Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (înlocuit, alternativ, de domnul Ioan Andrei Chiliman şi doamna Paula Maria Ivănescu), asistat de domnii Corneliu Cionatu şi Tiberiu Csaba Kovacs (înlocuit temporar de domnul Miron Tudor Mitrea), secretari.

*

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineaţa!

Începem cu intervenţiile.

Grupul parlamentar PDSR. Domnul Liviu Bara este? Are cuvântul.

Domnul Liviu Bara:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Guvernarea ţării într-un sistem democratic, bazat pe pluripartidism, implică răspunsuri politice, la fel de importante atât pentru majoritatea parlamentară, cât şi pentru opoziţie.

Actele şi faptele Guvernului actual se repercutează asupra electoratului cu o forţă care îl face pe fiecare cetăţean să considere Parlamentul, în întregul său, un duşman al celor care l-au ales. La nivelul omului care primeşte lovituri după lovituri, de aproape 2 ani de zile, nu se mai sesizează adevăratul vinovat: guvernele susţinute de majoritatea parlamentară. Pentru omul obişnuit, creşterea preţurilor, şomajul, reducerea puterii de cumpărare, lipsa banilor pentru medicamente, pentru mâncare şi îmbrăcăminte, imposibilitatea asigurării minimului necesar creşterii şi educării copiilor sunt fapte reale de viaţă, pe care le trăim şi, în funcţie de felul cum aceste fapte sunt evaluate, Guvernul, Parlamentul, Preşedinţia României şi nu în ultimul rând autorităţile administraţiei publice locale sunt răspunzătoare.

În mod cert, cursul evenimentelor economice şi sociale scapă tot mai mult de sub controlul echipei guvernamentale, unele din aceste erori de guvernare fiind posibile cu ajutorul majorităţii parlamentare, care nu-şi asumă nici o răspundere pentru respectarea prevederilor Constituţiei, care, în art.134 alin.2, obligă statul român să acţioneze pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, să stimuleze cercetarea ştiinţifică naţională, să asigure exploatarea rezervelor naturale, în concordanţă cu interesul naţional şi crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.

Ne întrebăm, împreună cu alegătorii, cum se stimulează cercetarea ştiinţifică naţională, când institutele noastre de cercetare sunt abandonate ori sunt scoase în afara oricărei ocrotiri economice şi financiare, când cercetătorii români îşi caută un rost pe alte meridiane? Cum sunt protejate interesele economice ale României, în activitatea economico-financiară şi valutară, când tot ceea ce are mai bun industria românească se află în lichidare, când băncile sunt acaparate de partide politice şi când corupţia a atins, azi, culmi care, până mai ieri, păreau inaccesibile? Ce interes naţional au apărat aceste guverne de după 1996, care au distrus industria minieră românească, printr-o simplă ordonanţă, prin care a mituit minerii cu zeci de milioane de lei să părăsească mina, pentru liniştea veşnică a celor de la putere? Un lucru a realizat: nu vor mai fi mineriade în Bucureşti, dar, în locul lor, vom avea o minieriadă universală: ex-minerii, după păparea banilor, administrând fraţilor şi surorilor noştri lovituri mai dureroase, sub formă de furturi, tâlhării şi crime, care nu mai pot fi contabilizate în eşichierul crimei organizate. Câştigul pare a fi imens: în locul crimei organizate, se răspândeşte, ca o epidemie, la nivel de ţară, crima nudă, neorganizată. Cel puţin, cred că acestea au fost, în primul rând, cauzele care au făcut pe primul ministru să facă vizita actuală.

În procesul examinării înţelepciunii guvernării actuale, o prezenţă ce nu poate fi ocolită o constituie cazul FPS, o gafă de proporţii, care iese acum la iveală, după ce s-a distrus - cică "privatizat" - aproape tot. Chiar pe aceşti iresponsabili nu-i va lua nimeni la întrebări? Dacă va fi aşa, într-adevăr, ne merităm soarta!

În pofida promisiunilor făcute, în campania electorală, în timpul scurs de la învestirea şi a acestui guvern şi până acum, politica socială a fost, este şi va fi o simplă vorbă în vânt. Cum asiguraţi dumneavoastră protecţia socială a oamenilor, atunci când aceştia nu sunt primiţi în spitale, iar când sunt primiţi trebuie să vină de acasă cu medicamente şi hrana necesară? Începutul de grevă a personalului din unităţile sanitare a fost o flacără care a iluminat dezastrul din acest sector.

Am făcut referiri la câteva din punctele fierbinţi ale politicii româneşti, pentru a trage un nou semnal de alarmă că inacţiunea Parlamentului, în materia tragerii la răspundere a Guvernului, apasă ca o piatră de moară pe fiinţa reprezentanţei naţionale.

Dacă lucrurile vor merge, în continuare, în această complicitate, în cadrul căreia Guvernul smulge Parlamentului aprobări fără dureri, iar Parlamentul se face că nu vede, lucrurile nu sunt de bun augur. Electoratul ne va confunda, pe toţi, cu o forţă ostilă acestuia care, mai repede sau mai târziu, trebuie înlăturată. Atenţie: deci totul este o problemă de timp!

Mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

De la Grupul parlamentar PRM, domnul Leonăchescu Nicolae. Este prezent?

Aveţi cuvântul.

Din sală:

Şi cine se pregăteşte?!

Domnul Vasile Lupu:

Se pregăteşte domnul Lazăr Lădariu de la PUNR. Este? Este.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În ziua de 15 octombrie 1998, o femeie tânără a încercat să se sinucidă în faţa Primăriei din Piteşti, dându-şi foc, motivându-şi gestul disperat prin refuzul autorităţilor de a-i rezolva problema unei locuinţe. Tristul eveniment a fost anunţat din vreme şi la el au asistat fotoreporteri, reporteri de ziare şi de televiziune, care nu au luat măsuri elementare de salvare, ca şi cum şi-ar fi dorit ca procesul de ardere să fie complet, spre a-l putea filma şi povesti în toată grozăvia lui.

Cazul în sine nu este singular. Scena se putea petrece în orice capitală de judeţ, în orice oraş sau municipiu, pentru că numărul familiilor fără locuinţă, ajunse în pragul disperării, este foarte mare. În oraşul Piteşti, sunt 13.000 de cereri de locuinţe nerezolvate. La nivelul ţării, se aproximează astăzi că există circa 1 milion de solicitări.

Am semnalat, la 16 decembrie 1997, că în acest domeniu "încet, dar sigur, apare o a doua bombă socială, un risc major". De atunci, situaţia s-a înrăutăţit. O parte din chiriaşi au fost daţi afară din locuinţe de către foştii proprietari şi, fiind în vârstă, au rămas pe drumuri, neavând capacitatea de a lupta spre a supravieţui.

La 17 iulie 1998, un fost mecanic de locomotivă, acum pensionar, îi arăta unui primar dosarul cu necazurile sale, spunându-i: "Alerg cu el peste tot şi nimeni nu mă primeşte. A venit proprietarul şi mă dă afară, în stradă. Unde să mă duc? Nu-mi rămâne decât să mă spânzur!"

Alt caz limită disperat, altă soluţie.

Un distins profesor universitar, pensionar, al cărui nume îl trec, deocamdată, sub tăcere, din respect pentru munca şi sacrificiul său, aflat într-o situaţie similară, se gândeşte insistent la soluţia ultimului drum.

Programele de guvernare din domeniul locuinţelor formulate în ultimii doi ani au fost simple promisiuni electorale şi miraje neprofesionale. Actul de guvernare în acest domeniu nu a urmărit rezolvarea problemei locuinţelor sociale pentru cei mulţi, aflaţi în şomaj, fără posibilităţi! Actul de guvernare al actualei coaliţii s-a adresat unui segment social bogat, căruia i s-a mai dat şi i se va mai da în cadrul legilor restaurative. Unde s-a aplicat aberanta sintagmă restitutio in integrum? Azi, putem răspunde. Restitutio in integrum s-a aplicat celor mulţi, cărora, în ultimii doi ani, li s-a restituit integral sărăcia!

După o aşa reuşită deplină, un plan de combatere a sărăciei, elaborat sub presiunea bombelor sociale amorsate, reprezintă un alt fel de contract cu România, în care nu mai crede nimeni. Exemplul ţărilor sărace din Africa ne demonstrează că, chiar Organizaţia Naţiunilor Unite, în programele sale planetare anti-sărăcie, a eşuat. De altfel, a devenit de notorietate publică faptul că, acolo unde intră Fondul Monetar Internaţional, intră şi se menţine sărăcia, nu pleacă.

În această perspectivă şi cu experienţa pe care o am, trag un dureros semnal de alarmă: domnilor guvernanţi, vine scadenţa! Guvernaţi şi pentru România!

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Lazăr Lădariu. Se pregăteşte domnul Nicolae Popa.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Când încă nu se stinsese bine ecoul fluierăturilor, huiduielilor, urletelor, la adresa Imnului de stat al României, pe Nepstadion, al zborului pietrei spre parbrizele şi geamurile autocarelor şi autoturismelor care i-au dus, la Budapesta, pe turiştii români care doreau să vadă meciul de fotbal între naţionalele României şi Ungariei, când încă nu se uscase scuipatul de pe obrazul celor care vorbeau limba mamei lor, adică româna, când încă mai dăinuiau jignirile, dezlănţuirea tribală, laolaltă cu toate celelalte dovezi ale urii, duşmăniei şi lipsei de respect ale celor care au transformat o competiţie sportivă într-o răzbunare şi o răfuială istorică, câteva litere în bronz cădeau din textul de pe monumentul "Ostaşului român" din centrul Tg.Mureş-ului.

Supăraţi, probabil, că acelaşi ostaş român a pus de două ori opinca tradiţională în cuiul clădirii Parlamentului din Budapesta, într-un gest de vandalism amintind şi de profanarea monumentului lui Avram Iancu, din primăvara lui 1990, şi de distrugerea bustului lui Nicolae Bălcescu din Sovata, iresponsabili, acoperiţi de vălul nopţii, au trecut, de la duşmăniile cu cei vii, precum Mihăilă Cofar, la răfuielile cu cei morţi.

Toate acestea se petrec în Ardeal, în România, într-o indiferenţă generală a mai marilor zilei, când, sub ochii unui Guvern antinaţional, cu grija mărturisită de a ţine în braţe UDMR, la Cernatu de Jos şi Balvanyos, la Miercurea Ciuc şi Miercurea Nirajului, la Tg.Mureş şi Odorheiul Secuiesc, iredentişti aplaudaţi de udemeriştii guvernanţi cer autonomii teritoriale, universitate de stat ungurească la Cluj-Napoca, o a doua limbă oficială, maghiara, dublă cetăţenie, restitutio in integrum.

După aceste dovezi clar antiromâneşti, Radu Vasile tace, Emil Constantinescu se face că nu aude şi nu vede, iar domnul Pleşu rezumă totul la a spune că Eva Maria Barky nu ar fi zdravănă la cap.

Gesturilor potrivnice din ultima vreme, care dovedesc că nimic nu mai poate fi întâmplător, le asociem, firesc, şi salba de denumiri pe tablă indicatoare maghiare date localităţilor înşirate, până la Sovata, precum: Gyulakuta (Fântânele), Havadtö (Viforoasa), Erdöszentgyörgy (Sângeorzul de Pădure), Hármasfalvu (Trei Sate), Makfalva (Ghindari), Sóvárd (Sărăţeni) ş.a.m.d.

Nu ne mai miră absolut şi nu-i deranjează, pe cei de la Secretariatul General al Guvernului, că arhicunoscuta Vlăhiţă, din judeţul vecin, pentru rezonanţa românească din denumire, este brutal rebotezată şi devine, din sat al valahilor, Szentegyháza. Iar dacă avem în vedere că toate aceste fărădelegi se petrec aproape simultan cu scoaterea din programa pentru bacalaureat a lui Dimitrie Cantemir, cel mai mare umanist român, a poeziei "Oltul" de Octavian Goga, a "Scrisorii a III-a" de Mihai Eminescu, a capitolului "Statul dac în timpul lui Burebista", de către un ins care parcă ar avea tot timpul bursă Sörös, pe numele Gheorghe Rădulescu, românii trebuie să înceapă să trăiască cu convingerea că puterea şi UDMR au introdus deja muniţie de război pe ţeava armei îndreptate împotriva a tot ceea ce mai înseamnă sentiment naţional.

Recent, un colocviu privind relaţiile române-maghiare, derulat sub înaltul patronaj al preşedinţilor Constantinescu şi Göncz, ţinea să afirme clar: conceptul de stat naţional unitar este perimat, deci trebuie înlocuit sau abandonat. Aceiaşi năbădăioşi neprieteni susţineau că unica soluţie este Universitatea de stat maghiară, uitând, cu desăvârşire, că în Kosovo şi Metohia totul a început de la Universitatea albaneză din Pristina, nucleu iredentist, şovin şi extremist, detonator pentru chiar leagănul Serbiei medievale, cum este şi Transilvania pentru noi, vatră a naşterii poporului român.

O putere iresponsabilă şi trădătoare se face că nu pricepe că, prin tot ce se petrece azi prin Ardeal, se aduc dovezi evidente că iredentiştii unguri vor să şteargă, pe acolo, ce este românesc, tot ceea ce atestă netăgăduit continuitatea, originea latină şi vechimea noastră în spaţiul transilvan, că urmăresc o îndepărtare premeditată de dăinuire agasantă, pentru unii, a insulei de latinitate, în oceanul acesta slav, a României, care le stă în gât, de la o vreme încoace, precum sâcâitorul os de peşte.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Nicolae Popa are cuvântul. Se pregăteşte domnul domnul Eugen Nicolicea, Grupul parlamentar PDSR.

Domnul Neculai Popa:

Din declaraţiile de presă ale iniţiatorilor proiectului de Lege a funcţionarului public, rezultă că una din raţiunile esenţiale ale acestui act normativ constă în preocuparea de depolitizare a structurilor autorităţilor publice atât la nivel naţional, cât şi la nivel local.

În ceea ce mă priveşte, dar nu numai pe mine, se ridică un mare semn de întrebare, şi anume care este termenul de referinţă pentru această asanare. Eu consider că termenul de referinţă trebuie să fie întreaga perioadă postrevoluţionară şi până în prezent. Este inacceptabilă ideea ca procesul eventual de depolitizare să ia în considerare actuala stare de lucruri ca o premisă obiectivă. Se ştie că, din 1990 şi până în prezent, structurile autorităţilor publice au fost supuse unor suite succesive de asalturi politizatoare. Întâi a fost desfiinţarea structurilor de tip comunist totalitar, apoi a urmat fesenizarea, după aceea, după alegerile din 1996, se desfăşoară, cu o deosebită tenacitate, cederizarea, plus pederizarea, plus penelizarea.

Este inadmisibil ca funcţionarul public să rămână la cheremul şefului ierarhic care, după bunul plac, poate da calificative care ar putea avea urmări grave asupra pregătirii profesionale şi a calităţii unui om, marginalizându-l complet pentru toată viaţa.

În momentul actual, structurile autorităţilor de stat sunt infestate de multiple influenţe: partizanate şi eşaloane ale clientelei politice de toate culorile, dar cu preponderenţă deosebită aparţinând actualei puteri.

Se impune, de urgenţă, depolitizarea funcţionarului public, pentru că partidele politice vin şi pleacă de la putere, guvernanţii la fel, dar aceşti specialişti care acumulează experienţă, printr-o muncă susţinută, trebuie să rămână obiectivi şi echidistanţi, în faţa rezolvării problemelor cetăţenilor. A accepta ca premisă a depolitizării, situaţia de astăzi, după infiltrările masive ale unor vedenii, membri de partid, clientele ale forţelor politice care deţin şi exercită puterea, ar însemna să cauţionăm, pe termen nedefinit, culoarea politică a funcţionarilor publici care, aşa cum este dată astăzi, în urma rezultatului alegerilor generale şi prezidenţiale din toamna anului 1996, de fapt, ar consacra conservarea acestora, fenomenul politizării rămânând intact şi acut, problema rămânând deschisă, nesoluţionată.

Câteva dintre principiile pe care această lege trebuie să le respecte, în mod obligatoriu, ar fi următoarele: statutul de funcţionar public trebuie să fie un statut distinct de al altor funcţionari, definit printr-un număr de atribuţii şi obligaţii clare; în selectarea şi numirea funcţionarilor publici, indiferent de treapta ierarhică sau structură, criteriile privind profesionalismul şi calităţile morale şi cetăţeneşti trebuie să fie determinante; legea trebuie să prevadă expres că locurile de muncă ale funcţionarilor publici nu trebuie să fie afectate de schimbările de Guvern sau de majorităţile parlamentare şi să conceapă mecanismele necesare împiedicării unor astfel de abuzuri; legea trebuie să prevadă niveluri salariale şi de pensii minim garantate funcţionarului public, care să-l plaseze constant peste nivelurile de salarizare sau pensii ale altor categorii socio-profesionale, echivalente care activează în alte sectoare ale societăţii, indiferent de natura, de stat sau privată, a sectorului.

Ţinând cont că, la noi, administraţia publică este încă o ştiinţă necunoscută şi lucrăm, de fapt, după modele şi într-o concepţie care nu mai au nici o legătură cu întregul proces de restructurare, pe care îl parcurgem, prin Legea funcţionarului public vom promova şi înfiinţa acele instituţii speciale, cu caracter postliceal şi universitar, care să asigure o pregătire corespunzătoare viitoarelor cadre care pot accede în administraţia publică.

În ceea ce priveşte depolitizarea structurilor autorităţilor publice, propunem următoarele măsuri: scoaterea la concurs a tuturor funcţiilor care intră în categoria funcţionarilor publici; reconfirmarea individuală pe funcţie, anual, în faţa unei comisii autorizate, examinarea presupunând un interviu şi probă practică de îndeplinire a atribuţiilor postului, de la caz la caz, potrivit specificului activităţii; stabilirea unor termene-limită pentru ocuparea şi exercitarea funcţiilor de conducere maximum 3 ani de zile; angajarea prin concurs, în faţa unei comisii profesionale autorizate; eliminarea imediată din funcţiile de conducere a celor care sunt sau devin membri de partid; interdicţia, sub riscul destituirii, de a fi membru de partid ori de a participa la activităţi politice, a unor categorii de funcţionari publici: Parlament, Guvern, Preşedinţie ş.a.m.d.; modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, în sensul unei prevederi referitoare la hărţuirea politică, în scop de şantaj şi a utilizării procedurii de urgenţă, pentru astfel de cazuri, probate la locul de muncă în structurile puterii politice; instituirea, prin lege, a unui control civic asupra structurilor publice, prin reprezentanţi ai presei, asociaţii profesionale etc. De la adoptarea legii, toate măsurile de depolitizare se vor aplica într-un interval de maximum un an de zile.

Am prezentat doar o parte din propunerile şi sugestiile privind respectarea Statutului funcţionarului public, menite să înlăture aprecierile subiective pe criterii clientelare şi, totodată, hărţuiala politică la care sunt supuşi funcţionarii publici în momentul de faţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Eugen Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Săptămâna trecută, Parlamentul a luat în dezbatere cererea preşedintelui României de a se permite accesul în spaţiul aerian al României a avioanelor NATO, în cazul unor intervenţii în Iugoslavia.

Nu este cazul să reamintesc aici că Parlamentul a fost pus în situaţia fie de a fi ostil unui vecin cu care nu am fost niciodată în conflict, fie de a refuza NATO. Au frapat însă vehemenţa şi insolenţa miniştrilor Babiuc şi Pleşu, aceiaşi care mai făcuseră declaraţii antisârbeşti înainte de şedinţa CSAT. Dacă poziţia lui Victor Babiuc era previzibilă, acesta vând nevoie de un conflict la graniţă pentru a justifica achiziţionarea elicopterelor "Cobra", poziţia lui Pleşu părea nemotivată. Nimeni nu-şi putea explica de ce Andrei Pleşu părea că susţine interesele Germaniei, ca şi cum ar fi fost ministrul de externe al Germaniei, şi nu al României, dar iată că, ieri, cotidianul "Ziua" ne dă explicaţia: Fundaţia "Europa Nouă" a fost sponsorizată cu 1 milion de mărci de către Fundaţia "Volkswagen". Ca un făcut, sediul acesteia este chiar la Pleşu acasă. Pleşu este preşedinte pe viaţă, el numeşte administratorii, iar domnul Victor Babiuc, colegul său, este membru al fundaţiei.

Se cuvine să acordăm felicitări celor de la "Ziua", pentru profesionalism, şi o bilă neagră şefului SRI, care a uitat să anunţe pe preşedintele Constantinescu, care este şi preşedintele CSAT, că doi miniştri care au influenţat decizia Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi a Parlamentului fac parte dintr-o fundaţie sponsorizată de germani cu 1 milion de mărci.

Ministrul Pleşu, văzând atmosfera tensionată din Parlament, a declarat că, dacă Parlamentul se transformă în obor, el se retrage, probabil, zic eu, din teama de a nu fi vândut. Nu, domnule Pleşu, nu vă putem vinde, pentru că fuseseţi cumpărat mai demult de către nemţi! Iar pentru ofensa pe care ne-aţi adus-o, comparând Parlamentul cu un obor, vă transmit şi eu că la unii obrazul este tot atât de gros, cât teancul de mărci primite de sponsorizare.

Cumpărarea unui ministru de externe nu poate fi trecută cu vederea, astfel că solicit premierului Radu Vasile demiterea imediată a lui Andrei Pleşu.

Solicit preşedintelui României, domnul Emil Constantinescu, care este şi preşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, precum şi directorului SRI, să analizeze acest caz şi să informeze Parlamentul.

Solicit Parchetului General să se autosesizeze, mai ales că Andrei Pleşu nu dispune de imunitate.

Solicit Gărzii Financiare să verifice neregulile din activitatea Fundaţiei "Europa Nouă", nereguli sesizate de cotidianul "Ziua".

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Ilie Neacşu, PRM, este prezent? Da. Se pregăteşte domnul domnul Mihai Drecin.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Îi e dat poporului român să suporte, de doi ani de zile, decizii guvernamentale al căror scop nu urmăresc nici reforma, nici relansarea economică, nici dezvoltarea investiţiilor, ci sărăcirea generală a tuturor cetăţenilor.

Repetenţi la capitolele competenţă, organizare, conducere, reprezentanţii CDR - USD - UDMR din Guvernul României fac gafe după gafe, toate îndreptate împotriva populaţiei şi, pe deasupra, se mai şi fudulesc cu absurdităţile lor.

Dorind, probabil, să creeze un nou scandal, care să-l eclipseze, prin dimensiuni, pe cel referitor la Universitatea "Petö fi - Schiller", Guvernul Radu Vasile vine cu o nouă hotărâre ale cărei consecinţe vor irita, cu siguranţă, multe milioane de cetăţeni. Este vorba de hotărârea care modifică Regulamentul de aplicare a Decretului nr.328/1966 privind regimul circulaţiei rutiere.

De la început, mă declar un adept al ordinii care trebuie să troneze pe drumurile publice şi anumite modificări se impuneau de mai multă vreme. dar, de aici şi până a băga, cu neruşinare, mâna în buzunarul şoferilor şi proprietarilor de autoturisme, este o cale lungă care nu poate fi trecută cu vederea cu una cu două. Cuantumul amenzilor propus de nedemnii şi efemerii ocupanţi ai Palatului "Victoria", poate fi acceptat astăzi de preşedintele ţării şi de cei care îi duc trena, de miniştri, de parlamentari, de prefecţi, de primarii marilor municipii, de prosperi oameni de afaceri. Cum tocmai cei înşiruiţi mai sus sunt persoane publice cunoscute de toată lumea, inclusiv de agenţii de circulaţie, iar legitimaţiile lor îi determină pe poliţişti să-şi bage chitanţierele în buzunare şi să salute zâmbitor, ne îndoim că bugetul secătuit al ţării va primi vreun ajutor din partea acestora. Deci buni de plată sunt oamenii simpli, fără relaţii sus, fără cunoştinţe la Poliţia domnului Dejeu, ale căror salarii rareori sar de 1 milion de lei. Dacă unul dintre aceştia uită permisul acasă, va fi amendat cu o sumă care variază între 600.000 şi 900.000 de lei, la fel ca acela care conduce sub influenţa alcoolului.

Eu cred, stimaţi colegi, că modificarea iraţională a cuantumului amenzilor a fost făcută sub imperiul disperării de a astupa anumite găuri la buget.

În al doilea rând, consider că domnul Dejeu doreşte ca poliţia să devină cea mai hulită instituţie din sistemul democratic românesc şi aceasta pentru că, în ultima vreme, asistăm la o adevărată campanie a poliţiei îndreptată împotriva şoferilor şi posesorilor de autoturisme. Mii de poliţişti stau la pândă, urmărind cea mai mică greşeală, pentru a alimenta bugetul statului.

În al treilea rând, cred că domnul Radu Vasile şi domnul Gavril Dejeu, doi ţărănişti de seamă reprezentând două curente diferite în sânul aceleiaşi formaţiuni politice, doresc să-i aducă la acelaşi nivel de sărăcie, în care se află majoritatea populaţiei, şi pe proprietarii de maşini. Dar gândirea titanilor din PNŢCD nu se opreşte aici, stimaţi colegi: dumnealor au găsit metoda prin care un agent de circulaţie nu mai poate primi ciubuc, în dauna bugetului, prin simplul fapt că, în viitor, poliţistul nu va mai avea dreptul să încaseze amenzile. Aceasta da soluţie, domnule ministru Dejeu! Eu v-aş recomanda să schimbaţi ruta navetei dumneavoastră înspre şi dinspre Bucureşti prin Braşov, întrucât, în ultima vreme, sunteţi vizibil marcat de politica studenţilor de la Institutul "Râul Vadului" de pe Valea Oltului.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Deci domnul Mihai Drecin. Se pregăteşte domnul Antal Istvan.

Domnul Mihai Drecin:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Spre deosebire de alte declaraţii politice, pe care le-am făcut în faţa dumneavoastră, de astă dată nu voi aborda şi aprofunda o anume problemă, ci voi puncta trei chestiuni cu implicaţii în realităţile locale şi naţionale, pe care le consider la fel de importante.

1) Săptămâna trecută, joi, 15 octombrie, după-amiază, în incinta Casei de cultură a sindicatelor din Oradea, după lungi şi lăudabile eforturi, sub patronajul Vetrei Româneşti şi al Asociaţiei cultural-patriotice "Avram Iancu", filialele din Bihor, s-au întrunit toate filialele judeţene ale partidelor din opoziţie. Este vorba de PDSR, PUNR (singurul partid nenominalizat de ziarista orădeană Laura Birtalan în articolul publicat în "Adevărul" din 19 octombrie a.c., pag.3), PRM, PSM, PS, PNR, ApR, Partida Romilor, la care s-a adăugat şi PSDR.

Din cei trei deputaţi ai opoziţiei din Bihor, a fost prezent numai deputatul PUNR. Cu toţii au luat atitudine împotriva înrăutăţirii continue a vieţii sociale a populaţiei şi accentuarea degradării economice a ţării, împotriva universităţii maghiare de stat, ca şi a inabilităţii puterii de a recepta problema Kosovo.

Dacă slujitorii curentului politic "europenist" fixa, la aproape 200 de persoane numărul audienţilor, "tradiţionaliştii" vedeau 500 de persoane prezente la prima întrunire a întregii opoziţii politice din Bihor.

Credem că este un succes politic demn de urmat şi în alte judeţe, la nivelul întregii ţări. Lăsând deoparte ieftinul şi neproductivul interes îngust de partid, opoziţia trebuie să se închege, în fiecare judeţ, în jurul partidului mai puternic, cu structură organizatorică şi personalităţi de impact în electorat.

2) La sfârşitul acestei săptămâni, în localitatea bihoreană Valea lui Mihai, se doreşte organizarea, de către UDMR, a aşa-numitului "Forum din Partium". El trebuie să fie o continuare a "Forumului de la Cernat", din luna trecută. Cu alte cuvinte, urmează să se repună pe tapet problema autonomiei şi federalizării României.

Filiala Bihor a PUNR a reacţionat cu promptitudine, sâmbătă, 17 octombrie a.c., în cadrul Conferinţei de presă organizate cu ocazia prezenţei în teritoriu a domnului Valeriu Tabără, preşedintele PUNR. În apel, adresat tuturor administraţiilor locale din România, se cere Ligii preşedinţilor consiliilor judeţene, primarilor din municipii, precum şi Ligii naţionale a primarilor şi consilierilor să se întrunească, de urgenţă, poate chiar la Oradea, spre a lua atitudine fermă faţă de atentatele la siguranţa naţională săvârşite, în lanţ, de UDMR.

Totodată, se solicită delegaţiei permanente a Consiliului judeţean Bihor să ia hotărârea de interzicere a manifestărilor organizate de Tokés László la Valea lui Mihai, iar prefectului judeţului Bihor, de asemenea, să suspende, prin ordin, această manifestare până nu este prea târziu. Răspunsul ambiguu al UDMR la reacţia PUNR este o nouă mostră de machiavelism politic.

Domnul Varga Gabor, preşedintele Filialei Bihor a UDMR, considerat ca aparţinând laturii "moderate", afirmă că decizia de a aproba sau nu Forumul de la Valea lui Mihai va veni "numai în cazul în care va primi materialele înainte de forum şi va şti pe ce îşi pune semnătura".

Să sperăm că liderul udemerist local va fi scutit de "chinurile unei decizii democratice şi europene", ca urmare a exercitării drepturilor pe care legea i le conferă tânărului şi capabilului prefect peneţecedist de Bihor.

De asemnea, sperăm ca, de astă dată, preşedintele pedeserist al Consiliului judeţean să reuşească să pună interesul naţional înaintea dragostei faţă de propria imagine.

3. Fanii din Bihor ai echipei naţionale de fotbal au reuşit, până la urmă, să se întoarcă acasă, majoritatea traumatizaţi şi cu maşinile "ondulate" zdravăn de gesturile reprezentanţilor vecinilor, deja europeni.

Nu vrem să punem şi noi gaz peste foc. Am avea totuşi câteva propuneri.

Ambasada română de la Budapesta să fie sancţionată pentru neimplicare în apărarea intereselor suporturilor români.

Federaţia română de fotbal, în frunte cu Mircea Sandu şi Kassai "pajtas" să facă demersurile necesare la UEFA pentru ce s-a întâmplat pe teren şi nu în afara lui.

În sfârşit, parlamentarii, plecaţi la Porto şi Budapesta pe banii ţării, să-şi plătească excursia, iar Parlamentul să interzică, printr-o lege, astfel de voiaje pe viitor.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Deci, domnul Antal István, urmează domnul Radu Mânea de la PNŢCD.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca deputat de Harghita, am încredinţarea Grupului parlamentar UDMR ca, de la înalta tribună a Parlamentului României, să vă transmit mesajul festivităţii de comemorare - sunt 150 de ani de la Adunarea naţională a secuimii, ţinută pe Câmpia de lângă Lutiţa, zona Odorheiul Secuiesc.

Proclamaţia de la Lutiţa, formulată cu ocazia adunării din zilele de 16, 17 şi 18 octombrie 1848, reprezintă un act de o însemnătate istorică deosebită. În prima zi a festivităţilor de comemorare s-a desfăşurat un simpozion cu participarea celor mai de seamă istorici maghiari din România, care au evocat în prelegerile lor esenţa evenimentului din timpul Revoluţiei maghiare, analizând cauzele care au determinat organizarea adunării, evocând ideile formulate cu ocazia consfătuirii de atunci.

Istoria zbuciumată a Transilvaniei a trăit în acele momente tragice consecinţele manipulării popoarelor conlocuitoare împotriva intereselor lor de către forţele tiraniei în încercarea lor de a menţine în continuare rânduiala anacronică, care era sortită dispariţiei.

A fost dezvăluit şi un mic monument cu o placă de marmură inscripţionată cu un citat din poezia adresată secuilor de către marele poet revoluţionar Peto fi Sandor. La adunarea festivă desfăşurată sâmbătă, 17 octombrie, au fost prezenţi cei patru episcopi ai bisericilor istorice maghiare din Ardeal, care au celebrat slujba ecumenică.

Politicieni eminenţi din cadrul uniunii noastre şi cei invitaţi din partea Oficiului pentru maghiarii de peste graniţă, în discursurile lor, au subliniat importanţa mesajului formulat acum 150 de ani de strămoşii noştri, mesaj care, prin conţinutul lui coerent, îşi menţine valabilitatea şi pentru generaţiile care, astăzi, sunt ataşate ideii de libertate şi dreptate pentru toţi locuitorii acestei ţări.

Totodată, a atras atenţia şi asupra primejdiilor care se nasc dacă într-un stat de drept nu sunt respectate drepturile fundamentale ale tuturor comunităţilor.

S-a reiterat ideea de bază din Proclamaţia de acum 150 de ani, trecută şi pe placa memorativă a monumentului central, mesaj adresat celor două naţiuni din Ardeal, care, de sute de ani, au convieţuit pe pământul lor natal, respectiv concetăţenilor, saşi şi români, al cărui text, cu bunăvoinţa dumneavoastră, vi-l citesc de la această tribună: "Fraţi concetăţeni, saşi şi români, să nu credeţi că în sânul nostru nutresc gânduri duşmănoase împotriva voastră. Dorim ca în această ţară să domnească pacea şi libertatea, de roadele dulci ale cărora să ne putem bucura împreună cu voi şi să menţinem cu sfinţenie legăturile frăţeşti. Aceste gânduri corecte şi cinstite reprezintă moştenirea cea mai de seamă pentru generaţiile de astăzi".

Cei de atunci, strămoşii noştri, s-au adunat nu împotriva celor cu care se considerau fraţi, ci pentru a se autoorganiza în vederea apărării drepturilor lor fundamentale, apărării cuceririlor democratice ale revoluţiei împotriva tiraniei.

Cei de astăzi, descendenţii lor, moştenitorii de drept ai celor de atunci, moştenitorii munţilor şi pădurilor secuieşti, moştenitorii râurilor şi păşunilor secuieşti, moştenitorii satelor şi oraşelor secuieşti, într-un cuvânt, moştenitorii pământului natal şi a setei de libertate şi dreptate, s-au adunat pentru a consfinţi mesajul de acum 150 de ani, pentru a consfinţi ataşamentul lor faţă de consolidarea statului de drept în România zilelor de astăzi, faţă de democraţie şi progres, faţă de înfăptuirea reformei.

Şi în zilele noastre, unele forţe politice iresponsabile şi o parte a mass-mediei încearcă să învrăjbească comunităţile din ţară, dar noi considerăm că nu vor avea sorţi de izbândă.

Politicienii responsabili din România, cât şi oamenii de rând ai acestei ţări sunt mult mai lucizi şi echilibraţi decât unii politicieni de moment, sunt conştienţi de faptul că cine doreşte să aibă un trai decent, cine doreşte să trăiască omeneşte, cine doreşte să trăiască în Europa, nu poate şi nu are dreptul să interzică un drept celuilalt ce pentru el este considerat natural.

Comunitatea noastră a comemorat, în mod decent, un eveniment cu un răsunet deosebit din istoria zbuciumată a patriei noastre comune. Noi încercăm să învăţăm să evităm greşelile trecutului. Noi, şi după atâtea şi atâtea dezamăgiri, credem că avem un viitor comun şi acest viitor se numeşte Europa către care ne îndreptăm cu încredere privirile. Merită să fim cu toţii ataşaţi acestei idei. Sperăm că împreună vom reuşi şi permiteţi-mi ca o ultimă frază să menţionez că Parlamentul României este un locaş în care se confruntă şi se dezbat idei. Cei care utilizează această tribună pentru a împroşca cu noroi alte grupări, nu fac altceva decât se descalifică singuri şi îşi califică partidul din care fac parte. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Viorica Afrăsinei (din bancă):

Ungurii s-au descalificat singuri.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Radu Mânea - PNŢCD, urmează domnul Vasile Stan, PDSR.

Domnul Radu Mânea:

Cu ocazia întâlnirii de la Cluj între senatorul Ion Iliescu şi simpatizanţii PDSR din Transilvania şi Banat de vineri, 16 octombrie a.c., domnul Iliescu a făcut afirmaţia conform căreia, ţara ar fi condusă de "cretino-democraţi".

Domnul Viorel Burlacu (din bancă):

"...cretino-demodaţi... "

Domnul Radu Mânea:

Domnul Ion Iliescu nu este la prima gafă politică de proporţii, iar cadenţa cu care gafele se repetă ne determină să-i recomandăm prudenţă în declaraţii şi eventual consultarea unor specialişti care să-l ajute să depăşească momentul greu pe care-l parcurge, precum şi în acţiunea de reîmprospătare a memoriei, legat de guvernările din perioada 1990-1996, pe care le-a păstorit.

Se pare că ultimii doi ani, de când nu mai este preşedinte al ţării, l-au afectat grav, contribuind din plin la spălarea creierului domniei sale, care vorbeşte despre sărăcire şi sărăcie, ca şi cum n-ar fi îngăduit "tunurile PDSR-iste", care au zdruncinat ţara şi au secat visteria statului pentru o lungă perioadă de timp.

Ne rugăm pentru limpezirea gândurilor domnului Ion Iliescu şi, pentru că aceasta nu este de ajuns, îi reamintim doar câteva afaceri necurate, păstorite de domnia sa, ca o contribuţie directă şi nemijlocită la sărăcirea bugetului ţării: "afacerea Iacubov de la Bacău", "afacerea Bivolaru", "afacerea Hermes - Slobozia", "afacerea Clisura Dunării" şi "traficul cu produse petroliere de la Solventul Timişoara", "afacerile Caritas şi Gerald", care au secătuit economiile populaţiei şi în special ale oamenilor cu venituri modeste şi care au fost susţinute publicitar de oficiosul PDSR-ist, "Dimineaţa".

În speranţa iluzorie că vreodată va mai ajunge "cârmaci", domnul Ion Iliescu încearcă atragerea electoratului către PDSR, prin aceleaşi lozinci naţionalist-comuniste, stafia comunismului bântuind în continuare prin mintea răvăşită a domniei sale, chiar şi la aproape 10 ani de la căderea sistemului comunist. Aplauzele celor aproape 100 de participanţi la întâlnirea de la Cluj, pe care domnul Iliescu încearcă să-i crească şi să-i inoculeze cu crezurile domniei sale, ne face să credem că PDSR şi Ion Iliescu se află într-o gravă criză de identitate, atentând la doctrina şi electoratul aliaţilor din Opoziţie.

Moralitatea PDSR şi a lui Ion Iliescu au mult de suferit până la normala decadenţă, atâta timp cât "vivacele Iliescu" toacă mărunt dogmatice idei despre democraţie, promisiunile PDSR, trâmbiţate timp de 7 ani în perioada 90-96, n-au făcut decât să accentueze prăpastia dintre realitate şi speranţă, adevăr şi iluzie, amăgire şi decenţă. Ceea ce este mai grav însă, este faptul că Ion Iliescu confundă creştinii cu cretinii, dar şi pentru aceasta există o explicaţie.

Ion Iliescu nu are nici un Dumnezeu, şi aceasta din două considerente. Dumnezeii lui Ion Iliescu sunt în ordine: Marx, Engels, Lenin şi Stalin, toţi 4 fiind morţi de mult, iar domnia sa rămânând astfel orfan de Dumnezeu.

Al doilea motiv ar fi faptul că însuşi domnia sa s-a declarat, în repetate rânduri, ca fiind ateu şi cu toate acestea, prezent la parastase şi pomeniri, ca liber cugetător, face mătănii şi aprinde lumânări, să-l vadă poporul cât este de "cretin", pardon, "creştin".

Nu avem nimic cu ateii sau liber-cugetătorii, dar avem repulsie faţă de impostori şi domnul Ion Iliescu face eforturi deosebite pentru a se menţine în topul impostorilor. (Aplauze din dreapta sălii.)

Doamna Viorica Afrăsinei (din bancă):

O să vă rog să-mi daţi cuvântul, pe procedură.

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor şi domnilor,

Urmează domnul Vasile Stan, se pregăteşte domnul Traian Rânja.

Domnul Vasile Stan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din presă am aflat despre solicitarea primului-ministru ca noi să finalizăm cât mai repede un pachet de 17 legi. Pe bună dreptate, presa a semnalat faptul că 7 din aceste 17 nu se găsesc la Parlament şi sunt pe undeva, la Guvern.

În intervenţia mea mă voi referi la una din cele 10 care au venit la Parlament şi aceea este Statutul funcţionarului public, sosită în luna martie a acestui an.

Comisia de administraţie publică a fost sesizată în fond, de asemenea şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, iar pentru avize, cu toate că foarte multe articole au prevederi salariale, deci pentru avize, şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

De la început, de la art.2, ne-am împotmolit, pentru că n-am avut lista funcţionarului public. De altfel, întocmitorii legii trebuiau mai întâi să facă această listă ca să poată să constate care sunt costurile aplicării acestei legi.

Curios este faptul că la art.115 al acestei legi este prevăzută obligaţia Guvernului ca în 30 de zile de la proclamarea legii să întocmească această listă. Cu toate că şi Comisia de administraţie publică şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială au cerut Guvernului lista funcţionarilor publici, în 10 luni, această listă nu a sosit.

De asemenea, semnalez faptul că această lege este foarte subţirică şi are o serie de prevederi anacronice, deci prevederi care sunt conţinute în alte legi, care sunt în funcţiune. Nu aş vrea să vă plictisesc, dar am să vă redau câteva prevederi. Deci, funcţionarii publici au dreptul: la asociere sindicală - poate fi eliminat -, dreptul la opinie, dreptul la grevă, dreptul la spor de vechime, dreptul de a primi spor de muncă pe timpul nopţii, dreptul de a munci 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână, dreptul de concediu de odihnă, dreptul la concediu medical, dreptul la concediu de maternitate. Sunt absolut prevederi anacronice, care nu trebuiau să fie conţinute sau, de exemplu, prevederi stranii: dreptul la concediu fără plată (durata lor o stabileşte conducătorul serviciului public) sau pentru evenimente familiare deosebite, funcţionarul public are dreptul la 3-5 zile libere, plătite. Nu se specifică dacă aceste 3-5 zile sunt pe săptămână, pe lună, pe trimestru, pe an.

De aceea, deoarece comisiile nu sunt chemate să facă legi, după părerea mea, această lege ar trebui refăcută şi după aceea aş solicita ca să fie sesizată în fond şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Traian Rânja are cuvântul.

Domnul Traian-Nicolae Rânja:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

A trecut o săptămână de la dezbaterea parlamentară pe marginea atitudinii României în criza din Kosovo. Nu revin în detaliu asupra fondului problemei, pentru că votul Camerelor reunite a validat decizia adoptată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi permite României să se implice atât cât este necesar în soluţionarea acestei stări conflictuale. Mi se pare normal, de exemplu, ca România să se implice în misiuni umanitare sub egida Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, acţiuni care nu pot fi suspectate de ostilitate faţă de Iugoslavia şi de poporul sârb.

Îmi reafirm însă convingerea să absolut nimic din ceea ce a întreprins ţara noastră în contextul crizei nu a exprimat ostilitate. Altul este însă motivul pentru care doresc să fac această declaraţie politică.

Analizând comportamentul Opoziţiei parlamentare, mă întreb dacă există cu adevărat acel mult clamat consens al clasei politice în favoarea integrării noastre în Alianţa Nord Atlantică.

Să considerăm, spre exemplu, atitudinea preşedintelui Partidului Democraţiei Sociale din România, senatorul Ion Iliescu. Eu nu contest sinceritatea domnului Iliescu şi a partidului domniei sale atunci când se pronunţă în favoarea integrării. Nici nu îndrăznesc să-mi închipui că, aflat la guvernare, domniile lor minţeau poporul român atunci când plasau integrarea euro-atlantică printre obiectivele majore ale politicilor externe şi de securitate. Mă întreb însă dacă domniile lor percep Alianţa Nord-Atlantică în întreaga sa dimensiune de alianţă defensivă între state libere şi de comunitate care apără anumite valori şi principii de acţiune în politica internă şi externă a statelor, dacă o percep ca o instituţie care girează un regim de securitate pe continent, regim bazat pe independenţă, suveranitate, integritate teritorială, dar şi pe libertate, democraţie şi respectarea drepturilor omului.

Atitudinea domnului Iliescu şi a colegilor din PDSR mă face să cred că domniile lor iau doar ceea ce le convine din actuala formulă a NATO, ipostaza de alianţă militară de scut de protecţie împotriva unei agresiuni străine. Din păcate, acest ataşament este insuficient şi nu mă mir absolut deloc de lipsa progreselor ţării noastre în apropierea de NATO în timpul guvernării Iliescu-PDSR. Nici nu ne puteam aştepta să fim acceptaţi, atâta timp cât guvernanţii nu aderau la celelalte principii ale Alianţei.

Şi foarte grav, nu avem prea multe şanse de acces dacă o parte importantă a clasei politice vrea să adere la o alianţă imaginară, care să fie altceva decât este. S-a văzut săptămâna trecută mai clar ca niciodată că în rândurile clasei politice româneşti nu există un consens cu privire la viitorul politicii externe şi de securitate româneşti. Nu poţi fi cu NATO doar când îţi convine şi cât îţi convine. Trebuie să-ţi asumi uneori şi anumite riscuri sau chiar neplăceri în schimbul beneficiilor dobândite.

Putem fi prieteni cu toate naţiunile lumii, putem întreţine relaţii politicoase sau chiar profitabile uneori cu dictaturile, dar alianţe nu putem face decât cu cei cu care suntem pe aceeaşi lungime de undă, adică de aceeaşi parte a baricadei. Dacă simţim cumva că nu putem gândi ca ei, este mai bine să nu facem nici un fel de alianţă şi să găsim alte metode de a ne proteja.

Cred că, prin politica promovată în ultimii doi ani, actuala guvernare a dovedit că este dispusă să-şi asume costurile opţiunii pentru integrare, că poate contribui la securitatea regională, fără a abandona principiile perene ale diplomaţiei româneşti.

Aştept însă un răspuns clar din partea Opoziţiei, în special din partea fostului preşedinte, domnul Ion Iliescu. Cunoaşteţi constrângerile politicii de integrare? Sunteţi dispuşi să le acceptaţi? Sau, dacă nu, aveţi vreo altă soluţie?

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din dreapta sălii.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Timpul de intervenţii s-a consumat.

Doamna Afrăsinei, doriţi o intervenţie? Poftiţi, vă rog!

Doamna Viorica Afrăsinei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În primul rând, dumneavoastră vreau să mă adresez şi apoi domnilor colegi.

Deci, domnule preşedinte de şedinţă, vreau să vă adresez rugămintea a observa că la art.135, dumneavoastră aveţi datoria, conform prevederilor acestui articol, să interziceţi proferarea de insulte sau calomnii de la această tribună a Camerei Deputaţilor.

Vă rog a avea în vedere că intervenţia domnului deputat Radu Mânea şi, într-o oarecare măsură, a domnului deputat Rânja se încadrează la această prevedere a Regulamentului, şi anume la art.135.

Ca atare, domnule preşedinte de şedinţă, având în vedere faptul că dumneavoastră, în momentul în care s-au rostit aceste cuvinte de insultă şi calomnie, ce nu se încadrează la o intervenţie pentru care este menit acest Parlament al ţării - în momentul respectiv tocmai râdeaţi de la tribună - vă rog, şi în numele colegilor care au asistat cu stupoare la calomniile ce s-au rostit, să atrageţi atenţia vorbitorilor. Mai mult decât atât, vă rugăm, intervenţia domnului Radu Mânea să o trimiteţi Comisiei de disciplină şi imunităţi pentru a analiza maniera în care domnia sa a rostit de la această înaltă tribună cuvinte mai mult decât insultătoare la adresa unui coleg parlamentar, unui lider al nostru politic, şi dacă, pentru domnul Mânea, Parlamentul ţării nu înseamnă altceva decât locul unde îşi poate expune orice părere are despre un coleg, ei bine, aceasta reprezintă măsura educaţiei sale. Deci, la rândul nostru, putem avea orice părere despre oricare coleg, dar nu o exprimăm de la această tribună, tocmai pentru că Parlamentul nu are această menire. Dacă domnia sa sau alţi colegi nu au învăţat care este menirea Parlamentului, înseamnă că nu au ce căuta la această înaltă tribună a ţării. (Aplauze din partea stânga sălii.)

Domnul Vasile Lupu:

Doamna deputat, exprimarea opiniilor de la tribuna Parlamentului este liberă, amabilităţile au fost reciproce, de o parte şi de alta a sălii, un coleg din dreapta a citat un coleg din stânga, din Senat, folosindu-i chiar cuvintele făcute publice, prezentate public în toată media românească, deci consider intervenţiile în cadrul regulamentar. Vă mulţumesc.

Doamna Viorica Afrăsinei (din bancă):

Am făcut apel la art.135, vă rog să-l luaţi ca atare, domnule preşedinte!

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Trecem la partea a doua a şedinţei de astăzi, declarând astfel deschisă şedinţa de dezbateri a Camerei Deputaţilor.

Aş ruga liderii grupurilor parlamentare, chestorii şi chiar colegii prezenţi în sală să invite ceilalţi deputaţi la lucrări. Astăzi se anunţă o zi grea, nu vă deranjează dacă vă citez, domnule Gavra, sper, avem de dat votul asuspra a 7 proiecte de legi, din care două cu caracter organic. Votul final la aceste proiecte de acte normative este programat pentru orele 11.00.

De aceea, dacă va fi nevoie, înainte de a da votul, vom face şi un apel nominal, dar văd că impresionează tot mai puţin.

Iată, sunt în măsură să vă anunţ că, din totalul celor 343 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 251, sunt absenţi 92, participă la alte acţini parlamentare un număr de 50. Cvorumul prevăzut de art.128 din regulament este întrunit.