Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Am întârziat, fiindcă era programat un Birou Permanent.

Putem continua cu programul de intervenţii. Domnul Nicolae Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După cum ştiţi, conform programului de lucru propus în această săptămână de Biroul Permanent şi aprobat de noi în plenul Camerei, urmează ca astăzi să votăm proiectul de Lege privind responsabilitatea ministerială. Vreau să fie foarte clar de la bun început că în opinia mea şi a partidului pe care îl reprezint, Alianţa pentru România, textul legii constituie o diversiune şi o tentativă de manipulare a opiniei publice. Dar tocmai textul legii mă obligă la asemenea calificative. Eu nu fac altceva adecât să formulez aprecieri pe marginea acestui proiect de lege guvernamental.

În primul rând, o lege privind responsabilitatea ministerială este absolut necesară, nu am nici o rezervă în această privinţă. Dar, plecând de la această premisă, la care a subscris şi Guvernul, din moment ce a înaintat acest proiect de lege, nu sunt dispus să accept şi raţionamentul Guvernului.

Guvernul ştie sau nu, trebuie să admită că o lege a responsabilităţii ministeriale trebuie să fie o lege care, pe lângă sancţionarea politică şi morală a modului în care ministeriabilii se achită de mandatul lor validat de Parlament odată cu votul de învestitură, trebuie să stipuleze şi componenta penală. În acest proiect de lege nu sunt prevăzute, surprinzător, nici un caz de răspundere penală şi nici o pedeapsă pentru membrii Guvernului.

Prin urmare, proiectul de lege este neconstituţional, pentru că el nu implică răspunderi, fapte specifice activităţii membrilor Guvernului şi pe care le-am fi dorit prevăzute în textul scris, cum ar fi: obligativitatea depunerii bilanţului personal de activitate în calitate de membru al Guvernului la încheierea mandatului; Parlamentul să fie investit cu dreptul de a sesiza puterile statutului competente, sancţionarea cu confiscarea bunurilor personale şi cu privarea de libertate pentru dezinformare, manipulare de date false, de natură a provoca grave daune interesului public şi naţional, a acelor persoane care au exercitat funcţii ministeriale; sancţionarea pentru abuz de serviciu a acelor persoane care, în virtutea prerogativelor oficiale, numesc în funcţii publice persoane pe criterii politice, de rudenie, de afaceri şi interese private, sfidând principiul competenţei, cinstei, corectitudinii şi meritului personal; sancţionarea cu privarea de libertate a tuturor persoanelor care îndeplinesc funcţii ministeriale şi care au semnat, au girat sau au tolerat în structurile autorităţilor publice pe care le-au condus contracte, angajamente de ordin economic, care s-au dovedit că au subminat avuţia publică şi patrimoniul naţional. Tocmai ca urmare a acestor vicii, considerăm că proiectul de lege în cauză nu are ce căuta pe masa de lucru a Camerei şi nu trebuie supus votului nostru.

În primul rând, considerăm prioritară dezbaterea Statutului funcţionarului public, pentru a stopa din faşă sistemul clientelar, epurările pe criterii politice, promovarea nonvalorii. Legea responsabilităţii ministeriale trebuie să aibă în vedere autoritatea şi demnitatea instituţiilor statului, iar funcţia ministerială să devină o onoare, nu un mod de a parveni şi îmbogăţi peste noapte. Aşadar, noi considerăm stringent, oportun şi prioritar ca textul proiectului de lege să prevadă asemenea conotaţii şi sancţiuni penale.

Nu sunt naiv să cred - şi viaţa o arată din păcate din belşug - că în structurile puterii executive ale statutului român au nimerit numai îngeraşi şi oameni de bine. Acuzaţii în acest sens abundă în presă, determinând o stare de spirit a populaţiei la scară de masă. Lumea este suspicioasă, nu mai crede în cinstea şi corectitudinea celor de la putere, pe care îi asociază imediat cu ciolanul. Printr-o lege a responsabilităţii ministeriale trebuie să opturăm definitiv şi irevocabil orice posibilitate de a alimenta în rândul opiniei publice o asemenea stare de spirit, extrem de nocivă pentru instituţiile democratice.

Cum? Foarte simplu! Prevăzând în textul legii sancţiunile de rigoare - în opinia mea foarte consecvente - care să blocheze, dacă nu cumva să inspire, teama tuturor acelora care, odată ajunşi la putere, îşi pot închipui vreun moment că îşi pot face de cap cu avuţia naţională, cu interesele cetăţenilor, cu interesele acestei ţări.

Încă o dată, subscriu categoric şi fără nici o rezervă la ideea necesităţii unei legi a responsabilităţii ministeriale, dar nu în forma şi substanţa în care ne-a fost prezentat acest proiect. Actuala lege e o nouă diversiune, ce se vrea un fel de pisică cu clopoţei în coadă, arătată atât unor miniştri din cadrul coaliţiei, cât şi unui electorat plictisit şi sătul de scandaluri politice, în timp ce economia şi reforma au luat-o razna, fiind acoperite cu zăpadă şi îngheţ, ca şi actuala Lege a responsabilităţii ministeriale. De fapt, aşa-zisa "lege a responsabilităţii ministeriale", pusă pe masa de lucru a Parlamentului României de actualul Guvern, se doreşte a fi o lege a iresponsabilităţii ministeriale!

Închei prin a vă întreba, stimaţi colegi, că de gesturi, acte şi decizii care demonstrează iresponsabilitatea ministerială a Executivului actual nu ducem lipsă: la ce mai e nevoie de o lege ca aceasta? Doar ca să consacrăm acest comportament iresponsabil? Pentru că, finalmente, nu am face decât să legiferăm actuala stare de lucruri! Iresponsabilitate ridicată la rangul de politică guvernamentală, aşa cum toată lumea o vede şi o simte pe propria piele!

Deci, la oferta Guvernului, răspunsul nostru, al ApR-ului, este categoric: nu! Având în vedere tot ceea ce am spus până acum, proiectul de lege trebuie respins, pentru că nu răspunde în nici un fel, nici măcar aluziv, imperativelor politice, juridice şi morale la care m-am referit. Mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Radu Mânea are cuvântul. Mai este cineva care doreşte să aibă intervenţii?

Domnul Radu Mânea:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor parlamentari ai opoziţiei, oriunde vă aflaţi! Aş fi preferat să fiţi prezenţi în aula Parlamentului ţării, acolo unde v-a trimis electoratul domniilor voastre, pentru a le răspunde şi pentru a-mi răspunde! După moţiuni nenumărate, simple sau de cenzură, în Camera Deputaţilor sau în Senat, moţiuni cu moţ sau moţiuni fără moţ, iată că onorabila opoziţie iniţiază Moţiunea "Statul de drept", introdusă în Senatul României cu intenţia de a mai introduce o moţiune simplă, avându-l drept ţintă pe preşedintele ţării Emil Constantinescu.

Bătălia decisivă, cu atacuri şi contraatacuri de o parte şi de alta a eşichierului politic, se dă între putere, care face eforturi continue şi sistematice pentru aşezarea României la locul ei, alături de democraţiile consacrate, în Uniunea Europeană şi în NATO, şi opoziţia parlamentară, în frunte cu domnul senator Iliescu şi PDSR, care doresc o Românie rămasă în sfera de influenţă politică şi economică a Rusiei. Văzând că reforma economică, instituţională şi structurală a început să mişte, PDSR face eforturi disperate pentru a crea stări de instabilitate politică, având cunoştinţă că, odată reforma reuşită, nu mai pupă procentele electorale de nivelul actual la alegerile din 2000.

După greva studenţilor, iniţiată politic de PDSR şi aliaţii săi, înaintea alegerilor pentru Primăria generală a Capitalei, urmată de greva transportatorilor pe tema majorării amenzilor pentru delicte rutiere, asistăm astăzi la greva parlamentarilor opoziţiei, ca şi cum PDSR, PUNR şi PRM s-au reunit într-un sindicat al parlamentarilor mai cu moţ; nemulţumiţi că lefurile parlamentare nu sunt pe măsura cheltuielilor cu care s-au învăţat când erau la putere; nemulţumiţi de ritmul deplasărilor în "străinătăţuri", de lipsa de confort a maşinilor de lux cu care s-au dotat cât au fost la putere, dar şi după; nemulţumiţi de lipsa spaţiului vital din vilele de lux, pe care le-au agonisit, inclusiv pe seama bugetului de stat; nemulţumiţi de activele şi acţiunile agonisite pe la diverse societăţi comerciale, preluate pe nimic prin vestita metodă MEBO, patentată de preavestitul prim-ministru Nicolae Văcăroiu; nemulţumiţi că Legea învăţământului se modifică; nemulţumiţi că Romtelecom se privatizează; că Uzinele Renault dau târcoale la Dacia Piteşti; nemulţumiţi că pensiile se majorează; nemulţumiţi că Mugur Isărescu rămâne la BNR... şi lista nemulţumirilor vioaiei şi neprihănitei opoziţii ar putea continua până la sfârşitul zilei de dezbateri parlamentare. În plină iarnă şi în Postul mare al Crăciunului, parlamentarii opoziţiei s-au săturat de muncă şi vor să mai stea pe la casele lor pe gânduri, cum s-o pună de-o anticipată, dar, mai ales, cum să îngraşe porcul în ajun, pentru că 7 ani cât au avut ţara pe mână au tranşat osânza cât să le ajungă pentru două-trei generaţii de nepoţi şi strănepoţi.

Nici una nici două, s-au gândit domniile lor că cea mai bună soluţie ca să-şi atingă scopurile, dar să şi chiulească de la lucrările parlamentare, ar fi greva. Că, dacă, elevii, studenţii, şoferii au dreptul la grevă, domniile lor de ce nu ar avea? Şi asta cu atât mai mult cu cât plata se face de la buget, nu-i aşa?

Arhitectul mofturilor parlamentare este domnul Ion Iliescu, care cu degetul arătător acuză puterea, iar cu degetul mare către domnia sa: care va să zică, creştin-democraţii ar fi de vină şi nu domnia sa, care a îngăduit şi patronat jaful sistematic şi violul cu pervesiuni la adresa societăţilor comerciale, vlăguite de SRL-uri-căpuşe; la adresa băncilor, prin credite nerambursate şi nerambursabile de zeci de mii de miliarde; la adresa sutelor de mii de pensionari scoşi din serviciu, din raţiuni electorale, cu pensii de nimic; la adresa ţăranilor, prin batjocura Legii nr. 18/1991; la adresa tineretului amăgit cu iluzii deşarte şi lozinci de sorginte socialist-răsăriteană; într-un cuvânt, la adresa ţării, pe umerii căreia, chipurile, plânge cu lacrimi de crocodil.

După 2 ani de la alegerile din 1996, timp în care domnul Ion Iliescu a jinduit zi şi noapte după jilţul de la Cotroceni, brusc, şi-a luat inima în dinţi şi a comandat partidului domniei sale moţiune la Senat, pe tema statului de drept, cu atac direct la preşedintele ales democratic în 1996. Deşi artizani al Constituţiei actuale, domnul Ion Iliescu şi partidul domniei sale nu ezită să-şi calce în picioare copilul, cerându-i preşedintelui Emil Constantinescu să dea socoteală în faţa Parlamentului, exact pe 19.11.1998, ca şi cum aşa scrie la Constituţie!

Când, în 1991, noi nu am votat Constituţia, din raţionamente strict democratice, legate de garantarea proprietăţii private, separaţia puterilor în stat şi altele, domniile voastre aţi votat-o cu ambele mâini, consfinţind puteri în dreptul fostului preşedinte Ion Iliescu, "tăticul" Constituţiei, care gândea la vremea aceea că va păstori destinele românilor mai îndelungat decât Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Regele Carol I la un loc şi, de ce să n-o spunem, mai mult decât predecesorul domniei sale, Nicolae Ceauşescu, căruia i-a fost gropar în Sfânta zi de Crăciun a anului 1989.

Dacă Constituţia a fost bună pe vremea domnului Iliescu şi domnia sa n-a dat socoteală Parlamentului sau ţării 7 ani şi nu dă socoteală nici acum, de ce Constituţia nu mai este bună în viziunea domnului Iliescu şi a PDSR când ambii subiecţi sunt în opoziţie? Explicaţia este simplă: domnului Ion Iliescu i s-a făcut urât în opoziţie şi vrea la Cotroceni cu orice preţ, chiar călcând în picioare Constituţia ţării, chiar cu riscul provocării unei crize politice, cu repercusiuni asupra imaginii externe a României, chiar cu riscul unor alegeri anticipate, cu cheltuielile de rigoare, care ar conduce la aceleaşi rezultate.

Prin propunerea avansată, "Angajament solemn scris între partidele parlamentare", domnul Ion Iliescu visează la Constituţia comunistă, la partidul unic, în care opoziţie şi putere de-a valma se angajează solemn să anuleze rezultatele alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din 1996 şi să ne întoarcem la Marea Adunare Naţională, atât de dragă domnului Ion Iliescu, care-şi avea jilţul asigurat acolo, chair şi fără alegeri. Angajamentele solemne semnate de domnul Iliescu, de pe vremea când era şef la UTC sau, mai târziu, ca activist de frunte al PCR, i-au rămas adânc întipărite în memorie şi din când în când încearcă să le îndese ţării pe gât. Îţi vine să scuipi în sân, ca de ucigă-l toaca, când îl auzi pe domnul Ion Iliescu cum râvneşte după perestroika şi comunism cu faţă umană, în anul de graţie 1998! Într-un cuvânt, domnul Iliescu s-a supărat ca domnul Văcaru pe sat şi din senator în democraţie vrea să redevină deputat în MAN, eventual, deputat de Odobeşti, cum a mai fost, de fapt, orăşelul copilăriei mele.

Îl invit riguros pe domnul Ion Iliescu şi partidul domniei sale să-şi agaţe poftele în cui, să renunţe la poziţiile belicoase şi antidemocratice în care se baricadează cu stoicism, să ia cunoştinţă că pământul se învârte şi lumina nu mai vine dinspre răsărit şi, toate acestea, pentru că domnul Iliescu nu are nepoţi. Pentru că, dacă îi avea, s-ar fi îngrijit, probabil, de ei şi nu mai purta sâmbetele ţărăniştilor, liberalilor, maghiarilor sau ale preşedintelui ales, Emil Constantinescu.

În încheiere, dacă nu v-aţi răzgândit între timp şi plecaţi în vacanţa de Crăciun de pe acum, noi vă asigurăm că rămânem aici, să facem legile necesare ţării, să îndreptăm ce aţi dărâmat domniile voastre în 8 ani de guvernare şi vă asigurăm că tot aici ne găsiţi, când veţi reveni după anul nou, cu gânduri mai bune pentru ţară şi nu pentru mofturile cuiva, măi dragă...

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Puiu Hasotti, de la Partidul Naţional Liberal. Se pregăteşte domnul Garda Dezideriu, de la UDMR. Mai este vreun coleg care doreşte să intervină? Nu.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În procesul de formare a statului naţional unitar român, un moment de mare importantă l-a reprezentat revenirea Dobrogei la România. În aceste zile se împlinesc 120 de ani de când Dobrogea a intrat oficial în componenţa României - pe 20 noiembrie, şi autorităţile române au preluat administraţia pământului românesc dintre Dunăre şi Marea Neagră - 26 noiembrie.

La începutul anului 1878, Mihail Kogălniceanu făcea cunoscută Corpurilor Legiuitoare trimiterea în Dobrogea a două comisii de experţi: una militară şi alta civilă, specialişti din administraţie şi drept, probleme economice şi strategice, pentru studierea regimului serviciilor publice, instituţiilor, stării generale şi nevoilor imediate ale populaţiei, ale căror concluzii să servească prefacerilor ce urmau să se înfăptuiască după revenirea la trupul României. În urma ordinului primit, de a inspecta porturile dobrogene, comandantul Flotei române, locotenent colonelul Ioan Murgescu, trecea în raportul său, cu vădita preocupare a militarului de a reda cât mai exact realitatea, următoarele cuvinte de valoare istorică: "Toate populaţiunile române, grece, turce şi tătare aşteaptă cu nerăbdare ocupaţiunea Dobrogei de către români şi în toate locurile unde am fost mi-au mărturisit că se găsesc fericiţi că Dobrogea şi Mangalia s-au dat României" şi adaugă: "Am aflat că la Cavarna, la Varna şi chiar la Constantinopoli stau gata sute de familii turce şi tătare, să se întoarcă în Dobrogea, la casele lor, îndată ce vor veni românii."

După Congresul de la Berlin, care consacra pe plan juridic internaţional drepturile României, în şedinţa din 6 noiembrie 1878 a Consiliului de Miniştri a fost aprobată componenţa comisiei pentru instalarea administraţiei civile în vechea provincie a ţării, având în frunte pe Nicolae Catargi, plenipotenţial principal, care sosea deja la 8 noiembrie la locul misiunii sale. Încă din vara aceluiaşi an, se constituise la Piteşti divizia activă, sub comanda generalului Gheorghe Angelescu, însărcinat cu preluarea administraţiei militare.

În toamna anului 1878, pe baza art. 46 al Tratatului de la Berlin, a început să lucreze Comisia europeană pentru delimitarea frontierei de sud a Dobrogei. Ea s-a întrunit la Constantinopol, la 21 octombrie, având în componenţă reprezentanţi ai Germaniei, Austro-Ungariei, Franţei, Marii Britanii, Italiei, Rusiei şi Turciei. La cererea comisiei, Guvernul român a delegat un grup de ofiţeri superiori, în frunte cu colonelul Ştefan Fălcoianu, căruia i-a fost ataşat şi Mihai Perechide, membru al Adunării Deputaţilor. Ei au asistat la lucrările primei şedinţe, iar la a treia, a fost admisă, cu rol consultativ, şi delegaţia Bulgariei. Actul final, încheiat la 17 decembrie, la Constantinopol, a fost ratificat mai apoi de guvernele celor 7 puteri semnatare ale tratatului şi a intrat în vigoare prin trasarea graniţei şi plantarea bornelor de frontieră.

Încordarea raporturilor cu Rusia după semnarea Păcii de la San Stefano a întârziat însă trecerea trupelor în Dobrogea. Abia după intrarea triumfală a armatei în Bucureşti, la 8 octombrie, divizia s-a pus în marş spre Brăila, unde, la 14 noiembrie, cu câteva zile înainte de memorabilul eveniment, a fost trecută în revistă de domnitor. Cu acest prilej, a fost citită soldaţilor Proclamaţia către armată cu ocazia preluării Dobrogei, document în care se regăsesc concepţiile de guvernare ale oamenilor de stat ai României, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, autorul proiectului de manifest.

El suna astfel - şi a fost citit de domnitorul, pe atunci, Carol: "Soldaţi, puterile mari europene, prin Tratatul de la Berlin, au unit cu România Dobrogea, această veche posesiune a principilor noştri de mai înainte. Azi veţi pune piciorul pe acest pământ, care devine din nou românesc. Însă, acum, veţi merge în Dobrogea nu în calitate de cuceritori, ci amici, ca fraţi ai locuitorilor care de azi înainte sunt concetăţenii noştri.

Soldaţi, în această nouă Românie veţi găsi o populaţiune care în cea mai mare parte este deja românească, însă, veţi găsi şi locuitori de alt neam şi alte credinţe. Toţi aceştia, care devin membri ai statului român, au acelaşi drept la protecţiunea şi la dragostea voastră. Între ei veţi găsi mahomedani, ale căror obiceiuri se deosebesc de ale noastre, vă recomand cu deosebire să le respectaţi credinţa. Fiţi în mijlocul noilor voştri concetăţeni ceea ce aţi fost atât pe timp de pace, cât şi pe câmpul de onoare: model de bravură şi de disciplină, apărători ai drepturilor României şi anteluptători ai legalităţii şi ai civilizaţiei Europei. Astfel vă cunoaşte acum întreaga Europă şi cu mândrie confirmăm aceasta.

Aşadar, drum bun soldaţi şi Dumnezeu să vă apere! Trăiască România!

Semnează: Carol."

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Garda Dezideriu, se pregăteşte domnul Matis Eugen.

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dacă am face o evaluare a activităţii Comisiei speciale privind situaţia economiei forestiere din România, atunci ne-am putea da seama că era una dintre puţinele organisme parlamentare care îşi avea rostul lui în lupta pentru ocrotirea pădurii, împotriva unei mafii cu ramificaţii naţionale, care aducea prejudicii imense economiei naţionale. Comisia a descoperit numeroase nereguli, atât în gestiunea ocoalelor silvice, cât şi în proasta gospodărire a pădurilor ţării.

Prin urmare, datorită anchetelor şi a controalelor efectuate, s-a impus schimbarea pe plan naţional a fostei conduceri Romsilva, precum şi unele dintre direcţiile judeţene, unde furtul şi ilegalităţile erau lucruri obişnuite. În multe locuri s-au făcut eforturi supraomeneşti pentru descoperirea neregulilor, pentru că abuzurile şi ilegalităţile erau acoperite atât de prefecturi, indiferent de nuanţă politică, cât şi de către organele de poliţie.

Însă, după descoperirea ilegalităţilor de către membrii comisiei, confirmate apoi de Departamentul de control al Guvernului, nimeni nu sesizează oficial organele abilitate ale statului, ca să valorifice litera legii, conform procedurii penale. Şi, astfel, capii răutăţilor: Gheorghe Cahniţă, Dăneş Dominic şi alţii, nu numai că scapă fără cea mai mică sancţiune, dar au posibilitatea să şantajeze atât desfăşurarea în continuare a anchetei, precum şi activitatea noii conduceri.

Mai mult decât atât, comisia a descoperit că unele societăţi comerciale cu activitate în domeniul prelucrării lemnului, cum ar fi: Foresta Tarcău, Petroforest, Trei Brazi şi altele, cu complicitatea şi sub protecţia unor membri marcanţi din fosta conducere a Romsilvei, efectuau transporturi de masă lemnoasă ilegale, neînregistrate, extrăgând astfel o cantitate de lemn de până la cinci ori mai mare decât cea pentru care aveau permisiune şi pentru care au plătit. Mai mult chiar, deşi aveau datorii către bugetul de stat şi, în consecinţă, nu aveau dreptul de a participa la licitaţii de această natură, aceste firme au câştigat, nu se ştie cât de legal, licitaţia pentru pădurile de la Thulgeş şi Borsec, iar apoi, pentru a mai adăuga o filă neagră la cartea distrugerii mediului înconjurător, au construit un drum forestier, fără respectarea normelor legale, drum care, de atunci şi până în prezent, contribuie din plin la distrugerea ecosistemului din zona Lacul Roşu-Cheile Bicazului.

Prin urmare, rog opinia publică să-şi ridice glasul împotriva acestui act de vandalism, promovat de domnul Târâţă, ruda domnului senator Nicolae Văcăroiu, care, prin întreprinderile sale sus-amintite, distruge Rezervaţia naturală de la Lacul Roşu. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Matis Eugen. Mai doreşte cineva să intervină?

Domnul Matis Eugen:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultima vreme, ameninţările repetate la adresa maghiarilor şi a liderilor UDMR din partea partidelor naţionalist-extremiste s-au amplificat, ajungând la afirmarea intenţiei de a se crea unităţi para-militare, ameninţând chiar cu moartea liderii UDMR. La crearea acestei atmosfere fasciste, a contribuit o mare parte a mass-mediei româneşti, iar, mai nou, şi-a adus aportul şi televiziunea publică. (A se vedea emisiunea "Ceaiul de la ora 5", transmisă în data de 5 noiembrie 1998.)

Cu ocazia unei aplicaţii tehnice a Armatei a IV-a, primarul municipiului Cluj-Napoca, Gheorghe Funar, în prezenţa ofiţerilor de rang înalt, indica drept ţintă sediul UDMR. Aceste ameninţări au ajuns la punctul culminant la manifestarea din 21 noiembrie 1998, din Cluj-Napoca, unde senatorul Corneliu Vadim Tudor, sub scutul protector al imunităţii parlamentare, afirma dorinţa sa de a priva de libertate pe toţi cetăţenii care au colaborat cu UDMR, organizaţie politică democratică, care funcţionează pe baza legilor în vigoare ale acestei ţări, recunoscută ca atare atât pe plan intern cât şi pe plan extern. Este un atac foarte grav la adresa drepturilor fundamentale ale omului, tratate şi prin Constituţia României, şi la instituţiile statului de drept şi ordinii publice din România.

Declaraţiile care îndeamnă la nimicirea minorităţii maghiare rămân nepedepsite, otrăvind opinia publică românească, ceea ce ar putea să aibă consecinţe imprevizibile. Această atmosferă antimaghiară s-a amplificat odată cu intrarea în Guvern a UDMR, însă, în ciuda solicitărilor noastre, instituţiile abilitate nu iau cunoştinţă de atacurile la adresa noastră.

Mai regretabil este faptul că nici preşedintele ţării nu ia poziţie faţă de aceste manifestări, deşi la unele dintre ele domnul preşedinte a fost vehement atacat şi ameninţat.

Situaţia actuală a României începe să semene cu cea din anii '30. Democraţia insuficient consolidată, nesiguranţa Guvernului, precum şi înrăutăţirea situaţiei economice favorizează expansiunea manifestărilor extremiste-fasciste.

Fiind unul din reprezentanţii aleşi şi legitimi ai comunităţii maghiare din judeţul Cluj, vă rog să acceptaţi, doamnelor şi domnilor, folosirea persoanei întâi plural. Atragem atenţia preşedintelui României, a Guvernului şi a organelor de drept să se trezească din această stare de nepăsare, deoarece o eventuală preluare a puterii de către partidele de tip fascist ar fi catastrofă pentru România.

Protestăm cu fermitate împotriva manifestărilor instigatoare la ură şi solicităm ca puterea să pedepsească cu asprimea legii pe cei care aţâţă spiritele împotriva comunităţii maghiare sau împotriva oricărei alte comunităţi. De asemenea, solicităm tragerea la răspundere a acelor angajaţi ai televiziunii publice, care, pe banii contribuabililor, manipulează telespectatorii, creând o atmosferă antimaghiară. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Mai doreşte cineva să intervină? Nu.

Sunt invitaţi secretarii de şedinţă şi rog să se pregătească prezenţa şi lista pentru apelul nominal!

Domnul Gavra a solicitat cuvântul pentru o intervenţie.

Îl iertaţi, să termine convorbirea telefonică, îi îngăduiţi.

Are cuvântul.

Domnul Ioan Gavra:

Domnule vicepreşedinte,

Vă mulţumesc frumos. (Vociferări în sală).

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog, linişte!

Domnul Ioan Gavra:

Întrucât Camera Deputaţilor, la propunerea puterii, a dotat deputaţii şi cu telemobile, ele trebuie folosite - nu avem ce face.

Domnilor colegi,

Să nu credeţi că suntem spărgători de grevă sau că am venit la lucrările Camerei Deputaţilor, în plen.

să ne înţelegem asupra Regulamentului, pentru domnii care încă nu au avut timp să-l studieze şi vorbesc la microfon despre alte lucruri.

1. Camera Deputaţilor, conform unui articol din Regulament, nr. 67, lucrează în plen, pe comisii şi în grupuri parlamentare. Deci, sunt 3 segmente de activitate. Opoziţia se află în activitate la grupurile parlamentare. Deci, este în activitate, la Camera Deputaţilor. Când Camera Deputaţilor se află în sesiuni parlamentare, sunt 3 categorii de activităţi, plus a patra categorie, alte însărcinări parlamentare: peste hotare, comisii de anchetă şi aşa mai departe. Deci, rog pe colegii care încă n-au avut timp în 2 ani de zile să vadă Regulamentul, să facă puţină bibliotecă şi arhivă, să-l citească.

2. Pentru domnul Minea:

Domnule Minea,

Sunteţi un om extraordinar. Aveţi o înfăţişare agreabilă: depinde din care parte te uiţi - din faţă, din spate sau lateral.

Atunci când mai rostiţi dumneavoastră cuvinte de apreciere la adresa opoziţiei, în rest nu mă interesează partidul pe care-l reprezentaţi, vă rog foarte frumos să vă pregătiţi. acest microfon, marţi dimineaţa, astăzi - miercuri, este pentru discursuri de altă natură, personale. Noi nu-l considerăm ca un discurs personal, pentru că ce aţi vorbit dumneavoastră, nu că este incalificabil, este total pe lângă. Deci, opoziţia nu se află acasă. Probabil că dumneavoastră vă aflaţi acasă. Noi ne aflăm în activitate, la grupul parlamentar.

2. Puterea şi dumneavoastră nu sunteţi în sală. Unde sunteţi? Cine este acasă? Cine este acasă? Nu exact dumneavoastră?

3. De-acum înainte, rostiţi-vă discursurile pentru dumneavoastră şi pentru partidul pe care-l reprezentaţi.

4. Până acum 2 ani de zile n-aţi avut nici un fel de activitate semnificativă, în sensul parlamentar şi legislativ.

Lăsaţi discursurile de cioroi..., de cioroi ţărănist în altă parte... Bine? Pentru că noi facem activitate parlamentară, adoptând legi. Dumneavoastră dormiţi..., vă frecaţi barba şi la Hotelul "Bucureşti" staţi prin hol...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gavra!

Domnul Ioan Gavra:

Eu de 5 ori v-am văzut, absentând de la Cameră, în holul Hotelului "Bucureşti".

Aveţi ruşine şi vedeţi-vă de lucrările Parlamentului României, ca deputat al puterii.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gavra,

Vă invit la un limbaj decent...

Domnul Ioan Gavra:

Vă mulţumesc. (Discuţii în sală).

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Mânea are dreptul la replică. (Discuţii aprinse în sală).

Domnul Dan Emanoil Barbaresso:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc ca domnul Gavra să-şi ceară scuze şi să-i fie înaintată ofensa către Biroul de disciplină şi imunităţi din Parlament.

A jignit de la acest microfon întreg Parlamentul.

Noi nu dormim, cum spune dânsul, pentru că nu am luat nici rudotel, şi nici calmante.

Dânsul dacă-şi pierde nopţile şi doarme în Parlament - este o altă problemă.

Doresc ca domnul Gavra să vină să-şi ceară scuze în faţa colegilor, că nimeni nu l-a jignit pe dânsul.

Vă rog foarte mult să staţi la locul dumneavoastră!

Vă rog foarte mult, că noi nu am făcut "Caritas", nu noi am dus ţara la râpă, nu noi am furat oamenilor banii, nu noi am făcut disensiuni în această ţară, ridicând etniile între etnii, nu noi am proliferat şovinismul, xenofobia şi antisemitismul, ci dumneavoastră şi partidele dumneavoastră, această "tetragonală roşie"!

De la acest microfon, vă spun încă o dată, eu nu mă enervez, pentru că dumneavoastră sunteţi bolnav. Dacă nu ştiaţi asta..., sunteţi un bazedovian tipic şi probabil că surplusul de tiroxină vă dă tulburări de comportament!

Vă mulţumesc. (Strigăte în sală).

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Radu Mânea are cuvântul.

Domnule Gavra,

Nu vă dau cuvântul!

Deci, are cuvântul Radu Mânea.

Domnul Radu Mânea:

Stimaţi colegi,

Şi stimabile şi simpatic domn Ioan Gavra,

Trebuie să vă spun că nu retractez nimic, dar absolut nimic din declaraţia politică pe care am prezentat-o astăzi în faţa Camerei Deputaţilor. Ar mai fi fost multe de spus şi de adăugat la declaraţia de astăzi, dar timpul nu mi-a permis s-o fac.

Pentru ştiinţa domnului Ioan Gavra, şi eventual a grupului parlamentar din care face parte, trebuie să precizez că mă numesc Radu Mânea, şi nu Radu Minea, aşa cum domnia sa a prezentat aici, la microfon.

În altă ordine de idei, l-aş ruga pe domnul deputat Gavra, care mi-e deosebit de simpatic, să se controleze, inclusiv pe la Hotel "Bucureşti", unde bântuie în pijamale pe holurile hotelului. (Rumoare în sala de şedinţă).

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Ultima replică a domnului Gavra.

Domnul Ioan Gavra:

Eu le mulţumesc celor doi colegi.

Sigur că domnul Barbaresso nu trebuie luat în consideraţie, că domnia sa este bolnav din naştere. dacă nu ştie ce se spune despre el la Camera Deputaţilor, unde trebuie să fie, nu la Camera Deputaţilor...

Este în regulă. Ei îmi cer scuze pentru scuzele domniei sale şi nu pentru altcineva.

Domnule coleg,

Sigur că viagra pentru dumneavoastră este puţin, ca să vă aducă la normalitate... Mai trebuie şi altceva, domnule Barbaresso: trebuie puţină înţelepciune, decenţă şi, mai ales, intervenţii în sensul legislativ, de la acest microfon, şi nu bâlci public.

2. Pentru domnul Minea...

Domnule Minea,

Eu vă mulţumesc pentru aprecieri...

Domnul Radu Mânea (din sală):

Mă numesc Mânea!

Domnul Ioan Gavra:

Domnule Mânea,

Mă scuzaţi...

Domnul Vasile Lupu:

Nu poate pronunţa, lăsaţi-l...

Domnul Ioan Gavra:

Domnule Mânea,

Deci, vă mulţumesc pentru aprecierile dumneavoastră, însă nu a fost corect din partea dumneavoastră ca, în absenţa din sală a opoziţiei, dumneavoastră să criticaţi opoziţia şi mai ales persoane - deputaţi, senatori din opoziţie. lupta se dă faţă în faţă. Când aveţi cu cineva ceva, îl aşteptaţi să vină în sală şi vă spuneţi punctul de vedere, ca şi el să poată să riposteze în cunoştinţă de cauză.

În legătură cu Hotelul "Bucureşti", domnule coleg, deci, vreau să vă spun că la Hotelul "Bucureşti" sunt cazaţi deputaţii. Dumneavoastră, însă, sunteţi cazat mai mult în holul hotelului, pentru că acolo sunteţi, şi nu aici, la activitate. De două ori v-am atras eu atenţia, pentru că sunteţi invizibil la Camera Deputaţilor, atât de mic, încât nu vă vedeţi...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gavra,

Vă rog, treceţi la un limbaj decent, că vă iau microfonul!

Domnul Ioan Gavra:

Dar, dumneavoastră, domnule vicepreşedinte, de ce nu i-aţi atras atenţia domnului Barbaresso, care, sigur că este bolnav şi spune asemenea chestiuni, atunci când a vorbit, sau domnului Minea?

Eu atâta am vrut să vă spun, domnule coleg. Astăzi v-am dat ocazia să vă produceţi dumneavoastră, puterea. Din păcate, v-aţi produs inacceptabil. Vă mulţumesc.

La revedere, succes şi adunaţi-vă puterea, ca să puteţi realiza cvorumul!

Vă mulţumesc. La revedere.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Mânea,

Aveţi o intervenţie...

Ne oprim aici...

Aţi avut o replică..., aşa nu mai terminăm nici la amiază.

Nu. Nimic. Vă rog frumos - nu.

Voci din partea dreaptă, către domnul Ioan Gavra:

La Spitalul 9! Caritas! Caritas!

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Numai 10 minute suspendăm şedinţa. Aud că este o încurcătură de circulaţie în oraş. După 10 minute vom striga prezenţa. Rog staff-ul să pregătească lista.