Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 9,05.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Tudor Mohora şi Borbely Laszlo, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Începem prima parte a şedinţei de astăzi, dedicată intervenţiilor deputaţilor.

Vă adresez rugămintea să încercaţi să vă încadraţi în termenul regulamentar.

Sunt înscrişi pentru intervenţii 11 colegi de la Partidul Social Democrat, 13 de la PRM, 2 de la UDMR, o colegă de la PD, 2 de la PNL, un independent.

O să dau cuvântul alternativ, începând cu domnul Timiş de la PSD.

Domnul Ioan Sonea (din sală):

O depun.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog. Depuneţi-o aici, ca să fiţi mai sigur!

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Premierul Adrian Năstase a schimbat istoria Văii Jiului" şi este o analiză comparativă între ceea ce a fost, ceea ce este şi ce ar putea să fie Valea Jiului.

Ecourile recentei vizite a premierului Adrian Năstase în Valea Jiului se propagă în continuare. Valea Jiului, acest barometru politic viu, această zonă de încercare socială pentru toate guvernele României a început un dificil şi real proces de schimbare.

Istoria cărbunelui din această vale a fost stropită din abundenţă cu sânge şi plătită cu nenumărate vieţi omeneşti. Nesăbuinţa guvernelor care s-au succedat la putere au marcat Lupeni '29, sechestrarea primului-ministru Ilie Verdeţ, călcarea pentru prima dată în picioare a tabloului lui Ceauşescu, înainte de Revoluţia din 1989.

Imagine minerilor, restabilind ordinea în Bucureşti, cu bâta, începe să se estompeze. Acum nu mai este nici un dubiu pentru nimeni, că nu minerii au fost vinovaţi pentru imaginea lor sălbatică, ce a făcut înconjurul lumii, ci, pe rând, oameni politici ca Petre Roman, Traian Băsescu, Radu Vasile, Radu Berceanu etc.

Aceşti oameni politici au provocat din nepricepere şi rea-voinţă conflicte sociale, au prăvălit stânci peste drumurile Văii Jiului, au bătut, lovit, schingiuit şi trimis în judecată mineri nevinovaţi, prin organele puterii.

Nici un om al acestor guverne nu s-a apropiat de Valea Jiului fără teamă, iar ideea disponibilizării a peste 20.000 de mineri, ca a doua zi să devină oameni de afaceri, a fost cea mai penibilă previziune, un gest al unor guvernanţi nepricepuţi.

După alegerile din 2000 s-a schimbat politica în ceea ce priveşte Valea Jiului. Minerii şi sindicatele, în general, nu au mai fost trataţi ca duşmani, ca adversari, ci ca parteneri autentici. Revoltele minerilor, care zguduiau România, au devenit simple imagini de arhivă.

În viziunea politică a PSD s-au avut ca obiective dezvoltarea şi rentabilizarea mineritului, deschiderea Văii Jiului spre lume, atragerea de investiţii.

Inaugurarea de către primul-ministru al României Adrian Năstase a investiţiilor de la Preparaţia Coroeşti şi amenajării hidroenergetice de la Livezeni - Bumbeşti, a avut semnificaţia unor noi temelii construite pe principii economice reale, responsabile şi bine gândite.

Evenimentul, ca manifestare, a fost de înaltă clasă şi ţinută. Nimic din ceea ce se întâmpla odată, în Valea Jiului, cu astfel de ocazii, nu s-a mai întâmplat. Delegaţia condusă de premier nu a venit să ia, nu a venit să dea ceva, a venit să inaugureze o investiţie, să discute afaceri, să facă observaţii despre aspectul gospodăresc al Văii, să poarte o discuţie normală.

Minerii nu au bătut cu pumnul în masă, nu au avut revendicări, nu au cerut salarii, subvenţii, ci investiţii în minerit. Au fost preocupaţi, ca parteneri adevăraţi de afaceri, de viitorul lor şi al mineritului. Chiar şi cohortele de jurnalişti, atâţia încât şi pentru Bucureşti ar fi părut prea mulţi, au putut lua contact cu premierul, abordând aspecte diferite, fără a se concentra pe o singură problemă, mineritul.

La Compania Naţională a Huilei, premierul Adrian Năstase a reuşit a doua oară să aibă o discuţie deschisă, la masa verde, cu mineri în cămăşi albe şi cravate, dispuşi la schimburi diplomatice de replici.

Referitor la această discuţie, nimeni nu poate spune că sindicaliştii au fost subjugaţi de atuurile puterii. Ei au avut convingerea sigură că sunt parteneri serioşi ai unei afaceri de viitor.

Premierul Adrian Năstase se pare că i-a convins că pentru prima dată Valea Jiului are o strategie serioasă şi o perspectivă pentru minerit. Ceea ce părea de necrezut, s-a întâmplat! Ce se petrece acum în Valea Jiului, nu sunt minuni sau iluziile unui guvern în exerciţiu, sunt fapte, eforturi, gândire şi înţelepciune. Este efectul unei politici responsabile şi bine manageriate.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Damian Brudaşca, vă rog să poftiţi, şi apoi doamna Paula Ivănescu şi domnul Nicolăescu.

Domnul Damian Brudaşca:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Interpelarea mea se numeşte "Apel la raţiune".

Este tot mai evident că, în timpul actualei guvernări PSD-PUR-UDMR, situaţia social-economică a atins cote alarmante. Acest lucru se datorează faptului că Guvernul Adrian Năstase nu numai că este incapabil de găsirea unor soluţii viabile, dar dovedeşte şi rea - credinţă, subminând, în interesul propriei clientele politice, orice iniţiativă a Opoziţiei, indiferent de unde ar veni aceasta. Premierul Adrian Năstase a ajuns în situaţia ca, tot mai frecvent, să se exprime public, fără tact, împotriva punctelor de vedere sau soluţiilor preşedintelui României, dar şi să persifleze, să conteste sau să minimalizeze opiniile unor lideri ai Opoziţiei sau ale unor specialişti.

Pe de altă parte, ca să-şi poată materializa politica distructivă al cărei arhitect este, premierul a ajuns să submineze instituţiile statului de drept, intervenind brutal, prin ordine de tip CC al PCR, în activitatea curentă a acestora.

În acest moment, România se află, de asemenea, în faţa celui mai complex şi dificil examen pe care l-a avut vreodată în întreaga sa existenţă: integrarea în structurile europene şi euro-atlantice. Acest proces necesită o reformă profundă şi complexă a întregii activităţi socio-economice şi instituţionale şi presupune, pe lângă competenţă şi profesionalism, onestitate şi respectarea angajamentelor asumate. Domnul Adrian Năstase s-a aflat, deseori, în situaţia de a fi atenţionat dur de forurile europene în legătură cu necesitatea unor acţiuni imediate şi coerente pentru a stopa corupţia şi comiterea de ilegalităţi, inclusiv de către factori din Guvern şi instituţiile administraţiei centrale, dar şi pentru onorarea obligaţiilor ce-i revin. Reacţiile contradictorii şi lipsa de consecvenţă a primului - ministru şi Cabinetului său s-au repercutat asupra Raportului de ţară întocmit de forurile europene, raport din care nu lipsesc afirmaţiile care exprimă îndoiala liderilor occidentali privind capacitatea actualului Cabinet de a onora şi materializa recomandările instituţiilor europene şi euro-atlantice.

Coroborată cu situaţia critică din viaţa socio-economică internă, această opinie duce la concluzia că România nu are nici o şansă să rezolve, sub conducerea actualului Cabinet, obiectivele interne şi externe pe care şi le-a fixat. Preşedintele României are obligaţia să ceară primului - ministru să demisioneze, iar după consultarea partidelor politice parlamentare, domnul Ion Iliescu trebuie să dispună formarea unui guvern de uniune naţională sau a unui guvern de tehnicieni, susţinut de toate partidele parlamentare.

Aşa cum spuneam, România se află în faţa unui examen deosebit de exigent, iar după cei 13 ani irosiţi inutil în formule falimentare nu-şi mai poate permite să-şi rişte viitorul. Este evident, iar recentul pachet de legi anticorupţie şi revenirile ulterioare asupra lui conformă acest fapt, că primul - ministru nu are nici ştiinţa, nici competenţa şi nici voinţa de a rezolva, pe de o parte, criza internă, iar pe de alta, de a materializa obiectivele integrării europene şi euro-atlantice. Intenţia primului - ministru de remaniere, în această toamnă, a Cabinetului său, reprezintă doar recunoaşterea incapacităţii unora dintre miniştri, dar nu oferă şi soluţia salvatoare pentru problemele majore actuale şi de perspectivă ale României.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna Paula Ivănescu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de a spune câte ceva din oful cetăţenilor, cel puţin al celor care locuiesc în Prahova, aş dori să vă fac o propunere, ca de acum încolo Biroul permanent să nu mai cuprindă atât de mulţi vicepreşedinţi, secretari şi chestori, pentru că constatăm că aceştia nici măcar nu vin la ora corespunzătoare la program. Sigur că sunt bune maşinile, lefurile şi avantajele, dar trebuie să ne facem şi datoria! Şi sper să reţinem aceste propuneri pentru modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Şi acum intru în intervenţia de fond. De fond poate să pară un cuvânt prea bombastic pentru ce am să vă spun eu, dar, priveşte viaţa cetăţeanului, viaţa de zi cu zi.

Se întâmplă un fenomen, nu de azi, de ieri, în regula generală, de a abate atenţia de la problemele importante ale vieţii şi societăţii, şi se întâmplă acum, de câteva săptămâni, o bulversare a amărâţilor care locuiesc în comun, în blocuri, circulând fel de alte acte normative, zvonuri şi aşa mai departe, precum că, cei care deţin în proprietate sau cu chirie un apartament vor fi călcaţi rând pe rând de administratori, de furnizorii de energie termică, de nu ştiu care alţi furnizori care le vor controla casele, vieţile, obiceiurile şi aşa mai departe. Nu se poate, în momentul în care avem, să zicem, o viaţă democratică, o viaţă liberă, ca omul să se simtă ameninţat în casa lui, în familia lui, în proprietatea lui. Nu se poate ca aceşti guvernanţi de astăzi să scornească fel de fel de legi şi de acte normative care să conducă la controlul, reglarea şi urmărirea vieţii intime a familiilor din România.

Este inadmisibil să facem acele atestări de administratori de bloc - sigur, că atestările le face PSD-ul -, care vor face şi vor duce şi muncă politică şi de administratorul de bloc contează foarte mult cum îţi numără ţevile de la calculator şi ţevile din baie, care trec prin baie şi prin bucătărie, prin pereţi, prin tavan şi aşa mai departe.

Eu cred că n-am ajuns în mileniul III, ca să procedăm mai rău ca şi Cominternul în anii '40, '50, n-am ajuns să punem bocancul în gura şi în viaţa oamenilor, n-am ajuns să reglăm lucrurile de politică internă generală, prin falsuri de acest tip. Dacă nu avem pâine să dăm la oameni, le dăm circ.

Trebuie să terminăm cu politica punerii generaţiilor unele contra altora, categoriilor sociale unele contra altora, administratorii contra chiriaşilor, proprietarii contra RADET-ului şi aşa mai departe. Este inadmisibil să sufocăm viaţa oamenilor.

Rog Guvernul României şi partidul de guvernământ, PSD, să se comporte onorabil, democratic, cu nişte oameni liberi, ca România să respecte proprietatea şi drepturile cetăţenilor.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Eugen Nicolaescu? Domnul Ştefan Baban? Au depus în scris.

Domnul Kerekes Károly.

Domnul Kerekes Károly:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Reforma justiţiei - una dintre condiţiile de aderare a României la structurile europene - se înfăptuieşte încet şi nu tocmai urmând o concepţie clară. Câteva măsuri luate pentru îmbunătăţirea sistemului de salarizare şi de asigurări sociale a magistraţilor nu pot însemna reforma justiţiei. Selecţia şi promovarea magistraţilor, condiţiile de lucru ale acestora, protecţia lor împotriva presiunilor şi ameninţărilor din partea puterii politice şi a lumii interlope încă nu se ridică la nivelul aşteptărilor.

Într-o ţară în care nu domnesc autoritatea şi independenţa justiţiei nu se poate vorbi de supremaţia legii, iar o astfel de societate este ameninţată de acutizarea conflictelor de interese şi permanentizarea haosului.

Magistraţii, în calitatea lor de înfăptuitori ai justiţiei, au competenţe bine stabilite de lege, soluţionând sute de mii de dosare. Sunt o prezenţă în general tăcută, fiind foarte rare protestele în public şi declaraţiile de presă.

De aceea, un amplu interes a stârnit comunicatul de presă din partea Asociaţiei Magistraţilor din România - filiala Mureş şi declaraţiile unor judecători de la Tribunalul Mureş şi Curtea de Apel Târgu - Mureş, apărute în presă la sfârşitul săptămânii trecute, legate de arestarea de către Parchetul Naţional Anticorupţie a fostei preşedinte a Tribunalului Mureş, Andreea Ciucă.

Părerea majorităţii judecătorilor este că reţinerea şi cercetarea doamnei judecător Andreea Ciucă pentru luare de mită reprezintă un atac la adresa justiţiei, o înscenare. Judecătorii mai fac cunoscut faptul că diferite controale anterioare au avut ca scop inducerea unor presiuni asupra domniei sale.

Arestarea doamnei Andreea Ciucă a provocat indignare nu numai din partea judecătorilor, ci şi a opiniei publice. Felul în care a fost organizat flagrantul, modul de arestare şi de audiere, amploarea mobilizării trupelor speciale au creat impresia că la Târgu - Mureş a avut loc capturarea unui criminal extrem de periculos. Audierea prelungită, pe parcursul a 15 ore, contravenind dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, are loc după ce, la 3 iunie 2003, România a fost condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Alexandru Pantea pentru rele tratamente aplicate. Se pare că hotărârea înaltei instanţe internaţionale nu înseamnă un semnal de alarmă suficient de puternic pentru a determina renunţarea la astfel de procedee.

Protestul in corpore al magistraţilor mureşeni trebuie să dea de gândit acelora care au pus la cale această acţiune dubioasă. Magistraţii protestatari relevă faptul că judecătorul arestat este un model de cinste şi corectitudine, la care, aş adăuga şi eu, în calitate de membru al Baroului Mureş, că doamna judecător Andreea Ciucă este un model de profesionalism.

În opinia mea, vina ei constă în faptul că nu s-a subordonat niciodată vreunei puteri politice atunci când în România magistraţii sunt priviţi ca servitori ai acesteia. În aceste condiţii, judecătorul arestat poate fi considerat victima unor răfuieli din partea unor forţe politice ai căror exponenţi au încălcat grav, în repetate rânduri, legea, ajunşi astfel în faţa justiţiei, persoane pentru care magistratul a devenit incomod.

Ceea ce este la fel de deranjant în acest caz, este faptul că autoritatea administraţiei centrale care răspunde de buna funcţionare a instanţelor judecătoreşti a închis ochii, lăsând-o drept pradă pe doamna judecător Ciucă acelor forţe politice care în continuare se împotrivesc consolidării statului de drept în România. Am impresia că cei care ar fi putut împiedica desfăşurarea acestui act de răzbunare nu realizează că forţele care stau în spatele acestuia nu se vor opri aici, nu se vor mulţumi cu atât şi îşi vor continua acţiunile de intimidare a justiţiei.

Acest caz petrecut la Târgu - Mureş reprezintă un argument în plus pentru urgentarea aplicării unei reforme reale în justiţie. Dar această măsură nu ar trebui să înceapă cu măsuri iraţionale, cum ar fi reducerea numărului de instanţe judecătoreşti, desfiinţarea judecătoriilor la care nu se judecă anual cel puţin 2000 de dosare. Iniţiatorii acestei măsuri nu ţin cont de faptul că justiţia este pentru cetăţean, şi nu invers. Reducerea preconizată face ca cetăţeanul să fie obligat la deplasări mai costisitoare la instanţe, iar pentru magistraţi înseamnă mai multe dosare, peste limita normală, condiţii de lucru mai grele, care dăunează calităţii în activitatea de judecată.

Au trecut doi ani şi jumătate din mandatul actualei puteri, iar în justiţie nu se poate constata o îmbunătăţire remarcabilă. Oricum, eliminarea magistraţilor incomozi pentru putere şi desfiinţarea unor instanţe nu sunt de bun augur pentru programul de reformă, dar în schimb, creează tensiuni în societate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ion Mogoş? Domnul deputat Gheorghe Roşculeţ? Au depus în scris.

Domnul deputat Codrin Ştefănescu.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea este legată de unele declaraţii ale liderilor PD de la Congresul de duminică.

"Prinţii" din opoziţie, cum, cu mândrie, s-au autointitulat membrii Partidului Democrat, au demonstrat încă o dată, în cadrul Consiliului Naţional, că democraţia şi dreptul la opinie sunt nu numai atribute total străine membrilor acestui partid, dar chiar interzise, atunci când e vorba de exprimarea unei păreri contrare "liderului" de necontestat, Traian Băsescu.

Pe lângă excluderea - vădit premeditată a lui Viorel Pană - aşa zişii democraţi, sub comanda lui Traian Băsescu, veritabil "căpitan" de NAVĂ în ".. derivă, au trecut la bombardarea verbală a partidului de guvernământ, doar pentru îndoctrinarea şi convingerea unui auditoriu pregătit cu lansarea de superlative la adresa propriului partid, în replică cu politica defectuoasă pe care P.S.D.-ul ar promova-o.

Este inutil şi tardiv pentru tot mai puţinii..."democraţi" ai lui Băsescu, să spun unde duce "lauda de sine..."

Discursurile populiste sunt, după cum se vede, la îndemâna oricui, chiar şi a fostului prim-ministru, Petre Roman care, cu o amnezie demnă de o cauză mai bună, îşi permite să vorbească despre "îmbuibaţii de stânga"... De care "stîngă" vorbiţi, domnule Petre Roman, tocmai dumneavoastră - CAMPIONUL stângăciilor din politica românească?

Nu este deloc necunoscută provenienţa dumneavoastră şi a colegilor din PD, vechea nomenclatură regăsindu-se la toate nivelele acestui partid, acest lucru constatându-se şi în "cuvântarea" privind aşa - zisa susţinere a lui Viorel Pană. Un aparent sprijin oferit acestuia, completat de un atac mai mult decât neconvingător la adresa lui Traian Băsescu, v-au transformat discursul în glorificări şi preaslăviri aduse propriului lider şi într-o ofensivă contra partidului de guvernământ. V-aţi demonstrat acum nu numai duplicitatea caracterului, dar mai ales slăbiciunea pe care nici dumneavoastră nu credeaţi că o puteţi avea. Priviţi în trecut şi veţi constata că nu aţi avut niciodată vreo legătură cu cetăţenii, cu problemele lor, fapt de altfel greu de realizat din locurile călduţe pe care le-aţi ocupat înainte şi după 1989.

De-a dreptul ridicol devine, în acelaşi context, "liderul" Traian Băsescu, căruia i-a venit, mai nou, ideea să-şi coboare proprii politicieni, din limuzinele luxoase, direct în stradă. Şi iarăşi întreb: în care stradă, domnule Băsescu, când realitatea prezenţei dumneavoastră, ca primar general la Bucureşti, ne pune în faţă, drept "replică" şi "variantă" la guvernare ".. gropile cu care formaţiunea dumneavoastră politică ne-a fericit. Singurul partid care promovează, care a conceput de fapt, politica deschisă cu cetăţenii, este Partidul Social Democrat, a copia acum ceea ce înseamnă comunicare cu oamenii, fiind nu numai imposibil de realizat, dar este o dovadă de lipsă de idei, de disperare în faţa crizei incontestabile cu care se confruntă PD.

Considerând după elogierile, preaslăvirile, şi omagiile care caracterizează conduita PD-iştilor la adresa propriilor lideri, este de la sine înţeles că acest partid este sortit încheierii unui protocol cu PRM.

Iată de ce întreaga tevatură de week-end, declanşată cu surle şi trâmbiţe de PD - adică Partiduleţ în Descompunere -, nu mai are acum nici măcar puterea unui foc de paie...

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc foarte mult.

Din partea Grupului minorităţilor naţionale cine s-a înscris?

Domnul Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, aş dori să-i spun colegului Kerekes, chiar dacă a ieşit din sală, că ceea ce a spus dânsul, pledoaria domniei sale s-ar putea intitula: "Vrem luptă împotriva corupţiei, fără a lua măsuri împotriva corupţilor".

Intervenţia mea politică de astăzi se intitulează: "Mai e mult până departe?"

Conform ultimelor sondaje, P.S.D. coboară lent. Adevărul este că această coborâre nu a început de ieri, ci din momentul în care poporul a început să-şi dea seama că a fost păcălit şi că P.S.D.-ul nu-şi va putea îndeplini programul promis în campania electorală. Din păcate pentru ei, semnalele nu au fost luate în considerare, baronii locali, patronii de ziare, reviste, de posturi de televiziune sau diverşii demnitari continuând să-şi împartă viaţa între comisionul de milioane de dolari şi cele mai diverse şi neeficiente modalităţi de cheltuire a banilor publici în interes propriu. Chiar dacă unii dintre ei realizează deja că Dumnezeu nu este pesedist, prăbuşirea de la putere nu-i mai îngrijorează, fiindcă majoritatea au strâns averi ce depăşesc cu mult limitele unui elementar bun simţ; sunt posesori ai unor conturi grase în bănci străine, proprietari de vile de lux, de automobile abia ieşite de pe liniile de montaj ale fabricilor occidentale sau de latifundii. Dacă vor ajunge din nou în Opoziţie, vor fi la fel de tari datorită averilor pe care au avut grijă să le agonisească...

Coborârea este, însă, mai abruptă decât apare în sondaje. La urma urmelor aceasta nici nu este rău, căci în locul Partidului Social Democrat va veni la putere Partidul România Mare, singurul partid care nu a fost încercat la guvernare, care a preluat procentele pierdute de P.S.D. şi care va fi capabil să redreseze nava Ţării !

Cel mai îngrijorat de această situaţie pare să fie chiar premierul Adrian Năstase, care, prin vizitele de lucru de tip ceauşist pe care le face, menite să demonstreze cât de mult l-ar preocupa buna administrare a Ţării, sau prin declaraţiile despre revenirea la imaginea iniţială de stânga a formaţiunii pe care o conduce, încearcă să redreseze o corabie care a început să ia apă.

Eforturile sale nu pot contracara, însă, efectele catastrofale ale comportamentului celorlalţi lideri pesedişti, care, parcă, fac totul pentru a micşora capitalul politic al partidului, pentru a confirma "capitalismul de cumetrie" - definit de preşedintele Ion Iliescu. Adrian Năstase nu mai are nici o putere asupra miniştrilor săi sau a "baronilor locali". Spre exemplu, în urmă cu câteva zile, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei anunţa că domnul ministru Mitrea efectuează o vizită în China, însoţit de premier, în timp ce domnii Mischie, Oprişan sau Sechelariu îşi conduc, după bunul plac, propriile judeţe-feude.

Dispoziţiile contradictorii urmează una după alta. Pachetul de legi anticorupţie se modifică de la o zi la alta, ordonanţele de urgenţă se retrag fără a mai fi urgente, cel demis astăzi este promovat mâine !

Concepţia liberală susţine că dacă ai mai mult şi cei mai săraci de lângă tine vor primi mai mult şi vor trăi mai bine! Viaţa demonstrează că la noi, însă, dacă ai mult, cauţi să ai şi mai mult! Cam aceasta ar fi esenţa celor întâmplate joi, 5 iunie a.c., la Târgu - Mureş, când o judecătoare de la Curtea de Apel Târgu - Mureş a fost reţinută pentru mai multe infracţiuni: luare de mită, primire de foloase necuvenite, trafic de influenţă, dar care, luni, 9 iunie a.c., a fost pusă în libertate. Între bugetari, cele mai mari salarii sunt de departe în Justiţie, exact pentru ca aceasta să fie corectă. Oare nu există, cumva, o implicare politică, ştiind că cei care au numit-o, dar şi primii care i-au luat apărarea, au fost liberalii, prin fostul ministru de justiţie şi preşedinte al partidului, domnul Valeriu Stoica, chiar dacă magistraţii nu au voie să facă politică? Şi mai pun o întrebare: cum pot magistraţii mureşeni să se pronunţe şi să ia o atitudine fără echivoc într-o cauză ale cărei probe nu le cunosc? Ştiau ce s-a găsit cu ocazia percheziţiei? Ce vor face dacă se vor confirma acuzele aduse? Protestul exprimat de dânşii, care face referire la nerespectarea drepturilor omului, încalcă articolul 16 din Constituţia României, care spune:

"(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţii publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege".

Vor fi în stare să demisioneze în bloc dacă se va dovedi că s-au compromis? După cum pun şi întrebarea: ce va face P.N.A.-ul dacă această lipsire de libertate se va dovedi abuzivă ?

Am reţinut că următoarea ţintă va fi fostul ministru al agriculturii din guvernarea C.D.R., Ion Mureşan, al cărui dosar este aproape finalizat. Oare dosarul acestuia este întocmit corect? Nu se va reveni asupra soluţiei? Doamnă ministru Rodica Mihaela Stănoiu, sigur nu sunteţi sabotată?

Un lucru este clar: campania electorală a P.S.D.-ului a început! Actualul partid de guvernământ îşi protejează dalmaţienii cu dosare penale, pitite sau la vedere, pentru a-i folosi, probabil, în campania electorală din 2004, şi vrea să dovedească faptul că luptă împotriva corupţiei, aducând în faţa justiţiei guvernanţi ai C.D.R. şi eventuali "peşti mărunţi din propria lor baltă", de tip Păvălache. Care va fi următoarea ţintă, fiindcă, vorba Ecaterinei Oproiu din "Nu sunt turnul Eiffel" : "Mai e mult până departe?"

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Iosif Armaş. A depus în scris.

Domnul deputat Cristian Sandache.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea este intitulată: "Exigenţele Uniunii Europene".

Când unii afirmă că România trebuie să intre în Europa, greşesc sub aspect geografic şi istoric, întrucât apartenenţa noastră la continentul european este o evidenţă. În acelaşi timp, însă, atunci când se vorbeşte despre exigenţele aderării la Uniunea Europeană, trebuie să ne asumăm rigorile respective. Nu înseamnă, prin aceasta, nici că suntem mai puţin patrioţi, nici că am abandona interesele fundamentale ale României. Dimpotrivă, în numele idealului naţional şi european, va trebui să devenim mai competitivi, mai perfecţionişti şi mai corecţi, în primul rând faţă de noi înşine. Nu vrea nimeni, nici să ne confişte bunurile, nici să ne colonizeze. Dar, pentru a face parte dintr-un cadru, cu adevărat select, e necesară asimilarea anumitor reguli şi principii. Aceasta este spre binele României.

Dorim cu toţii să ne apropiem de nivelul de civilizaţie al marilor democraţii europene, însă nu trebuie să uităm că modernizarea şi eficienţa presupun eforturi îndelungate şi metodice, altminteri, discursurile despre patriotism, nesusţinute de nici un act concret, nu au nici un fel de valoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Puiu Haşotti? Va depune în scris.

Domnul deputat Ioan Miclea.

Domnul Ioan Miclea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea este intitulată:

"Clujul a intrat în circuitul universităţilor maghiare"

La sfârşitul săptămânii trecute s-a inaugurat la Cluj - Napoca Universitatea maghiară "Sapienţia". Acest eveniment s-a bucurat de participarea unor oficialităţi maghiare, printre care şi Viktor Orban, fost prim-ministru al ţării vecine, dar şi de unii oficiali români.

Evenimentul în sine reprezintă un pas important pe drumul anevoios al intrării noastre în Uniunea Europeană.

De asemenea, reprezintă un motiv de mândrie pentru intelectualitatea clujeană şi pentru toţi locuitorii Clujului. Zestrea universitară clujeană s-a mărit, noua universitate fiind un izvor de cultură, în care vor învăţa tinerii ardeleni.

Personal, în calitatea mea de deputat de Cluj, felicit cu acest prilej pe toţi cei care s-au străduit să pună bazele acestei instituţii de învăţământ superior la Cluj - Napoca, felicit Guvernul Ungariei pentru modul cum înţelege să ajute pe cetăţenii maghiari trăitori în alte ţări. Este un exemplu ce trebuie să-l urmăm şi noi.

Am însă câteva nemulţumiri legate de acest eveniment, care se referă la unele distonanţe ivite cu ocazia sărbătorii şi care au umbrit, dacă nu chiar au pângărit solemnitatea momentului şi bucuria fiecărui cetăţean de bună-credinţă din Cluj - Napoca.

Trebuia, oare, să existe manifestări iredentiste, extremiste, duşmănoase, cu un asemenea prilej? Categoric nu!

De neînţeles este faptul că nici o oficialitate română, din rândul celor care au participat la acest eveniment, nu şi-a ridicat glasul în combaterea sau mai bine zis pentru disocierea de asemenea manifestări. Tăcerea lor complice dă apă la moară radicalilor maghiari, lucru care nu poate decât să ne îngrijoreze.

Şi pentru a concretiza cele afirmate, iată câteva exemple:

Viktor Orban a tăiat, cu ocazia inaugurării, o panglică cu tricolorul unguresc! Mă întreb, şi vă întreb, oare această universitate nu s-a inaugurat în România?

Toate discursurile ţinute cu această ocazie au fost rostite în limba maghiară, fără să fi fost traduse în limba română, deşi inaugurarea se făcea într-un oraş românesc, în faţa unor cetăţeni români, unii dintre ei de etnie română. Oare cum s-au simţit oficialii şi mai ales intelectualii români, participanţi la acest eveniment, neînţelegând nimic din ce se spunea? După părerea mea, acest lucru nu a fost o scăpare, el a fost premeditat!

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ionel Adrian. Domnul deputat Iordache Florin a depus în scris.

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Taxa radio - tv, o necesitate sau un motiv de dispută politică".

Guvernul P.S.D., condus de domnul Adrian Năstase, din dorinţa de a intra în normalitate, a propus controversata taxă radio - t.v. Această taxă a existat şi înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei, dar opoziţia din dorinţa de a câştiga capital politic, a exagerat cu dezbaterile pe această temă.

Normele metodologice emise vin să clarifice cele câteva cazuri care au generat dispute. Numai aşa radioul şi televiziunea vor putea să fie independente din punct de vedere politic şi, astfel, vom putea avea o creştere de audienţă. Ceea ce este important pentru Parlament, prin comisiile de specialitate, consider că este transparenţa acestor două instituţii pentru a şti cum se cheltuiesc banii publici.

Este importantă profesionalizarea acestor instituţii prin producerea de emisiuni pentru toţi cetăţenii, deoarece radioul şi televiziunea naţională trebuie să reflecte realitatea la un moment dat, indiferent de culoarea politică a Guvernului. Cei care au fost împotriva acestei taxe sunt de fapt duşmani ai celor două instituţii, pentru că numai independenţa financiară poate să dea voie la dezvoltarea acestor instituţii.

Sper că în şedinţa de vot final de astăzi, colegii din opoziţie îşi vor da seama că taxa radio - t.v. reprezintă o necesitate pentru prezent şi viitor şi vor vota în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Emil Rădulescu. Domnul deputat Ştefan Lăpădat. Domnul deputat Dumitru Puzdrea. Domnul Iordache Florin. Au depus intervenţiile la secretariat.

Domnul deputat Ion Mocioalcă.

Domnul Ion Mocioalcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică explică transparenţa Legii 161/2003 şi, de asemenea, Ordonanţa de urgenţă care a venit să completeze această lege.

După cum întreaga opinie publică cunoaşte, în perioada cât au guvernat atât P.D., cât şi P.N.L. (ca să nu mai amintim şi de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin - Democrat - în fruntea coaliţiei de tristă amintire a CDR) nu au avut voinţă politică şi, ca să spunem totul, nici nu au avut interesul să promoveze reglementări legale clare şi ferme, pentru a limita măcar efectele dezastruoase ale corupţiei, deşi atâtea evidente semnale impuneau aceasta.

În lupta împotriva corupţiei, mai ales în asigurarea transparenţei necesare unei vieţi politice sănătoase şi curate, a devenit absolut evident că şi această acţiune grea şi aşteptată de atâţia ani, trebuia asumată de guvernarea P.S.D. Nu intru în detalii. Observ că, chiar cu imperfecţiunile inerente începutului, opinia publică apreciază acest început, cât şi disponibilitatea declarată a Guvernului de a face corecţii pe parcurs.

De aceea, Legea anticorupţie 161/2003 este acum amendată prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului şi, de aceea, opinia publică nu poate să nu constate politicianismul şi subordonarea intereselor naţionale celor politice, de grup, cu care partidele din opoziţie se străduiesc acum să-şi revendice măcar ceva din capitalul politic. Este cel puţin ciudat că, după atâţia ani de tăcere vinovată, liderii şi membrii marcanţi ai P.D. şi P.N.L. au trecut peste orice bariere ideologice şi încearcă cu tot arsenalul de manevre politice, negativism şi spirit contestatar, să treacă în derizoriu această performanţă a partidului de guvernământ, salutată unanim de altfel, prin vocea reprezentanţilor autorizaţi ai Comunităţii Europene, ai democraţiilor euro-atlantice.

Dintr-o dată, cu o înfrigurare care spune multe, toate partidele din opoziţie dau la iveală aşa-zis "originale" propuneri legislative cu aceeaşi temă, încât nu punem să nu întrebăm ce sau cine i-a oprit să le promoveze, măcar în 2002, dacă nu mai devreme!

Din punctul nostru de vedere, legea este perfectibilă şi trebuie corectată sau completată, după temeinică analiză, dar cu o precizare: dacă avem sentimentul răspunderii pentru ceea ce facem, să urmărim prin aceste amendamente eradicarea cauzelor adânci ale corupţiei şi nu simptomele acestei boli.

Apreciez disponibilitatea Guvernului României de a aduce rapid primele corecţii necesare prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului.

Iar faptul că în conducerea Camerei Deputaţilor s-a hotărât să se analizeze, în Comisia juridică şi apoi în plen, în procedură de urgenţă atât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului, cât şi toate proiectele adiacente depuse, este o dovadă a bunelor intenţii şi a hotărârii grupului nostru parlamentar de a perfecţiona un lucru bine început.

Personal, mă raliez tuturor celor de bună credinţă şi care doresc şi acţionează pentru ca măsurile numeroase din Legea anticorupţie să nu fie reduse, total păgubitor pentru toţi, într-o vulgară satisfacere a curiozităţii, prin presa de scandal.

Trebuie să precizăm legătura firească şi necesară între deja celebrele declaraţii de avere şi organele legale fiscale, pentru că astfel vom da temei şi credibilitate acestor declaraţii. Ele să fie controlate prin fisc, cu măsuri de sancţionare a omisiunilor voite, ca în toate democraţiile autentice.

Sunt, de asemenea, în deplin acord cu ideea că, prin reglementările noastre, deschidem perspectiva aşteptată pe bună dreptate de electorat, aceea de a urmări exact şi transparent, nu doar averea la acest moment a persoanelor alese, numite sau plătite într-o funcţie importantă din banul public, cât mai ales variaţia averii în timpul exercitării mandatului respectiv.

Să reflectăm şi asupra acestor câteva aspecte, pe care le consider de mare însemnătate, şi care sunt criterii de orientare pentru electoratul nostru.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Mircea Costache. A depus intervenţia la secretariat.

Domnul deputat Emil Rus.

Domnul Emil Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezenta declaraţie pe care o susţin se axează pe două aspecte ale libertăţii democratice de astăzi, pe care ni le-a dăruit cu atâta generozitate Revoluţia din decembrie 1989.

Cele două libertăţi asupra cărora doresc să vă reţin atenţia sunt: libertatea cuvântului şi libertatea de a protesta prin toate formele grevei.

Libertatea cuvântului e atât de mare încât se poate spune orice despre oricine. Se poate critica ministerul, prim-ministrul, guvernul sau preşedintele ţării şi nu se întâmplă nimănui nimic şi nu se reacţionează în nici un sens. Totul rămâne cum a fost sau cum vrea puterea.

Libertatea de a protesta prin greve, prin ieşiri în stradă, la fel, este la îndemâna tuturor. Ne-a fost dat să vedem greve ale muncitorilor, funcţionarilor, profesorilor, medicilor, asistenţilor sanitari, dar şi ale elevilor, artiştilor, poliţiştilor, chiriaşilor, păgubiţilor Fondul Naţional de Investiţii şi chiar ale pensionarilor şi bolnavilor.

Şi ce, nu e bine că avem libertate? Vai, cât e de bine în ţara în care, pe ici pe acolo, se mai fură şi biciclete!

Mai anii trecuţi, un parlamentar pe nume Bivolaru, chemat la Parchetul pentru cercetare a fost însoţit de colegii lui de partid, din opoziţie pe vremea aceea, acuzându-se de demersurile politice, ale puterii în acest caz. Cel care conducea pe revoltaţii de atunci, astăzi e prim-ministru. Şi de atunci şi până astăzi a mai apărut un fel de parchet numit Parchetul Naţional Anticorupţie, prescurtat ar veni P.N.A.

Aşa se schimbă roata în cadrul unei largi democraţii. Cei de la putere atunci, astăzi, la marginea opoziţiei, au condus în aceeaşi situaţie pe colegul lor de partid, Mureşan, inginerul electronist, ex-ministrul agriculturii, la Parchet.

Iată cum o mână spală pe alta şi amândouă obrazul, că nici acest Mureşan, care a distrus o agricultură, la urma-urmei, nu a făcut mare lucru. Şi faptele nu se opresc aici. Bugetarii de toate felurile privesc cu uimire pe cei din justiţie care sunt într-o categorie de salarizare înaltă. Aceasta nu este un motiv ca cei din justiţie să nu-şi ceară drepturi şi mai mari.

Ineditul este dat de recenta atitudine protestatară pentru arestarea judecătoarei Ciucă Andreea din Târgu-Mureş, acuzată de luare de mită, trafic de influenţă şi primire de foloase necuvenite. Paradoxal, au fost unele voci că de aceste înscenări ar fi vinovat şi Partidul România Mare. Interesantă găselniţă!

Sigur, colegii judecătoarei de pe Mureş au pichetat sediul local al Parchetului Naţional Anticorupţie în săptămâna trecută.

În săptămâna aceasta, aşteptam ca protestul să fie extins la nivelul întregii ţări. Nu este ceva ce nu se poate în ţara unde se mai fură şi biciclete. Din când în când. În rest, toate bune. Puterea se luptă din răsputeri cu doamna corupţie, pe de o parte, şi cu a se menţine la putere, pe de altă parte.

În rest, după noi potopul! Sau, pardon! După noi ar fi mai bine şi trebuie să fim tot noi!

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar U.D.M.R.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Colomon:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În anul 1948, statul român, fără o lege de expropriere, printr-o nouă Constituţie, a devenit proprietarul efectiv al pădurilor din România.

Dacă trecerea terenurilor cu vegetaţie forestieră din proprietate privată în proprietatea Republicii Populare Române s-a petrecut de pe o zi pe alta, retrocedarea pădurilor în posesia foştilor proprietari durează de peste un deceniu. Durează pentru că direcţiile silvice ca administratoare a pădurilor blochează prin toate mijloacele procesul de retrocedare. Durează pentru că primarii şi viceprimarii, ca preşedinţii ai comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar au creat un haos în cadrul lucrărilor de retrocedare.

Cazul cel mai elocvent a avut loc în satul Chileni, comuna Suseni, judeţul Harghita. Aici, în ziua de 17 decembrie 2001, composesoratul Chileni a fost pus în posesie pe un teren cu vegetaţie forestieră şi păşune pe o suprafaţă de 1014,66 hectare. Concomitent cu aceasta, a început măsurătorile topografice la fond forestier pentru proprietari persoane fizice, proces care s-a încheiat până la sfârşitul lunii octombrie 2002. Însă, nici procesul-verbal de punere în posesie al composesoratului Chileni, nici cel al proprietarilor privaţi nu corespunde realităţii.

Pentru a ieşi din acest impas, primarul a înmânat dispoziţia nr.124 din 2003, prin care a însărcinat conducerea composesoratului pentru clarificarea hotarelor între proprietarii privaţi şi composesorat. Mai concret, după ce el a retrocedat proprietarilor privaţi terenul cu o mărime care depăşea cu mult perimetrul cerut de fostul proprietar, a impus conducerii composesoratului clarificarea situaţiei.

Proprietarii privaţi însă se opun acestei clarificări, afirmându-se că ei nu vor retroceda nici un metru pătrat din terenul primit cu ocazia punerilor în posesie. Ei afirmă că dacă cineva posedă titlul de proprietate, înseamnă că e proprietar, iar proprietatea, după Constituţia ţării, este ocrotită de lege, deci este inalienabilă.

Pentru a avea o situaţie legală, Ocolul silvic particular din Gheogheni a depus la Consiliul local Săseni cerere pentru vopsirea hotarelor composesoratului pentru a clarifica vecinătăţile cu persoanele fizice. Concomitent cu aceasta, a oprit marcările masei lemnoase, precum şi efectuarea proiectelor de amenajamente silvice. La Chileni, unde a funcţionat legea de retrocedare, datorită unor interese personale, datorită unor aranjamente, s-a creat un haos general, situaţie care creează un teren fertil pentru organizarea furturilor şi ilegalităţilor.

Însă şi în acest caz, organele competente tolerează ilegalităţile pentru că legile nescrise în România ocrotesc pe vinovaţi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Valentin Iliescu a depus în scris. Domnul Ionel Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Două decizii pronunţate săptămâna trecută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva României, cazul Cotleţ şi îndeosebi cazul Pantea, par a fi la originea unui eveniment mediatic de prim-plan.

Dincolo de senzaţionalul titlurilor sub care au fost prezentate în unele ziare, ca, de exemplu, "Dosarul Pantea zguduie serios justiţia României" sau "Justiţia română în afara statului de drept", consecinţele celor două hotărâri sunt evidente, chiar dacă nu toţi le observă.

Dincolo de afirmaţia nefericită a purtătorului de cuvânt al Ministerului Justiţiei referitoare la o pretinsă culpă a Parlamentului în cazul Pantea pentru tergiversarea modificărilor Codului de procedură penală, afirmaţie a cărei rectificare publică se lasă prea mult aşteptată, problema de fond rămâne, respectiv aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern. Ca unul care am pledat împreună cu alţii pentru o asemenea efectivitate a aplicării convenţiei în dreptul intern, trebuie, cred, să precizez câteva lucruri.

Justiţia nu este mai mult sau mai puţin coruptă decât alte instituţii, cred eu, şi pentru aceasta trebuie să fac apel la cifre. La preluarea conducerii Ministerului Justiţiei de către actuala echipă, situaţia justiţiei, reflectată în indicatorii sintetici socio-politici, se prezintă astfel: la capitolul "corupţie", locul doi cu 65% din totalul opiniilor exprimate în cadrul unui studiu efectuat de Banca Mondială în cursul anului 2000, la cererea Guvernului României.

La capitolul "Încrederea populaţiei în prestaţiile magistraţilor" sondajele de opinie indicau o scădere majoră a cotei, de la 56% în anul 1996, la 26% în anul 2000 sau chiar 20%, potrivit sondajului CURS.

Imaginea justiţiei reflectată în mass-media contura, de asemenea, un grad ridicat de neîncredere în justiţie şi suspiciune în legătură cu corectitudinea magistraţilor.

Referitor la independenţa justiţiei şi la politizarea magistraturii, trebuie precizat că, în perioada 1997-2000, prin modificări succesive ale Legii 92/1992 pentru organizarea judecătorească, au fost sporite continuu atribuţiile ministrului justiţiei, în timp ce astăzi, aceste atribuţii sunt în continuă diminuare.

Prin urmare, cred că este de datoria noastră să facem cuvenitele rectificări şi, mai ales, aş spune, este de datoria noastră să diagnosticăm în mod lucid relaţia dintre Parlament şi cetăţeni, relaţie care uneori este exprimată de la această tribună, în sensul unor etichetări, acuze sau cel puţin a unor afirmaţii nefondate.

Mi se pare că este un drept fundamental. Este o exigenţă de deontologie minimă să nu ne pronunţăm în cazul unei anchete în curs, cum este şi cazul fostei preşedinte a Tribunalului Mureş. Prin urmare, nu mă voi pronunţa invitând şi pe ceilalţi să nu o facă şi să se abţină pentru că această cauză se află în recurs. Este normal să instituim o anumită cultură a dialogului, o anumită cultură a solidarităţii în ceea ce priveşte integrarea normativă, aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern în speţă.

Fără îndoială, reforma cere tenacitate şi metodă pentru că nu există o altă cale practicabilă decât aceea a democraţiei participative, a căutării solidare a concluziilor utile care fac posibil ceea ce este necesar. Ea presupune nu doar un efort de imaginaţie ori de voinţă a clasei politice, ci şi încurajarea exercitării de către cetăţeni a drepturilor lor şi asumarea responsabilităţilor corelative atât la nivel decizional, cât şi pe plan individual.

Prin urmare, îmi este greu să înţeleg cum unii membri ai opoziţiei au crezut că au o minge la fileu pe care pot s-o valorifice atunci când această hotărâre în cazul Pantea a fost pronunţată săptămâna trecută.

Eu cred că ţine de responsabilitatea noastră, a tuturor, să constituim un colectiv de evaluare, colectiv parlamentar de evaluare a impactului legislaţiei europene în dreptul intern, să încurajăm judecătorii şi toate autorităţile publice din România să aplice în mod efectiv Convenţia în dreptul intern, pentru ca aceasta, aşa cum spunea deseori Curtea de la Strasbourg conţine nu doar drepturi teoretice şi iluzorii, ci concrete şi efective.

De aceea, dintr-o asemenea perspectivă, eu cred că ar trebui să analizăm asemenea situaţie şi să conştientizăm cuvintele lui Jean Monet, unul din părinţii fondatori ai construcţei europene de astăzi, care sunt semnificative şi în aceste împrejurări: "Instituţiile sunt mai importante decât oamenii, însă numai oamenii, atunci când au forţa, pot să transforme şi să îmbogăţească lucrurile pe care instituţiile le transmit apoi generaţiilor succesive".

De aceea, apelul meu este un apel la solidaritate şi la responsabilitate în legătură cu aplicarea efectivă a normelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern.

Fără îndoială, că nu Parlamentul are vreo vină. Fără îndoială că s-a făcut reformă, dar este de asemenea cert că niciodată nu este suficient în condiţiile în care ne aflăm într-un ritm alert, într-un proces de reformă normativă şi instituţională, pentru a recupera întârzierile nepermise care, iată, s-au produs, dar care sunt necesar a fi recuperate, având în vedere 2007, reperul nostru pentru integrare efectivă în Uniunea Europeană.

Închei aici, invitându-vă la responsabilitate şi la solidaritate pentru o problemă esenţială pentru societatea românească, pentru că este uşor să critici, să acuzi, este mai greu însă să construieşti, să munceşti împreună în mod solidar şi responsabil.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

(Domnul preşedinte se adresează domnului deputat Eugen Lucian Pleşa.)

Stimate coleg, există o procedură parlamentară la care toţi trebuie să ne supunem. Aţi avut timp să vă înscrieţi la cuvânt; din grupul dumneavoastră parlamentar s-au înscris 13. Dacă doriţi să depuneţi declaraţia bine, dacă nu, vă înscrieţi data viitoare.

Este ora 10, totuşi!

Nu, nu! Eu vă rog să veniţi la serviciu şi după aceea vă faceţi declaraţia şi apoi vă înscrieţi la cuvânt.

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

N-am făcut-o acum!

Domnul Valer Dorneanu:

Acum aţi făcut-o în bancă! Domnul deputat Hogea.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Stimaţi colegi,

Ţin să precizez de la bun început că nu-l cunosc personal pe directorul general al Societăţii Române de Radiodifuziune, domnul Dragoş Şeuleanu. L-am văzut de vreo două ori pe banca ministerială, deşi nu ţin minte să ocupe o funcţie care să-l îndreptăţească la aşa ceva. Aroganţa sa incalificabilă, neegalată decât de ura viscerală anti-P.R.M. şi de apetitul manifestat pentru afaceri veroase pe banii publici, a atins, din păcate, cote alarmante. Ne amintim că în decembrie 2001 a fost validat ca şef interimar la Radio pe o perioadă de 6 luni, iar primul său gest de autoritate a fost mărirea salariului propriu, în februarie 2002, de la 48 la 70 de milioane de lei. Între timp, cuantumul s-a mărit la 80 de milioane de lei pe lună, adică de trei ori mai mult decât ia un parlamentar.

Politizarea emisiunilor Radio România avea să vină, apăsător şi brusc, concomitent cu înscăunarea aceluiaşi Şeuleanu, permanentizat, între timp, la conducerea instituţiei. Până şi cele câteva zeci de secunde alocate săptămânal în jurnalele de ştiri Partidului România Mare au fost eliminate, în dispreţul total al bunului simţ, dar şi al Legii nr.41/1994, care garantează informarea corectă, netrunchiată şi imparţială a opiniei publice asupra evenimentelor la ordinea zilei.

Lucrurile sunt foarte limpezi (îngrozitor de limpezi!), deoarece însuşi directorul Societăţii Române de Radiodifuziune le declara cinic tuturor contestatarilor săi: "Să vă fie clar, noi lucrăm pentru decidenţi, nu pentru ascultători". N-ar fi nimic dacă domnul Şeuleanu (continui să folosesc apelativul de "domn" din motive formale, nicidecum din respect!) ar gândi astfel la dumnealui acasă, în cadru privat, şi nu de la înălţimea fotoliului directorial al radioului public, serios stipendiat de la buget. Când formule de o asemenea impertinenţă sunt folosite de către un ins care se adapă de la izvorul nesecat al vistieriei naţionale, atunci lucrurile, evident, se complică.

Şi, parcă neajungându-i leafa indecent de mare, Dragoş Şeuleanu se bate până în pânzele albe pentru taxa radio - tv, asupra inutilităţii căreia nu are rost să mai insistăm. De remarcat că una dintre justificările invocate pentru introducerea taxei amintite vizează reducerea anterioară a volumului de publicitate din programele Radio Românua Actualităţi, de la 8% la 5% din timpul de emisie.

Trecând peste faptul că radioul public n-a avut niciodată 8% publicitate, monitorizarea pe luna martie a anului curent arată o creştere a numărului de reclame, cu 315 spoturi publicitare!!! Iată o nouă dovadă că domnul Şeuleanu a minţit pe faţă, pentru a ascunde situaţia reală: aceea că Societatea Română de Radiodifuziune are suficienţi bani; ba, mai mult, aceşti bani sunt folosiţi discreţionar de către o mână de inşi care trăiesc în huzur pe baza subvenţiei bugetare şi a publicităţii contractate. Deasupra tuturor tronează un mic arivist care a arendat de la P.S.D. o moşie mănoasă.

Pentru a-şi satisface toate poftele, el pune biruri pe bieţii români, indiferent dacă au sau nu aparat de radio, dacă ascultă sau nu producţiile Societăţii Române de Radiodifuziune, dacă sunt sau nu la curent cu gestionarea frauduloasă a sumelor încasate de instituţia încăpută pe mâinile sau, dacă vreţi, pe...şaua! lui Şeuleanu.

Ipocrizia îl împinge pe nedemnul director al Radioului să stipuleze în declaraţia de avere întocmită la 20 mai anul curent, că deţine doar un teren intravilan de 271 metri pătraţi şi o casă de 200 metri pătraţi! Bani ioc, maşini ioc, acţiuni ioc, mai să-i plângi de milă. Când ne gândim, însă, la adevăraţii oameni săraci din România, cărora acest arendaş vrea să le agaţe de gât o nouă piatră de moară, realizăm pe deplin grotescul situaţiei.

Ca principal partid de opoziţie, P.R.M. solicită rezolvarea grabnică a situaţiei explozive de la Radiodifuziune, înainte ca trompeta P.S.D.-istă să ne asurzească pe toţi, pe unde medii, lungi şi ultrascurte, cu largul concurs (normal, pe măsura salariului!) al directorului Şeuleanu...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Tudor Baltă. Şi apoi domnul Marian Ionescu.

Domnul Tudor Baltă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Tema intervenţiei mele de astăzi este "Educaţie pentru sănătatea naturii".

Ca urmare a unor programe aprobate de Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, în perioada 2-7.VI.2003, copiii Constanţei au fost implicaţi în derularea unor acţiuni de ecologizare a spaţiilor verzi din şcolile în care învaţă, din parcuri, acţiuni prilejuite de programul "Săptămâna verde", iniţiat de Inspectoratul şcolar judeţean Constanţa, în colaborare cu Oficiul judeţean pentru protecţia consumatorului, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului şi organizaţiile nonguvernamentale "Oceanic Club" şi "Mare Nostrum".

Scopul acţiunilor a fost formarea unui comportament ecologic în rândul elevilor şi adulţilor, iar obiectivele au vizat crearea microclimatului ecologic în zona aferentă unităţilor şcolare şi în zone de agrement ale municipiului şi judeţului Constanţa, conştientizarea populaţiei constănţene în vederea conservării şi protejării zonelor naturale, informarea corectă şi permanentă a populaţiei, schimbarea atitudinii şi comportamentului faţă de mediul înconjurător şi responsabilizarea civică a populaţiei şcolare.

Programul a demarat cu ecologizarea zonei Faleză - Cazino unde au fost implicaţi reprezentanţii Inspectoratului şcolar judeţean Constanţa. Au urmat acţiuni concrete, "Un copil - o floare" (plantări de răsaduri de flori), sesiuni de referate tematice, întâlniri cu reprezentanţi din domeniu, interviuri, vizite în instituţii de profil, excursii la rezervaţii naturale, expoziţii de desene şi postere, concurs de desene pe asfalt, dezbateri cu tema "Educaţia pentru mediu - prioritate a învăţământului constănţean", carnavalul florilor, în care au fost implicate 55 de unităţi de învăţământ, grădiniţe, şcoli generale, licee şi grupuri şcolare, din mediu urban şi rural, aproximativ 300 de cadre didactice şi 3500 de elevi.

Evaluarea acţiunilor cuprinse în program s-a făcut pe baza portofoliilor personalizate, realizate de şcolile implicate în derularea programului. Premiul cel mare, un calculator performant, destinat dotării laboratorului de biologie, oferit de Oficiul pentru Protecţia Consumatorului a fost obţinut de Şcoala "Nicolae Tonitza" din Constanţa pentru implicare de anvergură în derularea acţiunilor de ecologizare.

Au fost răsplătite cu diplome de excelenţă Şcoala B.P.Haşdeu, Liceul teoretic "Lucian Blaga" din Constanţa, Şcoala "Constantin Brâncuşi" din Medgidia şi Şcoala generală din localitatea Cuza-Vodă.

Activităţile s-au finalizat sâmbătă, 7.VI.2003, cu Marşul ecologiştilor la care au participat în ritm de fanfară peste 2500 de elevi şi cadre didactice.

La sosire pe platoul prefecturii, copiii Constanţei au dat citire Memorandumului ecologiştilor constănţeni, adresat autorităţilor locale şi populaţiei, amintind că natura poate sluji drept carte, profesor şi prieten, fiind la fel de importantă ca şi şcoala.

Demn de remarcat este devotamentul şi dăruirea cu care cadrele didactice au participat alături de copii la acţiunile ocazionate de Săptămâna Verde. Apreciem spiritul de echipă şi implicarea inspectorilor şcolari Paraschiva Emilianov, Dorina Ivanciu şi Luciana Raicu în organizarea, coordonarea şi desfăşurarea acţiunilor programate.

Ocrotiţi natura ca să vă bucuraţi de ea!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Marian Ionescu:

Domnul Costel Marian Ionescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am o temă adiacentă cu tema prezentată ca titlu de colegul meu. "Noile planuri-cadru de învăţământ nu corespund cerinţelor actuale."

Considerăm că modificarea Legii nr.84/1995, apreciată şi susţinută de către toate forţele politice din Parlamentul României, nu reprezintă, totuşi, argumente pentru susţinerea noilor planuri-cadru de învăţământ emise de Ministerul Educaţiei şi Cercetării din următoarele motive:

1. Este inoportună modificarea planurilor-cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a la disciplina biologie, prin micşorarea numărului de ore, de la două ore pe săptămână, la una; reducerea numărului de ore la jumătate conduce inevitabil la diminuarea volumului şi calităţii cunoştinţelor de biologie, cu atât mai mult cu cât creşte importanţa acestei ştiinţe precum şi a celorlalte ştiinţe conexe ei. Reducerea numărului de ore ale unei discipline ce face parte din trunchiul comun al disciplinelor fundamentale, micşorează nepermis nivelul de cunoaştere a celei mai importante ştiinţe care studiază viaţa pe pământ.

La clasele a XI-a şi a XII-a, s-a scos din planul-cadru de învăţământ pentru profilul uman orele de biologie, măsură neavenită, deoarece mulţi absolvenţi susţin examenul de bacalaureat la disciplina biologie. Există multe situaţii când absolvenţii profilului uman susţin examene de admitere în învăţământul superior la biologie, iar asimilarea cunoştinţelor specifice se realizează în general în afara şcolii, prin dezvoltarea industriei de meditaţii, pentru că, în această situaţie, şcoala nu le poate oferi condiţii optime.

Partidul România Mare atrage atenţia asupra nerespectării art.32 alin.4 din Constituţia României, care stipulează că învăţământul de stat este gratuit potrivit legii.

2. În cadrul şcolilor de arte şi meserii nou înfiinţate prin actuala lege pentru domeniile tehnic şi economic lipsesc orele de biologie în comparaţie cu celelalte discipline fundamentale: matematică, fizică, chimie.

În situaţia învăţării oricărei meserii este absolut necesar să existe în planul-cadru de învăţământ ore de biologie, sau ore de igienă, sau de ecologie.

Partidului România Mare apreciază că necesitatea introducerii acestor ore este strâns legată atât de condiţiile actuale în care există o poluare din ce în ce mai accentuată a aerului, solului şi apelor, precum şi de asigurarea primului-ajutor în caz de accidente în timpul orelor de practică şi nu în ultimul rând de cerinţele Comunităţii Europene.

Specialiştii Partidului România Mare apreciază că toate aceste modificări ce vizează o reformă continuă sunt realizate de Consiliul Naţional pentru Curriculum, organism afiliat Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în care sunt cooptaţi, de regulă, specialişti pe linie metodică şi pedagogică. Acest organism stabileşte de la sine putere structura planurilor-cadru de învăţământ, fără să consulte specialiştii din şcoli, deoarece numai aceştia sunt cei mai îndreptăţiţi în a propune modificări importante pentru că ei cunosc foarte bine necesităţile unei pregătiri corespunzătoare a elevilor pentru şcoală şi viaţă.

Partidul România Mare doreşte să atragă atenţia cu această ocazie asupra schimbării mentalităţii Ministerului Educaţiei şi Cercetării care a acordat o autonomie totală Consiliului Naţional pentru Curriculum de a construi planul-cadru fără consultarea specialiştilor în domeniu.

Este unanimă aprecierea că ştiinţele biologice au avut şi o dezvoltare impetuoasă, motiv pentru care secolul XXI este numit secolul biologiei, deoarece au apărut ştiinţe noi conexe acesteia ca: biofizica, biochimia, ingineria genetică, biotehnologia, bioinformatica. Învăţământul românesc trebuie să fie bine armonizat cu învăţământul european, aspect ce solicită un accent mai mare pe educaţia continuă a tineretului pentru mediu şi pentru sănătate, unde de fapt există şi programe la nivel naţional şi chiar internaţional.

Eliminarea, în acest caz, a fundamentului pentru educaţie, pentru mediu şi sănătate prin micşorarea numărului de ore de biologie şi chiar eliminarea acestora generează necunoaşterea importanţei educaţiei privind mediul şi sănătatea şi, de asemenea, conduce la diminuarea normelor didactice, ceea ce echivalează cu şomajul unor formatori în protejarea mediului şi al vieţii.

Considerăm că este necesară luarea imediată de măsuri concrete şi coerente prin introducerea orelor de biologie la toate clasele din învăţământul preuniversitar, precum şi în şcolile de arte şi meserii în scopul implicării tineretului în educaţia pentru mediu şi sănătate, condiţie necesară unui învăţământ european de calitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Pleşa, poftiţi şi dumneavoastră.

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

Vă mulţumesc.

Aşa cum bine afirma cineva: "Poţi duce calul la adăpat, dar nu-l poţi obliga să şi bea!" Doamna Andreea Ciucă, pentru că e un caz fierbinte, s-a înfruptat adânc în corupţie, prin sume fabuloase încasate ca mită de câţiva ani încoace. Ancheta deschisă va dovedi cele afirmate în legătură cu o persoană foarte activă şi descurcăreaţă, nu numai în măsluirea adevărului prin instanţe, cât şi în privatizările forţate din Mureş. Are atâtea belele, încât pierdem vremea acum, la începutul anchetelor.

Trebuie evidenţiat un fenomen deconspirat acum, cu cazul Ciucă: contaminarea liberală din justiţie nu mai are ruşine! După ce au schimbat componenţa Curţii Supreme de Justiţie cu magistraţi aserviţi, în 1997, acum simt că e timpul să lase locul unor profesionişti oneşti şi dau în disperare. Mulţi componenţi ai Curţii Supreme de Justiţie, în frunte cu Paul Florea, merită pedepse grave, grele pentru abuz în serviciu. Pentru că respectarea legilor este prima sarcină de serviciu a acestora.

Să nu se uite că judecătorul nu creează dispoziţii legale obligatorii, judecătorul stabileşte legalitatea în condiţiile legilor aplicabile în cauză. Inamovibilitatea trebuie aplicată corect, şi nu ca instrument al bunului plac. În cazul Andreea Ciucă, magistraţii care s-au pronunţat pentru eliberare pot fi consideraţi, fără ezitate, complici de marcă ai corupţiei. Dar asta este starea lor de normalitate. Până când?

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Domnul Iosif Armaş:

Se împlinesc peste două zile, la 12 iunie, şase ani de când Administraţia de la Casa Albă a decis, unilateral, să accepte în Alianţa Nord-Atlantică trei ţări: Cehia, Polonia şi Ungaria. Refuzul categoric al administraţiei americane, din 1997, de a sprijini integrarea României în NATO încă din primul val - aşa numitul val "Madrid" - a anulat, practic, şansele ţării noastre de a urca în primul tren al integrării tinerelor democraţii est-europene în universul valorilor occidentale.

Politicienii români, indiferent de orientarea lor doctrinară, analiştii politici, dar şi românii de rând, şi-au ascuns cu greu dezamăgirea. Cu atât mai mult cu cât se ştiau puternic sprijiniţi de Franţa, Germania şi Italia.

Din perspectiva celor şase ani care au trecut, refuzul Washington-ului din 1997 nu mai are nici o relevanţă: acum România este pe cale de a dobândi integrarea totală în NATO şi se află în negocieri de aderare cu ue. Acest lucru a devenit posibil pentru că, în esenţă, opţiunea pro-occidentală a României nu s-a schimbat. România nu a rămas singură în faţa unei lumi ostile, iar faptul că am continuat să mergem pe un drum, practic, fără întoarcere, că am continuat să acumulăm în planul consolidării democraţiei, ne-a ajutat, în 2002, să ne atingem obiectivul. În definitiv, SUA n-au fost, atunci, împotriva României, dar, din raţiuni extrem de pragmatice, în 1997, în NATO nu puteau accede alte ţări în afara celor nominalizate de Washington.

Dincolo de aceste considerente, devenite acum istorie, doresc să atrag atenţia asupra unui aspect mai puţin avut în vedere la vremea respectivă, deşi a fost semnalat în presă în mod corespunzător. Partidele aflate atunci la putere au procedat în mod greşit, cultivând iluzii în legătură cu intrarea în NATO şi transformând acest proces într-o obsesie naţională. Problema deciziei de la Madrid a devenit în iunie 1997 o chestiune crucială, de viaţă şi de moarte, de care ar fi trebuit să depindă soarta României mulţi ani înainte. S-a insinuat chiar că o decizie negativă referitoare la ţara noastră ar echivala cu o catastrofă naţională. Exponenţii puterii de atunci au greşit pedalând pe această idee, iar eforturile propagandistice nemăsurate nu au ajutat la nimic.

Cu tot sprijinul pe care România l-a avut din partea unor democraţii europene, Guvernul de la Bucureşti a refuzat să vadă un lucru extrem de simplu: acela că SUA sunt singurul stat din lume asupra căruia presiunile externe n-au nici un efect. De aceea, psihoza "Madrid" nu a dovedit nici înţelepciune, nici maturitate politică. S-a generat un şoc psihologic şi, firesc, populaţia s-a considerat frustrată, trădată în aşteptările sale de către cei care decid soarta NATO. Iar asta, în ultimă instanţă, nu înseamnă altceva decât diletantism politic. Prezent pe termen lung în cercurile puterii, cum s-a întâmplat în perioada menţionată, dăunează grav intereselor naţionale.

Domnul Ştefan Lăpădat:

"Anul 2003 - anul Traian".

Înainte de a se amenaja cele două lacuri de acumulare de la Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II, autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu Ministerul Culturii şi Inspectoratul de cultură judeţean Mehedinţi au luat unele măsuri cu caracter preventiv, de a salva unele monumente istorice şi urme arheologice, între care şi Piciorul Podului lui Traian de la Drobeta-Turnu-Severin.

În calendarul UNESCO, anul 2003 este declarat "Anul Traian", aniversându-se 19 secole de la construirea unuia dintre cele mai grandioase monumente arhitecturale ale antichităţii după planurile vestitului Apolodor din Damasc, la ordinul împăratului Traian, care a cucerit Dacia. Acest "Arc de Triumf" avea să lege peste Dunăre două civilizaţii: romană şi daco-getică, care se vor contopi în scurtă vreme, dând naştere poporului român.

Pentru salvarea monumentului de a nu intra sub apă, autorităţile române au ales o metodă de izolare a acestuia într-o cuvă de beton. Din păcate, apa din infiltraţii şi precipitaţii a înconjurat monumentul, declanşându-se eroziunea asupra cărămizilor de factură romană, care se desprind şi sunt luate pentru alte destinaţii. Specialiştii din Italia au efectuat studii biologice şi biochimice pentru stoparea eroziunii, dar fără rezultat. Balta se colmatează pe zi ce trece, din cauza gunoaielor şi vegetaţiei. Cândva funcţiona o pompă pentru scoaterea apei, care nu mai există.

Cu sprijinul Ministerului Culturii, nu cel de azi, s-a ridicat un podeţ din lemn în jurul monumentului, pentru a fi vizitat îndeaproape, care azi este destul de şubred, punând în pericol viaţa excursioniştilor şi a copiilor care se joacă zilnic, nefiind paznici.

Înainte de 1990, Ministerul Culturii, în colaborare cu Guvernul italian, au elaborat un proiect de conservare a "Piciorului Podului lui Traian", nerealizat însă, iar acum există încă un proiect de reconstruire a "Podului" pe o lungime de 80 m, care nu se pune în execuţie.

În acest an, Ministerul Culturii şi Cultelor nu a dat un leu pentru restaurarea şi conservarea monumentului. Timp mai este, dacă binevoieşte domnul Răsvan Theodorescu, ministrul de resort, care în mai multe rânduri, cu ocazia unor mari evenimente culturale, a fost prezent în acest loc plin de istorie, să salveze ce se mai poate, luând ca exemplu Grecia, unde fiecare piatră legată de istorie este valorificată din punct de vedere turistic, educativ şi economic la maximum.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Preţurile de comercializare pe piaţa românească a medicamentelor de import sunt mult mai mari decât în ţări ca Germania, Italia, Spania, Marea Britanie şi Suedia, din cauza taxelor mari şi multe, adăugate preţului de producător. În România sunt incluse taxe care "îngroaşă până la refuz preţul medicamentelor de import". Sunt şase taxe: cea vamală (10,5%), adaosul de importator (17%), riscul de devalorizare (9%), adaosul de distribuţie (4-9%), adaosul farmaciei (10-24%) şi t.v.a. (19%). Valoarea totală a acestora este de 69,5-88,5% din preţul de producător, cea mai mare dintre ele fiind t.v.a.

Din punct de vedere al acestor taxe, medicamentele de import aflate pe piaţa românească sunt mai scumpe decât cele din Irlanda, Austria, Suedia, Marea Britanie, Franţa, Spania, Italia şi Portugalia. În Austria, t.v.a. pentru medicamentele compensate este de 0%, ca şi în Belgia, Danemarca, Finlanda, Germania, Marea Britanie, Irlanda, Grecia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania şi Suedia. Pentru medicamentele necompensate, t.v.a. are valori de 3% în Luxemburg, 4% în Spania, 5,5% în Franţa, 10% în Italia, 16% în Germania, 21% în Irlanda şi 25% în Danemarca şi Suedia.

Dintr-un sondaj prezentat de Asociaţia Medicilor rezultă că doar 12,97% dintre români îşi permit să cheltuiască în jur de 1.000.000 de lei lunar pentru medicamente şi numai 14,62% dintre bolnavi pot cheltui pe medicamente, lunar, peste 875.000 de lei.

Taxele incluse în preţul medicamentelor de pe piaţa românească sunt "nepermis de mari şi nepermis de multe", comparativ cu ţările din Uniunea Europeană şi din Europa Centrală şi de est, au afirmat reprezentanţii Asociaţiei Medicilor. Din această cauză, pentru afecţiunile cronice, doar jumătate din populaţie îşi permite să cheltuiască mai mult de 350.000 de lei lunar pe medicamente. Specialiştii în materie afirmă că numărul mare de taxe incluse în preţul medicamentelor nu se justifică, motiv pentru care s-a convenit cu Ministerul Sănătăţii că trebuie luate măsuri în vederea scăderii valorii şi numărului de taxe. S-a făcut precizarea că scăderea cu 6% a adaosului de importator şi a riscului de devalorizare "se vor aplica peste trei luni".

Alianţa medicilor face eforturi pentru scoaterea definitivă a taxei de distribuţie a medicamentelor.

Problemele legate de medicamente ţin şi de faptul că sunt foarte mulţi datornici către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, care are de recuperat creanţe de peste 25.000 de miliarde de lei. Asociaţia Medicilor a anunţat că va sesiza Curtea de Conturi, "în scopul recuperării acestor sume, care ar acoperi gaura din bugetul sănătăţii".

Domnul Ioan Sonea:

"Gândul şi fapta".

După trei ani de guvernare, ca în poveste, "slujitorii poporului" trebuie să se odihnească şi să-şi primească plata. În linişte şi pe banii publici. Domnul prim-ministru Adrian Năstase aprecia articolele din proiectul de modificare a Legii locuinţei, care i-ar fi împroprietărit, pur şi simplu, pe demnitari cu case de vacanţă, drept "o chestiune care a apărut prin metode neconvenţionale în varianta finală" şi că nici nu s-a intenţionat acordarea unui asemenea privilegiu aleşilor, considerând că aceasta nu este o prevedere care să reprezinte o prioritate pentru Guvern. După criticile din presă, guvernanţii au început să se contrazică în declaraţiile referitoare la articolele despre locuinţele de vacanţă pentru demnitari.

Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Despina Neagoe, spune că Guvernul nu-şi asumă răspunderea pentru cele trei articole, care nu se ştie când au apărut. Dar recunoaşte, implicit, că în proiectul de lege discutat săptămâna trecută în şedinţa de Guvern se aflau şi articolele care dădeau dreptul ministerelor şi consiliilor locale să administreze case de vacanţă şi că ele au fost introduse cu ştiinţa miniştrilor.

Primul-ministru Adrian Năstase a susţinut că articolele au fost introduse ulterior discuţiei din Cabinet, fără ştirea membrilor Guvernului, dintr-un exces de zel al unor funcţionari.

Ministrul transporturilor spune că "cele trei articole de lege au apărut din senin, în drumul de la minister spre Parlament". Se promite o anchetă a MLPTL, iar domnul ministru va sancţiona vinovaţii: "Cei care au avut intenţia să se joace cu acest lucru, profitând de neatenţia noastră, s-ar putea să aibă surprize în perioada următoare", a mai spus premierul. S-ar putea, dar nu se poate.

Ce deducem însă din toată această tevatură: că există la nivel central şi la nivel local, la ministere, regii, companii, frumoase case de vacanţă, iar unde nu sunt încă, se pot construi, cât mai mari şi mai luxoase, din banii publici, unde aleşii partidului şi numiţii puterii, să nu spunem "excepţionalii" de la legile anticorupţie, să poată petrece în linişte frumoase zile de vacanţă, în timp ce aceia care şi le-au construit din banii lor să poată fi arătaţi cu degetul.

Victor Ponta va face o anchetă cu privire la casele de vacanţă, câte există la nivel local sau central, la nivel de regii sau companii, şi va petrece o vară de vis trecând din vilă în vilă. Aceasta în timp ce "oamenii muncii", care oricum sunt din ce în ce mai puţini în România, nici măcar nu mai au curajul să viseze la un concediu "la munte sau la mare", cum se spunea pe vremuri, acest lucru fiind la îndemâna privilegiaţilor sorţii, care însă îi preferă pe cei cu euro sau dolari. Aceasta în timp ce pentru veterani şi urmaşii lor abia s-au găsit 15.000 de lei la pensiile, şi aşa mici, dar s-a propus creşterea pensiilor diplomaţilor cu 80%, plus alte sporuri, şi fără a mai face vorbire de alte categorii de susţinători ai Puterii, favorizate şi privilegiate cu structuri proprii de ajutor social, de sănătate etc.

Acum, cine poate crede că un funcţionar mărunt sau o dactilografă îşi riscă serviciul pentru a falsifica documente guvernamentale, chiar dacă se va "descoperi" că un astfel de "element" a "îmbogăţit" proiectul de lege cu cele trei articole, şi va fi aspru pedepsit. Este clar că intenţia de favorizare a reprezentanţilor la vârf, şi nu numai, a structurilor de putere de la toate nivelele a existat, că s-a ştiut că pot exista consecinţe asupra imaginii, şi atunci, s-a încercat "jocul".

Mai răzbate încă o idee: actuala coaliţie aflată la guvernare, formată din PSD, PUR, UDMR, se vede permanentizată la putere. Nu că ar fi rezolvat toate problemele fundamentale ale românilor, nu că şi-ar fi achitat cu seriozitate datoriile făcute în campania electorală, ca să nu mai vorbim de promisiunile la fel de bogate, şi altele la fel, dar pentru că domniile lor trăiesc în propria realitate şi dispun de toate mijloacele, desigur, legale, de a acoperi ilegalităţile actuale şi viitoare săvârşite în slujba poporului. Deci, consideră că totul li se datorează şi totul li se cuvine.

Dacă aşa vrea Dumnezeu şi alegătorul român, atunci să-i lăsăm să-şi facă vile şi concediile în pace, căci ne trebuie conducători odihniţi şi bine dispuşi, iar nu stresaţi şi copleşiţi de trudă.

Domnul Puiu Haşotti:

"Furtul intelectual - metodă de guvernare PSD".

Timp de 50 de ani, istoria poporului român a fost folosită ca instrument de legitimare şi glorificare a unui sistem politic menit să asigure perpetuarea unor oameni la guvernare. Astăzi, partidul pe care unul din liderii săi îl numea urmaşul PCR, PSD, încearcă să se folosească şi de istorie, şi de sentimentele poporului român, pentru a mai câştiga oricât de puţină "imagine", acest cuvânt devenit principiu de bază al guvernării social-democrate.

De 13 ani, încercările veteranilor şi ale militarilor în rezervă de a promova o lege de cinstire a eroilor s-au lovit de nepăsarea politicienilor. Deşi sesizat de mai multe organizaţii, Guvernul Năstase nu a mişcat un deget în acest domeniu. A părut un subiect minor, mult prea puţin important în aritmetica electorală. A devenit un subiect interesant pentru Guvernul Năstase doar atunci când eu, în colaborare cu reprezentanţii veteranilor şi militarilor în rezervă, am depus în Parlament un proiect de lege privind regimul mormintelor, cimitirelor şi operelor comemorative de război şi înfiinţarea Societăţii Naţionale pentru Cinstirea Eroilor. A fost un gest de minimă recunoştinţă şi respect din partea mea, ca reprezentant ales al poporului român, faţă de memoria unor oameni care au făcut sacrificiul suprem pentru această ţară.

În faţa unei iniţiative a unui reprezentant al Opoziţiei, Guvernul are întotdeauna două tipuri de reacţie: respingerea totală sau, pur şi simplu, furtul iniţiativei respective. Dacă optează pentru a doua variantă, furtul intelectual, procedeul Guvernului este următorul: se preia respectivul proiect, fie prin metode atât de dragi PSD, de "culegere de informaţii", fie pur şi simplu de la Parlament, se mai schimbă pe ici pe colo şi apoi se lansează cu mare spectacol mediatic.

De doi ani şi jumătate, această metodă de guvernare a adus Guvernului mari beneficii. Câteva exemple? Legea liberului acces la informaţiile publice şi proiectul de modificare şi completare a Codului de procedură penală sunt de notorietate publică.

Se spune că: "Hoţul neprins este negustor cinstit". Dar ce te faci când hoţul este prins, dar cel care trebuie să pedepsească este tot... hoţul?

Mă aştept, domnule prim-ministru, să recunoaşteţi public că Guvernul a avut iniţiativa înfiinţării Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor în şedinţa din 29 mai 2003, ca urmare a propunerii mele legislative cu privire la regimul mormintelor, cimitirelor şi operelor comemorative de război şi înfiinţarea Societăţii Naţionale pentru Cinstirea Eroilor, PL 310/7.05.2003. În rest, poate, vreodată, vom auzi şi de bine.

Domnul Ion Mogoş:

Ioana Maria Vlas readuce în atenţia publicului afacerea FNI. Din spusele Ioanei Maria Vlas, se deduce că afacerea FNI rămâne neclarificată.

Cu toate acestea, implicaţiile acestui caz sunt explicite. Este vorba, în primul rând, despre incapacitatea statului român de a acţiona preventiv, deşi au existat precedente cu efecte asemănătoare. Scuzele şi explicaţiile oferite în mass-media sunt puţin credibile.

Se vehiculează ideea că într-un regim democratic, individul are libertatea de a alege şi, prin urmare, este singurul responsabil pentru acţiunile sale. Validitatea acestei afirmaţii nu poate fi contestată.

Totuşi, într-un regim democratic trebuie avut în vedere şi rolul statului în societate. Acest aspect are ca fundament existenţa de la sine înţeleasă a unui contract social între cetăţean şi stat, care se concretizează în anumite drepturi şi obligaţii. În acest caz, obligaţia statului este încercarea de a asigura securitatea cetăţeanului, prin acţiuni preventive, şi nu curative, inclusiv la nivel economic. Aceasta se poate realiza prin crearea unor mecanisme de intervenţie eficace, care să nu permită escrocherii de asemenea dimensiuni şi, ce e mai grav, în mod făţiş.

Or, afacerea FNI reprezintă tocmai nerespectarea de către stat a contractului social. Mai mult, incapacitatea statului de a acţiona preventiv pune în discuţie credibilitatea autorităţii. Consecinţa logică este naşterea unor sentimente de nesiguranţă socială.

Prin urmare, mesajul meu este clar: siguranţa şi buna informare a cetăţeanului trebuie să devină o prioritate în viaţa politică românească!

Domnul Costache Mircea:

"Obsesia jefuitorilor cumularzi - solidaritatea socială".

Adică, mai pe scurt, baronii de mucava, samsarii averii publice, magnaţii fierului vechi, ai buşteanului, ai alcoolului, latifundiarul, într-un cuvânt, Ciocoiul nou, care a făcut tabula rasa din atâta câtă era, economia românească, are din când în când frisonul ruperii de popor, al izolării de dezmoşteniţii sorţii care au ajuns să se spânzure de mila copiilor muritori de foame, să agonizeze în căutarea unui reazem în cer, la Bunul şi Răbdătorul Dumnezeu.

Satrapii nemiloşi ai zilei se pomenesc uneori tresărind de nevoia imperioasă de a avea sprijin popular, de a face astfel ca mulţimea să-i aduleze, să-i înconjoare cu dragoste sau măcar cu teamă. Că şi teama de a nu fi de-a dreptul striviţi de puternicii zilei este un imbold psihosocial de a mima solidarizarea celor umili cu pilonii mafiei de partid şi de stat.

Care este mijlocul cel mai eficient prin care Ciocoiul nou a putut semăna teamă, confuzie, iluzii, diversiuni ori speranţe deşarte? Ei bine, acum este unanim recunoscut că instrumentul cel mai eficient cu care a fost îndobitocit poporul, cu care s-a reuşit intoxicarea şi manipularea opiniei publice împotriva propriilor interese majore a fost, chiar de la ivirea zorilor pseudodemocraţiei româneşti, televiziunea română. Cu ea s-a transmis Revoluţia în direct 24 de ore din 24, de unde, până atunci funcţiona 2 ore pe zi; cu ea s-au fixat în mentalul colectiv figurile înrobirii mafiote a României; cu ea s-au inoculat "ideile" distrugerii CAP-urilor, livezilor, pădurilor, IAS-urilor, complexelor zootehnice, fabricilor, combinatelor şi a tot ce mai funcţiona, dând, cum-necum, pâine oamenilor muncii. Cu televiziunea s-a construit rapid o clasă de mari bogătaşi, de răpitoare rapace, fără mamă, fără tată, fără religie şi fără Dumnezeu, care a pârjolit în jur totul.

Acum, jigodiile vor să fie şi compătimite şi adulate. La umbra grijii pentru "solidaritatea socială", vânătorii de averi nemăsurate încearcă să convingă azi că taxa pe serviciul de televiziune este una de solidaritate. "Zmecheri" fiind ei, cum nu se mai află "pă lume", au adus întâi în discuţie radioul, care deja era plătit în costul curentului electric de vreo 2 ani. Năimiţii o înghiţiseră şi pe asta. Da, dar acum a fost adus din nou radioul pe tapet, în frunte cu "monumentalul Şeuleanu", cel cu 80 de milioane de lei pe lună din cârca abonaţilor flămânzi, bolnavi şi goi, a fost adus Şeuleanu drept remorcher pentru Nicolau (cel bronet foarte), ca să-l tracteze şi pe el cu televiziunea mincinoasă şi perfidă, să mi-l bage şi pe el în case tot pe firul electric, cu de-a sila.

La un recent festival de teatru, la Buzău, Teatrul Naţional a prezentat o piesă a tuciuriului Nicolau. Vai de bieţii mari actori, Albulescu, Lucian, Belonţ, Ivaşcu, ce s-au chinuit cu textul imposibil al acestui impostor! Replica-cheie a fost osândit s-o rostească Claudiu Bleonţ: "Dumnezeu n-are Mamy!" Aşa e, stimaţi tovarăşi liber-cugetători din PDSR, numai că Nicolau şi cei de aceeaşi culoare nu numai că nu au mamy, dar ei nu au nici tati, şi nici Dumnezeu.

Solidaritatea hoţilor cu populaţia adusă în sapă de lemn este una dintre cele mai sfidătoare palme date bunului simţ românesc. Mişelia celor care nu mai ostenesc punând biruri, care de care mai deştept incluse în benzină, în curent, în apă, în pâine, în aer, nu are margini.

Lupta pentru eliberare naţională şi socială la români nu s-a declanşat încă. Românul mai suportă încă multe! Dar, cum istoria se repetă, nu e departe timpul dezrobirii. Mai vorbim!

Domnul Ştefan Baban:

"O nouă modificare în învăţământ, aceeaşi nebuloasă".

Reforma învăţământului românesc a ajuns într-o nouă etapă, cel puţin bizară, atât pentru elevi, cât şi pentru profesori: anul acesta şcolar, mai exact sfârşitul lui, ori va avea repetenţi care vor spune adio şcolii, ori se va bucura de o promovabilitate de 100%, fapt unic în istoria învăţământului.

Schimbarea, pe ultima sută de metri, a condiţiilor de susţinere a examenului de capacitate şi de bacalaureat nu a stârnit prea multe comentarii şi răzvrătiri, deoarece atât profesorii, cât şi elevii şi părinţii acestora ştiu de peste 13 ani că în ultimul moment pot apărea fel de fel de simulări, reale de cele mai multe ori, care fac parte din politica de reformă a învăţământului românesc.

Problema principală însă este alta, şi poate că ar trece neobservată, dacă nu ar fi vorba de viitorul urmaşilor noştri. Prin admiterea la licee şi la şcoli de arte şi meserii din această vară, clasele vor avea maxim 30 de elevi, maxim care nu poate fi depăşit, conform legii. Ca urmare, nici un elev nu poate rămâne repetent, nu se poate transfera, dacă familia se mută în altă localitate, sau datorită schimbării tutelei elevului ca urmare a decesului întreţinătorului, detenţiei, lipsurilor materiale ale familiei sau, în cel mai omenesc caz, atunci când elevul nu face faţă clasei în care a fost admis. Şi asta pentru că Legea învăţământului din 1995 şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar din 2001 prevăd ca locurile din componenţa claselor şcolare să fie între 25 şi nu mai mult de 30 de locuri. În aceste condiţii, anormalitatea în şcoala respectivă va fi evidentă: profesorii nu vor avea cum să lase repetenţi, iar dacă aceştia vor fi totuşi, fie vor renunţa la şcoală, fie se va înfiinţa o clasă care să îi cuprindă pe aceştia la un loc, din cauză că toţi trebuie să-şi păstreze ca obiecte de studiu aceleaşi două limbi străine cu care au intrat în liceu.

O altă nepotrivire între legislaţie şi prevederile de organizare a viitorului an şcolar apare în legătură cu filierele, profilurile şi specializările liceelor. Conform Legii învăţământului, absolvenţii a zece clase vor primi certificat de absolvire, portofoliu personal pentru educaţia permanentă şi, la cerere, foaia matricolă. Dar în primii doi ani de liceu profilurile claselor vor fi trei: teoretic, tehnologic şi vocaţional, specializările urmând abia în clasele următoare. În aceste condiţii, sunt normale întrebările pe care şi le pun elevii, părinţii şi noi toţi: ce fel de specializare vor avea copiii după terminarea celor zece clase? Cum se va realiza împărţirea claselor pe specializări după terminarea celor zece clase? Va fi o nouă admitere? pentru că, în caz afirmativ, vom fi singura ţară din Europa în care în patru ani de liceu vor fi trei admiteri! Multe întrebări şi puţine răspunsuri, iar timpul nu lucrează în favoarea ministerului de resort, având în vedere că între sfârşitul acestui an şcolar şi începerea viitorului an şcolar nu este decât o perioadă de maximum trei luni, insuficientă pentru clarificarea eficientă şi optimă a acestor probleme.

Acestea sunt o parte din faptele incoerente ale învăţământului românesc aflat în plină reformă. Dar trebuie să se înţeleagă un singur lucru: aceste incoerenţe au consecinţe viitoare negative greu de îndepărtat, după ce mecanismul de punere în aplicare a noilor prevederi legale va fi pus în mişcare.

Dacă adăugăm la cele mai sus prezentate dezarticularea sistemului de învăţământ, pripeala în aplicarea unor măsuri abia schiţate doar de dragul reformei, lipsa unei strategii corespunzătoare de aplicare a prezentei reforme, avem un răspuns clar la ceea ce se petrece în acest moment cu şcoala românească: nu ştim clar ce vrem, încotro mergem, pe ce drum, cu cine şi la ce ne aliniem. Şi asta este tragic pentru tradiţia şi renumele învăţământului românesc.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Negocierile cu Uniunea Europeană sunt, cu siguranţă, cele mai importante etape de integrare europeană şi reprezintă modul în care autorităţile române au competenţa profesională de a atinge obiectivul integrării ţinând cont de realităţile româneşti.

Săptămâna trecută s-a încheiat capitolul de negociere referitor la fiscalitate şi am constatat că reprezentanţii guvernării pesediste s-au mândrit cu marile rezultate, respectiv mărirea nivelului accizelor până la data integrării şi ceva derogări după această dată.

Ca să se înţeleagă lipsa de profesionalism, să exemplificăm cu afirmaţia ministrului finanţelor publice, care afirma că la unele produse nu se vor mări accizele în anul 2003 dacă se vor încasa cele planificate în bugetul de stat.

Cu alte cuvinte, au negociat creşterea de accize cu Uniunea Europeană pentru că nu au capacitatea de a colecta accizele la nivelul prognozat, pentru că sistemul clientelar trebuie întreţinut prin anulări, scutiri, reeşalonări contra comisioane grase.

Evident că toată corupţia guvernamentală se face pe bani publici, pe taxe şi impozite în creştere, plătite de cetăţeni, şi puţinii buni platnici care fac parte din firmele opozante, pentru că nu fac sponsorizări la PSD.

Aceasta este esenţa negocierii autorităţilor române cu Uniunea Europeană: incapacitatea de a colecta impozite şi taxe s-a transformat în haiducie de stat, de furt de la toţi bunii contribuabili, de la cetăţenii acestei ţări, pentru a întreţine oligarhia politico-economică PSD.

PNL a considerat, de aceea, că, dacă s-ar fi respectat Pactul semnat de Guvern şi partidele politice parlamentare pentru o colaborare serioasă şi reală în scopul integrării europene şi ar fi avut loc consultări, atunci negocierile ar fi fost superioare calitativ, iar speranţa noastră ar fi fost îndreptăţită.

Este clar că neajunsurile semnalate se vor răsfrânge asupra noastră pentru mulţi ani şi, de aceea, nu putem accepta fatalitatea dictaturii pesediste, vom promova regulile democraţiei reale şi nu vom înceta să propunem soluţii concrete, alternative la situaţia gravă din România.

Domnul Dumitru Puzdrea:

Deşi a suferit un proces accentuat de industrializare în urmă cu câteva decenii, România nu este încă un stat cu risc înalt de poluare. Pe măsură ce fabricile se închid sau sunt vândute pe bucăţi, dispar implicit şi factorii de poluare. Acesta este, în ultimă instanţă, singurul aspect pozitiv al crizei industriei româneşti. Şi, tot din acest motiv, pe scena politică românească nu s-a putut dezvolta cu adevărat un curent ideologic ecologist. Fără îndoială, atunci când momentul potrivit va sosi, Partidul România Mare va fi ce mai autorizată formaţiune pentru asumarea unui astfel de discurs, dată fiind vocaţia sa de partid al Vieţii şi al Interesului Naţional.

Din punctul de vedere al protecţiei mediului, există un singur factor de risc major pentru ţara noastră: gropile menajere, fie ele autorizate sau neautorizate. Lipsa de educaţie în domeniu, ca şi o nefericită gestionare a punctelor de colectare a resturilor menajere fac din problema în discuţie o ameninţare directă pentru sănătatea cetăţeanului. În acelaşi timp, aspectul estetic al oraşelor şi zonelor turistice are mult de suferit, aducând atingere atât intereselor turismului românesc, cât şi imaginii României în lume. O ţară a gunoaielor împrăştiate după bunul plac este o ţară necivilizată.

Dar, pentru a contura mai clar situaţia actuală, vă propun atenţiei un caz particular. Sinaia, una dintre cele mai importante staţiuni montane din Europa, deţine un record dramatic. La doar 3 kilometri de centrul oraşului, la câteva sute de metri distanţă de cochetele case de vacanţă din zonă, se întinde pe o suprafaţă impresionantă un deal format din deşeuri. Mii de tone de gunoaie care mutilează microclimatul zonei, care înlocuiesc fascinanta faună şi floră specifice acestei zone montane unice cu menajeria grotescă ce populează periferia marilor oraşe din lumea a treia şi, un adevăr trist, a multora dintre oraşele importante ale României. Din acest motiv, consider că ministrul mediului are perfectă dreptate atunci când acceptă faptul că "în marile centre urbane sunt dificultăţi de instaurare a ordinii de salubrizare şi există încă grave deficienţe în gestionarea deşeurilor". Totuşi, aceste grave deficienţe nu se limitează doar la marile centre urbane, afectând în acelaşi timp şi zone turistice de cel mai înalt interes.

Domnilor, în Sinaia s-a creat acest focar de infecţie, această sursă de poluare care periclitează nu doar fragilul echilibru ecologic al suprafeţelor împădurite, ci însăşi sănătatea locuitorilor şi turiştilor din zonă. Datorită reliefului muntos, toate aceste deşeuri se situează deasupra staţiunii, astfel încât briza montană poate aduce cu sine un aer saturat de toxinele provenite de la gunoaiele care se descompun. Fauna pădurii vine în această zonă pentru a căuta hrană, iar riscul unor epidemii este iminent. Mai mult decât atât, gunoaiele se infiltrează în pânza freatică, existând un pericol imediat al infestării cu agenţi patogeni a întregii reţele hidrografice din zonă. Astfel, într-un scurt interval de timp, izvoarele din Sinaia pot deveni toxice, constituind un însemnat handicap pentru activitatea turistică a zonei. În acest mod, datorită pasivităţii inexplicabile a administraţiei locale, iresponsabilitatea celor care de peste zece ani depozitează gunoaie în această zonă poate transforma un centru istoric şi cultural, un reper turistic fundamental pe harta Europei într-o groapă de gunoi, o pubelă care pătează imaginea oraşului regelui Carol I, care anulează importanţa Castelului Peleş.

Dar care sunt responsabilii pentru această stare de lucruri? De la ce nivel se pot lua, cât mai urgent, măsurile necesare reabilitării ecologice a zonei?

Din punct de vedere legislativ, putem spune că Guvernul are la dispoziţie o lege relativ recentă, Legea protecţiei mediului, nr.137/1995, care trasează în mod explicit responsabilităţile autorităţilor centrale şi locale în problema deşeurilor. Astfel, din capitolul al II-lea al legii aflăm că autorităţile administraţiei publice au obligaţia să depoziteze deşeurile menajere numai pe suprafeţe autorizate în acest scop, fiind obligate să ia măsuri de prevenire şi limitare a impactului asupra mediului al substanţelor şi deşeurilor de orice natură. Astfel, norma legală indică extrem de clar că reprezentanţii administraţiei publice sunt principalii responsabili pentru dezastrul ecologic de la Sinaia.

Mai mult, la capitolul III, secţiunea a III-a din aceeaşi lege, este dispusă obligaţia consiliilor locale de a asigura regimul de protecţie specială a zonelor de interes turistic şi de agrement. Din nefericire, edilii din Sinaia nu au acordat suficientă atenţie catastrofei ecologice care ameninţă renumita staţiune montană. Totuşi, sperăm că cel puţin Garda Naţională de Mediu va fi mult mai preocupată de miile de tone de gunoaie care asediază Sinaia.

Sper să fiu bine înţeles. Declaraţia mea nu este un proces de intenţie, ci o încercare onestă de a rezolva o problemă urgentă - prevenirea producerii unei poluări masive într-una dintre cele mai importante zone turistice ale ţării noastre. Într-un moment în care întreaga lume civilizată îşi asumă imperativul protecţiei ecologice, într-un moment în care rezultatele efectului de seră sunt extrem de clare, considerăm că ar trebui depăşite rivalităţile politice, pentru a prezerva patrimoniul natural al României.

De aceea, învăţând din greşelile trecutului, administraţia centrală şi locală, pe de o parte, şi cetăţenii, pe de altă parte, trebuie să înţeleagă importanţa protejării mediului înconjurător şi să acţioneze responsabil în această direcţie.

Instrumentând atât legislaţia autohtonă în probleme de mediu, cât şi generoasele norme europene, aş aminti aici Regulamentul nr.304/2003 privind substanţele chimice sau Directiva nr.94/62/EC referitoare la ambalaje şi deşeuri, care repartizează rolurile principalilor furnizori de materiale: producători de ambalaje şi de produse ambalate, importatorii acestora, distribuitorii, consumatorii şi autorităţilor locale - administraţiile centrale şi locale au obligaţia să acţioneze decis în direcţia soluţionării problemelor ecologice care afectează o bună parte din teritoriul României.