Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţior, asistaţi de domnii Nicolae Leonăchescu şi Tudor Mohora, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa. Putem începe, ca să câştigăm timp.

Dau cuvântul domnului deputat Ştefan Baban, se pregăteşte domnul deputat Damian Brudaşca.

Domnul Ştefan Baban:

Bună dimineaţa.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Evaziunea fiscală se modernizează.

În funcţie de domeniul de activitate şi legislaţia specifică, evaziunea fiscală îmbracă cele mai diverse forme şi se manifestă mult mai pregnant şi ofensiv în domeniile în care fiscalitatea este mare.

Această tendinţă se explică prin faptul că în domeniile cu fiscalitate ridicată, evitarea plăţii obligaţiilor băneşti aduce profituri foarte mari şi elimină concurenţa agenţilor economici de bună credinţă.

În timp, s-au conturat câteva concluzii cu caracter general, privind tendinţe de evaziune fiscală.

O primă concluzie ar fi că s-a accentuat fenomenul de sustragere de la plata producătorului importator, până la unitatea de vânzare cu amănuntul a unei societăţi fantomă, societate care nu poate fi controlată de organele fiscale, întrucât nu-şi declară corect sediul şi nu-şi îndeplineşte obligaţiile de a întocmi declaraţii fiscale periodice.

Pe de altă parte, se resimte puternic tendinţa nemanifestată de majoritatea agenţilor economici de a exploata cu insistenţă neconcordanţa apărută în aplicarea actelor normative, aceştia fiind susţinuţi de consilieri fiscali şi avocaţi, buni cunoscători ai domeniului financiar fiscal, ceea ce asigură o anumită garanţie în faţa organelor de control fiscal.

Totodată, evaziunea fiscală se manifestă şi la nivelul relaţiilor comerciale dintr-o societatea românească şi una străină, concretizată în înregistrarea de către societatea română a unor cheltuieli nereale, aparent justificate pentru plata unor servicii fictive către partenerul străin, prevalându-se de o interpretare neuniformă a legii privind evitarea dublei impuneri.

Prevederile fiscale ce permit amânarea plăţii obligaţiilor fiscale aferente importului de materii prime au favorizat introducerea în ţară, în scop de prelucrare sau perfecţionarea activă a unor mărfuri, ca de exemplu: orz brut nedecorticat, ţiţei brut şi alte produse petroliere cu grad scăzut de prelucrare. Dar obligaţiile fiscale nu au fost achitate la termenul scadent în cuantumul corespunzător valorii importurilor prelucrate, fiind realizată o sustragere parţială de la plata impozitelor şi taxelor.

Lucru acesta este valabil şi la achiziţionarea unor active aparţinând fostelor unităţi de stat, la preţuri reduse, cu intenţia vădită şi materializată ulterior, în dezmembrarea utilajelor şi valorificarea acestora, îndeosebi la export, ca fier vechi.

O altă manifestare a acestui fenomen o reprezintă tendinţa agenţilor economici de a beneficia de rambursarea necuvenită de t.v.a., prin întocmirea unor deconturi care nu oglindesc tranzacţii reale, fiind vorba în multe cazuri numai de transmitere scriptică a proprietăţii bunurilor sau de exporturi pentru care nu se cuvenea rambursarea t.v.a.

După încasarea sumelor solicitate, societăţile beneficiare dispar de pe piaţă, fiind părăsite de acţionari prin metoda frauduloasă a cesionării.

Concluzia finală o reprezintă una din celebrele legi ale lui Murphy: de îndată ce se emite o lege restrictivă apar şi metodele de a o încălca.

În acest sens apare necesitatea funcţionării în bune condiţii a unor organisme de control care, dacă nu pot stopa fenomenul, măcar să-l ţină în frâu.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Damian Brudaşca, se pregăteşte domnul Negiat Sali.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

În cadrul Teleconferinţei săptămânale din 21 septembrie a.c., premierul Adrian Năstase, în contextul analizei fenomenului recent de la Ocnele Mari, judeţul Vâlcea, a afirmat că în maxim o săptămână se va promova un proiect de lege şi o reglementare în domeniul serviciilor de urgenţă. A afirmat că, de exemplu, în Franţa, pompierii sunt singurii care intervin în situaţii de urgenţe civile, lucru total inexact. În Franţa funcţionează cinci unităţi militare de protecţie civilă, cu misiuni de intervenţie, atât în ţara respectivă cât şi în departamentele de peste mări. La nivel central, Direcţia Securităţii Civile are în componente distincte protecţia civilă şi pompierii, ambele în structură militară, e adevărat, conduse de un director civil.

În subordinea fiecărei prefecturi, subliniez, a fiecărei prefecturi, funcţionează un serviciu descentralizat de protecţie civilă de circa 10 persoane. În Franţa sunt luaţi în evidenţă şi acţionează la nevoie peste 2 milioane de voluntari sau de salvatori. Cred că nu mai e cazul să continui cu cele patru depozite mari, zonale, cu materiale diverse pentru intervenţie şi ajutorarea sinistraţilor, cele 19 centre de deminare, zecile de avioane şi elicoptere pe care le au la dispoziţie.

Având în vedere că de la înfiinţare, în 1933, protecţia civilă a fost tratată ca un ping pong ministerial prin treceri succesive şi repetate de la Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne (ultima la Ministerul de Interne în ianuarie anul acesta), personalul din protecţia civilă, pe drept, are sentimentul că este, pe rând, "ruda săracă" în cadrul acestor ministere, fiind de regulă dotată cu ceea ce este atipic, uzat fizic şi moral în cadrul acestor departamente.

Un alt exemplu în domeniu: pirotehnicienii protecţiei care neutralizează an de an mii şi zeci de mii de muniţii rămase neexplodate din timpul războiului, evitând mutilarea sau moartea concetăţenilor noştri sau imense pagube materiale, de la sporuri salariale de 200%, 100% în anii ’49, ’50 şi ’60, primeau 11 lei pe oră spor înainte de 1990, iar după aceea 50%, iar la trecerea din ianuarie curent la Ministerul de Interne primesc un ridicol procent de 15%.

Curios, ba chiar hilar este faptul că atât Hotărârea de Guvern nr. 1398 din 29 decembrie 2000, cât şi Ordonanţa de urgenţă nr. 291 din 29 decembrie 2000 sunt adoptate în aceeaşi şedinţă de Guvern, punând în evidenţă lipsa de consecvenţă a membrilor Guvernului, cărora li s-a cerut să decidă diferit, prin două acte normative, locul şi rolul în societatea românească a aceleiaşi structuri, respectiv a Protecţiei Civile, în care sunt încadrate 2000 de persoane în structura militar㠖 un act reglementând funcţionarea Ministerului de Interne având în componenţă şi protecţia civilă, iar celălalt prevede că un număr important de componente ale Ministerului de Interne, printre care şi protecţia civilă, se vor demilitariza sub alte denumiri în cadrul Ministerului Administraţiei Publice.

Sarabanda inconsecvenţelor continuă cu elaborarea Ordonanţei Guvernului nr. 88 din 30 august a.c., privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă având în subordinea Ministerului Administraţiei Publice un Inspectorat General pentru Situaţii de Urgenţă, demilitarizat, prevăzând demilitarizarea pe baza altor acte normative adoptate în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, respectiv 1 ianuarie 2002.

Dacă situaţiile de urgenţe civile vor fi rezolvate prin atâtea ordonanţe, hotărâri, regulamente de funcţionare ale M.I. şi Administraţiei Publice, cel puţin din momentul obligatoriu al abrogării sau modificării unora din cele enumerate până aici, îmi pun cel puţin o întrebare: ce se va întâmpla cu măsurile propriu-zise de protecţie civilă care se clădesc cu trudă şi bani în ani de zile, nu în situaţii de urgenţă, ci pentru situaţii de urgenţă? Ce se va întâmpla, de exemplu, cu adăpostirea populaţiei, considerată de elveţieni ca fiind "coloana vertebrală" a protecţiei civile?

Închei cu o meditaţie pe care nu o doresc profetică: dacă protecţia civilă nu este sau nu se vrea a fi recunoscută ca o prioritate cotidiană, în momente de dezastre sau război, cu siguranţă ea devine prioritară, dar atunci este tardiv să ne lamentăm că nu am fost în măsură să-i asigurăm locul şi rolul distinct pe care-l merită, alături de celelalte măsuri pentru apărarea ţării şi cetăţenilor ei, nu să facem un melange din protecţia civilă şi pompieri doar de dragul de a fi şi în acest domeniu originali, ca democraţia noastră. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Negiat Sali, se pregăteşte domnul deputat Adrian Moidoiu.

Domnul Negiat Sali:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Tragicele evenimente petrecute în ziua de 11 septembrie 2001 în Statele Unite ale Americii, la New York şi Washington au arătat că globalizarea lumii este deja foarte avansată, încât se poate spune încă din primul an al secolului XXI că acest secol va fi, ori al păcii şi înţelegerii mondiale, ori al dezintegrării lumii.

Cu toate că nu sunt cunoscute în mod sigur care sunt forţele care au comandat şi realizat aceste atacuri teroriste, un singur lucru este clar: că în prezent, în lume, există cercuri de interese foarte puternice financiar şi militar, care nu acceptă realităţile actuale şi mersul istoriei către democraţie, cu reguli şi principii general acceptate de către majoritatea statelor de pe glob.

Am participat în mai 1999 şi în mai 2001 la festivităţile comunităţilor turcofone care au loc în fiecare an la New York, cu tradiţionala paradă a tuturor asociaţiilor americanilor de origine turcă din Statele Unite ale Americii, cât şi a delegaţiilor venite din întreaga lume. Toţi erau mândri că sunt cetăţeni americani de origine turcă. În ambele ocazii am transmis mesajul că în România minoritatea tătarilor turco-musulmani se bucură de drepturile conferite de Constituţia ţării, am făcut apel ca România să fie sprijinită de către Statele Unite ale Americii în procesul integrării sale în structurile nordatlantice.

Comunitatea tătarilor turco-musulmani susţine eforturile României în direcţia integrării euroatlantice şi hotărârea sa de a fi alături de NATO în lupta împotriva terorismului de orice natură.

Terorismul nu are o singură culoare politică, nu are naţionalitate, nu are religie. Istoria a arătat şi prezentul confirmă că există terorism de extremă stânga şi de extremă dreapta, că există fundamentalism în toate religiile: islamică, ortodoxă, catolică, evreiască, hindusă etc. Există extremişti aparţinând tuturor religiilor, cu toate că toate religiile propovăduiesc pacea.

Comunitatea tătarilor turco-musulmani din România condamnă terorismul de orice natură, demonstrând, din 1877 încoace, turco-tătarii dobrogeni că sunt cetăţeni români loiali şi că Islamul este o religie a păcii şi înţelegerii. Relaţiile interetnice din Dobrogea arată cu prisosinţă acest lucru, iar musulmanii din România sprijină toate eforturile ţării pentru integrarea euroatlantică. Vă mulţumim.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul Adrian Moisoiu, se pregăteşte domnul deputat Valeriu Stoica.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt consternat de hotărârea Biroului permanent privind neînfiinţarea Comisiei de anchetă privind modul în care a fost privatizată Staţiunea Sovata, deşi a exista o solicitare scrisă a 130 deputaţi: 51 - PSD, 67 - PRM, 10 – PNL, 2 – PD, ceea ce reprezenta 37,8% din numărul deputaţilor, faţă de 33,33% cât era necesar, conform art. 72 din Regulament.

Motivaţia prezentată de domnul vicepreşedinte Ovidiu Cameliu Petrescu, că la data de joi, 20 septembrie, era deja înfiinţată o comisie similară a Senatului şi care funcţiona, nu este pertinentă, fiindcă la acel moment comisia încă nu era nici măcar aprobată de Senat, ci numai stabilită structura compoziţională pe partide a acesteia.

Şi, în fond, ce era greşit dacă se înfiinţa o comisie mixtă Senat şi Camera Deputaţilor? De aceea, consider că domnul vicepreşedinte Ovidiu Petrescu a dezinformat Camera Deputaţilor şi, ca atare, propun să fie discutat în Biroul permanent. Este cel puţin regretabil modul în care Puterea tranzacţionează Transilvania, respectiv România.

Întreb: de ce nu s-a dorit înfiinţarea acestei comisii? Parţial, răspunsul l-a dat domnul secretar de stat Marcu, de la APAPS, luni, 17 septembrie, când a răspuns interpelării mele din 10 septembrie, în care erau strecurate o serie de neexactităţi, printre care amintesc: valoarea tranzacţiei de 6.900.000 dolari a fost de fapt 6.623.000 dolari, din care doar 1.523.143 dolari reprezintă preţul acţiunilor, restul de 5 milioane dolari reprezentând investiţii viitoare şi 100.000 dolari investiţii în mediu.

Deşi Salina Invest, beneficiara privatizării, are în componenţa sa capital străin ungar în proporţie de 75,3658%, în România nu va intra nici măcar un dolar, deoarece acţiunile au fost ipotecate la banca BANCPOST Miercurea Ciuc, contra sumei de 3.600.000 dolari.

Tratamentul discriminatoriu de acceptare la negociere, prin care atât EXIMTUR Cluj Napoca, cât şi Nord Turism Bucureşti au fost excluse.

Preţul de vânzare a fost stabilit numai pe baza ofertei unui singur ofertant, ceilalţi fiind respinşi fără măcar a li se deschide plicul.

Societatea nu avea datorii de reconsiderat, deoarece la 31 decembrie 1999, cât şi la 30 septembrie 2000 realiza profit şi aşa mai departe.

Faţă de toate acestea, pentru a înlătura multiplele suspiciuni care mai planează şi pe care nu le-am prezentat în această intervenţie, solicit audierea mea cât şi a domnilor Piroşca Ioan şi Marton Karoly în faţa Comisiei de anchetă, Senat sau mixtă, a acestei privatizări. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul Valeriu Stoica, se pregăteşte domnul Ion Mocioi.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule vicepreşedinte,

Domnilor deputaţi,

În aceste zile se împlinesc 10 ani de la mineriada din septembrie 1991. Acest eveniment a adus atunci grave prejudicii României, atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional: pierderi de vieţi omeneşti, compromiterea procesului democratic, întârzierea reformelor şi a procesului de integrare în structurile Euro-Atlantice.

Mineriada din 1991 a redus demarajul democraţiei în România. Aceste manipulări politice din perioada 1990 – 1991 au risipit simpatia internaţională pe care România o câştigase cu sânge în decembrie 1989.

Întreaga opinie publică internă şi internaţională a asistat îngrozită la zguduirea instituţiilor statului şi la loviturile îndreptate împotriva reprezentanţilor societăţii civile.

Fiecare dintre noi a sperat atunci ca astfel de tragedii să nu se mai repete în România. Cu toate acestea, istoria ne-a demonstrat opt ani mai târziu că asemenea evenimente tragice se pot întâmpla din nou. Democraţia a intrat atunci în colaps, primele luni ale anului 1999 au arătat că nostalgicii vechiului regim, cei care nu au dorit niciodată şi nu doresc nici acum reintegrarea României în structurile Euro-Atlantice, cei care se opun sistemului democratic ocupă în continuare poziţii importante în politica românească. Ei sunt organizaţi şi exploatează cu cinism problemele oamenilor în beneficiul propriilor interese.

Acest fapt a fost demonstrat în ianuarie 1999, când preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, aplauda declanşarea ultimei mineriade, cerând soldaţilor şi jandarmilor să intre în cazarmă şi să nu execute ordinele primite.

În încercarea de a obţine beneficii politice de pe urma mişcărilor sociale, liderul PRM îndemna populaţia la revoltă, cerând formarea unui consiliu revoluţionar.

Mai mult decât atât, într-un interviu din 24 februarie 1999, Corneliu Vadim Tudor se solidariza cu Miron Cozma, cel care a condus mineriada din acel an, folosindu-se de nemulţumirile sociale ale minerilor pentru a scăpa de răspunderea pentru faptele sale.

Fiecare mineriadă a însemnat, de fapt, un atac dirijat din umbră la adresa democraţiei.

După 10 ani de istorie zbuciumată ne putem întreba ce doresc oameni precum Vadim Tudor şi Miron Cozma? Poate că răspunsul se află în ultima campanie lansată de liderul PRM, conform căreia terorişti palestinieni ar fi beneficiat de programe de antrenament în România.

Astfel de declaraţii, făcute în momente de maximă tensiune internaţională urmăresc îndepărtarea României de comunitatea statelor democratice şi naşterea unui sentiment de neîncredere faţă de ţara noastră.

Această campanie nu este un simplu pamflet, este o crimă la adresa României. Corneliu Vadim Tudor a fost prea mult timp tolerat juridic şi politic. Procurorul general are datoria să finalizeze cât mai grabnic ancheta privind faptele săvârşite de Corneliu Vadim Tudor. Pe această bază, ministrul justiţiei are obligaţia constituţională de a adresa Senatului cererea de ridicare a imunităţii parlamentare. Vedem cum Corneliu Vadim Tudor aminteşte PSD că el şi partidul său au salvat de cel puţin 10 ori actualul partid de guvernământ în perioada 1992 – 1996. Actualii guvernanţi nu trebuie să se mai lase înşelaţi de retorica lui Corneliu Vadim Tudor, care şi în aceste momente transformă micile servicii politice pe care le poate oferi PSD în monede de schimb pentru păstrarea statutului de privilegiat faţă de justiţie.

Trebuie să ne amintim că în anii 1992 – 1996 s-a produs stabilirea unei complicităţi între PDSR şi PRM, oficializată sub denumirea de "patrulaterul roşu". Urmările acestei nefaste alianţe se regăsesc încă în sincopele pe care le trăieşte România.

Partidul Naţional Liberal cere tuturor forţelor politice responsabile să acţioneze unitar pentru ridicarea imunităţii senatorului Corneliu Vadim Tudor, astfel încât acesta să răspundă pentru faptele sale.

De asemenea, actuala putere trebuie să înţeleagă că orice ezitare poate avea consecinţe dezastruoase pentru viitorul României. Justiţia nu trebuie să mai fie timorată, ea trebuie să aibă curajul de a finaliza cercetările în dosarele tuturor mineriadelor.

La rândul ei, clasa politică trebuie să fie solidară cu justiţia, să dea dovadă de hotărâre în apărarea instituţiilor democratice şi a ordinii de drept.

Toate aceste fapte de care ne amintim acum ne determină să repetăm avertismentul pe care Partidul Naţional Liberal l-a lansat de nenumărate ori. Vorbele pot ucide! Vorbele izvorâte din extremism şi repetate adesea se transformă în fapte! Articolele de presă, discursurile politice, publicarea unor cărţi cu vădit caracter antisemit, rasist şi care instigă la violenţă sunt modalităţile de exprimare a celor care exploatează mijloacele democratice pentru a predica împotriva democraţiei.

Fanatismul şi extremismul nu trebuie să găsească pământ fertil într-o ţară ce îşi doreşte un destin european.

De aceea, este datoria oricărui Guvern, indiferent de culoarea politică, să acţioneze pentru identificarea şi sancţionarea celor direct implicaţi în astfel de fapte, dar mai ales a celor care instigă şi lansează îndemnuri la ură şi violenţă.

Cerem de la această tribună Guvernului PSD să ia toate măsurile pentru blocarea extremismului politic în România. România nu are nevoie de un nou World Trade Center. Am avut parte de triada mineriadelor care a provocat imense prejudicii României. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Invit la microfon pe domnul deputat Ion Mocioi, se pregăteşte domnul Hunor Kelemen.

Domnul Ion Mocioi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În scurta mea declaraţie aş vrea să scot în evidenţă încă o dată dezastrul din industria de apărare a României şi aş vrea să vă exemplific acest dezastru şi într-o localitate din judeţul Gorj, Bumbeşti Jiu, o localitate care, de-a lungul a 60 de ani, a creat trei platforme moderne puse în slujba industriei de apărare a ţării.

După 1989, cele peste 10.000 de persoane care au lucrat acolo au pierdut locurile de muncă pe rând şi astfel s-a ajuns ca astăzi oraşul să aibă peste 45% şomeri din forţa de muncă aptă de lucru.

Acest oraş ridică acum probleme sociale cu totul deosebite şi mai ales cere guvernanţilor să creeze alte locuri de muncă, în condiţiile în care industria de apărare este acolo în scădere continuă.

Se adaugă, totodată, incompetenţa celor care conduc acolo destinele acestui sector. Sindicatele şi-au făcut în ultimii ani apariţia prin lupta lor continuă pentru o zi mai bună şi pentru schimbarea atitudinii faţă de industria de apărare.

Rămâne în continuare în atenţie şi speră toţi locuitorii acestui oraş ca industria de acolo, care este bine dotată în domeniul pentru care a fost dezvoltată să-şi revină la normalitate întărind, astfel, apărare ţării. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Invit la microfon pe domnul Hunor Kelemen, se pregăteşte domnul deputat Cristian Sandache.

Domnul Kelemen Hunor:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acum 11 ani, cetăţenii români au ieşit în stradă şi au luptat cu fermitate pentru un stat democratic de drept, caracterizat prin recunoaşterea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Printre acestea, după cum ştim cu toţii, se numără şi libertatea presei. De atunci avem presă scrisă şi audiovizuală liberă, care reprezintă toate curentele de gândire, toate opiniile, o piaţă a presei în care fiecare cetăţean îşi găseşte sursa preferată de informare, stilul dorit şi apropiat de personalitatea lui.

Ni se părea că acest drept fundamental este considerat ca atare de către tot spectrul politic responsabil, de aceea am fost extrem de surprinşi, chiar şocaţi aş putea spune, de recentele declaraţii ale domnului prim-ministru Adrian Năstase, făcute cu ocazia ultimei Teleconferinţe cu reprezentanţii Guvernului în teritoriu, declaraţii relatate pe larg de către presă.

Ce anume a spus domnia sa? Citez: "Sunt extrem de nemulţumit de ceea ce s-a scris în unele dintre aceste ziare şi aceasta arată că are loc o anumită îndoctrinare, prin astfel de mesaje care vin deformate la unii dintre concetăţenii noştri".

Domnia sa se referă la unele ziare în limba maghiară. Cu alte cuvinte, domnul Năstase este nemulţumit de faptul că o anumită parte a presei, de bună seamă manipulată, îndrăzneşte să nu ridice osanalele de cuviinţă domniei sale.

Sigur, ca buni cetăţeni, ziariştii de la acele organe de presă trebuiau să se abţină de la a-şi expune propriile opinii şi ar fi trebuit ca înainte de a strica hârtia să se adreseze eventual domnului ministru Dâncu pentru indicaţii preţioase, referitoare la modul în care trebuie tratată vizita primului-ministru în două judeţe din Transilvania.

Dar iată că aceşti ziarişti cred în preceptele eticii şi deontologiei profesionale şi îndrăznesc să scrie conform convingerilor lor.

Şi atunci, care este reacţia primului-ministru? Într-o ţară democratică, îşi expune părerea la o conferinţă de presă şi în orice caz acceptă că realitatea, percepţia realităţii poate diferi de propria lui viziune, de propria lui percepţie.

La noi ce se întâmplă? Premierul trasează un adevărat plan de bătaie. "Este de datoria noastră să spargem acest monopol – spune domnul Adrian Năstase – şi să ne adresăm direct reprezentanţilor şi comunităţilor naţionale. Am dat ieri instrucţiuni foarte clare membrilor Guvernului care au responsabilităţi în acest domeniu, să urmărească cu foarte mare atenţie ştirile de radio care emit în limbi străine, în ce condiţii emit aceste posturi de radio, să vedem foarte atent şi să urmărim posturile de televiziune care informează România, ziarele care apar în România".

Dar nu înţeleg de ce se lungeşte domnul prim-ministru atât? Putea foarte uşor şi mult mai pe scurt să spună: am dat dispoziţie ca presa să fie cenzurată, să fie luate măsuri. Care măsuri, domnilor? Care măsuri pot fi luate pentru ca presa să devină favorabilă activităţii unui Guvern? Ori se iau măsurile care trebuie luate de un Guvern responsabil, toate măsurile promise de la instalarea în oficiu, ori se poate îngreuna editarea ziarelor sau se poate introduce sistemul indicaţiilor preţioase de la centru.

Domnul prim-ministru vorbeşte de îndoctrinare. Cine îndoctrinează şi pe cine? Cu ce?

Simpla critică la adresa Guvernului, oare constituie îndoctrinare? Atunci, dacă deschidem ziarele de azi, de exemplu, vom vedea că întreaga presă românească este părtaşă la această îndoctrinare.

Domnul prim-ministru mai vorbeşte de spargerea monopolului. În România îşi face ziar cine vrea şi cine are mijloacele materiale necesare. Dacă domnul prim-ministru vrea să spargă acest, aşa zis monopol, inexistent, de altfel, nu are nevoie decât de bani, de ziarişti şi de cititori.

Şeful unui Guvern responsabil trebuie să ştie foarte clar: nici o putere de pe lumea aceasta nu poate obliga presa liberă a unui stat democratic să scrie de bine despre activitatea Guvernului dacă această activitate nu o merită.

Aceasta poate să-l enerveze, poate să-l nemulţumească, dar în nici un caz nu-i dă autoritatea de a pune presa sub supraveghere.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ne aflăm în faţa unui fapt deosebit de grav, ne aflăm în faţa unui afront adus înseşi ideii de presă liberă. Acum domnul Năstase îşi varsă furia asupra presei de limba maghiară, mâine poate că se va îndrepta împotriva presei în general. Este un lucru cu atât mai grav cu cât domnia sa este un reputat profesor universitar de drept internaţional şi, sunt convins, domnia sa cunoaşte în profunzime elementele de bază ale filozofiei libertăţii.

Partidul Social Democrat, condus de către domnia sa şi sprijinit în Parlament de către UDMR, este în curs de a fi acceptat în marea familie a social-democraţiei internaţionale. Dar sunt convins că Internaţionala Socialistă ar anatemiza orice mişcare politică al cărei lider declară război ideii de libertate a presei.

În final, permiteţi-mi să afirm public speranţa noastră că domnul prim-ministru va găsi tăria de a apărea în public şi de a-şi rectifica declaraţiile nefericite. Sperăm, totodată, că în viitor va găsi resursele necesare pentru a se abţine de la asemenea declaraţii. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invităm la microfon pe domnul deputat Cristian Sandache, se pregăteşte deputat Ilie Neacşu.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Recentele afirmaţii ale preşedintelui Partidului România Mare, domnul Corneliu Vadim Tudor, vizavi de presupusa pregătire, în scopuri teroriste, a unor palestinieni de către autorităţile statului român în timpul primei guvernări PDSR demonstrează încă o dată, de mai era, totuşi, nevoie, lipsa de responsabilitate a senatorului peremist. Începând cu anul 1991, asistăm cu toţii la o sarabandă de intervenţii vadimiste, care mai de care mai bizare, mai ridicole şi mai groteşti. Acum, în lipsă de subiecte, preşedintele Partidului România Mare se agaţă de anumite conjuncturi, pentru a reaminti opiniei publice că, totuşi, există şi că încearcă să ofere soluţii politice ori măcar simulacre de răspunsuri la unele dintre problemele ce frământă conştiinţele cetăţenilor din România.

Nu cu multă vreme în urmă, l-am putut auzi intervenind în cadrul unei emisiuni TV, repetându-şi calm şi mecanic, aidoma unui disc de patefon, unele dintre obsesii. Aşa-zisul "furt al voturilor" pe care, chipurile, l-ar fi suferit în turul al doilea al prezidenţialelor anului 2000 (evident, prestinsul beneficiar, prin pretinsa fraudă, n-ar fi fost nimeni altul decât domnul Ion Iliescu) sau ironizarea vârstei actualului preşedinte al României, totul învăluit într-o mantie de patologic egocentrism.

Oare, până când, viaţa politică românească va mai tolera astfel de ieşiri, care nu au nimic în comun, în primul rând, cu normalitatea? Oare, până când, circul demagogic va servi drept caricatură a stelei polare, pentru aceia dintre noi care mai văd, încă, în Corneliu Vadim Tudor un presupus tribun al poporului?

Se va spune că atât Vadim cât şi Partidul România Mare au primit votul unei părţi a electoratului românesc. Este adevărat, dar să nu uităm că istoria ne prezintă situaţii similiare în care, prin vot democratic, în diferite ţări, au acces în sferele puterii formaţiuni politice de un extrem radicalism.

Atacul abject la persoană, minciuna, calomnia, sudalma groasă, xenofobia, antisemitismul, toate acestea nu au ce căuta într-un legislativ modern, într-o societate normală. Să sperăm, totuşi, că istoria, această neiertătoare sabie a timpului, va pune pe fiecare la locul carei se cuvine. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Ilie Neacşu. Şi, cu voia dumneavoastră, ultimul vorbitor, Corneliu Ciontu.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De câteva zile, mai multe ziare centrale, dar şi câteva publicaţii cu audienţă ridicată din judeţul Hunedoara îşi ţin cititorii în priză, prin informaţii scandaloase despre activitatea unui coleg de al nostru, deputatul macedonean slav, Vasile Savu, care este şi liderul Ligii sindicatelor miniere din Valea Jiului.

Chiar de la validarea membrilor noului Parlament, deputaţii Partidului România Mare au avertizat că există tendinţa periculoasă a unor grupuri de interese de a-şi trimite reprezentanţi în forul legislativ, graţie unor prevederi legale nepermis de elastice. Ştim cu toţii că domnul Vasile Savu a pătruns în Parlament pe o uşă laterală, deschisă special de cineva, care să se folosească la nevoie de votul său, pentru că la ultimul recensământ nu a fost descoperită minoritatea macedonenilor slavi.

Văzând tot acest tărăboi de presă, m-am gândit să verific dacă cele semnalate de ziariştii care l-au pus "la colţ" pe domnul Vasile Savu sunt reale. Stimaţi colegi, concluziile sunt cutremurătoare! Dacă nu l-am cunoaşte, am crede că domnul Vasile Savu este urmaşul lui Super Man! El munceşte de se speteşte în Parlament, conduce Liga minerilor din Valea Jiului, de unde ridică lunar peste 25 de milioane de lei şi este angajat cu contract de muncă la Mina Petrila, ca maistru energetician, unde beneficiază de: spor de vechime – 25%, spor de conducere – 30%, acord – 22%, spor pentru pericol, spor de muncă grea în subteran – 20% şi, atenţie! spor sistematic peste program – 90%, încasând şi de aici, în ultimele 5 luni, aproape 100 de milioane de lei.

Şi, ca să ne demonstreze că are mâinile curate, domnul Vasile Savu nu se deplasează personal la casierie pentru a-şi ridica leafa, ci l-a împuternicit pe Ioan Tâlneanu să semneze în locul lui. Toţi cei de la Exploatarea minieră Petrila ştiu că maistrul energetician Vasile Savu se face vinovat de înşelăciune calificată, fals şi uz de fals, pentru că el nu a lucrat o oră în subteran, de când este deputat.

Dar acestea nu sunt singurele avantaje pe care şi le-a creat colegul nostru de Parlament în Valea Jiului. El a beneficiat, până acum 3-4 zile, de 4 autoturisme: 2 Leganza, 1 Espero şi 1 Opel, pentru care Compania naţională a huilei Petroşani a plătit o chirie de 1,3 miliarde de lei.

Nu doresc să intru în afacerile firmelor căpuşe, care storc anual miliarde de lei de la Compania huilei Petroşani şi care sunt dirijate din umbră de domnul Vasile Savu şi alţi lideri sindicali. Fostul director general Gheorghe Cioară a favorizat toate aceste aspecte şi el trebuie să plătească alături de cei care au confundat legea cu bunul plac.

Poate .că şi Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor şi Comisia juridică vor dovedi o atenţie sporită în viitor, pentru că domnul Vasile Savu se prevalează de o adresă a Secretariatului general al Camerei Deputaţilor, prin care i se admite cumulul de funcţii. Este adevărat, adresa nu îl autorizează pe domnul deputat Vasile Savu să încaseze bani nemunciţi.

Şi ar mai fi ceva. Ar fi momentul ca plenul Parlamentului să hotărască definitiv dacă un cetăţean al României poate încasa două salarii de la bugetul statului.

Revenind la încălcarea flagrantă a legii de către un deputat, consider că Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie trebuie să-şi intre în rol. Cu această ocazie, vor vedea şi minerii din Valea Jiului şi din alte zone că simptomele Mafiei se regăsesc în toate etajele şi structurile societăţii.

De aceea, cel puţin în Valea Jiului, se impun măsuri drastice de curăţire a structurilor sindicale de indivizi fără scrupule, care asemenea lui Dinu Păturică sfidează lumea săracă dintr-o zonă permanent defavorizată. Vă mulţumesc.

(Domnul preşedinte de şedinţă Corneliu Ciontu vorbeşte de la tribună.)

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimaţi colegi,

După 1989, atunci când fostele democraţiii populare din centrul şi estul continentului au pornit în regăsirea propriei identităţi, era evident faptul că această identitate nu poate fi decât una europeană. Iar Europa contemporană presupune vocaţie democratică, aderare necondiţionată la doctrina drepturilor omului şi, nu în ultimul rând, respect pentru statele vecine şi pentru configuraţia consacrată a Europei.

Aceste idei sunt şi cele care guvernează marile organizaţii occidentale: Uniunea Europeană şi Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. România, făcând uneori sacrificii istorice, şi-a demonstrat opţiunea autentică pentru Comunitatea Europeană. Totuşi, eforturile ei au fost, până în acest moment, aproape ignorate. Cu totul diferit a fost tratamentul obţinut de Ungaria. Această ţară a fost atent menajată şi propulsată rapid în structurile europene.

Şi, totuşi, domnilor, în lumina unor evenimente recente, devine legitimă întrebarea: a optat cu adevărat Ungaria pentru valorile europene? Este ea capabilă să-şi respecte vecinii şi să accepte configuraţia Europei contemporane?

Mă tem că răspunsul la aceste întrebări, deloc retorice, este: Nu! Mă tem că actualul Guvern ungar este încă tributar unei viziuni anacronice, este încă halucinat de un trecut imperial, care în lumea modernă sau chiar post-modernă nu mai poate fi decât ridicol.

Sunt acuzaţii care ţin, totuşi, de domeniul realităţii. Este evident faptul că deschiderea României faţă de Ungaria nu se bucură de reciprocitate. Este evident faptul că statul ungar, care pare un campion al europenismului de avangardă, atunci când solicită drepturi privilegiate pentru comunitatea maghiară din România, devine un campion al societăţii închise, atunci când îşi urmăreşte propriile interese.

I s-a cerut României să accepte o universitate exclusiv maghiară. Aşadar, o universitate etnică. Şi aceasta, în numele respectului pentru identitate şi istorie proprie. Şi, totuşi, în Ungaria se tipăresc manuale neautorizate de istorie a României!

I se cere României să accepte o decizie unilaterală şi arogantă privind instituirea legitimaţiilor de maghiari. Şi, totuşi, organizaţiile statului ungar subvenţionează apariţia unor compact discuri cu cântece revizioniste, cântece care jignesc istoria şi cultura română!

Mai grav este faptul că acest demers a fost iniţiat de către Asociaţia tinerilor ungari, adică de cei care reprezintă Ungaria de mâine. O Ungaria revizionistă, o Ungarie care pretinde respect, dar care nu este capabilă să-l ofere, o Ungarie incompatibilă cu valorile europene.

Partidul România Mare a avertizat în nenumărate rânduri asupra practicilor revizioniste maghiare şi pentru aceasta s-au găsit voci care să-l califice drept "extremist". Din nefericire, domnilor, se pare că extremismul se află dincolo de Tisa şi nu doar izolat, ci chiar în sferele puterii!

Partidul nostru îşi exprimă din nou credinţa în valorile solidarităţii europene. Dorim să fim prietenii unei Ungarii capabile de prietenie. Dorim o colaborare cordială şi eficientă cu vecinii noştri unguri. Şi credem în virtuţile dialogului. Este, însă, nevoie de două părţi, pentru ca un dialog să poată avea loc. Vă mulţumesc.

Pentru faptul că a venit doamna deputat Smaranda Ionescu între timp, o invit la microfon, fiind ultima intervenţie.

Doamna Smaranda Ionescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vreau să vă relatez pe scurt cam ce s-a petrecut la Sesiunea anuală a Uniunii Interparlamentare, care a avut loc la Burkina Faso, în localitata Uagadugu.

În perioada 8-16 septembrie, a avut loc, la Uagadugu, cea de a 106-a Conferinţă a Uniunii Interparlamentare, în organizarea Adunării Naţionale a Burkinei Faso. Au participat parlamentari din 111 ţări, din cele 138 de ţări membre ale organizaţiei, cărora li s-au alăturat reprezentanţii celor cinci adunări parlamentare cu statut de membru asociat: Parlamentul Andin, Parlamentul Centro-African, Parlamentul European, Parlamentul Latino-American, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, precum şi un număr important de observatori din partea Naţiunilor Unite, ai FAO, Organizaţiei Internaţionale a Muncii, UNESCO, UNICEF, OMSU şi Comitetului Internaţional al Crucii Roşii.

Delegaţia Grupului Român al Uniunii Interparlamentare – GRUI, a fost condusă de doamna deputat Smaranda Ionescu, vicepreşedintă a Grupului parlamentar PRM, şi a inclusiv senatori şi deputaţi, membri ai Comitetului director, reprezentând diferite partide politice: senator Liviu Doru Bindea – secretar al grupului, din partea PSD; deputat Valeriu Ştefan Zgonea – de la PSD; senator Nicolae Pătru – de la PRM; deputat Liviu Dragoş – de la PNL şi deputat Slavomir Gozdenovici – de la Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Sesiunea a fost deschisă oficial de Preşedintele Burkinei Faso, domnul Blase Compaore, iar în cadrul ceremoniei inaugurale au rostit alocuţiuni Preşedinta Consiliului UNIP-eului, doamna Naima Hertula, şi Preşedintele Adunării Naţionale din ţara gazdă, domnul Melede Draore; precum şi Reprezentantul special al Secretarului general al Naţiunilor Unite pentru copii şi conflicte armate, domnul Otunu.

Pe ordinea de zi a sesiunii au figurat următoarele teme:

Dezbaterea generală asupra situaţiei politice, economice şi sociale din lume, temă care este permanentă şi care oferă participanţilor prilejul de a prezenta probleme de actualitate din viaţa politică, economică şi socială a ţărilor lor sau de a-şi exprima puncte de vedere cu privire la evenimentele de actualitate ale scenei internaţionale.

Al doilea punct a fost protecţia şi îngrijirea copiilor, care reprezintă forţa vie a societăţii de mâine. Tema a fost propusă în perspectiva Sesiunii internaţionale la vârf a Adunării generale a ONU privind copiii, care ar fi trebuit să aibă loc la New York, în perioada 19-21 septembrie, dar care a fost amânată, din cauza evenimentelor care s-au petrecut acolo.

O altă temă a fost combaterea urgentă a HIV-SIDA şi a altor epidemii care pun în pericol sănătatea populaţiei, dezvoltarea economică, socială şi politică şi chiar supravieţuirea a numeroase naţiuni. Tema a fost examinată în cadrul Comisiei pentru problemele economice şi sociale.

Contribuţia parlamentarilor – altă tem㠖 la rezolvarea situaţiei tragice din teritoriile arabe ocupate, trimiterea de observatori internaţionali şi protejarea poporului arab palestinian, îndeosebi a civililor neînarmaţi. Tema a fost inclusă pe ordinea de zi ca punct suplimentar, la propunerea delegaţiei din Kuwait, în numele ţărilor arabe.

Activitatea parlamentarilor români s-a concretizat în intervenţii în cadrul organelor de lucru plenare ale Uniunii, la conferinţă şi la comisiile permanente, precum şi la participarea directă, alături de alte ţări, la elaborarea rezoluţiei finale a conferinţei, referitoare la protecţia copiilor.

Trebuie precizat, totodată, că în preziua deschiderii oficiale a conferinţei a avut loc Reuniunea femeilor parlamentare, iar în paralel cu activitatea parlamentarilor şi-a desfăşurat lucrările Asociaţia secretarilor generali de Parlamente.

În cadrul dezbaterilor generale, reprezentanţii GRUI, doamna deputat Smaranda Ionescu şi domnul senator Liviu Bindea, au evidenţiat măsurile de dată recentă adoptate de autorităţile române în vederea accelerării procesului de integrare europeană şi euro-atlantică şi a consolidării statutului României de furnizor de stabilitate în sud-estul Europei, poziţia factorilor politici români faţă de evoluţiile din Orientul Mijlociu, priorităţile Guvernului şi Parlamentului României în domeniul protecţiei mediului, prin raportare la standardele Uniunii Europene şi acordurile internaţionale în materie.

La dezbaterea temei privind protecţia copiilor, parlamentarii români: doamna Ionescu şi domnul senator Pătru, au prezentat stadiul şi perspectivele activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor copiilor în România. Au fost evidenţiate demersurile de dată recentă privind continuarea aplicării prevederilor Convenţiei ONU în materie, cu accent pe măsurile de completare şi ameliorare a cadrului legislativ şi instituţional: Proiectul Legii copilului, Instituţia Avocatului copilului.

Cu ocazia examinării temei referitoare la SIDA, delegaţia GRUI, prin domnii Valeriu Zgonea şi Liviu Dragoş, a prezentat situaţia din ţara noastră prin prisma impactului epidemiei şi a măsurilor specifice de prevenire şi combatere a acesteia: legislaţie, strategii şi programe guvernamentale, cooperarea cu organismele internaţionale şi organizaţiile neguvernamentale. A fost subliniată necesitatea unei cooperări internaţionale sporite şi a creşterii finanţării internaţionale a programelor de combatere a HIV-SIDA, îndeosebi pentru ţările în curs de dezvoltare.

În urma atacurilor teroriste din SUA, Consiliul UIP s-a întrunit într-o şedinţă extraordinară, în după-amiaza zilei de 11 septembrie, şi a hotărât modificarea programului conferinţei. În ultima zi a conferinţei, alături de rezoluţiile pe cele trei teme ale ordinii de zi, parlamentarii au adoptat în unanimitate o declaraţie care reafirmă angajamentul şi activitatea UIP în favoarea păcii, securităţii, dialogului şi dezvoltării umane, invitând statele membre ale UIP să colaboreze cu SUA pentru dezvăluirea şi pedepsirea autorilor atentatelor şi a complicilor lor, în conformitate cu normele de drept internaţional. Documentul lansează un apel pentru consolidarea cooperării între state, în vederea prevenirii şi eliminării activităţilor teroriste din întreaga lume.

În contextul dezbaterilor generale, delegaţia GRUI, ca, de altfel, toate delegaţiile participante la conferinţă, şi-a exprimat compasiunea pentru miile de victime inocente ale atacurilor teroriste din Statele Unite şi solidaritatea poporului român faţă de familiile acestora, faţă de poporul american. A fost reiterat angajamentul ferm al autorităţilor române în lupta împotriva terorismului, care constituie o ameninţare gravă la adresa democraţiei, civilizaţiei şi umanităţii, subliniindu-se că nici o revendicare nu poate să justifice acţiuni de o asemenea cruzime. A fost exprimată, de asemenea, speranţa că starea de incertitudine şi tensiunile generate de tragicele evenimente nu vor determina evoluţii de destabilizare şi efecte negative privind pacea în întreaga lume. Vă mulţumim.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Vă mulţumesc şi dumneavoastră, pentru participarea la prima parte a acesti întâlniri. Vă urez o zi bună, în continuare!