rele susţin că Lucia Hossu Longin nu a fost agreată, pentru că în emisiunea sa a elogiat pe cei căzuţi în munţi şi nu pe fostul secretar BOB.

În realitate, şi în cazul ei a fost folosit principiul: foloseşte, murdăreşte şi aruncă. Aviz celor 15 000 de specialişti! Veţi fi aruncaţi imediat ce nu veţi mai fi folositori!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu şi se pregăteşte domnul Gheorghe Ana.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La întâlnirea ACR de la Tg.Mureş, lucrurile s-au petrecut exact aşa cum ne-am aşteptat. UDMR nu iese de la guvernare, Udemeriştii au calculele lor uşor de decodificat. Nu dau pasărea din mână pe cea din gard, pe cine ar mai şantaja ei, de la cine ar mai pretinde atâtea privilegii? Cui ar mai da câte un deşănţat ultimatum? Apoi, nu-i lasă, în primul rând, Budapesta, de la care UDMR primeşte zilnic ordine. Aşadar, udemeriştii o ţin înainte cu înfiinţarea universităţii maghiare de stat pe criterii etnice numai şi numai la Cluj-Napoca, fără a se mai întreba şi pe ce bani într-o ţară sărăcită şi cu ce dascăli. Condiţionează totul, în continuare, în funcţie de aplicarea blestematelor ordonanţe de urgenţă nr.36 şi 22 şi cer capul ministrului Andrei Marga. Deocamdată, spre cinstea lor, membrii Comisiei pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor rămân pe poziţie prin acel "nu" hotărât în cazul înfiinţării universistăţii maghiare de stat. Context în care sunt regretabile penibilele bâlbe ale Guvernului care, în loc să le zică pe limba lor "A viszontlatsra", adică "la revedere", luând repede şi prost o măsură, s-a făcut de râs în faţa ţării, aşezând din nou Parlamentul României în delicata postură a celei de-a 5-a roţi la căruţă, acceptând ideea falimentară a hibridului numit Petö ffi - Shiller a unei universităţi maghiaro-germane pe pământ românesc din care să fie exclusă româna, limba oficială a statului.

De fapt, domnul Radu Vasile avea mare nevoie de o hârtie pentru a se bate în piept în faţa străinătăţii şi să se laude că în România coaliţia este unită. Apoi, dacă tot a făcut o prostie Guvernul Vasile de ce nu i-au dat numele cum ar fi fost normal, Iancu - Adi - Roth, Blaga - Adi - Lenau sau măcar Eminescu - Petö ffi - Schiller. Nu are importanţă nici pentru mai marii zilei, nici pentru UDMR că 72% dintre români zic nu universităţii ungureşti, din care ei au hotărât să lipsească românii. Că nu o doresc nici profesorii, nici studenţii clujeni, nici măcar nemţii? Deoarece, ştie oricine, acesta este un pas decisiv pentru federalizarea mascată a României, pentru recunoaşterea celei de-a doua limbi oficiale - maghiara, pentru scoaterea parşivă din Constituţie a art.1 şi atacarea statutului de stat naţional unitar al României, azi aflată în situaţia din 1939-1940. Cine acceptă aceste absurde pretenţii când maghiarii azi pot învăţa în 17 facultăţi cu 39 de specializări este de acord cu privilegiile, cu separatismul, cu enclavizarea şi federalizarea României, De aici şi până la ruperea Transilvaniei din trupul ţării, după scenarii create prin cancelarii occidentale rămâne doar un pas. Repetate semnale de alarmă au fost trase destule. Urechi însă să le audă nu sunt. Atinse fiind interesele statului naţional unitar român, PUNR consideră că în privinţa universităţii maghiare se impune urgent organizarea unui referendum în Ardeal, apoi la nivelul ţării întregi. Aşa este corect. În aceste probleme nu decide nici Tokes Laszlo, nici Eva Maria Barki, nici Kotono Adam, nici Kiraly Karoly, nici Sandor, nici Marko Belo, nici Csapo Iosef. Ţara să-şi spună cuvântul. Să hotărască romnii, stăpâni la ei acasă, pentru că România nu trebuie confundată cu un sat fără câini.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Gheorghe Ana şi se pregăteşte domnul deputat Iuliu Furo.

Domnul Gheorghe Ana (HD):

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Alături de strigătele de revoltă, de indignare, de chemare la raţionalitate, de trezire, auzite de pretutindeni, vă prezint scrisoarea deschisă a pensionarilor din judeţul Hunedoara, adresată preşedintelui României, Parlamentului României, Guvernului României.

"Reprezentanţii celor peste 130 000 de pensionari din judeţul Hunedoara, întruniţi în municipiul Petroşani, vă adresează cu tot respectul cuvenit această scrisoare considerând că sunteţi forurile care pot determina îmbunătăţirea vieţii pensionarilor din România, din care peste 50% au ajuns în pragul disperării, pensia neajungând nici pentru hrana zilnică. Spre regretul nostru, cu toate intervenţiile făcute la nivel central nu s-a realizat o îmbunătăţire în corelarea pensiilor cu preţurile, ba din contră, situaţia pensionarilor devine tot mai dramatică. Indexările pensiilor nu acoperă creşterea preţurilor, puterea de cumpărare a pensiilor a crescut din anul 1990 până în prezent de peste 4 ori. Pensionarii care au fost cetăţeni de mare prestigiu ce au contribuit la formarea avuţiei naţionale au ajuns într-o stare de degradare morală şi fizică alarmantă. Considerăm această atitudine a Guvernului ca o totală desconsideare a celor ce pe umerii cărora s-a clădit această ţară. Mortalitatea a crescut alarmant în rândul pensionarilor şi din cauza preţurilor exorbitante ale medicamentelor, precum şi a micşorării numărului de bilete de tratament în staţiunile balneoclimaterice destinate acestora.

Având în vedere cele menţionate mai sus, solicităm sprijinul în rezolvarea unor probleme pentru pensionari.

1. Discutarea şi aprobarea în Parlamentul României a Legii pensiilor cu aplicare începând cu trim.IV al acestui an. În cadrul acestei legi se impune recorelarea tuturor pensiilor de stat, indiferent de anul pensionării, după criteriul echităţii, astfel, pentru muncă, vechime şi grupă de muncă egală, pensie egală.

2. Nivelul pensiilor de stat minime să asigure un trai decent, prevedere care, de altfel, există şi în Constituţia României.

3. Sanatoriile de tratamente a bolilor profesionale, cronice, a bolilor specifice grupei a 3-a să rămână în patrimoniul şi administraţia Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cât şi o parte din casele de odihnă şi tratament din patrimoniul statului şi sindicatelor să fie destinate pensionarilor.

4. Acordarea şi asigurarea, în continuare, a medicamentelor compensate, a transportului pe CFR, a biletelor de tratament şi odihnă în regim compensat.

Domnilor demnitari, ce aţi fost investiţi de către poporul român să conduceţi cu demnitate şi onoare destinele ţării, nu uitaţi că mai devreme sau mai târziu veţi fi şi dumneavoastră pensionari. "

Semnează pensionarii din judeţul Hunedoara.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Iuliu Furo şi se pregăteşte domnul deputat Victor Neagu.

Domnul Iuliu Furo:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să mă folosesc de acest prilej pentru a exprima şi de la tribuna Parlamentului solicitarea celor 134 de parlamentari, senatori şi deputaţi, semnatari ai unei scrisori adresate domnului Emil Constantinescu, preşedintele României, cu rugămintea de a veni în faţa Parlamentului în cursul lunii octombrie pentru a prezenta un mesaj privind starea naţiunii. Având în vedere starea critică în care a ajuns economia naţională, problemele grave care se ridică în legătură cu nivelul de trai general al poporului român, considerăm de strictă necesitate prezenţa Preşedintelui României, ca cel mai autorizat exponent al României în legătură cu exprimarea punctului de vedere al domniei sale faţă de cele 22 de întrebări concrete care i s-au adresat. Îmi exprim speranţa că preşedintele României , domnul Emil Constantintescu, va răspunde favorabil în temeiul art.88 din Constituţie la solicitarea noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Victor Neagu.

Domnul Victor Neagu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Recent, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a lansat ideea lichidării uneia dintre cele mai prestigioase instituţii de progres din România şi anume, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, totodată, a transformării institutelor şi staţiunilor de cercetare agricole în societăţi comerciale. Măsura este nu numai total neavenită, ci şi extrem de periculoasă prin consecinţele ei. Reprezintă în fapt o inovaţie bizară în materie, nemaiîntâlnită în nici una dintre ţările europene, şi mai ales calea pentru lichidarea cercetării ştiinţifice în domeniul agroalimentar. O atare consecinţă nu poate fi - ca efect - decât un atentat direct la siguranţa alimentaţiei naţionale şi, respectiv, la liniştea ţării. În perioada actuală, a tranziţiei spre economia liberă de piaţă, producţia agricolă şi produsele alimentare, în general, au intrat într-o perioadă de declin şi de criză alarmantă. Cu toate acestea, în loc să se acţioneze temeinic cu măsuri coerente, adecvate noii situaţii, folosindu-se din plin aportul şi contribuţia cercetării ştiinţifice, se încearcă soluţii diabolice vizând dezorganizarea şi lichidarea acestui sector. Stricarea rostului cercetării ştiinţifice nu poate fi altceva decât lovitura de graţie dată premeditat şanselor de îndreptare a situaţiei grave a agriculturii la care s-a ajuns.

Ce garanţii oferă Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în schimbul desfiinţării cercetării ştiinţifice agrare? Cum se poate ca acest minister, indiferent pe ce poziţie ierarhică în politică sau în guvernarea ţării s-ar afla, să emită şi să iniţieze măsuri vizând viitorul unui domeniu vital pentru naţiune, aşa cum este cercetarea ştiinţifică agricolă. Să ne înţelegem bine, orice sector de activitate are nevoie de perfecţioanre, de adaptare, de eficientizare. Prin urmare, şi în cercetarea agricolă este loc de mai bine şi trebuie acţionat ca atare.

Întrebarea se pune: cine este avizat şi în măsură să răspundă acestui important deziderat în afara exponenţilor autorizaţi ai cercetării ştiinţifice. Momentul unor schimbări radicale de structură şi de amploare nu este probabil cel de faţă, iar soluţia emisă la ora actuală se pare că aparţine unui diletant în materie ori unor forţe oportuniste, oculte, străine şi dăunătoare interesului general. Socotim necesar ca academia să prezinte până la finele anului în curs eventualele propuneri şi măsuri, inclusiv cele de alternativă, adecvate perioadei de timp actuale, şi numai în aceste condiţii şi pe această bază să se poată alege şi decide soluţia finală în activitatea ştiinţifică agroalimentară a României.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, vă mulţumesc.

Cu aceasta, prima parte a şedinţei noastre, cea destinată intervenţiilor deputaţilor, a luat sfârşit şi-i rog pe liderii de grupuri să ia măsurile necesare pentru asigurarea cvorumului, continuării lucrărilor noastre.

Continuăm cu partea a doua a şedinţei, cea destinată dezbaterii proiectelor de legi.

Vă informez că din totalul celor 343 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 251, 92 sunt absenţi şi din aceştia 27 participă la alte acţiuni parlamentare.

Cvorumul prevăzut de art.128 din regulamentul nostru este întrunit.

Domnule deputat Bercea, din partea Grupului parlamentar al PDSR, vă rog.

Domnul Florian Bercea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După cum constataţi şi dumneavoastră este aproximativ ora 10, în sală suntem câţi se vede, îl rog pe preşedintele de şedinţă, în această situaţie, să procedeze, confom prevederilor art.128 din Regulamentul Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulţumesc.

Cred că asta este de fapt ceea ce şi doream să fac. În cazul în care, după informările pe care le voi face, nu se restabileşte cvorumul de lucru, voi face un apel nominal şi, ca atare, rog liderii de grupuri, şi e a treia oară când fac lucrul acesta astăzi, să ia toate măsurile pentru a-i aduce în sală pe colegii care mai sunt pe la grupuri sau pe culoare.

Domnule Popescu, vă rog să aduceţi catalogul. Ne pregătim pentru un apel nominal, dacă în următoarele 2 minute nu se restabileşte cvorumul. Îl aveţi aici, da? Daţi, vă rog, domnului secretar Kovaci.

Vă rog să pregătiţi totuşi listele pentru apelul nominal la îndemână.