Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, asistaţi de domnii Constantin Niţă şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă rog să-mi permiteţi să deschid prima parte a şedinţei de astăzi, dedicată intervenţiilor deputaţilor.

Dau cuvântul domnului Florin Iordache, va urma domnul Gheorghe Roşculeţ, iar domnul Timiş depune intervenţia la secretariat. Avem 41 de înscrişi, record absolut.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "15 septembrie - prima zi de şcoală".

În viaţa fiecăruia dintre noi, data de 15 septembrie a reprezentat un moment de referinţă, ziua când am deschis ochii spre lume, ziua când am văzut-o prima dată pe doamna învăţătoare, am făcut cunoştinţă cu Abecedarul şi tabla înmulţirii.

Prin tot ceea ce a întreprins Guvernul Adrian Năstase din anul 2000 încoace, s-a văzut grija pentru generaţia de mâine, aceasta reprezentând o prioritate.

Şcolile în acest an şi-au întâmpinat micuţii oaspeţi în straie de sărbătoare, cu clase frumos aranjate, cu ateliere bine dotate, cu terenuri de sport gata de start.

La toate acestea, se adaugă programul deja cunoscut "Cornul şi laptele", care va fi extins începând din această toamnă şi în grădiniţe.

Dacă mai adăugăm şi faptul că elevii vor beneficia de manuale şi rechizite gratuite, dotarea unui număr mare de şcoli şi licee cu calculatoare, pentru ca elevii să poată deprinde cât mai bine tainele informaticii.

În urma perioadei de tristă amintire 1996 - 2000 a trebuit să vină un Guvern cu adevărat responsabil, pentru că Guvernul Adrian Năstase, prin tot ceea ce a făcut până acum, ne dă garanţia că soarta generaţiei de mâine este pe mâine bune, fiind singurul capabil pentru aceasta.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Gheorghe Roşculeţ. Va urma domnul Dan Brudaşcu.

Domnul Gheorghe Roşculeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deschiderea anului şcolar 2003 - 2004 a readus în atenţia opiniei publice starea în care se prezintă, la întrunirea cu elevii, unităţile şcolare. De altfel, acest lucru se discută la fiecare început de toamnă.

Nici acest an nu a făcut excepţie, unele voci din opoziţie reluând aceeaşi temă: "Şcolile se află într-o stare jalnică".

Orice om de bună-credinţă poate constata că în cei doi ani şi jumătate de când gestionează treburile ţării Guvernul Adrian Năstase a demonstrat o constantă preocupare în asigurarea condiţiilor fireşti de desfăşurare a procesului educaţional.

Pentru prima dată în anii care au trecut de la Revoluţie şi până în prezent există o strategie clară pentru această problemă. Este vorba despre programul de reabilitare a şcolilor, program cofinanţat de Guvernul României, organisme internaţionale şi autorităţile locale.

Sintetic, în cadrul Programului "Reabilitare şcoli", cu termen de finalizare 2004, au fost reabilitate şi date în folosinţă în 2001 - 270 de şcoli, în care învaţă peste 65.000 de elevi, în 2002 - 551 de şcoli, în care învaţă peste 114.000 de elevi, iar în anul 2003 urmează să fie date la sfârşitul anului 412 şcoli, cu 92.000 de beneficiari.

Se estimează că până la finalizarea programului vor fi reabilitate şi date în folosinţă 1253 de şcoli, pentru un număr total de aproximativ 271.000 de beneficiari.

Este mult? Este puţin? Este enorm, în comparaţie cu ceea ce s-a făcut anterior, dar suntem conştienţi că acest program trebuie să continue cu aceeaşi forţă şi în anii viitori.

Legat de acest program şi de temele care s-au pus în discuţie în săptămâna care a trecut, sunt problemele legate de învăţământul rural şi de atribuirea de rechizite şcolare.

Aş vrea să menţionez că, în scopul asigurării accesului echitabil la educaţie pentru copiii şi tinerii din mediul rural, au fost create în 2001 - 189 şcoli centre de zonă, în 2002 - 210 şcoli centre de zonă.

Pentru rezolvarea transportului de la domiciliul elevilor, la şcoală, au fost achiziţionate 195 de microbuze în 2001, 224 în 2002, iar în acest an sunt programate pentru achiziţionare 295 de microbuze.

Preocuparea Executivului pentru rezolvarea problemelor sociale ale populaţiei s-a manifestat şi în lansarea, începând cu anul şcolar 2001 - 2002 a Programului de acordare în regim de gratuitate de rechizite şcolare elevilor proveniţi din familii în care venitul mediu pe familie este mai mic de 50% din venitul minim pe economie.

În anul şcolar 2001 - 2002, 930.000 de elevi au beneficiat gratuit de rechizite şcolare, într-o valoare de peste 206 miliarde lei, iar în anul şcolar 2002 - 2003 numărul beneficiarilor a fost de circa 950.000 de elevi, în sumă totală de peste 200 de miliarde lei.

Iată că putem constata această preocupare a Guvernului Năstase. În acest sens aş dori să amintesc şi situaţia existentă în judeţul Braşov. La începutul acestui an şcolar 14 instituţii de învăţământ îşi primesc elevii în haine noi.

Cheltuielile pentru reabilitarea acestor instituţii se ridică la 3 milioane dolari, bani proveniţi de la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi 21 de miliarde din fondurile locale.

Până la sfârşitul acestui an, lucrările la alte 4 şcoli vor fi finalizate, fiind alocate 14 miliarde lei şi 600.000 de dolari.

Pentru perioada 2004 - 2008, în programul de modernizare a infrastructurii şcolare vor fi incluse alte 14 instituţii de învăţământ.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul Dan Brudaşcu. Va urma doamna Liana Naum.

Domnul Dan Brudaşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Poate că ar fi trebuit să mă refer şi eu la situaţia, cu adevărat dezastruoasă, nu poleită, a învăţământului la începutul noului an şcolar sau despre cea mai recentă dovadă de intransigenţă, intoleranţă şi totalitarism, dovedită de partidul de guvernământ, prin organizarea manifestărilor de la Ţebea, unde au ajuns să se amestece până şi în repertoriul celor care au cântat pe scenă.

Însă, voi încerca astăzi să adresez o scrisoare deschisă şefilor de state şi guverne ai ţărilor Uniunii Europene.

"Excelenţe şi Majestăţile Voastre,

Mă văd nevoit, în calitate de parlamentar român, să vă adresez această scrisoare deschisă ca formă de protest împotriva procesului de restauraţie a partidului unic şi totalitar, proces care, după preluarea puterii de PSD, cunoaşte o intensificare fără precedent. Atât preşedintele României, domnul Ion Iliescu, cât şi primul ministru, domnul Adrian Năstase şi alţi demnitari români au un limbaj duplicitar, pe partenerii occidentali lăsându-i să înţeleagă că acţionează pentru economia de piaţă şi statul de drept, în vreme ce, pe plan intern, fac tot ce le stă în putinţă să nu realizeze acest program şi în plus să marginalizeze şi să compromită partidele din Opoziţie şi să submineze principiile democraţiei, funcţionalitatea şi credibilitatea instituţiilor statului de drept. Pentru a-şi atinge aceste scopuri, reprezentanţii actualei Puteri nu s-au dat şi nu se dau în lături inclusiv de la folosirea banilor publici în interes personal sau de partid, fiind tot mai frecvente şi mai grave cazurile de înalţi demnitari corupţi. Cele mai recente cazuri îi vizează pe primul ministru Adrian Năstase, ministru Integrării Europene, Hildegard Puwak, ministrul Administraţiei şi Internelor, Ioan Rus şi ministrul Sănătăţii, Mircea Beuran.

Un alt aspect grav pe care vi-l supun atenţiei este cel al P.S.D.-izării prin obligarea funcţionarilor şi conducătorilor de instituţii de a deveni obligatoriu membri ai partidului de guvernământ. Acestui proces nu i-au scăpat, din păcate, nici instituţiile care, potrivit Constituţiei, trebuie să fie apolitice şi echidistante. Mă refer la Armată, Poliţie, Justiţie şi serviciile secrete. La fel ca în timpul vechii dictaturi, reprezentanţii P.S.D. intervin grosolan în activitatea instituţiilor menţionate, fie prin numirea în posturile de decizie a unor activişti proprii, fie prin exercitarea de presiuni şi şantaje sau aplicarea, după ureche şi bunul plac, a legilor ţării. Ca urmare, constatăm vicierea activităţilor acestor instituţii transformate în unelte de răzbunare împotriva adversarilor politici, indiferent de partidul din care aceştia fac parte.

În acelaşi timp, este tot mai evident procesul de subordonare politică la care este supusă mass-media românească. Acest fapt conduce la reinstaurarea cenzurii, acţiune ce contravine dreptului universal al oamenilor la o informare corectă.

Recurgând la căi şi mijloace specifice regimului comunist, actuala Putere din România ţine partidele politice din Opoziţie sub o strictă şi ilegală supraveghere de tip poliţienesc, recurgând la ameninţări şi intimidare atât împotriva membrilor de rând, cât şi a liderilor acestora.

Actuala Putere a reuşit să inducă în eroare pe foarte mulţi dintre demnitarii ţărilor Uniunii Europene, făcându-i să creadă că România evoluează, într-adevăr, spre un stat democratic în care nimeni nu este mai presus de lege, cetăţenii se bucură de un tratament egal, beneficiază de drepturi şi libertăţi constituţionale, iar cei care săvârşesc ilegalităţi şi abuzuri sunt pedepsiţi. Din păcate, realitatea este cu totul alta.

N-aş dori, Excelenţele şi Majestăţile Voastre, să constataţi, foarte curând, că România se află ca de la cer la pământ departe de acest obiectiv pe care poporul român şi-l doreşte, dar faţă de care conducătorii lui actuali îl ţin tot mai departe.

Îmi aduc aminte că, într-o anumită perioadă de timp, şi Nicolae Ceauşescu a reuşit să inducă în eroare pe mulţi şefi de stat şi de guvern din epocă, în vreme ce faţă de poporul său acţiona ca un autentic satrap.

Un alt aspect grav este cel al reînvierii poliţiei politice, în sensul că atât Poliţia, cât şi serviciile secrete sunt folosite pentru supravegherea şi urmărirea parlamentarilor şi liderilor partidelor politice din Opoziţie. Chiar dacă o să pară un fapt minor, ţin să precizez că eu, personal, sunt permanent supravegheat şi urmărit, la comanda politică a P.S.D., datorită faptului că îndrăznesc să critic Puterea şi să dezvălui multe dintre ilegalităţile săvârşite de reprezentanţii săi. Telefoanele îmi sunt ascultate, inclusiv cele ale membrilor familiei, iar serviciile secrete înregistrează zilnic toate persoanele care intră în contact cu mine la biroul parlamentar. Aş dori, cu tot respectul şi consideraţia, să vă întreb dacă apreciaţi că o asemenea acţiune este în consens cu viziunea Dumneavoastră privind statul de drept care trebuie să funcţioneze în România? Lipsa de reacţie a guvernelor ţărilor Dumneavoastră va constitui o încurajare pe viitor pentru actual putere să-şi continue opera, dar şi o dovadă tristă a indiferenţei faţă de unul din statele aspirante la integrarea europeană şi euroatlantică. În locul unui stat democratic, v-aţi putea trezi, Excelenţe şi Majestăţile Voastre, cu reînvierea în România a unei alte dictaturi, la fel de periculoasă şi nocivă, incapabilă să asigure un viitor demn acestui popor.

Vă adresez acest mesaj ştiind că ţările Dumneavoastră au fost întotdeauna alături de poporul român, dorind să îl sprijine pentru realizarea unui trai mai bun, pentru dezvoltarea sa economico-socială şi ridicarea României din stadiul de subdezvoltare şi înapoiere la care a fost condamnată de vechea dictatură. Vă implor să nu abandonaţi nici acum România, făcând jocul actualei Puteri, cu atât mai mult cu cât aspiraţiile tuturor românilor sunt de a vă deveni parteneri de nădejde şi responsabili într-o Europă unită, a armoniei, păcii şi dezvoltării.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Liana Naum. Va urma domnul deputat Iulian Mincu.

Doamna Liana Elena Naum:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Afirmaţia lui Tudor Arghezi, precum că "Tinereţea e un capital de investit fără codire, riscat vitejeşte" se integrează pe deplin în actualitate, drept care grija pentru tineri, copii şi în special elevi face parte din strategia şi noua ofensivă politică a Partidului Social Democrat.

Organizaţia de femei a Partidului Social Democrat a lansat în acest scop o serie de programe naţionale: "Dăruieşte şi fii fericit", "Învaţă pentru viitorul tău" şi altele, prin care va fi acordată o atenţie sporită învăţământului şi şcolilor, în general.

Grija pe care trebuie să o acordăm viitorului, ştiut fiind faptul că un viitor se creează şi se întăreşte numai prin educaţie, trebuie de cele mai multe ori materializată, exprimată nu numai în cuvinte, ci şi prin fapte concrete, directe şi folositoare, căci de la intenţie la realizare e de parcurs obstacolul imens al posibilităţii şi voinţei.

Programul educaţional "Învaţă pentru viitorul tău" se va lansa în data de 19 septembrie 2003 în 130 de şcoli din toată ţara, se va derula pe tot parcursul anului şcolar şi va consta în donaţii de accesorii şcolare, cărţi pentru bibliotecile şcolare şi excursii tematice.

Această strategie de îndreptare a atenţiei către şcoală, prin îmbogăţirea bibliotecilor cu manuale şi cărţi, precum şi acordarea unei atenţii speciale copiilor dotaţi, este bine venită într-o perioadă de reformă a învăţământului, numărându-se printre necesităţile de bază ale oricărei societăţii.

"Copii sănătoşi într-un mediu sănătos" - un alt proiect pe care l-a lansat Organizaţia de femei a Partidului Social Democrat - reprezintă interesul deosebit pe care aceasta îl acordă problemelor ecologice. Programul constă în lansarea de materiale informative şi realizarea de întâlniri cu elevi din clasele primare şi gimnaziale, pe tematica protecţiei mediului înconjurător.

Omului nu-i este de ajutor decât voinţa sa, este destul să vrei hotărât un lucru, pentru ca evoluţia să se petreacă. Gândurile noastre trebuie să se îndrepte, nu numai către cineva anume, ele trebuie să vizeze întreaga societate românească, iar copiii ocupă un loc extrem de sensibil şi de aparte în această societate. Voinţa omului este capabilă să domine nu numai destinul unei singure persoane, ci şi destinele multora.

Menirea şi scopul Partidului Social Democrat este să încerce să construiască acel mult de care au atâta necesitate copiii şi, de aceea, ei vor constitui întotdeauna o prioritate în proiectele noastre, iar învăţământul va prima obiectivelor propuse.

Închei, prin celebra reflecţie a istoricului Vasile Pârvan: "Numai dând din sufletul nostru deplin şi cu cât dăm mai mult trăim mai deplin".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Iulian Mincu. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Starea sănătăţii poporului român, în continuă deteriorare".

1) Analizând cauzele de deces în anul 2002, observăm că acestea sunt în creştere: 12,4 la mie, faţă de 11,6 la mie în 2001, 11,4 la mie în anul 2000.

Mortalitatea creşte, însă ceea ce e grav, la populaţia între 10 şi 54 de ani. Pentru comparaţie, vreau să vă spun că mortalitatea depăşeşte aproape de două ori mortalitatea din Uniunea Europeană.

2) Pe cauze de mortalitate, asistăm la una dintre cele mai mari valori din istoria noastră, prin boli cardiovasculare: 771,30 la 100.000, cea mai mare din Europa. În 2001, această mortalitate era de 110,63 la 100.000, iar în 2000, 701,79 la 100.000.

Pentru exemplificare, aş menţiona că mortalitatea, prin aceeaşi cauză, este în Franţa de 195 la 100.000 şi variază în 300 şi 500 la 100.000 în restul lumii.

3) Mortalitatea prin tumori a fost de 199,05 la 100.000, în creştere faţă de 2001, 190,78 la 100.000 şi în anul 2000, 184,04 la 100.000.

4) Natalitatea este în continuă scădere: 9,7 la mie, faţă de 9,8 la mie în 2001 şi faţă de 10,2 în 2000. Iar mortalitatea infantilă este în anul 2002 de 17,3 la mie.

5) Sporul natural este în anul 2002 de minus 2,7 la mie, în anul 2001 de minus 1,8 la mie şi în anul 2000, de 0,9 la mie. Vă menţionez că în anul 1990 sporul natural era de plus 2,9 la mie.

Dacă se continuă în acest ritm, conform prognozei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, prognoză recentă şi a Societăţii de Cercetare a Academiei Române, România va avea în anul 2050 o populaţie de sub 17 milioane de locuitori.

6) Desfiinţarea a peste 22.000 de paturi de spital este bună în Occident, în Uniunea Europeană, unde medicul de familie şi cel de asistenţă ambulatorie şi din policlinici au preluat aproape în întregime îngrijirea bolnavului şi a omului sănătos, preventiv, 24 de ore din 24.

Înfiinţarea a 130 de aziluri pentru bătrâni şi asistaţi social, la o ţară cu peste 80% sărăcie, nu cred că va fi eficientă şi nu va putea stăpâni situaţia catastrofală a stării de sănătate a populaţiei. Sărăcia, adică nivelul de trai şi lipsa de eficienţă a asistenţei medicale sunt cauzele care duc la această situaţie şi aceasta mai ales pentru motivul că banii care se găsesc la dispoziţia Ministerului Sănătăţii nu sunt folosiţi aşa cum trebuie.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnul deputat Virgil Popescu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultima perioadă, şi din partea Guvernului s-a tras semnalul de alarmă, pentru defrişarea în masă a terenurilor cu vegetaţie forestieră. Mai mult chiar, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru modificarea art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96 din 1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional se accentuează: "pericolul grav pe care îl prezintă defrişările pentru fondul forestier naţional".

În vederea stopării acestui jaf se propune să fie mărită pedeapsa pentru infracţiunea de defrişare a vegetaţiei forestiere, de la 2 ani, la 10 ani de închisoare şi confiscarea materialului lemnos.

În ordonanţa amintită sunt pedepsiţi şi cei care favorizează defrişările masive.

Domnilor miniştri,

Nu înţeleg de ce este nevoie de agravarea pedepselor, când oamenii din subordinea dumneavoastră, baronii locali din judeţe, organele de control ale statului, care răspund de ordinea publică, Procuratura, Justiţia, inginerii, tehnicienii, pădurarii din ocoalele silvice de stat, nu numai că nu respectă legislaţia în vigoare, dar sunt implicaţi în efectuarea acestor defrişări. Legea se aplică numai împotriva acelora care fură unul sau doi buşteni din pădure, iar cei care defrişează păduri întregi scapă de orice răspundere penală şi judiciară, fiind susţinuţi atât de organele de control din judeţe, cât şi de cei care ar fi obligaţi să impună respectarea legalităţii.

Domnilor miniştri,

Fenomenul defrişării în masă a pădurilor nu va fi stopat, până când corupţia va fi susţinută de direcţiile şi ocoalele silvice de stat din subordinea Regiei Naţionale a Pădurilor, precum şi din partea organelor de control ale statului.

Aceste legi ar trebui să fie aplicate împotriva tuturor cetăţenilor care încalcă prevederile legale, nu numai împotriva celor săraci şi amărâţi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Virgil Popescu. Va urma domnul Ion Mocioi.

Domnul Virgil Popescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Subiectul declaraţiei politice de astăzi îl constituie modalitatea de exprimare a opiniilor politice ale Partidul Naţional Liberal, în legătură cu Legea privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război.

Istoria României ne-a binecuvântat cu numeroase personalităţi ale căror gânduri şi fapte au fost închinate numelui şi binelui ţării, au fost dăruite peste ani generaţiilor, a căror grijă au purtat-o în suflet. Nu puţini au fost cei care şi-au dat viaţa în toiul luptelor pentru libertatea noastră, pe care o preţuim astăzi, pentru libertatea altor popoare, iar spre aducerea noastră aminte, au rămas în urma acestora nume de eroi, fapte de eroism, pilde istorice.

Cinstirea memoriei eroilor ţării este o datorie asumată de noi, toţi românii. În acest spirit, începând din 1994, Guvernul P.D.S.R. Nicolae Văcăroiu a elaborat un proiect de lege privind regimul mormintelor de război.

Iniţiativa studiată în Guvernul P.N.L., P.D., P.N.Ţ.C.D. în anul 1998 nu a fost, însă, avizată de către ministrul liberal al finanţelor.

În ianuarie 2001 Guvernul Adrian Năstase a hotărât elaborarea unui nou proiect de lege privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, care era înscris în programul legislativ al Guvernului pentru perioada 2001 - 2004, la pagina 66, poziţia 13, program care a fost prezentat şi aprobat de Parlament.

Elaborarea acestui proiect a fost făcută cu avizul tuturor ministerelor interesate, inclusiv de Ministerul de Finanţe şi cu respectarea tuturor prevederilor Convenţiei de la Geneva din 1949, precum şi a protocoalelor adiţionale ale acestei convenţii. Proiectul a fost depus la Parlament în 29 mai 2003, la Senat şi adoptat de Senat în 26 iunie 2003.

La doi ani după întocmirea proiectului de lege de către Guvernul P.S.D., în 7 mai 2003, un distins reprezentant al Partidului Naţional Liberal a depus un proiect de lege, cu acelaşi domeniu de aplicare, pentru care a primit avizul Consiliului Legislativ favorabil, în luna iulie 2003.

La dezbaterea proiectului în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, prea distinsul coleg, constatând că proiectul elaborat de Guvern în anul 2001 fusese deja dezbătut în Senat şi se prezenta în aceeaşi procedură la Camera Deputaţilor, a formulat acuze de plagiat sau chiar fraudă intelectuală, omiţând că proiectul Guvernului fusese prevăzut şi elaborat în anul 2001, conform programului de guvernare.

Distinsul coleg de la Partidul Naţional Liberal a omis să observe şi că proiectul propus de dânsul nu aminteşte şi nu rezolvă problemele eroilor români căzuţi pe teritoriul altor ţări. În acelaşi timp, propune constituirea unei societăţi pentru cinstirea eroilor căzuţi, cărora li se acordă sedii, pază corespunzătoare gratuită, scutire de taxe şi impozite, finanţare bugetară pentru aproximativ 1.000 de persoane, având în vedere sucursalele din toată ţara.

Preocuparea pentru constituirea şi funcţionarea acestei societăţi împiedică Partidul Naţional Liberal să constate şi să fie de acord că proiectul guvernamental nu numai că rezolvă problema fără o atât de mare cheltuială bugetară, că tratează în totalitate problemele din acest domeniu, dar asigură şi reprezentativitatea juridică în relaţiile de colaborare şi parteneriat cu alte ţări, pe bază de reciprocitate, pentru rezolvarea cu demnitate a situaţiilor legate de regimul mormintelor şi operelor comemorative de război.

Este de sugerat, cred şi foarte util ca Partidul Naţional Liberal, după ce ia cunoştinţă, mai exact, de cronologia evenimentelor în această problemă, să studieze mai atent programul de guvernare al Partidului Social Democrat, să-l înţeleagă şi să ceară lămuririle necesare, acolo unde întâmpină dificultăţi, pentru a avea o imagine clară asupra mediului politic în care se manifestă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Ion Mocioi. Va urma domnul Victor Bercăroiu. Domnii deputaţi Gheorghe Popescu şi Vlad Hogea au depus la secretariat. Reamintesc că avem înscrieri record - 41, deci concentrat.

Domnul Ion Mocioi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Subiectul intervenţiei mele: "Elevii mari nu au încredere în viitorul lor".

Stimaţi colegi, ieri am participat la deschiderea unui nou an şcolar, al unei perioade care este aşteptată cu devoţiune din partea celor mai mulţi tineri care vor să-şi formeze un viitor prosper, bazat pe instruire şi cunoaştere, pe educaţie şi respectul vieţii fiecăruia.

Fiind printre tinerii care aşteptau aşa-numita deschidere festivă a anului şcolar, pregătiţi să-şi revadă colegii şi profesorii lor, vedeam în atitudinea lor, în gestul reîntâlnirii şi în salutul lor prietenos însăşi comunitatea de idei şi aspiraţii, afinitatea pentru o misiune înţeleasă, virtualitatea pentru un viitor aşteptat.

O anume bucurie a celor mai mici emana din bucheţelele de flori aduse pentru învăţătorul sau dirigintele cu care se vor întâlni în clase, în sălile spaţioase şi bine primitoare, pentru a fi împreună pe un drum al spiritului şi al încrederii reciproce.

Momentele acestea nu lăsau loc fricii, neputinţei sau urii, ci bunătăţii umane, înţelegerii şi cooperării, unei solidarităţi fără sustragere.

Toţi tinerii, de la clasele I până la cele terminale, păreau stăpâni pe voinţa lor şi aşteptau un cuvânt de bun-venit, de organizare a ordinii necesare, de întărire a opţiunii fiecăruia. Toţi se simţeau părtaşi la începutul unei opere colective, presimţeau o victorie durabilă, prin notele bune pe care le vor primi sau sunt aşteptate, ca rezultat al unei munci înţelese.

Erau împreună, simţind o necesară interdependenţă că sunt uniţi la bine şi la rău pentru un destin comun, generos şi fără orgolii.

Demni, printr-o fraternitate extinsă în sufletele lor, fără a-şi pierde independenţa, aceşti tineri sunt cei care se pregătesc pentru a construi ţara de mâine şi, desigur, Europa de mâine.

I-am admirat şi le-am urat, împreună cu alţi colegi, un an cu succese deosebite la învăţătură. Dar, o anume nemulţumire am trăit-o împreună cu elevii mai mari, înclinaţi spre o viziune mai pesimistă faţă de viitorul lor, lipsiţi de aspiraţii şi de susţinerea materială, preocupaţi încă de acum de nevoia unui loc de muncă pe care nu îl găsesc şi nu au convingerea găsirii unui asemenea mijloc de viaţă în viitor.

Ei judecă prezentul cu oarecare maturitate şi deosebită responsabilitate, critică lipsa de interes a comunităţii şi a conducerilor locale privind satisfacerea cerinţelor tineretului, persiflează chiar asfixierea aspiraţiilor lor pentru mai bine. Chiar încearcă să înţeleagă perfidia şi antagonismele din societatea actuală şi să releve unele cauze care sfâşie umanitatea; resping absurditatea unor sacrificii ce le cer ambiţiile de îmbogăţire ale unor indivizi frivoli şi fanatici după proprietăţi ce nu le merită.

Acestor tineri li se pare că viaţa lor va depinde de cei care nu înţeleg comunitatea de interese, şi nici adevărata comunitate de idei şi aspiraţii.

M-am bucurat, însă, că tinerii judecă lumea noastră de pe poziţia celor ce vor o societate mai dreaptă, a omului pentru oameni.

Am văzut în tineri tentaţia pentru regăsirea libertăţilor româneşti abandonate, garanţia reală a pregătirii lor pentru viitor.

Am înţeles şi prin atitudinea tinerilor că viaţa, cum trebuie să fie, nu este monopolul nici unui partid, ci creaţia pe drumul spiritului mereu renăscut prin fiecare generaţie.

Să le dorim împreună succes la învăţătură şi educaţie tuturor copiilor şi tineretului patriei noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Victor Bercăroiu. Va urma domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Andrei Chiliman şi domnul Valeriu Gheorghe şi-au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Victor Bercăroiu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Aurel Vlaicu, erou nemuritor".

Aurel Vlaicu s-a născut la 6 noiembrie 1882 în satul Binţinţi de lângă Orăştie, primul din cei opt copii ai soţilor Ana şi Dumitru Vlaicu.

Şcoala primară o începe în satul natal, iar liceul la Orăştie şi Sibiu. Studiile universitare le urmează la Budapesta şi Berlin.

Ideea realizării unei maşini de zburat încolţeşte în mintea lui Aurel încă din perioada anilor de şcoală de la Orăştie, iar geniul său creator aducea zi de zi colegilor cât o nouă surpriză din năzdrăvăniile lui de inventator.

În anul 1909 realizează un planor din lemn şi pânză care s-a ridicat, tras de trei cai, la 15 metri înălţime. Urmează, în anul 1910, aeroplanul "Vlaicu I", în anul 1911 aeroplanul "Vlaicu II", apoi, în anul 1913, proiectează şi începe să lucreze la "Vlaicu III", un aparat complet metalizat.

Chiar dacă studia cu tenacitate legile fizicii şi calculele matematice, inima şi conştiinţa sa erau alături de obiditul său neam românesc, silit să fie despărţit de trupul firesc al României prin arbitrare graniţe. De aceea, nu a acceptat ca invenţia sa să fie pusă în operă într-o altă parte decât în România. Numai că România era dincolo de Carpaţi.

Vlaicu se prăbuşeşte la 13 septembrie 1913, zburând cu "Vlaicu II", în încercarea de a trece Carpaţii pentru a veni la Orăştie, la Adunarea generală a "Astrei" şi, o dată cu el, visul său drag, acela de a uni, sub vrăjitele-i aripi, întregul pământ românesc.

Doamnelor şi domnilor,

S-au împlinit 90 de ani de la tragicul eveniment, prilej cu care, la Băneşti, poarta de intrare spre munţii Carpaţi, a avut loc, la monumentul ridicat în cinstea marelui erou, o evocare omagială.

Alături de oficialităţile politice şi militare ale judeţului Prahova, a participat şi o delegaţie a oraşului Orăştie, în frunte cu primarul Iosif Blaga, Sfinţia sa Protopopul de Orăştie şi nepotul eroului, Aurel Rădulescu.

Prăbuşirea lui Vlaicu s-a transformat în jertfă, iar jertfa în simbol.

Vlaicu trăieşte de atunci în inimile noastre, fie şi numai prin permanentul gând de înălţare a neamului românesc, de autodepăşire a umanului, de cercetare a necunoscutului.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Va urma domnul Nicu Spiridon.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Dacă treb'e, oare o fi şi musai?" sau "Deşteaptă-te române!"

"Dacă treb'e şi e musai, atunci treb'e!" Cam astfel s-ar putea exprima, într-o gândire profundă de tip P.S.D., relaţiile protocolare pe care partidul de guvernământ le are cu Uniunea culturală a maghiarilor din România, care, de fapt, numai culturală nu este. Fiindcă, dacă ar fi uniune politică sau măcar partid politic, ar fi trebuit şi dânsa să se fi înregistrat la tribunal în vara acestui an, după cum au procedat toate forţele politice româneşti. Doar ne pregătim pentru alegerile locale, generale şi prezidenţiale din vara - toamna anului 2004, când, probabil, din nou domnul avocat Frunda Gheorghe va candida pentru postul de manager cultural, ca să nu spun de preşedinte al României, nu?

Problema este că U.D.M.R. a simţit momentul dificil în care se află Partidul Social Democrat şi încearcă să profite, fiindcă nu se ştie când va mai avea o asemenea ocazie.

După diversele declaraţii şi acţiuni iredentiste şi nesancţionate, de tip "constituirea Ţinutului Secuiesc", modificarea Constituţiei pentru introducerea limbii maghiare în justiţie, formă mascată de transformare a României în stat multinaţional prin oficializarea completă a limbii maghiare, a venit şi momentul redezvelirii unei statui - "Hungaria milenară" - la Arad, sub noul nume de "Statuia Libertăţii", de fapt reinstalarea monumentului celor 13 generali care au ucis mişeleşte 40000 de români în anii 1848 - 1849, acţiune care constituie o imixtiune fără nici un fel de scrupule în problemele interne ale statului român.

Citind scrisoarea de răspuns a premierului Adrian Năstase, adresată omologului său maghiar zilele trecute, nu poţi să nu observi tonul conciliant pe care îl foloseşte, cât şi motivaţiile penibile de tipul "Eu aş fi de acord, dar opinia publică din România are o sensibilitate foarte pronunţată legată de mesajul pe care acest monument îl poartă". Ca urmare, propune înfiinţarea unui Parc al Reconcilierii, tot la Arad, şi, cu frică, pentru a nu supăra, aminteşte cu o "voce mică" de propunerile româneşti legate de Fundaţia Gojdu, de liceul bilingv, muzeul memorial şi biblioteca Emanuil Gojdu. E jalnic! Sau, mai exact, sunteţi jalnic, domnule prim-ministru, prin modul în care puneţi problemele de reciprocitate şi, mai ales, prin tonul de domnişoară smiorcăită care stă cu mâna întinsă - "Da' dacă va primi ceva..." Dar, mai ales, vă jucaţi în mod foarte periculos cu focul.

Nu vedeţi obrăznicia de care dau dovadă colegii dumneavoastră parlamentari udemerişti, care, zilele acestea, au înaintat la Camera Deputaţilor două proiecte de lege, înregistrate sub denumirea provizorie P.L.nr.521 şi P.L.nr.522, pentru înfiinţarea unor comune ce ar trebui să se desprindă din comuna Siculeni şi în a căror expunere de motive se face abstracţie de istoria multimilenară a poporului nostru pe aceste meleaguri? Iar pentru ca obrăznicia să fie deplină, se fac trimiteri directe la denumirile acestor localităţi în limba maghiară, în concordanţă cu Legea administraţiei publice pe care le-aţi făcut-o cadou!

Nu credeţi că s-a atins o anumită limită în ceea ce priveşte "libertatea de a ucide români", de a judeca istoria cu măsuri diametral opuse, în funcţie de interesele pe care le are UDMR-ul?

Rezoluţia Comisiei Monumentelor Istorice, care nu şi-a dat avizul, nu vă spune nimic? Dar dorinţa populaţiei din Arad şi, mai ales, din întreaga Transilvanie, care nu doreşte reamplasarea acestui monument, este luată în considerare?

Aşteptaţi cu o lipsă de reacţie totală zilele de 15 - 16 octombrie, când vor fi convocate Consiliile locale Secuieşti care îşi vor alege delegaţii la Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania, adică la viitorul organ executiv al aşa-zisei "autonomii transilvane"?

Nu doriţi să observaţi modul în care se exprimă udemeriştii - atunci când fac referiri la trecut "doresc să reconcilieze viitorul", iar, atunci când fac referiri la viitor, "doresc să interpreteze obiectiv trecutul"?

Asigurarea identităţii culturale, retrocedarea "in integrum" a pământurilor, pădurilor, apelor luate cândva cu japca, învăţământul separat în limba maghiară, administraţia proprie, justiţia proprie, armata şi poliţia "naţională" şi toate celelalte sunt paşi mărunţi dar siguri pentru crearea unei "Ungarii Mari" pe teritoriul unei Românii tot mai mici, ca urmare a negocierilor pierzante pe care le tot ducem cu vecinii noştri pentru a nu-i supăra!

Dacă tot doresc să ridice un monument unor criminali, de ce nu îl ridică în Ungaria? Pentru ce vor să facă pelerinaj în România? Sau poate speră la o Românie fără Transilvania, ca şi cea din 1940?

Deşteaptă-te române!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Nicu Spiridon. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnii deputaţi Nicolae Vasilescu şi Eugen Nicolăescu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Nicu Spiridon:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea se referă la susţinerea Programului lansat de Executiv - "Sănătate prin mişcare", precum şi a proiectului privind construirea a patru sute de săli de sport.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să încep prin a saluta ideea exprimată de primul-ministru al Guvernului, domnul Adrian Năstase, atât la Piatra Neamţ, cât şi la Bacău, în legătură cu necesitatea ca tinerii să facă mişcare, să înveţe sport de diferite feluri, pentru păstrarea sănătăţii.

Programul lansat de Executiv - "Sănătate prin mişcare, sănătate prin sport" - este valabil şi pentru copii, iar pentru realizarea acestuia, pe lângă baze sportive, este nevoie şi de o nouă gândire a modului cum se face astăzi educaţie fizică în şcoală.

Din discuţiile pe care le-am avut cu profesorii care predau acest obiect, a reieşit o problemă de maximă urgenţă, pe care sunt convins că mulţi dintre dumneavoastră o aveţi în atenţie, şi anume: creşterea numărului de ore pentru toate clasele - de la primare la liceu. În acest sens, există o propunere a conducerii Agenţiei Naţionale pentru Sport, care trebuie însuşită şi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, astfel încât, începând cu acest an de învăţământ, în fiecare şcoală mişcarea sportivă de masă să ia amploare.

Trebuie stimulată, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, competiţia sportivă, întrecerea la sporturile de echipă între clase, singura care poate menţine viu interesul pentru practicarea sportului respectiv.

La fiecare sfârşit de săptămână, în şcoli să aibă loc asemenea întreceri la care să nu se pună problema performanţei, ci doar a atragerii unui număr cât mai mare de participanţi din rândul elevilor, care să facă mişcare.

Totodată, trebuie ca fiecare dintre noi, în circumscripţiile electorale pe care le reprezentăm, să urmărim ca proiectul pe care l-am anunţat în campania electorală, privind construirea celor 400 de săli de sport, să se înfăptuiască până la finele anului viitor, aşa după cum prevede programul de guvernare.

La sfârşitul săptămânii trecute, împreună cu ministrul delegat pentru relaţia cu Parlamentul, domnul deputat Acsinte Gaspar, am fost pe şantierele celor 12 săli de sport, câte se construiesc în judeţul nostru. Stadiul lucrărilor este în termen, iar constructorii ne-au asigurat că până în luna martie 2004 sălile vor fi date la cheie.

Am stabilit ca la fiecare sfârşit de săptămână să includ în programul meu de activitate şi vizitarea acestor şantiere, pentru a analiza, împreună cu factorii locali, stadiul lucrărilor. De asemenea, mă voi implica, aşa cum am făcut-o şi până acum, în amenajarea unor baze sportive în localităţile rurale, atât în cadrul şcolilor, cât şi la nivelul comunităţii, precum şi la iniţierea unor acţiuni sportive.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul deputat Petre Posea.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea este intitulată

"Învăţământul românesc - din nou la start".

15 septembrie 2003, data când clopoţelul a sunat pentru un nou an şcolar. Mii de elevi şi dascăli s-au adunat în şcoli cu speranţe, visuri şi idealuri, pe care speră să le poată împlini în acest an şcolar.

Ce i-a aşteptat după două luni de vacanţă? Pentru cei mai norocoşi şi cu părinţi destul de înstăriţi, şcolile pe care le frecventează sunt curate, spaţioase, cu numeroase îmbunătăţiri şi cu o bază tehnico-materială demnă de invidiat. Manualele şi rechizitele, indiferent de preţul lor, nu constituie o problemă, acolo unde sunt bani.

Pentru marea majoritate a elevilor şi profesorilor, şcolile pe care le frecventează i-au întâmpinat şi în acest an cu schele şi var, cu clase nevăruite sau curăţite parţial, cu bănci rupte şi vechi, cu manuale incomplete, cu grupuri sociale rudimentare şi neigienizate. Ambele părţi trebuie însă să desfăşoare un proces educaţional în care calitatea trebuie să primeze.

Iar dacă vreţi să aveţi tabloul complet al şcolilor din mediul rural, multiplicaţi cu 10 sau cu 100 imaginea pe care v-am prezentat-o mai sus.

Rareori găseşti într-un judeţ al ţării, indiferent cât de mare este sau ce tradiţii culturale îl definesc, mai mult de zece şcoli noi, dotate ultramodern. Şi, dacă trebuie să spunem adevărul, meritul nu este al nostru în principal, ci al organizaţiilor non-guvernamentale şi al asociaţiilor şi fundaţiilor străine.

Ambele categorii - elevi şi profesori - au început un nou an şcolar în speranţa că reforma învăţământului românesc nu va mai provoca atâta haos, nu se va mai concretiza în atâtea umilinţe îndurate de ambele părţi, începând de la examenele de titularizare şi terminând cu experimente şi experienţe de modernizare a învăţământului românesc în cursul anului şcolar.

De 13 ani, şcoala românească, recunoscută şi apreciată în lume pentru valoarea şi pregătirea profesională a specialiştilor pe care i-a dat atât societăţii româneşti, cât şi lumii întregi, nu îşi regăseşte ritmul şi clarviziunea, având toate şansele să devină o amintire pentru cei din exterior.

Marea majoritate a copiilor dotaţi şi cei olimpici, după ani de efort financiar din partea părinţilor, şi de muncă şi tenacitate din partea lor şi a îndrumătorilor, aleg să urmeze colegii şi facultăţi în străinătate, nemaidorind să se întoarcă în ţară şi să-şi folosească cunoştinţele aici.

Copiii care rămân să studieze în ţară, deşi sunt dotaţi din punct de vedere intelectual, neavând baza materială compatibilă, vor fi dezavantajaţi, iar aceste lucrurile le vor marca viaţa.

Pentru elevii din mediul rural, care nu îşi pot permite să continue liceul deoarece părinţii nu dispun de suficienţi bani pentru a le asigura cazarea, cantina şi manualele, nu ştiu ce le-am putea promite, ca să le alinăm amarul şi suferinţa pentru visele spulberate chiar din faşă.

A început un nou an şcolar. Cadrele didactice doresc să fie un an mai bun, mai prosper şi care să le aducă şi satisfacţii materiale, începând cu lefurile pe care le primesc.

Elevii îşi doresc ca materiile pe care trebuie să le înveţe să fie structurate, stufărişul şi mediocritatea să dispară şi să le fie asigurată siguranţa în şcolile pe care le frecventează.

Noi, ca părinţi, dorim ca aceşti copii să nu mai fie generaţii de sacrificiu, începând din şcoală şi terminând cu tinereţea şi maturitatea lor, adică etapele cel mai importante din viaţa omului.

Reformă nu înseamnă doar experimente, degringoladă, lipsuri şi insatisfacţii. Reformă înseamnă un plan bine definit de acţiune pentru îmbunătăţirea condiţiilor de desfăşurare a activităţii didactice, o infrastructură bine pusă la punct şi corelată cu cerinţele pieţii muncii şi perioadelor prezente şi viitoare, crearea şi asigurarea unei scări de valori umane şi profesionale pentru îndrumătorii tinerei generaţii, crearea şi aplicarea unui sistem eficient şi corect de stimulare a cadrelor didactice.

În lipsa unui asemenea plan, şi anul şcolar 2003-2004, dar şi cei care vor urma nu vor reuşi să scoată la lumină învăţământul românesc, ba, din contră, vor asigura căderea liberă în neant şi uitare a unui domeniu de activitate renumit şi glorios cândva.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ion Bozgă. Va urma domnul Ştefan Păşcuţ.

Domnii deputaţi Nichifor Cristea, Petre Posea, Ion Sonea, Puiu Haşotti şi Mircea Costache au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Ion Bozgă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Efortul pe care îl face Guvernul României, prin Ministerul Agriculturii, de a asigura sănătatea populaţiei, asigurând, în acelaşi timp, sănătatea animalelor".

Un mare savant, Louis Pasteur, spunea: "Medicul uman salvează omul, iar medicul veterinar salvează omenirea", aceasta având în vedere diversitatea problematicii de care se ocupă medicul veterinar şi modul de rezolvare a acestor probleme.

Constatând greutăţile foarte mari cu care se confruntă crescătorii de animale de la sate, Guvernul României, pentru a menţine sănătatea animalelor şi, indirect, pentru a asigura sănătatea populaţiei, a dispus în anul 2003 gratuitatea tuturor acţiunilor sanitar-veterinare obligatorii efectuate de personalul sanitar veterinar local, prevăzute în planul strategic naţional.

Nu pot să nu amintesc, printre acestea, câteva acţiuni de interes deosebit, din punctul nostru de vedere: vaccinarea contra rabiei la animalele care fac această boală, vaccinarea contra cărbunelui emfizematos la toate speciile de animale, testul de depistare a tuberculozei şi a leucozei la bovine, boli extrem de periculoase pentru om, şi, nu în ultimul rând, gratuitatea examenului trichineloscopic pentru toţi porcii sacrificaţi în gospodăriile populaţiei, ştiind câte milioane de porci se sacrifică mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă.

Aceste eforturi, în anul 2003, însumează aproximativ 1000 de miliarde de lei, bani alocaţi de către Guvernul României prin Ministerul Agriculturii, efort fără precedent până în prezent.

Este prima dată după 1989 când acest tip de activitate sanitar-veterinară este subvenţionată de statul român.

Pentru aceste lucruri, mulţumesc Guvernului României pentru strategia pe care a adoptat-o pentru domeniul sanitar-veterinar şi pentru efortul făcut.

Vă mulţumesc şi dumneavoastră.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ştefan Păşcuţ. Va urma domnul deputat Traian Dobre.

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Duminică, 14 septembrie, Consiliul judeţean şi Prefectura Hunedoara au organizat Sărbătorile naţionale de la Ţebea.

La umbra gorunului lui Horea, acolo unde, acum 131 de ani, s-a aşezat să-şi doarmă somnul de veci eroul naţional Avram Iancu, s-au adunat şi în acest an mii de români pentru a-i cinsti memoria printr-o pioasă aducere aminte. Nu i-a speriat nici vremea rea, nici drumul lung, şi au venit la Ţebea români din Hunedoara, Alba, Cluj, Bihor, Arad, Timiş, Caraş-Severin şi nu numai, iar vremea rea şi norii grei s-au risipit, lăsând soarele să încălzească şi să bucure inimile celor prezenţi.

Printre aceşti numeroşi participanţi s-au aflat şi foarte mulţi oameni politici, reprezentanţi de marcă ai partidelor politice parlamentare şi neparlamentare, printre care: secretarul general al Partidului România Mare, Gheorghe Funar, preşedintele PD, Traian Băsescu, preşedintele PNŢCD, Victor Ciorbea, vicepreşedinţii PNL, Theodor Stolojan şi Dan Radu Ruşanu, mulţi senatori şi deputaţi. Numai de la Partidul România Mare au fost nouă parlamentari.

Toţi aceştia au dorit să cinstească acest moment cu prezenţa lor, şi poate că unii chiar ar fi dorit să se exprime public atunci când s-a evocat viaţa şi personalitatea lui Avram Iancu, dar organizatorii au hotărât să nu dea voie să ia cuvântul nici un reprezentant al partidelor politice prezente la Ţebea, motivând că nu se doreşte să se politizeze acest eveniment. De la vorbă până la faptă, însă, cale lungă pentru PSD.

În realitate, nu au dorit să lase pe nimeni să ia cuvântul, în afara reprezentanţilor partidului de guvernământ. Motivând că transmit mesaje din partea Preşedinţiei, a Guvernului, au luat cuvântul senatorul Adrian Păunescu, ministrul Ilie Sârbu, iar din partea preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor au rostit mesaje senatorul Ion Iliescu şi deputatul Ioan Timiş. Oare aceştia nu sunt politicieni? Oare aceştia nu au transformat momentul Ţebea într-o campanie electorală la care numai ei să aibă acces?

Şi pentru ca boicotul să fie complet, organizatorii au modificat programul în ultimul moment şi au ţinut în mare secret ceremonia de inaugurare a Casei memoriale - muzeu Avram Iancu de la Baia de Criş, ceremonie ce era programată pentru ora 12,00, dar s-a ţinut la ora 9,15, în aşa fel încât nici unul dintre reprezentanţii Opoziţiei să nu poată fi prezenţi. Nu a putut fi prezent nici măcar secretarul general al Partidului România Mare, Gheorghe Funar, la a cărui iniţiativă personală s-a amenajat acest muzeu.

Spuneam mai devreme că soarele a încălzit inimile celor prezenţi duminică la Ţebea, mai puţin însă inimile reci, de piatră ale organizatorilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Traian Dobre. Va urma domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Domnul Traian Dobre:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu certitudine pentru toţi cei prezenţi aici, 15 septembrie rămâne o zi ce face parte din arsenalul amintirilor din copilărie, însă, pentru marea majoritate a generaţiilor de copii şi tineri, această zi este o poartă prin care lumea se deschide către viitor prin intermediul şcolii.

Fie că este vorba de bobocii claselor I, de elevii ultimului an de gimnaziu sau de cei din ultimul an de liceu, debutul unui nou an şcolar vine cu dorinţa şi speranţa că, prin prisma pregătirii, fiecare dintre aceşti copii trebuie să-şi ocupe locul pe care îl merită în societate. Iar dacă voinţa copiilor şi tinerilor este susţinută şi de voinţa politică, putem anticipa deja o evoluţie favorabilă a societăţii româneşti.

Mai trebuie spus că efortul şi interesul elevilor, precum şi al dascălilor sunt şi vor fi în continuare secondate de o politică capabilă să aducă învăţământul românesc la standardele Uniunii Europene.

Adesea am auzit acuze aduse învăţământului românesc şi, mai ales, managementului din domeniu.

Consider că în această perioadă de aşezare în normalitate o parte dintre acuze, de ce să nu recunoaştem, sunt justificate, însă să nu uităm că sistemul de învăţământ din România este foarte conservativ şi din cauza faptului că mulţi profesori se opun schimbărilor, de teama de a nu fi eliminaţi din sistem.

Exceptând greutăţile prin care provizoriu trecem cu toţii, nu pot fi neglijate lucrurile palpabile petrecute în domeniul educaţiei şi învăţământului, atât în planul formării, cât şi în ceea ce priveşte baza tehnico-materială din şcolile noastre.

Începând cu programul comun al Ministerului Comunicaţilor şi Tehnologiei şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de informatizare a şcolilor, continuând cu finanţarea, construcţia şi darea deja în folosinţă a unor săli de sport moderne, programul "Cornul şi laptele", care din acest an este extins şi pentru preşcolarii din grădiniţele cu program normal, sau acordarea de rechizite gratuite copiilor din familiile fără posibilităţi financiare, iată, acestea sunt doar câteva aspecte ce denotă interesul actualului Guvern pentru formarea, pregătirea şi perfecţionarea generaţiilor fragede.

Cu toate că încă mai avem multe de făcut în această sferă educativ-formatoare, ne putem mândri cu dascăli de o calitate excepţională şi, nu în ultimul rând, cu copii talentaţi şi capabili să facă faţă exigenţelor impuse de transformările din statele europene spre care tindem.

Sunt demne de remarcat, în acest context, rezultatele excepţionale obţinute de cadrele didactice şi elevii fruntaşi ai inteligenţei româneşti la toate olimpiadele şi concursurile naţionale şi internaţionale. Aşadar, un atu în plus pentru noi, spre a ne apleca mai mult la nevoile şi aspiraţiile generaţiilor ce vin din urmă, pentru că, trebuie să recunoaştem, ele sunt cu mult mai diferite, având alte idealuri faţă de generaţia noastră.

La 1 octombrie 2002, printr-un raport, Banca Mondială ne face câteva propuneri de politică educaţională, propuneri ce nu numai că au prins contur, dar cele mai multe deja fac parte din pregătirea şi managementul din învăţământul nostru. Spun aceasta deoarece în raportul de ţară ce va fi prezentat la Conferinţa europeană a miniştrilor educaţiei, ce se va desfăşura pe 19 septembrie 2003 la Berlin, activitatea din învăţământ este considerată ca fiind tot mai coerentă.

În aceste condiţii, anul şcolar 2003-2004, conform structurii propuse de ministerul de resort, va constitui cel de-al doilea an de la debutul armonizării învăţământului românesc cu cel de factură europeană.

Apreciind că performanţele şi calitatea învăţământului românesc se constituie într-un obiectiv strategic al guvernării, invit colegii din partidele politice parlamentare să se afilieze şi să contribuie la îmbunătăţirea strategiilor pe termen lung din învăţământ, propuse de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Succes şi sănătate copiilor şi nepoţilor dumneavoastră care au păşit ieri pragul unei instituţii şcolare pentru prima dată, rezultate notabile pentru cei care continuă, putere de muncă şi adaptare la noile cerinţe dascălilor care îi îndrumă!

De asemenea, doresc fiecăruia dintre noi răbdare, înţelegere şi susţinere pentru aceste tinere generaţii care ne vor succeda, nutrind speranţa că, la finele anului şcolar ce abia a debutat, să ne putem atribui cu toţii note de 10.

Să nu omitem un aspect: avem obligaţia morală ca, în cadrul transformărilor din învăţământ, să ţinem seama de tradiţia din domeniu, de prestigiul şi performanţele şcolii româneşti recunoscute, de altfel, la nivel european şi mondial.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonăchescu. Va urma domnul Dumitru Bentu.

Domnii deputaţi Ioan Onisei şi Valeriu Zgonea au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În zilele de 10 şi 11 iunie 2003, a avut loc la Bruxelles cea de-a XV-a Reuniune a Comitetului Parlamentar Mixt Uniunea Europeană - România. Din partea ţării noastre au participat la lucrări 4 senatori şi 11 deputaţi care au onorat o tematică specifică bogată.

Ne-a sensibilizat interesul Uniunii Europene faţă de reformele noastre din domeniul administraţiei publice. Mai bine zis, inexistenţa acestor reforme! Günter Verheugen a subliniat, cu îngăduinţă, progresul "dezamăgitor de lent" în procesul de reformă!. S-a şi precizat "necesitatea unei puternice angajări politice" în reformarea administraţiei publice.

Europarlamentarul Jo Leinen, pe care am avut şansa de a-l cunoaşte personal, a "accentuat necesitatea asigurării neutralităţii administraţiei din punct de vedere politic".

Iată deci, o coordonată esenţială a reformelor din domeniul administraţiei publice: "neutralitatea politică". Este evident că, dacă de la nivelul Uniunii Europene s-a impus o asemenea recomandare, realităţile româneşti sunt foarte grave.

Jocul politic în administraţia publică românească a mers foarte departe, în dispreţul repetatelor mesaje ale electoratului.

Populaţia este sacrificată pe altarul politicii dâmboviţene, orgoliile unor oameni politici sunt mai puternice decât mesajele alegătorilor şi de aici trădarea şi suferinţele acestora.

Primari care se luptă cu membrii consiliilor comunale, orăşeneşti sau judeţene - sabotându-se reciproc - numai pentru faptul că, aparent, au culori politice diferite. În realitate, omul simplu este sacrificat pe altarul intereselor personale şi de grup! În loc de "capitalism de cumetrie" a apărut "administraţia de cumetrie" şi lupta între clanuri.

Primarul Capitalei se luptă de ani de zile cu Consiliul municipal şi cu primarii de sectoare cum să fie folosite fondurile! Reţeaua stradală arată mizerabil, iar la prima ploaie serioasă, Capitala României devine o Veneţie sui-generis, în timp ce pe sticla televizorului oamenii publici se acuză unii pe alţii de incompetenţă. Nimeni nu învaţă că este nevoie să construiască punţi ale dialogului.

La nivelul comunelor, degringolada este şi mai mare. Putem da nenumărate exemple în care dispreţul faţă de oameni este o coordonată majoră a administraţiei publice. Comportamentul unor primari este de un primitivism impresionant şi populaţia cade victimă reacţiilor hormonale, aculturale şi violente ale aleşilor lor locali. Administraţia de cumetrie se consolidează; îşi construieşte palate în care birocraţia pe care o generează în mod automat să devină eternă, pentru că haină şi supradimensionată este.

Primitivismul multora dintre membrii administraţiei publice ia şi forme aberante; prostia are nevoie de lustru. Îmi este dat să constat cum nişte bieţi subingineri au căpătat diplome de doctori în ştiinţe pe filiere imorale, fără să fi făcut nici un fel de cercetare ştiinţifică. Ba mai mult: îşi promovează odraslele incapabile cu ajutorul unor diplome bine plătite! Încotro mergem?

Când va renunţa Guvernul la ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă cu care doar cârpeşte plasa putredă a actualei structuri şi legislaţii din administraţia publică şi o va supune unei reforme autentice?

Când vom începe să înlocuim primitivismul din stilul de muncă al celor din administraţie, reminiscenţă unor concepţii condamnate de Revoluţia din 1989?

Când calitatea prestaţiei în relaţiile cu populaţia se va concretiza în rezolvarea cererilor acesteia?

Când începe reforma administraţiei publice şi se termină nefericitul şir al operaţiilor cosmetice, de conjunctură, din acest domeniu?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Bentu. Va urma domnul Gheorghe Pribeanu.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mi-am intitulat declaraţia simplu: "Alexandru Vlahuţă".

Pe 5 septembrie s-au împlinit 145 de ani de la naşterea lui Alexandru Vlahuţă, scriitorul care s-a impus pregnant în istoria culturii şi literaturii române. Şi dacă în spaţiul tutovean manifestările omagiale au avut anvergura impusă de eveniment, în lumea de dincolo de origine s-a dovedit, încă o dată, că raporturile dintre uitare şi aducere aminte sunt debalansate de numitorul lor comun - timpul.

De aceea, strict constatativ şi deci fără a reproşa ceva şi cuiva anume, vă rog să-mi permiteţi să acceptaţi sugestia de a redescoperi împreună câteva elemente definitorii din existenţa celui despre care Brătescu - Voineşti spunea că "a fost a unui suflet mare, senin şi modest".

A văzut lumina zilei la 5 septembrie 1858 în comuna Pleşeşti, în fostul judeţ Tutova, lângă Bârlad. Spaţiul afectiv al primei copilării era traversat de Valea Similei, acolo unde bucuriile erau sărace, iar bariera bolii îl priva de trăirea lor plenară. Nici şcoala nu a însemnat o mare bucurie pentru viitorul scriitor. Din aceşti ani datează întâmplări care au stat la baza uneia dintre cele mai cunoscute povestiri ale sale "Mogâldea". În mediul şcolar de la liceul "Gheorghe Roşca Codreanu" din Bârlad, a întâlnit viitoare personalităţi care au ilustrat cultura românească: Paul Bujor, Alexandru Philippide, tatăl pictorului Tonitza. O oarecare importanţă pentru formarea sa, şi ca viitor ziarist, pare să fi avut periodicul local "Semănătorul", şi nu este exclus ca numele cunoscutei reviste de mai târziu să se fi datorat lui Vlahuţă, în amintirea anilor de liceu de la Bârlad. Momentul crucial pentru evoluţia culturală şi literară a adolescentului a fost impactul cu creaţia eminesciană care, deşi se afla atunci la începuturile sale, îşi manifesta deja întreaga vigoare estetică. Primele creaţii le-a trimis "Convorbirilor literare", apreciindu-se versificaţia şi limba folosită.

După terminarea liceului, încearcă să urmeze Facultatea de Drept la Bucureşti, dar probabil din cauze de ordin material nu o va termina. În legătură cu acelaşi tip de studii, se stabileşte la Târgovişte, unde va intra suplinitor în învăţământ, iniţial ca institutor, apoi predă ore de limba română şi limba franceză la Gimnaziul "Ienăchiţă Văcărescu", pentru ca în final să fie numit profesor la prestigioasa Şcoală militară de la Mânăstirea "Dealul". Obţine diploma în avocatură, dar nu străluceşte deloc în procese, astfel că din 1883 şi până în 1893 revine în învăţământ, inclusiv în Bucureşti, unde a predat la Şcoala normală pentru învăţătura poporului român, Azilul "Elena Doamna" şi Liceul "Sfântul Gheorghe". Peste tot s-a simţit străin şi era firesc să fie aşa, deoarece Vlahuţă nu era sortit să fie nici avocat, nici profesor, ci scriitor şi glas al conştiinţei publice.

În primii 6 ani ai activităţii literare, a fost legat de revista "Convorbiri literare" şi de Societatea "Junimea", unde s-a bucurat de preţuirea unor puternice personalităţi ale timpului: Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi. Admirator absolut al lui Eminescu, era fascinat de tăietura genială a versurilor acestuia, care îşi cunoştea atât de bine limba şi care-şi mlădia atât de artistic gândirea. Din 1884, prietenia lor capătă o consistenţă practică şi cei doi vor rămâne alături până la tragicul sfârşit al poetului pentru care Vlahuţă a fost un sprijin de nădejde, în cei mai grei ani ai vieţii sale. Poezia lui Eminescu este cea mai concludentă expresie a acestor sentimente, o încercare de cunoaştere a laboratorului intim al creaţiei eminesciene. În acelaşi an, apare primul volum, intitulat "Nuvele", deşi era deja cunoscut ca poet. În decembrie, va trăi bucuria apariţiei primului volum de versuri, "Poezii", respins însă de la premiere de Academia Română. De-abia în 1919 primeşte marele premiu al Academiei. Între timp, îi apăruse romanul "Dan", în care se regăsesc puternice accente autobiografice, şi mereu actuala "Românie pitorească", o adevărată capodoperă a jurnalului literar de călătorie.

Foarte importantă rămâne şi activitatea sa în presă, colaborator sau redactor la "Convorbiri literare", "România liberă", "Epoca", "Lupta", "Revista nouă", "Luceafărul". Împreună cu George Coşbuc şi Nicolae Iorga, editează "Semănătorul", în paginile căruia se milita activ pentru răspândirea culturii la sate. Singura ideologie de care s-a simţit ataşat a fost dragostea faţă de ţăranul român.

S-a stins din viaţă la 19 noiembrie 1919, la capătul unei vieţi căreia i s-ar putea aduce un singur reproş: nu a fost prea îndelungată, doar 61 de ani.

Şi dacă vom reuşi, în tumultul cotidian, să oprim o clipă doar pentru noi şi să ne întrebăm, aidoma poetului: "Unde ni sunt visătorii?", înseamnă că unul dintre eternii luceferi ai spiritualităţii româneşti se află printre noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Gheorghe Pribeanu şi urmează doamna deputat Maria Lazăr.

Domnul Gheorghe Pribeanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi parlamentari,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Accentuarea diversiunilor partidului-stat".

Trăim vremuri în care evenimentele se succed cu o repeziciune uluitoare. Nici viaţa politică nu este scutită de frământările preelectorale care se accentuează tot mai mult, cu cât se apropie anul 2004.

Animat de dorinţa de a domni încă 4 ani, PSD se zbate, prin toate mijloacele posibile, aplicând strategii mai mult sau mai puţin ortodoxe, uitând componentele de bază ale democraţiei.

Crearea unor condiţii de viaţă mai bune pentru cetăţeni este un obiectiv nelipsit din programele tuturor partidelor. Numai că, actuala putere, aşa cum ne-a obişnuit, una spune şi alta face, astfel încât contribuabilul nu mai ştie ce să creadă. Activitatea dirijată în folosul partidului-stat, pentru a-şi construi cu orice preţ o imagine favorabilă în faţa electoratului, depăşeşte orice limită a bunului simţ.

În toate domeniile se acţionează în defavoarea majorităţii. Şomajul este în scădere numai declarativ, de fapt continuându-se cursa desfiinţării locurilor de muncă, încheierea activităţii în multe unităţi economice, motivându-se că acestea sunt solicitările Uniunii Europene şi Fondului Monetar Internaţional. Inflaţia este stăpânită artificial, pentru a da o notă de stabilitate şi pentru a menţine liniştea socială.

Incompetenţa Executivului de a lua măsuri realiste, care să ducă la bunăstarea cetăţenilor, ne-a demonstrat că, în realitate, aceste măsuri benefice favorizează numai anumiţi cetăţeni din sfera clientelei politice, uitând de cei mulţi şi nevoiaşi.

Manevrarea banilor publici şi dijmuirea celor veniţi prin programe europene în altă direcţie decât cea dorită, a constituit preocuparea permanentă a guvernărilor postdecembriste din România.

Banii publici, şi aşa puţini cum sunt, sunt folosiţi de Executiv pentru realizarea unor acţiuni mai mult propagandistice, cu scopul de a mai înşela, încă o dată, electoratul.

Vă prezentăm câteva din acţiunile pregătitoare ce preocupă puterea, în vederea realizării cu succes deplin a unei fraude electorale: pesederizarea unităţilor administrativ-teritoriale, prin racolarea de primari, viceprimari şi consilieri locali de la alte partide; tatonarea şi condiţionarea menţinerii pe funcţii a directorilor de unităţi economico-sociale şi regii naţionale de a se înscrie în PSD şi concertarea activităţii acestora, pentru alimentarea puşculiţei partidului-stat; crearea de noi centre administrativ-teritoriale, în vederea obţinerii controlului, prin noi primari PSD; sprijinirea iniţiativelor parlamentarilor puterii şi ai partenerilor săi de guvernare, în defavoarea parlamentarilor opoziţiei, ale căror propuneri sunt, fără excepţie, tendenţios amânate sau respinse; folosirea embargoului informatic aplicat de mass-media, atât la nivel central, cât şi local; prezentarea tendenţios negativă a opoziţiei, a activităţii PRM şi în special a preşedintelui său; tehnica sondajelor trucate, în scopul vădit de a influenţa psihologic alegătorii, este folosită tot mai des, cheltuindu-se sume importante de la buget pentru dezinformarea sistematică şi manipularea cetăţenilor; reorganizarea ministerelor are la bază crearea unui mediu de control asupra electoratului, spre exemplu trecerea administraţiei publice în subordinea şi sub cupola Ministerului de Interne este o crasă demonstraţie de antidemocraţie. Prin această operaţie, Guvernul Năstase îşi pregăteşte din timp controlul asupra alegerilor, creând premeditat teren fertil fraudei electorale.

Atât poliţistul, cât şi primarul au un rol important în organizarea şi desfăşurarea alegerilor în localităţi. În rest, vă lăsăm pe dumneavoastră, stimaţi cetăţeni şi concetăţeni, să deduceţi care sunt urmările.

Se acţionează concertat pentru strângerea de fonduri de către putere, prin tot felul de artificii şi inginerii care stau numai la îndemâna Executivului.

Principiul separaţiei puterilor în stat nu este respectat şi nu se doreşte să se repare această gravă abatere de la regulile de bază ale democraţiei, piedică în calea dezvoltării economico-sociale.

Plecând de la proverbul românesc "Ţara arde, iar baba se piaptănă", strategii puterii o ţin într-o continuă sărbătoare. Folosesc orice mijloc pentru a mai stoarce ceva gologani pentru puşculiţa PSD, organizând sărbători şi fieste prin care să arate că populaţia ţării este în culmea fericirii sub o astfel de nemaiîntâlnită guvernare.

Privatizările frauduloase şi angajările în posturi-cheie sunt realizate cu susţinere juridică, creându-se astfel, "cu totul întâmplător", o clasă economică de cumetrie, îmbogăţită peste noapte, formată numai din membrii PSD şi acoliţii lor.

Exemplele sunt multiple, v-am prezentat doar câteva, pentru a vă putea forma o imagine reală despre actuala guvernare.

Promitem că vom veni cu propuneri de modificare şi completare a Legii electorale, prin care să împiedicăm posibilitatea fraudării alegerilor, demonstrând încă o dată, atitudinea justiţiară a PRM, în sprijinul iubirii de Adevăr şi Dreptate şi a slujirii lor neprecupeţite.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei deputat Maria Lazăr şi va urma Ioan Miclea.

Doamna Maria Lazăr:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prin intervenţia, declaraţia mea de astăzi, vreau să aduc, într-un fel, de la tribuna Parlamentului, mulţumirile celor care trăiesc în agricultură, pentru sprijinul efectiv pe care îl primesc din partea Guvernului, atât în ce priveşte situaţia lor de zi cu zi, cât şi mai ales pentru posibilitatea de a-şi cultiva pământul. Măsurile luate de Guvern pentru sprijinirea agriculturii şi a celor care lucrează la sate au fost foarte bine primite de către locuitorii satelor şi ei îşi exprimă, desigur, satisfacţia pentru că puterea actuală se preocupă de acest sector atât de important, în care munceşte şi trăieşte aproape jumătate din populaţia ţării.

O măsură luată de Guvern, foarte bine apreciată, este cea cu privire la dublarea pensiilor, care va fi de natură să sprijine locuitorii satelor şi mai ales ţăranii care au muncit ani mulţi pe ogoarele ţării, pentru ca ei să aibă un sprijin efectiv ca să ducă o existenţă mai bună ei şi familiile lor.

De asemenea, măsurile care au fost luate anul acesta şi în anii precedenţi, cu privire la creditele care au fost acordate cu o dobândă foarte avantajoasă pentru procurarea uneltelor agricole, cât şi măsurile şi efortul financiar deosebit pe care Guvernul a început să-l facă de anul acesta cu privire la irigarea culturilor în perioadele secetoase, când producţiile sunt foarte mult afectate, de asemenea sunt de natură să încurajeze ţăranii şi să fie mai optimişti în ceea ce priveşte posibilitatea de a lucra pământul şi de asemenea de a obţine, totuşi, produse cât de cât corespunzătoare.

Ultima măsură care a fost luată de Guvern, privind acordarea celor 2 milioane pentru fiecare hectar cultivat, tuturor ţăranilor care nu sunt în asociaţii cu caracter juridic şi care au până la 5 hectare, chiar dacă a nemulţumit, să zicem, pe o parte dintre cei care au pământul în asociaţii juridice, are un rol deosebit de important, ţăranii apreciază foarte mult acest lucru, pentru că, mulţi ani în şir, cei care îşi cultivau pământul individual nu au beneficiat de nişte avantaje substanţiale din partea statului.

Am venit - şi vreau, cu acest lucru, să închei - să aduc, aici, în faţa dumneavoastră, cuvântul de apreciere şi mulţumirile celor care beneficiază, din partea Guvernului şi a statului român, pentru o existenţă mai bună şi pentru a putea, într-adevăr, să obţină nişte rezultate mai bune, după o muncă uneori istovitoare pe care o depun.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Miclea şi va urma domnul deputat Alexandru Raj Tunaru, ultimul vorbitor înscris şi prezent în sală.

Domnul Ioan Miclea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se referă la ingerinţa politicului în autonomia universitară.

Autonomia universitară este unul din elementele esenţiale ale reformei învăţământului din România. Ea este legiferată, însă aplicarea ei se face după cum vrea Partidul Social Democrat. Mai mult nu se respectă.

La Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, Senatul este supus unei presiuni fără precedent din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, personal a domnului ministru Athanasiu, pentru a fi de acord cu crearea unei linii de studii autonomă în limba maghiară şi înfiinţarea a două facultăţi în această limbă.

După cum bine se ştie, Universitatea clujeană are statut de multiculturalitate, statut unanim recunoscut în ţară şi în străinătate. Aici se învaţă în limbile română, maghiară şi germană, este catedră de studiu a limbii şi istoriei iudaice, se asigură locuri speciale pentru toate minorităţile din ţară.

Tot aşa de bine se cunoaşte că UDMR, în cadrul planului său de cucerire a cât mai multe favoruri, îmi pare rău că nu pot să le numesc drepturi, a solicitat şi solicită, cu o strădanie demnă de o cauză mai bună, înfiinţarea unei Universităţi maghiare de stat la Cluj-Napoca, prin divizarea patrimoniului actualei Universităţi "Babeş-Bolyai". Legat de acest lucru este demn de amintit, ca o perlă a absurdului, şi anume aserţiunea senatorului Frunda Gyorgy, cum că etnia maghiară are dreptul "moral" asupra unei părţi din patrimoniul Universităţii "Babeş-Bolyai". Am spus-o şi o repet: toate clădirile şi alte edificii publice făcute pe vremea dualismului în Transilvania au fost finanţate din bani publici, proveniţi din impozite şi taxe plătite de către contribuabili români, maghiari, evrei, germani, ţigani, sârbi etc., dar dintre care românii erau majoritari. Prin actul din 1920, statul român, urmare a Marii Uniri de la 1918, a trecut, pe bună dreptate şi în conformitate cu prevederile dreptului internaţional, în patrimoniul său toate imobilele preluate de la fostul imperiu.

În aceste condiţii, imobilele au devenit proprietate a statului român, componentă a patrimoniului naţional. În consecinţă, este cel puţin absurd, dacă nu lipsit de bun simţ, să pretinzi că o anume etnie, în speţă cea maghiară, are dreptul moral asupra unei anume părţi din patrimoniul naţional. Patrimoniul naţional este unul indivizibil, atât timp cât statul este naţional şi independent, situaţie în care patrimoniul său aparţine, deopotrivă, tuturor cetăţenilor, fără nici un fel de discriminare.

Această pretenţie însă îşi are substratul său politic. Divizarea patrimoniului şi cedarea lui spre etnia maghiară este un prim pas spre divizarea teritorială, despre care o anume parte a clasei conducătoare maghiare vorbeşte cu multă insistenţă şi pregăteşte deja un proiect de lege pentru înfăptuirea lui. Îl aşteptăm "cu mult drag". Va fi momentul în care partidul de guvernământ va trebui să dea un examen greu de conştiinţă în faţa naţiunii.

Dar, revenind la Universitatea "Babeş-Bolyai", Ministerul Educaţiei şi Cercetării a făcut presiuni asupra Senatului universităţii de a accepta înfiinţarea a două noi facultăţi în limba maghiară - când nici cele existente nu-şi completează locurile afectate lor - şi enclavizarea Universităţii, prin crearea unei entităţi autonome maghiare în cadrul ei.

Numai demnitatea şi patriotismul membrilor Senatului Universităţii fac ca această diversiune a UDMR, în cârdăşie cu PSD, să nu fie pusă în aplicare. Iată şi comunicatul Senatului Universităţii în acest sens: "...înfiinţarea facultăţilor solicitate este iniţiativa şi răspunderea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, care a răspuns la solicitările reprezentanţilor liniei de studii maghiare la Universitatea "Babeş-Bolyai"... solicităm Ministerul Educaţiei şi Cercetării să-şi asume, printr-un act explicit, consecinţele legislative şi financiare referitor la propunerea colegilor maghiari privitor la restructurarea învăţământului în limba maghiară din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" Cluj".

Culmea e că domnul ministru Athanasiu, când i s-a făcut reproşul că face presiuni asupra Senatului Universităţii "Babeş-Bolyai", a răspuns că nu cunoaşte acest comunicat. La această "amnezie", Senatul Universităţii "Babeş-Bolyai" răspunde că la Cabinetul Ministrului s-a înregistrat comunicatul din care am citat mai sus, sub nr.11.491/18.08.2003, comunicat în care este cuprinsă hotărârea Senatului Universităţii "Babeş-Bolyai", prin care se da răspuns la solicitarea ministrului de a separa facultăţile Universităţii "Babeş - Bolyai" pe criterii etnice.

Iată, doamnelor şi domnilor colegi, că cei din UDMR au complici de nădejde în rezolvarea segregării învăţământului universitar românesc pe criterii etnice. Precedentul este creat prin segregarea învăţământului preuniversitar.

Reuşita este garantată atâta timp cât însuşi ministrul Athanasiu este promotorul acestui demers.

Domnilor colegi din UDMR, nu trebuie să vă faceţi griji, veţi reuşi ceea ce v-aţi propus în acest domeniu. Domnul ministru Athanasiu şi Guvernul României vor avea grija ca totul să se îndeplinească cum doriţi dumneavoastră.

Puteţi, de asemenea, să depuneţi la Parlament şi preconizatul Proiect de Lege pentru declararea independenţei teritoriale a Ţinutului Secuiesc. Fiţi siguri că se va găsi un ministru PSD, sau mai mulţi, care să facă presiunile necesare ca el să fie adoptat.

Ce ne mai rămâne, nouă, românilor, de făcut, decât să ne vedem făcuţi minoritari în propria ţară de un Guvern aservit, care îşi vinde ţara şi demnitatea pentru un pumn de voturi.

Dar fiţi fără grijă, domnilor guvernanţi, românii, mai ales cei din Ardeal, văd şi judecă. Veţi fi răsplătiţi de către electoratul transilvan, aşa cum meritaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Alexandru Raj Tunaru.

Domnul Alexandru Raj Tunaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Am fost furaţi!" şi face referire la meciul de fotbal Danemarca - România.

Am fost furaţi! Foarte mulţi români, dintre care mulţi tineri, m-au sunat şi m-au întrebat: de ce am fost furaţi, domnule deputat, pentru că nu suntem bogaţi, ca Danemarca şi Norvegia, pentru că nu avem loc la masa bogaţilor? Ce speranţe mai avem noi? Vom avea, în viitor, aceleaşi şanse cu cele ale tinerilor din ţările bogate?

Acest lucru se întâmpla pe data de 10 septembrie 2003, imediat după fluierul final al arbitrului elveţian Urs Meier, întârziat cu aproximativ două minute, un urs - uz care a spulberat visul a milioane de români şi speranţa că România este tratată, după decembrie 1989, de la egal la egal cu oricare din ţările Occidentului. În acel moment nu am avut cuvinte şi chiar dacă le aveam nu le puteam rosti, deoarece gura mi-era amorţită, ochii plini de lacrimi şi inima sfâşiată de durere. A fost o seară neagră a vieţii mele, când, în numai 95 minute, am fost în iad, am trecut poarta Raiului şi am revenit din nou în iad.

În avion nu am putut vorbi cu nimeni, nici măcar cu eroii noştri Chivu, Mutu, Pancu, Lobonţ şi ceilalţi coechipieri care trebuiau felicitaţi pentru lupta lor eroică sub tricolorul ţării noastre. Le-o spun acum: Bravo, băieţi, sunteţi nişte eroi!

Poate nici acum nu făceam această declaraţie, pentru a nu amesteca fotbalul, care este mesagerul prieteniei şi al fair play-ului, cu politica, până când nu am citit în mass-media o declaraţie a parşivului Urs Meier, care, din călău şi din acuzat, a devenit acuzator, jignind, după trei zile, pentru a doua oară, milioane de români, spunându-ne franc în faţă: "Românii sunt, cu toţii, nişte nesimţiţi!" Nesimţit eşti tu şi cu familia ta, care nu a ştiut să te educe, lipsindu-ţi cu desăvârşire cei 17 ani de acasă!

Prin această declaraţie a mea, solicit conducerii UEFA ca acest individ, îmi scapă numele lui, să fie sancţionat pe linie de conduită sportivă şi morală, nu pentru că ne-a furat pe faţă la meciul de fotbal Danemarca - România, ci pentru exprimarea lui de golan, jignind o naţiune întreagă, catalogându-ne nesimţiţi. De asemenea solicit ca acest nesimţit să nu mai fie delegat niciodată la meciurile de fotbal în care joacă echipele româneşti sau Naţionala României.

Pentru noi, eşti, din punct de vedere moral, o persoană non grata! pentru noi nu mai exişti, Urs Meier. Iată răspunsul meu pentru toţi cei care au suferit cumplit şi mai suferă încă din cauza unui neica nimeni, iar pentru milioanele de tineri din România şi diaspora, le spun că o să facem tot ce îmi stă în putinţă să aderăm în 2007 la Uniunea Europeană, să nu-şi piardă speranţa, că mai este puţin până când vom sta, şi noi, la masa bogaţilor şi nu vom mai fi trataţi ca în ziua neagră de 10 septembrie 2003.

Hai România!

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Codrin Ştefănescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Supun din nou atenţiei dumneavoastră o problemă care iată că nu mai suportă nici o amânare în soluţionarea ei: Uzina Mecanică Cugir.

Este o realitate incontestabilă faptul că piaţa românească se află într-o constantă şi permanentă mişcare, acest considerent reprezentând, de fapt, una din premisele economiei de piaţă funcţionale, eficiente. De aceea este firească şi adaptarea, în noul mediu competitiv, al obiectului de activitate constituit de Uzina Cugir, printr-o organizare modernă, eficace, producţii noi, atrăgătoare prin ofertă, structurate la standarde internaţionale şi capabile să concureze cu cele din afara graniţei.

În acest context, sprijinirea Uzinei de către toţi cei în drept şi abilitaţi să o facă este o condiţie de bază pentru relansarea economică şi aşezarea acesteia pe făgaşul normal, de recunoaştere pe plan mondial, de care a beneficiat până nu demult.

Deschiderea unor reprezentanţe în ţară, prezenţa în marile centre expoziţionale şi în târguri, utilizarea unor mijloace moderne de vânzare, precum cele în leasing sau în rate, cu avans 0%, reprezintă doar câteva din soluţiile care conduc la reabilitarea sigură, într-un termen relativ scurt, a Uzinei.

Realizarea unor produse de calitate, precum şi dirijarea obiectului de activitate spre noi domenii, cum ar fi producţia de obiecte pentru industria hotelieră şi turism sau cea de înaltă calificare, prin fabricarea armelor de epocă de decor, constituie surse de redresare economică, prin oferirea unei game noi de produse, competitive şi aducătoare de profit.

Stimaţi colegi, şi mă adresez în primul rând celor din opoziţie, este păcat să irosim o forţă de muncă calificată la cel mai înalt nivel, cu o conducere pe măsură, în persoana domnului director Cornel Dârjan, care face tot posibilul în atragerea de noi investitori serioşi şi mai ales capabili să facă din Uzina Cugir o adevărată forţă a industriei româneşti.

Nu trebuie să facem economie în a ajuta pe toate planurile această uzină. Mai ales pe plan local, este imperios necesar să conştientizăm faptul că această "mină de aur" a industriei româneşti, dacă nu este susţinută, se poate transforma într-o baltă de noroi, imposibil de recuperat mai târziu.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

"BCR este instrumentul PSD"

Banca Comercială Română este cea mai mare bancă comercială din România.

Totodată ea reprezintă, alături de CEC, sectorul bancar de stat într-o ţară care doreşte integrarea în Uniunea Europeană şi alinierea la marile democraţii occidentale. De prea mulţi ani se încearcă privatizarea acestui colos financiar, şi cerinţele Fondul Monetar Internaţional şi ale Băncii Mondiale de grăbire a acestui proces nu au scos din inerţie oficialităţile. Mai mult, procesul de privatizare al băncii se desfăşoară departe de văzul lumii, al media şi chiar al oficialităţilor (fireşte, cu excepţia câtorva avizaţi), ridicându-se mari semne de întrebare în ce priveşte încheierea prea curând a transferului BCR din mâinile statului în cele ale vreunui investitor strategic. De aproape trei săptămâni, am căpătat însă şi explicaţia acestei moşmondeli guvernamentale în privinţa privatizării BCR, când la "sugestia" domnului Guvernator Mugur Isărescu, oficialii BCR s-au conformat ca nişte soldaţi disciplinaţi, ridicând cu 1,5 până la 2 procente dobânzile la creditele în valută, contrar mersului pieţei şi evoluţiilor internaţionale.

În contextul relansării insuficiente a economiei americane, domnul Alan Greenspan, Preşedintele Federal Reserve, a luat în considerare chiar continuarea reducerii dobânzii rezervelor federale cu 0,25%, aşadar până la numai 0,75%! În aceste condiţii, cu un nivel de referinţă al dobânzilor la nivel internaţional care a ajuns la un minim istoric, BCR îşi bate joc de clientela sa, luând cu japca din buzunarul acesteia pentru a servi statul român. Ce se va întâmpla însă când tendinţa dobânzilor pe pieţele internaţionale va fi ascendentă? Probabil că bătaia de joc va continua în acelaşi sens.

Banca Comercială Română a devenit un instrument esenţial al politicilor bugetare şi fiscale ale BNR şi, prin aceasta, ale Cabinetului Năstase, care încearcă să îşi rezolve astfel, pe spatele cetăţenilor simpli şi al agenţilor privaţi, problemele contului curent. Banca Comercială Română a instituit, datorită forţei sale financiare, un semimonopol pe piaţa bancară şi interbancară în domeniul dobânzilor şi al creditelor. Conform periodicului "Capital" din 4 septembrie 2003, peste o treime din totalul creditelor din sistemul bancar românesc au fost acordate de BCR, ceea ce constituie un important instrument de control al banilor aflaţi pe piaţă, al dobânzilor, ca şi un factor de presiune asupra pieţei bancare româneşti. În acest fel, Guvernul PSD, îngrijorat de creşterea importurilor şi a deficitului balanţei comerciale, va fi liniştit de deciziile Băncii Naţionale şi, mai ales, ale Băncii Comerciale, care vor lua mai mulţi bani din nevoia de credite a populaţiei şi a agenţilor privaţi pentru a-i transfera în buzunarul bugetului statului. Conform aceleiaşi surse, "marja de profit a persoanelor juridice va scădea în medie cu o treime", în beneficiul statului! În plus, nu s-au luat deloc în calcul de către domnii "strategi" ai Guvernului, BNR şi BCR, alte urmări nefaste ale acestei decizii contra naturii: creşterea riscului de nerambursare a creditelor, datorită creşterii sumelor datorate, şi reducerea clientelei BCR, dacă celelalte bănci nu vor urma această decizie stupidă. Ambele măsuri vor afecta sigur BCR, lucru nedorit (oare!?), care îi poate aduce prejudicii în perspectiva procesului de privatizare, dar şi sistemul bancar şi economia românească, putând fi afectate chiar şi cele mai pesimiste prognoze ale creşterii economice din acest an. Investitorii privaţi, români şi străini, care s-au împrumutat în scopul dezvoltării afacerilor lor, vor fi cei mai afectaţi, ei fiind de fapt motorul economiei româneşti, peste care Cabinetul Năstase mai aruncă o lopată de pământ.

Partidul Naţional Liberal, credincios crezului său în renaşterea României prin sprijinirea întreprinzătorilor privaţi, nu poate asista fără reacţie la ceea ce se întâmplă în economia românească. O astfel de decizie precum cea a BCR, luată fără îndoială la cererea Băncii Naţionale (neexistând nici un alt motiv bancar sau de piaţă care să justifice acest gest), explică, cel puţin în parte, tergiversările în privinţa privatizării BCR, ca şi neacordarea statutului de economie de piaţă funcţională României de către organismele Uniunii Europene şi poate afecta serios şansele de aderare ale României. Îngrijorarea FMI şi a Băncii Mondiale, în privinţa creşterii deficitului de cont curent şi în special a importurilor, ca şi faţă de creşterea creditării în România, trebuia rezolvată conform mecanismelor pieţei, şi nu împotriva lor. Reducerea sectoarelor cu pierderi, diminuarea personalului birocratic din administraţia de stat - inclusiv personalul BCR şi CEC, reducerea şi reorientarea spre investiţii a cheltuielilor bugetare puteau fi printre soluţiile adoptate.

Cerem Corpului de Control al Primului-ministru să dispună cercetarea modului în care s-a luat decizia creşterii dobânzilor la creditele în valută de către BCR şi motivele care au stat la baza ei, această decizie afectând creşterea economică pe anul curent, piaţa bancară românească şi zeci de mii de întreprinzători privaţi care NU au luat credite de consum, ci pentru a investi în economia românească. Nu în ultimul rând, decizia oficialilor băncii poate duce la scăderea valorii de piaţă a băncii, prin reducerea portofoliului de credite neperformante, ceea ce poate reprezenta o infracţiune prin subevaluarea forţată a activelor băncii, în special în situaţia în care banca se află în negocieri îndelungate şi deci, probabil, avansate de privatizare.

Domnul Valeriu Gheorghe:

Conform Ordonanţei de urgenţă nr.72/2003, intrată în vigoare la data de 28 august 2003, fermierii români nu mai primesc sprijinul de 3.600 lei pentru litrul de motorină folosită în agricultură.

Până la momentul respectiv, agricultorii achiziţionau motorina, apoi prezentau factura la Direcţia Agricolă Judeţeană, după care li se returnau cheltuielile pentru combustibilul consumat cu efectuarea lucrărilor agricole.

Asociaţiile de profil ale agricultorilor constată creşterea cheltuielilor cu carburanţii cu 18%, respectiv de la 16.400 lei la 20.000 lei.

În acest timp, Ministerul Agriculturii susţine că dispariţia subvenţiei pe motorină este compensată de acordarea celor 2 milioane de lei la hectar, potrivit aceleiaşi Ordonanţe de urgenţă nr.72/2003.

Iniţial, fermierii au fost scutiţi de plata taxei de drum, inclusă în preţul carburanţilor, conform art.8 al Ordonanţei Guvernului nr.3/2003, pe considerentul că nu este normal să plătească accize instituite pentru drumuri, din moment ce maşinile agricole nu folosesc şoselele.

Creşterea cu 18% a cheltuielilor pentru efectuarea lucrărilor agricole se înregistrează chiar înainte de începerea aratului şi semănatului.

Prin art.14 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2003 a fost abrogat art.8 din Ordonanţa Guvernului nr.3/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158/2001 privind regimul taxelor şi pentru instituirea unor măsuri de îmbunătăţire a colectării unor venituri bugetare.

Articolul abrogat prevedea: "Pentru sprijinirea producătorilor agricoli în vederea achiziţionării de motorine pentru agricultură, prin hotărârea Guvernului se vor aproba noi forme de sprijin care vor înlocui actualele facilităţi ce se anulează prin abrogarea Legii nr.118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Deja la lucrările din cadrul comisiei de specialitate din Camera Deputaţilor am depus şi susţinut un amendament care face referire la această problemă.

Cum va proteja MAAP în continuare fermierii români, în condiţiile în care toată vara a fost secetă, acum suferă de pe urma inundaţiilor, iar lucrările de toamnă sunt din ce în ce mai scumpe, graţie sus-numitului minister?

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Stimaţi colegi,

Om al performanţelor rarissime, domnul senator Corneliu Vadim Tudor reuşeşte să uimească şi să exceleze nu numai în viaţa politică, unde şi-a creat de mult un loc aparte, rezervat puţinilor bărbaţi de stat pe care Ţara a avut şi-i are, ci şi în lumea academică, a realizărilor ştiinţifice riguroase, prin recenta cotare cu calificativul "Summa Cum Laude" a lucrării de doctorat în istorie pe care domnia sa a realizat-o. Totul reprezintă o surpriză plăcută pentru cititorii de istorie, pentru simpatizanţii mai vechi ai autorului, dar şi pentru cei care abia acum iau contact cu o carte scrisă de către cea mai marcantă personalitate a ultimului deceniu românesc; de la temă ("Făurirea României Mari în 100 de autografe celebre") şi până la modul în care domnul Corneliu Vadim Tudor ne introduce în universul fascinant al personalităţilor care semnează în Condica de drum a ţăranului Vasile Popa - totul e inedit şi plăcut sufletului. Prin cuvintele Cărturarului (atât de bun cunoscător al acelei epoci, cum puţini mai sunt!), parcă pătrundem şi noi, spiritual, cu ochii minţii, în acel concert fabulos de inteligenţe valahe la care genul proxim al românităţii a fost mai important decât diferenţa specifică a orgoliilor personale.

Acei oameni care au făcut o ţară ca o pâine-n ţest, rotundă şi spornică, meritau din plin atenţia generaţiilor următoare, dar (vai!) gestul Istoricului Corneliu Vadim Tudor e aproape singular în peisajul contemporan. Intuirea genială a valorii inestimabile a cărţoiului prăfuit al lui Vasile Popa a fost dublată, în cazul domniei sale, de meticulozitatea uimitoare a identificării pe text a semnăturilor care contează cu adevărat, dintre miile incluse, de-a valma, între coperţile Condicii. Eforturile Cercetătorului au fost încununate de succes, pleiada de intelectuali descoperiţi acoperind, practic, tot spectrul culturii şi civilizaţiei noastre din primele decenii ale veacului trecut. Spectaculos, salutar, unic este şi felul în care autorul îi descrie, prin fişe bibliografice memorabile, pe eroii acelei epoci. Pe acest fond, lucrarea de doctorat se transformă, de fapt, într-o frescă a societăţii româneşti în ajunul, în timpul şi după întâia conflagraţie mondială. Învie, dintr-o dată, chipuri, locuri şi fapte dragi, din vremea când Unitatea şi Demnitatea Naţională erau realităţi palpabile, concrete, nu principii seci şi abstracte de drept constituţional.

"De ce această întoarcere către trecut?" ar spune unii. Nu e nici nostalgie, nici paseism, nici elegie, ci omagiul adus unor corifei ai Neamului Românesc, care au pus temelia bună şi trainică a unei ţări întregi şi prospere. Şi dacă nu într-acolo să ne fie punctul nostru cardinal, atunci unde?! Nu-mi place să folosesc cuvinte mari, dar, de această dată, ele se impun de la sine: domnul Corneliu Vadim Tudor a dat din nou lovitura.

Personal, ca un admirator al Cărţii anului 2002, cea de "Aforisme", nu speram că atât de curând, într-o lucrare ştiinţifică substanţială şi profundă, liderul nostru va da, din nou, măsura talentului său uriaş. Se pare că afirmaţia făcută cândva de domnia sa, că încă nu şi-a scris cărţile mari ale vieţii, revine la ordinea de zi. Domnul senator Corneliu Vadim Tudor realizează lucrări fundamentale în timp record.

În faţa acestor evidenţe, nu e nevoie de nici o dovadă în plus că suntem contemporani cu una dintre cele mai strălucite minţi ale românităţii.

Domnul Gheorghe Popescu:

S-au împlinit doi ani de când Statele Unite ale Americii, dar şi întreaga lume au fost zguduite de atacurile teroriste de la World Trade Center. Acest moment nu ne permite să trecem indiferenţi pe lângă data de 11 septembrie. Este o zi de doliu... Toată lumea civilizată a plecat capetele în memoria celor care şi-au pierdut viaţa în acea zi cumplită, sute şi chiar mii de mesaje de solidaritate au fost trimise poporului american.

Ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie a determinat o schimbare în lume. S-au schimbat foarte multe lucruri în ceea ce priveşte abordarea unora dintre zonele de conflict. Fără 11 septembrie nu am fi avut probabil criza irakiană, lucrurile ar fi continuat să meargă în tensiunile, nemulţumirile şi discuţiile pe care le ştiam.

În tot acest timp, România a contribuit eficient, prin toate mijloacele, pentru combaterea terorismului internaţional. În asemenea momente fiecare gest contează, iar intenţia este cea care ar trebui să fie apreciată.

Terorismul este un flagel care trebuie împiedicat să se dezvolte şi aceasta se poate realiza numai prin solidaritate. "Solidaritatea însemnând mai întâi recunoaşterea necesităţii unor scopuri cărora oricine trebuie să le închine credinţa şi munca sa, gata să înfrunte orice primejdie şi să primească asupra-şi orice suferinţă", afirma ilustrul Nicolae Iorga. Într-adevăr, numai alăturându-ne luptei contra terorismului, vom putea demonstra, alături de aliaţi, intenţiile noastre fireşti de a păstra pacea şi prosperitatea în lume.

Prin mesajele şi acţiunile sale, PSD şi-a exprimat în nenumărate rânduri deplina solidaritate cu poporul american, susţinând, alături de alte state, intervenţiile antiteroriste din Afganistan şi Irak.

Viaţa noastră stă, în fiecare moment, sub influenţa a tot ceea ce se petrece în lume... De această influenţă nu poate scăpa nici un om, oricât ar trăi de izolat... Viaţa fiecăruia dintre noi stă sub apăsarea de fiecare moment a întregului trecut al omenirii, de care suntem legaţi prin mii de fire invizibile.

Momentul de la 11 septembrie a marcat întregul viitor: al Americii, dar şi al tuturor. De acum înainte, fiecare are de ales între pro şi contra unei lumi civilizate şi pacificatoare. În asemenea momente de răscruce ale vieţii omenirii, oricât de largi ar fi perspectivele, oricum, până la capăt, nu răul, ci binele învinge.

România a adoptat o poziţie clară şi concretă, a ales calea cea dreaptă şi acest lucru a fost demonstrat prin fapte: prin pace şi stabilitate.

America nu este singură în astfel de momente, iar noi suntem printre cei care am fost alături de suferinţa şi durerea poporului ei.

Domnul Ioan Timiş:

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Ţebea 2003"

Duminică 14 septembrie, la Ţebea, s-au comemorat 131 ani de la moartea tribunului Avram Iancu.

Românii din Ardeal vin în fiecare toamnă la Ţebea pentru a se întâlni cu Iancu şi a prelua de la el făclia de eternitate. Ei cred că România poate deveni eternă numai dacă îşi preţuieşte înaintaşii, respectă contemporanii şi-şi pregăteşte generaţiile care vin în spiritul unităţii naţionale a poporului român.

Venim în fiecare toamnă la Ţebea pentru a sorbi cu nesaţ apa pură şi vie a spiritului nostru naţional.

Românii vin la Ţebea, vin în Apuseni, vin la obârşii şi izvoare, vin să se întâlnească cu istoria şi viitorul deopotrivă.

În Apuseni, glasurile tulnicelor ne amintesc de eroii noştri naţionali, liniştea serii, a nopţilor şi a dimineţilor ne cheamă pe toţi în şuvoiul unic şi inconfundabil al spiritualităţii noastre naţionale.

Trăind, acolo la Ţebea, o clipă cu Avram Iancu, ai senzaţia că te-ai cufundat în veşnicie, în însăşi inima poporului român.

Fiecare dintre noi a fost la Ţebea şi va mai veni, pentru că Ţebea este o chemare tainică şi singura noastră legătură cu eternitatea.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

La 16 septembrie 1996, acum şapte ani, România şi Ungaria semnau la Timişoara Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate. Documentul a fost parafat în prezenţa preşedintelui României, Ion Iliescu, de premierii de atunci ai celor două ţări, Nicolae Văcăroiu şi Gyula Horn. Două săptămâni mai târziu, la 3 octombrie, Camera Deputaţilor a ratificat tratatul.

Am urmărit cu interes dezbaterile din presă şi am citit în întregime, pregătindu-mi textul declaraţiei politice, stenograma şedinţei din 3 octombrie 1996. Câteva din mesajele exprimate atunci în aula Camerei Deputaţilor, de către anumite partide politice - unele nici nu mai sunt reprezentate astăzi în Parlament - încă mai provoacă mirare. Chiar şi acum, după şapte ani, e greu de înţeles de ce reprezentanţii anumitor partide, clamând apărarea intereselor naţionale, erau cu totul împotriva semnării Tratatului. Timpul a demonstrat că pasul făcut atunci a fost unul corect.

Nu eram, pe vremea aceea, deputat, dar am crezut, şi atunci, după cum cred şi acum, că documentul semnat la Timişoara reprezintă mai mult decât un text aşternut pe o hârtie. El este expresia depăşirii unui anumit prag psihologic, întreţinut de cantonarea primordială în trecut şi de subaprecierea unor potenţialităţi noi, pe care le oferea momentul, în contextul marilor schimbări de pe continent.

În pofida acelora care i-au minimalizat sau i-au exagerat impactul, se poate spune astăzi că Tratatul româno-ungar nu are nici învingători şi nici învinşi. El s-a născut şi s-a finalizat în spiritul egalităţii şi al cooperării între parteneri. Cei care au încercat să folosească, atunci, semnarea documentului ca prilej pentru noi tensiuni între români şi maghiari - şi n-au fost puţini, dar istoria i-a redus la tăcere - au uitat în mod voit esenţialul: principiile politicii deschise, lipsite de prejudecăţi, adeziunea la valorile democraţiei şi civilizaţiei moderne europene, pe care era edificat Tratatul. Aceste valori nu puteau fi, sub nici o formă, desconsiderate.

Deşi astăzi asemenea documente sunt oarecum caduce, Tratatul cu Ungaria are conotaţii aparte. El constituie mărturia voinţei politice de a reclădi pe principii şi valori noi colaborarea cu ţările vecine. Aşa cum a fost gândit şi redactat, Tratatul a avut marele merit de a materializa eforturile de surmontare a divergenţelor istorice şi a mentalităţilor suscitate de ele în timp, care au avut implicaţii complexe şi de durată asupra raporturilor româno-ungare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Nicolae Enescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Echipa Năstase".

Da, stimaţi colegi, cabinetul Năstase se prezintă ca o adevărată echipă, aşa cum îi place premierului s-o afirme în nenumăratele ocazii în care apare în faţa camerelor de televiziune, gratificate copios, probabil, din fondurile puse la dispoziţia Guvernului.

Şi ca orice echipă atacă, atacă veniturile din ce în ce mai fragile ale românului cu scumpiri la gaze, energie electrică, transport, ş.a., face presing asupra vieţii de zi cu zi prin mecanisme care tulbură starea de normalitate şi aşa destul de precară, vezi nebunia declanşată de repartizarea computerizată a elevilor şi a cadrelor didactice, acţionează prin învăluire cu ordonanţe de urgenţă şi ordonanţe simple, care mai de care mai "subtilă", dar cu o ţintă precisă a politicii de acaparare a tuturor pârghiilor economice şi ale administraţiei, încât nouă nu ne rămâne altceva de făcut decât să asistăm la modificări şi paramodificări ale actelor normative emise de "generaţia de fier" a echipei Năstase.

Cel puţin un singur lucru nu ştie să facă coechipierii primului-ministru: să stopeze. N-a reuşit să stopeze corupţia, nu s-o elimine, lipsit de coerenţa şi fermitatea acţiunilor n-a putut să reducă criminalitatea străzii şi îndeosebi pe cea infantilă, n-a reuşit prin nici o "figură cu cap" să oprească migraţia tinerilor noştri cu calităţi de excepţie, pentru că trebuie să recunoaşteţi, domnilor guvernanţi, că o simplă premiere a olimpicilor cu câteva zeci de milioane de lei este jenantă şi total nesemnificativă faţă de munca şi talentul acestor copii care-şi văd realizarea vieţii oriunde şi nu în România.

La aceasta, trebuie să adaug şi momente de degringoladă ale echipei produsă de haosul din justiţie. Mă refer la ultima "ispravă", care îl are drept protagonist pe fostul şef al Gărzii Financiare - Mureş, Gheorghe Huţanu, arestat acum 6 luni pentru luare de mită şi care, spune presa, a fost transferat printr-un ordin semnat de ministrul Mihai Tănăsescu la Garda Financiară Bucureşti, deci, avansat. Iată că se produc şi miracole în lumea noastră.

Şi ca el sunt foarte mulţi, adică arestaţi şi apoi eliberaţi din lipsă de probe. Dacă acestea nu există, atunci pe ce bază au fost arestaţi? Sau la fiecare caz se aşteaptă binecuvântarea şefului de echipă şi a antrenorului de la Cotroceni?

Şi pentru ca totul să fie perfect în atacul cu care echipa forţează poarta Uniunii Europene, sacrificând totul în ţară, ne putem aştepta în 2004 la un angajament politic electoral într-o perioadă în care problema majoră a arieratelor nu este rezolvată şi care, în mod sigur va afecta stabilitatea economică, producând fracturi în economia românească.

De altfel, într-o conferinţă de presă, guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, atrage atenţia asupra faptului că promisiunile fără acoperire pot compromite obiectivul de ţintire a inflaţiei pe care instituţia o conduce, vrea să-l atingă în 2005. Dacă problema arieratelor nu va fi rezolvată, a ne gândi la reglaje fine, ţine de domeniul iluziei, a spus guvernatorul.

Despre toate acestea şi despre multe alte probleme, demnitarii Partidului România Mare şi preşedintele lui, senatorul Corneliu Vadim Tudor, au vorbit de la tribuna Camerei Deputaţilor şi a Senatului, atrăgând atenţia asupra stării naţiunii lovită zilnic de atacurile fără precedent ale echipei Năstase. Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Onisei:

Domnii Iliescu şi Năstase îşi exprimă "deplina încredere"; miniştrii Hildegard Puwak şi Mircea Beuran au "spatele asigurat"

La data de 31 martie 2003, când angaja, în faţa Parlamentului ţării, răspunderea Executivului pentru aşa-zisul "pachet de legi anticorupţie", domnul Adrian Năstase sublinia (într-un discurs bombastic - editat tot pe banii publici furnizaţi de Secretariatul General al Guvernului -, în braşoava intitulată, pompos, "Poziţia Guvernului României faţă de moţiunea de cenzură depusă de grupurile parlamentare ale PRM, PNL şi PD") că un sondaj INSOMAR special comandat de cabinet, relevă faptul că 96% dintre români consideră că problema corupţiei este foarte importantă, 60% apreciind că responsabilitatea pentru eradicarea fenomenului revine Guvernului.

De altfel, meşteri mari în materie de propagandă politicianistă şi demagogie găunoasă, PSD şi Guvernul Năstase dădeau publicităţii, încă din noiembrie 2001, "Programul Naţional pentru Prevenirea Corupţiei" şi "Planul Naţional de Acţiune împotriva Corupţiei".

Realitatea acestor zile pune în lumină, încă o dată, crud şi dureros, minciuna şi ipocrizia regimului Iliescu, a PSD-ului şi a lui Adrian Năstase.

"Programul Naţional pentru Prevenirea Corupţiei" nu a reuşit să stopeze ascensiunea domnului doctor Mircea Beuran, pe care mass-media îl acuză de plagiat, iar "Planul Naţional de Acţiune împotriva Corupţiei" se dovedeşte neputincios faţă de doamna ministru Puwak, care şi-a ajutat familia cu bani frumoşi, proveniţi din programe externe, obţinuţi "pe veresie".

Deasupra planurilor şi programelor tronează Ion Iliescu şi Adrian Năstase care şi-au exprimat "deplina încredere în miniştri Hildegard Puwak şi Mircea Beuran".

În timp ce instrumentează dosare politice împotriva unor lideri ai opoziţiei, Ion Iliescu şi Adrian Năstase îşi apără, cu stupidă îndârjire, prozeliţii, în ciuda tuturor evidenţelor, a tuturor dovezilor oferite de mass-media cetăţenilor români şi publicului european.

Cât îi priveşte pe ceilalţi doi demnitari - şi ei lipsiţi de demnitate - cu spatele asigurat", miniştrii Puwak şi Beuran, nici vorbă să gândească la demisie. Iar "organele statului", corpurile de control şi parchetele, nici vorbă să se gândească la vreo anchetă. Cum să porneşti o anchetă într-un caz ce pare flagrant de plagiat, când domnii Iliescu şi Năstase îşi exprimă manifest încrederea, nu faţă de oameni, nu faţă de cetăţenii Puwak şi Beuran, ci faţă de miniştrii cu acelaşi nume. Pentru că, nu-i aşa, dacă despre un om ai putea să spui că este corupt, atunci când se vădeşte că el se abate de la moralitate, de la cinste, de la datorie, în cazul miniştrilor PSD, probabil că numai un flagrant delict ar putea duce la o demisie sau la o demitere.

În privinţa domnului Beuran, domnul Iliescu şi-a exprimat "toată încrederea în corectitudinea sa", ceea ce-i conferă un certificat de bună purtare şi pentru perioada 1994-2000, în care a fost, printre altele, şi autorul a 11 ghiduri medicale (copiate, se pare, mot a mot după unele asemenea lucrări apărute în Statele Unite ale Americii şi Franţa), dar şi pentru ministeriatul domniei sale.

În ceea ce priveşte, fiind ceva mai circumspecţi, dar, mărturisim, şi mai naivi în crezul nostru că nimeni nu e mai presus de lege, vom sesiza Parchetul General care, "independent imparţial", ar avea datoria să cerceteze dacă nu cumva domnul Mircea Beuran a săvârşit vreo infracţiune, încălcând prevederile art.140 sau 141 din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Cât îl priveşte pe domnul ministru Mircea Beuran, îmi iau libertatea să-i aduc la cunoştinţă, dacă nu a ştiut, sau să-i amintesc, dacă, cumva, a uitat că:

• dreptul de autor comportă nu numai aspecte patrimoniale, ci, şi cum, de altfel, stipulează şi legea română, "atribute de ordin moral";
• în înţelesul dat de Dicţionarul explicativ al limbii române, corupţia înseamnă şi abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie;
• demisia este şi un act de demnitate, nu numai de legalitate (ea este prevăzută legal şi poate produce efecte juridice şi în România !)

Domnului Ilie Botoş, Procurorul General al României,

Domnule Procuror General al României,

De câteva zile, mass-media românească, dar şi presa din alte ţări, demonstrează convingător faptul că domnul Mircea Beuran, în prezent ministru al sănătăţii, ar fi suspect de a fi comis, în perioada 1977-2000, încălcări ale Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, încălcări de natură infracţională (art.140 şi 141 din Lege).

Deşi domnii Ion Iliescu, preşedintele României, şi Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României, şi-au manifestat şi exprimat "deplina încredere" în corectitudinea domnului Mircea Beuran, îmi iau libertatea să consider că suspiciunile care planează asupra actualului ministru al sănătăţii, acuzele publice ce i se aduc, prejudiciază şi asupra încrederii românilor, în onoare, demnitate, dreptate şi lege, dar şi asupra imaginii României.

Cu încrederea că "nimeni nu este mai presus de lege", dar şi cu speranţa că magistraţii români sunt imparţiali şi nu se supun decât legii şi propriei conştiinţe, vă înaintez această sesizare, apreciind că este de datoria mea, ca cetăţean, să vă o adresez, şi a dumneavoastră, ca Procuror general al României, să-i daţi curs.

Vă rog, în consecinţă, să dispuneţi verificările necesare pentru a constata veridicitatea faptelor infracţionale de care mass-media îl acuză pe domnul Mircea Beuran că le-ar fi comis.

Pentru a vă înlesni demersul, vă transmit unele documente şi extrase din presă. V-aş fi îndatorat dacă m-aţi informa, în scris, despre cele ce veţi întreprinde, pentru a da curs sesizării mele, pe adresa Camerei Deputaţilor.

Domnul Costache Mircea:

Legea tichetului de carte respinsă de majoritate

Turma de rinoceri a PSD calcă totul în picioare (istoria unei iniţiative legislative respinsă prin vot de majoritatea parlamentară în şedinţa Camerei Deputaţilor din 10 iunie 2003)

Pe scurt, văzând eu că reprezentanţii sindicatelor din învăţământ sunt sistematic driblaţi de reprezentanţii patronatului, onor Ministerul Educaţiei şi Cercetării, că li se spulberă treptat-treptat orice speranţă de a obţine tichetele de masă pentru personalul din învăţământ, m-am gândit că se are probabil în vedere faptul că intelectualii dau prioritate hranei spirituale. Atunci am iniţiat Legea pentru acordarea tichetului de carte personalului didactic în valoare de 500.000 de lei pe lună. Cu tichetul de carte (ori cu mai multe tichete cumulate) intelectualii ar fi reintrat în librărie pentru procurarea cărţii de specialitate, a dicţionarelor, enciclopediilor, lucrărilor editate de Academia Română, de universităţi, institute de cercetare etc. Astfel, s-ar fi revigorat şi activitatea editurilor ştiinţifice, făcând să mai ajungă banii şi la autorii de carte tehnico-ştiinţifică şi beletristică aflaţi acum în mare suferinţă materială.

Supus dezbaterii Comisiei pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor, proiectul a fost aprobat prin vot, de deputaţii PRM şi ai minorităţilor naţionale, şi respins de deputaţii PSD şi PUR. În final, în Comisiei de învăţământ, cercetare, tineret şi sport, Legea tichetului de carte a fost respinsă cu 7 voturi pentru, 7 voturi împotrivă şi o abţinere. În cuvântul lor, PSD-iştii şi PUR - iştii au motivat votul contra într-un mod cât se poate de ciudat: "Cine mai citeşte azi?, "Avem biblioteci în care s-a pus praful pe cărţi pentru că nu le mai mişcă nimeni" (Napoleon Antonescu - dep.PSD de Prahova, Petre Andea - dep.PSD de Timiş), "Avem biblioteci virtuale, doritorii navighează pe internet" (Ion Petruş - dep.PUR de Iaşi). Opinii de universitari-politruci, cărora le pute tot ce vine dinspre opoziţie. În zadar am încercat să conving plenul Camerei de viabilitatea acestei legi (pentru edificare - vezi stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din 10 iunie 2003), turma de rinoceri dirijată de Hrebenciuc şi Dorneanu calcă totul în picioare.

Am reuşit totuşi să-i scandalizez cu acest proiect într-atât încât au ajuns să ceară suspendarea mea de la lucrările Camerei pe 30 zile. Motivul? I-am prevenit că voi expedia tuturor şcolilor din judeţele respectivilor deputaţi PSD-PUR, proiectul legii şi poziţia adoptată de aceştia. Am remarcat cu onestitate, fair-play-ul deputatului UDMR, Ianoş Karolly-Vekov, care, în comisie, a prezentat scuze aliaţilor de la guvernare că va vota pentru proiectul de lege al unui peremist, dar consideră iniţiativa corectă şi oportună, întrucât şi în Ungaria există aşa ceva. Drept pentru care, în plenul Camerei, am remarcat că mai există şi oameni morali în UDMR şi am mulţumit public deputatului Vekov. Mai mult s-a temut Vekov de electoratul său şi de propria conştiinţă decât deputaţii PSD-PUR de personalul didactic din România. Dacă ar fi fost vorba de cornuri şi lapte care ar fi dus miliardele la mafia PSD-istă, câştigătoarea tuturor licitaţiilor, şi dacă ideea ar fi venit dinspre putere, altul ar fi fost rezultatul votului.

Politicianismul obscur, disciplina oarbă de partid şi lipsa de caracter a deputaţilor puterii au refuzat intelectualului român un drept legitim şi firesc. Eu, însă, cu gustul amar al înfrângerii (15 sept. la deschiderea noului an de învăţământ), rămân, totuşi, cu conştiinţa datoriei împlinite. Lupta cu mafia şi cu laşitatea complice continuă. Fiţi pe-aproape!

Domnul Ştefan-Valeriu Zgonea:

Declaraţie politică: "Craiova - apa potabilă"

Apa este un constituent fundamental şi indispensabil al organismului uman. Mici modificări ale cantităţii de apă produc tulburări grave, iar insuficienţa aportului de apă este mult mai puţin tolerată de organismul uman decât carenţa în alte elemente.

Apa poate avea o mare influenţă asupra stării de sănătate a organismului uman. Sunt teorii care afirmă chiar că succesul civilizaţiei moderne nu se trage în principal din revoluţia industrială, ci mai mult din redescoperirea igienei.

Am început astfel discursul meu de astăzi, nu pentru că aş crede că nu se cunoaşte importanţa deosebită pe care apa o are în viaţa omului, ci pentru că, prin intermediul acestei declaraţii politice vreau să atrag atenţia asupra unei probleme cu care Craiova, municipiu reşedinţă de judeţ, aşezare cu peste 350.000 de locuitori, se confruntă de foarte multă vreme: lipsa apei.

Este o situaţie disperată care, în mod normal, având în vedere că trăim în secolul XXI, nu ar trebui întâlnită în absolut nici o aşezare umană, şi cu atât mai puţin într-un oraş de mărimea şi importanţa Craiovei.

În vederea aderării la înaltele organisme euro-atlantice este cu atât mai imperios necesară reabilitarea, modernizarea şi lărgirea sistemului de alimentare cu apă potabilă al acestui oraş, cu cât nu putem avea pretenţii să fim printre membrii "clubului celor puternici", atât timp cât, în marile zone urbane ale ţării, populaţia se confruntă încă cu astfel de probleme ca lipsa apei potabile.

Întregul proiect necesită foarte, foarte multă muncă, bunăvoinţă, dar mai ales resurse financiare, care nu sunt tocmai de neglijat. Şi, totuşi, cred că printr-o strânsă colaborare a autorităţilor locale cu cele centrale şi cu un sprijin extern se pot găsi, şi trebuiesc găsite resursele financiare capabile să aducă aprovizionarea cu apă a municipiului Craiova, în limitele parametrilor normali.

Aşa cum numeroase personalităţi ale vieţii politice locale şi centrale (miniştri secretar de stat, primari, prefecţi, senatori şi deputaţi,ministrul de externe) au afirmat în repetate rânduri, apa potabilă nu mai este astăzi doar o simplă necesitate, este dimpotrivă un lucru absolut indispensabil, un lucru normal, un atribut al evoluţiei speciei umane şi este, cu atât mai regretabil faptul că, în ţara noastră, mai există încă localităţi în care populaţia se vede nevoită să recurgă la vechile obiceiuri de a opri apă în căzi pentru a o putea apoi folosi la uzul menajer. Şi, din păcate, locuitorii Craiovei sunt astăzi în această situaţie.

Reabilitarea sistemului de alimentare cu apă potabilă este, nu în ultimul rând, o datorie de onoare a partidului de guvernământ, aceasta fiind una dintre promisiunile făcute în campania electorală şi care, ca orice promisiune, pentru PSD, trebuie respectată.

Domnul Petre Posea:

Declaraţie politică privind condiţiile de muncă şi de viaţă ale muncitorilor români din Israel.

Dacă mijloacele mass-media n-ar fi titrat cu majuscule o stare de lucruri despre a cărei existenţă aveam oarece indicii şi semnale, dar nu credeam că a căpătat asemenea proporţii, poate n-aş fi luat niciodată o poziţie vizavi de aceasta.

Chestiunea la care fac referire, prin intermediul prezentei declaraţii, este legată de viaţa şi condiţiile de muncă pe care sunt nevoiţi să le suporte muncitorii români care lucrează în Israel.

Ironia sorţii face ca, deşi un orăşel mic de munte, Nehoiu, comunitatea mea natală, să furnizeze o considerabilă forţă de muncă pentru străinătate, implicit şi pentru Israel, meseriile fiind diversificate, de la constructori civili şi industriali, la lucrători în domeniul forestier şi altele.

Din discuţiile purtate cu o mare parte dintre aceştia, reieşea o serie de greutăţi cu care se confruntau acolo, atât ca mod de viaţă, cum sunt trataţi străinii, salarii acordate, cât şi ca volum sau condiţii de muncă.

Până nu de mult eram tentat să cred că ei exagerează, că denaturează adevărul, mai ales că eram sub imperiul unei declaraţii pompoase a unui înalt oficial israelian, din care reieşea că "Israelul, fiind o ţară democrată, aici totul se desfăşoară după litera legii, iar oamenii, fie ei israelieni, turişti sau muncitori străini, se bucură de toate drepturile şi libertăţile".

Paradoxal, după amintita mediatizare a fenomenului, şi mai ales că m-au sunat câţiva cunoscuţi de acolo care m-au asigurat că ce spune presa este purul adevăr, mi-am schimbat radical părerea despre "raiul" de peste ocean.

Am aflat că, într-adevăr, legea israeliană protejează toţi muncitorii legali sau ilegali, angajatorii fiind obligaţi să plătească un salariu minim şi o asigurare medicală, dar patronii încalcă voit drepturile muncitorilor străini, în special ale românilor şi chinezilor, care sunt trataţi ca şi cum ar fi proprietatea acestora.

Motivaţia este că din cei peste 100.000 de muncitori din România, mai mult de jumătate nu au acte în regulă şi preferă să nu sufle o vorbă despre abuzurile pe care le îndură, pentru a nu fi trimişi înapoi în ţară.

O altă găselniţă a patronilor, în detrimentul muncitorului străin, este că, după o anumită perioadă, falimentează firma, motiv pentru a nu mai returna lucrătorului garanţia oprită anticipat, sume ce trec lejer de 5.000 dolari. Este bine ştiut că acţiunile în justiţie se desfăşoară greoi, durează enorm de mult, pentru ca într-un final tot muncitorul străin are de pierdut.

Sunt numai câteva din episoadele aventurii "La munca în Israel", care m-au convins că declaraţia înaltului oficial israelian contrazice trista realitate. În plus, acelaşi lucru îl întăreşte şi raportul federaţiei internaţionale pentru drepturile omului (FIDH) de la Paris, care precizează că muncitorii străini sunt plătiţi mai prost decât erau plătiţi palestinienii, fiind deseori bătuţi şi trăind într-un regim de frică, intimidare şi violenţă.

În contextul de faţă, consider că Ministerul Afacerilor Externe, prin acţiuni şi mijloace specifice, are posibilitatea de a verifica verosimilitatea celor semnalate, şi dacă totul se confirmă, printr-o serie de acorduri, memorandumuri etc., poate veni benefic în întâmpinarea şi amortizarea greutăţilor cu care se confruntă acest segment de români.

Cu dorinţa de a nu plictisi sau deranja, vă asigur de totala mea consideraţie.

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Subiectul pe care aş vrea să-l abordez astăzi a fost întors pe toate părţile în ultimele zile şi s-ar părea că nu mai este nimic de spus în această privinţă. E vorba despre ultimul meci al echipei naţionale de fotbal, meci care a întristat milioane de români, şi le-a trezit suporterilor o revoltă justificată, legată de maniera dubioasă în care au fost arbitraţi jucătorii noştri.

Aşa este, arbitrajul elveţian ne-a furat în mod clar. Însă, de aici şi până la instigaţiile anti-europene, care s-au auzit după meci, e o cale lungă şi incorectă. Aşa cum România nu e doar ţara cerşetorilor care irită capitalele europene, nici Elveţia nu cred că e doar ţara lui Urs Meier. Ca orice organism viu, şi familia europeană are uscăturile ei, dar a generaliza astfel de exemple, este incorect şi contra-productiv.

Iată de ce cred că aceia care au vrut să obţină capital politic prin atitudini anti-europene, după meciul naţionalei, fac un deserviciu României. Asemenea abordări populiste, de tip Haider sau Le Pen, nu îşi mai au locul într-o Europă unită, civilizată şi reconstruită. Sportul trebuie să-i apropie pe oameni, nu să-i despartă, indiferent de accidentele inerente ale oricărei competiţii.

Domnul Ioan Sonea:

Declaraţie politică: "Vizită la Budapesta".

La "chemarea sângelui", parlamentari de naţionalitate maghiară din Bazinul Carpatic erau invitaţi la Budapesta, în Parlamentul ungar, la 12 septembrie fiind prima întâlnire la vârf a deputaţilor parlamentari de naţionalitate maghiară din ţări vecine Ungariei. Gazdă, premierul Medgyessy Peter. Teme pentru dezbatere: "Sarcinile Adunării de Stat Ungare în procesul de integrare în Uniunea Europeană (conferenţiar Szili Katalin, preşedintele Parlamentului); "Efectele probabile ale calităţii noastre de membru al Uniunii Europene asupra colaborării cu ţările vecine, îndeosebi cu privire la domeniile politic, de securitate şi cultural" (conferenţiar Kovacs Laszlo, ministru de externe); "Înfăptuirea programului ungar şi situaţia comunităţilor maghiare de peste hotare" (conferenţiar Kiss Peter, ministru coordonator la Oficiul primului-ministru); "Relaţiile Ungariei, ca viitor membru al Uniunii Europene, cu maghiarii de peste hotare" (conferenţiari Szabo Vilmos, secretar de stat cu probleme politice, şi Balint Pataki Jozsef, preşedintele Oficiului pentru Maghiarii de Peste Hotare). Pentru aspecte practice - schimburi de experienţă informale şi convorbiri cu Comisia pentru politică externă a Parlamentului, precum şi cu membrii Comisiei pentru Problemele Integrării Europene şi ai Comisiei Economice. În acest timp, conducătorii Universităţii Maghiare din Transilvania "Sapientia" sperau că Guvernul ungar va aloca anual 2 miliarde de forinţi. Universitatea ar avea nevoie de un buget de 2,5 miliarde forinţi, în anul universitar 2004-2005 de 3,1 miliarde, iar în anul universitar 2005-2006 de3,6 miliarde forinţi, deoarece Universitatea are în vedere cumpărarea unor noi clădiri atât la Cluj cât şi la Miercurea-Ciuc. La Tg. Mureş au început lucrările de construcţie ale campusului universitar pe o suprafaţă de 10.000 de metri pătraţi, însemnând în total 4,8 milioane euro. În prezent, la Universitatea Maghiară din Transilvania "Sapientia" beneficiază de alocaţii 1.500 de studenţi şi 300 de profesori. După examenele de admitere din acest an, numărul lor va creşte". Amintim că s-au primit 100.000 de dolari din partea Fundaţiei Maghiare pentru Drepturile Omului cu sediul la New York.

Ne gândim, cu tristeţe, când o să participe parlamentarii de etnie română, reprezentanţi ai minorităţii româneşti, în parlamentele din statele vecine şi prietene, cu care România a încheiat tratate şi care, se spune, că garantează drepturile românilor din aceste ţări, la o astfel de întâlnire în Parlamentul României. Desigur că o astfel de întâlnire nu poate avea loc, deocamdată, deoarece în nici o ţară vecină românii nu sunt reprezentaţi în Parlament, deşi sunt în număr suficient încât să merite o astfel de reprezentare. Ne putem întreba dacă pentru guvernele României a existat vreodată, cu adevărat, interes faţă de minoritatea românilor din afara graniţelor şi dacă s-a pus cândva în discuţie principiul reciprocităţii. Ba, dimpotrivă, am putea spune că s-a acţionat voit pentru crearea şi menţinerea unei divizări a românilor.

Ca în interior şi în afară. Un exemplu doar. Despre etnicii români din Bulgaria, şi în general din Balcani, se ştie că istoriceşte au fost numiţi vlahi. Ei se ştiu de români. Şi mai ştiu că numele de vlah le face cinste în istorie. Au constituit şi o Uniune a Vlahilor din Bulgaria. Dar reprezentanţi ai Ministerului de Externe al României şi-au spus că trebuie să-şi spună neapărat români. Şi-au spus Uniunea vlahilor români, dar nu a fost destul, aşa că onorabilii din România au găsit câţiva care să-şi spună doar "români", şi au mai creat o uniune. Astfel, puţinele ajutoare au ajuns la puţini "români", iar Uniunii vlahilor români nu li s-au trimis nici cele câte cinci, doar atât au solicitat, dicţionare de sinonime, de omonime, sau explicative ale limbii române, ca să nu mai vorbim de opere ale clasicilor români. Şi aşa se face politică românească cu românii din afara graniţelor. De unde interesul bulgarilor, sârbilor, albanezilor, grecilor şi al altora, pentru români dacă "ţara mamă" se poartă prin Guvernul său ca o vitregă? Ce să mai vorbim despre relaţia cu Moldova de peste Prut, care se ştie, temporar, este condusă de comunişti, căreia domnul prim-ministru îi dă întâlnire în Uniunea Europeană. Frumos gest de frate. Poate viitorul puterii de la Chişinău şi al celei de la Bucureşti să fie acelaşi.

Domnul Puiu Haşotti:

Declaraţie politică: "Ciocoii vechi şi noi".

De fiecare dată când psihologii, sociologii sau antropologii încearcă să identifice trăsături comune ale poporului român, apare ideea resemnării, a unui anumit tip de fatalism. Poate resemnarea îi face pe atât de mulţi dintre noi să treacă, zilnic, liniştiţi şi din ce în ce mai puţin indignaţi, peste relatările din presă privind abuzurile şi actele de corupţie ale acestei "Familii" numite PSD.

Dacă, într-adevăr, resemnarea este o trăsătură de caracter definitorie pentru un român, atunci eu vreau să fiu un român atipic. Nu pot accepta resemnat ca o structură mafiotă să stăpânească această ţară, tratând-o ca pe o moşie personală.

Un exemplu edificator pentru ceea ce înseamnă ciocoismul de tip nou, pesedist, este cazul senatorului Sergiu Nicolaescu. Acţionând într-un stil tipic pesedist, acesta a obţinut nu mai puţin de 5 ha în comuna Limanu, satul 2 Mai, din judeţul Constanţa. De ce 2 Mai? Pentru că, asemenea unui alt sat al comunei Limanu, Vama Veche a devenit o "vacă de muls". De ce Sergiu Nicolaescu? Simplu. Pentru că este senator PSD.

Astfel, scenariul este deja tipic. Ministerul Apărării deţinea un teren în satul 2 Mai, în vecinătatea vilei senatorului-regizor. Acesta a pus ochii pe terenul respectiv. Printr-o minunată serie de coincidenţe, terenul respectiv a ajuns printr-o ordonanţă (instrument folosit cu măiestrie de Guvernul-societate comercială) în proprietatea Ministerului Culturii, iar de acolo la Sergiu Nicolaescu, în vederea amenajării unui "studio cinematografic". 5 ha. de teren, într-o zonă unde metrul pătrat se vinde cu câteva zeci de dolari.

Nu a mai contat că acel teren era dorit de primăria din Limanu. Poate că o tabără de copii ar fi fost mai utilă, dar nu pentru domnul regizor-senator. Iar amenajarea unui studio cinematografic la 2 Mai este, nu-i aşa?, esenţială pentru dezvoltarea cinematografiei şi culturii româneşti în general.

În calitate de reprezentant şi al cetăţenilor comunei Limanu în Parlamentul României solicit explicaţii publice Ministerului Culturii şi Ministerului Apărării Naţionale. Cum se justifică necesitatea amenajării unui studio cinematografic la 2 Mai? Cum a fost evaluată această necesitate?

Pentru domnul Sergiu Nicolaescu, am doar o sugestie: realizaţi, domnule regizor, o ecranizare după un roman care ar fi putut fi scris chiar în zilele noastre: "Ciocoii vechi şi noi sau ce naşte din pisică şoareci mănâncă".

Domnul Nicolae Vasilescu:

Declaraţie politică: "Şcoala românească - incognito!"

Programul de guvernare 2001-2004, la cap. VI., Educaţia, cercetarea şi cultura, factori strategici ai dezvoltării, îşi impune cu prioritate educaţia, obiectiv ce trebuie să se bucure de o atenţie specială în politica de dezvoltare a ţării pe termen lung. Guvernul afirmă propagandistic că, pentru domeniul educaţiei şi cercetării ştiinţifice, România trebuie să se angajeze hotărât pe direcţia aleasă de ţările dezvoltate. Unul din domeniile de importanţă majoră ale reformei învăţământului este reforma învăţământului rural, ce are următoarele obiective specifice: şcoală în fiecare comunitate, construcţii de şcoli şi repararea clădirilor existente; echiparea şcolilor rurale cu bibliotecă, laborator, mijloace de transport şcolar etc.; stabilizarea personalului didactic ş.a.

Din păcate, şcolile din mediul rural sunt finanţate în funcţie de apartenenţa politică a primarilor. Dacă aceştia sunt de la PSD primesc finanţări de la Guvern, dacă nu, ei primesc "beţe-n roate" sau presiuni pentru a trece la partidul de guvernământ.

În 3 ani de la guvernare, PSD a ajuns să deţină 80% din totalul primarilor din România, având loc un adevărat exod al primarilor spre partidul de guvernământ. Contrar programului de guvernare promis, acum se desfiinţează şcoli în satele unde există puţini elevi sau cadre didactice necalificate sau se amână construirea lor din lipsă de fonduri, copiii fiind trimişi la cules fructe sau alte munci extraşcolare. Această situaţie derivă din situaţia financiară dezastruoasă a comunităţilor conduse de primari din afara PSD-ului. Probabil, numărul de analfabeţi va creşte proporţional cu numărul şcolilor desfiinţate. La nivel mondial, numărul analfabeţilor a crescut în ultimul deceniu de la 25 la 30 de milioane de persoane, în fiecare an, în România înregistrându-se o rată foarte ridicată a abandonului şcolar. În scurt timp o să devenim şi noi campioni la ceva - la analfabetizare!

Programul de guvernare în domeniul învăţământului enumeră, printre altele, ca importantă direcţie de acţiune: educaţia de bază pentru toţi. Conform principiului de bază pentru toţi, fiecare persoană (copil, tânăr sau adult) ar trebui să beneficieze de o instruire adecvată nevoilor sale fundamentale de învăţare (scriere, exprimare uzuală, calcul aritmetic etc.) Instituţiile de învăţământ şi educaţie, precum şi cele de cercetare ştiinţifică sunt privite din păcate doar de la distanţă şi doar pe criterii politice, ca instituţii strategice pentru destinul naţional. Beţia de cuvinte pesediste, vorbăria, singura dăruită cu multă generozitate de aceştia, se consumă în cantităţi atât de mari de guvernanţi, încât se eterizează pierzându-şi întru totul cuprinsul realităţii.

Clasa noastră politică continuă să aloce sume derizorii sistemului de învăţământ, încălcând cu nonşalanţă de un deceniu încoace atât legile ţării, cât şi Constituţia, care prevede explicit promovarea educaţiei.

Cu spectrul crizei financiare în faţă, obligate să găsească bani pentru a putea plăti salariile profesorilor şi consumurile obligatorii (energia electrică, apă, etc.), instituţiile de învăţământ sunt obligate să se "orienteze" spre alte surse de finanţare decât cele fireşti. Aşa s-a ajuns ca în instituţiile de învăţământ superior să fie "şcolarizaţi" un mare număr de "studenţi" plătitori de taxe. Pe tăcute, universităţile de stat s-au gonflat peste noapte, devenind - de fapt - "mixte", cu o bază "tradiţională", unde se studiază gratuit, dar şi cu unele componente "private". Adevărata faţă a acestei "diversificări" este decăderea instituţiei învăţământului românesc. Fără îndoială, în învăţământul românesc sunt carenţe majore, dar nu prin ignorarea lui îl ajutăm să se refacă. Ideea dezvoltării şcolii româneşti rămâne deci o simplă intenţie propagandistică a Guvernului.

Promisiunile din campania electorală nu depăşesc graniţele acestei perioade. Imediat după alegeri, Guvernul îşi aminteşte că are probleme mai importante decât învăţământul românesc, neţinând cont că nepăsarea sa poate cauza un adevărat colaps în educaţia populaţiei, cu repercusiuni grave pentru viitorul României. După aproape trei ani de guvernare pesedistă, România se confruntă cu o criză a sistemului de educaţie, existând şi pericolul redeschiderii acestui capitol (încheiat în cadrul negocierilor pentru integrare în Uniunea Europeană), prin neîndeplinirea obligaţiilor asumate în cursul negocierilor. Dar şcoala românească nu reprezintă decât o reflectare a situaţiei societăţii în ansamblu. Nimic nu merge aşa cum ar trebui în această ţară. Iar atunci când ceva nu merge bine, trebuie să faci schimbări. În această situaţie există doar o singură soluţie: Schimbaţi Guvernul!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Cu aceasta, timpul dedicat declaraţiilor politice s-a încheiat.

Vă urez tuturor o zi bună.