Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnii Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Ovidiu Cameliu Petrescu,vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Radu Stroe, secretari.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Începem şedinţa de astăzi cu secvenţa dedicată intervenţiilor şi declaraţiilor politice.

Din partea Grupului parlamentar P.D.S.R., domnul Pavel Târpescu.

Poftiţi!

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Există o categorie de oameni al căror vaiet stins se aude din ce în ce mai slab, abia perceput de noi, cei prea preocupaţi de probleme cotidiene tot mai presante. Da. Pensionarii. Căci despre ei este vorba. După o viaţă de muncă de cele mai multe ori epuizantă, aruncaţi peste bord ca peste nişte lucruri nefolositoare, se uită întrebător în jur şi caută un nou rost al existenţei. Îi vedem alunecând printre noi, cei totdeauna grăbiţi, plimbându-şi nepoţii, oprindu-se lângă un chioşc de ziare, căutându-se prin buzunare, se regăsesc şi merg mai departe spre piaţă, de unde îngroziţi de preţurile care au luat-o razna, cumpără o pâine şi se întorc spre casă aşezându-se cu speranţă în faţa televizorului, în dialog cu lumea ostilă în care trăiesc.

Alteori, întâlnim aşteptănd răbdători în faţa cabinetelor medicale, sorb fiecare cuvânt al medicului, apoi se îndreaptă spre farmacii căutând un remediu pentru prea multele boli ale bătrâneţii care-i copleşesc. Pensia nu le mai ajunge de mult pentru minima existenţă. Ei nu organizează nici mitinguri de protest, nici greve. Când şi când, doar câte unul blochează drumul în semn de neputinţă. Şi, totuşi, această masă uriaşă de oameni are o formă de protest a ei: tăcerea. Or, tăcerea ameninţătoare care acuză toate umilinţele la care sunt supuşi, existenţa lor precară într-o lume construită anapoda după legi pe care nu le înţeleg, căutând răspunsuri la stări de lucruri care depăşesc logica bunului simţ.

Se menţin discrepanţe între diferite categorii de pensionari care au prestat aceeaşi categorie de muncă, dar s-au pensionat la date diferite. Măsurile întreprinse până în prezent sunt departe de a îndrepta aceste stări de lucruri. O categorie frustrată de drepturile pe care le-a avut din tată în fiu, la călătorii gratuite pe CFR, în interes personal, o reprezintă cei care au lucrat în fostele unităţi ale SNCFR-ului, căzând sub incidenţa Hotărârii de Guvern nr.112 din luna mai 1999, care deşi au vechime de peste 30 de ani în aceeaşi unitate, îşi pierd aceste drepturi. Ce vină au aceşti pensionari dacă aceste întreprinderi s-au transformat în societăţi comerciale pe acţiuni. Această înlesnire acordată încă de la înfiinţarea căilor ferate n-a fost niciodată pusă în discuţie. În timp ce unii duc o viaţă de huzur pe banii publici, toţi mai mulţi pensionari îşi sfârşesc zilele sub pragul sărăciei, măcinaţi de boli.

În asemenea condiţii, noţiunea de solidaritate socială devine o formă fără fond. Consider că se impune o analiză a posibilităţilor ca anumite categorii de pensionari să fie scutiţi de o parte din taxele şi impozitele care-i copleşesc datorită surselor limitate de existenţă. Din respect pentru cei care au dus pe umeri ţara până la ieşirea la pensie, uneori în condiţii de epuizare fizică, consider că trebuie găsite soluţii ca racolarea pensiilor să se efectueze într-o perioadă cât mai scurtă de timp.

Dată fiind starea de sănătate precară a pensionarilor, se impune mărirea nomenclatorului de medicamente compensate şi gratuite pentru salvarea persoanelor vârstnice, precum şi gratuitatea pentru anumite categorii de boli în staţiunile de tratament.

Doamne, ocroteşte-i pe pensionari!

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Ştefan Baban de la Grupul P.R.M.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Guvernul şi Banca Naţională se iau la trântă cu inflaţia.

Executivul vrea să înceapă o nouă bătălie cu inflaţia. Întrebarea care se pune este dacă acest război se va purta cu aceleaşi arme tocite. Guvernul României are un plan secret. Este un plan de reducere a inflaţiei. Nu este prima oară când apare ideea unui război împotriva inflaţiei. Din declaraţiile oficialităţilor, deducem că planul nu va aduce surprize de proporţii. Este puţin probabil ca planul să includă măsura tăierii câtorva zerouri de la coada bacnotei de o mie de lei.

Ministerul Finanţelor vorbeşte doar de măsuri banale. De o politică salarială strictă în zona regiilor autonome şi accelerarea procesului de restructurare şi de privatizare. Planul de reducerea inflaţiei se bazează pe o coordonare a politicii fiscale şi cea monetare, deşi în ultima perioadă, în documentele partidului de guvernământ, se aminteşte că politicile monetare şi valutare au dus la restrângerea celei interne.

Principalul reproş este acela că Banca centrală a dus o politică de restrângere a masei monetare şi una a dobânzilor înalte, măsuri ce au viciat mediul economic în sensul scăderii celei interne şi a produsului intern brut. În ultimii ani, bătălia cu inflaţia s-a dat pe două terenuri diferite: politica monetară şi valutară a fost gestionată de Banca Naţională; economia reală a fost gestionată de Guvern. Cele două domenii au fost fracturate. Banca Naţională şi-a făcut treaba. În ultimii zece ani a sterilizat masa monetară, adică a strâns de pe piaţă bani în exces, a urmărit atent cursul de schimb ECU-dolar şi a făcut slalom printre interesele exportatorilor avantajaţi de un dolar puternic şi cele ale importatorilor care-şi doresc un leu puternic.

În concluzie, Banca Naţională a făcut paşii necesari pentru a lupta cu inflaţia. Economia reală a rămas în urmă. Lupta cu inflaţia pe acest teren înseamnă de fapt o politică salarială restrictivă, o reducere a pierderilor şi o accelerare a privatizării şi a restructurării. Evident, din punct de vedere social, este greu să aplici astfel de măsuri.

Va aduce noutăţi planul de reducere a inflaţiei? Schimbarea importantă ar trebui să fie coborârea dobânzilor până la un nivel foarte apropiat de rata inflaţiei. Ar fi posibil, de asemenea, să se încerce o micşorare a ritmului de devalorizare a monedei naţionale. Aceste mălsuri ar duce la stimularea cererii interne şi, poate pentru prima dată în ultimii zece ani, una din promisiunile electorale ar putea deveni realizabile: încadrarea la nivelul de inflaţie prognozat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, Vă mulţumesc.

Domnul Cristian Sandache de la P.D.S.R.

Vă amintesc că timpul alocat intervenţiei este de trei minute.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Azi, 5 iunie, se împlinesc 130 de ani de la naşterea celui mai mare istoric român, Nicolae Iorga. N-a avut de partea sa nici relaţii sus-puse, nici averi. Singura sa avere cu care a pornit pe drumul dogoritor al celebrităţii a fost geniul. Nicolae Iorga nu aparţine nici-unui partid politic şi, exclusiv, patrimoniului spiritual românesc şi european. Pentru el, viaţa politică a însemnat în egală măsură provocare, spectacol, luptă, crdinţă, dar şi o amară dezamăgire. Termenul de "fripturişti" cu care i-a caracterizat pe sforarii cinici ai politicianismului a făcut epocă şi este actual şi astăzi.

Adept al unui patriotism luminat pe care l-a slujit până în ultima clipă a vieţii, Nicolae Iorga a văzut în parlamentarism reflectarea firească a spiritului democratic. Pentru el, istoria naţională a fost în mod organic conexată istoriei civilizaţiei universale. A crezut necondiţionat în capacitatea creatoare a poporului său, capacitate creatoare pe care a definit-o atât de plastic prin expresia "sigiliul Romei". Ucis într-o margine de pădure, de un grup de acefali, a împărtăşit, printr-o stranie coincidenţă, peste vreme, destinul unui alt istoric remarcabil, trăitor în Evul Mediu, cronicarul Miron Costin, ucis la rândul său în urma capriciilor unui domnitor mediocru. Model de veritabil om universal, prin deconcertanta plurivalenţă a preocupărilor sale intelectuale, Iorga a pus mai presus de toate caracterul.

În viaţa politică actuală, moralitatea şi caracterul, în genere, sunt privite cu indiferenţă, adesea cu dispreţ, ele echivalând cu o naivitate păguboasă. Se uită foarte uşor că numai cu cinismul sau cu bogăţia, nu poţi la infinit oferi argumente puternice comunităţii. Prin destinul său, Nicolae Iorga dă mărturie peste vreme despre capacitatea de devotament şi sacrificiu a oamenilor cu adevărat mari pe care acest pământ românesc, binecuvântat de Dumnezeu, i-a plămădit.

Fie în veci nepieritoare amintirea sa luminoasă de patriot român.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Domnul Valentin Vasilescu de la Grupul P.R.M. Domnul Vasilescu este? Nu este.

Domnul Ilie Neacşu de la Grupul parlamentar P.R.M.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu ştiu cât a suferit Guvernul P.D.S.R.-U.D.M.R. pentru înfrângerea echipei de fotbal a Ungariei de către naţionala României în meciul susţinut sâmbătă la Bucureşti, dar o oarecare nervozitate a fost vizibilă la unii reprezentanţi ai Executivului după cele petrecute pe stadionul din Ghencea. Altfel cum se poate explica reacţia stupidă, antiromânească şi antinaţională a conducerii Ministerului Apărării, vis-a-vis de participarea generalului Mircea Chelaru la comemorarea a 55 de ani de la moartea mareşalului Ion Antonescu, prilejul fiind folosit şi pentru dezvelirea unui bust al bravului oştean chiar în curtea bisericii Constantin şi Elena din Bucureşti.

Tare debusolat trebuie să fie Guvernul Năstase din moment ce singur îşi creează probleme, amplificând evenimente care oriunde în lume ar fi trecut neobservate.

Poziţia Ministerului Apărării şi declaraţiile voalate, e drept, ale premierului Adrian Năstase, referitoare la cazul menţionat mai sus, scot în relief, mai mult decât oricând, poziţia de subordonare a Guvernului român faţă de anumite cercuri din afara ţării, umilinţa suportată de unii politicieni care dovedesc o prea mare elasticitate a coloanei vertebrale. Doar ignoranţii şi răuvoitorii, proveniţi din cohortele bolşevice trimise de Stalin în România imediat după evenimentele de la 23 August 1944, nu vor să înţeleagă că istoria este una iar politica este cu totul altceva.

Mareşalul Ion Antonescu va rămâne în istoria României cu sau fără voia Americii, Israelului sau a marionetelor acestora de la Bucureşti, un foarte mare patriot, un foarte mare strateg militar, un bun organizator şi un om de o mare ţinută morală.

Domnilor colegi,

Mă tem că printre noi, politicienii de azi, care chinuim la propriu în numele şi sub acoperişul democraţiei, un popor de 22 de milioane de suflete, nu se află nici-un Ion Antonescu. Suntem cei mai mulţi dintre noi prea murdari şi străinii ştiu bine acest lucru pentru a putea riposta pe măsură atunci când câte un nomad rătăcit sau vreun chiriaş obraznic îndrăzneşte să ne falsifice istoria, să ne ponegrească eroii sau să ne culpabilizeze în bloc pentru fapte ireale. În loc să se preocupe de înfăptuirea celor promise în campania electorală, unii lideri ai P.D.S.R. dau apă la moară unor voci pe care le credeam amuţite pe veci. Armata este bulversată, prost dotată şi echipată, soldaţii sunt flămânzi, cei mai mulţi dintre ei trăiesc cu hrana adusă de acasă, uzinele de armament sunt în agonie, populaţia fiind minţită că armamentul nostru este depăşit şi nu corespunde standardelor NATO, organism care ne duce cu vorba de zece ani că ne plasează sub umbrela sa.

Primul-ministru şi ministrul apărării n-au timp să vadă tot acest dezastru. Văd, în schimb, cum un general cu dragoste de ţară, mai inteligent decât toţi generalii promovaţi pe criterii politice, dă curs sentimentelor patriotice, conştiinţei sale de oştean şi participă ca simplu cetăţean sau enoriaş la comemorarea mareş,alului Ion Antonescu. Am sentimentul că cineva lucrează asiduu la compromiterea pe orice cale a conducerii P.D.S.R., la începărtarea acestui partid de electoratul care l-a propulsat. După ce aţi diminuat rolul limbii române în Ardeal, domnilor din P.D.S.R., doriţi acum să reduceţi şi istoria românilor doar la capitolele care fac plăcere străinătăţii. Cât despre sensibilitatea Americii şi Israelului faţă de unii eroi ai noştri, consider că este o stare care poate fi tratată de specialiştii în alergologie. Noi nu i-am întrebat pe americani de genocidul practicat împotriva băştinaşilor sau de sutele de mii de sclavi negri ucişi şi batjocoriţi. Nici pe israelieni nu-i tragem la răspundere pentru confiscarea pământurilor palestinienilor sau pentru că împotriva tinerilor care aruncă cu pietre se utilizează aviaţia, rachetele, tancurile, armele automate. Şi pentru a-i linişti şi pe unii şi pe alţii, mă văd nevoit să informez Guvernul şi prin el pe toţi cei de afară care cred că pot să-şi promoveze interesele meschine în ţara noastră, că va veni cât de curând o vreme când se vor ridica mii de statui cu mareşalul Ion Antonescu pe tot cuprinsul ţării şi sute de străzi vor purta numele acestuia.

Cât despre curajosul general Mircea Chelaru, vă sfătuiesc, domnilor din P.D.S.R., să vă duceţi planul până la capăt. Partidul România Mare are nevoie de oameni demni şi curajoşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Valeriu Stoica de la Grupul parlamentar P.N.L.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultimii ani, Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice a devenit una dintre cele mai profesioniste şi mai riguroase instituţii româneşti. De altfel, acest lucru este apreciat şi în raportul general al Comisiei europene din noiembrie 2000, cu referire specială la statutul de funcţionar public al persoanelor din conducerea institutului, precum şi la capacitatea acestuia de a asimila principiile comunitare. Cu toate acestea, noul Guvern al României a încălcat recomandările autorităţilor europene, sfidând principiul autonomiei consacrat pentru această instituţie prin Ordonanţa Guvernului nr.111 din 2000, adoptată de guvernarea precedentă, Cabinetul Năstase a hotărât în ianuarie 2001 să subordoneze Institutul Naţional de Statistică Ministerului Dezvoltării şi Prognozei. Această măsură a fost luată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.2 din 4 ianuarie 2001. Astfel, prevederea legală care valida Institutul Naţional de Statistică ca pe o instituţie independentă de orice ingerinţă de pe poziţii de interes ale Guvernului sau ale partidelor politice, a fos spulberată în acest an la ordinul premierului Năstase.

A doua lovitură administrată de noua putere P.D.S.R. a fost decizia de a modifica statutul conducerii Institutului Naţional de Statistică, transformându-i pe membrii acestuia din funcţionari publici, respectiv, secretar general şi secretar general adjunct, în funcţionari politici, respectiv, secretar de stat şi subsecretar de stat, astfel încât ei pot fi manevraţi de P.D.S.R. prin pârghii directe.

Concluzia acestor transformări este devastatoare pentru societatea românească. Ceea ce a fos până în anul 2000 o instituţie cu o credibilitate greu de contestat, s-a transformat într-o anexă a Guvernului. Prin pedeserizarea statisticii, cifrele oficiale îşi vor pkierde credibilitatea şi vor servi în mod direct politicii Guvernului, fiind manipulate ce către P.D.S.R. Şi, iată, că primele semne ale subordonării politice au apărut. În comunicatul de presă emis de această instituţie în data de 10 mai 2001 privind evoluţia preţurilor de consum în luna aprilie 2001 a fost omisă informaţia ce stabilea rata inflaţiei faţă de luna aprilie a anului precedent, la 37,5%. Cifra calculată, de altfel, şi de experţii Comisiei europene dar contestată de Putere, demonstrează aritmetic primul eşec concret al politicii guvernamentale. Ascunderea acestei cifre demonstrează clar intenţia Guvernului de a induce în eroare opinia publică. Manipularea datelor statistice, imixtiunea politicului într-o instituţie independentă şi subordonarea guvernamentală, ne fac să ne amintim de practicile regimului Ceauşescu. După ce a politizat statistica mai rămâne ca P.D.S.R. să politizeze şi aritmetica. De aceea, este de aşteptat ca Guvernul Năstase să manipuleze Institutul Naţional de Statistică în momentul bilanţului pentru a fabrica argumente ca să păcălească din nou populaţia că şi-au onorat toate promisiunile făcute în momentul învestirii sale.

Reacţiile europene au apărut instantaneu. Astfel, comisarul Uniunii Europene, domnul Pedro Solobes, în scrisoarea adresată Institutului a atenţionat că informaţiile statistice obiective şi credibile asigură evaluarea corectă a performanţelor economice şi conferă credibilitate negkocierilor. În acest context, ultimele evoluţii în ceea ce priveşte pedeserizarea statisticii, anunţă consecinţe grave în plan intern şi în procesul de integrare europeană. Adică, scăderea încrederii populaţiei în instituţie şi în rezultatele prezentate, manipularea de către Guvern a datelor statistice conform intereselor politice ale acesteia, plecarea specialiştilor din această instituţie, fapt ce va avea repercusiuni negative şi în organizarea viitoarelor alegeri parlamentare şi prezidenţiale şi numai puţin important compromiterea negocierilor cu Uniunea Europeană. Acesta este motivul pentru care atrag încă odată atenţia reprezentanţilor puterii asupra faptului că astfel de decizii responsabile pot avea urmări dramatice atât pentru cetăţenii României cât şi în privinţa procesului de integrare europeană.

De aceea, adresez un apel Guvernului României şi în special premierului Adrian Năstase să modifice de urgenţă cele două ordonanţe nr.2 din 2001 şi 75 din 2001 astfel încât Institutul Naţional de Statistică să nu mai fie aservit politic având ca unic obiectiv reflectarea realităţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ioan Sonea de la P.R.M. Renunţă.

Domnul deputat Nicoară Creţ de la P.R.M.

Domnul Nicoară Creţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vă reţin atenţia doar câteva momente rugându-vă să vă daţi acordul pentru realizarea unui vis de veacuri a locuitorilor judeţului Arad. Arădenii, cei care şi-au adus prinosul de inteligenţă, de muncă şide sânge pentru desăvârşirea statului român unitar modern, au dmarat lucrările pentru construirea unei catedrale ortodoxe în plin centrul muniicipiului. Majoritatea covârşitoare a ortodoxilor arădeni şi-au pus acest gând de a avea un loc de închinare reprezentativ încă din secolul trecut. Vicisitudinile istoriei au făcut ca această idee să se poată materializa abia în zilele noastre. Până în prezent, în acest obiectiv care va contribui la păstrarea fiinţei noastre naţionale, s-au investit 14,7 miliarde lei,m sumă care provine în primul rând din contribuţia credincioşilor, zidurile sunt deja ridicate, mai trebuie doar acoperişul ca să le protejeze.

Solicităm o sumă de 5 miliarde lei din partea Guvernului României, sumă care va contribui decisiv la înălţarea acestui edificiu spirijtual care va păstra credinţa, fiinţa şi demnitatea neamului. Dacă securizăm hotarele României, ceea ce e un lucru bun, este de datoria noastră să le securizăm şi din punct de vedere spiritual. Numai aşa vom putea rosti cu fruntea sus milenarul îndemn creştin: Dumnezeu să ne ajute!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Mihai Baciu de la P.D. Nu este.

Domnul deputat Iulian Mincu de la P.R.M.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Aş vrea să-mi încep declaraţia mea politică de astăzi cu o paralelă între noi, România, declaraţiile Guvernului român şi între Comunitatea Europeană, problemele legate de declaraţiile preşedintelui Franţei în perioada când era preşedinte al Comunităţii Europene.

Aş vrea să vă spun că pe 24 mai 2001 Guvernul actual a construit Comitetul pentru combaterea sărăciei în România. Sărăcia nu este o problemă care poate fi combătută de un comitet. Sărăcia este o prolemă naţională cae, din păcate, la noi cuprinde în prezent mai mult de jumătate din populaţie. Sărăcia este aceea care te face să nu poţi să pui copiilor pe masă ceea ce trebuie să mănânce, să nu-ţi îmbraci copiii când se duc la şcoală, să nu le poţi cumpăra cărţi şi, în acelaşi timp, sărăcia este aceea că pensionar fiind, şi avem peste 6 milioane de pensionari, să nu ai ce mânca şi 4 cincimi din acdeşti pensionari mănâncă o dată pe zi.

Sărăcia este aceea că nu se mănâncă pe cap de locuitori şi ca an, în momenmtul de faţă, decât 70 de grame de carne, de două ori mai puţin decât se mănâncă în ţările CEFTA.

Aş vrea să arăt că sărăcia are o consecinţă şi o consecinţă gravă: bolile actuale şşi mortalitatea actuală din România. N-o să spun numere. Vreau să vă spun însă că avem cea mai mare mortalitate generală din Europa, avem cea mai mare mortalitate la copiii 0-1 an din Europa, avem cea mai mare mortalitate la mortinatalitate, avem cea mai mare mortalitate prin boli cardiovasculare din Europa şi, daţi-mi voie aici, s-o spun că este 767 la suta de mii, că vreau s-o compar cu aceea din Franţa.

Sărăcia înseamnă deci un lucru deosebit de grav şi care are la origine, în momentul de faţă, instabilitatea sau dacă vreţi faptul că economia nu şi-a luat pulsul pe care trebuie să-l ia. Este problema care trebuie să frământe în primul rând Guvernul Năstase atunci când se gândeşte la Comitetul antisărăcie. Pentru că fără refacerea economiei nu se poate face nimic.

Vreau să fac paralela cu Comunitatea Europeană. Noi vrem să intrăm în Comunitatea Europeană. Aş vrea să vă spun că pe data de 13 decembrie 2000, preşedintele Franţei în faţa Comunităţii Europene a luat iniţiativa de a crea Programul de nutriţie al Europei care să prevină bolile civilizaţiei, aceste boli care atacă în prezent ţările industrializate, zicem noi, dar atacă în prezent şi România aproape mai mult decât ţările industrializate.

Pe data de 14 decembrie 2000, toate ţările membre ale Comunităţii Europene au semnat un program de nutriţie, un program de prevenire a tuturor acestor boli ale civilizaţiei prin metode deosebit de serioase.

Pe data de 31 ianuarie 2001, arată seriozitatea problemei respective, s-a lansat Programul de nutriţie şi sănătate al Franţei, poate unul dintre cele mai bune programe care există în momentul de faţă. De ce se apără Franţa? Să vă spun eu de ce se apără. Se apără de mortalitatea prin boli cardiovasculare şi spune Franţa că mortalitaea prin boli cardiovasculare este cea mai mare a ei şşi reprezintă 32% din mortalitatea existentă anuală.

Vreau să văspun că mortalitatea în Franţa este de 191 la suta de mii. România de ce ar trebui să se apere?! Mortalitatea în România este cea mai mare prin boli cardiovasculare şi reprezintă 767 la suta de mii, respectiv, de patru ori mai mult în Franţa. În Franţa se spune că se cheltuie 30 de milioane de miliarde de franci francezi pentru combaterea acestei boli. În România, vreau să vă spun că, în momentul de faţă, mai avem încă de plătit 2 mii de miliarde şi că cheltuiala pe cap de locuitor este de fapt de 18 dolari pe an. Adică e de zece ori mai puţin decât în Franţa şi nu vreau să o compar cu America.

De ce se mai apără Franţa?! Noi avem 65% din mortalitate prin boli cardiovasculare, Franţa are numai 32% prin boli cardiovasculare. Franţa este o ţară bogată şi foarte bogată. Are ce mânca. Deci, trebuie să se lupte ca omul să mănânce ceea ce trebuie şi cât trebuie şi pentru aceasta a făcut un program din 9 puncte strategice pe care nu-mi permit să le citesc acum că nici nu vă interesează.

Eu, ca cetăţean român şi ca specialist român, de ce ar trebui să mă apăr?! Să mă apăr de foametea care există în momentul de faţă în întreaga ţară şi mai ales în mediul rural. Vreau să vă citez pe o statistică recentă făcută de colaboratorii de nutriţie în mediul rural şi urban din întreaga ţară şi să vă arăt că, în mediul rural, alimentaţia este aproape lipsită de carne, bineînţeles, în afară de cârnaţi şi de untură care se găseşte aproape întotdeauna în alimentaţia ţăranului, şi că predomină leguminoasele verdeţurile şi în multe părţi ouăle. De aceea, mortalitatea prin boli cardiovasculare e atât de mare.

Vreau să vă spun că la noi se mănâncă de trei ori mai mult sărat decât se mănâncă în toate ţările din lume. Şi atunci ce probleme ne punem noi?! Să ne punem problema deosebit de seriosă şi de gravă. Ca să combaţi tuberculoza care e cea mai mare din Europa ca morbiditate, 120 la suta de mii, ca să combaţi SIDA care este la copii cea mai mare din Europa, avem 5.200 de copii, pentru aceasta, trebuie să le dai o alimentaţie corespunzătoare. Şi în acelaşi timp, trebuie să aibă posibilitatea ca să-şi cumpere această alimentaţie. Atâta timp cât omul nu lucrează, când nu are loc de muncă, când rata pe care i-o dai ca şomer, şi avem 9,9% în momentul de faţă şomaj, când lefurile care în momentul de faţă de-abia depăşesc suta de dolari media pe economie, ea nu poate constitui o luptă împotriva sărăciei şi, în acelaşi timp, nu vom ajunge la nici un rezultat, decât la declaraţii demagogice.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Valentin Vasilescu de la P.R.M. Am rugămintea să vă încadraţi în trei minute.

Domnul Valentin Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

S-au împlinit, aşa cum au afirmat şi colegii mei şi aţi aflat de la ei, zilele trecute, 55 de ani de la execuţia mareşalului Ion Antonescu, condamnat la moarte de bolşevici pentru cutezanţa de a visa la reîntregirea României Mari.

Enoriaşii Bisericii "Sf. Constantin şi Elena", lăcaş ctitorit de mareşal, şi Fundaţia "Ion Antonescu" au organizat comemorarea comadantului militar, dezvelind un bust al acestuia, amplasat în curtea bisericii. Fiind singura manifestare dedicată mareşalului Ion Antonescu, Partidul România Mare a decis să fie prezent la comemorare prin câţiva parlamentari şi membri ai săi.

Mareşalul Ion Antonescu face parte din istoria militară a poporului român, el remarcându-se în calitate de şef al Biroului Operaţii al Armatei de Transilvania, magistral condusă în acţiunile de luptă de reîntregire a ţării din 1919, care au culminat cu amplasarea tricolorului românesc pe clădirea Parlamentului de la Budapesta. Ulterior, Ion Antonescu a comandat Şcoala de Război, actuala Academie de Înalte Studii Militare, Statul Major şi Ministerul de Război. Mareşalul Ion Antonescu a primit legal prerogativele de şef al statului de la regele Carol al II-lea, comportându-se ca un militar care-şi asumă conştient un destin tragic, tocmai prin aceea că s-a pus necondiţionat în slujba intereselor poporului român.

Guvernanţii actuali au decis o reconciliere cu istoria, gândindu-se să exploateze imaginea prăfuită a fostului suveran Mihai I, căruia i-au retrocedat bunurile, pe care l-au plimbat prin ţară, fără să obţină efectul scontat.

Să nu fi auzit conducătorii actuali ai României de capitularea necondiţionată de la 23 august 1944, înfăptuită cu concursul regelui Mihai, care a trimis în captivitate în Uniunea Sovietică peste 200.000 de militari români, din care mulţi nu s-au mai întors niciodată?

Să nu fi ştiut conducătorii noştri că deciziile politice girate de fostul suveran au scos România de la masa tratativelor de pace, făcând inutile jertfele militarilor români pe frontul de vest?

Să nu fi ştiut conducătorii noştri actuali că fostul suveran a semnat Declaraţia de la Budapesta din anul 1989?

Ca unul care am activat 20 de ani în armată, vă mărturisesc faptul că militarii români au un cult al tradiţiilor de luptă ale poporului român. Între acestea, printre bărbaţii acestui neam, la loc de cinste se află mareşalul.

Vreau să vă reamintesc doar că, la comemorarea mareşalului Ion Antonescu, au fost prezenţi peste 10 cavaleri ai Ordinului Mihai Viteazul, în timp ce pe fostul suveran nu l-a întâmpinat decât un singur cavaler al Ordinului Mihai Viteazul.

Ca militar şi creştin, totodată, mă întreb dacă este normal ca mareşalul, care a dat proba jertfei supreme faţă de poporul său, să nu aibă măcar un loc de veci, ca orice creştin.

Prin purtătorul său de cuvânt, domnul Ioan Mircea Paşcu l-a catalogat pe mareşalul Antonescu drept o persoană controversată, împotriva căreia comunitatea internaţională s-a pronunţat. Nu ştiu ce l-a determinat pe domnul Paşcu, pe care eu îl respect, să afirme acest lucru, însă îi recomand domnului ministru să consulte rezoluţiile Consiliului de securitate şi rezoluţiile Adunării Generale ale ONU, aceasta este singura instituţie, Organizaţia Naţiunilor Unite, care ia decizii în numele comunităţii internaţionale, şi să ne comunice dumnealui dacă găseşte ceva referitor la mareşalul Antonescu în acele documente.

Citind programul de guvernare al PDSR şi declaraţiile liderului acestui partid, am înţeles că eforturile în direcţia aderării la NATO se concretizează în fixarea unor obiective realiste, pe care armata română să le poată îndeplini la termenele stabilite.

Aceste obiective sunt în primul rând dictate de necesitatea de a ridica nivelul capacităţii de apărare a ţării şi caracterul realist al acestor obiective este dat de preluarea şi valorificarea tradiţiilor, a potenţialului uman, economic şi a condiţiilor geografice specifice.

Îmi pare rău, dar eu nu am găsit în programul partidului condus de domnul Adrian Năstase o soluţie a aderării la NATO, prin protejarea sensibilităţii altor popoare.

Mi-aş dori sau mi-ar face plăcere să cred că poziţia domnului Adrian Năstase şi a domnului Mircea Paşcu sunt poziţii personale şi nu a întregului partid.

În încheiere, aş dori să vă reamintiţi, stimaţi colegi, că toţi cei care au nesocotit suveranitatea şi integritatea României au început, mai întâi, prin a-i nega şi a-i călca în picioare valorile, limba, credinţa şi tradiţiile.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Radu Ciuceanu de la PRM. Domnul Radu Ciuceanu renunţă.

Doamna deputat Constanţa Popa.

Doamna Constanţa Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În fiecare an, la 5 iunie, Organizaţia Naţiunilor Unite aniversează Ziua Mondială a Mediului.

În acest an, în cinstea Zilei Mondiale a Mediului, Naţiunile Unite vor lansa un vast inventar al resurselor planetei, respectiv păduri, cursuri de apă, lacuri, terenuri agricole şi oceane.

Scopul acestui "buletin de sănătate", după cum l-a numit secretarul general al ONU, Kofi Anan, este acela de a aduce la cunoştinţa factorilor de decizie date ştiinţifice solide, referitoare la starea planetei. Acest studiu intitulat "Evaluarea ecosistemului pentru mileniul III" se va desfăşura pe o perioadă de 4 ani, va costa 21 de milioane dolari şi la el vor participa 1.500 de oameni de ştiinţă din întreaga lume.

Ecosistemele sunt, ca şi clima, sensibile la activităţile umane, iar degradarea lor compromite supravieţuirea oamenilor şi a speciilor, având ca urmare fenomene de defrişare, secetă, inundaţii, poluare. Această evaluare a ecosistemului urmează să se desfăşoare la nivel mondial, regional şi naţional. Şi România va face o evaluare a ecosistemului său, pentru a ne furniza nouă, factorilor de decizie, informaţii exacte şi convingătoare, care să ne permită să luăm cele mai bune decizii.

Dacă până acum politica de protejare a mediului înconjurător, de menţinere a echilibrului ecologic a fost complet subordonată efectelor economice de dezvoltare a societăţii, este momentul ca aceste două componente, dezvoltare economică şi protecţia mediului, să fie făcute concomitent, cu maximă responsabilitate.

În ultimul deceniu, a apărut şi s-a implementat în foarte multe ţări conceptul de dezvoltare durabilă, care impune trei deziderate: dezvoltarea să nu pericliteze sau să distrugă suportul de bază al sistemului vieţii, aerul, apa, solul şi sistemele biologice, dezvoltarea durabilă să permită o continuă creştere a producerii de bunuri şi servicii care au la bază resursele naturale ale pământului şi dezvoltarea durabilă să realizeze un sistem social durabil, la nivel mondial, naţional, local şi familial, în scopul asigurării unei distribuţii echitabile a beneficiilor, bunurilor şi serviciilor produse.

Acest concept al dezvoltării durabile este încă un concept politic. Este de datoria noastră să-l transformăm în concept practic, de utilizat în gestionarea problemelor de mediu, în strânsă corelare cu a statelor Comunităţii Europene.

Avem datoria de a lăsa urmaşilor noştri o ţară şi o planetă care să le permită să trăiască civilizat şi acesta nu trebuie să fie doar un slogan politic, ci un fapt real.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Raj Tunaru de la PRM.

Domnul Raj Tunaru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Consider că agricultura şi turismul sunt segmentele pe care Guvernul trebuie să se axeze prioritar, să creeze facilităţi noi.

În ultimii 10 ani, activitatea turismului românesc, în special cel de pe litoral, a fost boicotată şi sabotată periodic de către firme de turism concurente din alte ţări, cum ar fi: Turcia, Bulgaria şi altele.

Să vă dau un exemplu: au apărut câteva pete în anii trecuţi de petrol pe nisip, eu cred că acele pete de petrol au fost puse intenţionat, deoarece erau în mijlocul unei plaje de câţiva centimetri pătraţi, iar mass-media românească a amplificat aceste zvonuri şi a determinat populaţia ţării să meargă pe alte plaiuri să-şi petreacă concediile. Sunt ferm convins că aceste zvonuri vor apărea din nou şi, de aceea, mă vă nevoit să le contracarez anticipat.

Stimaţi colegi,

anul acesta litoralul românesc arată foarte bine, cel mai bine după 1989. Activele hoteliere sunt renovate, curate, îngrijite, plajele de asemenea sunt curate şi curăţite de diferite dughene etc.

Staţiunea Mamaia arată excelent, la nivelul staţiunilor cu renume din Spania şi Franţa. Meritele pentru această staţiune le are, de ce nu, domnul Dan Matei Agathon şi Vlad Dorel, şeful staţiunii Mamaia.

Îi dorim domnului ministru să continue şi în celelalte staţiuni ale litoralului românesc ce a început la Mamaia. Dar aceasta nu este de ajuns fără o mediatizare puternică, pentru atragerea turiştilor români şi străini, mediatizare care să concureze cu cea a ţărilor axate pe turism, concurente, şi aceasta se poate numai printr-o subvenţie acordată de Guvern IMM-urilor şi firmelor care practică turismul.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Negiat Sali.

Domnul Negiat Sali:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să fac o intervenţie cu referire la situaţia deplorabilă financiar-economică în care se găsesc majoritatea institutelor şi staţiunilor de cercetări şi producţie din agricultură.

După cum se ştie, după 1990, aceste institute şi staţiuni de cercetări şi producţie din agricultură nu au un statut clar, se încadrează şi ele unde pot şi, în special, cum am mai spus, staţiunile de cercetări şi producţie din agricultură din domeniul zootehnic, vitivinicol, pomicol, cultura mare şi altele. Aceste staţiuni, care au fost unităţi de elită şi etalon înainte de 1990, după 1990, au devenit un fel de CAP-uri ale anilor ’80.

Aceste întreprinderi au pondere relativ mică ca suprafeţe, dar un potenţial destul de ridicat în economia ţării şi, ţinând cont şi de necesitatea şi importanţa cercetării, aceste institute şi staţiuni de cercetări trebuie să aibă un sprijin suficient din partea guvernării.

Putem spune că acestea au şi o importanţă locală, prin asigurare de locuri de muncă pentru zonele în care funcţionează şi multe din ele au şi suprafeţe relativ mari. Pot să dau ca exemplu staţiunea de cercetări vinivinicole şi producţie Murfatlar care are, ca şi majoritatea acestor staţiuni de cercetări, au sute de miliarde de datorii către bugetul statului şi au pierderi an de an. Aceste institute şi staţiuni de cercetări şi de producţie din agricultură au nevoie de urgenţă de reformă şi restructurare şi una dintre căile prin care trebuie să se reglementeze este separarea cercetării de producţie, micşorarea suprafeţelor alocate pentru cercetare ca restul suprafeţelor să fie alocate exclusiv pentru producţie şi să fie asimilate actualelor IAS-uri.

Facem un apel către reglementarea de urgenţă a acestei situaţii care a ajuns de nesuportat.

Vă mulţumim.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.