Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Nicolae Leonăchescu şi Constantin Niţă, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem şedinţa dedicată declaraţiilor politice.

Are cuvântul domnul Florin Iordache. Se pregăteşte domnul Ştefan Lăpădat.

Domnul Florin Iordache:

După cum ştim cu toţii, la sfârşitul lunii octombrie, a avut loc la Sao Paolo, în Brazilia, cel de-al 22-lea Congres al Internaţionalei Socialiste. La acest congres, P.S.D.-ul a fost reprezentat la cel mai înalt nivel, de o delegaţie condusă de domnul preşedinte Adrian Năstase, P.S.D.-ul fiind confirmat ca membru cu drepturi depline al Internaţionalei Socialiste.

S-a consemnat la acest congres şi un moment mai puţin plăcut, când reprezentanta P.D.-ului a încercat să facă notă discordantă cu întreg spectrul politic social-democrat, cerând vot separat pentru P.S.D. Acest vot a reprezentat o recunoaştere unanimă a P.S.D.-ului pentru că numai P.D.-ul nu şi-a putut stăpâni nişte orgolii prosteşti, consimţind faptul că P.S.D.-ul îşi merită locul în marea familie social-democrată, iar P.D.-ul, prin reprezentanta sa în Brazilia, probabil că s-a retras în jungla amazoniană, cu sentimentul că s-a mai făcut o dată de râs în faţa lumii.

Se confirmă că nici în momentele importante nu se poate să fim mai concilianţi, mai cooperanţi, pentru a face o figură mai bună. Vezi P.D.-ul & Company.

Prin această recunoaştere unanimă, se confirmă faptul că România este pe un drum bun, care se va finaliza cu aderarea noastră la NATO şi Uniunea Europeană, drum impus de adevăratul partid social-democrat, care este P.S.D.-ul.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Ştefan Lăpădat. Va urma domnul Petre Posea.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi.

Declaraţie politică intitulată: "Restrângerea pădurilor - pericol pentru habitatul uman",

Pădurile, acest patrimoniu vital al umanităţii de o mare valoare economică, ecologică şi istorică, au constituit condiţia primară pentru apariţia, menţinerea şi dezvoltarea omului. Tot ce ţine de acest tezaur naţional, arborii, arbuştii, fructele, animalele, florile, solul şi apele trebuie protejate şi exploatate la modul raţional, pentru realizarea unui echilibru în relaţia cu omul.

În România s-a creat un raport defavorabil între întinderea suprafeţelor forestiere şi creşterea consumului produselor pe bază de lemn, precum şi a cerinţelor la export, prefigurându-se un deficit de masă lemnoasă. Ca urmare a despăduririlor masive şi a tăierilor iraţionale, au apărut dezechilibre climatice şi hidrologice, iar în zonele populate, aerul devine tot mai insuportabil.

Prin Legea fondului funciar, nr.18/1991, s-a trecut la retrocedarea pădurilor către proprietarii de drept care, potrivit Codului silvic, Legea nr.26/1996, au obligaţia să asigure paza acestora împotriva furturilor de arbori, precum şi altor fapte care pot să genereze pagube. Astfel, din totalul de 356.000 de hectare păduri retrocedate, 20.000 de hectare au fost defrişate în totalitate, restul fiind în stadiu avansat de degradare.

Judeţul Mehedinţi nu face excepţie de la situaţia generală de distrugere a fondului forestier, unde au fost defrişate abuziv 1122,70 hectare şi brăcuite 1347,20 hectare, din totalul de 156.900 hectare existente în anul 1991, procentul distrugerii fiind de 7,2%, comparativ cu anul 2002, când suprafaţa pădurilor s-a diminuat la 145.586 de hectare.

În consens cu declaraţia ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, domnul Ilie Sârbu, Regia Autonomă a Pădurilor a încheiat peste 900 de contracte pentru asigurarea pazei a 20.000 de hectare de pădure aparţinând persoanelor fizice şi a 840.000 de hectare de pădure care au trecut în proprietatea persoanelor juridice, primării, obşti, composesorate. Deocamdată, suntem la capitolul declaraţii şi contracte, dar sursele de finanţare care sunt? Aşteptăm fapte, că de vorbe ne-am săturat!

Să sperăm că cele 3 milioane de dolari oferite de Banca Mondială Regiei Naţionale a Pădurilor pentru împădurirea a 6.000 de hectare de terenuri degradate în judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt, Brăila, Galaţi, Ialomiţa, Tulcea şi Vaslui, vor fi investite conform Acordului de reţinere a dioxidului de carbon, în contextul Protocolului de la KYOTO, adoptat în 1997, privind tranzacţiile cu aer curat.

În concluzie, dacă defrişările haotice nu se opresc, spălarea solurilor de pe versanţii montani şi ai dealurilor, precum şi deşertificarea regiunilor afectate vor constitui procese ireversibile, cu repercusiuni grave pentru dezvoltarea economică şi nu în ultimul rând pentru existenţa umană.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Petre Posea. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Petre Posea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Valea Buzăului merită mult mai mult!"

După o profundă analiză în timp şi spaţiu, am ajuns la concluzia că rândurile de faţă nu au menirea să plictisească sau să deranjeze pe cineva ci, dimpotrivă, sper să fie receptate favorabil de factori de decizie şi acţiune, iar propunerile făcute să fie transpuse în practică fie în forma prezentată, fie supuse unor procese de adaptare şi îmbunătăţire.

Fără urmă de exagerare, sunt convins că oricine străbate traseul Drumului Naţional - 10, Buzău-Braşov, nu poate rămâne insensibil la ceea ce întâlneşte în cale, dar sigur rămâne cu o frumoasă şi plăcută impresie creată de pitorescul locurilor, dar şi de al aşezărilor şi obiectivelor amplasate pe laturile riverane ale râului Buzău, nu mai vorbesc de ospitalitatea oamenilor.

Din păcate, Valea Buzăului nu a beneficiat de prea multe facilităţi în ultimele decenii, şi fac referire la ample programe de dezvoltare socio-economice, culturale şi turistice, aceasta excelând doar prin vestigiile şi peisajele oferite cu dărnicie de mama-natură.

În contextul celor relatate, profit de această ocazie şi, în numele edililor localităţilor de pe Valea Buzăului, lansez, şi sper că nu în neant, un apel de suflet către potenţialul politic, executiv şi de orice altă factură al ţării, inclusiv investitorii străini, cu rugămintea ca prin prerogativele funcţiilor politice, administrative şi, mai ales, materiale, să încerce promovarea unor iniţiative viabile, cu răsfrângere în dezvoltarea turistică a zonei care, evident, indirect, ar contribui la revigorarea şi propulsarea economicului din această parte de ţară despre care încă o dată susţin cu tărie că poate concura oricând cu alte trasee similare, chiar renumite din România, respectiv Valea Prahovei sau altele.

Afirmaţia nu este numai a mea, este de notorietate publică, dar, din păcate, lipsa unor susţineri materiale consistente şi susţinute a făcut ca toate încercările precedente să rămână doar în stadiul de proiect, zona fiind mereu codaşă la capitolele turism şi deplasări de agrement, cu toate că abundă în vestigii şi obiective istorice vechi sau contemporane şi, spre exemplificare, prezint doar câteva dintre acestea.

Astfel, plecând din Buzău către Braşov, primele obiective de interes naţional şi internaţional reprezentative pentru zonă, ce pot fi vizitate, sunt: Vulcanii Noroioşi şi rezervaţia naturală "Nitraria schoberi", periplul continuând cu vestigiile rupestre de la Aluniş-Nucu, Colecţia muzeală de chihlimbar de la Colţi, Rezervaţia naturală Meledic-Mânzăleşti, Mânăstirea Ciolanu sau Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura.

Traseul continuă, având în vedere potenţialul turistic al zonei, împletind bogăţia naturală şi etnofolclorică, dar şi bogăţia resurselor minerale, cu vizitarea Complexului balnear de la Sărata Monteoru, resursele montane din zona Nehoiu-Gura Teghii şi sperăm ca obiectivele-monumente ale naturii "Sfinxul cu cap de om", "Muntele de sare", "Rezervaţia naturală Pădurea Găvanu" sau "Focurile vii de la Lopătari" să intre cât de curând în circuitul turistic de anvergură.

Înaintând spre Carpaţii de curbură, nu putem ocoli nici măcar cu privirea, darămite cu mintea, Complexul sculptural "Fântâna lui Mihai Viteazul" de la Măgura, Blocurile de calcar mezozoic şi "Sarea lui Buzău", din satul Bădila, comuna Pârscov şi multe altele.

Este lesne de înţeles că trecem telegrafic prin zona amintită, întrucât vestigiile şi obiectivele sunt multiple şi cu semnificaţii diverse, dar nu putem ocoli un obiectiv turistic dar cu conotaţii economice de nivel naţional, şi aş numi aici Lacul de acumulare Siriu. Este binecunoscută importanţa acestui obiectiv al zonei, şi n-am să fac altă precizare decât că la coada lacului Siriu încă mai funcţionează Băile termale, aflate în prezent în administrarea unui investitor din zonă, care se confruntă cu mari probleme în administrarea unui investitor din zonă, care se confruntă cu mari probleme în administrarea afacerii şi care, din lipsa fondurilor pentru modernizare, riscă să piardă izvorul.

Trebuie să menţionez că proprietăţile curative ale acestor ape sunt identice cu cele de la izvorul 7-Herculane, iar spre edificare, anexez Buletinul de analiză al acestora*. Numai intervenţia unor investitori serioşi mai poate salva situaţia, altfel se va pierde sursa de apă termală, pe de o parte, datorită vechimii sondei, forată în anul 1974, dar mai ales datorită faptului că este supusă coroziunii din cauza apei sulfuroase din compoziţia apei.

Nu pot ocoli, în acest context, atât evidenţierea faunei din Munţii Siriului, care cuprinde Rezervaţia de capre negre, ursul brun, cocoşul de munte, râsul şi din ce în ce mai rar exemplare de vultur zăgan, cât şi flora, care cuprinde diferite specii de plante şi flori rare.

Continuând drumul spre Braşov, întâlneşti tot felul de obiective de interes turistic, şi aş aminti doar pe cel de la Harţagu, în inima pădurii, clădirea fostei vămi de la graniţa Munteniei cu apusul Imperiu Austro-Ungar, astăzi Tabără pentru elevi, şi Biserica fortificată de la Prejmer.

Întrucât nu mi-am propus să vă plictisesc sau să abuzez de răbdarea dumneavoastră, încerc să mă opresc aici cu evidenţierea obiectivelor şi vestigiilor naturale şi create de mâna omului pe aceste meleaguri, dar nu înainte de a mai preciza, cu riscul că mă repet, fără investiţii de anvergură nu este posibilă o deschidere a acestei zone spre performanţele turismului naţional şi internaţional.

Tocmai pentru aceste motive, lansez apelul meu către toţi potenţialii investitori şi iubitori de frumos, cu rugămintea să aibă în vedere prioritar, eventualele planuri de acţiune pe Valea Buzăului, pentru reabilitarea, întreţinerea şi exploatarea acestui inedit potenţial natural, pe care nu-l întâlneşti la tot pasul.

Spre informarea dumneavoastră sunt dator să precizez că poate primul pas spre o nouă deschidere turistică a zonei a fost făcut în acest an, prin consolidarea infrastructurii şi asfaltarea D.N.-10 pe 90% din parcurs, dar şi că pe o porţiune de circa 16 km, respectiv Siriu-Giurca-Crasna nu există reţea electrică, handicap ce face ca orice tentativă de investiţie să se lovească de acest impediment, în aparenţă minor, dar cu implicaţii majore.

Sub nici o formă n-aş dori să fiu etichetat fantezist prin propunerile mele, mai ales că acestea au fost lansate şi în trecutul nu prea îndepărtat, dar consider că este necesar, ba chiar vital, ca fiecare dintre noi să încerce să mai facă şi câte ceva util pentru viitorul şi binele acestei ţări.

Sunt conştient că prin intervenţia de faţă nu am reuşit să exprim tot ce mă frământă în acest domeniu, toate amănuntele şi precizările, problematica fiind foarte vastă şi diversificată, dar sunt dispus oricând să furnizez amănunte şi detalii celor interesaţi în aprofundarea speţei.

Vă mulţumesc.

* Buletinul de analiză al apei geotermale din sonda 2336 M.M.P.G.- Siriu, judeţul Buzău
P.h. - 6,5
Salinitate - 239,7 KG.NaCl/vagon
Rezidiu fix - 180-24619,4 cg./1 apă

Anioni Mg./l
Cloruri (Cl) - 14538,6
Bromuri (B2) - 20,0
Ioduri (I) - 10,0
Azotaţi (NO₃) - absenţi
Azotaţi (NO₂) - absenţi
Sulfaţi (SO₄) - 57,6
Bicarbonaţi (HCO₃) - 427,0

Cationi
Sodiu Na_{++ - 8643,4
Potasiu K - 157,5
Amoniu NH4 - 15,0
Calciu Ca⁺⁺ - 545,0
Magneziu Mg⁺⁺ - 128,9
Fier Fe⁺⁺ - 2,0
Duritate totală - 105,8 grade germane
Acid metasalicilic N2 şi O3 - 80,8
Acid metabotic HBO2 - 405,8
Bioxid carbon liber CO2 - 88,0
Hidrogen sulfurat H2S - 0,17
Mineralizaţie generală - 25121,0
Apă clorosodică, bromiodurată, sulfuroasă şi feruginoasă, cu concentraţie mare.}

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban.

Va urma domnul Pavel Târpescu.

Domnul Gheorghe Popescu şi domnul Ioan Miclea vor depune la secretariat declaraţiile.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Cetăţeanul român între drepturi şi obligaţii constituţionale".

18-19 octombrie au fost zilele în care toată lumea a văzut clar că românii nu vor să voteze. Chiar dacă era vorba de Legea fundamentală a ţării, care fie vorba între noi, o dată cu aderarea ţării la Uniunea Europeană va fi din nou schimbată, lumea a arătat clar, chiar dacă cifrele contrazic realitatea, că promisiunile guvernanţilor privind o viaţă mai bună şi o aliniere la standardele europene nu mai impresionează de mult pe nimeni.

Cum altfel poate fi explicată lipsa populaţiei de la vot? Sentimentele de frustrare şi amărăciune, alături de campania agresivă de publicitate a referendumului pentru Constituţie au încălcat în modul cel mai elementar normele legale şi bunul simţ al cetăţeanului.

Apelul partidului de guvernământ, făcut la videoconferinţa de duminică, de a scoate lumea la vot, ne-a adus amine de "epoca de aur", dar în acelaşi timp ne-a făcut pe toţi să înţelegem că legea electorală, ca orice lege, poate fi încălcată, iar drepturile noastre democratice nu pot fi chiar oricând invocate.

Situaţii hilare şi revoltătoare în acelaşi timp au fost la tot pasul: improvizarea urnelor mobile şi trimiterea lor pe stradă şi în scările de bloc, necontând secretul votului, precum şi exercitarea dreptului democratic al cetăţeanului de rând de a-şi exprima opţiunea şi convingerile proprii. A contat doar numărul votanţilor, precum şi al buletinelor de vot care conţineau "DA", deşi nu era prea greu ca opţiunea din urmă a votantului să se fi schimbat până la secţia de votare.

Nu au lipsit nici ameninţările, care au fost legate tot de banii săracilor, adică de ajutoarele materiale, cum nu au lipsit nici tombolele care premiau prezenţa la vot pe spinarea contribuabililor sau acordarea unor bonusuri pentru primarii care vor aduce cei mai mulţi oameni la votare. Să mai spunem cât de flagrant a fost încălcată legea electorală? Vorbele nu-şi mai au rostul...

Ce s-a demonstrat în zilele referendumului, dar mai ales în duminica referendumului? Un lucru foarte simplu: ambiţia P.S.D.-ului de a scoate lumea la vot, chiar dacă legea electorală a fost încălcată flagrant, chiar dacă oamenii s-au dus să voteze legea fundamentală a ţării prin încălcarea ei. Şi dacă ne uităm la rezultatele finale, deşi pe zi ce trece, neîncrederea în realitatea şi corectitudinea lor creşte, vedem că această ambiţie a fost împlinită.

Din păcate, realitatea este alta şi destul de cutremurătoare: cetăţeanul de rând s-a săturat de politică şi de partidele politice, indiferent de ce orientare sunt, având impresia că se află sub ocupaţie şi cenzurare - mă refer la acele zone în care toate instituţiile sunt la dispoziţia reprezentanţilor P.S.D.-ului. Omul de rând se gândeşte la banii ce nu-i ajung niciodată, la taxele şi impozitele lunare pe care le are de plătit, la locul de muncă care devine din ce în ce mai nesigur, la sărăcia care-l pândeşte la tot pasul şi nu poate să nu vadă şi să nu asocieze faptul că cei ce fac parte din elita conducătoare acaparează din ce în ce mai multe bunuri şi privilegii.

Electoratul român a devenit mai informat, mai pragmatic: s-a scârbit de politica actuală şi nu dă nimic în schimb fără a cere. Paradoxal, acolo unde oamenii ştiau că această lege este vitală României, în zonele bine informate precum Bucureşti, Timişoara, Cluj etc. Constituţia a căzut, reprezentând un fel de atenţionare - protest pentru ceea ce se întâmplă în România.

Concluzionând ceea ce s-a întâmplat sâmbătă 18 octombrie şi duminică 19 octombrie în România, ajungem la trista concluzie că o lege fundamentală cum este Constituţia rămâne la stadiul teoretic dacă nu e aplicată şi mai ales respectată, iar Noua Constituţie a fost încălcată chiar în ziua adoptării ei.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Pavel Târpescu. Va urma domnul Emil Rus.

Domnii deputaţi Cristian Sandache şi domnul Ion Mocioalcă au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş intitula intervenţia mea de astăzi "Partidul Social Democrat şi interesele României".

Există voci care acuză Partidul Social Democrat de lipsa patriotismului şi de dezinteres faţă de viitorul României. Ca orice partid aflat la guvernare, noi suntem conştienţi de faptul că toate inerentele nemulţumiri se concentrează şi se poziţionează către formaţiunea noastră politică.

Pe de altă parte, nu vom abandona lupta şi nu vom ceda în mod laş, nu din dorinţa oarbă de a ne agăţa de anumite funcţii, ci dintr-un sentiment al datoriei şi al responsabilităţii faţă de concetăţenii noştri.

Partidul Social Democrat este un partid al oamenilor responsabili, un partid care are şi tăria de a-şi recunoaşte greşelile şi, mai mult decât atât, va reuşi să se autodepăşească. Suntem cea mai bună soluţie politică pentru România, şi acest lucru a fost confirmat în primul rând de către electoratul românesc.

Patriotismul nostru nu se va manifesta niciodată în mod demagogic, zgomotos, violent, ci va fi unul al muncii tenace, continue, fără false zorzoane. Noi punem mai mult preţ pe lucrul în echipă, nu credem în minuni ivite peste noapte, iar dragostea noastră de oameni este discretă, însă cu mult mai puternică decât orice discurs, oricât de bine alcătuit ar fi acesta.

Chiar dacă mai sunt încă dificultăţi de ordin economico-social, noi credem că adversarii noştri politici nu sunt în măsură să ofere soluţii mai bune. Îi vom respecta pe toţi dar niciodată să nu conteze pe vreo eventuală slăbiciune a noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma domnul Ioan Oltean.

Domnul Emil Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi are ca obiect îngrijorarea faţă de amploarea mişcărilor studenţeşti din întreaga ţară şi cer Guvernului Adrian Năstase şi Preşedintelui ţării să se ia toate măsurile, să se analizeze cu responsabilitate cerinţele tinerilor pentru că ele au cea mai reală motivaţie.

Doamnelor şi domnilor,

Mesajul politic adresat tinerilor de către guvernanţi acum câteva zile a fost "Votaţi Constituţia!" la referendumul naţional care ne asigură intrarea în rândurile popoarelor Europei şi care asigură viitorul României. Mesajul acesta politicianist a fost luat în serios de o parte din studenţime, căreia i se cerea să fie participativă în politica ţării.

A doua zi după referendum, pornind de la condiţiile dificile care au depăşit măsura, de la situaţia mai mult decât precară a învăţământului superior românesc, au declanşat un şir de greve în centrele universitare, greve care zvâcnesc şi astăzi.

Mişcarea grevistă studenţească interbelică stârnea mereu grija şi spaima conducerii ţării de atunci întrucât aceasta avea urmări. Nici Nicolae Ceauşescu nu a uitat acest fapt şi în decembrie 1989 a ordonat, după cum se ştie, o vacanţă de iarnă pentru studenţi cu mult înainte de termenul prevăzut. Şi, vedeţi dumneavoastră, de ce i-a fost frică n-a scăpat. Fireşte, în acţiunea de răsturnare a dictaturii comuniste, s-a antrenat întregul popor. Dar tineretul, studenţimea a avut un rol hotărâtor, şi contribuţia acestui tineret este înscrisă cu sânge în paginile istoriei noastre.

Ceea ce vreau să afirm este că problemele ridicate de către tineretul studios sunt esenţiale, sunt ale vieţii lor şi că ei în prezent nu sunt manevraţi de nimeni. Strigătul revoltei lor oglindeşte disperarea dramatică a unei generaţii chinuite. Ei pretind ca diplomele universitare să aibă acoperire prin eforturi bine direcţionate în anii de studenţie, promovarea să se facă în funcţie de merite, corupţia să nu-şi afle locul, în şcoli, salariile profesorilor să fie decente, învăţământului să i se acorde măcar 5% din bugetul ţării; planurile de învăţământ să fie racordate la cerinţele pieţei muncii; întreg învăţământul românesc să fie aliniat la standardele europene, să se renunţe la experienţele deşarte ale reformei, să fie redusă ponderea materiilor complementare în favoarea celor de bază; să se afecteze proporţional ore pentru practică şi ore pentru studiu, să fie priviţi cu respect ca oameni şi, fireşte, solicită creşterea numărului de burse la 30% din numărul total de studenţi şi mărimea unei burse să fie de 3 milioane lei pentru ca beneficiarii să poată acoperi cheltuielile de masă şi cazare, cărţi şi rechizite; să se asigure reduceri de 50% la transportul CFR, să fie dotate şi încălzite sălile de curs şi laboratoarele.

Ceea ce solicită tineretul universitar acum este normal, domnule ministru al învăţământului, şi studenţii nu trebuie consideraţi drept nişe copii care să nu priceapă şi să nu vadă că regimul social-democrat are bani pentru tot felul de cheltuieli care nu sunt cele mai importante şi care sunt numai şi numai în interes de sporire a imaginii Guvernului Adrian Năstase şi cu profund substrat electoral în acelaşi timp.

Noi, Partidul România Mare, cel de care o arhicunoscută lichea politicianistă, păroasă şi guşată, dată cu toate alifiile minciunii, şi care a slujit cu spume la gură Partidul Social Democrat, acum aflat într-un fel de Opoziţie, panglicar în ale ţării, ne vrea în afara legii, deci, noi, P.R.M.-iştii credem şi cerem ca studenţilor să li se dea ceea ce li se cuvine, penru că ei sunt şi trebuie să fie, într-adevăr, viitorul ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Oltean. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Gheorghe Firkzak a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Prin Hotărârea de Guvern nr.1201 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial nr.738 din 22 octombrie, a fost constituit Comitetul Interministerial pentru relaţia cu administraţia publică, cu rolul declarat de a gestiona şi armoniza relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile publice locale.

Obiectivele Comitetului Interministerial urmăresc realizarea criteriilor de aderare la Uniunea Europeană, eficientizarea raportului dintre administraţia publică centrală şi cea locală, îmbunătăţirea calităţii legislaţiei şi adoptării acquis - ului comunitar, identificarea problemelor cu care se confruntă autorităţile administraţiei publice, precum şi urmărirea modului de realizare a programelor guvernamentale în teritoriu, eliminarea blocajelor birocratice din administraţia publică centrală şi locală cu care sunt confruntaţi cetăţenii şi agenţii economici.

Acest Comitet Interministerial este format din primul-ministru, care este şi preşedintele acestuia, din miniştrii administraţiei şi internelor, finanţelor, ministrul muncii, ministrul delegat pentru relaţiile cu partenerii sociali, ministrul economiei şi comerţului, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului.

La lucrările acestui Comitet Interministerial pot participa ca invitaţi câte trei reprezentanţi ai Camerei Deputaţilor, ai Senatului, ai Federaţiei autorităţilor locale din România precum şi cinci reprezentanţi ai Uniunii Naţionale a consiliilor judeţene din România.

Analizând competenţele acestui Comitet Interministerial, vom constata că, de fapt, acestea sunt atribuţii ale unor ministere, dar şi ale Guvernului, iar dacă avem în vedere componenţa sa, vom observa că s-a constituit practic un miniguvern condus acum de un preşedinte care nu este nimeni altul decât premierul Adrian Năstase.

Este evidentă existenţa unui paralelism al atribuţiilor între Comitetul Interministerial şi fiecare minister al cărui ministru este şi membru al acestuia şi chiar între Comitetul Interministerial şi Guvern, acesta din urmă fiind organizat şi funcţionând în temeiul Legii nr.90/2001.

În mod firesc, ne întrebăm pentru ce a fost nevoie de constituirea unui asemenea organism paralel. Sunt inutile sau ineficiente ministerele şi miniştrii care la le conduc? Este inutil simbolul puterii executive, adică Guvernul? Sau prin acest comitet interministerial guvernanţii vor doar să lase impresia preocupării lor deosebite pentru reforma administraţiei publice, reformă care nu a fost începută decât pe hârtie, nu şi în practică.

Neajunsurile de care ne lovim la tot pasul nu se datorează lipsei unor instituţii sau comitete, ci lipsei de eficienţă a structurilor guvernamentale şi a partidului de guvernământ, incapabil să demareze o reală reformă în administraţia publică sau cel puţin să pună în practică legislaţia existentă, dar, în acelaşi timp, să asigure şi respectarea ei.

Crearea Comitetului Interministerial este încă o dovadă a neputinţei actualului Guvern Năstase de a realiza mult trâmbiţata reformă în administraţia publică, de a armoniza legislaţia şi raporturile administraţiei cu cele ale ţărilor din Europa Occidentală.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu. Va urma doamna Liana Naum.

Domnul Codrin Ştefănescu a depus declaraţia la secretariat.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Muşamalizarea ilegalităţilor şi susţinerea hoţiei în ultima perioadă a devenit un obicei obişnuit la Regia Naţională a Pădurilor.

Cazul cel mai concret îl reprezintă controlul iniţiat de către Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii din Camera Deputaţilor, împreună cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, Garda de mediu şi Garda financiară.

În timpul verificărilor din 25-26 iunie 2003, datorită intervenţiei domnului Dan Aldea, la capitolul propuneri faţă de rezultatele controlului, au fost sancţionate persoane care nu au fost vinovate sau erau mai puţin vinovate de ilegalităţile descoperite în timpul verificărilor. În propuneri se precizează că pentru eliberarea de documente cu regim special persoanelor fără drept, vinovat era responsabilul cu paza, care n-a informat conducerea Ocolului silvic Gheorgheni.

În realitate, însă, aceste documente au fost semnate şi eliberate de către şeful de ocol. În propunerea amintită, se mai cere "sancţionarea contabilului şef al Ocolului silvic Gheorgheni prin diminuarea salariului cu 10% pe o durată de două luni pentru neînregistrarea ciocanelor preluate de la Ocolul silvic Praid, fără o notă de debitare de la ocolul menţionat."

În conformitate cu Ordinul ministrului nr.225 din 1997, şi pentru această abatere trebuia să fie tras la răspundere tot şeful de ocol, conform atribuţiilor sale de serviciu. Însă, cazul cel mai grav îl reprezintă verificările domnului Bratu Sabin din partea Corpului de control al Regiei Naţionale a Pădurilor, care în zilele de 8-9 octombrie 2003 s-a deplasat în zona Gheorghenilor pentru muşamalizarea furturilor a celor care au săvârşit abuzuri din cadrul Ocolului silvic Gheorgheni şi ale personalului de la Direcţia silvică din Miercurea-Ciuc, făcând controale fictive, cu scopul de a abate atenţia asupra abuzurilor ce se petrec atât la Ocolul silvic Gheorgheni, cât şi la Direcţia silvică Miercurea-Ciuc.

Domnule director Ion Dumitru, până când veţi tolera ca angajaţii dumneavoastră să susţină hoţia şi ilegalităţile şi să muşamalizeze gravele abateri de serviciu atât în cadrul Ocolului silvic Gheorgheni, cât şi la Direcţia silvică Miercurea-Ciuc.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Costache Mircea şi domnul Emil Rădulescu au depus la secretariat declaraţiile.

Doamna Liana-Elena Naum:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La Sao Paulo, în Brazilia, Partidul Social Democrat din România şi-a confirmat pe deplin competenţa şi meritul de a face parte din familia social-democrată.

Congresul Internaţionalei Socialiste a votat, cu 145 de voturi pentru şi unul împotrivă, admiterea Partidului Social Democrat ca membru cu drepturi depline în rândurile sale.

Am deplina încredere că decizia Congresului Internaţionalei Socialiste, de a acorda un vot de încredere celui mai popular şi mai puternic partid din România, cu siguranţă a putut fi realizată numai datorită contribuţiei Partidului Social Democrat la afirmarea valorilor social-democraţiei în Europa de sud-est, precum şi la dezbaterile de idei din cadrul familiei politice, a dorinţei partidului de a contribui la prestigiul şi credibilitatea social-democraţiei în zona Europei de sud-est.

Pentru partidul condus de domnul prim-ministru Adrian Năstase, la fel cum s-au încheiat capitole importante în plan guvernamental (eliminarea vizelor, integrarea în NATO, finalizarea negocierilor cu FMI, sau a diferitelor capitole de discuţie cu Banca Mondială), intrarea în normalitate înseamnă, până la urmă, şi intrarea Partidului Social Democrat în Internaţionala Socialistă, precum şi finalizarea, anul viitor, a negocierilor cu Uniunea Europeană, toate acestea făcând parte din etapele pe care partidul le-a anunţat ca parte a unui program major de modernizare, care să conducă la finalizarea perioadei de tranziţie.

Acest congres nu poate decât să confirme o evoluţie de 10 ani, de modernizare graduală a partidului. Este cert şi de necontestat faptul că PSD se bucură de încredere şi reprezentativitate la nivel mondial. Şi acest lucru a fost confirmat. Succesul ne aparţine. Surpriza, însă, a venit din interior. Partidul Democrat din România a jucat o scenă lipsită de moralitate şi maturitate politică. Este ridicol ca singurul vot împotriva intrării PSD în Internaţionala Socialistă să vină tocmai de la conaţionalii noştri, care nu înţeleg competiţia şi rolul pluralismului politic într-o societate democratică.

Acest gest lipsit de sens, sunt convinsă că i-a nemulţumit şi i-a mirat, totodată, chiar pe unii dintre membrii Partidului Democrat, care respectă valorile social-democraţiei. Chiar dacă acest lucru a fost intenţionat să ne descurajeze, putem afirma clar că, până acum, am demonstrat că ne respectăm angajamentele politice şi am reuşit să ne atingem obiectivele.

Pentru noi nu este decât un apogeu politic, şi am fi încântaţi să ştim că şi alţii, care se consideră social-democraţi, ne împărtăşesc această bucurie pe care, în momentul de faţă, o trăim.

România are nevoie în momentul de faţă de o guvernare care să fie apreciată la nivel mondial şi să continue reformele de integrare euro-atlantică, fapt de care Partidul Social Democrat a dat dovadă până în prezent. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Lucian Bolcaş.

Va urma domnul Aurel Daraban.

Domnul Costel Marian Ionescu a depus declaraţia la secretariat.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Ca urmare a celor hotărâte în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, Grupul parlamentar al Partidului România Mare urmează să facă această declaraţie politică.

Ne exprimăm profunda îngrijorare cu privire la iniţiativa unor cercuri extremiste, ce se pretind reprezentante ale minorităţii maghiare, de autonomizare a unei părţi din teritoriul ţării, pe baza unor criterii pur etnice, prin crearea aşa-zisului Consiliu Naţional Secuiesc, constituit prin reunirea a trei judeţe ale României într-o enclavă etnică, separată de structurile statului unitar român.

În pofida oricăror justificări date de iniţiatori, această acţiune este direct anticonstituţională, situându-se în afara oricărui cadru legal, constituind un atac material direct la adresa caracterului naţional unitar, indivizibil şi suveran al statului român.

Prin anacronismul reînvierii unor structuri feudale specifice secolului al XIII-lea, această iniţiativă contravine conceptelor moderne ale construcţiei europene actuale, concepte pe care autorii iniţiativei le siluiesc logic pentru a le putea folosi ca acoperire a scopurilor separatiste pe care le urmăresc.

Fidel principiilor democratice ale dezbaterilor libere, Partidul România Mare trebuie să constate că aceste principii au fost depăşite, atât prin conţinutul ideilor propagate, cât şi prin acţiunile materiale directe ce vizează fărâmiţarea teritoriului naţional.

Este necesar să tragem concluzii corespunzătoare şi din analizarea momentului materializării acestei iniţiative mai vechi. Considerăm acţiunile întreprinse ca având un caracter provocator, urmărind împiedicarea desfăşurării normale a procesului aderării României la Uniunea Europeană.

Apare, astfel, surprinzătoare şi contrară oricăror uzanţe diplomatice vizita preşedintelui Ungariei, stat ce a dorit să monitorizeze procesul nostru de integrare, vizită cu caracter particular, dar desfăşurată în absenţa şefului statului român şi a primului-ministru, în cadrul căreia s-a întâlnit, evident, tot neoficial, cu reprezentanţi ai acestei structuri nelegale.

Independent de poziţia, de data aceasta, oficială, adoptată, o astfel de întâlnire este menită să confere o pretinsă legitimitate existenţei acestora.

În acelaşi timp, este de reţinut că materializarea acestei iniţiative a început în paralel cu discuţiile privind modificarea Constituţiei şi s-au concretizat prin constituirea Consiliului Naţional Secuiesc, imediat după adoptarea acestor modificări.

Nu este străin autorilor acestei iniţiative atacul dur, adus în timpul dezbaterii modificărilor caracterului de stat naţional unitar al României. Nu le este străin faptul că, prin modificările adoptate, ce subminează caracterul de limbă oficială al limbii române, se poate deschide calea separatismului etnic.

Partidul România Mare se simte dator să tragă un semnal de alarmă cu privire la modul în care urmează să fie aplicate modificările constituţionale şi să afirme, aici, de la Tribuna Parlamentului României, primul organ statal care are această responsabilitate, că nu va îngădui să se aducă nici o atingere caracterului de stat naţional unitar al României, şi nici caracterului de limbă oficială al limbii române.

Sunt cel puţin bizare atitudinile PSD şi ale aliaţilor lor, UDMR, care în comunicate de presă condamnă sau se delimitează de aceste acţiuni, dar în fapt nu fac nimic, ci dimpotrivă împiedică orice acţiune concretă, de natură a curma aceste ilegalităţi.

Astfel, prin votul reprezentanţilor PSD şi UDMR, în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, a fost respinsă iniţiativa noastră privind organizarea unei dezbateri parlamentare cu această temă şi adoptarea unei declaraţii a Camerei Deputaţilor.

Tot prin votul reprezentanţilor PSD şi UDMR, în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, a fost respinsă cererea noastră de declanşare a procedurilor necesare constatării încetării calităţii de deputat a deputatului Szilagyi Zsolt, care şi-a încălcat jurământul de fidelitate faţă de ţară şi popor. De menţionat că domnul Szilagyi Zsolt este şi astăzi membru marcant al UDMR.

În aceste condiţii Partidul România Mare declară:

"Fidel ideilor de unitate şi suveranitate naţională, fidel principiilor democratice ale vieţii parlamentare, considerăm că orice acţiune menită să aducă atingere acestor principii se situează în afara cadrului constituţional şi legal, urmând a fi sancţionată ca atare. Respectând drepturile minorităţilor naţionale, cerem şi acestora să respecte atributele fundamentale ale statului care le conferă aceste drepturi şi să le exercite sau să le promoveze numai într-un cadru legal. Respingem orice formă de dialog cu autorii acţiunilor de dezmembrare a statului român.

Solicităm Executivului, care este Guvernul României, să ia în această calitate măsurile legale ce se impun pentru restabilirea autorităţii statului român pe întreg teritoriul ţării, desfiinţând faptic structurile nelegal constituite, sancţionând participanţii la ele şi înlăturându-i din toate organele autorităţii publice române. Solicităm din nou o dezbatere parlamentară cu privire la aceste aspecte, finalizată printr-o declaraţie considerată esenţială, în aplicarea pe viitor a prevederilor constituţionale.

Considerăm nedemnă prezenţa în rândurile noastre a unui deputat care şi-a încălcat jurământul de fidelitate, şi solicităm din nou Biroului permanent al Camerei luarea măsurilor necesare încetării calităţii sale". Declaraţie în numele Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Aurel Daraban.

Va urma domnul deputat Ilie Merce.

Domnul deputat Sonea depune declaraţia la secretariat.

Domnul Aurel Daraban:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi, multitudinea de evenimente din ultimele trei săptămâni a făcut ca un eveniment major să fie trecut sub tăcere, atât de Parlament, cât şi de mass media.

Recenta alegere a României ca membru nepermanent în Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite are o semnificaţie deosebită, deoarece acest fapt înseamnă recunoaşterea contribuţiilor aduse de ţara noastră în ultimii doi ani în plan bilateral, regional şi multilateral.

După cum ştim, candidatura României a fost depusă în 1997. De atunci au fost întreprinse serioase eforturi de convingere de către diplomaţia românească, de argumentare a poziţiei şi cererii noastre. Aceste eforturi serioase au fost încununate prin votul extraordinar, aş putea spune, a 174 de ţări care s-au pronunţat în favoarea noastră, ceea ce sigur generează un orizont de aşteptări în alb al comunităţii internaţionale faţă de prestaţia României în Consiliul de Securitate.

România a fost susţinută de toate ţările membre ale NATO, de statele europene, de grupul est-european, de membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate.

Indubitabil este şi o recunoaştere a statutului şi a credibilităţii pe scena internaţională pe care o are România la ora actuală. Pot afirma că acest moment vine ca o schimbare minunată, ca o renaştere în urma căreia România îşi ia locul cuvenit în comunitatea internaţională şi în destinul său european natural.

Cu certitudine, ne aşteaptă doi ani care nu vor fi lipsiţi de dificultăţi, dar trebuie să înţelegem că întreaga clasă politică are datoria să gestioneze această fereastră de oportunitate în mod competent.

Astfel, în 2004 urmează să ne consolidăm, din punct de vedere formal, statutul cu alianţa nord-atlantică, iar în 2005 să semnăm tratatul de aderare la Uniunea Europeană, să ne câştigăm locul pe care considerăm că ţara noastră îl merită în lume.

Cred că atitudinea noastră dominantă trebuie să fie una de conştientizare a responsabilităţii imense care ne aşteaptă. Acest statut de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU va permite ţării noastre să fie prezentă în dezbaterile marilor probleme privind instabilitatea internaţională.

Ne aflăm în plină desfăşurare a unei alianţe mondiale de luptă împotriva terorismului, de luptă împotriva criminalităţii internaţionale şi lucrurile au căpătat dimensiuni noi, inclusiv în zona noastră. România va fi un factor prezent, inclusiv în dialogul politic cu NATO şi cu Uniunea Europeană, unde se conturează tot mai clar zonele şi temele faţă de care procesul decizional şi strategiile regionale sunt greu de conceput fără aportul României de azi: sud-estul european, vecinătatea Uniunii Europene şi NATO extinse, Bazinul Mării Negre şi ansamblul geopolitic al Orientului Mijlociu, construcţie post-conflict, prevenirea şi contracararea riscurilor noi.

Repet, acest nou statut solicită cu deosebire clasei politice româneşti o atitudine total responsabilă, pentru că la urma urmei este vorba de interesul naţional al României. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Ilie Merce.

Va urma domnul Tiberiu Sbârcea.

Domnii deputaţi Gheorghe Roşculeţ şi Liviu Negoiţă au depus la secretariat.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Televiziunea Română - o cloacă de fraude şi abuzuri sub pulpana PSD-ului".

Prin hotărârea Consiliului de Administraţie a TVR, la 1 martie a.c., a fost schimbată complet structura organizatorică a Radio televiziunii Române. În aplicarea acestei hotărâri s-au comis următoarele abuzuri şi ilegalităţi:

1. În funcţiile de conducere din noua organigramă au fost numiţi fără concurs, pe criterii de nimeni cunoscute până astăzi, de către preşedintele - director general, domnul Valentin Nicolau, directori, redactori-şefi şi şefi de serviciu, toţi membri interimari, până la organizarea de concursuri pentru ocuparea acestor posturi.

Au trecut de atunci 7 luni, chiar mai mult, timp în care concursurile trebuiau, conform legii, să aibă loc, dar nu au fost nici măcar anunţate, interimatul riscând să se prelungească la infinit, cu consecinţe grave pentru asigurarea echidistanţei cerute de lege şi informarea corectă a telespectatorilor.

2. Structura Comitetului director a fost impusă ilegal de către preşedintele, director general, cu sprijinul Consiliului de Administraţie, încălcându-se art.28 pct.c) din Legea nr.41 de funcţionare a Societăţii de Radioteleviziune, care precizează clar că posturile din Comitetul director se ocupă prin concurs. Nici până azi aceste concursuri n-au fost organizate.

În absenţa acestui concurs, nimeni nu ştie ce calităţi manageriale îi îndreptăţesc pe membrii numiţi interimar să ia deciziile care revin Comitetului director, conform Legii nr.41, cu atât mai mult cu cât unii dintre ei au devenit peste noapte dintr-un simplu şef de serviciu, director de departament şi membru în Comitetul director (vezi cazul Constantin Constantinescu, un exemplu).

3. Între timp, directorilor şi redactorilor-şefi interimari li s-au mărit lefurile în afara cadrului legal, oferindu-li-se nişte sume între 28 milioane şi 40 de milioane de lei, preşedintele, director general, asigurându-şi astfel sprijinul total pentru măsurile abuzive pentru subordonarea totală a Televiziunii publice puterii actuale, din sfera căreia provine.

Profitând de acest context, noilor şefi li s-au pus la dispoziţie birouri, care au fost, chiar în primele săptămâni după numire, reamenajate, renovate, remobilate, deşi nimic nu justifica aceste cheltuieli urgente din bugetul Televiziunii publice.

4. Profitând de schimbarea organigramei, redactorii care lucraseră în TVR, pe baza unei convenţii civile sau pe contract de colaborare, au fost angajaţi cu contract de muncă pe durată nedeterminată sau determinată, fără concurs, cu încălcarea prevederilor Codului Muncii şi a Contractului colectiv de muncă.

5. Au fost, de asemenea, angajaţi ilegal, pensionari, deşi în cazul lor Codul muncii prevede organizarea unui concurs. Unii dintre ei nici măcar nu sunt consideraţi angajaţi prin cumul şi li se acordă bonuri de masă în mod ilegal, situaţie pe care o întâlnim la Redacţia de literatură şi artă etc., în condiţiile în care alţi angajaţi au fost pensionaţi în regim de urgenţă, deşi aveau emisiuni incluse în grila de programe în curs de desfăşurare.

6. Profitând de aceeaşi schimbare a organigramei, redactorul-şef al redacţiei Literatură-arte, a promovat redactor pe post de realizator, pe criterii arbitrarii, clientelare şi fără concurs intern, cum prevăd reglementările în vigoare (vezi cazul doamnei Ioana Drăgan, Ruxandra Ţuchel din redacţia Literatură-Arte ş.a.m.d.).

7. Pentru a crea o aparentă tentă de profesionalism măsurilor luate ilegal, redactorul-şef al redacţiei Literatură-artă a strâns bani de la membrii redacţiei pentru a tipări un aşa-zis album de prezentare a redacţiei. Cu aceşti bani s-au făcut câteva fotografii incluse în albumul care nu are decât 5 file, s-a organizat o aşa-zisă trataţie pentru directorii de canale. Banii cheltuiţi în acest scop nu au fost justificaţi în nici un fel. În plus, aşa-zisa prezentare a redacţiei în faţa directorilor de canale nu se justifică în nici un fel, ei având obligaţia elementară să cunoască performanţele şi competenţele echipei redacţionale din TVR sau, în caz contrar, să ceară fişa postului şi date personale ale angajatului de la Direcţia resurse umane. În lipsa acestor cerinţe minime de cunoaştere şi utilizare corectă a resurselor umane, s-a ajuns ca din echipa redacţiei Literatură-artă să facă parte oameni fără studii superioare, să lucreze persoane care nu au nici o tangenţă cu literatura şi arta, printre ei mulţi fiind ingineri, despre care nu se ştie cum au ajuns să lucreze în acest domeniu atât de important.

Faţă de cele de mai sus, solicit Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Camera Deputaţilor să verifice abuzurile şi ilegalităţile semnalate şi să dispună măsurile legale. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Tiberiu Sbârcea.

Va urma domnul Nicolae Leonăchescu.

Domnul deputat Vlad Hogea şi domnul Bozgă ion au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi parlamentari,

Intervenţia mea se numeşte: "De ce atâta înverşunare?

Referendumul de revizuire a Constituţiei s-a desfăşurat de ceva timp şi azi vorbim de o Constituţie a României 2003; ea este forma republicată a Constituţiei României din 1991, cu actualizarea şi renumerotarea articolelor, revizuită prin Legea nr.429/2003, aprobată prin Referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, confirmat prin hotărârea Curţii Constituţionale nr.3/22 octombrie 2003.

Constituţia conţine o serie de prevederi utile, corecte şi concrete, care au fost dezbătute în Comisia de revizuire, comisie din care au făcut parte parlamentari din toate partidele politice, şi care, fără prezenţa Partidului România Mare, au votat pentru în plenul reunit parlamentar.

Nu am înţeles şi nu voi înţelege poziţia, adeseori duşmănoasă, a Partidului Naţional Liberal şi a Partidului Democrat, în declaraţiile care au urmat referendumului, în mass media, cu privire la reuşita prezentării românilor la vot în procent de peste 55%.

Oare când aţi fost corecţi şi v-aţi exprimat cu adevărat: înainte sau după referendum?

De ce s-a făcut atâta zarvă de faptul că nu se va introduce votul uninominal, că nu se va introduce controlul averilor ilicite, că nu se va restrânge şi va înceta să mai fie un paravan al corupţiei şi abuzurilor imunitatea parlamentară, că nu va exista transparenţă totală privind biografia demnitarilor şi a candidaţilor la funcţii de conducere, atât timp cât astăzi aceste probleme sunt pe agenda de lucru sau sunt rezolvate?

Stimaţi colegi, aţi sfătuit să nu se meargă la referendum sau să nu se voteze, sau să se voteze contra diferite uniuni, fundaţii, asociaţii, federaţii, ligi, forumuri sau grupări. Pentru ce?

Avem oare dreptul de a îndemna ca, prin neparticipare la vot, să se decidă într-o chestiune vitală şi istorică? De ce atâta înverşunare? Prin dreptul constituţional de participare la vot trebuie să ne exprimăm poziţia în faţa urnelor.

Stimaţi colegi, Constituţia actualizată, votată şi confirmată prin hotărârea Curţii Constituţionale este a noastră, a tuturor şi constituie de azi înainte o poartă deschisă larg de intrare a României în Uniunea Europeană. Dumnezeu să ne dea gândul cel bun. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonăchescu.

Va urma domnul Dumitru Chiriţă.

Domnul Marin Anton depune la secretariat declaraţia.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În această perioadă de tranziţie către un nou model socio-economic pe care ni-l dorim a reprezenta o soluţie fericită, problema tineretului şi deci a viitorului nostru este fundamentală.

Semnalele pe care le receptăm din realitatea înconjurătoare sunt descurajante, ca să nu zic sumbre.

Tineri şi tinere caută insistent un loc de muncă şi nu găsesc! Nu încearcă să întemeieze familii pentru că nu au locuinţe şi nici certitudinea unui venit care să le asigure un trai decent.

Pasiunea pentru învăţătură a dispărut, în marea majoritate a cazurilor. Motivaţia pentru performanţa şcolară este foarte slabă şi exemplele negative se înmulţesc.

Debusolaţi, tinerii îşi găsesc refugiul în uitare lăsându-se atraşi spre viaţa facilă din discoteci unde alcoolul, drogurile, violenţa şi prostituţia sunt tentaţii curente cărora nu le rezistă.

Tineretul nostru nu mai crede în promisiuni de nici un fel. Din ce în ce mai mulţi tineri pleacă în alte ţări în speranţa că vor găsi condiţii mai bune de muncă şi viaţă. Pierdem populaţia fertilă din cauza unui management social catastrofal.

Unii dintre ei devin infractori; alţii îşi procură diplome pe bani şi tot cu bani devin salariaţi în structurile statului, nenorocind lumea cu lipsa lor de pregătire.

De ce oare Executivul încurajează comerţul cu diplome oferite de instituţii de învăţământ tip SRL?!

În Basarabia, a apărut un fenomen social nou: foarte mulţi tineri fac poezii! Unii văd în asta o expresie a capacităţii de creaţie.

Eu constat că este vorba de un refugiu în vis, în lipsa unor deschideri în plan material.

Administraţia publică locală a neglijat tineretul şi l-a pierdut!

Primăriile din marmură eternizează o birocraţie haină pentru care tineretul creează probleme supărătoare.

Am inversat raporturile, stimaţi colegi, şi de aceea nu trebuie să ne mai mire că tinerii sunt indiferenţi la fenomenul politic! Nefiind ascultaţi şi ajutaţi să se exprime, mulţi tineri vor eşua pe coordonatele infracţiunilor de tot felul şi ale vieţii de emigrant.

Atragem atenţia asupra acestui fenomen dureros şi cerem Guvernului ca raportarea vieţii politice la tineret să revină la normal.

Tinerii nu creează probleme într-o societate raţională, condusă în mod adecvat. Ei pot contribui la progresul general!

Tineretul nu este o problemă; el este o soluţie!

Vă mulţumesc!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Chiriţă.

Va urma domnul Gheorghe Dinu.

Vă rog să reţineţi că nu mai avem prea mult timp la dispoziţie, ca atare rog concentrare din partea colegilor care mai au intervenţii.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La sfârşitul lunii octombrie 2003, domnul Adrian Năstase, în calitate de preşedinte al Partidului Social Democrat şi domnul Marius Petcu, în calitate de preşedinte al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România "FRĂŢIA" au semnat un acord de colaborare şi parteneriat, pornind de la modelul social-democrat european, prin care echilibrul dintre competiţie, colaborare şi solidaritate se poate realiza şi pe baza înţelegerilor dintre partidele social-democrate şi confederaţiile sindicale.

Acest acord de colaborare şi parteneriat nu reprezintă un element de noutate. El este un element de continuitate, care pune în evidenţă faptul că Partidul Social Democrat promovează politicile economice şi sociale, într-un echilibru deplin între interesele capitalului şi cele ale salariaţilor.

De asemenea, prin semnarea acestui acord, se dovedeşte o dată în plus că social-democraţia este doctrina care răspunde în cele mai bune condiţii aspiraţiilor salariaţilor, şi că cele două organizaţii pot acţiona împreună pentru consolidarea democraţiei participative pe calea parteneriatului social.

Prin semnarea acestui acord se extinde posibilitatea participării sindicatelor la procesele decizionale într-o manieră organizată şi profesionistă. Pentru punerea în aplicare a acordului de parteneriat, PSD-ul va continua susţinerea în Parlament a propunerilor CNSRL "FRAŢIA", care vizează legislaţia economică şi socială, aşa cum a făcut-o în cadrul Legii sindicatelor, Codului Muncii şi a proiectului de Cod fiscal.

În acelaşi timp, cele două organizaţii vor constitui grupe consultative comune, la nivel central şi local pentru susţinerea şi monitorizarea procesului legislativ.

Pentru responsabilizarea tuturor structurilor celor două organizaţii, la nivel teritorial vor fi semnate acorduri similare între filialele teritoriale PSD şi CNSRL "FRĂŢIA".

În vederea asigurării unei contribuţii directe la derularea unor politici economice şi sociale, în interesul salariaţilor, Partidul Social Democrat va identifica şi promova în structurile sale politice, şi respectiv executive, specialişti sau personalităţi recomandate de CNSRL "FRĂŢIA", iar CNSRL "FRĂŢIA" se va preocupa permanent şi constant de întărirea structurilor PSD la toate nivelurile.

Acest model de colaborare şi parteneriat funcţionează de mai bine de 100 de ani la nivelul partidelor social-democrate sau socialiste, membre ale Internaţionalei Socialiste.

Modelul social european, consfinţit şi prin proiectul de Constituţie Europeană, a fost determinat şi de această colaborare şi parteneriat, existente la nivelul partidelor socialiste sau social-democrate din ţările membre ale Uniunii Europene.

Odată cu primirea PSD-ului în Internaţionala Socialistă, colaborarea şi parteneriatul dintre PSD şi CNSRL "FRĂŢIA" se va dezvolta pe noi planuri, astfel încât şi în România, într-un termen cât mai scurt, dezvoltarea capitalului să asigure un nivel al veniturilor şi al prestaţiilor sociale, compatibil cu cel al ţărilor membre ale Uniunii Europene.

Primirea în Internaţionala Socialistă a Partidului Social Democrat reprezintă o dată în plus recunoaşterea internaţională şi europeană a faptului că Guvernul României, condus de domnul Adrian Năstase, a promovat şi promovează politici economice, sociale compatibile cu cele ale partidelor de aceeaşi orientare care guvernează în ţările membre ale Uniunii Europene.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnule preşedinte, vă rog să luaţi act de faptul că, împreună cu domnul deputat Daraban, mai depunem o declaraţie politică care vizează atacurile mârşave care sunt în momentul de faţă la adresa domnului ministru al administraţiei şi internelor, domnul Ioan Rus.

Domnul Corneliu Ciontu:

E-n ordine.

Dau cuvântul domnului Gheorghe Dinu. Va urma doamna deputat Maria Lazăr. Domnii deputaţi Raj Tunaru Alexandru şi domnul Emil Boc au depus la secretariat.

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Divizarea căii ferate a pregătit terenul pentru corupţie şi clientelism politic".

Nici nu s-au stins bine ecourile caterincii de sâmbătă, duminică, intitulată pompos "Referendum pentru revizuirea Constituţiei", un spectacol penibil şi grotesc al maşinaţiunilor şi ilegalităţilor teritoriale de tot felul, o adevărată repetiţie în vederea fraudării alegerilor de anul viitor şi Guvernul Adrian Năstase a trecut, împins de la spate de semnalele venite din exterior, la curăţenia de toamnă.

După demisia sau demiterea celor trei miniştri, insistent cerută de presă în ultimele săptămâni, a venit imediat rândul la trei directori de companii naţionale din parohia păstorită de domnul ministru Miron Mitrea.

Nu-mi este deloc surprinzător faptul că printre aceşti ultimii trei funcţionari de rang înalt, implicaţii în scandalul de corupţie cu iz penal se află Mihai Necolaiciuc, fostul director general al Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. S.A. şi administrat de infrastructura feroviară.

De nenumărate ori, de la tribuna Camerei Deputaţilor, prin declaraţii, interpelări şi propunerile legislative, precum şi prin intervenţii în media am atras atenţia asupra haosului în care este gestionat capitalul feroviar. Fărâmiţarea inconştientă a administraţiei C.F.R. în 38 de entităţi mai mari sau mai mici, nicăieri întâlnită în Europa, a creat teren propice pentru corupţie şi clientelism politic, pentru furtul banului public, inclusiv al celui european, pentru abuzuri de tot felul, fiecare din cei 38 de şefi, dar mai ales cei trei mari boşi de la infrastructură, transport, marfă şi transport călători, crezându-se stăpâni atotputernici şi considerând societatea de stat ca proprietatea sa.

Una dintre cele mai tragice consecinţe a fost disponibilizarea masivă de personal, aruncarea pe drumuri a mii de oameni cu înaltă calificare, pentru acoperirea pierderilor cauzate de cheltuielile administrative exagerate, de folosirea iraţională a fondurilor din folosul unei clientele a P.S.D., chiar de furtul sadea, aşa cum se dovedeşte în ultimul timp.

De fapt, cine este Mihai Necolaiciuc? Presa de la Iaşi, de unde se trage, l-a denumit "Jupânul Moldovei", a cărui primă grijă, de când a fost instalat în fruntea companiei de infrastructură C.F.R., în anul 2000, a fost să-şi edifice la Bojorâta o vilă cu trei nivele, estimate la 300.000 de dolari, ultimul răgnet, cu termopane, balustrade nichelate, reflectoare, teren de tenis etc. şi badyguarzi la poartă. Şi ca să nu se zică că s-a îngrijit numai de propria bunăstare a înzestrat haltele şi gările din aproprierea Bojorâtei, de pe secţia Suceava, Vatra Dornei cu tâmplărie de aluminiu, geamuri termopan, acoperişuri din tablă cu aparenţă de sticlă şi ţiglă, aparate de aer condiţionat, pavaje din dale ornamentale. Ce mai, ultima modă în construcţii, mai ceva ca în Elveţia! Cu ce bani, când nu sunt fonduri pentru reparaţii de linii şi la instalaţii, conform normativelor de funcţionare, în timp ce condiţiile călătoriei sunt deplorabile, pentru că parcul de vagoane de călători nu se repară sau nu se înlocuieşte cu altul nou, când este ameninţată permanent siguranţa circulaţiei, când ceferiştii sunt înştiinţaţi că nu vor primi prime de Crăciun şi nici salarii? Dar Mihai Nicolaiciuc nu s-a mulţumit numai să deturneze subvenţia din bugetul de stat al României, primită de companie, ci s-a băgat şi în fondurile europene, destinate unor lucrări de modernizare şi reabilitare a infrastructurii feroviare, astfel că a ajuns să fie cercetat de OLAPS şi PNA, la sesizarea Bruxelles-ului, pentru ilegalităţi în folosirea acestora.

Un alt scandal dezvăluit de presa ieşeană este şi cel legat de încredinţarea unor lucrări de renovare a Gării Iaşi, respectiv livrarea termopanului printr-o firmă aparţinând unui secretar de stat în Ministerul Transporturilor, ceea ce i-ar asigura până acum lui Mihai Necolaiciuc scaunul din fruntea Companiei Naţionale.

Cu ce s-au ocupat cei ce alcătuiesc corpul dumneavoastră de control, domnule ministru Miron Mitrea, sau cei 8 consilieri personali, care printr-o logică de bun-simţ, măcar, ar fi trebuit să vă sesizeze de neregulile din calea ferată, pe bani publici sau pe banii Comunităţii Europene.

A trebuit să vină Bruxelles-ul să sesizeze oficialităţile româneşti despre modul cum sunt cheltuiţi banii europeni în domeniul feroviar? Cum se poate interpreta gestul dumneavoastră, ca la sesizarea Bruxelles-ului şi la sesizările pe toate căile ale mediei româneşti, în loc să-l demiteţi şi să-l daţi pe mâna organelor de cercetare penală, l-aţi numit director adjunct pe acolo, prin minister.

De ce, domnule ministru Miron Mitrea, în loc să urmaţi exemplul domnului Şerban Mihăilescu, să vă daţi demisia, continuaţi să-l acoperiţi pe acest om? Este timpul ca cei ce fură şi cei ce-şi bat joc de banul public să răspundă, indiferent de poziţia ocupată! Degeaba se afirmă creşterea economică, care este numai în teorie, dacă nu este stârpită corupţia şi în primul rând cea înaltă. Populaţia nu va simţi binefacerile.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Doamna Maria Lazăr:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Recentul Congres al Internaţionalei Socialiste, desfăşurat la Sao Paolo, în Brazilia, a adoptat cererea P.S.D. de a deveni membru cu drepturi depline al acestei prestigioase organizaţii politice, fondată în anul 1864, care cuprinde un număr important de partide social democrate şi socialiste din lume.

Premergător acestui eveniment, Internaţionala Socialistă a Femeilor şi cea a Tineretului, au admis la rândul lor organizaţiile de femei şi de tineret ale P.S.D.

Admiterea P.S.D. în marea familie a socialiştilor reprezintă un succes remarcabil, o recunoaştere a statutului şi programului său de natură social-democrată, dar şi a capacităţii sale politice, al celui mai puternic partid din România, dovedită prin guvernarea ţării şi rezultatele vizibile în ce priveşte democratizarea societăţii româneşti, asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor săi, principii care alături de altele caracterizează ideologia şi politica internaţionalei socialiste.

Faptul că această cooptare s-a realizat direct, ca membru cu drepturi depline, fără impunerea unei perioade de stagiu obligatorie până acum pentru toate partidele care au candidat, dă drepturi depline P.S.D. să-şi exprime votul asupra tuturor hotărârilor şi deciziilor privind prezentul şi viitorul social democraţiei în Europa şi în lume şi sunt convinsă că acest vot va fi unul de oportunitate şi responsabilitate.

În acelaşi timp, calitatea de membru al Internaţionalei Socialiste acordată P.S.D. înseamnă puncte valoroase acumulate de Guvernul condus de premierul Adrian Năstase în favoarea integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, prin susţinerea solidară a României de către partidele social democrate ce compun Partidul Socialiştilor Europeni din ţările care sunt deja membre ale Comunităţii Europene. Ziua de 28 octombrie 2003 reprezintă o dată istorică pentru P.S.D., data recunoaşterii maturităţii sale şi al social-democraţiei româneşti, după o perioadă de transformări şi acumulări esenţiale petrecută după 1989.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Emil Crişan şi va urma ultimul vorbitor, dar nu cel din urmă, domnul deputat Ion Florentin Sandu.

Domnul Emil Crişan:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Roşia Montană - Gold Corporation otrăveşte viaţa Munţilor Apuseni, încă înainte de începerea investiţiei propuse".

După ce o comisie parlamentară comună, stabilită pentru efectuarea unei analize asupra proiectului de dezvoltare minieră Roşia Montană, s-a deplasat în luna mai a.c. în zonă, unde pe parcursul a două zile de audieri s-au tras o serie de concluzii, întocmindu-se un raport, care în luna iunie a fost depus la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor spre a fi analizat ulterior de cele două Camere, nimic nu se mai cunoaşte despre acel raport.

După ce primul ministru al României, domnul Adrian Năstase, a spus la o întâlnire cu presa că atâta vreme cât el va conduce Guvernul, proiectul pentru aurul din Apuseni nu va primi aprobare, după cum titrează ziarul "Evenimentul Zilei", din data de 3 iunie 2003, în articolul "El Dorado se amână", în zona Munţilor Apuseni acţiunile distrugătoare ale Roşiei Montana - Gold Corporation au depăşit graniţele localităţii Roşia Montană.

La cabinetul parlamentar din oraşul Abrud am primit sâmbătă, 25.10.2003, memoriul unei delegaţii de 15 familii din Comuna Bucium, situată în imediata vecinătate cu Roşia Montană şi care ne-au adus la cunoştinţă următoarele: în primăvara anului 2002, urmare a cererii Roşia Montană - Gold Corporation privind executarea de cercetări geologice şi foraje subterane în zona Bucium, Rodu, Frasin, Consiliul Local al comunei şi-a dat avizul pentru obţinerea autorizaţiei de lucrări. Premergător avizului s-a încheiat un protocol care se referă şi la problemele de mediu, în speţă poluarea apelor subterane şi a aerului.

Astfel, Roşia Montană - Gold Corporation a obţinut o autorizaţie de lucrări valabilă până în luna august 2003, demarând lucrările în perimetrul menţionat. Aceste lucrări au constat în defrişări, drumuri acces şi foraje în perimetrele Rodu Vest, Rodu Sud şi Frasin. Versantul Frasin, care deversează spre Valea Şesii, sat cu câteva zeci de gospodării, a creat prima undă de poluare. Urmarea unui foraj executat la limita inferioară a zonei împădurite s-a poluat sursa de apă aparţinând unei familii. Activitatea s-a oprit odată cu începerea iernii, fiind reluată în luna august 2003, când a fost prelungită şi autorizaţia de lucrări. Atunci s-a trecut la executarea de foraj în zona Frasin, versantul înspre Valea Şesii. După trecerea de la foraj uscat la foraj umed, au apărut şi problemele, adică infestarea pe rând a fântânilor din care cele 15 familii semnatare ale memoriului utilizează apa potabilă pentru consumul lor şi al animalelor din gospodăriile proprii, prin antrenarea particulelor de rocă sfărâmată şi a emulsiei utilizate la foraj în pânza freatică. Pentru data de 24 octombrie 2003 s-a primit de către fiecare familie afectată invitaţia de a participa, la Primăria Bucium, la o discuţie despre activitatea Roşia Montană - Gold Corporation în comună şi felul în care aceste activităţi îi afectează pe cetăţeni. Aici, cei afectaţi de poluare au anunţat că majoritatea prezintă tulburări digestive şi că animalele refuză să bea apă din sursele afectate, că sunt nevoiţi să care apă de la mare distanţă şi au solicitat o soluţie de rezolvare din partea companiei.

Dar, stupoare, pentru faptul că am cerut să bem apa pe care o băusem cu două luni înainte, am fost acuzaţi de către domnul John Asten, directorul Departamentului Mediului din partea companiei, de faptul că ne-am fi turnat singuri în fântână motorină şi bentonită curată din depozitele împrăştiate în pădure, prin bunăvoinţa companiei şi somaţi să denunţăm făptaşul, pentru a avea şansa să ne limpezim apele, menţionează semnatarii memoriului. În rest, nici o soluţie.

În numele acestor familii disperate, în calitate de parlamentar care a copilărit şi a crescut în această bijuterie a naturii, care este Comuna Bucium, adresez un S.O.S. Guvernului României şi personal domnului prim-ministru Adrian Năstase, de a interveni pentru stoparea în continuare a poluării şi degradării mediului în această zonă, precum şi de a reabilita sursa vitală pentru cele 15 familii semnatare, adică apa, având în vedere că instituţiile judeţene solicitate să sprijine rezolvarea stării de lucruri create nu au reuşit prea mare lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ion Florentin Sandu.

Domnul Ion Florentin Sandu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Penibil şi grotesc".

Penibil şi grotesc, aşa poate fi caracterizat gestul de săptămâna trecută al Partidului Democrat din România de a vota, singur, împotriva a 145 de partide social-democrate din întreaga lume, neadmiterea PSD-ului din România în Internaţionala Socialistă.

Să fie oare PD-ul singurul deţinător al valorilor social-democrate din lume? Să fi deviat celelalte 145 de partide de la această doctrină? Sau, ca de nenumărate ori până acum, Partidul Democrat se crede buricul pământului şi că tot ce mişcă în lumea asta gravitează în jurul lui.

Această întâmplare îmi aduce aminte de o alta, care nu are legătură cu politica, dar care are menirea de a ne arăta capacitatea de neegalat a noastră, a unor români, de a ne faulta reciproc, mai ales atunci când ne întâlnim în străinătate.

Acum câţiva ani eram într-o delegaţie la Bruxelles, la Comisia Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. Din delegaţie făceau parte 6-7 directori generali de la marile combinate siderurgice din România şi de la Casele de Comerţ specializate. Trebuia să prezentăm un raport de ţară privind situaţia la acea vreme a siderurgiei din România. Din cauze care acum nu mai prezintă nici o importanţă, cel care întocmise raportul şi trebuia să-l prezinte nu a mai putut veni cu noi şi ne-am trezit cu o zi înainte că nu aveam ce prezenta în faţa comisiei.

Pentru a ieşi din această situaţie total neplăcută, ne-am adunat câţiva dintre colegi, am lucrat toată noaptea şi am întocmit un raport plauzibil, cu date cât mai apropiate de realitate, pe care a doua zi l-am prezentat în plen, având aprecieri favorabile din partea tuturor participanţilor străini.

Ei bine, primul român care s-a ridicat şi a luat cuvântul, exprimându-şi totalul dezacord cu cele prezentate, a fost unul dintre colegii noştri, care a ţinut să arate că datele privitoare la combinatul lui nu erau foarte corecte. Am simţit cum cade cerul pe noi. Am simţit cum toată lumea ne privea ca pe nişte gândaci într-un insectar. O situaţie mai penibilă şi mai ridicolă nu credeam că o să mai întâlnesc vreodată. Dar, uite că săptămâna trecută s-a petrecut ceva asemănător.

Care a fost câştigul dumneavoastră politic, domnilor din PD? Că v-aţi făcut de râs, vă priveşte! Este dreptul dumneavoastră constituţional. Dar ce aveţi cu noi, ceilalţi cetăţeni ai României, care ne străduim să arătăm lumii întregi adevărata faţă a noastră şi nu cea de cârcotaşi, pe care o afişaţi permanent, de oameni puşi tot timpul pe harţă şi de intoleranţi până la absurd.

De altfel, atitudinea dumneavoastră în cadrul Internaţionalei Socialiste (din care încă mai faceţi parte) se constituie într-un vot de blam pe care vi l-aţi acordat singuri şi în acelaşi timp poate constitui un serios semnal de alarmă pentru proaspeţii dumneavoastră aliaţi, liberalii. Ei pot să vadă mai bine cu cine au dat mâna şi care va fi viitorul acestei uniuni de circumstanţă.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul şedinţei.)

Domnul Marin Anton:

În aceste zile, noi toţi, aşteptăm să aflăm care este cu adevărat părerea autorităţilor de la Bruxelles despre economia românească, dar, mai ales, ce avem de făcut mai departe pentru a urma calea integrării în structurile Uniunii Europene.

Indiferent, însă, de felul în care vor fi făcute anumite aprecieri în raportul de ţară, executivul ar trebui să se teamă de faptul că economia românească nu prea oferă motive de satisfacţie şi optimism.

Reorganizarea lentă şi privatizarea aproape inexistentă a sectorului energetic, indisciplina financiară a întreprinderilor de stat, folosirea unor metode discutabile pentru ştergerea datoriilor unor întreprinderi şi, nu în ultimul rând, comportamentul prea îngăduitor al statului în raport cu anumite efecte sociale, pot constitui motive de îngrijorare faţă de felul în care suntem percepuţi. Doar creşterea economică constantă nu poate justifica existenta unei economii de piaţă funcţionale.

Povara fiscalităţii, scumpirea utilităţilor, precum şi majorarea în permanenţă a unor taxe şi impozite rămân dificultăţile reale care apasă doar asupra celor care, de ani buni, susţin, aproape exclusiv, creşterea economică. Ne referim aici la întreprinderi viabile, dar care, în loc să primească facilităţi de un fel sau altul, sunt lăsate pradă fiscului şi controalelor excesive.

Pentru aceşti agenţi economici ar trebui să găsească guvernanţii stimulente şi politici economice adecvate, şi nu pentru întreprinderile falimentare de stat care sunt alimentate cu bani de la buget sub ameninţarea că blochează drumuri sau sparg geamuri de sedii PSD !

Până acum n-am demonstrat că avem determinarea necesară de a crea o economie de piaţă funcţională şi un climat de afaceri concurenţial şi sănătos. Însa, odată ce raportul de ţară va deveni public poate şi Guvernul României va deveni motivat să îndeplinească criteriile de performanţă cerute dacă doreşte să supravieţuiască la putere. Aşteptăm cu interes!

Domnul Nicolae Vasilescu:

"Se va înfăptui Ungaria Mare cu ajutorul nostru?"

Anumiţi lideri politici din Austria, Italia şi Croaţia se pare că pregătesc refacerea unei bune părţi din fostul Imperiu Austro-Ungar. Potrivit presei britanice, planul ar viza crearea unei "superregiuni" care să concureze cu nucleul politico-economic format în Europa Occidentală de state puternice, precum Germania, Franţa, Marea Britanie. Se au în vedere proiecte de infrastructură, cât şi iniţiative în domeniul economic, energetic, cultural şi turistic. În paralel cu această iniţiativă ar lua fiinţă, în 2005, o "regiune de cooperare transfrontalieră", rezultat al cooperării Austriei, Cehiei, Ungariei şi Slovaciei, pentru a participa la reîntregirea vechiului Imperiu. Ea va include Viena, regiunile Burgenland şi Austria Inferioară, precum şi Bratislava (Slovacia), localităţile ungare Györ şi Sopron şi se va extinde la nord-est până la Brno şi Trnva (Cehia). În acest sens, presa relatează că oficialităţi din cele patru state au semnat în Austria, în luna septembrie a.c.,o declaraţie de intenţie.

Întrebarea care se pune este: cine are interes să se refacă Imperiul Austro-Ungar?

În România, Budapesta a finanţat înfiinţarea primului Consiliul Local al Secuilor şi s-a solicitat deja ca drepturile minorităţii maghiare să intre sub incidenţa viitoarei Constituţii a Uniunii Europene.

Pe 21 octombrie 2003, la Tîrgu-Mureş, a avut loc şedinţa de constituire a Scaunului Secuiesc Mureş al Consiliului Naţional Secuiesc, pentru stabilirea autonomiei. În cadrul şedinţelor, care au început cu intonarea imnului secuilor, s-a prezentat conceptul de autonomie. Autorităţile judeţene din Covasna, declară preşedintele CJ Demeter Janos, vor solicita sprijin diplomatic preşedintelui Ungariei, Madl Ferenc, în vederea înfiinţări Regiunii de Dezvoltare a Ţinutului Secuiesc, la vizita acestuia în Covasna, la invitaţia Bisericii Reformate.

Ministerul ungar al Integrării Europene a elaborat chiar şi textul propunerii referitoare la drepturile minorităţilor, iar Ministerul ungar de Externe a transmis în mare grabă acest document Comisiei de Mediere a UE.

De asemenea, preşedintele Comisiei pentru politică externă a Parlamentului Ungariei, Zsolt Németh, a declarat "Ungaria are obligaţia să insiste ca drepturile colective ale minorităţilor să fie incluse în textul viitoarei constituţii europene". În localităţi covăsnene s-au constituit consilii locale secuieşti, care s-au reunit zilele acestea la Sfîntu Gheorghe, în Consiliul Naţional al Secuilor.

Presa maghiară vorbeşte despre unii senatori UDMR care au sfidat Constituţia, precum şi Justiţia din România, care a anulat definitiv şi irevocabil înfiinţarea "microregiunilor" maghiare, aceştia continuând să încurajeze crearea unor structuri administrative autonome. Reamintim această situaţie neconstituţională în Covasna unde Demeter Ianos, ales în fruntea Consiliului Judeţean, a forţat înfiinţarea a cinci microregiuni în jurul celor mai importante localităţi din judeţ, mascate sub tiparul "Asociaţia-Microregiunea..." cu denumirea în limba maghiară.

Având caracter de teritorialitate (interzis de lege), "microregiunile maghiare" sunt structuri paralele administrative, dublând în interesul lor activitatea consiliilor locale.

Preşedintele CJ Covasna, Demeter Janos, i-a prezentat, pe 22 mai a.c., şefului Delegaţiei Comisiei Europene, Jonathan Scheele, un proiect de înfiinţare a unei microregiuni de dezvoltare şi a două Agenţii de Dezvoltare Regională în cadrul Regiunii 7 Centru, care să cuprindă judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Demeter a cerut sprijinul ambasadorului UE pentru ca, până la închiderea negocierilor cu UE la capitolul 21 "Dezvoltare regională", să poată fi înfiinţată o agenţie cu specialişti din zonă, care să cunoască specificul locului, apreciind că ar trebui să existe un fond comun de dezvoltare a celor trei judeţe, pentru a putea fi aplicate mai uşor proiectele regionale.

Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania, proaspăt format, vrea săcucerească, în perioada următoare, autonomia culturală pentru maghiarimea dispersată şi autonomia regională pentru maghiarimea care trăieşte în bloc compact. Răspunzând unei întrebări, Toro T. Tibor a declarat că autonomia trebuie înfăptuită de către maghiarimea din România încă înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, creînd cadrul legal pentru aceasta, deoarece "într-un timp previzibil vom rămîneîn Uniune cu statutul cu care vom intra". ("Romanian Magyar Szo" - Bucuresti - 12.09.2003)

Legea Administraţiei publice locale 215/2001, la art. 2 alin.1, prevede: "Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit", iar la alin. 2, "Aplicarea principiilor prevăzute la al.1 nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional, unitar şi indivizibil al României"; De asemenea, la art.4 alin.1, este stipulat că "Autonomia locală este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege".

Pe teritoriul fostului Imperiu Austro-Ungar sunt astăzi mai multe state sau părţi de state: Ungaria, Croaţia, Slovacia, Slovenia, Bosnia-Herţegovina, Serbia-Muntenegru, România, Ucraina etc., toate locuite de popoare distincte, cu limbi, tradiţii, obiceiuri, religii (confesiuni) diferite în mare parte. Republica Ungară actuală cuprinde mai puţin de o treime din vastul teritoriu de altădată, numit generic al "Sfintei Coroane".

Pe de altă parte, toate teritoriile desprinse din fosta Ungarie se află în statele enumerate mai sus, fiind locuite de populaţii, în majoritate covârşitoare, nemaghiare. De aceea s-a şi produs, în ultimă instanţă, la 1918—1920, desprinderea acestora din vremelnicul Imperiu Austro-Ungar, unde fusese subjugate de către Ungaria. Deşi Ungaria a dominat politic în mare masură "Bazinul carpatic", de la formarea sa ca stat creştin până la 1526—1541, nu a putut face acelaşi lucru sub aspect etno-demografic. Masa populaţiei de origine maghiară nu a ajuns niciodată să formeze o majoritate stabilă. din statisticile vremii rezultă că aceasta reprezenta doar 30%, pe cei circa 300000 de km² ai statului compozit care s-a numit Ungaria. Nu trebuie să uităm că Transilvania, ca formă de civilizaţie, aparţine sferei germanice, consecinţă a lungii stăpâniri habsburgice, dar, pe de altă parte, ea este inima istorică a naţiunii române.

Din Transilvania au pornit primii voievozi descălecători spre Ţara Românească şi Moldova. În Transilvania s-a născut mirajul Regatului Dac, aici au apărut primele observaţii ştiinţifice privind originea şi continuitatea populaţiei autohtone; ea a fost etapa esenţială, datorită complexei încărcături simbolice, spre înfăptuirea primei Mari Uniri sub sceptrul lui Mihai Viteazul, prezentat drept o "bestie" în cartea reeditată în capitala ungară scrisă de Kosztin Arpad, un personaj care "scuipă " efectiv pe tot ceea ce este românesc.

Nu ar fi câtuşi de puţin surprinzător ca în perioada amânării sine die a accesului României în structurile euro-atlantice să se înmulţească vocile şi provocările revizioniste. Astfel, Milton G.Lehrer afirmă în lucrarea "Transylvania-History and Reality": "Ungurii urmăresc o politică violentă şi oarbă împotriva naşionalităţilor supuse Coroanei, în mod deosebit împotriva Românilor". Precedentul horthyst impune precauţie din partea autorităţilor române, dacă este să luăm în calcul chiar şi numai catehismul revizionismului unguresc prezentat în decalogul de mai jos, catehism din care a izvorât şi au crescut lozincile criminale ale lui Ducso Csaba:

1. Nu uita că tu eşti fiul naţiunii maghiare care a fost dezonorată şi umilită. Chiar şi noaptea când te trezeşti, aminteşte-ţi că milioane de fraţi de-ai tăi suferă sub oribilul şi brutalul jug al perfizilor bandiţi.
2. Atâta vreme cât fraţii tăi torturaţi nu vor fi eliberaţi, nu vei simţi pe deplin nici o bucurie şi nu vei avea nici o sărbătoare.
3. Propagă ideea că nu va fi pace şi că imensa noastră mizerie nu va avea sfârşit până când nu vom relua vechile teritorii.
4. Fă legământul de a consacra toate forţele şi toate posibilităţile tale reconstruirii Marii Ungarii.
5. Acela care zice că noi trebuie mai întâi să ne întărim şi pe urmă să alungăm bandiţii care ne stăpânesc teritoriile, este un mizerabil care-şi pierde ţara. Poţi fi sigur că infamul vorbeşte aşa pentru că se simte bine într-o Ungarie mutilată. Noi suntem încă suficient de tari în teritoriile ocupate de ei pentru a putea termina cu inamicii noştri.
6. Străduieşte-te să provoci demoralizare printre inamicii noştri.

Ingrat lucru ca revenind de pe tărâmul ideologiei şi istoriei pe cel al adevărurilor contemporaneităţii, să pui faţă în faţă utopia şi realitatea. În urma celor prezentate mai sus, tragem un semnal de alarmă Guvernului României şi solicităm tuturor formaţiunilor politice să ia măsurile care se cuvin, pentru ca dorinţele unor etnici maghiari să nu se materializeze.

Domnul Ioan Sonea:

"Faceri după...binefaceri."

Parcă tot mai multe indicii ne arată că istoria merge înapoi şi nu înainte, sau poate că acum înainte înseamnă înapoi. Că scara de valori pentru multe domenii ale vieţii s-a schimbat, sau mai bine spus s-a răsturnat, coborâşul fiind urcuş şi invers, nu mai încape discuţie.

Tot vorbind de pace, iată, se pun la cale războaie, tot vorbind de unitate se face totul pentru divizare şi separare pe cele mai diverse criterii, vorbind de îmbunătăţirea asistenţei medicale se desfiinţează spitale şi se scot paturi din saloane, vorbind despre pregătirea ţării pentru integrarea tineretului proaspăt pregătit profesional se face totul ca aceştia să plece pe drumurile străinătăţii, clamând bunăstarea se reduce tot mai mult nivelul de trai, vorbind de eradicarea corupţiei, iată, aceasta a atins guvernul, legiferând libertatea de opinie se instaurează tot mai puternic cenzura, afişând peste tot principiile şi drepturile cetăţeanului, acestuia i se refuză sistematic o informare corectă, strigând tot mai tare că se face dreptate oamenii ajung să-şi pună ştreangul la gât din cauza nedreptăţilor, cu cât se promite mai mult ajutor pentru cei săraci cu atât acesta se duce mai mult spre cei bogaţi, cu cât se spune că se propovăduieşte mai mult despre credinţă de către slujitorii bisericii, zise naţionale, cu atât mai mult altarele devin tribune politice şi biserica locaş de târguială şi alegere de păstori, dar pentru vite, cu cât se vorbeşte mai mult de o educaţie patriotică şi cetăţenească cu atât mai dure sunt atacurile la conceptul de naţiune şi dragoste de ţară, cu cât se spun mai multe despre dorinţa de a se preîntâmpina manifestări antievreieşti cu atât se accentuează mai mult pe trecute şi neclare momente tragice şi pe acuzaţii privind participarea la holocaust a României, ca şi când cineva ar vrea să creeze intenţionat reacţii faţă de evrei.

Când se spune că Europa şi SUA nu sunt în relaţii tensionate, SUA şi NATO ameninţă subtil Europa, iar Europa spune despre România că ar fi calul troian al americanilor în Uniunea Europeană, şi iată, când se declară sus şi tare că democraţia este în depline drepturi, cel mai puternic manifestă dictatura.

Nu mai există dreptul de a gândi altfel decât vrea Partidul - stat. Orice opozant este un duşman care trebuie nimicit. Desigur că a fost mult mai rău când în templul din Ierusalim se făcea piaţa, adică se cumpărau, pentru că se revindeau, animalele de jertfă, şi se făcea cămătărie, politică, se pregăteau războaie, se puneau la cale trădări şi schimbări de tabere. Şi pentru că pământul nu mai putea răbda păcatele a venit pedeapsa. Dărâmarea templului şi robia poporului ales. Ales pentru robie? De câte ori? Iisus şi alţii au spus ce au avut de spus şi au fost exterminaţi.

Nu există nici o deosebire între vremurile de atunci şi cele de azi. Doar că nu mai există un miel de sacrificiu. Există doar profeţi ai trecutului şi preoţi ai satanei după care turma se aruncă în marea deznădejdii şi a umilinţei, în hăul dezmăţului şi al minciunii. Sau poate că există şi un răzbunător care este pe cale. Dar până atunci ce fac bătrânii şi pensionarii care nu au bani de leacuri, ce fac tinerii ca să nu se apuce de droguri, ce fac medicii care nu au medicamente şi văd cum se sting sufletele, ce fac părinţii care îşi trimit copiii la şcoală pentru un corn cu lapte, ce fac bărbaţii care nu au de lucru, ce fac mamele cărora li se prostituează fiicele? Ascultă promisiunile propagandiştilor PSD-işti şi cred că l-au prins pe Dumnezeu de mânecă. Au votat Constituţia, unii spun că liberi, alţii spun că sub teroare. Oricum nu mai contează.

PRM şi alte partide de opoziţie solicită Parlamentului stabilirea unui cadru legislativ şi civic pentru toate alegerile viitoare, care să elimine din start orice posibilitate de fraudă, prin obligativitatea accesului la vot numai pe bază de carte de alegător. Constituţia votată va avea urmări deosebite asupra cadrului legislativ din România. Sunt de modificat aproape 2000 de legi. Între timp, parlamentarii încep să-şi dea seama de ambiguităţile noii legi.

În timp ce marile minciuni electorale tot întârzie şi micile promisiuni de fiecare zi se tot amână, s-a produs marea iertare. În timp ce datornicilor la asociaţie sau la "curent" li se poate pune poprire pe salariu, sau prin hotărâri ale justiţiei pot fi scoşi în stradă din apartamentul care se vinde la licitaţie, Guvernul a stabilit că o "mică facere de bine" faţă de marii datornici care şi-au bătut joc de banii publici ar fi cu efect propagandistic sută la sută. Printr-o ordonanţă de urgenţă privind rectificarea bugetului, din 31 august ac., Guvernul hotăra să anuleze datoriile către stat ale unor companii şi agenţi economici, datorii bugetare de peste 26 000 miliarde lei. Dar de ce ar trebui să ştie contribuabilul toate acestea, din moment ce a acordat încredere totală bunilor noştri guvernanţi, PSD şi UDMR? Pe când o scutire de datorii a celor care au sărăcit din cauza celor iertaţi acum de plăţi de către Guvernul care face pomană celor bogaţi?

Dar credeţi că s-a terminat? Se anunţă o nouă ordonanţă ce prevede reeşalonări de datorii la firme ce au fost sau vor fi privatizate. APAPS vrea să vândă, până în decembrie, toate societăţile la care mai deţine acţiuni. APAPS, şi bugetul de stat vor renunţa la a recupera vreo sumă.

Datornicii vor fi scutiţi de majorările şi dobânzile aferente debitelor şi le vor fi eşalonate, pe cinci ani, obligaţiile restante la fondul de sănătate, contribuţiile pentru pensii suplimentare, asigurări sociale, contribuţiile angajaţilor pentru şomaj şi sănătate, TVA, impozitul pe veniturile din salarii, impozitul pe dividende si celelalte impozite cu reţinere la sursă. Totul de vânzare. O fabrică pe un dolar. Un vapor cu preţul unui autoturism de mâna a doua. Că tot se duc pe apa sâmbetii.

În timpul acesta, fabricile de ciment româneşti privatizate către trusturile străine Lafarge, Holcim, etc. vând cimentul pe piaţa românească cu 90 dolari tona în timp ce în ţările lor îl exportă cu numai 24 dolari tona (interpelare-Mircea Costache).

Aşa se întâmplă şi cu alte produse. Cine are grijă de cumpărătorul român şi cine trebuie să vegheze ca astfel de enormităţi să nu se petreacă.

Orice s-ar spune, avem Constituţie, dar nu mai avem sutele de miliarde cheltuite. Avem experienţa şi lecţia cum se pot face încălcări grosolane ale legii, la comanda şi sub protecţia Justiţiei şi a Internelor. Dacă nici acum ţara nu a văzut, înseamnă că nu mai are ochi. Dacă nu a auzit înseamnă că nu are urechi. Dacă tace înseamnă că nu mai are glas. Înseamnă că acea ţară nu mai există. Există doar jefuitorii de păduri, de aur, de pământ, de suflete şi de morminte.

Domnul Liviu Negoiţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea se datorează problemelor cu care se confruntă studenţii.

Zilele acestea, mii de studenţi s-au aflat în stradă protestând în speranţa îmbunătăţirii problemelor sociale cu care se confruntă şi a continuării reformei învăţământului românesc.

În timp ce studenţii protestau, actualul ministru al Educaţiei şi Cercetării, Alexandru Athanasiu, a plecat în Brazilia în interes de partid.

Dezinteresul domnului Athanasiu faţă de problemele studenţilor este inacceptabil. Decizia ca Partidul Social Democrat să intre în Internaţionala Socialistă este luată de mai mult timp. Din acest motiv, nu era necesară şi prezenţa domnului Athanasiu în Brazilia.

Plecarea în Brazilia denotă o atitudine arogantă a domniei sale şi demonstrează o crasă lipsă de responsabilitate în actul de guvernare. De aceea, Partidul Democrat îi solicită domnului Alexandru Athanasiu demisia din funcţia de ministru al educaţiei.

Partidul Democrat consideră că toate revendicările studenţilor sunt justificate. Prin protocolul propus de Guvern studenţilor se încerca o cacealma deoarece nici una din promisiunile făcute în protocol nu are acoperire bugetară.

Proiectul Legii bugetului pe 2004 propus de Guvernul PSD este unul electoral. Din păcate pentru studenţi ei nu au fost identificaţi de către PSD ca fiind posibil votanţi ai acestui partid în alegerile din 2004 şi, în consecinţă, sumele alocate pentru rezolvarea problemelor sociale cu care se confruntă sunt mai mici decât anul trecut.

Considerăm că, dacă Legea bugetului de stat pe 2004 va fi votată de Parlament în forma propusă de Guvern, problemele sociale ale studenţilor se vor agrava. Din acest motiv, parlamentarii PD au propus mai multe amendamente la Legea bugetului, care vin în întâmpinarea acestor probleme.

În plus, Partidul Democrat se angajează să susţină toate amendamentele la Legea bugetului care presupun creşteri ale sumelor alocate învăţământului. Partidul Democrat cere majorităţii Partidului Social Democrat să înţeleagă importanţa pe care învăţământul o are pentru dezvoltarea României şi să nu se împotrivească creşterii fondurilor alocate educaţiei.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am intenţionat să prezint această declaraţie săptămâna trecută, dar, din cauza programului stabilit, nu a fost posibil acest lucru. Tema despre care vreau să vorbesc este însă foarte importantă şi, din această cauză, solicit acum atenţia dumneavoastră.

În urmă cu zece zile, la 24 octombrie, s-au împlinit 55 de ani de când Adunarea Generală a ONU a recomandat să se marcheze, în mod corespunzător, intrarea în vigoare a Cartei Naţiunilor Unite. De atunci, data de 24 octombrie reprezintă, în întreaga lume, Ziua Naţiunilor Unite.

Din 1972, tot la 24 octombrie, se consemnează Ziua mondială a informării asupra dezvoltării mondiale, iar din 1978, ziua de 24 octombrie marchează şi începutul săptămânii consacrate dezarmării. Iată deci că această zi are o triplă semnificaţie.

Fără îndoială, Ziua Naţiunilor Unite constituie un eveniment major şi din această cauză aş dori să mă refer, pe scurt, cu permisiunea dumneavoastră, la câteva dintre momentele mai puţin cunoscute, dar semnificative, ale prezenţei României în cadrul ONU. Cu atât mai mult cu cât ţara noastră va deţine, de la 1 ianuarie 2004, statutul de membru nepermanent al Consiliului de Securitate.

România a devenit membru cu drepturi depline al Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1955.

Cererea oficială de admitere în ONu a fost adresată secretarului general al organizaţiei, la 10 iulie 1947. După discuţii repetate în Consiliul de Securitate, fără a se lua o decizie privind admiterea de noi state - numărul acestora era de 18 -, la 1 decembrie 1955, Comitetul Politic Special a adoptat o rezoluţie propusă de reprezentantul Canadei, sprijinită de mai multe ţări, prin care se cerea Consiliului de Securitate să discute admiterea în ONU a celor 18 state. "ONU trebuie să oglindească - spunea diplomatul canadian - lumea reală existentă şi nu lumea reprezentărilor noastre".

În şedinţa Consiliului de Securitate din 10 decembrie 1955, au fost admise 16 ţări (România, albania, Iordania, Islanda, Portugalia, Ungaria, Italia, Austria, Bulgaria, Finlanda, Ceylon, Nepal, Libia, Cambodgia, Laos şi Spania) dintre cele 18 state candidate (nu au fost admise Japonia şi Mongolia). Pentru admiterea României au votat 9 state, SUA şi reprezentantul regimului de la Taipei s-au abţinut (Consiliul de Securitate avea atunci 11 membri). Câteva zile mai târziu, la 19 decembrie, Guvernul l-a numit în calitate de reprezentant permanent al României la ONU pe profesorul Athanase Joja, cu gradul de ambasador, iar misiunea permanentă a ţării noastre la ONU a fost înfiinţată la 23 martie 1956, când s-au înmânat scrisorile de acreditare secretarului general al organizaţiei.

Prima sesiune la care România a participat în calitate de membru ONu a fost cea de-a XI-a (12 noiembrie 1956 - 8 martie 1957). Din păcate, în momentul primirii sale în organizaţia mondială, România se afla în plin proces de sovietizare, trupele ruseşti se aflau încă în ţară, astfel încât politica sa externă trebuia să urmeze, obligatoriu, cursul stabilit de Moscova.

Nu este acum momentul, desigur, să tratăm exhaustiv istoria prezenţei româneşti la ONU, dar vreau să mă refer, în câteva cuvinte, la "cazul" Corneliu Mănescu, pentru că el a reprezentat o premieră mondială.

În urma unor intense negocieri, la 18 octombrie 1966, Misiunea Permanentă a României la ONU a transmis celorlalte misiuni permanente o scrisoare prin care anunţa, în mod oficial, candidatura ministrului de externe român, Cornleiu Mănescu, la preşedinţia celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale. Prin organizarea unui lung voiaj diplomatic, Corneliu Mănescu şi-a asigurat un larg sprijin internaţional pentru alegerea sa în această funcţie. Unsprezece luni mai târziu, la 19 septembrie 1967, Corneliu Mănescu devenea cel dintâi preşedinte al organizaţiei mondiale provenit dintr-o ţară socialistă. În timpul mandatului său, Corneliu Mănescu s-a confruntat cu o serie de probleme, cea mai gravă fiind intervenţia din Cehoslovacia, din 1968.

Ţin să-mi exprim satisfacţia, cu acest prilej, pentru faptul că România a fost aleasă, în urmă cu două săptămâni, pentru a patra oară, membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, după mandatele din 1962, 1976-1977 şi 1990-1991. Ţara noastră îşi va prelua acum rolul în forumul multilateral într-un context internaţional complex. Un context ce oferă o serie de oportunităţi, dar şi eventuale dileme pentru diplomaţia de la Bucureşti.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnii Dumitru Chiriţă şi Aurel Daraban:

Nu trebuie aduse multe dovezi pentru a demonstra, indubitabil, că domnul Ioan Rus, Ministrul Administraţiei şi Internelor, este unul din cei mai harnici membri ai Cabinetului Năstase.

Ardelean charismatic şi cult, cu o bună experienţă a vieţii, a aplicat încă de la început, în ministerul ce i s-a încredinţa, regula bunului simţ ardelenesc, şi anume aceea că un lucru trebuie început şi dus la bun sfârşit cu credinţa că el este de folos celor din jur.

Domnul ministru Ioan Rus a muncit poate mai mult decât alţi colegi, încercând să pună la punct lucrurile într-un minister care se găsea în derivă atunci când l-a preluat. Nu a iertat pe nimeni dintre cei care nu au vrut să se supună legii şi a apreciat pe cei buni şi cinstiţi.

Faptul că în ultimul timp am asistat la spectaculoase demascări şi arestări de cadre corupte, dovedeşte că munca de asanare a poliţiei dusă de către domnul ministru Ioan Rus începe să dea roade. Acest lucru, însă, supără şi deranjează pe unii.

În replică, cei care se simt ameninţaţi de intransigenţa acestui om hotărât au început o campanie de denigrare prin intermediul presei, a persoanei domnului ministru, crezând că aşa vor scăpa de răspundere. Metoda este veche şi verificată.

Aceşti ticăloşi cred că vor putea îngenunchea un om puternic şi doritor de bine. Se înşală însă. Ei uită că au de-a face cu un ardelean integru, tenace şi cinstit. Unui om cinstit nu-i va fi niciodată frică de calomnia duşmanilor săi.

Că denigratorii domnului ministru Ioan Rus nu au dreptate o dovedeşte şi faptul că acuzele conform cărora domnia sa ar fi incompatibil cu calitatea de ministru, fiind acţionar la S.C. S.A. Cluj Napoca şi că nu şi-a declarat această din urmă calitate, nu corespund adevărului.

Domnul ministru Ioan Rus este într-adevăr acţionar la această societate. Dar este un acţionar minoritar, fără vreo putere de decizie. Nu are nici o funcţie executivă sau decizională. Deoarece directorul general al acestei societăţi este consilier local, societatea nu poate avea contracte comerciale cu primăria sau regiile subordonate primăriei, lucru ce de fapt se şi întâmplă, neexistând astfel de contracte.

Chiar dacă această prevedere ar fi fost încălcată (da nu a fost!), domnului ministru Ioan Rus nu i se putea face nici o imputare, el neputând influenţa în nici un fel, pe motive lesne de înţeles, încheierea unanimitate nor contracte între Primăria Cluj Napoca şi S.C. C.Napoca S.A. Cluj Napoca.

Unui demnitar nu-i este interzis să aibă calitatea de acţionar într-o societate comercială, ci îi este interzis să administreze acea societate, ceea ce nu este cazul domnului ministru Ioan Rus.

Dacă am lua fiecare din acuzaţiile ce i se aduc domnului ministru Ioan Rus şi le-am analiza, am ajunge, inevitabil, la acelaşi rezultat ca şi în cazul mai sus descris.

Este uşor de observat că, în cazul relatat, nici pe departe nu i se poate reproşa domnului Ioan Rus că ar fi incompatibil cu funcţia ce o deţine datorată calităţii de acţionar la o societate comercială.

În acest context, prin prezenta declaraţie politică, ţinem să declarăm public că întreaga zarvă ce s-a creat în jurul persoanei domnului ministru Ioan Rus este rezultatul unei acţiuni care are scopul de a-l face pe acesta să-şi slăbească exigenţa faţă de cei corupţi din sânul ministerului ce-l păstoreşte şi nu numai.

Îl asigurăm pe domnul ministru Ioan Rus, de întregul nostru sprijin şi îl îndemnăm să-şi urmeze calea pe care a pornit.

Dumnezeu este de partea celor buni!

Vă mulţumim.

Domnul Emil Boc:

Guvernul a găsit, din câte se pare, soluţia pentru problemele localităţilor din mediul rural: instalarea de videotelefoane în valoare de sute de milioane de lei în comune ale căror bugete locale nu permit măcar asigurarea iluminatului public sau lemnele de foc pe timp de iarnă.

Guvernul a iniţiat un program care prevede instalarea, în fiecare comună, a unui videotelefon care îi costă pe cetăţenii localităţii 219 milioane lei, plus un abonament lunar de 7 milioane de lei. Investiţia pare rentabilă, pentru că beneficiarii vor avea posibilitatea să vadă figurile pline de înţelepciune ale miniştrilor sau preşedinţilor de consilii judeţene, totul pe bani publici, colectaţi din taxele şi impozitele plătite de muritorii de foame din respectivele localităţi.

Dacă aceste videotelefoane sunt necesare sau utile, în schimb, nu a stat nimeni să se gândească. În judeţul Cluj, de exemplu, cele 74 de localităţi din mediul rural au fost efectiv obligate să accepte instalarea aparatelor-minune, cu toate că priorităţile sunt altele, cum ar fi cele aproape 1000 de gospodării din judeţ neelectrificate.

Comuna Sînduleşti, de exemplu, prima care a "beneficiat" de instalarea unui videotelefon este tranzitată de drumul judeţean care asigură accesul către Cheile Turzii, obiectiv turistic care, dacă ar fi pus în valoare, ar atrage anual mii de turişti. Drumul - pentru întreţinerea căruia este răspunzător Consiliul Judeţean - este însă făcut praf. Executivul instituţiei se preocupă între timp de lămurirea aleşilor locali să accepte progresul, să fie în pas cu lumea modernă, în privinţa videotelefoniei, dar nu şi a asigurării unei asistenţe sanitare elementare, a curentului electric, apei şi gazului sau a unui banal telefon de la care să poată fi chemată, la nevoie, o ambulanţă.

Preocuparea Partidul Social Democrat pentru tocarea banului public pe achiziţii inutile nu este o noutate. Nu mai departe de luna trecută, 12 primării ale PSD şi UDMR din judeţul Cluj au fost dotate cu calculatoare în valoare de 6000 de euro fiecare, în vederea implementării unui aşa-zis sistem informatic judeţean.

Aceste exemple demonstrează că partidul de guvernământ este desprins de realităţile ţării pe care o conduce, fapt deosebit de grav în condiţiile în care, în fiecare an şi în fiecare judeţ, sute de miliarde de lei sunt cheltuite pentru astfel de achiziţii fără utilitate şi fără legătură cu priorităţile şi nevoile cetăţenilor.

Domnul Gheorghe Firczak:

Aniversarea bicentenarului naşterii lui Aleksander Dukhnovici, eroul naţional al rutenilor.

De curând, la 17 octombrie a.c., la Baia Mare, rutenii din România au sărbătorit bicentenarul naşterii lui Aleksander Dukhnovici, eroul naţional al rutenilor.

S-a născut într-o familie de preoţi la 24 martie 1803 şi a trecut în eternitate la 29 martie 1865. Preot, beletrist, istoric, etnograf, publicist şi editor, activitatea lui s-a concentrat în special în spaţiul regiunii Presov şi a Ruteniei, fiind cunoscut ca cel care a trezit conştiinţa naţională a rutenilor. El este cel care, în anul 1851, va consacra într-o poezie celebrul vers: "Am fost, sunt şi voi rămâne rutean", devenit un credo naţional al tuturor rutenilor. Tot lui i se atribuie în mod tradiţional şi textul care mai târziu va deveni imnul naţional al rutenilor: "Ruteni din Subcarpaţi, treziţi-vă din somnul vostru greu".

Aleksander Dukhnovici a simţit că cea mai importantă menire a lui este să ridice standardele culturale şi educaţionale ale poporului său, rutenii.

La Baia Mare, seara culturală a avut mai multe componente ce s-au derulat la Liceul de Artă. Organizarea a fost asigurată de un colectiv condus de profesorul Dragoş Pauliuc, preşedintele Uniunii Culturale a Rutenilor - Filiala Maramureş. Elevii liceului au realizat o minunată expoziţie de artă plastică dedicată celui sărbătorit, intitulată: "Dukhnovici între credinţă şi devotament". Au fost lansate două volume, editate de uniunea noastră, "Apocalipsa rusină", a regretatului romancier Francisc Oscar Gal, şi volumul de poezii "Slavă lui Dumnezeu", a poetului Ivan Moisiuc. Soliştii şi corul liceului au prezentat un program cu melodii din repertoriul rutean, românesc şi universal. La spectacol au contribuit, de asemenea, Grupul Vocal Rutean din Dărmăneşti - Suceava, condus de învăţătoarea Maria Ciornei şi studenta Academiei de Muzică "Ciprian Porumbescu" din Iaşi, Dana Saghin.

Manifestarea a fost onorată de prezenţa primarului municipiului Baia Mare, domnul Cristian Anghel, care a acordat Filialei Maramureş a Uniunii Culturale a Rutenilor o diplomă de onoare.

Dorinţa noastră permanentă este să ne afirmăm identitatea culturală şi tradiţiile, să contribuim la apropierea între oameni prin cultură, cunoaştere reciprocă şi tolernaţă.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Opoziţia - vacarm şi tăcere ca mijloace de propagare a "confuziei dirijate".

Încerc, în puţine cuvinte, să prezint, luate împreună, unele reacţii ale opoziţiei la două evenimente politice, care, aparent, n-ar avea legătură între ele: unul intern - Referendumul naţional pentru noua Constituţie şi altul, internaţional - admiterea Partidului Social Democrat, la 28 octombrie 2003 - Sao Paolo, ca membru cu drepturi depline în cea mai mare familie politică a lumii - Internaţionala Socialistă.

Chiar dacă s-a mai spus, în privinţa Referendumului s-a încercat din răsputeri (şi nedemn pentru o opoziţie care se vrea democratică şi se declară apărătoare a interesului naţional) să se acrediteze ideea ca până şi aceste esenţiale şi necesare modificări ale Constituţiei României ar fi propagandă electorală PSD!

Trecându-se sub tăcere că aceeaşi opoziţie cerea revizuirea Constituţiei, dar nu şi-a asumat dificila sarcină de a pune în discuţie modificările, după anul 1996, când a deţinut puterea.

Încrâncenarea rea şi păgubitoare de a defăima orice acţiune desfăşurată sub coordonarea PSD, încercările de a prezenta noua Constituţie drept o "Constituţie de partid" (deşi fusese votată în Parlament şi de PNL şi de PD!), toate acestea sunt subsumate scopului de a sugera electoratului ideea că orice act care se bucură de sprijinul PSD este antinaţional, o "lucrătură" cu dedesubturi...

Cele mai multe reclamaţii de denunţuri, în speranţa chiar a anulării valabilităţii Referendumului, (în majoritate zdrobitoare infirmate de organismele legale) sunt opera reprezentanţilor Partidului Democrat, a domnului Traian Băsescu. Lipsit de logică, fără precedent în analele vieţii politice europene.

Nu soarta României îl mână pe acest lider care se crede ".. locomotivă, ci propria lui carieră politică în şubreda alianţă cu Partidul Naţional Liberal pe care-şi încropeşte speranţele: de pe scaunul de primar al Capitalei în cel de premier, dacă nu chiar de preşedinte al ţării.

Liberalii se vor convinge cândva că au tras o carte proastă, aşa cum s-au convins deja mulţi oameni de valoare din propriul partid al domnului Băsescu. Acestuia, ca şi celor din preajma lui, care, vrând-nevrând n-au ce face şi rămân în barca PD-istă, recenta admitere a PSD în Internaţionala Socialistă le vine ca o piatră la rinichi...

Este lesne de înţeles pentru care motive corul de dictatori al opoziţiei, care a sunat atât de strident în "concertul" anti-Partidul Social Democrat pe atâtea teme, inclusiv pe cea a Referendumului constituţional, tace mâlc dintr-o dată sau abia se aude, când vine vorba de noua relaţie şi poziţie revigorantă a Partidul Social Democrat în Internaţionala de profil.

Domnul Băsescu şi compania au, vizibil, dificultăţi majore în ceea ce priveşte alianţa nefirească cu partidul de orientare neoliberală a domnului Stolojan. Votul total penibil şi descalificant (unicul din 145 de partide social-democrate de la Congresul Internaţionalei!) a uluit lumea politică şi a mai arătat o dată, dacă mai era necesar, răutatea, pizma, încăpăţânarea neproductivă, infantilismul politic al liderului dâmboviţean. Să fim serioşi, statura politică şi intelectuală a marii, celei mai mari familii internaţionale a socialiştilor moderni nu putea să nu vadă şi sigur va cere Partidului Democrat să-şi exprime doctrina şi poziţia politică, dacă mai doreşte să rămână membru al acestei prestigioase organizaţii politice mondiale.

Orbit de pasiune şi de orgolii personale şi de grup, domnul Băsescu şi partidul dumisale, iată, suferă în tăcere.

De această dată, pentru că tot sunt aliaţi, comentează palid evenimentul, liberalii. Cu argumente liberale, spre pildă, unul din conducătorii liberali din judeţul Caraş-Severin, acru cârcotaş anti-PSD, este de părere că de vreme ce Internaţionala Socialistă a admis practic în unanimitate PSD-ul în rândurile sale, atunci însăşi această Internaţională s-a compromis, această primire nefiind nici valabilă, nici legitimă!... Nu sunt adică valabile şi legitime social-democraţiile moderne europene - de pildă care conduc majoritatea statele UE? Este "valabil" adică PD-ul, care spune "nu şi nu"? Domnii social-democraţi din Partidul Democrat, aşa cum se consideră ei, ar fi trebuit să se supere straşnic pentru acest afront la adresa elitei mondiale a socialiştilor. Dar ei tac, pentru că singuri şi-au pus musca pe căciulă. Pentru că de mult eu au început să trădeze, şi continuă să părăsească valorile social-democraţiei declarate, alunecând pe o pantă abruptă de interese amestecate, pe aceeaşi pantă pe care a glisat în mod jenant un alt social-democrat vopsit, l-am numit aici pe domnul Meleşcanu care, sacrificând şi el un partid în dorul carierei personale, s-a metamorfozat dintr-un social-democrat "curat, neprihănit" într-o umbră politică în PNL-ul care l-a cumpărat.

Pentru noi, admiterea cu drepturi depline în Internaţională (după ce încă din noiembrie 2001 aveam statut de membru consultativ) este un nou început, un mare succes, o recunoaştere a efortului major de modernizare, organizare şi conducere în spirit social-democrat, făcut de PSD. Este o garanţie că putem să privim mai departe, să înţelegem şi ce greşeli am făcut până acum, ce responsabilităţi avem pentru populaţia României, dar şi de rolul pe care putem să-l avem în zona sud-estului european, o zonă strategică în Europa şi în lume.

Cum declara domnul Adrian Năstase, preşedintele PSD, a fost un vot de încredere pentru Partidul Social Democrat, dar, într-un fel, şi un vot de blam pentru PD care nu vrea să înţeleagă regulile dialogului intern şi care jenant "exportă" şi în străinătate unele din frustrările sale care există în planul vieţii din ţară.

De aceea, de la vacarmul anti-PSD, opoziţia tace acum. Ca întotdeauna, tăcerea îşi are semnificaţiile ei.

Sigur, pentru noi, PSD, acest eveniment a adus şi o anumită notă de tristeţe, din punctul de vedere al unei solidarităţi interne care trebuia să se manifeste. Dar satisfacţia este deosebită. Internaţionala Socialistă ne-a acceptat după temeinice verificări şi a pus o ştampilă evidentă, de modernitate, de ideologie social-democrată, unui partid, cel mai puternic din ţară, care, timp de 10-12 ani a făcut eforturi pentru a-şi aduce valorile "la zi" pentru a le transforma din valorile unei tranziţii în cele ale perioadei de preaderare, de adaptare, grea dar necesară, şi benefică, la lumea în care trăim, modernă şi civilizată.

Lumea social-democrată internaţională, cea europeană mai ales, ne este alături şi ne ajută la greu, are încredere în valorile poporului român. Acesta este mesajul pe care l-am receptat şi ne dă noi nădejdi. Trebuie, şi va fi bine!

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Într-un studiu realizat de Carter for Institutional Reform and the Informal Sector, la capitolul birocraţie, fără nici un dubiu, România este campioană absolută a bătrânului continent. Pentru a deschide o afacere în ţara noastră, orice investitor are nevoie de cel puţin patru luni, timp în care adună mai mult de jumătate de kilogram de documente. În vederea completării formularelor necesare, el trebuie să alerge în 10 locuri diferite. Numărul de autorizaţii, aprobări, licenţe etc. cerute de diverse instituţii ajunge, în unele cazuri, la 100.

În statele Uniunii Europene, aceeaşi problemă se rezolvă în mai puţin de o zi. Întreprinzătorul nu trebuie să se prezinte decât într-un singur loc, unde completează doar 7 documente, care cântăresc 40 de grame. Chiar şi în ţările candidate, cum ar fi Ungaria, Slovenia, Malta, deschiderea unei afaceri nu durează mai mult de două zile. România, Bulgaria şi Croaţia au băgat spaima în investitorii străini, din cauza birocraţiei excesive. În ultimii ani au apărut birourile de asistenţă. Contra unui comision ce poate ajunge la 10 milioane de lei, avocaţii oficiilor respective aleargă în locul clientului şi rezolvă problemele în cel mult o săptămână.

Dar nu numai oamenii de afaceri dau nas în nas cu birocraţia din România. Oamenii de rând îşi pierd cinci ani de existenţă aşteptând autobuzul şi trenul. Timpul irosit în faţa ghişeelor le mai răpeşte cel puţin doi ani din viaţă. Aşa spun statisticile. Înmatricularea autoturismului, intabularea casei, schimbarea paşaportului, transferul unui dosar de pensie, obţinerea permisului conducere şi chiar banala viză de flotant costă timp şi bani.

Cei care au relaţii se descurcă repede. Alţii, în schimb, se trezesc la patru dimineaţa şi stau la cozi. Celebrele liste n-au întârziat să apară. În preajma unor instituţii s-a dezvoltat o faună dubioasă, formată din ţigani, care supraveghează cu stricteţe listele. Contra unui comision de 200.000 de lei aceştia rezervă clienţilor un loc în faţă.

În statele civilizate care dispun de un sistem informatizat şi de funcţionari instruiţi, astfel de probleme mărunte se rezolvă doar în câteva ore. În ţara noastră sunt instituţii în care a pătruns tehnica modernă, dar mentalitatea a rămas aceeaşi.

Un investitor străin, Klauss Hoffen, povesteşte: "Dincolo de birocraţia excesivă, ceea ce mă deranjează cel mai mult în ţara voastră este comportamentul omului, care stă de partea cealaltă a ghişeului. Funcţionarii voştri sunt prost-dispuşi, mai ales femeile. Dacă nu vorbesc la telefon, citesc ziarul sau se uită în oglindă. Orice întrebare în plus le deranjează".

În România sunt peste 120.000 de funcţionari, dar 20% sunt în posturi de conducere. În ţările Uniunii Europene, numărul funcţionarilor nu depăşesc 70.000 dintre care doar 10% sunt şefi.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Declaraţie politică cu privire la acuzaţiile aduse ministrului administraţiei şi internelor, domnul Ioan Rus, de către Acţiunea Populară.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am asistat în aceste zile, stupefiat, la una dintre cele mai penibile acuzaţii împotriva unui ministru al guvernării PSD, şi anume cea privitoare la ministrul administraţiei şi internelor, domnul Ioan Rus.

Atunci când acuzaţiile survin din partea unei formaţiuni a cărei provenienţă este cel puţin ciudată, Acţiunea Populară, al cărei lider este el însuşi o prezenţă caracterizată de incertitudine şi imprevizibil, iar acoliţii săi, cum ar fi George Şerban prezintă o traiectorie politică presărată de controverse şi mutări spectaculoase, mă întreb care sunt jocurile pe care le face, şi mai ales, în avantajul cui?

De ce este luat drept ţintă unul dintre cei mai eficienţi miniştri ai guvernării PSD, sub conducerea căruia infracţionalitatea în România a scăzut considerabil şi care a cooperat cu organismele internaţionale, prin programe comune privind combaterea traficului şi a consumului de droguri sau a criminalităţii organizate?!

Este foarte curioasă dorinţa Acţiunii Populare de a denigra şi de a înlătura, prin prezentarea unor aşa-zise dosare venite "de la nişte oameni, în nişte plicuri cu documente", un ministru care a dovedit intransigenţă în activitatea pe care o conduce. Ne punem întrebările: nu cumva, aceste "dosare" sunt "servite", şi dacă este adevărat, de către cine, ce interes are şi cine stă în spatele acestor acţiuni?

Ce grup de interese deranjează domnul ministru Ioan Rus, ce dosar a redeschis încât să îi irite pe cei vizaţi în aşa măsură? Poate că domnii din Acţiunea Populară, atât de "atotcunoscători" în ale infracţionalităţii, ar trebui să se uite în propriile dosare, din perioada 1996 - 2000, aici găsindu-se, probabil, şi răspunsul la întrebările pe care tocmai le-am enunţat!

Dacă tot sunt puşi pe "fapte mari", de ce nu prezintă adevărurile despre propriii miniştri, ale căror dosare, unele nefinalizate, stau bine ascunse în arhivă şi în conştiinţa lor, din care nu cred că a mai rămas mare lucru.

Sunt foarte multe semne de întrebare care planează în jurul acestei formaţiuni, mai ales în ceea ce priveşte scopul înfiinţării acesteia. Nu pot decât să consider că Acţiunea Populară este un instrument josnic al unui grup de interese corupt, devenind pur şi simplu o "jucărie" menită să creeze dezechilibru politic şi să provoace haos în conştiinţa oamenilor, căci, vorba aceea, "dacă nu poţi să îi convingi, zăpăceşte-i!". Din păcate pentru ei, în acest fel, nu vor avea nici o şansă pentru a fi luaţi în considerare ca formaţiune politică.

Şi dacă lucrurile stau chiar aşa, îmi exprim totala dezamăgire: este penibil ceea ce se întâmplă pe scena politică românească!

Domnul Ioan Miclea:

Declaraţie politică: "Un grav atentat la unitatea naţională"

Poziţia clar şi public exprimată de către românii ardeleni în special, dar şi de către ceilalţi locuitori ai României, de către oamenii politici şi societatea civilă, referitoare la înfiinţarea Consiliului naţional secuiesc defineşte clar părerea marii majorităţi a poporului privitoare la acest nou gest de iredentism, naţionalism, şovinism şi fascism al unor conducători ai minorităţii ungureşti din România.

După oficializarea limbii maghiare în justiţie şi în administraţie şi, prin aceasta, anularea sintagmei de "stat naţional şi unitar al României" din art.1 din Constituţie şi prin crearea în acest mod a statului multinaţional pe teritoriul României, iată că iredentiştii maghiari îşi pun în aplicare planul de cucerire pas cu pas a Transilvaniei şi despărţirea ei de România.

Ce altceva este Consiliul naţional secuiesc decât umilirea românilor transilvăneni în prezenţa celor mai înalte personalităţi ale statului maghiar, de faţă în Transilvania, mai mult decât demnitarii români la orice neînsemnată acţiune ungurească?

Îmi exprim aici convingerea că Guvernul României nu este în stare să conducă această ţară dacă pe teritoriul ei se plimbă de bunăvoie personalităţi de prim rang ale statului maghiar, care girează acte de un evident iredentism şi fascism, acte care încalcă flagrant legile statului şi Codul penal.

Nu ne ajung în aceste zile gravele convulsii sociale ce se întâmplă pe teritoriul României! Ne mai trebuie şi manifestări care vizează destrămarea statului naţional unitar român!

În acest sens, este de reamintit pentru cei care se fac că nu văd ce se întâmplă în Transilvania românească, acţiunea statuii celor 13 criminali unguri şi austrieci de la Arad, universitatea în limba maghiară şi divizarea Universităţii Babeş Bolyai, subvenţiile discriminatorii ale Guvernului maghiar pentru instituţiile ungureşti din Transilvania, acapararea, prin hotărâri judecătoreşti netemeinice şi nelegale, a clădirilor din centrele istorice ale oraşelor transilvane de către aşa-zisele biserici istorice maghiare, cumpărarea de suprafeţe de teren tot mai mari de către cetăţenii unguri. Iată tot atâtea trepte spre desprinderea unor teritorii din trupul ţării.

UDMR şi conducătorii ei sunt conştienţi de rolul politic pe care îl joacă în acest moment. De aceea, nu pregetă să îşi exprime convingerea că legea autonomiei şi statutul ţinutului secuiesc va fi trecută prin Parlament cu complicitatea PSD şi a Guvernului Năstase.

Mă îngrijorează atitudinea pasivă a organelor justiţiei, dar şi a Ministerului de Interne în aceste cazuri.

Că promotorii acestor acţiuni iredentiste încalcă flagrant legea penală este un lucru evident şi nu mai trebuie demonstrat. Trebuie însă explicate de către cei vinovaţi pasivitatea Guvernului în această chestiune, a justiţiei şi a poliţiei.

Se merge până acolo cu ticăloşia încât, pentru o susţinere parlamentară vremelnică, Guvernul scoate la mezat ţara şi integritatea ei, demnitatea şi liniştea poporului român.

Noi nu vrem să ne pierdem încrederea în puterea legii.

Noi solicităm imediata intervenţie a autorităţilor statului în chestiunea Consiliului naţional al secuilor şi luarea măsurilor ce se impun împotriva promotorilor înfiinţării lui.

Iată până unde a ajuns obrăznicia şi minciuna ungurească: preşedintelui Iliescu, în recenta vizită pe care a făcut-o în America, i s-a reproşat că, în România, ungurii nu au drept la cultură, şcoală în limba maternă şi identitate naţională.

Dacă în România nu, atunci unde, domnilor deputaţi?

Aceste probleme pot fi rezolvate numai prin măsuri ferme, prin aplicarea corectă a legii. Fiţi siguri că acest lucru va fi aprobat de toată lumea, inclusiv de către organismele europene.

Problema este, însă, că actualul Guvern, dată fiind alianţa lui cu UDMR, nu va face acest lucru, punând astfel în pericol integritatea ţării.

Concluzia este una singură: Guvernul Adrian Năstase trebuie să-şi dea demisia şi să lase locul altui guvern care să ştie (şi să vrea) să aplice corect legile ţării, care să vegheze la unitatea şi integritatea României şi la demnitatea poporului român.

Vă mulţumesc.

Domnul Cristian Sandache:

"Urlă foamea-noi!"

Recentele proteste ale studenţimii ar trebui să reprezinte pentru noi, cei care în grade diferite suntem implicaţi în viaţa politică, un grav semnal de alarmă. Dincolo de anumite exagerări sau afirmaţii de natură afectivă, drama colectivă a studenţimii simbolizează căutările societăţii româneşti, o societate care este încă departe de mult visata normalitate. Unii i-au numit pe studenţi huligani sau paraziţi, în sensul că "nu ar produce nimic" şi nu ar avea dreptul la nici un fel de înlesniri. M-am gândit auzindu-i că anumite mentalităţi de tip stalinist n-au murit.

Când zeci de mii de tineri protestează cu atâta vehemenţă, nici un om politic nu ar trebui să zâmbească sau să se gândească a obţine din nemulţumirile lor capital electoral. Este bine, aşadar, să ne reamintim că tinerii aceştia sunt viitorul României şi că exodul lor spre alte meleaguri se datorează poate şi cinismului, nepăsării ori neîncrederii cu care uneori îi privim.

Personal, la 36 de ani, mă simt aproape de generaţia lor şi, ca unul care am petrecut anii de studenţie în cămine, îmi dau seama că solidaritatea dintre ei este reală şi curată. Nu afirm că toţi studenţii sunt perfecţi, că nu pot fi manipulaţi sau că au întotdeauna dreptate. Dar cred că protestul lor vine din sinceritatea unei exasperări şi din confruntarea cu o realitate adesea cenuşie. Acel strigăt al studenţilor ieşeni "Urlă foamea-n noi!" reprezintă bila neagră pe care generaţia de mâine o aruncă în faţa politicienilor de astăzi. Dacă nu ne trezim la vreme, dacă nu ne vom corecta atitudinile, stilul, maniera de comunicare cu ei, să nu ne mirăm mai târziu, când vom constata că idei precum democraţia, solidaritatea, patriotismul, cinstea, speranţa vor deveni subiecte ale ironiilor groteşti, iar orice demagog abil nutrind secrete vise dictatoriale se va putea folosi de deruta unei generaţii în folosul său şi spre nenorocirea României.

Domnul Gheorghe Popescu:

"Bugetul 2004, o reuşită a Guvernului Adrian Năstase".

Este a treia oară consecutiv când actualul guvern social-democrat condus de domnul Adrian Năstase prezintă Parlamentului proiectul de buget pentru anul viitor.

Dacă până în anul 2000 ne obişnuisem să avem bugetul abia la jumătatea anului în curs, ordonatorii de credite, agenţii economici aproape jumătate de an neavând o bază normală de lucru, actualul Guvern ne-a obişnuit că la 1 ianuarie fiecare ordonator de credite să ştie ce bani va gestiona.

Mai mult, actualul guvern a demonstrat că îl preocupă problemele persoanelor cu venituri mici, dublând pensiile şi venind în sprijinul agricultorilor cu suma de 2.000.000 de lei la hectar.

Prin toate acestea, Guvernul Adrian Năstase a demonstrat maturitate şi competenţă, fiind singurul capabil să ne conducă în NATO şi Uniunea Europeană.

Domnul Gheorghe Roşculeţ:

Finalizarea acordului stand-by cu Fondul Monetar Internaţional.

Ocupaţi cu referendumul pentru adoptarea Proiectului de revizuire a Constituţiei, am trecut prea uşor cu vederea peste un moment ce va avea în mod cert urmări beneficie pentru îndeplinirea programului de reforme pe care Cabinetul Năstase şi l-a asumat la începutul mandatului său. România a reuşit să finalizeze un acord stand-by cu Fondul Monetar Internaţional, primul din perioada postdecembristă a ţării noastre, şi să primească toate tranşele aferente împrumutului în valoare de 431 de milioane de dolari.

Este un moment foarte important pentru evoluţia viitoare a ţării noastre, care denotă viabilitatea politicii economice promovate de guvernarea PSD.

În ciuda criticilor, fără argumente de cele mai multe ori, pe care reprezentanţii Opoziţiei le aruncă în cârca Cabinetului Năstase, încercând să prezinte denaturat situaţia, decizia Fondului Monetar Internaţional vine să confirme justeţea politicilor economice aplicate de actuala guvernare.

Aşa cum se precizează şi în comunicatul Fondului Monetar Internaţional, "consolidarea politicilor macroeconomice şi progresul înregistrat în derularea reformelor structurale au contribuit la continuarea procesului de dezinflaţie şi la obţinerea unei creşteri economice solide, în ciuda dificultăţilor economice care afectează principalii parteneri comerciale ai României".

De asemenea, Fondul salută măsurile luate în domeniul privatizării, respectiv renunţarea sau limitarea unor condiţii de genul păstrării locurilor de muncă sau efectuării de investiţii.

Pe undeva, este de înţeles atitudinea reprezentanţilor Opoziţiei, care se fac că nu observă acest moment important, încercând chiar să îl minimalizeze prin distragerea atenţiei opiniei publice.

Trebuie să le reamintim promisiunile pompoase cu care au înşelat electoratul în 1996 şi eşecul lamentabil al guvernării CDR, care au adus România în pragul falimentului în anul 2000.

La alegerile din 2000, PSD s-a prezentat cu un program de reforme care, în aceste zile, a mai primit o validare şi din partea prestigioasei instituţii financiare internaţionale.

Decizia Fondului Monetar Internaţional reprezintă o dovadă a faptului că România îşi păstrează angajamentele, chiar dacă pe perioada derulării actualului acord au mai existat anumite întârzieri.

Totodată, finalizarea acordului cu Fondul Monetar Internaţional înseamnă şi o colaborare foarte bună a instituţiilor statului. Aceasta este o dovadă de maturizare a instituţiilor şi societăţii româneşti.

Prin finalizarea Acordului cu Fondul Monetar Internaţional, România îşi consolidează credibilitatea pe piaţa externă, ceea ce va conduce, în mod cert, la o îmbunătăţire a ratingurilor de ţară în săptămânile următoare. Ratinguri mai bune înseamnă şi investiţii mai multe.

De asemenea, decizia Fondului Monetar Internaţional reprezintă un semnal important în ceea ce priveşte relaţiile ţării noastre cu Banca Mondială şi Uniunea Europeană.

Finalizarea primului acord cu Fondul Monetar Internaţional poate fi un atu în favoarea României la decizia Uniunii Europene cu privire la acordarea statutului de piaţă funcţională.

Această decizie reprezintă doar o etapă în cadrul programului de colaborare cu Fondul Monetar Internaţional.

La începutul lunii viitoare, o echipă a Fondului Monetar Internaţional va sosi la Bucureşti pentru a negocia un nou acord cu România. Prin viitorul acord, ţara noastră se va angaja să continue reformele structurale, să adopte o politică bugetară prudentă şi să accelereze procesul de privatizare în sectorul energetic.

Am prezentat pe scurt semnificaţiile acestui moment deosebit de important pentru ţara noastră.

Decizia Fondului Monetar Internaţional confirmă, odată în plus, că drumul pe care România s-a angajat prin aplicarea Programului de guvernare propus de PSD pentru perioada 2001-2004 este cel corect. Aşa că reprezentaţii Opoziţiei, care au fost prinşi cu temele nefăcute în perioada 1997-2000, trebuie să stea cuminţi în bănci şi să ia lecţii. Altfel, există riscul să fie prinşi din nou copiind şi să fie exmatriculaţi.

Domnul Raj Alexandru Tunaru:

Declaraţie politică cu privire la constituirea nelegală a Consiliului Naţional al Secuilor.

Ca deputat independent al Parlamentului României, dar şi ca Preşedinte al Partidului Tineretului Democrat, partid format din tineri, majoritatea intelectuali şi în proporţie de 95% cu vârste până la 35 de ani, din toate regiunile ţării;

- condamn cu fermitate tendinţele unor "secte politice extremiste şi ultranaţionaliste de autonomizare a teritoriului ţării pe criterii etnice";

- acest aşa-zis proiect de autonomie teritorială şi administrativă a "Ţinutului secuiesc" încalcă flagrant legile ţării noastre, Constituţia României şi atinge siguranţa naţională a României;

Art. 1 alin. 1 al Legii supreme, ne spune că: "România este un stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil".

Art. 2 alin. 1 spune că: "Suveranitatea naţională aparţine poporului român..." Iar alin. 2 spune că: "nici un grup, nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu". tot art. 1 alin. 5 ne spune că: "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".

Dar iată că, aceşti neisprăviţi care au crescut în această ţară, au învăţat şi au beneficiat de toate drepturile ca toţi ceilalţi cetăţeni, nu sunt în stare să citească şi să respecte măcar primele două articole ale Constituţiei României.

În acest sens sesizez autorităţile publice competente să efectueze cercetările care se impun pentru scoaterea acestei "secte politice" în afara legii, iar liderii ei să fie sancţionaţi maxim, conform codului de procedură penală.

Sesizez Preşedintele României să pună în discuţia Primului Ministru, sau să convoace un CSAT extraordinar, în care să se discute această acţiune extremistă şi să se hotărască de CSAT dacă prin această acţiune se aduce "atingere la siguranţa naţională a României" şi dacă DA să se ia măsuri urgente pentru contracararea ei conform legislaţiei în astfel de situaţii.

Fac un apel pe această cale şi la colegii mei din UDMR, rugându-i să-i excludă imediat pe aceşti extremişti din partid pentru a nu se interpreta faptul că UDMR-ul s-a opus cu înverşunare ca art. 1 din Constituţie, în primul rând, alin. 1 să rămână în forma actuală.

Întrebare politică: Ce s-ar fi întâmplat oare acum şi în viitor dacă parlamentarii partidului de guvernământ împreună cu ceilalţi parlamentari cedau, la presiunea UDMR-ului şi se elimina art. 1 din Constituţie?!!!

Mai bine mă opresc aici şi sper că UDMR-ul îi va exclude imediat pe cei răspunzători de această gafă politică.

Domnilor extremişti, şi aici mă refer la toţi extremiştii din România, unde pe lângă această sectă, autointitulată CMS, nu pot să-i uit pe Sabin Gherman, Laszlo Tokes, şi C.V. Tudor, vă recomand să găsiţi alte metode pentru a câştiga notorietate, pentru că metodele şi sloganurile de tip naţionalist-extremiste nu mai au căutare în rândul electoratului Românesc.

Acest electorat, în primul rând cel provenit din rândul tineretului, nu mai poate fi păcălit cu fel de fel de sloganuri extremiste, când România se pregăteşte de "MAREA UNIRE" cu EUROPA, unde HORA UNIRII se va cânta în româneşte, engleză, italiană etc. Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Ascensiunea P.R.M. nu poate fi oprită!"

Ce vicii ascunse ale necesarei verticalităţi îi împing pe unii, iar, şi iar, spre zona gri a compromisului, a căderii la înţelegere, a armistiţiilor deloc favorabile? Ce lume e aceasta, în care victimele stau la masă cu torţionarii şi se simt, vai, atât de bine împreună... Ce resorturi intime dau motivaţia acestei cârdăşii odioase între vânat şi vânător, între păgubit şi hoţ, între condamnatul inocent şi călăii săi?

Deşi lipsite de originalitate (nici nu puteau altfel, fiindcă prostia, lăcomia, minciuna şi forţa brută au făcut casă bună de când lumea!), dictaturile de subdezvoltare din România postdecembristă (1989-1996, 1996-2000, 2000-2003) au prezentat, pe alocuri, şi unele specificităţi, cum ar fi, de pildă, palida contrareacţie a societăţii civile.

Din fericire, aici a intervenit o altă forţă, care a separat apele. Sunt convins că, în cazul în care nu ar fi existat, la începutul anilor '90, un lider curajos şi vizionar, domnul preşedinte Corneliu Vadim Tudor, care să coaguleze Mişcarea Naţională, dându-i formă, fond şi sens istoric, altul ar fi fost destinul patriei. Imaginaţi-vă o Românie fără PRM, o Românie lipsită de apărare, o Românie în care ultimul bastion să fi fost deja cucerit de năvălitori.

Hai să visăm (ce coşmar!) cu ochii deschişi că extremismul UDMR-ist ar fi fost lăsat să se manifeste liber, fără ca nimeni să ridice vocea împotriva tendinţelor secesioniste. Ce-ar fi fost lupta antimafie fără contribuţia covârşitoare a Partidului România Mare? Îndrăznesc să spun că această luptă n-ar mai fi fost declanşată şi purtată defel, pentru că, ştim cu toţii, în aceşti 14 ani, această luptă s-a identificat cu PRM, singura formaţiune politică parlamentară care n-a fost implicată în afaceri murdare, nu a pactizat cu oligarhia politico-economică, ba, mai mult, a demascat toate ramificaţiile caracatiţei corupţiei şi crimei organizate.

Cât despre problema integrării în Europa, se ştie ce rol benefic a jucat, în anii din urmă, mentalitatea sănătoasă cultivată de PRM în rândul unor largi segmente ale populaţiei, cum că la baza acestui drum ireversibil trebuie să stea interesul Naţional, demnitatea şi pragmatismul.

Nu, hotărât lucru, PRM n-a fost un simplu partid, un pion oarecare pe tabla de şah a politicii, ci acel reper moral (unicul!) la care s-au raportat românii cinstiţi şi patrioţi în anii grei care au urmat schimbării de sistem din 1989. PRM a învins comoditatea şi blazarea de care vorbeam la început, acea inerţie şi indolenţă nenorocită care ne opreşte să rezolvăm problema drobului de sare.

PRM a fost permanent altceva, a spus răspicat alte lucruri, a acţionat şi reacţionat altfel, s-a orientat după alte busole filosofice şi ideologice. I-au lipsit ipocrizia celorlalţi, laşitatea, spiritul de haită, hăuleala, hei-rup-ul criminal în dărâmarea ţării şi jefuirea patrimoniului naţional. I-au fost străine aranjamentele de culise de tip fanariot, clientelismul, lichelismul, şapga, nepotismul, birocraţia de partid şi de stat, practica pumnului în gură, meschinăria şi toate celelalte tare ale tranziţiei.

Partidul fondat şi condus de domnul senator Corneliu Vadim Tudor a fost şi a rămas o lance adânc înfiptă în Fiinţa Răului. Iată cauza reală a etichetării noastre ca "extremişti"! Dacă n-ar fi existat componenta naţională şi cea justiţiară a mesajului nostru politic, n-ar mai fi fost partidul nostru atât de prigonit şi demonizat în fel şi chip de către această nouă Inchiziţie infamă a timpurilor moderne.

Normal că, în numele unui idol ("DEMOCRAŢIE", neapărat cu majuscule!), în care ei înşişi, de fapt, nu cred, cei care au pâinea şi cuţitul ne acuză tocmai pe noi, cei care apărăm valorile civilizaţiei, că suntem eretici. Numai că erezia, disidenţa noastră nu este faţă de Dumnezeu, ci faţă de Diavol, spiritul nostru critic şi contestatar nu ţinteşte ordinea firească a lucrurilor, ci anarhia aberantă a prezentului.

Cei care pun ştampile, dau verdicte, mestecă lozinci şi clişee anti-PRM (de mult răsuflate!) sunt nişte laşi care se ascund în spatele unui paravan subţire care le poate cădea oricând în cap: şantajul cu străinătatea. Pretutindeni aceeaşi placă: "Nu eşti cu noi,înseamnă că eşti împotriva Europei!" Şi aşa, vezi Doamne, de dragul integrării (în realitate: de dragul intereselor lor personale), cei de la putere şi-au asigurat o nemeritată imunitate.

Numai că, în faţa nemulţumirilor populare crescânde, a valului uriaş de aderenţă la PRM şi a dorului românilor de normalitate, în 2004 vechile diversiuni nu vor valora nici două parale. Primele semne se văd deja. Jumătate din electorat nu a ieşit la vot pe 18-19 octombrie. Românii care, prin absenţa lor, prin refuzul de a face jocul oligarhiei, s-au împotrivit înfeudării şi federalizării ţării, merită din toată inima felicitaţi; la fel şi aceia care s-au prezentat şi au votat împotriva revizuirii legii fundamentale. Aceşti patrioţi autentici, aceşti cetăţeni responsabili, aceşti stâlpi ai României viitorului care privesc cu maximă seriozitate problemele grave ale ţării au înţeles (şi, nu mă îndoiesc, îi vor convinge şi pe alţii!) care este semnificaţia şi puterea reală a votului fiecăruia dintre noi. Peste un an, sunt toate şansele ca preşedintele României să fie domnul senator Corneliu Vadim Tudor, iar PRM să deţină o confortabilă majoritate parlamentară. Doar o fraudă electorală de proporţii ar mai putea împiedica împlinirea visului care, acum, e atât de aproape: poporul român - stăpân la el acasă!

Domnul Ion Bozgă:

Declaraţie politică privind rezultatele obţinute în judeţul Olt la referendumul din 18-19 octombrie privind proiectul de modificare a Constituţiei României.

Cetăţenii judeţului Olt au înţeles să participe la referendumul din 18 şi 19 octombrie 2003 pentru a vota proiectul de modificare a Constituţiei României.

Oltenii au participat în procent de 65%, deşi în acele două zile a plouat fără întrerupere. Au participat din dorinţa de a ne alinia la cerinţele impuse de Uniunea Europeană, fiind convinşi că Uniunea Europeană va ajuta mult poporul român prin diverse programe de dezvoltare economico-socială la oraşe şi sate şi nu numai.

Consider o mare realizare participarea electoratului din judeţul Olt la votul dat pentru noua Constituţie. Un procent de 90% au votat pentru Da. Pe aceştia îi felicit în mod special. Însă îi felicit pe toţi cetăţenii judeţului Olt care au participat la vot. A fost un moment unic, pe care electoratul din judeţul meu nu l-a pierdut.

Felicit tot poporul român pentru prezenţa la vot.

Felicit şi pe cei care au organizat acest referendum.

Felicit Guvernul României pentru modul cum s-a implicat în acest proces.

Domnul Marian Ionescu:

"Drumul lung şi grija altora."

Unul dintre cei marcaţi de vanitatea omului care nu are nici un Dumnezeu este domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz. Deputatul purtător de cuvânt al PSD, ajuns în acest partid printr-o diabolică trădare a foştilor colegi, de la o vreme a început să-şi dea cu părerea, în stânga şi-n dreapta, şi despre Partidul România Mare. Adept al ideii potrivit căreia cine nu-i cu noi e împotriva noastră, adică extremist, arhitectul designer de interioare şi corpuri de iluminat (ceea ce este, de fapt, în viaţa extrapolitică), în universul său imagistic, ne plasează într-o astfel de zonă. Numai că acest iluminator purtător de cuvânt mai mult întunecă spectrul politic, prin luările sale de cuvânt acide, atunci când este împins în faţă să poarte de grija altora. Întregul său arsenal de vorbe de două parale, inclusiv cel susţinut la BBC, atât înainte de referendumul naţional, cât şi zilele trecute, şi pe posturile naţionale de televiziune, a făcut o serie de aprecieri neavenit, fără nici o argumentare, asupra Partidului România Mare, cum că acesta ar fi extremist. Şi toate acestea, în contextul în care întreaga comunitate politică europeană apreciază faptul că în ţara noastră nu există nici un partid extremist. Ca atare, nu avem încotro şi, în numele adevărului, suntem obligaţi să-i solicităm să răspundă pentru afirmaţiile calomnioase în faţa justiţiei. Noi nu ne facem nici o grijă, pentru că, după cum spunea un mare spirit: Timpul scoate adevărul la lumină.

La Bogdan Niculescu Duvăz, obişnuitul este potenţat în mod patetic, iar abstragerile sunt aservite ostentaţiilor. Spuneam despre acest ducător de vorbe că nu are nici un Dumnezeu, iar adevărule este numai acolo unde este Dumnezeu. În ceea ce priveşte iconografia politică românească, domnul în cauză este pe post de iuda.

Legile tradiţiei confirmă realitatea, şi anume că PRM este un partid progresist, iar PSD şi-a depăşit deja apogeul, nemaiavând perspective viabile. Este şi motivul pentru care deputatul Duvăz se erijează în ceea ce nu poate fi niciodată în mod real: purtător de cuvânt, în numele adevărului. Şi nu poate, pentru că tot ceea ce ţine de arsenalul său comunicativ este subjugat misticii pesediste, nicicum plauzibilă. Iar politica nu se face din vorbe.

Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz dă dovadă de extravaganţă politică, din moment ce se leagă de Partidul România Mare, fără să fie întrebat. Se bagă şi el, aşa, în vorbă. De când se tot învârte în spaţiul politic n-a reuşit să treacă nici un test concludent, fiind incapabil să vină cu o idee nouă, pozitivă, pentru societatea românească, singurul lui atribut fiind acela care se referă la cei ce se află în treabă. Adică, e un difuzor stricat, o goarnă ruginită, care tot trâmbiţează verzi şi uscate.

Oricum, nu ştim cât o să se mai ciorovăiască pe posturile de radio şi televiziune cu realitatea, cu naturaleţea frapantă a preşedintelui Corneliu Vadim Tudor, şeful unui partid care a depăşit deja limita de 40 de procente în sondajele de opinie. În politică nu au ce căuta cei ce se autocompătimesc lovind în alţii. Nicolae Duvăz ar fi bine să ia aminte de la patrupedele prigonite de fostul său şef de partid, care trebuie să-şi vadă de drumul lor, oricât de lung ar fi.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc. Urmează să participăm la a doua parte a şedinţei noastre de astăzi.