Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 martie 2004
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.38/2004
Video - Flash & IOS
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 martie 2004 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 martie 2004
| 1. | Dezbateri asupra Legii Codului penal. |  |
|||
consulta fisa PL nr. 358/2003 |
|||||
|
Şedinţa a început la ora 9,48. Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Puiu Haşotti şi Nicolae Leonăchescu, secretari. |
|
|
|
Bună dimineaţa! Stimaţi colegi, Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa de astăzi. Vă anunţ că din cei 345 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 258, sunt absenţi 87. 41 participă la alte acţiuni parlamentare. Stimaţi colegi, ieri am ajuns la art.220 - calomnia. V-aş sugera ceea ce v-am sugerat şi ieri, având în vedere dezbaterile care se presupune că vor urma cu privire la acest text foarte important, ca şi multe altele din Codul penal, că am fost criticat ieri că l-am făcut cel mai important. V-aş propune să trecem peste art.220 şi 221, pentru a fluidiza restul dezbaterilor, urmând ca cele două texte să le dezbatem atunci când va fi posibil votul final, pentru că, din evaluările pe care le-am făcut astăzi, n-o să putem, în orice caz, să votăm Codul penal. Dacă sunteţi de acord cu această propunere? Toată lumea de acord, da? Vă mulţumesc. Domnul deputat Bădoiu. |
|
|
Sunt de acord cu propunerea dumneavoastră, e o chestiune foarte delicată care va comporta multe discuţii, va inflama spiritele, dar în accepţiunea mea, cred că ar trebui reluată discuţia şi în ce priveşte dezincriminarea insultei. Pentru că, insulta este legată de calomnie, cum calomnia de insultă. De aceea, v-aş propune să fiţi de acord şi să supuneţi votului să reluăm discuţia pe această temă. De altfel, vreau să precizez că s-a trecut cu atâta uşurinţă peste această problemă, încât practic nici nu ne-am mai putut susţine amendamentele dacă existau ca atare. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul deputat Boc. |
|
|
Domnule preşedinte, Din punct de vedere procedural, nu mai putem reveni la ceea ce domnul Bădoiu propune, insulta şi amendamentul care viza reintroducerea acestei infracţiuni în Codul penal este înainte de art.220, unde noi am ajuns ieri, şi din punct de vedere procedural nu mai putem reveni, din această perspectivă. Şi doi: nici în acest moment, insulta nu este incriminată prin închisoare, ar însemna să facem un pas înapoi faţă de reglementarea existentă, dacă noi am accepta propunerea domnului general Bădoiu. Aşa că, domnule preşedinte, vă propun să nu acceptăm şi să nu legăm cele două infracţiuni pentru că au conţinut, evident, diferit, iar din punct de vedere procedural nu mai putem reveni. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul Bolcaş. |
|
|
Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Două probleme cred că pot să fie lămurite.
|
|
|
Stimaţi colegi, Tocmai am dorit să dăm deoparte lucrurile care inflamează spiritele şi am găsit altul. Eu sunt de acord că sunt legate cele două infracţiuni, nu o să pot să interzic nimănui să reia această discuţie, dar nu să o supun votului. Să o reluăm atunci când, într-adevăr, plenul, într-o componenţă mai semnificativă, se va putea pronunţa. Să trecem, v-aş propune, mai departe. Avem titlul Capitolului IX. Sunt obiecţiuni? Votat în unanimitate. Art.222. Urmăriţi amendamentul 291 - "Bigamia". Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.223 - "Abandonul de familie". Amendament 292. Este admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.224. Urmăriţi amendamentul 293. Este admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.225. Amendament 294. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.226 - "Fapte de corupţie în legătură cu adopţia". Urmăriţi amendamentul 295. Este admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.227 - "Sancţionarea persoanei juridice". Urmăriţi amendamentul 296. Este admis amendamentul. modificat şi renumerotat textul. Titlul Capitolului X. Admis în formularea iniţiatorului. Art.228 - "Ultrajul" - amendamentul 298. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.229 - "Prostituţia". Amendamentul 299. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.230 - "Proxenetismul". Amendamentul 300 este un amendament la alin.3 din text. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Admis amendamentul, modificat alin.3 de la acest text şi renumerotat articolul. Art.231 urmăriţi amendamentul 301. Este admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.232 - "Pornografia". Nu sunt obiecţiuni. Adoptat textul iniţiatorului. Art.233. Nu sunt amendamente. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate textul iniţial. Art.234 - "Materiale pornografice". Amendament 304. Admis amendamentul, modificat textul. Art.235, amendamentul 305 - "Jocuri de noroc". Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.236, urmăriţi amendamentul 306. Admis modificat şi renumerotat textul. Art.237, amendament 307. Rog Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, prin reprezentantul său, domnul vicepreşedinte să nu conturbe lucrările plenului, chiar dacă nu discutăm despre administraţia publică. Art.237, urmăriţi amendamentul 307. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Titlul Capitolului XI. Admisă în unanimitate formularea iniţiatorului. Art.238, amendament 309. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.239, urmăriţi amendamentul 310. Este admis amendamentul, modificat şi renumerotat articolul. Art.240. Urmăriţi amendamentul 311, pardon, nu este amendament, este doar punctul de marcare în raportul comisiei. Comisia nu are amendamente. Votat în unanimitate textul iniţiatorului. Titlul Capitolului XII. Sunt obiecţiuni? Nu, nu, aici este un amendament. Urmăriţi amendamentul 312. Admis amendamentul, modificat titlul. Art.241, amendament 313. Adoptat, modificat şi renumerotat acest text. Art.242 - "Profanarea de morminte" - amendament 314. Domnul deputat Bădoiu. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi am rugămintea la dumneavoastră să ne permiteţi să putem interveni la timp, pentru că am trecut peste nişte amendamente respinse şi aţi mers aşa de repede că pur şi simplu nu am mai ajuns să văd la finalul materialului unde se află amendamentul pe care îl formulasem şi care-mi fusese respins. |
|
|
Stimate coleg, tocmai pentru a atrage atenţia... |
|
|
V-aş ruga să ne daţi această posibilitate. |
|
|
Şi eu vă rog să urmăriţi, v-am spus şi titlul şi denumirea marginală, am spus tocmai pentru a vă atrage agenţia. |
|
|
Este aşa de alert, încât nu mai avem timp, domnule preşedinte. Dacă materialul era făcut de aşa manieră, încât să apară pe aceeaşi pagină amendamentul admis şi respectiv respins, nu era o problemă. Numai că amendamentele respinse sunt exact la final şi întreg materialul are vreo 390 de pagini. Bun. Am încheiat discuţia. Am un amendament respins aici la infracţiunea de profanarea de morminte care constă în următoarele. Vreau să dau citire textului pentru a-mi justifica propunerea pe care vreau să le-o fac colegilor: "Infracţiunea de profanare de morminte constă în aceea că prin orice fel de mijloc se aduce o profanare a unui monument, a unei urne funerare sau a unui cadavru." Dacă veţi fi atenţi, pentru această faptă, în opinia mea, ieşită din comun care te face să te cutremuri, sancţiunea care se propune este atât de nesemnificativă, încât pe cei care au astfel de tendinţe bolnăvicioase nu-i sperie deloc. Deci se sancţionează cu închisoare strictă de la 1 la 3 ani sau cu zile amendă. Propunerea mea este să mărim aceste limite, limitele "de la 1 la 5 ani sau zile amendă". Pentru că nu ne poate fi indiferent dacă distrug o urnă funerară cu a scoate cadavrul cuiva şi a-l batjocori. De aceea, eu vă propun să fiţi de acord să mărim maximul sancţiunii "de la 3 la 5 ani". Vă mulţumesc. |
|
Am şi eu o sugestie la acelaşi articol. |
|
|
|
Distinse coleg, dezbatem un amendament al colegului dumneavoastră. Vreţi să trecem peste acest lucru? Sau la acest lucru vă referiţi? |
|
La acelaşi articol, domnule preşedinte. |
|
|
|
La amendamentul domnului Bădoiu. Păi, da, tocmai asta vă spuneam, staţi să terminăm întâi. La acest amendament interveniţi? Vă rog, domnule Moiş. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Grupul nostru parlamentar susţine amendamentul domnului deputat Cornel Bădoiu, pe considerentul că în acest secol XXI, în loc să mergem ortocronic, din trecut spre viitor, să ne modernizăm, în mod paradoxal apar nişte manifestări stranii, tot felul de secte şi tot felul de indivizi dezaxaţi apar cu nişte manifestări ciudate. Mai deunăzi, televiziunea transmitea un ritual macabru, când un cadavru a fost dezgropat, inima i-a fost arsă, iar cenuşa a fost băută de către cei care au participat la acest ritual macabru. Mi se pare că una dintre metodele posibile de descurajare a unor astfel de ritualuri satanice, de ritualuri care ne duc cu gândul la Evul Mediu întunecat, ar fi şi înăsprirea pedepsei pentru profanare. De aceea, grupul nostru parlamentar va susţine acest amendament. Considerăm că este bine venit, o înăsprire a pedepsei pentru profanare prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument, urne funerare sau a unui cadavru trebuie pedepsită cu asprime pentru a descuraja eventualii amatori de astfel de practici macabre. |
|
|
S-a înţeles, domnule coleg. Domnule preşedinte Neagu? |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Având în vedere escaladarea acestor activităţi infracţionale, suntem de părere că putem să mărim maximul special, într-un cuvânt, agreăm amendamentul ridicat de colegul nostru Cornel Bădoiu. Vă mulţumesc. |
|
|
Nu există o incompatibilitate cu "sau zile amendă", dacă majorăm... Nu. Bun. Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Bădoiu. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? În unanimitate, s-a adoptat textul pentru art.242 în propunerea făcută în amendamentul domnului Bădoiu. Domnule Ştefan Cazimir, vă rog. |
|
|
La acelaşi articol, la amendamente respinse, poz.51 figurează propunerea mea de modificare a marginalului. Argument: actualul marginal, "profanarea de morminte", nu acoperă decât una singură dintre numeroasele ipoteze de acolo. E vorba nu numai de morminte, e vorba şi de monumente, de urne funerare şi, în sfârşit, de profanarea cadavrelor. Şi, de aceea, marginalul propus de mine care figurează, repet, la poziţia 51, este: "încălcarea respectului datorat morţilor". |
|
|
Doamna ministru? |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Domnule preşedinte, Noi nu suntem de acord cu amendamentul, pe lângă faptul că aceasta este denumirea clasică a infracţiunii, "profanarea de morminte". Admiţând propunerea "încălcarea respectului datorat morţilor" nu ar face altceva decât să restrângem mult sfera infracţiunii şi atunci nu ar mai reflecta conţinutul infracţiunii, nu ar mai fi existat corelare între denumirea marginală şi conţinutul constitutiv al infracţiunii. De altfel, s-a mers pe această variantă clasică "profanarea de morminte", pentru că este clar, ca să ajungi la cadavru, trebuie mai întâi să profanezi mormântul, iar forma aceasta a profanării cadavrului este, de fapt, o formă calificată a infracţiunii de profanare de morminte. Prin urmare, susţinem marginalul "Profanarea de morminte", aşa cum a fost el consacrat. |
|
|
Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Ştefan Cazimir. Cine este pentru? Un singur vot. Insuficient. s-a votat textul, stimate coleg. Art.243, amendamentul 315. Admis amendamentul, modificat textul şi renumerotat. Titlul II. Votat în forma iniţiatorului. Art.244 - "Furtul". Amendament 317. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.245 - "Furtul calificat" - amendament 318. Este admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.246, art.247. Comisia n-a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră? Adoptate textele iniţiale. Art.248 - "Tâlhăria calificată" - amendament 321. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat acest text. Art.249. Nu sunt amendamente din partea comisiei la "Piraterie". Dacă aveţi dumneavoastră? Votat textul iniţial. Art.250 - "Piraterie calificată" - amendamentul 323. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art. 25l - "Abuzul de încredere", amendamentul 324. Admis amendamentul, modificat textul şi renumerotat. Art.252 - amendament 325. Admis amendamentul şi modificat şi renumerotat textul. Art.253 - "Gestiunea frauduloasă" - amendament 326. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.254 - "Însuşirea bunului găsit" - amendament 327. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.255 - "Înşelăciunea", amendamentul 328. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.256, comisia are un amendament la ultimul alineat. Amendament 329. "Distrugerea şi însuşirea de valori materiale". Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.257 - "Distrugerea valorilor culturale". Comisia n-a avut amendamente. Ba, are şi aici un amendament la alin.2 care era pe altă pagină. Amendament 330. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat acest text. Art.258 - "Distrugerea", amendament 331. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.259 - "Distrugerea calificată", amendament 332. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.260 - "Distrugerea din culpă", amendament 333. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.261 - "Tulburarea de posesie" - amendamentul 334. Admis amendamentul şi modificat şi renumerotat textul. Art.262 - "Tăinuirea" - amendament 335. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art. 263 - "Spălarea banilor" - amendament 336. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art. 264 - "Sancţionarea tentativei" - amendament 337. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.265 - "Sancţionarea persoanei juridice" amendament 338, admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Titlul III. Admis textul iniţial. Art.266 - "Trădarea" - amendament 340. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.267 - "Trădarea prin transmiterea de informaţii secrete" - amendament 341. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.268 - "Trădarea prin ajutarea inamicului" - amendament 342. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.269 - "Acţiuni ostile contra statului român" - amendament 343. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.270 - "Spionajul" - amendament 344. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. La art.271, comisia nu are amendamente. Nici dumneavoastră? Domnule Boc, vă rog. |
|
|
Domnule preşedinte, La pag.376 din raport, la nr.crt.54 din cadrul amendamentelor respinse, la art.271 există un amendament. Textul din proiect sună în felul următor: "Răspândirea de informaţii false în scopul provocării unui război, săvârşită prin orice mijloace, se pedepseşte cu închisoarea strictă de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi." Sensul amendamentului este următorul sau acest amendament vizează următorul lucru: fie eliminarea, fie nuanţarea privind calitatea subiectului activ. În ce sens? Cine poate răspândi informaţii false de natură a ajunge la provocarea unui război? Un cetăţean care iese pe stradă şi spune, ştiu eu, ţara X este contra intereselor României, poate provoca un război? Chiar dacă informaţia pe care un cetăţean ar spune-o despre un stat anume că ar merita să fie agresat, acel cetăţean să poată fi trimis la închisoare pentru că a răspândit informaţii false în scopul provocării unui război. Noi spunem că nu orice persoană poate răspândi asemenea informaţii şi, din perspectiva subiectului activ, doar şeful statului sau membrii Guvernului ar putea, prin amploarea declaraţiilor lor, având în vedere şi funcţia pe care o au, să provoace asemenea acţiuni. Declanşarea unui război presupune analize amănunţite şi decizii luate de conducerea unui stat. Nu orice persoană poate declanşa un război prin relansarea sau transmiterea unui simplu zvon. Acest text, din acest punct de vedere, poate crea premisele unor abuzuri în aplicarea lui, dacă nu se circumscrie calitatea subiectului activ. Repet, nu orice persoană poate provoca un război, nu orice simplu zvon poate ajunge să provoace un asemenea eveniment, ci doar persoane care au calitatea oficială: şef de stat, membrii Guvernului care ar putea conduce... Deci, din acest punct de vedere, propunem reformularea articolului ca subiectul activ să fie şeful statului sau membrii Guvernului prin răspândirea de informaţii false, în scopul provocării unui război. Vă mulţumesc. |
|
|
Doamna ministru sau domnul profesor Neagu, care doriţi? |
|
|
Îmi pare rău că nu sunt de acord cu colegul meu Emil Boc cu care, de altfel, colaborez foarte bine în cadrul comisiei, însă aici subiectul activ al infracţiunii nu poate fi circumstanţiat. De ce? Pentru că, în afara celor circumstanţiaţi prin calităţile evocate de colegul nostru, şi alte persoane ar putea, cu succes, credem noi; şi, de altfel, Codul penal în vigoare prevede această infracţiune şi la "infracţiuni contra păcii şi omenirii", prima este aţâţarea la război etc. fără să circumstanţieze subiectul. Şi spuneam, deci, că orice persoană ar putea să devină subiect activ prin activităţi eficiente de provocare sau, ca să zic aşa, de declanşare a unor informaţii referitoare la provocarea unui război. Deci nu văd de ce am reduce această posibilitate numai la şeful satului sau membru al Guvernului. Cât de lege lata, şi la prima infracţiune contra păcii şi omenirii, şi la infracţiunile contra capacităţii de apărare, defetismul, să ne amintim că e reglementat de multă vreme, nu circumstanţiază subiectul activ. De aceea, cred că e bine să menţinem actuala formulare, în sensul că orice persoană ar putea să răspundă penal pentru săvârşirea unor asemenea fapte. Vă mulţumesc. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Boc. Cine este pentru? 3 voturi. Voturi împotrivă? Marea majoritate e împotrivă. Abţineri? 3 abţineri. Amendamentul a fost respins. Domnule Boc, colegii dumneavoastră contestă votul. Da? Vă mulţumesc. Nefiind alte obiecţiuni la textul Guvernului, art.271 îl supun totuşi votului, pentru că a existat această obiecţiune sub forma unui amendament al domnului Boc. Cine este pentru textul iniţiatorului la art.271 - "Răspândirea de informaţii false în scopul provocării unui război". Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nimeni. Abţineri? Votat în unanimitate. Art.272-"Compromiterea unor interese de stat", amendamentul 346. Admis amendamentul 346. Votat în unanimitate art.272. Art.273. "Comunicarea de informaţii false". Amendament 347. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.274. Amendament 348. "Acte ostile contra unui stat străin". Domnule Boc, aveţi amendamentul 56 de la Capitolul "amendamente respinse." |
|
|
La punctul anterior n-am mai susţinut amendamentul întrucât era legat de admiterea amendamentului anterior şi, nefiind admis amendamentul anterior, nu avea sens să-l susţin. la art.274 care sună în felul următor: "Săvârşirea de pe teritoriul României de acte ostile contra unui stat sau contra unuia dintre statele membre ale Organizaţiei Atlanticului de Nord sau care fac parte din Uniunea Europeană ori din Consiliul Europei, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 7 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi actele ostile contra siguranţei unui stat, altele decât cele prevăzute la alin.1 şi care nu se află în război cu România", amendamentul meu vizează definirea actelor ostile contra unui stat străin şi a expresiei "acte ostile contra siguranţei unui stat străin". Este cunoscut faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, o lege trebuie să aibă un caracter previzibil, adică să-i spună omului ce să nu facă, să-i spună clar, să nu se recurgă la formule vagi, ambigui, care să dea posibilitatea de interpretare şi, mai ales, la îndemâna judecătorului să aplice în mod discreţionar conţinutul unui text. Gândiţi-vă, e vorba de aplicarea unei pedepse cu închisoare de la 7 la 10 ani, nu e vorba de o amendă sau de zile amendă, de o pedeapsă mai puţin severă. Şi, atunci, dacă lăsăm la îndemâna judecătorului să stabilească ce înseamnă acte ostile contra unui stat străin, orice ar putea însemna act ostil contra intereselor unui act străin, că ies în faţa ambasadei Statelor Unite sau în altă parte şi fac o manifestaţie împotriva războiului, ar putea fi considerată ca fiind un act ostil contra unui stat membru din NATO sau din Uniunea Europeană. Această imprecizie terminologică poate conduce la abuzuri şi la limitarea în ultimă instanţă şi a libertăţii de asociere, de manifestare, de conştiinţă, de exprimare şi omisiunea unor astfel de definiţii poate permite exces de zel din partea anchetatorilor sau judecătorilor. S-ar putea să n-ajungi în instanţă, dar s-ar putea să ajungi pe la Parchet, să te timoreze ca altădată să nu mai ai curajul într-o societate democratică să-ţi expui un punct de vedere pro sau contra unei anumite politici. Iată de ce credem că foarte bine circumscrise aceste acte ostile contra unui stat străin sau acte ostile contra siguranţei unui stat străin, care sunt acestea, pentru a nu da prilej de abuz. Vă mulţumesc. |
|
|
Doamna ministru. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Cu toată consideraţia pentru domnul Emil Boc, trebuie să arăt faptul că Guvernul României nu poate să fie de acord cu amendamentul domniei sale, pentru simplul motiv că, în codul penal, există noţiuni care sunt definite şi există noţiuni care nu sunt definite. Şi, aceasta nu datorită faptului că s-ar lăsa arbitrarului, ci datorită faptului că există anumite împrejurări în care numai puterea de apreciere a judecătorului trebuie să intervină. Nu am să revin asupra teoriei şi practicii în ceea ce priveşte noţiunea de grav, în sensul Codului penal, ceea pentru o instituţie poate fi prejudiciu grav, pentru o altă instituţie nu este un prejudiciu grav. Aşa este şi cu actele ostile. Este genul de termen pe care este periculos să-l definim, pentru că ceea ce pentru un stat este la un moment dat act ostil, pentru un alt stat poate să nu fie act ostil, şi atunci trebuie în această situaţie ca judecătorul, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui stat, să aprecieze dacă este vorba sau nu de un act ostil. De altfel, în mare parte, cam ceea ce înseamnă un act ostil, sunt definite în diferite convenţii internaţionale dar, la fel, fără pretenţia de a se da o enumerare exhaustivă acestor gen de acte. |
|
|
Mulţumesc. Comisia îşi menţine punctul de vedere. Daţi-mi voie, stimaţi colegi, să răspund amabilităţii colegului meu, Titus Gheorghiof, de ieri, care m-a aplaudat când am intrat în sală şi-l aplaud şi eu acum! Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc la art.274. Cine este pentru? 11 voturi pentru. Împotrivă? 37 voturi împotrivă. Abţineri? 2 abţineri. Mulţi nu votează, inclusiv domnul Ştefan Cazimir, membru al Comisiei juridice. Nu sunteţi solidar cu colegii dumneavoastră, stimate coleg! Amendamentul a fost respins cu acest scor. Domnul deputat Boc. Vă rog! O intervenţie de procedură, sau...? |
|
|
De procedură. Eu protestez faţă de nominalizarea domnului Ştefan Cazimir, pentru că nu este corect să luăm un coleg de-al nostru din Comisia juridică, care a muncit foarte mult în comisie pentru textul Codului penal, să fie nominalizat într-un context care nu trebuia! Deci, domnule preşedinte, vă rugăm să nu recurgeţi la asemenea nominalizări, pentru colegii din Comisia juridică, repet, care au făcut eforturi susţinute ca acest proiect să ajungă pe masa dumneavoastră. Vă mulţumesc. |
|
Domnul Văsălie Moiş (din sală): Subscriem! |
|
|
|
Din respect faţă de intervenţia dumneavoastră şi faţă de contribuţia domnului Ştefan Cazimir, retrag nominalizarea dânsului! Art.274. Îl supun votului dumneavoastră în formularea iniţiatorului. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Votat textul Guvernului în unanimitate. Art.275, amendament nr.349. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.276, "Atentat care pune în pericol siguranţa naţională". Comisia n-a avut amendamente, nici dumneavoastră n-aveţi obiecţiuni. Votat textul iniţial. Art.277. Domnul deputat Bădoiu. |
|
|
Stimaţi colegi, Amendamentul meu constă într-o modificare de substanţă a textului care incriminează fapta de acţiuni împotriva ordinii constituţionale. Diferenţa constă că în accepţiunea iniţiatorului cât şi al Comisiei juridice în parte, este că trebuie să fie sancţionată ca infracţiune numai dacă iniţierea, organizarea sau săvârşirea ori sprijinirea de acţiuni violente pun în pericol ordinea constituţională, caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român. Eu zic că valorile care trebuie apărate în o astfel de incriminare sunt atât de importante, încât indiferent dacă acţiunea este violentă sau nonviolentă dacă are drept scop atingerea acestora trebuie să fie sancţionate ca atare. Pentru că altcumva ab initio dumneavoastră sunteţi de acord că tot ce înseamnă acţiune chiar cu caracter paşnic care vizează înlăturarea, încălcarea drepturilor omului: libertatea cuvântului, dreptul la asociere, dreptul la muncă, libertatea şi aşa mai departe, de a te apăra etc. nu se sancţionează. Or, vreau să subliniez că este vorba de o infracţiune de pericol care nu cere neapărat să se producă efectul ca atare. În opinia mea, în vechea redactare, era mult mai completă şi în concordanţă cu imperativele unei societăţi democratice. Vă rog să fiţi atenţi la cum suna vechea reglementare: "Iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea de acţiuni care pot pune în pericol sub orice formă ordinea constituţională, caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil se sancţionează. Dacă fapta prevăzută la alin.1 a fost săvârşită prin acţiuni de violenţă, sancţiunea era mult mai gravă". Deci, şi cu aceasta termin, cred şi am convingerea, nu cred numai, că orice fel de acţiune, fie violentă, fie nonviolentă, dacă vizează încălcarea acestor drepturi fundamentale, dacă vizează ordinea constituţională, trebuie să fie sancţionată ca atare de codul penal. Vă mulţumesc. |
|
|
Vă mulţumesc. Am înţeles că domnul secretar Leonăchescu doreşte să intervină. |
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Daţi-mi voie să fiu de acord cu propunerea domnului Bădoiu, datorită faptului că noi înţelegem adjectivul "violent" prin imagini depăşite, arhaice. Noi vrem neapărat ca statul să fie doborât, nu? cu puşca, cu mitraliera, cu tunul, cu un front vizibil şi aşa mai departe. În lumea modernă, asemenea rezultat se poate obţine şi prin acţiune aparent nonviolentă. De exemplu, agresiune de tip radioactiv sau infestarea apei, sau perturbarea unor comunicaţii de mare importanţă. eu am lucrat în acest domeniu am lucrat la proiectarea unor obiective în acest domeniu. Este absolut aparent nonviolent, dar îţi dă peste cap un stat, afectează siguranţa naţională. Deci, înlăturând adjectivul "violent" noi dăm o arie mult mai largă acţiunilor distructive în perspectivă modernă. Adevărul e că nu sunt numai acestea, putem găsi o gamă largă. Se fură Banca Naţională, printr-o acţiune nonviolentă, dai peste cap tot statul sau introduci prin sistemul informaţional naţional mesaje de destabilizare. toată lumea să se ducă nu ştiu unde... Iată, deci că propunerea domnului Bădoiu vizează un alt conţinut al adjectivului "violent" şi vă rog să votaţi acest amendament. Mulţumesc. |
|
|
Mulţumesc, domnule coleg. Domnul secretar Haşotti. Este ziua prezidiului la luările de cuvânt! |
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Nu pot fi de acord cu amendamentul domnului deputat Cornel Bădoiu şi am să vă spun îndată de ce. Pentru că organizarea unei acţiuni presupune, spre exemplu, a unei acţiuni care să schimbe ordinea constituţională, presupune inclusiv chestiuni constituţionale. Iniţiativa cetăţenească de revizuirea Constituţiei presupune strângerea a 500.000 de semnături şi un partid politic, o organizaţie, un ONG poate purcede la strângerea de 500.000 de semnături pentru schimbarea ordinii constituţionale, pentru transformarea României, să spunem, din republică în monarhie. E posibil acest lucru şi este o acţiune cât se poate de paşnică. Eu merg până acolo şi spun că un ONG sau oricine altcineva poate organiza colocvii, sesiuni ştiinţifice şi spun ştiinţifice, dezbateri pe marginea ordinii constituţionale, a caracterului naţional, suveran, independent, unitar şi aşa mai departe, a statului român. Aceasta este o chestiune care ţine de libertatea individului, şi nu cred că ea poate fi pedepsită, nicidecum, cu atât mai mult pedepsită cu detenţie severă de la 15 la 25 de ani. Aşadar, dacă avem astfel de acţiuni, inclusiv acţiuni de strângere de semnături pentru modificarea ordinii constituţionale, care este prevăzut chiar în Constituţie, să prevedem o detenţiune severă de 15-25 de ani. Cred că articolul, aşa cum a fost formulat de comisie, este cel corect. |
|
|
Poftiţi, domnule deputat Florin Iordache. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În cadrul Comisiei juridice a fost dezbătut îndelung acest amendament şi, în final, a fost respins, menţinându-se textul din proiectul de lege. S-a avut în vedere că această infracţiune priveşte numai acţiunile violente din acest domeniu, nu şi pe cele care se derulează în limitele oferite de lege. Ţinând cont că anumite acţiuni, aşa cum spunea şi domnul Haşotti, sunt şi vizează legislaţia în vigoare, nu suntem de acord cu amendamentul domnului Bădoiu. |
|
|
Domnul deputat Văsălie Moiş. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cu tot respectul pe care i-l port domnului deputat Bădoiu, grupul nostru nu poate susţine acest amendament pentru un motiv foarte simplu: în momentul în care scoatem epitetul "violente" şi rămâne "acţiuni", înseamnă că întotdeauna Opoziţia va fi vulnerabilă şi reprezentanţii acesteia vor putea fi pasibili şi să fie inculpaţi ca subiecţi activi ai acestei infracţiuni, pentru că nimeni nu va mai face demarcarea, separarea între acţiuni violente care vizează scopul de a schimba ordinea constituţională şi celelalte acţiuni. Întotdeauna va exista posibilitatea interpretării, motiv pentru care susţinem textul iniţial care viza sancţionarea penală cu închisoare de la 15 la 25 de ani doar acţiunile violente de tipul celor care antrenează mari mase de oameni, ies în stradă, provoacă distrugeri, provoacă acte deosebit de violente care au ca ţintă schimbarea ordinii constituţionale. Acesta este obiectul de reglementare al acestui art.277 şi nu orice fel de acţiune de tipul revoluţiei de la Ploieşti, care a fost organizată în nişte condiţii hilare, a făcut obiectul foarte multor articole de umor. Sigur că trebuie să păstrăm un anumit echilibru în reglementarea asta a dreptului penal şi când vorbim de închisoare de la 15 la 25 de ani, nu putem să o aplicăm la unul care iese în stradă şi vrea monarhie, ci unuia care iniţiază acţiuni violente de anvergură, care ar putea pune în pericol într-adevăr ordinea constituţională. Acestea sunt raţiunile pentru care susţinem forma iniţială a art.277. |
|
|
Domnul deputat Boc. |
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte, Eu cred că se conturează deja un punct de vedere, domnul general Bădoiu, domnul deputat, în intenţia de a proteja aproape prin orice mijloc, orice atentat la adresa ordinii constituţionale, ne propune să lăsăm formula numai "acţiuni", în loc de "acţiuni violente", în scopul de a schimba ordinea constituţională. Dar domnule general, v-aş ruga să observaţi că nu e vorba doar de ordinea constituţională, care este chestiunea majoră, să spunem, în care este pusă în pericol existenţa democraţiei în România. Vedeţi că textul articolului are o continuare: "în scopul de a schimba ordinea constituţională, caracterul naţional, suveran, independent, unitar, indivizibil al statului." Dacă am lăsa formula dumneavoastră, din această perspectivă, de exemplu, iniţierea unui miting împotriva integrării României în Uniunea Europeană, un miting antiglobalizare, care ar fi o acţiune care ar afecta, ştiu eu, caracterul independent al statului român, că România intrând în Uniunea Europeană cedează, implicit, o parte din prerogativele sale, intrând într-o structură suprastatală. Este o acţiune care la prima vedere este contrară caracterului suveran al statului român. Or, este dreptul cetăţeanului, este dreptul unor cetăţeni să spună "Eu nu sunt de acord ca România să intre în Uniunea Europeană". Este o chestiune care ţine de libertatea de exprimare, într-o societate democratică. Însă, dacă ar fi vorba de acţiuni violente care să presupună forţa, atunci, da, este dreptul statului român să intervină şi să sancţioneze pe aceia care utilizează alte mijloace legale nepermise. Or, libertatea de exprimare este un mijloc constituţional care stă la dispoziţia cetăţeanului să-şi expună un punct de vedere. L-am consacrat constituţional. Şi ieri l-aţi invocat dumneavoastră, domnule general, chiar în acest loc, că avem dreptul la libertate de exprimare. În acest moment, dacă articolul dumneavoastră ar fi acceptat în forma propusă, libertatea de exprimare în România ar fi practic distrusă, cetăţeanul ar trebui să fie un simplu obedient al politicii statului, să nu comenteze sub nici o formă deciziile politice, limitându-i drastic libertatea de exprimare. Or, societatea democratică tocmai pe asta se bazează, pe dezbatere, pe puncte de vedere contradictorii, pe criticarea deciziilor guvernanţilor, pe dreptul de a avea un punct de vedere contrar, acceptând însă regula majorităţii. Acolo unde se conturează un punct de vedere majoritar, tu ai dreptul să nu fii de acord, dar trebuie să respecţi punctul de vedere majoritar. Dar dacă treci dincolo de această regulă şi utilizezi mijloace violente pentru a susţine în continuare punctul de vedere, atunci trebuie ca statul să intervină. Iată de ce credem că amendamentul nu poate fi acceptat şi forma propusă de iniţiator trebuie menţinută. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul deputat Bădoiu a cerut dreptul la replică. |
|
|
Aici s-a adus drept contraargument ce spunea domnul Haşotti, confirmat de domnul Boc şi domnul Moiş, şi anume: domnule, în accepţiunea dumitale, noi sau oricare cetăţean al României nu mai poate avea şi o altă părere cu privire la forma de guvernământ, cu privire la drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, cu privire la caracterul naţional, integritatea teritoriului, suveranitate etc. Şi, da, domnilor, aşa este! Pentru că dumneavoastră care aţi contribuit şi aţi făcut parte din acea echipă de revizuirea Constituţiei, uitaţi ce aţi spus la art.152: "Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii." Deci, acestea sunt valorile fundamentale care trebuie apărate oricând şi în orice moment. Mai departe, vă rog să vă uitaţi la art.53 din Constituţie care spune aşa: "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii, ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unor calamităţi etc". Deci, stimaţi colegi, haideţi să nu ne jucăm cu cuvintele şi cu valorile pe care dorim cu adevărat să le apărăm. Cei care tind în a le încălca n-au decât să răspundă. Asta nu înseamnă că nu pot avea o opinie. Aici e vorba de cei care în scopul... iniţiază, trec la fapte concrete de natura a pune în pericol toate aceste valori. Asta e ideea. Deci, este o infracţiune de pericol, nu neapărat de rezultat. De aceea, vă rog să reflectaţi foarte bine înainte de a vă da votul. Vă mulţumesc. |
|
|
A mai cerut cuvântul domnul secretar Leonăchescu şi domnul Boc şi vă propun ca după domnul Boc să sistăm discuţiile, nu înainte de a-i da cuvântul şi preşedintelui comisiei. Dacă sunteţi de acord cu sistarea. Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Aveţi cuvântul, domnule secretar Leonăchescu! |
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Discuţiile sunt foarte utile şi definitorii. Eu constat că ele se fac pe o percepţie difuză a unor concepte fundamentale, diferite, şi anume cele două concepte sunt stat şi regim politic. Aici nu ne referim decât la stat pe care-l apără şi Constituţia, "naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil". Nimeni nu contestă dreptul unor grupuri, unor indivizi la acţiuni care să conteste un anume regim politic. Asta este altă poveste. Căi democratice, politice, declaraţii politice sunt acţiuni pe care acest articol nu le incriminează. Articolul se referă numai la caracteristicile statului unitar. Eu cred că aici trebuie să luăm atitudine împotriva tuturor acţiunilor care afectează o asemenea idee, ideea de stat unitar, indivizibil. Iată de ce domnul Bădoiu are dreptate în amendamentul pe care l-a propus. Vă rog! |
|
Domnul Boc. |
|
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Dacă am accepta amendamentul domnului general Bădoiu, ar însemna să-i trimitem la închisoare pe toţi aceia care nu gândesc precum gândesc cei care deţin la un moment dat majoritatea politică într-o structură temporară. A nu fi de acord este un drept democratic. A-ţi exprima un punct de vedere contrar reprezintă o chestiune de democraţie. Art.30 din Constituţia României spune: "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile." Deci, libertatea de exprimare a gândurilor sau opiniilor. Eu pot să am o opinie într-o democraţie, să spun că forma republicană de guvernământ nu este cea mai bună soluţie. Asta nu înseamnă că nu trebuie să respect punctul de vedere al majorităţii care a spus: "Forma republicană de guvernământ reprezintă în acest moment cea mai bună soluţie". Dar dacă cineva doreşte să spună: "Nu! Forma de guvernământ nu este bună, republica nu este în tradiţia românească, altă formă de guvernământ ar fi mai bună!", nu înseamnă ca eu să-l trimit la închisoare, şi nu la orice închisoare, de la 15 la 25 de ani. A trimite la închisoare pe cineva care spune că nu e de acord cu forma republicană de guvernământ cred că, de departe, ar reprezenta o revenire la un sistem totalitar, după principiul "Cine nu este cu noi, este împotriva noastră." Democraţia presupune respectarea acestor drepturi, inclusiv dreptul de a te împotrivi, iar într-o societate democratică, oricine trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă ca adversarul său să aibă dreptul să-i spună nu. Dumneavoastră invocaţi un text constituţional cu privire la limitele revizuirii Constituţiei. Acele limite spun un singur lucru: că nu se poate accepta un proiect de lege în Parlament care să vizeze înlocuirea formei de guvernământ. Dar există o altă cale, domnule general. De exemplu, se poate ajunge pe calea unui referendum... Dacă preşedintele României, de exemplu, domnule general, în temeiul art.90 din Constituţie, ar recurge la un referendum consultativ cu privire la oportunitatea schimbării formei de guvernământ din România. Are un temei constituţional, are un temei legal, să cheme poporul şi, prin referendum, să-i pună o întrebare: doriţi sau nu o altă formă de guvernământ. Are dreptul să facă acest lucru. Ce facem cu preşedintele? Îl trimitem la închisoare de la 15 la 25 de ani? Nu, pentru că are un drept constituţional. Dacă poporul, în urma referendumului, ar opta pentru o altă formă de guvernământ, atunci, evident, ar putea să se ajungă, să se constituie o nouă adunare constituantă, care adunare constituantă să propună o nouă constituţie care să numai includă aceste limite care acum există. Deci, iată, există cadrul legal, cadrul paşnic pentru schimbarea, de exemplu, a Constituţiei şi acestor limite care astăzi sunt prescrise în art.152, pe bună dreptate invocate de dumneavoastră. Societatea este dinamică. Important este ca noi să înţelegem că regulile instituţionale trebuie să fie respectate. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-i oprimăm, să-i trimitem pe toţi în închisoare dacă au un punct de vedere diferit sau contrar. După textul dumneavoastră ar însemna că, acei colegi care au propus o lege cu Ţinutul Secuiesc, să fie 25 de ani după gratii, da, să fie consecinţa imediată. Chiar credeţi că este necesar ca trei colegi care au propus un proiect de lege - aşa gândesc ei, sunt minoritari, evident, nu au o susţinere - să-i trimitem după gratii 25 de ani? Nu cred că asta este esenţa unei societăţi democratice, chiar dacă, evident, nu împărtăşesc punctul lor de vedere. Dar este o formă de dezbatere democratică, unde adversarii se combat, nu cu trimiterea lor în închisoare, ci cu argumente, într-o democraţie. Şi atunci cred că formula propusă de către iniţiator trebuie să rămână în consecinţă, şi să nu o lăsăm la orice formă de acţiune, pentru că orice cetăţean în acel moment, inclusiv orice politician, poate face subiectul unei anchete penale şi a unei condamnări care, repet, nu este în zile-amendă, ci este închisoare de la 15 la 25 de ani. Mulţumesc. |
|
|
Domnul preşedinte Neagu. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Chiar discuţiile care au avut loc astăzi, aici, pe marginea acestui amendament propus, ne determină să milităm pentru menţinerea textului adoptat de comisie. Pentru că a menţine "acţiuni" numai, fără "violente", iată că ar putea căpăta diverse interpretări, chiar alunecări în interpretarea dispoziţiilor legii, cu consecinţe imprevizibile. De aceea, am apreciat noi şi la comisie că este bine să rămână "acţiuni violente", tocmai şi pentru considerente dezvoltate de către unii colegi de-ai noştri. A menţine numai "acţiuni" în text, iată ce discuţii ar putea avea loc şi ce interpretări pe planul practicii judiciare. Menţinând "acţiuni violente", deja punem un zăgaz împotriva oricăror interpretări care ar putea degenera. De aceea, nu suntem de acord cu amendamentul domnului deputat Bădoiu. Vă mulţumesc. |
|
|
Mulţumesc. Stimaţi colegi, Pentru că amendamentul domnului deputat Bădoiu este o variantă de text, şi nu un amendament de eliminare, potrivit Regulamentului, voi supune întâi votului amendamentul comisiei. Deci, amendamentul nr.355 cu privire la formularea art.277. Cine este pentru amendamentul comisiei? |
|
Domnul Ştefan Cazimir (din sală): Mai era un amendament la respinse, 59. |
|
|
|
Domnule Cazimir, sunt într-o dilemă existenţială. Textul Comisiei juridice este amendamentul domnului Ştefan Cazimir. Acelaşi domn, Ştefan Cazimir, pune un amendament, altul, la respinse. Lămuriţi-ne această problemă. |
|
|
Explicaţia este simplă: amendamentul acceptat viza o chestiune de punctuaţie, în timp ce amendamentul respins este o chestiune de enunţ şi o chestiune, până la urmă, de fond. Acolo, în textul pe care îl dezbatem, apare verbul "a schimba": "Iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea de acţiuni violente, în scopul de a schimba ordinea constituţională", termen care mi se pare neadecvat din două motive. Mai întâi, pentru că aşază ştacheta prea sus, adică n-ar fi infracţiune decât atunci când este intenţia de a schimba, ceea ce mi se pare de o gravitate extraordinară, şi creează, repet, posibilitatea pentru unii de a se strecura sub această ştachetă foarte înaltă, cu motivarea că nu au vrut să schimbe, ci doar să modifice, să ..., în sfârşit ... Şi atunci, am sugerat, şi asta este prezent la poziţia 59, verbul "a submina". Al doilea motiv, al doilea argument împotriva folosirii verbului "a schimba" şi pentru înlocuirea lui cu "a submina", este faptul că ordinea constituţională poate fi schimbată, caracterul suveran, independent, unitar şi indivizibil pot fi, la rândul lor, schimbate prin antonimele lor, dar caracterul naţional nu poate fi schimbat. El este un dat inerent şi inalienabil. De aceea, am considerat că termenul care poate acoperi toate ipotezele, şi care mai prezintă şi avantajul exprimat anterior, că fixează ştacheta mai jos, este verbul "a submina". |
|
|
Mulţumesc. Stimaţi colegi, Voi supune votului, aşa cum v-am propus, întâi amendamentul comisiei. Dacă acesta nu va fi adoptat, le vom discuta pe celelalte două. Cine este pentru amendamentul nr.351, cu privire la art.277? Vă rog să votaţi. Domnul preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi pe unde este? Stimaţi colegi, Am rugămintea să vină în sală preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, ca să nu se presupună că a plecat după ce ... Întreb colegii mei dacă se abţin de la vot. Cine este pentru amendamentul nr.351 formulat în comisie şi susţinut de preşedintele acesteia, cu privire la art.277? (Rumoare.) 62 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă. Abţineri? Nici o abţinere. Dar, sunt mulţi care nu şi-au exprimat votul. Deci, amendamentul nr.351, al comisiei, a fost adoptat cu 62 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi nici o abţinere. În consecinţă, nu vom supune amendamentele respinse votului. Art.278 "Subminarea puterii de stat", cu amendamentul nr. 352. Nu sunt obiecţiuni. S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.279 "Uzurparea militară". Comisia nu are amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial. Acelaşi lucru se întâmplă şi la art.280, "Acte de diversiune". Comisia nu are amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat textul iniţial. Art.281 "Complotul". Urmăriţi amendamentul nr.355. S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.282 "Constituirea de structuri informative ilegale", cu amendamentul nr.356. S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.283 - Comisia are amendamente pe pagina următoare. Deci, art.283 "Nerespectarea regimului juridic al activităţilor informative", cu amendamentul nr.357. Nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.284. Urmăriţi amendamentul nr.358 "Constituirea de organizaţii cu caracter fascist". Nu sunt obiecţiuni. Adoptat amendamentul, modificat şi renumerotat textul. La art.285, 286 - are domnul Boc un amendament la art.285 - asupra cărora Comisia nu a formulat amendamente. Vă rog, domnule Boc. |
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Este amendamentul nr.60, din cadrul amendamentelor respinse, pag.380 din raport. Art.285 sună în felul următor: "Divulgarea informaţiilor secrete de stat sau informaţiilor secrete de serviciu, de către cel care le cunoaşte, datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa naţională, se pedepseşte ...". |
|
|
Numai puţin domnule coleg. Aş ruga colegii de la UDMR să roage colegul dumnealor care vorbeşte tare la telefon să nu ne întrerupă, pentru că s-ar putea să creadă lumea că este o acţiune subversivă. (Rumoare.) |
|
|
Dar nu a trecut amendamentul anterior, ca să fie probleme. |
|
|
Vă rog. |
|
|
..."se pedepseşte cu detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi". Alin.2 "Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa naţională, se pedepseşte cu închisoare severă de la 3 la 10 ani". Alin.3 "Cu pedeapsa prevăzută în alin.2, se sancţionează deţinerea, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce constituie secret de serviciu, în vederea divulgării, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa naţională". Care sunt obiecţiile noastre şi propunerile la acest articol? În primul rând, am propus la acest art.285, eliminarea sintagmei "secret de serviciu" şi menţinerea în text doar a sintagmei "secrete de stat", deci "Divulgarea informaţiilor secrete de stat de către cel care le cunoaşte, datorită atribuţiilor de serviciu" să se menţină. De ce? Aceasta, pentru că informaţiile pe care le deţine o persoană juridică de drept public sau privat, şi care interesează siguranţa naţională, nu pot fi simple secrete de serviciu, ci intră în categoria informaţiilor secrete de stat. Prin urmare, includerea secretelor de serviciu, în alin.1, este total nejustificată şi trebuie eliminată. Pentru acelaşi motiv, alin.3, care se referă la "secrete de serviciu" este nejustificat şi trebuie eliminat. Dacă secretele de serviciu interesează siguranţa naţională, atunci sunt secrete de stat, şi ele fac obiectul alin.1. Secretele de serviciu dacă vizează, repet, siguranţa naţională, atunci sunt secrete de stat. O altă problemă. Dacă se doreşte păstrarea alin.2, este necesar să se precizeze, aşa cum s-a făcut la alin.1, că "Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat are în vedere numai pe cel care cunoaşte sau le cunoaşte, datorită atribuţiilor de serviciu". Din formularea actuală rezultă că orice persoană care ar intra întâmplător în posesia unui astfel de document, fără să ştie că este secret de stat, ar putea răspunde penal, ceea ce este inacceptabil. De ce acest lucru? Deoarece, din formularea art.16 din Legea nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, rezultă că obligaţia de a proteja informaţiile secrete de stat nu mai revine, această obligaţie, tuturor cetăţenilor, ci numai persoanelor autorizate. Pentru că simplii cetăţeni, inclusiv ziariştii, nu intră în sfera persoanelor autorizate, la care se referă art.16, rezultă că pentru aceştia nu mai există obligaţia de a proteja informaţiile secrete de stat. Cu alte cuvinte, există o diferenţă majoră între concepţia Legii nr.182/2002, care este legea privind protecţia informaţiilor clasificate, şi cea a vechii legi, nr.23/1971, în vigoare până în 13 iunie 2002. Numai Legea din 1971 instituia obligaţia tuturor cetăţenilor de a proteja secretele de stat. Întrucât Legea nr.182/2002 este legea-cadru în materia protecţiei informaţiilor secrete de stat, ea constituie un punct de referinţă pentru toate infracţiunile prin care se urmăreşte protejarea acestor informaţii, deci şi pentru infracţiunea din art.285 din proiectul Codului penal. Există şi o logică a unei astfel de abordări: o dată ce informaţia a ieşit din sfera secretă, fapt împlinit în momentul în care datele, informaţiile au intrat în posesia publicului, a presei - de exemplu, informaţia îşi pierde caracterul secret, iar acesta nu mai poate fi obţinut. Acest principiu a fost afirmat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, între altele, în cazurile: "Sunday Times" versus Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, sau "Oserver" şi "Guardian" versus Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, care stabilesc cel puţin două principii importante, acestei hotărâri. Primul principiu afirmă că informaţiile privind siguranţa naţională, o dată intrate în spaţiul public, nu mai pot fi interzise, retrase şi nici autorii diseminării informaţiei pedepsiţi. Al doilea principiu instituie interdicţia clasificării necondiţionate a tuturor informaţiilor din domeniul siguranţei naţionale ca informaţii secrete, şi introducerea, în acest mod, a unei restricţii prealabile asupra accesului la astfel de informaţii. De asemenea, documentul intitulat "Principiile de la Johannesburg" include şi următorul principiu (17): O dată ce o informaţie a fost făcută accesibilă publicului, fie şi prin metode ilegale, orice justificare făcută în scopul de a opri publicarea ei ulterioară va fi anulată de dreptul publicului de a cunoaşte acea informaţie". Iată de ce, din punctul nostru de vedere, credem că sunt suficiente argumente pentru a elimina în primul rând categoria secretelor de serviciu din art.285 alin.1, pentru că prin secretele de serviciu nu se poate pune în pericol siguranţa naţională, pentru că s-ar pune în pericol siguranţa naţională, ar fi secrete de stat. Şi, în al doilea rând, dorim menţionarea expresă la alin.2, dacă se doreşte a se menţine, că "Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat are în vedere numai pe cel care le cunoaşte, datorită atribuţiilor de serviciu", şi că o persoană care în mod întâmplător intră în posesia unui document care reprezintă secret de serviciu, să nu poată fi sancţionată. Cel puţin acesta este spiritul legii pe care noi am adoptat-o, spiritul şi textul Legii informaţiilor clasificate nr.182/2002, pe care noi am adoptat-o. Iar la art.3, menţinerea în continuare a unor formulări "dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa naţională" încalcă iarăşi reglementările Curţii Europene a Drepturilor Omului, care cer caracterul previzibil al incriminării, să spună: ce se înţelege prin "de natură să pună în pericol"? Orice se poate înţelege prin această sintagmă "de natură să pună în pericol siguranţa naţională" şi trebuie să fie circumscrisă definiţia la o chestiune foarte precisă. Noi am propus - de exemplu - ca această formulă "de natură să pună în pericol", fiind vagă, ambiguă şi fiind lipsită de previzibilitate, să fie înlocuită cu o referire la producerea unui pericol cert, real, observabil, verificabil şi demonstrabil. Este o chestiune mult mai palpabilă şi directă, şi nu una ambiguă, în formularea pe care noi o avem în textul menţinut. Cu aceste argumente, domnule preşedinte, vă rugăm să acceptaţi propunerea formulată. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnule preşedinte Neagu. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Art.285, cu alineatele sale, ne arată foarte clar că este vorba de o persoană care cunoaşte aceste secrete, datorită atribuţiilor de serviciu. Asta este ipoteza fixată în textul de lege. Celelalte două alineate vizează aceleaşi persoane, şi nu pune în pericol activitatea nimănui, pentru că spune la un moment dat alin.2: "Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu". Deci este vorba de o persoană care le cunoştea graţie activităţii pe care o desfăşura, şi avea acces la acele documente. Iar chestiunea cu eliminarea din text a "secretelor de serviciu", credem noi că nu este întemeiată, pentru că se face deosebire între secrete de stat şi de serviciu, şi uneori secretele de serviciu ale unor organe de informaţii, instituţii, ar putea aduce atingere chiar siguranţei naţionale. Adică, se coboară până la secrete de serviciu, pentru că, în anumite circumstanţe concrete, şi acestea ar putea periclita siguranţa naţională. Ar putea periclita, cum spune textul marginal. De aceea, şi cu asta conchid, este vorba indubitabil de persoane care deţin aceste informaţii datorită activităţilor pe care le desfăşoară, şi nu de alte persoane, care întâmplător ar intra în posesia unor asemenea informaţii. Este clar, textul le înlătură categoric. Iar pe de altă parte, nu se confundă şi nu semnifică acelaşi lucru "secrete de stat" şi "secrete de serviciu". Repet, uneori ar fi posibil ca în anumite circumstanţe concrete, chiar secrete de serviciu să pericliteze siguranţa naţională. De aceea, cred eu că textul, aşa cum a trecut de comisie, ar trebui menţinut, domnule preşedinte. Vă mulţumesc. |
|
|
Mulţumesc. Domnul Boc doreşte o scurtă intervenţie. De un minut, stimate coleg. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Ar trebui să existe o succesiune logică între alin.1 şi alin.2. Şi, atunci, la alin.1 se spune: "Divulgarea informaţiilor secrete de stat sau informaţiile secrete de serviciu de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu", deci acolo se menţionează corect. Eu nu sunt de acord cu secretele de serviciu, dar este o altă problemă. Dar se menţionează "de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu". La alin.2 nu se mai menţionează acest lucru. Se spune: "Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat". De ce să nu spunem aşa cum se spune la alin.1: "Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, a unui document ce constituie secret de stat", ca să fim precişi. Din formula alin.2, practic, rezultă o obligaţie pentru toţi cetăţenii, or, noi am stabilit prin Legea informaţiilor clasificate că nu mai incumbă o asemenea obligaţie. Deci, în momentul în care la alin.1 apare sintagma, iar la alin.2 nu mai apare, se înţelege că ea atunci ar avea o acoperire generală şi vizează pe toţi cetăţenii. Ce ne costă, ce ne costă, repet, ca la alin.2, pentru precizie, să introducem această sintagmă, aşa cum este la alin.1 "de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu". Deci "Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu" şi textul curge, pentru a nu lăsa loc nici unei ambiguităţi. Şi asta în concordanţă cu spiritul, repet, al legii de bază în materie, Legea nr.182/2002. Cred că nu am avea nimic de pierdut dacă am introduce pentru precizie un asemenea text, şi că am elimina orice ambiguitate. Altfel, am putea da în practică prilejul unor soluţii contradictorii, şi revenirea la o practică anterioară adoptării Legii nr.182/2002 şi la o revenire, practic, la Legea din 1971, care instituia obligaţia tuturor cetăţenilor de a proteja secretele de stat. Credem că este o cerinţă absolut necesară, să realizăm acest lucru. |
|
|
Domnul preşedinte Neagu. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Pentru că în fond dezbatem o lege şi putem lucra chiar pe loc, ca să zic aşa, la reformularea unor texte, eu cred că propunerea colegului nostru Boc, ca şi în alin.2 să circumstanţiem subiectul, nu este rea. Numai că încărcăm un pic textul, şi-o să vedem cum l-am putea formula, ca să evităm orice posibilitate de interpretare, în sensul că şi un cetăţean care întâmplător etc. Şi, atunci, domnul profesor Cazimir, care întotdeauna ne-a ajutat, ne ajută şi astăzi să introducem, foarte bine, în alin.2 circumstanţierea din alin.1, în sensul că "le deţinea - aceste informaţii - în baza îndatoririlor de serviciu" şi a plecat cu geanta acasă, cu informaţia, asta dorim să spunem, şi a greşit. Dar, circumstanţiem subiectul, să nu cumva să se interpreteze că şi un oarecare cetăţean care întâmplător a intrat în posesia unor asemenea informaţii ar putea fi sancţionat de lege. Şi propunerea, domnule profesor Cazimir, a colegului nostru de comisie cu care lucrăm toată ziua - un băiat simpatic, de altfel, domnul Boc -, este ca să introducem şi în alin.2 această precizare: că este vorba de persoane care deţineau secretele "în baza activităţilor de serviciu". Şi atunci eliminăm posibilitatea ca cineva să interpreteze că, vezi, Doamne, o terţă persoană, care avea asemenea informaţii, ar putea fi sancţionată. Mă adresam dumneavoastră pentru a echilibra fraza sau frazele din alin.2 al art.285, şi-l reformulăm împreună, şi evităm orice discuţie, cred eu, şi tranşăm asupra textului. De aceea, ca să conchid, noi suntem de acord cu introducerea acestei circumstanţieri în alin.2. Dar, haideţi să facem pe loc textul să sune bine, domnule profesor. Vă mulţumesc. |
|
|
Stimaţi colegi, Eu vă propun, ca să ştim exact ce votăm, luaţi acest text şi-l reformulaţi, şi trecem acum peste text. Eu sunt împotriva formulării "la botul calului" a unor texte foarte importante. Vă rog, domnul Moiş. |
|
|
Dacă intercalăm "de către persoana prevăzută la alin.1", rezolvăm toată problema. Şi atunci spunem: "Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu de către persoana prevăzută la alin.1 a unui document ce constituie" şi textul curge, şi am circumstanţiat persoana exact. |
|
|
Domnul deputat Bădoiu. |
|
|
Vă rog să vedeţi, să observaţi că este vorba de trei ipoteze: La alin.1 se vorbeşte de "Divulgarea informaţiilor secrete de stat sau de serviciu de cel care le cunoaşte, datorită atribuţiunilor de serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa naţională", prima teză. A doua teză: "Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu", deci poate fi vorba aici de salariatul, funcţionarul care are în atribuţiile de serviciu să gestioneze astfel de date, dar pe care le duce cu el acasă, da? Nu le ţine acolo, băgate în casa de valori sau în casa de fier. Şi a treia ipoteză: "Deţinerea, de asemenea, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce constituie secret de serviciu, în vederea divulgării". Deci, domnilor, ce se doreşte? Se doreşte a se sancţiona, a se pedepsi divulgarea unor astfel de date, când o face cel care le deţine în virtutea obligaţiilor de serviciu; se doreşte a fi sancţionată cu pedeapsă deţinerea unor astfel de documente secrete de stat în afara îndatoririlor de serviciu, deci, cu alte cuvinte vreau să pun stavilă celor care le iau de la slujbă şi le duc în altă parte. Pentru că, asta înseamnă că pui în pericol, ce? Siguranţa statului. Ele nu mai sunt asigurate. Ele au un regim special, un loc anume pentru păstrare etc., etc. Haideţi să ne gândim la nişte secrete, adevărate secrete, nu la secretele babei Ioana. Gândiţi-vă că sunt date care dacă ar fi cunoscute de toată lumea, ar pune, într-adevăr, în pericol ordinea constituţională, siguranţa noastră personală şi a celorlalţi ş.a.m.d. Şi a treia variantă: "Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu, în vederea divulgării". Deci, iată, le iau de la locul lor, le scot, şi cu intenţia de a le divulga. Sunt trei ipoteze diferite. Aşa că, iertaţi-mă, povestea să aducem la alin.2 ce se spune la alin.1, pardon, asta înseamnă că excludeţi din sfera subiecţilor activi o altă categorie, şi anume: a acelora care le iei de colo şi le duci dincolo. Deci, domnilor, sunt lucruri absolut distincte, şi vă rog să lăsaţi textul aşa, că este corect, şi să fiţi de acord cu ce vă propun eu: respingerea amendamentului domnului Boc. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul Marton Arpad. |
|
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Nu mi se întâmplă foarte des, dar de data aceasta sunt de acord cu propunerea domnului Moiş, pentru că, într-adevăr, formularea din text ne vorbeşte despre anumite persoane. Cine sunt aceste persoane? Şi de cel ce le cunoaşte. Trimiterea la alin. 1, atât la alin. 2, cât şi la alin. 3 este o circumscriere exactă a persoanei respective, persoana care le cunoaşte şi nu cred că este o problemă mare trimiterea acestui alin. 1. Este o problemă de tehnică legislativă foarte simplă şi clară. |
|
|
Domnul profesor Neagu. |
|
|
Stimaţi colegi, Domnule preşedinte, Că s-a dorit fără nici un dubiu înlăturarea din acest text a sancţionării oricărei alte persoane în afară de cea care le deţinea în baza îndatoririlor de serviciu, ne-o spune însăşi eliminarea din actualul text a ipotezei din art. 169, alin. 4, Cod penal în vigoare, care sună aşa: "Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvârşite de orice altă persoană"... (Care alta? Alta care le deţinea în baza îndatoririlor de serviciu.) "... pedeapsa este de la 1 la 7 ani". A fost înlăturat acest text al alin. 4, textul face referire prin circumstanţierea la subiectul care le deţine în baza îndatoririlor de serviciu, făcând şi sublinierea pe care o propunea colegul nostru, deputatul Boc, înlăturăm orice dubiu şi orice posibilitate de interpretare şi atunci spun eu că textul care a plecat de la comisie, cu acea modificare sugerată de colegii mei cu "persoana de la alin. 1" este perfect şi orice discuţie este de prisos. Permiteţi-mi să spun că ipoteza de care vorbea colegul meu, domnul deputat Bădoiu, sunt ipoteze plasate pe latura obiectivă. Or, ceea ce discutam noi se referă la subiect. Sigur că ipotezele acelea sunt activităţi nuanţate: "deţinerea în afara ".." etc. Calitatea este centrată pe o persoană, şi anume, aceea care era abilitată să deţină, să ştie, să aibă secrete de stat sau de serviciu. Aceasta este toată reglementarea. De aceea, cred eu că textul este foarte bun, s-a renunţat la orice altă persoană, acea teamă că s-ar putea da interpretări exagerate. Completând textul comisiei, este foarte bun şi îl putem valida aici. De aceea, dacă între timp sunteţi de acord cu propunerea făcută de colegii mei, am putea şi introduce în alin. 2 sublinierea că este vorba de "persoana de la alin. 1", ca să validăm acest text de la 169. Vă mulţumesc. |
|
|
Mulţumesc. Cineva s-a uitat în Constituţie să verifice corectitudinea sintagmei "siguranţă naţională". Din câte ştiu, domnule Popescu, Constituţia a folosit terminologia de "securitate naţională". |
|
|
Într-adevăr, domnule preşedinte, la art. 53 apare conceptul nou de "securitate naţională", care este vehiculat, de altfel, şi în alte legi care sunt adoptate de către noi şi, ca atare, vă propun înlocuirea sintagmei "siguranţă naţională" cu "securitate naţională", în cadrul acestui articol. Vă mulţumesc. |
|
|
Mai doreşte cineva să ia cuvântul? În privinţa acestei propuneri, ea este obligatorie, trebuie să utilizăm textul constituţional. Stimaţi colegi, Pentru că există încă divergenţe şi a intervenit şi Comisia de apărare, vă propun să amânăm dezbaterea acestui text, împreună cu celelalte trei. Nu este vorba de "securitate naţională", este vorba de fondul celor două alineate. Domnule Boc, în situaţia în care se face referire la alin. 2 "la persoana prevăzută la alin. 1", mai aveţi probleme cu amendamentele dumneavoastră? |
|
Domnul Emil Boc (din sală): Nu. |
|
|
|
Nu. În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră textele de la art. 285, cu precizarea că la alin. 2 s-a propus referirea expresă la persoana prevăzută la alin. 1 şi cu a doua menţiune, că sintagma "siguranţă naţională" se înlocuieşte cu "securitate naţională". |
|
Domnul Văsălie Moiş (din sală): Şi la alin. 3! |
|
|
|
Exact! Alin. 2 şi 3. Cu aceste precizări, supun textul iniţiatorului votului dumneavoastră. Cine este pentru? Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă. Abţineri? Cu 2 abţineri şi 1 vot împotrivă textul a fost votat în formularea pe care v-am prezentat-o. Articolul 286. Comisia nu a avut amendamente. Aveţi dumneavoastră? Vă rog, domnule deputat Boc. |
|
|
Domnule preşedinte, La pagina 380 din raport, la amendamentul 61 respins, art. 286 spune aşa: "Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi". Care este conţinutul amendamentului pe care l-am propus? Definirea expresiei de stat totalitar. Textul legii nu ne spune ce înseamnă stat totalitar; lasă la interpretarea judecătorului, la aprecierea procurorului, care instanţă sau în anchetă să înţeleagă ce doreşte. Repet: şi această normă juridică, din perspectiva reglementărilor europene, încalcă această cerinţă a previzibilităţii, adică să ştim exact ce comportament să nu facem... |
|
|
Stimate coleg, am o rugăminte. |
|
|
Vă rog. |
|
|
Vă ştiu foarte constructiv, de aceea, vă rog să daţi dumneavoastră definiţia pe care o doriţi, pentru că doar a critica că nu se înţelege ce este aceea stat totalitar... Propuneţi dumneavoastră o definire a statului totalitar, într-un text juridic. |
|
Domnul Văsălie Moiş (din sală): Statul P.S.D.! |
|
|
|
Domnul Moiş mi-a dat o sugestie, dar n-aş vrea s-o reproduc de la microfon. În privinţa aceasta pot fi acuzat că trec din domeniul juridic în domeniul politic, deşi tot timpul suntem în domeniul politic, dar, de exemplu, vă pot oferi o interpretare a acestui text care ar putea sta la îndemâna procurorilor. De exemplu, dacă cineva ar utiliza un studiu de istorie comparată, o analiză economică sau un articol de presă, în care s-ar face o afirmaţie de genul: "Înainte de 1989 puterea de cumpărare era mai ridicată decât în prezent", urmată de prezentarea unor date de a convinge publicul că preţul pâinii şi al cărnii era mai mic înainte de 1989, decât după 1989, ar putea fi considerată o propagandă în favoarea statului totalitar, regim comunist experimentat în România. o simplă opinie politică sau economică ar putea atrage consecinţă penală, depinzând aprecierea aceasta de iritarea procurorului sau modul în care procurorul ar avea de discutat cu tine, în funcţie dacă ar dori sau să te pună sub acuzare, să te şicaneze, tracaseze şi aşa mai departe. Eu nu deţin adevărul, am sugestii, dar ideea de a defini această sintagmă, pentru a preveni abuzurile, cred că ar fi bine venită într-o construcţie juridică pe care noi o propunem ca fiind nouă şi pentru a îmbunătăţi textul existent. Deci, nu deţin soluţia, dar aş propune definirea acesteia şi lăsarea la îndemâna comisiei a unui scurt timp să propună o definiţie cu conotaţii juridice ale unei sintagme prin excelenţă cu conţinut politic. |
|
Domnul Văsălie Moiş (din sală): Avem alin. 2 care explică propaganda de la alin. 1. |
|
|
|
Domnule Moiş, aveţi cuvântul. În Parlamentul nostru se vorbeşte de la tribună. Am rugămintea pe care v-o adresez de principiu: la un text de lege, la elaborarea unei legi şi dezbaterea ei, nu facem dezbateri politice. Cum ar trebui, criticăm un text. Ori propunem un text, ori propunem eliminarea lui. Este uşor să spui că nu este bun textul şi să nu pui ceva în loc. Domnule profesor Boc, veniţi cu propuneri concrete de definire juridică a statului totalitar. |
|
|
Aveţi cuvântul, domnule Moiş. |
|
|
Mi-aţi luat două minute din intervenţia mea, domnule preşedinte. |
|
|
Vi le dau înapoi! |
|
|
Mulţumesc. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vă rog să observaţi că art. 286 incriminează fapta de propagandă: propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar. La alin. 2 avem detalierea acestei fapte incriminate. Alineatul 2 spune: "Propaganda constă în răspândirea în mod sistematic sau în apologia unei idei, concepţii sau doctrine, cu intenţia de a convinge şi a atrage noi adepţi". În aceste circumstanţe este incriminată fapta de la alin. 1, propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar. Aşadar, din punctul meu de vedere, art. 286 este rotund; este prevăzută fapta incriminată şi circumstanţierea acestei. Nu mai este nevoie de definirea statului totalitar, pentru că dacă ne apucăm să definim toate noţiunile din Codul penal, ar trebui să definim fiecare noţiune, nu numai statul totalitar, or, deja am intra pe un alt teren, pe terenul politicii, pe terenul doctrinelor politice, unde ar putea fi tot felul de discuţii, am accepta ideea să definim statul totalitar. Fiecare dintre noi am avea o definiţie pentru statul totalitar, dar obiectul acestui text, a acestui art. 286 este incriminarea propagandei. Aşadar, din punctul nostru de vedere considerăm că textul este corect. Vă rog să supuneţi votului textul pe care vi l-a propus comisia. |
|
|
Domnule Boc, vă dau cuvântul dacă veniţi cu un text, că altminteri vă urmăresc studenţii dumneavoastră şi o să spună că n-aţi ştiut tema pe care v-am dat-o. Să veniţi să spuneţi că nu ştiţi să o definiţi ".. vreţi s-o trimitem la academie, unde vreţi s-o trimitem?! Domnul Leonăchescu. |
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, În acest art. 286, pe care comisia îl propune, ca atare, nemodificat, sunt trei elemente care trebuie luate în discuţie: instaurare, stat şi totalitar. Din punctul meu de vedere, un stat nu poate fi instaurat. Instaurăm un regim politic. Deci, cuvântul "instaurat" aici, asociat unui stat totalitar este nefericit. Cred că trebuie o variantă, să punem în locul acestui cuvânt, "instaurării", alt cuvânt adecvat părţii a doua: "stat totalitar". Dar eu cred că propaganda se poate face în vederea instaurării unui regim politic totalitar. România rămâne România! Ea poate să aibă un regim politic democratic, totalitar, ziceţi-i cum vreţi, fascist, socialist! România rămâne România ca stat! Germania rămâne Germania, Franţa la fel! Regimurile politice pot să fie totalitare. Iată de ce, cuvântul "stat" aici trebuie înlocuit şi eu propun "regim politic". |
|
|
Stimate coleg, nu regimul conduce, ci statul conduce o entitate. Statul determină regimul politic! Domnul deputat Boc vine cu definiţia statului totalitar. Vă aşteptăm cu interes. |
|
|
Domnule preşedinte, Pentru a da o definiţie trebuie o prelegere de vreo două ore, ca să intrăm în concepte şi nu se poate realiza o sinteză chiar aşa, fără a intra în analiză amănunţită. Domnul Moiş, un jurist subtil şi cu eleganţă profesională tot nu le-a lămurit. El spune "da, este vorba de propaganda în favoarea statului totalitar" şi spune că alin. 2: "Propaganda constă în răspândirea în mod sistematic sau în apologia unei idei sau doctrine, cu intenţia de a convinge noi adepţi", dar tot nu ne spune ce este castravetele. Ce este propaganda în favoarea statului totalitar? Şi dacă nu ştim ce este statul totalitar, nu ştim care este propaganda în favoarea statului totalitar. Deci, tot ne învârtim în jurul conceptului care, recunosc, este un concept, prin esenţă, de natură politologică, dar trebuie să avem grijă atunci când îl introducem într-un cod riguros cum este Codul penal, că cei care îl interpretează sunt juriştii, sunt procurorii, sunt judecători şi care vor veni cu o interpretare îngustă şi s-ar putea să dea pretextul unor abuzuri, ca cineva care formulează opinii politice să poată intra sub sancţiunea unui asemenea text. "Domnule, cum îţi permiţi să faci referire la statul totalitar înainte de 1989, ia să te trimitem noi pe tine puţin pe la o închisoare strictă de la 1 la 5 ani, ca să nu mai vorbeşti de ceea ce a fost înainte de 1989", chiar dacă declaraţia politică avea un caracter constructiv de a sublinia, ştiu eu, o chestiune de impact. Statul totalitar ar fi acel stat care se defineşte prin încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, a pluralismului politic şi ideologic şi a compromiterii drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, într-o formulă cât de cât mai precisă decât cea existentă în momentul de faţă. Deci, aici circumscrie câteva lucruri, aşa, într-o definiţie foarte scurtă. Repet, suntem în faţa Codului penal şi să nu uităm că acest text va fi în vigoare şi va putea fi utilizat de către cei care cu rea-credinţă vor dori să-i şicaneze pe potenţialii adversari sau să introducă o autocenzură la aceia care ar dori să exprime în mod liber unele opinii sau unele comparaţii cu privire la regimul dinainte de 1989, asupra căruia avem un punct de vedere relativ unitar, că a fost un stat totalitar. Mulţumesc. |
|
|
Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Boc, amendament care practic înseamnă să ne gândim dacă dăm o definiţie. Cine este pentru amendamentul domnului Boc? 3 voturi. Împotrivă? Abţineri, dacă sunt? Un singur vot, toţi ceilalţi împotrivă. Supun votului dumneavoastră textul comisiei. Domnule Cazimir, poftiţi. |
|
|
O scăpare din vedere face să fi rămas în text enunţul "de la unu la 5 ani". În toate cazurile precedente şi ulterioare se spune: "de la un an la 5 ani", sau cum este cifra în cazurile respective. Deci, nu "de la unu la 5 ani", ci "de la un an la 5 ani". |
|
|
Rog comisia să rectifice această greşeală de exprimare, în vederea asigurării unei uniformizări a formulării. Cum este corect, domnule preşedinte Neagu? Un an, cifră. Se pune cifra 1 "de la 1 an la ..." Domnule profesor, vă rog încă o dată. Vedeţi că discutăm chestiuni din acestea, cum se scrie "un" sau "1"?! Aţi intervenit la toate virgulele posibile şi aici n-aţi intervenit în comisie şi veniţi în plen să discutăm cinci minute despre chestiunea aceasta?! Este o formulare unitară. Peste tot aţi folosit până acum "un an" şi aceasta este o chestiune pe care o repară aparatul tehnic. Supun votului dumneavoastră art. 286 în formularea iniţiatorului, cu precizarea "un an". Cine este pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Cu două voturi împotrivă, majoritate pentru s-a votat textul iniţiatorului. Articolul 287 - "Nedenunţarea", amendamentul 361. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Articolul 288 - "Tentativa, tăinuirea şi favorizarea". Urmăriţi amendamentul 362. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Articolul 289 - "Sancţionarea persoanei juridice", amendamentul 363. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Titlul Capitolului IV votat în formula iniţiatorului. Articolul 290 - "Acte de terorism". Urmăriţi amendamentul 365. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Articolul 291 - "Asocierea pentru săvârşirea de acte de terorism", amendamentul 366. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Articolul 292 - "Finanţarea actelor de terorism". Comisia nu are amendamente. Nici dumneavoastră? Votat textul iniţiatorului. Articolul 293 - "Ameninţarea în scop terorist". Urmăriţi amendamentul 368. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Articolul 294 - "Alarmarea în scop terorist". Urmăriţi amendamentul 369. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. La art. 295 nu sunt amendamente. Votat textul iniţiatorului. Titlul IV votat în formularea iniţiatorului. Articolul 296 - "Împiedicarea exercitării drepturilor electorale". Urmăriţi amendamentul 372. Admis amendamentul, modificat textul şi renumerotat. Articolul 297 - "Divulgarea secretului votului. Falsificarea votului". Amendamentul 373. Stimaţi colegi, s-a propus să întreb unde sunt obiecţiuni la amendamentele comisiei şi doar acolo să intervenim. Deci, de la art. 297, amendamentul 373, până la art. 301, amendamentul 377, dacă sunt obiecţiuni? Domnul Ovidiu Petrescu. |
|
|
Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu: Tot la 298 am nişte probleme. |
|
|
Staţi atunci să convenim. La art. 297 sunt? Votat în unanimitate. Aţi zis că la art. 298 aveţi. |
|
|
Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu: "Coruperea alegătorilor", la acesta am. |
|
|
Bun. Deci, art. 297 este votat. Articolul 298. |
|
|
Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu: În primul rând vreau să-mi cer scuze că n-am intervenit la vreme, făcând un amendament la comisie, pentru a îmbunătăţi acest text. Dar, având în vedere că aici, în sală, au existat multe precedente în care s-au acceptat modificări şi în plen, vă rog să-mi permiteţi să spun că sunt anumite neclarităţi în acest text. În primul rând, dacă aveţi materialul, raportul în faţă, veţi vedea că sună aşa: "Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi sau candidat independent, ori să voteze sau să nu voteze în cadrul referendumului, precum şi primirea acestora de către alegător, în acelaşi scop, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 1 an la 5 ani". În primul rând, aşa cum este formulat, cineva ar putea spune că şi o promisiune electorală, pentru că se spune "promisiunea", adresată alegătorilor, în general: "Vom construi în localitatea aceasta un pod", este o încercare de mituire a alegătorilor. Cred că ar trebui să spunem că "promisiunea, oferirea sau darea de bani ori de foloase unui alegător sau alegătorului, în scopul de a determina..." pentru a arăta că aceste promisiuni de dobândire a unor foloase sunt nişte foloase primite de fiecare în parte, de un anumit cetăţean, pentru a-l determina să voteze, nu o promisiune la modul general. Pentru că toţi politicienii fac promisiuni, că într-o anumită comunitate se va trăi mai bine dacă ei vor fi votaţi. Să dispară această nuanţă care ar putea să creeze nişte ambiguităţi. Pe urmă, întrebarea mea ar fi: dacă materialele promoţionale care sunt nişte bunuri materiale primite de alegători, pot fi interpretate ca o corupere a alegătorilor. Peste tot în lumea aceasta - şi lucrul este cunoscut - oamenii primesc pixuri, brichete, tricouri, şepci, prosoape pe care scrie "Votaţi partidul cutare sau votaţi candidatul cutare". O să-mi spuneţi că materialele promoţionale nu pot constitui foloase materiale. Eu cred că cineva... |
|
|
Stimate coleg, numai puţin! |
|
|
Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu: Da. |
|
|
Citiţi încă o dată textul! Textul se referă la promisiunea, oferirea sau darea de bani. |
|
|
Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu: Nu, domnule! |
|
|
Atât! Nu materiale promoţionale, nu altceva! |
|
|
Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu: Văd "alte foloase", domnule preşedinte. |
|
|
Folos material. Nu cred că un material promoţional este un folos material. |
|
|
Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu: Noi spunem că este logic, că n-ar putea fi interpretat în astfel de moduri, dar să ştiţi că s-ar putea interpreta şi astfel textul respectiv. Poate că ar trebui să excludem în mod explicit aceste materiale promoţionale, ca să nu fie interpretate ca foloase. După aceea, mi se pare oarecum excesivă situaţia celor care primesc asemenea foloase. Mă rog, probabil că s-a mers ca o simetrie cu darea şi luarea de mită, dar este puţin exagerat. Dar, acum o să vă relev aspectul cel mai grav al textului, care chiar presupune o modificare, trebuie neapărat să fie modificat. Este vorba de cei care sunt pedepsiţi pentru că încearcă să corupă alegătorii. Şi vă rog să observaţi că ne referim la listele de partid şi la candidaţii independenţi. Nu ne referim la cei care sunt aleşi printr-un vot uninominal: primarii şi preşedinţii de stat, care sunt exceptaţi în mod implicit din acest text. Deci, domnul Stolojan este membru de partid, candidează din partea unui partid, el nu este independent, nu este nici pe liste. el are dreptul să dea nişte bani şi nişte bunuri. La fel un primar. Deci, dacă toate celelalte puteţi să le consideraţi nişte exagerări de interpretare pe care le fac, deşi să ştiţi că în practică pot apărea, în acest caz eu cred că nu este vorba de interpretare, este un lucru care evident a scăpat analizei iniţiatorului şi comisiei. |
|
|
Domnul deputat Boc şi apoi domnul deputat Marton. |
|
|
Domnule preşedinte, În primul rând, avem o problemă de procedură. Săptămâna trecută am adoptat Legea pentru autorităţile administraţiei publice locale, lege trimisă spre promulgare, lege care a trecut de Parlament, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională. Lege, care, în art. 105, incrimina mita electorală, ceea ce, în formula Codului Penal, este "coruperea alegătorilor". Deci, avem un text deja în vigoare peste câteva zile, care sună în felul următor: "Promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în timpul campaniei electorale precum şi în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi sau un anumit candidat pentru funcţia de primar sau de consilier precum şi primirea acestora de către alegător constituie infracţiune şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani". Deci, Codul Penal ar trebui, în acest moment, să preia un text care se regăseşte într-o lege în vigoare - Legea cu privire la constituirea autorităţilor administraţiei publice locale - şi să facă şi referirea pe care, pe bună dreptate, o făcea aici domnul deputat Predescu, cu privire la preşedinte. Pentru că Legea autorităţilor administraţiei publice locale nu se putea referi la altceva decât la funcţia de primar sau de consilier. Pentru a nu o circumscrie doar la primari şi consilieri locali şi judeţeni, de a găsi o formulă: "Să voteze sau să nu voteze un anumit candidat, o listă de candidaţi", şi atunci, cred că formula e acoperitoare, "precum şi primirea acestora de către alegători constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani". Deci, propunerea este una constructivă, de a prelua textul în vigoare, pe care îl avem în Legea pentru constituirea autorităţilor administraţiei publice locale, să eliminăm sintagma "primari şi consilieri" şi să păstrăm doar referirea la "determinarea alegătorului să voteze sau să nu voteze un candidat sau o anumită listă de candidaţi" - cu aceasta am prins toate variantele - "precum şi primirea acestora de către alegători constituie infracţiune". Este o propunere care să compatibilizeze, în legislaţia românească, texte diferite care au acelaşi obiect. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul Marton. |
|
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Oarecum, susţinerea mea are cam acelaşi temei, în primul rând, unul de formulare. Nici n-aş fi intervenit dacă câteva lucruri, nu ar trebui să fie spuse, şi anume, că, în mod evident, trebuie să rămână partea de text care se referă la referendum (pentru că noi, în această lege, nu avem referendumul). Şi, în mod evident, chiar dacă, la formulare, putem să avem două texte de lege care să aibă o formulare diferită a aceleiaşi intenţii, nu putem avea, însă, două sancţiuni diferite la aceeaşi faptă, în două legi care ies cu o săptămână diferenţă din această Cameră. Şi vă rog să observaţi că, aici, se propune "de la 1 an la 5 ani", iar varianta care mi se pare, de ieri, a plecat către domnul preşedinte spre promulgare, are "de la 6 luni la 5 ani". De aici, noi trebuie să rămânem la această observaţie: "de la 6 luni la 5 ani". Şi, încă o dată, trebuie să menţinem şi varianta textului pentru referendum, pentru că nu avem aici. Deci, ori varianta propusă: "de candidat sau listă de candidaţi" ori să includem şi primarii şi preşedintele în textul din art. 105. Şi să avem "de la 6 luni la 5 ani". |
|
|
Stimaţi colegi, În special domnule preşedinte al comisiei şi doamna ministru, se ridică aici o problemă, într-adevăr, foarte importantă, pentru că apar două infracţiuni diferite, care doresc să sancţioneze aceeaşi situaţie. Infracţiunea deja reglementată prin Legea alegerilor locale, care sancţionează două fapte: "promisiunea, oferirea şi darea de bani în timpul campaniei electorale" (deci, indiferent din ce scop) şi al doilea scop: "oferirea de bani în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze". Pentru a nu exista o asemenea contradicţie, eu v-aş ruga să nu dezbatem astăzi acest text şi comisia, împreună cu iniţiatorul, să analizeze cele două texte în paralel. Sigur că nu sunt infracţiuni identice, pe de o parte, pentru că textul din Legea alegerilor locale se referă exclusiv la alegerile locale, iar aceasta din Codul Penal este o infracţiune generală, dar, repet, în Legea electorală se pedepsesc două categorii de fapte: oferirea de bani, în general, în timpul campaniei (nelegată de un scop) şi oferirea de bani sau alte foloase" (şi ele trebuie definite, cum s-a spus aici: foloase materiale sau să vedem cum le spunem, ca să nu includem, cum spunea colegul meu Haşotti, şi flori, aici..., că sunt şi acestea foloase). Nu putem să rezolvăm această situaţie, aici. Nu se poate rezolva, încă o dată vă spun! Dar nici nu putem să dăm un text care ar ieşi în contradicţie cu ceea ce am votat deja, de aceea, supun votului dumneavoastră amânarea dezbaterii acestui text, o dată cu celelalte, de la 220. |
|
Domnul Văsălie Moiş (din sală): Dar ascultaţi-i şi pe alţii, domnule preşedinte! |
|
|
|
Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? 1 vot împotrivă. Abţineri? Unanimitate. Deci, rog comisia, împreună cu ministerul, să rezolve în mod unitar tratarea acestei infracţiuni. Art. 299. Domnule Boc, aveţi o infracţiune similară în Legea alegerilor locale? "Atacul prin orice mijloace asupra secţiei de votare". Nu. Dacă sunt amendamente la acest text, modificat prin amendamentul nr. 375 de către comisie? Nu sunt. Votat în unanimitate. De la art. 300 până la art. 303, dacă aveţi obiecţiuni? Adoptate, fie textele iniţiale, fie amendamentele comisiei, de la 377 până la 381, pentru art. 301-303. De la art. 304 până la art. 314, dacă aveţi obiecţiuni la amendamente sau la textele comisiei? Votate în unanimitate propunerile comisiei. La art. 314, amendamentul nr. 393? Nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul nr. 393, modificat şi renumerotat textul. La art. 315? Domnul deputat Bădoiu. |
|
|
Am un amendament respins. Cred că aşa cum este definită neglijenţa în serviciu nu acoperă toate situaţiile. Se vorbeşte aici că o astfel de faptă poate fi săvârşită numai de către un funcţionar public. În opinia mea, neglijenţa în serviciu poate fi comisă şi de un altfel de funcţionar, cel care este în slujba unei persoane juridice de drept privat. Şi, în acest scop, vă trimit la art. 40 şi, respectiv, art. 158 din partea generală a acestui Cod. Ce spune art. 40? Daţi-mi voie să vă citesc. Art. 40 defineşte: "Persoana juridică, cu excepţia statului, a autorităţii publice şi a instituţiilor publice răspunde penal". Păi, dacă răspunde penal persoana juridică şi, mai la vale, chiar şi o persoană fizică în slujba acesteia, nu ştiu de ce persoana şi acum vă rog să mergeţi la art. 158, care defineşte noţiunea de "funcţionar". Pentru că, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, se face o distincţie între "funcţionarul public", "funcţionar" şi "persoană care se află în slujba unei nu ştiu ce, nu ştiu cum". Art. 158: "Prin funcţionar se înţelege orice persoană care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice de drept privat". Deci, ori sunteţi de acord cu adăugarea la text: "Încălcarea din culpă de către un funcţionar public sau funcţionar a unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă se cauzează o tulburare însemnată etc." Dacă nu, atunci trebuie să faceţi următoarea precizare, şi anume, după sintagma "persoane juridice", trebuie adăugat "de drept public". Pentru că în art. 155, doamnă ministru şi stimaţi colegi, se defineşte: "Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice de drept public". Deci, ori e o scăpare - ceea ce nu cred că a fost, o scăpare - ori e o greşeală. De aceea vă propun cele două variante: fie adăugăm şi "funcţionar", fie, la "persoană juridică" adăugăm sintagma "de drept public", pentru a acoperi toate situaţiile, toate variantele. |
|
|
Doamna ministru. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Guvernul este de acord pe jumătate cu amendamentul domnului deputat Bădoiu, în sensul ca acolo unde este vorba de "autorităţi sau instituţii publice sau al unei persoane juridice" suntem de acord să spunem "de drept public". Pentru că acesta a fost sensul incriminării, să se protejeze raporturile juridice din domeniul public şi nu din domeniul privat, apreciind legiuitorul să lase la latitudinea domeniului privat reglementarea acestor raporturi juridice de drept privat. Prin urmare, acceptăm completarea "unei persoane juridice de drept public". |
|
|
Cu a doua variantă? Supun votului dumneavoastră art. 315, potrivit amendamentului nr. 394, completat cu sintagma "de drept public", după "persoane juridice". Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. De la art. 316 până la art. 323, respectiv, amendamentele nr. 395-402, dacă sunt obiecţiuni? Votat în unanimitate propunerile comisiei. De la art. 323 până la art. 343, respectiv, de la amendamentele nr. 403 până la 424. Dacă aveţi obiecţiuni? Poftiţi, domnule, la care din amendamente? |
|
|
La art. 328 alin. 2, îmi permiteţi să vi-l citesc: "Dacă fapta a fost săvârşită de către custode sau de un funcţionar public, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 1 an sau zile-amendă", dispare "cu", pentru corectitudinea formulării. Art. 328 alin. 2: "Ruperea de sigilii". |
|
|
Păi, e 324, nu 328, stimate coleg! De acord şi comisia, şi iniţiatorul? |
|
|
Acelaşi lucru şi la art. 329 alin. 2: "Dacă fapta a fost săvârşită de către custode sau de un funcţionar public pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 1 an sau zile-amendă". |
|
|
De acord. |
|
|
Şi la art. 330, dacă îmi permiteţi, ca să nu mai revin. |
|
|
Vă rog. |
|
|
Pentru rigoare gramaticală: "Împiedicarea ori tulburarea liberei concurenţe în licitaţiile publice în vederea înlăturării concurenţilor de la acestea se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 1 an sau zile-amendă". Adică, cu plural, "în vederea înlăturării concurenţilor de la acestea" - de la "licitaţiile publice". |
|
|
Stimate coleg, referiţi-vă la textele iniţiale, că aşa am lucrat până acum! |
|
|
Art. 325. |
|
|
De acord şi cu acesta. |
|
|
Vă mulţumesc. |
|
|
Stimaţi colegi, Până la art. 343, respectiv, până la amendamentul nr. 424 inclusiv, cu observaţiile adoptate de către dumneavoastră la propunerea colegului dumneavoastră, nu mai sunt altele, şi în consecinţă, au fost votate propunerile comisiei, în formularea acesteia. La art. 344? Vă rog, domnule Boc. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Nu mai doriţi definiţia statului totalitar? |
|
|
Aţi găsit definiţia statului totalitar? Poftiţi. |
|
|
Lucrez, lucrez la ea, să ştiţi, domnule preşedinte! Mi-aţi dat o temă asupra căreia merită să medităm! Trei sintagme aş fi prins: statul totalitar se defineşte prin concentrarea puterilor în stat; monism politic şi ideologic şi lipsa garanţiilor reale în materia drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Se putea da o definiţie, sunt elementele minimale care definesc un stat totalitar. Bun, la art. 344, care vizează "împiedicarea activităţii justiţiei", eu am propus eliminarea. De ce? Se spune, în art. 344 alin. 1: "Fapta de a participa la demonstraţii sau mitinguri în apropierea ori în sălile de judecată cu ocazia judecării unui proces spre a intimida şi influenţa în orice fel judecata se pedepseşte cu închisoare strictă de la 1 la 5 ani". Eu am apreciat, în formularea amendamentului, că valorile sociale avute în vedere pot fi ocrotite eficient şi prin mijloace nepenale sau prin alte mijloace penale, deja avute la dispoziţie. Dacă în sala de judecată s-ar încerca, ştiu eu, un protest, un miting, există posibilitatea evacuării din sala de judecată; dacă e ultraj, există chiar posibilitatea unei reţineri sau arestări în sala de judecată, deci, nu mai avem nevoie de alte sancţiuni suplimentare, care există, deja. Dacă ne uităm la fapta de a organiza demonstraţii sau mitinguri "în apropierea" sălilor de judecată, intrăm la o definiţie: cât de aproape de sala de judecată, la 1 kilometru, la 500 de metri, la 100 de metri? Lăsăm la dispoziţia anchetatorilor, iarăşi, o marjă foarte largă de apreciere. Noi apreciem că aceste încălcări pot fi foarte bine sancţionate prin mijloace nepenale sau prin mijloace penale. Dacă e vorba de ameninţare, avem la dispoziţie textul care vizează ameninţarea; dacă e vorba de ultraj, avem la dispoziţie textul care incriminează ultrajul... Pentru că această formulă, repet, care mie mi se pare ambiguă, ca cineva, dacă are dreptul să protesteze împotriva unui fapt care constituie obiectul unei decizii judecătoreşti... Judecătorul se supune numai legii şi nu influenţei de o parte sau de alta sau a presei sau a altor elemente. Ar însemna, la un moment dat, să incriminăm şi opoziţii exprimate în presă, în cadrul unui proces aflat pe rol. Dar judecătorul se supune numai legii şi el trebuie să decidă numai în raport cu textele legale care stau la baza judecării cauzei şi nu la opiniile exprimate în presă sau într-un miting sau într-o demonstraţie care are loc în oraş sau în altă parte. Deci, credem noi că, din acest punct de vedere, acest text poate da prilejul unor practici abuzive şi poate limita libertatea de exprimare, pentru că o decizie judecătorească, este clar, nu poate mulţumi pe toată lumea, este de ordinul evidenţei. Dar aceasta nu înseamnă că cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime un punct de vedere sau altul cu privire la litigiul unui proces. Şi, vă amintiţi, sunt şi cazuri din alte state, străine, unde un proces de pedofilie sau altele de acest gen, care produc, de obicei, mai multă emoţie publică, cum să nu dai dreptul oamenilor să-şi exprime un punct de vedere? Dar aceasta nu înseamnă că judecătorul, prin asta, va trebui să ia o decizie sub presiunea opiniei publice, pentru că el se supune numai legii şi atât. De aceea, cred că acest text, de noutate absolută în Codul Penal, nu ar trebui să fie incriminat. Repet, n-ar trebui să existe, pentru că există deja alte reglementări similare, care pot completa ceea ce se propune prin textul acesta. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul judecător... Domnul deputat Bădoiu. |
|
Domnul Emil Boc (din sală): Domnul procuror! |
|
|
|
Îmi era în minte să-i pun o întrebare domnului Boc, dacă s-a consultat cu judecătorii de la Cluj, de aceea am folosit cuvântul "judecător". |
|
Domnul Emil Boc (din sală): Să se supună numai legii! |
|
|
|
Domnule preşedinte, Mi-aţi sugerat o întrebare pe care trebuie să i-o pun domnului Boc: dânsul a judecat vreodată sub presiune? Presiunea grupurilor sau a unei mulţimi? Ca să-şi dea seama în ce postură e pus magistratul când, contra legii, el e nevoit, intimidat fiind de aceste grupuri de presiune, să dea altă soluţie! Domnule Boc, judecătorul, procurorul, magistratul, expertul, martorul trebuie să fie proteguiţi, feriţi, nu numai de influenţa, presiunea politicului, ci şi a unor grupuri de interese! |
|
Domnul Emil Boc (din sală): Există "ameninţarea" şi celelalte! |
|
|
|
Grupuri de interese care pot fi fie în zona unor persoane cu un nivel şcolar mai redus (şi ştiţi la ce mă refer) fie în zona celor cu bani! Şi atunci, organizez un grup de presiune, îl plasez frumos în sală sau lângă instituţia respectivă şi încep să bat din picioare, din tobe ş.a.m.d.! Nu e de admis! Deci, trebuie să creăm cadrul juridic necesar pentru înfăptuirea unei justiţii în condiţii de normalitate! Acesta este rostul acestui text şi dumneavoastră, care pledaţi pentru independenţa magistraturii, de data aceasta, vă cam contraziceţi! Deci, să nu vă fie teamă că, dacă vom menţine textul, justiţia devine prea liberă! Da, devine liberă să se supună legii şi să o aplice în litera şi spiritul ei, atât şi nimic mai mult! Povestea cu "ameninţarea"? Păi, în curând, o să desfiinţaţi şi "ameninţarea" aia, că aţi dezincriminat "insulta"... Ştiţi, grupurile astea de interese, când vin acolo, încep să zică: "Mă, tu eşti judecător? Eşti un b...!" Apropo de dezincriminarea insultei! Pot să vă dau exemple de judecători sau procurori care s-au trezit cu copiii sechestraţi, ameninţaţi, cu foc la uşa casei ş.a.m.d.! |
|
Domnul Emil Boc (din sală): Sunt incriminate toate, domnule, în Codul Penal! |
|
|
|
Sunt fapte de o gravitate deosebită şi este normal să incriminăm şi să sancţionăm mai aspru astfel de aberaţii. Abateri de la normalitate, de la democraţie, până la urma urmei! Ca atare, nu pot fi de acord cu amendamentul dumneavoastră. |
|
|
Domnule Boc, aş vrea să vă apăr de reacţiile judecătorilor, care vor fi, la circumscripţiile electorale de la Cluj, unde veţi candida! Nu cred că vor fi de acord cu dumneavoastră! |
|
|
Vă pot asigura că mă pot apăra singur, domnule preşedinte! Dar amendamentul meu este tocmai ca o formă de respect, este o expresie a respectului pe care îl am faţă de puterea judecătorească! Adică eu, prin conţinutul acestui amendament, ce mesaj îi transmit? Că n-am încredere în independenţa şi în imparţialitatea judecătorului, că el nu s-ar supune legii şi s-ar supune vântului care bate de afară! Eu consider acest amendament o ofensă la adresa judecătorilor, domnule preşedinte! Şi aş vrea să ne prezinte Ministerul Justiţiei situaţii comparabile din alte ţări din lume, dacă există vreun asemenea text? Eu am văzut, în America, judecătorul care stă la masă, este un proces, un criminal în serie este judecat, să i se dea sau nu pedeapsa cu moartea, dar n-am văzut pe nimeni să-i trimită în închisoare pe cei de afară care fac un miting sau să pună gloanţele de cauciuc sau tunurile cu apă pe ei! N-am văzut, în America, şi acolo nu cred că nu e democraţie! Domnule general Bădoiu, faptele reprobabile despre care dumneavoastră vorbiţi: ameninţări, şantaj etc. sunt incriminate în Codul Penal; la fel, ultrajul, dacă este la adresa unui magistrat sau a unui poliţist. Dar a spune noi că nu avem încredere în judecător, că, dacă, cumva, opinia publică îndrăzneşte să ia o atitudine, judecătorul nu va ţine cont de lege şi va da o sentinţă după cum bate vântul afară, cred că este o ofensă la adresa magistraţilor şi, de aceea, nu-mi e frică să susţin acest amendament. Eu cred că este în favoarea lor, tocmai ca să demonstrăm că avem încredere în ceea ce ei fac şi aplică acolo, că aplică numai legea şi nu altceva. Altfel, ar însemna că nu avem încredere în ei, şi repet: eu nu ştiu să mai existe o asemenea infracţiune incriminată; sau să ni se prezinte în care dintre ţările din lume există. Cel puţin, ştiu sigur că în America nu există, pentru că realităţile sunt de ordinul evidenţei. Iată de ce credem că toate actele menţionate de domnul general Bădoiu pot fi sancţionate prin alte articole din Codul penal - de la ameninţare, şantaj, lipsire de libertate în mod ilegal şi aşa mai departe. Dacă se întâmplă în sală, judecătorul poate evacua sala. Dacă este vorba de un şantaj, sau de ameninţare, sau de ultraj, poate dispune măsura arestării pe loc. Nu este nici un fel de problemă. Orice magistrat poate face acest lucru. Dar nu trebuie acum să spunem că, dacă sunt zece oameni în faţa sediului judecătoriei sau la un kilometru de judecătorie şi spun că ar trebui sau nu să fie condamnată o persoană, gata, judecătorul va lua o atitudine într-un sens sau altul! Cred eu că este o limitare a libertăţii de exprimare. Oamenii au dreptul să se pronunţe aşa cum cred ei, dar judecătorul este singur, imparţial şi se supune numai legii. Aceasta este esenţa societăţii democratice - dezbaterea şi exprimarea în cadre paşnice a opiniilor pe care le avem. Dacă noi tot restrângem prin tot felul de articole şi facem tot felul de subterfugii din acestea... Ba într-un loc să nu aibă dreptul să stea mai mult de cinci persoane, ba în altă parte să nu aibă dreptul să se pronunţe cu privire la o chestiune aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti, ba în altă parte să nu facă altceva... Iată că, prin toate aceste articole, nu facem altceva decât să restrângem libertatea de exprimare. Să mai introducem din nou insulta în Codul penal, să mai menţinem în continuare calomnia! Acestea sunt lucruri care atentează şi afectează libertatea de exprimare şi procesul democratic în ansamblu din România. |
|
|
Domnul deputat Haşotti. |
|
|
Eu aş vrea să îl întreb pe domnul deputat Bădoiu dacă atunci când Gabriel Bivolaru, fostul deputat, a fost însoţit de cele mai importante personalităţi ale partidului pe care îl reprezenta a constituit sau nu o infracţiune. (Vociferări din partea Grupului parlamentar al PSD.) |
|
|
Orice acţiune se analizează şi se judecă după legea atunci în vigoare, stimate coleg. Domnule preşedinte, doamna ministru, doriţi să faceţi vreo precizare? |
|
Domnul Cornel Bădoiu (din sală): Până se hotărăsc dânşii, voi da o replică. |
|
|
Domnul Puiu Haşotti (din sală): Dar să răspundeţi dacă da sau nu. |
|
|
|
Domnul deputat Bădoiu. |
|
|
Îmi pare rău că trebuie să îi fac această precizare domnului deputat Emil Boc, care ştie că îl respect, noi respectându-ne reciproc: în Codul penal şi în teoria dreptului penal sunt două noţiuni care se cheamă: concurs real de infracţiuni şi concurs ideal de infracţiuni. Deci, prin aceeaşi faptă pot să încalc mai multe texte care o incriminează sub diferite forme, aşa că la replica dumneavoastră - că avem şi ameninţarea, că avem şi şantajul, vă spun: da, avem şi şantajul, dar avem şi o astfel de infracţiune, dacă prin fapta mea încalc două texte de lege. Acesta este adevărul adevărat. În al doilea rând. Domnilor, Dacă au existat şi continuă să existe astfel de ieşiri care nu caracterizează o societate democratică, dumneavoastră pledaţi în continuare pentru astfel de gesturi care efectiv au un efect nociv asupra înfăptuirii actului de justiţie?! Apoi, să-mi fie cu iertare, dacă mergeţi aşa în continuare, demonstraţi de fapt că doar în vorbe susţineţi democraţia, dar în fapte, de fapt, o subminaţi pe cât posibil. Vă mulţumesc. |
|
Domnul Puiu Haşotti (din sală): Şi răspunsul la întrebarea mea? Voci din sală: Vi s-a dat un răspuns. |
|
|
|
Domnul deputat Marton. |
|
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Ar trebui să îi pun o întrebare domnului deputat Boc pentru că aici, la poziţia 64, la amendamente respinse, propunerea ar fi ca art.344 să fie eliminat, deci toate cele trei alineate să se elimine, ceea ce cred că nici domnia sa nu a gândit-o, având în vedere că nici nu a susţinut eliminarea alin.2 sau a alin.3 de exemplu, deci eliminarea posibilităţii sancţiunii ameninţării la adresa persoanelor vizate în alin.2, şi, tot în acest fel, ar trebui să dispară "împiedicarea activităţii justiţiei", cu care iarăşi cred că nici domnul deputat Boc nu este de acord. Singura problemă este dacă într-adevăr se va menţine sau nu această sintagmă "sau influenţa în orice fel judecata". Eventual, putem să eliminăm alin.1 şi să rămână alin.2 şi 3 şi, atunci, am putea merge pe această variantă - "orice fel de intimidare, inclusiv prin miting", fiind foarte clar. Deci, ar trebui să fie precizat. Dacă nu se găseşte o altă formulă, cred că, avându-se în vedere că această comisie a propus o formulare mai bună, introducând "cu scopul de", ar trebui să rămânem cu formularea "de a intimida" şi, în rest, într-adevăr, poate să fie eliminat "sau influenţa în orice fel judecata". Astfel, dacă se elimină această parte, eu cred că putem merge pe toate cele trei alineate, sau să rămânem doar la alin.2, evident trebuind să includem pedeapsa care este doar o trimitere la pedeapsă - alin.2 şi 3. |
|
|
Vă mulţumesc. Domnul preşedinte Neagu. |
|
|
Dumneavoastră ştiţi foarte bine, ca legiuitori, că în anumite împrejurări, când se impune ocrotirea unor valori în relaţiile sociale, legiuitorul poate interveni şi incrimina fapte care nu au existat în peisajul Codului penal. Aşa procedează astăzi legiuitorul - vine în faţa dumneavoastră cu incriminarea unor fapte care în ultima perioadă de timp au căpătat o frecvenţă aparte şi pot conduce la perturbarea activităţii de înfăptuire a justiţiei. Şi vă rog să observaţi că este vorba de "grupuri de presiune în sălile de judecată". Ce libertate este aceasta?! Sunt încălcate nişte dispoziţii legale existente în prezent în Codul de procedură penală! Am aici un text în vigoare care vorbeşte de asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată. Păi ce ordine şi solemnitate am eu când în sală sunt zece persoane care manifestă în vreun fel sau altul? Deci, pe de o parte există un text de lege. Pe de altă parte, şi vorbesc de lege lata, am în actuala reglementare un text care permite judecătorului să constate delictul de audienţă, adică un comportament care deranjează desfăşurarea judecării cauzei în bune condiţii. Astfel, aceste dispoziţii existente de ordin procedural privind solemnitatea actului de justiţiei din Codul de astăzi sunt protejate prin aceste norme. Cum voi permite ca în sală să intre 20 care să manifeste?! Ce fel de judecată este aceasta?! Când mie, ca judecător, legea îmi spune că pot îndepărta din sala de şedinţă orice persoană care deranjează buna desfăşurare a activităţii judiciare! Ca judecător, grupurile de presiune nu am cum să le înlătur; îmi este greu. Şi, atunci, legiuitorul vine şi incriminează această faptă. Domnule Boc, chestiunea cu "în apropierea acestora" eu cred că se referă la sala de şedinţă, pentru că se spune: "în sălile de judecată ori în apropierea acestora". A cui? A sălilor! Nu discut de o întâlnire a unora care protestează în stradă. Deci, este vorba de cei din apropierea sălii de judecată, care mă deranjează. Iată deci ce s-a urmărit prin acest text: s-a urmărit protejarea activităţii de înfăptuire a justiţiei, s-a urmărit traducerea în viaţă a unor norme procedurale existente la această dată, în vigoare. Şi vă rog să îmi permiteţi, domnule preşedinte, să vă şi citesc. |
|
Domnul Puiu Haşotti (din sală): Sala este în tribunal. Se poate spune: "în incinta instanţei". |
|
|
|
Bine. Dacă vreţi, este discutabilă apropierea, dar la prima ipoteză cred că nu încape nici o discuţie, şi aici cred că nu avem ce obiecta - este vorba de sintagma "grup de presiune în sala de judecată". Dacă vreţi, chestiunea cu "apropierea acestora" ar putea genera anumite dispute, opinii - cât de departe, unde, cum. Dar la prima ipoteză - "în sala de judecată" - cred că nu poate fi vorba de vreo discuţie. Şi acum vă rog să îmi permiteţi să vă citesc ce spune textul art.298 din Codul de procedură penală în vigoare: "Asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei. Preşedintele trebuie să vegheze asupra menţinerii ordinii, solemnităţii, putând lua măsurile necesare în acest scop. Poate limita accesul publicului la judecată ţinând seama de mărimea sălii de şedinţă. Persoanele şi părţile care asistă la şedinţă sunt obligate să păstreze disciplina şedinţei. Când o parte sau oricare altă persoană tulbură şedinţa sau nesocoteşte măsurile luate, preşedintele atrage atenţia să respecte disciplina, iar în caz de repetare ori abateri grave dispune îndepărtarea din sală." Iată, deci, de ce grupul de presiune nu are ce căuta acolo. Eu discut pe texte în vigoare, nu spun poveşti! Art.299: "Dacă în cursul şedinţei se săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, preşedintele constată acea faptă, identifică pe făptuitor, întocmeşte un proces-verbal, îl poate aresta pe învinuit...", şi textul curge. Va să zică, Codul nu a făcut decât să ocrotească aceste dispoziţii legale în vigoare. Domnule Boc, libertatea aceasta de manifestare are şi ea nişte limite. Cum să le dau voie la doi - trei să vină cu măciuca sau cu bâta de baseball în sala de şedinţă şi să spun: "Lasă-i, domnule, că au dreptul de a se manifesta"?! Pardon, este o îngrădire prin lege, şi eu vă arăt care este textul. De aceea, cred eu că ceea ce e discutabil din punctul de vedere al dumneavoastră este aspectul acesta: "ori în apropierea acestora". Aici, da, se poate discuta pe această ipoteză. De aceea, cred că trebuie menţinut art.344. Nu se pune problema unei eliminări. |
|
|
Domnule profesor, dacă simţiţi şi dumneavoastră nevoia unei circumstanţieri, ar trebui ca aici să se spună: "în sălile de judecată sau în incinta instanţei". |
|
|
De acord, corect, pentru că altfel ar putea fi interpretată. Vom găsi o formulare ca nu cumva să se înţeleagă că ar fi pe stradă, undeva, la nu ştiu câţi zeci de metri şi eu le interzic. Deci, putem umbla la această ipoteză: după conjuncţia alternativă "ori" să nu lăsăm "în apropierea acestora", ci, împreună să găsim o formulare care să nu pună în pericol dreptul de a manifesta etc. În rest, textul merge mai departe şi curge pentru că nu se confundă alin.2 cu ultrajul, domnule coleg Boc, fiindcă la "Ultraj" este vorba de purtători ai autorităţii, or, avocatul, expertul, interpretul nu sunt purtători ai autorităţii, pe de o parte. Iar, pe de altă parte, ameninţarea faţă de judecător şi procuror ori organ de cercetare penală aici îmbracă o formă specială de protecţie, şi în text legea prevede o sancţiune care nu se confundă cu aceea de la ultraj. Fără nici o discuţie, alin.3 rămâne. Deci, discutăm despre "apropierea acestora", dacă găsiţi o formulă bună. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnule profesor, domnul Haşotti a propus "în incinta instanţei". Deci, pronunţaţi-vă. |
|
|
Eu nu am nimic împotrivă, însă când spun "instanţă", domnule preşedinte, pot înţelege "sală de judecată" şi mă repet, pentru că se spune "În faţa instanţei, apărătorul a ridicat...", dar pot să înţeleg instanţă în sens de "local" în care funcţionează sala de judecată, dar pot înţelege şi instanţă ca pretoriu judecătoresc - cei trei, patru sau nouă. |
|
|
Până când intervine domnul Drăgănescu, v-aş ruga să vă gândiţi la o formulare. |
|
|
Dacă nu putem spune "în incinta instanţei", pentru că are accepţiuni diferite chiar în lumina legii pe care o am eu în mână, atunci ne vom gândi la o altă formulare. |
|
|
Găsiţi o altă formulare. |
|
|
Am înţeles. |
|
"În clădirea în care se află sala de judecată". |
|
|
Domnul Drăgănescu. |
|
|
|
Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu: Domnule preşedinte, Aceeaşi propunere o aveam şi eu, dar mai am şi câteva observaţii proprii. La prima propunere, la care văd că aţi achiesat şi dumneavoastră, aş propune să apară nu "sălile de judecată", ci "în spaţiile sau sediile instanţelor". Dacă domnul preşedinte Neagu crede că este bine, aceasta ar fi propunerea mea. Pe de altă parte, faptul că vorbim aici de grupuri de presiune, poate să dea naştere la înţelegeri diferite de o parte şi de alta. Grup de presiune, şi îmi pare rău că nu s-a răspuns la întrebarea domnului Puiu Haşotti, poate să fie şi un grup de zece persoane - demnitari de primă mărime în stat, care stau în primul rând în sala de judecată şi asistă la proces. În cazul acesta, chiar dacă grupul nu scoate o vorbă, având în vedere că este prim-ministru, sau ministru, sau preşedintele partidului de opoziţie, aşa cum a fost deplasarea acelor 80 de demnitari PSD la procesul domnului Bivolaru, este un grup de presiune. Deci, aş propune să revenim la textul iniţial - la "demonstraţii şi mitinguri în sediile instanţelor". Pe de altă parte, după părerea mea, textul care curge la alin.1 este incorect deoarece se spune: "cu scopul de a intimida sau a influenţa în orice fel judecata". Nu ştiu cum se poate intimida judecata. Deci, aici mai trebui să lucrăm puţin asupra textului. Astfel, în primul rând propun să se revină la "demonstraţii sau mitinguri în spaţiile sau sediile instanţelor" şi, de asemenea, să revedem formularea din finalul alin.1. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul deputat Bădoiu. |
|
|
Doamnelor şi domnilor, Textul este foarte corect pentru că este vorba de "sălile de judecată sau locurile din apropierea lor". Acum, să vă explic de ce nu sunt de acord cu "clădirea instanţei", cu "sediul instanţei". Domnilor, vreau să vă spun că de foarte multe ori se judecă la faţa locului. Astfel, mă pot duce într-un oraş unde pot transforma ad-hoc o sală de conferinţe în sală de judecată şi purced la judecată, şi, atunci, nu mai este sediul instanţei. De aceea, textul "în sălile de judecată sau în apropierea lor" acoperă şi exprimă totul. Mai departe: prin "grup de presiune" nu înţeleg ce spunea domnul coleg - că mă aşez în primul rând, şi asta înseamnă că evident am venit acolo şi fac presiune, ci trebuie să existe un scop anume, cu intenţia aceasta - să mă manifest într-un fel, nu doar aşa - să stau şi să mă uit. Toată lumea are dreptul să participe, judecata se desfăşoară în public, scrie la lege. Acesta este un principiu, tocmai pentru a feri justiţiabilul de o judecată în spatele uşilor închise. Vă rog să menţineţi textul, care răspunde în totalitate la toate variantele, şi haideţi să nu mai suflăm şi în iaurt, pentru că, dacă suflăm în iaurt, vom lua foc cu toţii. Vă mulţumesc. |
|
|
Stimaţi colegi, Pentru că s-a cerut şi o documentare şi pentru că se vede clar că batem pasul pe loc, vă propun să amânăm şi votarea şi dezbaterea acestui text, împreună cu celelalte. Până atunci, va aduce şi doamna ministru un documentar. De acord? Vă mulţumesc. Deci, până la art.344 am votat. Art.344 îl lăsăm. De la art.345 până la art.350. Amendamentele de la pct.426 până la pct.434. Dacă sunt obiecţiuni. Nu sunt. Votate în toate cazurile propunerile comisiei. Prin amendamentul de la pct.434, pag.252, comisia propune un text nou - "Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni". Dacă aveţi obiecţiuni la acest text - art.356, prin renumerotare. Nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul şi se introduce textul. La art.351, domnul deputat Boc are un amendament pe care îl găsiţi la poz.65 - "Amendamente respinse". |
|
|
Domnule preşedinte, Este vorba de definiţia infracţiunii grave - "Prin infracţiune gravă se înţelege orice infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa privativă de libertate al cărei maxim special este de cel puţin cinci ani." Soluţia pe care am propus-o ca fiind adecvată este: "Prin infracţiune gravă se înţelege orice infracţiune prin care legea prevede pedeapsa privativă de libertate al cărei maxim special este de peste cinci ani.", tocmai pentru a demonstra gravitatea acestei infracţiuni. În prima formulă, cinci ani este inclus. În formula pe care o propun eu este exclusiv cinci ani - ce este peste cinci ani, ca infracţiune gravă, în concordanţă cu legea în vigoare. Nu aş mai reveni şi la următorul amendament, de la art.358. Vă supun doar atenţiei că acel articol care vizează propaganda naţionalist-şovină ar trebui să fie reformulat în concordanţă cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, tocmai pentru a nu avea dubă incriminare sau incriminare diferită în Cod faţă de un text dintr-o altă ordonanţă de urgenţă care încă, după ştiinţa mea, nu a fost aprobată de către Parlament. Vă mulţumesc. |
|
|
Nu am înţeles referirea a doua. |
|
|
Ea se referă la al doilea amendament respins de la art.358. |
|
|
Bun. Am înţeles. Domnul Leonăchescu. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Eu judec prima formulare din punct de vedere al exactităţii matematice. |
|
|
Staţi puţin, dacă vreţi să susţineţi amendamentul domnului Boc, deoarece comisia este de acord. |
|
|
Dar eu nu îl susţin. Deci, daţi-mi voie să argumentez contrariul. |
|
Vă rog. |
|
|
|
La acest amendament, din punct de vedere matematic, vechea formulare este mai exactă pentru că precizează intervalul închis stânga - deschis dreapta. Deci, egal şi cel puţin egal cu cinci: ştiu că şi cinci ani intră în acest interval. Formularea domnului Boc are interval deschis dreapta. Dar de unde începe? Aici se spune: "de peste cinci ani". Dar de unde? De la şase, de la şapte în sus? Astfel, vechea formulare este mai exactă din punct de vedere matematic. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul preşedinte Neagu. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Sunt de acord: "de peste cinci ani" semnifică cinci ani şi o zi, şi două, şi trei, şi nouă etc. "La cel puţin cinci" este termen pe conţinut - aş spune: cinci şi aşa mai departe. Deci, formularea propusă este corectă - "de peste cinci ani". Nu ne mai cramponăm. |
|
|
Doamna ministru. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Guvernul nu este de acord cu propunerea formulată, având în vedere faptul că această variantă - "de cel puţin cinci ani" - este corelată cu prevederile Legii nr.39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate şi, de asemenea cu Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii organizate transnaţionale. Vreau să vă atrag atenţia că, dacă mergem pe propunerea cu "de peste cinci ani", în formula proiectului de Cod penal, darea de mită nu va mai fi o infracţiune gravă. Prin urmare, propunerea corectă este "de cel puţin cinci ani". Deci, pedeapsa maximă prevăzută de lege trebuie să fie de cel puţin cinci ani. |
|
|
Stimaţi colegi, L-aş ruga totuşi pe domnul preşedinte Neagu să mai discute acum încă odată cu doamna ministru pe tema "cel puţin" sau "peste". Domnul Marton. Vă rog. |
|
|
Domnule preşedinte, Infracţiunile, când sunt sancţionate, sunt sancţionate între şi între. Este clar că în momentul în care noi spunem că o infracţiune este sancţionată cu cel puţin cinci ani, orice infracţiune care este sancţionată de la şase luni la cinci ani, de la trei ani la cinci ani, toate acestea cad sub incidenţa acestei legi ca fiind infracţiuni grave, şi veţi putea vedea că sunt foarte multe infracţiuni care ar putea fi catalogate drept grave, or, "peste cinci ani" înseamnă acele infracţiuni care se dau de la cinci până la şapte ani. Deci, este clar. Dorim să catalogăm infracţiuni grave şi pe cele care au maximum de cinci ani sau nu dorim, indiferent care este minimul acestora? |
|
|
Vă rog. |
|
|
Domnule preşedinte, Afirmaţia doamnei ministru - cu luarea de mită - nu are absolut nici o legătură. Doamna ministru, nu are nici o legătură, pentru că noi suntem la art.351 - la definirea grupului infracţional, unde acolo strict se face referire la infracţiune gravă, nu la darea şi luarea de mită despre care vorbeaţi dumneavoastră. Or, în interpretarea aceasta, dacă noi menţinem formula propusă de către iniţiator, există riscul, de exemplu, ca o organizaţie neguvernamentală care critică Guvernul să fie calificată drept grup infracţional organizat care acţionează în scopul comiterii de infracţiuni grave. Critica Guvernului poate fi asimilată de către procurorii zeloşi cu răspândirea de ştiri false, pedepsită cu maximum cinci ani de închisoare, deci e o infracţiune gravă. Deci există acest risc, dacă lăsăm la formula propusă de dumneavoastră, ca o simplă critică să fie considerată infracţiune gravă, din punctul acesta de vedere. Deci cred că nu are nici o legătură şi formula propusă este binevenită. Nu am intenţionat să ne atingem de infracţiunile clasice: dare, luare de mită, trafic de influenţă, primirea de foloase necuvenite ş.a.m.d. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Definirea "grupului organizat" este preluată din convenţia pe care am citat-o. Este preluată mot à mot. Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă de timp şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave. Deci, dacă se constituie un grup organizat care, de pildă, trafichează fiinţe şi le supune la rele tratamente, închisoarea de supunere la stricte tratamente pedepsindu-se de la 1 la 5 ani, atunci nu mai putem vorbi de forma de la art.351. Dacă acelaşi grup organizat, în cadrul unor acţiuni ample de spălare a banilor, de deturnare de fonduri, mituieşte, iar nu mai putem vorbi de această infracţiune, pentru că, şi pentru dare de mită închisoarea este de la 1 la 5 ani. Prin urmare, vor fi omise infracţiuni grave şi care pot constitui obiectul de activitate al acestor grupuri organizate. |
|
|
Stimaţi colegi, de la Comisia juridică, până acum, tot am discutat despre "peste" sau "până". mai este un lucru: domnul Boc... nu domnul Boc, ci dumneavoastră, comisia, la textul iniţial, de la 351, spuneţi aşa: "Prin infracţiune gravă se înţelege orice infracţiune", ori dincoace, în raportul cu amendamente admise, unde vorbiţi de textul Guvernului, textul debutează: "prin grup infracţional organizat se înţelege...". A, nu că e la alin.2. |
|
|
Amendamentul domnului Boc este corect. Argumentul doamnei ministru nu rezistă şi am să vă spun de ce. Odată ce o anume faptă o sancţionezi cu pedeapsă maximă până la 5 ani inclusiv, înseamnă că nu am apreciat acea infracţiune ca fiind gravă, pentru că, acolo unde am zis: domnule, fapta e gravă, zic de la 2 la 7 ani, de la 3 la 12 ani, de la 15 la 20 de ani. Iată că legiuitorul, noi ăştia, de fapt, am avut în vedere o scară a gravităţii şi, pe măsură, o scară a sancţiunilor. Aşa că să ne fie cu iertare, doamna ministru. Eu vă propun să fiţi de acord cu amendamentul domnului Boc. |
|
|
Doamna ministru. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Eu vreau să vă subliniez ideea că, dacă am acceptat această soluţie, în orice caz, intrăm în coliziune cu convenţia pe care am ratificat-o, pentru că acea convenţie defineşte infracţiunea gravă ca fiind acea infracţiune gravă pentru care legea prevede un maxim special de cel puţin 4 ani. Deci noi deja am ridicat stacheta, am ridicat-o la 5 ani. Dacă vom merge şi peste această limită, este clar că intrăm în coliziune cu dispoziţiile convenţiei pe care am ratificat-o. |
|
|
Doamnă ministru, dacă trecem de la 4 la 5, cât aţi propus dumneavoastră, până la 5, deja aţi încălcat şi dumneavoastră convenţia. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Era vorba de anumite infracţiuni enumerate de convenţie şi pentru care trebuie legislaţia internă să le califice drept grave. Or, noi, având pentru dare de mită, care este enumerată de convenţie pentru rele tratamente, care este enumerată de convenţie, 5 ani, atunci de aceea ne-am dus la 5 ani. |
|
|
Sunt de acord cu propunerea asta. Stimaţi colegi, să amânăm şi acest text care pare a fi foarte simplu, dar uite că am pierdut 15 minute cu el, pentru că nu aţi discutat serios în comisie. Domnul Boc nu şi-a susţinut, atunci, cu seriozitate, pentru că atunci avea câştig de cauză, în comisie. |
|
|
Vreau să spun, în calitate de vicepreşedinte al comisiei, că onoarea comisiei a fost atacată şi mă simt, în nume propriu, lezat de faptul că, în comisie, nu s-a lucrat..., în nume personal şi cred că, şi ceilalţi colegi ai mei sunt de acord... |
|
|
Vă rog să luaţi onoarea întreagă a comisiei... |
|
|
...şi să retrageţi aceste aprecieri la adresa Comisiei juridice, pentru că am lucrat trei luni de zile, 5 zile pe săptămână şi nu cred... |
|
|
De acord. Întoarceţi-vă, cu onoarea întreagă, vă rog, ca să... |
|
|
Să-i fie reparată onoarea comisiei! |
|
|
I-o redau. Dar aveţi o problemă şi la 358... De la art.351 până la 358, respectiv de la amendamentul 436 până la 442, dacă sunt obiecţiuni? Votat, în toate cazurile, propunerile comisiei. La art.358, mai susţineţi amendamentul, domnule Boc? |
|
Nu. |
|
|
|
Domnule profesor Neagu, uitaţi-vă peste motivarea amendamentului domnului Boc. |
|
|
Domnule preşedinte, noi am spus, aici, că, atunci când am respins, bineînţeles, că se menţine redactarea iniţială a articolului, ca fiind cuprinzătoare. Acum, sigur că de aceea am venit aici, pentru că am 678 de amendamente, 678, ca să înţeleagă sala. Deci nu e o joacă - 678! Aşa am spus atunci că e ca fiind cuprinzătoare. Dacă dumneavoastră, cu minţile dumneavoastră luminate, pentru că, oriunde sunt mai mulţi oameni, judecă în mod corect, mult mai bine, credeţi că redactarea noastră nu este cuprinzătoare? Vă rog să vă spuneţi punctul de vedere. Dar noi, atunci, am militat pe acest motiv, să respingem amendamentul colegului nostru Emil Boc. Aceasta este motivarea pe care am făcut-o la data respingerii amendamentului. |
|
|
Înţeleg că domnul Boc renunţă la amendament. Stimaţi colegi, Haideţi să nu procedăm aritmetic. Domnul Boc invocă faptul că textul dumneavoastră nu este identic cu textul din Ordonanţa de urgenţă nr.31/2002, care pare a sancţiona sau a defini ceva de aceeaşi măsură. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: În afară de faptul că Ordonanţa aceasta nr.31 este în procedură parlamentară şi nu ştim care va fi forma ei pe o problemă mult discutată, ea se referă şi la altceva, se referă la cultul persoanelor acuzate de crime de război şi la altceva decât la infracţiunea la care ne referim. |
|
|
Sunteţi mulţumit de explicaţii, domnule Boc? |
|
Da. |
|
|
|
Da. Acceptă formularea, deci art.358 va fi votat potrivit propunerii din amendamentul 443. De la art.359 până la 466 inclusiv, deci de la amendamentul 444 până la 569 inclusiv, dacă aveţi obiecţiuni? Domnul Márton. Spuneţi la care. |
|
|
505, pag.298 - 300. De fapt, este pe pag.299, poziţia 505, art.413, iniţial 419 propus. |
|
|
Păi staţi, atunci, că până la... |
|
|
Aţi spus 550 şi ceva. |
|
|
Am spus amendament, nu pagina. |
|
|
Amendament 550 şi ceva şi eu m-am oprit la amendamentul 505. |
|
|
V-aţi dus prea departe. |
|
|
Nr.crt.505, amendamente admise, pag.298, 299 a raportului cu amendamente admise. |
|
|
Spuneţi, domnule coleg. |
|
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, În primul rând, este, aici, un amendament al comisiei. S-a propus o modificare a textului iniţial, deci propun să se menţină prima variantă. În al doilea rând, este nevoie şi de o formulare mai exactă a variantei din textul respectiv. Şi încerc să vă demonstrez de ce. În primul rând, fiind vorba despre obiecte de o anumită importanţă, există o lege care se referă la aceste obiecte. Această lege protejează, într-un fel, acele obiecte care sunt clasificate în tezaur. Totodată, această lege a fost modificată după ce a fost depus acest proiect de lege, prin restrângerea anumitor elemente, numai la obiectele clasificate în tezaur. Pe de altă parte, obiectele acestea clasificate au tratament aparte şi încerc să vă demonstrez despre ce este vorba. Un obiect clasificat, indiferent dacă este o sculptură, o pictură sau un instrument muzical, care este dus dincolo de graniţele ţării, se consideră a fi exportat, se consideră a fi exportat temporar. Dacă se duce dincolo de graniţele ţării cu intenţia de a readuce, deci unul care cântă la vioară şi se duce să ţină un concert face un export temporar al viorii respective. Este trimis un obiect de artă să fie expus undeva, într-o altă ţară decât România, se duce un export temporar al obiectului respectiv. Şi, atunci, avem nişte prevederi legale. Ce trebuie să facem? În forma pe care o avem acum, mai ales cea ieşită din comisie, înseamnă că nici o operă de artă, nici un instrument muzical nu poate trece graniţa României, nici pentru expoziţie, nici pentru un singur concert, indiferent dacă face parte din tezaur sau face parte din fond, nu poate fi dus dincolo de graniţele ţării. Chiar şi intenţia de a face un asemenea demers este un caz penal. Drept pentru care, pe de o parte propun menţinerea aproape a textului din proiectul de lege, cu o mică modificare: "Efectuarea oricăror operaţiuni de export definitiv de bunuri culturale..." şi textul rămâne în varianta propusă din textul iniţial. Deci încă o dată: "Efectuarea oricăror operaţiuni de export definitiv de bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietatea publică sau de bunuri culturale mobile clasate în tezaur, indiferent de proprietar...", deci, în cazul acesta, "indiferent de proprietar". Sau ar putea fi şi o altă soluţie, să zicem "exportul ilegal de bunuri" şi atunci ne aflăm în aceeaşi situaţie, nu m-am conformat acelor prevederi legale în care trebuie să mă prezint ca să primesc o hârtie, ca să mă pot duce, cu propria mea vioară, ca să concertez. |
|
|
Aş ruga Comisia juridică şi iniţiatorul să amânăm ambele texte, şi 413 şi următorul punct, de fapt 420 pe care-l propuneţi dumneavoastră, de la poziţia 506. De acord. Şi examinaţi textele în raport şi de prevederile Legii nr.182/2000. Deci poziţiile 505 şi 506 cu privire la actualul art.413 şi propusul art.420 le amânăm. Întreb, din nou, dacă, de la art.359 până la 391, respectiv amendamentele de la 444 până la 479, există obiecţiuni? Nu există. Votate, în toate cazurile, propunerile comisiei. (Se consultă cu domnul secretar Puiu Haşotti şi cu domnul preşedinte Ion Neagu) Stimaţi colegi, Am ajuns la poziţia 507, deci amendamentul 507, art.414. De la art.414, amendamentul 507, până la art.467... Unde interveniţi? |
|
Domnul Márton Árpad Francisc (din sală): La nr.crt.522 "Nerespectarea normelor privind protecţia drepturilor patrimoniale de autor". |
|
|
|
Deci interveniţi la 427? |
|
|
La 428. |
|
|
Stimaţi colegi, De la art.414 până la art.427, amendamentele 507 până la 521, dacă sunt obiecţiuni? Votate toate în propunerile comisiei. La art.428. |
|
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, În fond, cele două intervenţii, una şi la art.430, 524, vizează aceeaşi problemă. Noi, la Comisia pentru cultură, avem în dezbaterea noastră, modificarea Legii nr.8 referitoare la dreptul de autor şi drepturi conexe. S-a constatat că, prin reglementarea pe care o avem şi preluată de acest proiect de lege, neexistând o diferenţiere între gravitatea unor fapte de încălcare a dreptului de autor, s-a ajuns ori în situaţia în care s-au impus nişte pedepse absurd de mari, ori, în majoritatea cazurilor, nu s-a impus legea, pentru că s-a găsit că această prevedere ar fi destul de gravă. Şi, atunci, noi, în dezbaterea noastră, am propus o diversificare a acestor pedepse, dezincriminând anumite fapte, considerându-le, în primul rând, contravenţionale. Şi, ca să vă dau câteva exemple: conform art.428, poziţia 522, se consideră infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare strictă de la 1 la 3 ani fapta persoanei care face următorul lucru - reprezentarea scenică, recitarea, execuţia sau prezentarea directă, în orice altă modalitate publică, a unei opere. Deci, distinsul nostru coleg domnul Ştefan Cazimir, oricând poate fi dus, de la acest microfon, când se încumetă să recite o poezie care are un autor încă în viaţă, sau care nu a murit, de 75 de ani. Mai departe, emiterea sau transmiterea, într-un loc accesibil publicului, a unei opere radiodifuzate sau televizate. S-au întocmit dosare penale pentru persoane proprietari ai unor prăvălii sau coafuri unde funcţiona un aparat de radio, pentru fapta că nu au avut autorizarea de funcţionare a acestui post de către OGC-ul care trebuia să colecteze anumite sume. Deci propunerea mea este ori să eliminăm, măcar de la lit.d), partea de: "sau reprezentarea directă, în orice altă modalitate publică, a...", respectiv să eliminăm lit.l) de la acest art.428 ori, ceea ce ar fi de preferat, art.428 şi 430, mai ales că am mai retrimis la comisie câteva articole, să fie retrimise la comisie, să nu facem texte pe picior. Şi domnul Onisei ar veni, cu reprezentanţii ORDA, să facem texte în consonanţă cu legea pe care dorim s-o facem, a drepturilor de autor. Şi aceasta atunci când se dezbat şi celelalte amendamente, nu cer o amânare mai îndelungată. |
|
|
Dumneavoastră aţi avut amendament aici? |
|
|
Nu am avut amendamente, domnule preşedinte... |
|
|
Nu credeţi că, dacă puneaţi amendamentul la timp, aveaţi, în comisie, posibilitatea să... |
|
|
Este în dezbaterea unei comisii o lege de modificare şi s-ar putea ca... |
|
|
Eu nu vorbesc de ce aveţi dumneavoastră la comisie, vorbesc de faptul că aţi avut acest text şi, în gând, aveaţi atunci ideile acestea. |
|
|
Bine, domnule preşedinte, eu cred că s-ar putea să greşim enorm, rămânând în aceeaşi situaţie. Ori nu se va aplica legea penală, ori vor fi trimise la închisoare persoane pentru fapte minore. Deci asta este problema noastră. În mod evident, din punct de vedere procedural, dumneavoastră aveţi dreptate. De aceea am propus ca să retrimiteţi art.428 şi 430 la comisie, având în vedere că aţi mai retrimis şi alte articole, pentru că, la art.430, de exemplu, apare următoarea formulare: "Fixarea programelor de radio sau de televiziune..." infracţiune. Deci, dacă cineva, printr-un casetofon sau un aparat de înregistrare audiovizual, înregistrează o emisiune de radio, oricine, acasă, face o faptă penală. Aşa scrie textul. Nu cred că putem vota o astfel de frază. |
|
|
Stimaţi colegi, Pentru că există nişte neconcordanţe posibile, vă propun să amânăm cele 3 texte - 428, 429 şi 430. De acord? Da. Toată lumea de acord. Mulţumesc. Deci 428, 429 şi 430. Art.427 a fost votat, 428, 429, 430 se amână. De la art.431, amendamentul 525 până la art.467, poziţia 570, dacă mai există obiecţii? Nu există. Votate, în toate cazurile, propunerile comisiei. La art.467, există un amendament. Îl mai susţineţi, domnule Bădoiu? |
|
Domnul Cornel Bădoiu (din loja comisiei): Pentru că există atâta disponibilitate... |
|
|
|
Spuneţi şi la microfon, ca să se audă, |
|
|
Pentru că există atâta disponibilitate, din partea dumneavoastră, propun să amânăm discuţia şi am să vă dau un argument. De fapt, aceste texte nu înseamnă altceva, decât o înşelăciune, infracţiunea de înşelăciune. Şi, în opinia mea, nu prea sunt coroborate sancţiunile cu ce prevedem la sancţionarea infracţiunii de înşelăciune. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, vreau să vedeţi că, în opinia noastră, prin consecinţe deosebit de grave, am avut în vedere un prejudiciu de numai 3 miliarde, nu de dolari, ci de lei. Şi, atunci, stau să mă gândesc, dacă, prin consecinţe deosebit de grave, când e vorba de folosirea unor fonduri ale Comunităţii Europene, trebuie să ne rezumăm doar la 3 miliarde de lei. În opinia mea, cred că o să râdă şi ei de noi dacă menţinem plafonul "doar până la 3 miliarde" sau "de la 3 miliarde în sus". De aceea, vă propun să amânăm discuţia şi să revedem, să nu greşim, atâta tot. |
|
|
Doamna ministru. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Guvernul nu este de acord cu amânarea, domnule preşedinte. De ce? Acestea sunt infracţiuni care sunt prevăzute în Convenţia Uniunii Europene privind protecţia intereselor financiare ale comunităţii şi care sunt prevăzute şi în Legea nr.161/2003, intră sub incidenţa Parchetului Naţional Anticorupţie. Vă daţi seama, în contextul actual, în care România este acuzată de corupţie, în contextul actual, în care sunt probleme legate de administrarea şi gestionarea fondurilor europene, ce semnal ar putea da România Uniunii Europene dacă am modifica Legea anticorupţie, reducând pedeapsa de la 3 la 15 ani, la 2 la 5 ani. Ce semnal politic ar putea da pentru integrare România? |
|
|
Domnul profesor Neagu. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, V-aş propune să menţinem textul comisiei. |
|
|
Nu, textul iniţiatorului. |
|
|
Iniţiatorului, în sensul acesta, pentru că suntem prima Cameră, o să meargă acest text şi la Senat şi dacă va fi nevoie să se mai facă anumite retuşuri, vom vedea până atunci, dar deocamdată hai să dăm drumul la acest text în această formă a iniţiatorului şi o să vină Senatul, o să mai vină şi medierea, că este imposibil la această amploare a textelor şi a amendamentelor, noi să cădem de acord asupra tuturor chestiunilor. Ar fi prea perfect şi poate nu ar fi bine şi atunci să dăm drumul textului în această formă şi mai e cale lungă în procedura parlamentară până îl finalizăm. Astfel, ieşim din impasul acesta, cred eu. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnule deputat, insistaţi să supun la vot amendamentul dumneavoastră? Bun, şi-a retras amendamentul. |
|
Domnul Cornel Bădoiu (din loja comisiei): Nu, înainte eu am propus să amânăm discuţia. |
|
|
|
Supun votului dumneavoastră amânarea discuţiei, cum a propus domnul deputat Bădoiu. 3 voturi pentru. Insuficient. Pentru că a existat şi această obiecţie, supun votului textul de la art.467 în formularea iniţiatorului. Cine este pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Adoptat textul de la art.467 în varianta propusă de iniţiator. La art.468 dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 571? Nu sunt. De la art.469, amendamentul 572, până la art.490, poziţia 596. Domnul deputat Ştefan Cazimir. La care din ele doriţi să interveniţi? |
|
|
La poziţia 590, respectiv art.485, renumerotat 497. În cuprinsul textului apare de mai multe ori termenul "duşman": "să lupte împotriva duşmanului", "să ajute o navă a statului român sau a unei ţări aliate urmărită de duşman ori angajată în luptă sau nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi duşman ori nu urmăreşte navele de război sau comerciale ale duşmanului". M-am consultat cu domnul profesor universitar doctor Ionel Cloşcă, preşedintele Asociaţiei Române de Drept Umanitar, care mi-a spus că toate tratatele şi convenţiile internaţionale şi toate traducerile oficiale publicate în Monitorul Oficial folosesc exclusiv termenul "inamic". Acelaşi profesor mi-a indicat cu titlu de exemple câteva asemenea convenţii, bunăoară Convenţia cu privire la legile şi obiceiurile războiului terestru, cu Regulamentul-anexă, în care în art.4 se spune că "prizonierii de război sunt în puterea guvernului inamic". Secţiunea a III-a a aceluiaşi regulament se intitulează "Despre autoritatea militară pe teritoriul statului inamic". Alt exemplu: Convenţia relativă la regimul navelor de comerţ inamice la începutul ostilităţilor, în care art.1 foloseşte sintagma "port inamic", iar art.4 sintagma "mărfuri inamice". În sfârşit, un al treilea exemplu, Convenţia privind bombardarea prin forţe navale în timp de război, articolul 2, foloseşte sintagma "armată inamică". Dacă această propunere pe care o fac, să înlocuim în articolul pe care-l dezbatem termenul "duşman" cu "inamic", va fi acceptată, atunci va trebui să procedăm la fel şi la poziţia 342, respectiv să înlocuim în art.268, renumerotat 274, "duşmanului", cum e acolo la genitiv, cu "inamicului". Vă mulţumesc. |
|
|
Domnule coleg, iarăşi am o dilemă. La acest text, eu văd că textul a fost reformulat la propunerea domnului Ştefan Cazimir. Atunci aţi avut probleme cu virgula, nu aveaţi nimic cu "duşmanul" şi cu "inamicul" atunci? |
|
|
Am avut şi atunci, am fost combătut şi nu dispuneam în momentul acela de documentarea pe care mi-am procurat-o între timp. Aceasta este explicaţia. |
|
|
Să înţeleg că aţi vorbit cu colegul dumneavoastră după... |
|
|
Am vorbit cu domnul profesor universitar doctor Ionel Cloşcă chiar ieri, pentru ca să vin astăzi mai bine documentat decât putusem fi la dezbaterea din comisie. |
|
|
Pentru că am avut impresia că v-ar fi înţeles colegii dumneavoastră dacă spuneaţi... Domnul preşedinte Neagu. |
|
|
Fiindcă totdeauna am fost receptivi la consultarea unor specialişti de marcă, chiar în semantică, de data aceasta, eu v-aş propune, stimaţi colegi, să fiţi de acord să abilităm staff-ul tehnic care lucrează la această lege ca peste tot unde în cuprinsul legii este întâlnit cuvântul "duşman" să fie înlocuit cu "inamic" şi răspundem cerinţelor de ordin ştiinţific care au fost invocate, pe bună dreptate, de către domnul profesor Cazimir. De aceea, cred că sunteţi de acord, domnule preşedinte, să întrebaţi, să consultaţi deputaţii şi poate vor fi de acord cu această propunere a mea. Mulţumesc. |
|
|
Şi eu vă mulţumesc. Supun votului dumneavoastră această propunere a domnului preşedinte Neagu. Cine este de acord? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Întreb din nou, stimaţi colegi, dacă de la 572 până la 590 există obiecţiuni. Nu. Votat în toate aceste cazuri de la art.469 până la 486, în formularea propusă de comisie. La 485 aşadar, am votat textul, cu această modificare propusă de către domnul Ştefan Cazimir. De la 486, respectiv poziţia 591 din raport, până la 489, dacă sunt obiecţiuni? Deci, de la 486 până la 489. Nu sunt. Votate în toate situaţiile textele comisiei. La titlul capitolului II, poziţia 595. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţiatorului. La art.490 există un amendament al domnului Boc, care propune eliminarea acestui text. Vă rog. |
|
|
Domnule preşedinte, o ultimă încercare aşa, de... şi ultimul amendament care figurează în raport, mă voi referi chiar la ultimul, la 497, ştiu că încercarea este temerară, pentru că înţeleg argumentele, dar am o datorie morală. Este vorba de acel articol din Codul penal care incriminează neprezentarea la încorporare. Am făcut cu toţii o promisiune publică la revizuirea Constituţiei cu privire la eliminarea stagiului militar obligatoriu şi, în condiţiile în care nu mai există, potrivit Constituţiei, stagiul militar obligatoriu, propunerea pe care o formulam, evident, era ca nici în Codul penal să nu mai fie o sancţiune penală pentru neprezentarea la încorporare din moment ce nu mai este obligatoriu, ci facultativ stagiul militar. Şi în aceste condiţii am propus eliminarea acestui articol. Mulţumesc. |
|
|
Păi, staţi puţin. V-aţi referit numai la sustragerea de la recrutare. La 490, şi acesta doriţi să-l eliminaţi domnule Boc? |
|
Domnul Emil Boc (din bancă): 497, la ultima pagină a amendamentului. |
|
|
|
Bun, deci, pentru 490 până la 497 domnul Boc nu mai are... Poftiţi! |
|
Dacă terminăm discuţia legată de domnul Boc, eu observ ceva. |
|
|
|
Staţi puţin, că nu am terminat. Domnule deputat Boc, întreb dacă vă menţineţi amendamentele de la art.490 până la 497? |
|
|
Domnule preşedinte, eu mi le susţin pe toate, dar măcar unul dintre ele. |
|
|
Păi, hotărâţi-vă! |
|
|
Bunăvoinţa mea, domnule preşedinte, faţă de generozitatea dumneavoastră, că mi-aţi acordat posibilitatea să mă exprim, am zis măcar acel articol care vizează la 497, dacă nu greşesc, incriminarea acelor persoane sau sancţionarea penală a acelor persoane care nu se prezintă la încorporare, să fie eliminat din Codul penal. Acest lucru cred că măcar ar reprezenta un prim semnal politic că stagiul militar obligatoriu nu mai este o realitate şi că apropierea momentului în care stagiul militar va fi facultativ şi din punct de vedere legal, nu numai constituţional, va fi foarte aproape. Înţeleg însă rigorile pe care dumneavoastră le aveţi şi care vor expuse aici: că încă, prin lege, stagiul militar este obligatoriu şi că din acest punct de vedere s-ar justifica menţinerea în continuare a textului, înţeleg aceste rigori, dar cred că având în vedere că vorbim de un nou Cod penal al României, care se va aplica încă, cel puţin 30 de ani, cât s-a aplicat vechiul Cod, cred că nu ar trebui să mai avem în Codul penal această sancţiune la adresa persoanelor care nu se prezintă la încorporare. mă refer că nu ar trebui să mai fie o sancţiune penală, poate fi o sancţiune administrativă, o amendă să-i dăm acelui tânăr care nu se prezintă, dar nu o sancţiune penală, adică să-l trimitem la închisoare pentru că el a votat la revizuirea Constituţiei pentru eliminarea stagiului militar obligatoriu, iar a doua zi noi îl trimitem la închisoare pentru că nu s-a prezentat. Mi se pare o contradicţie în termeni, cel puţin deocamdată, şi a incrimina doar la nivel administrativ mi se pare suficient, să rămână o amendă, să fie o contravenţie, şi nu o sancţiune penală această faptă şi în continuare, unităţile Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne să procedeze la recrutarea voluntară, pentru că sunt destui tineri care doresc în mod voluntar să facă armata, iar cei care nu vor, până la eliminarea şi din lege a stagiului militar, să fie supuşi la o sancţiune doar, repet, administrativă, contravenţională, şi nu penală. Cred că ar fi o soluţie bună. |
|
|
Vom reveni cu discuţiile la art.497, deocamdată, domnul deputat Bădoiu are o obiecţie la art.490. Aţi avut amendament, domnule coleg? |
|
|
Nu am avut, domnule preşedinte, dar s-a creat un precedent. Ideea e să nu greşim. Asta e. Dacă vreţi să greşim, o lăsăm aşa. |
|
|
Am greşit. |
|
|
Ei, mai greşiţi o dată. |
|
|
Că am creat precedent, aşa că... |
|
|
Vă rog să mai greşiţi o dată. Vă rog să observaţi că art.490 alin.2 lit.a), de fapt este vorba numai de lit.a), textul acesta trebuie eliminat, pentru că spune aşa: "Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi următoarele fapte: a) instigarea militarilor chemaţi de instanţa de judecată să nu răspundă acestei obligaţii". Cum vine asta? N-are sens. |
|
|
Să nu vină la chemare. |
|
|
Unde, la instanţa de judecată? |
|
|
Da. |
|
|
Păi, aia îl sancţionează, îl amendează etc. Deci, propun eliminarea lit.a) de la alin.2 art.490 şi vă rog să fiţi de acord. |
|
|
Domnule coleg, instanţa îl amendează pe cel care nu vine, de acord. Dar pe cel care-l instigă? |
|
|
Să nu vină?! |
|
|
Da. |
|
|
Şi asta-i infracţiune? |
|
|
Nu ştiu, vă întreb pe dumneavoastră. |
|
|
Eu zic că nu poate fi o infracţiune, nici nu are legătură cu viaţa militarilor. Ce-i asta? |
|
|
Eu v-am corectat doar pentru... |
|
|
Eu am impresia că este o greşeală de redactare, de aceea vă propun să-l eliminăm, nu comportă discuţii. Ce naiba! |
|
|
Domnul profesor Neagu şi doamna ministru. De fapt pe dumneavoastră trebuie să vă întreb întâi, doamna ministru, că este textul dumneavoastră, comisia numai l-a omologat. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Acum, apropo de observaţia mai dinainte a domnului Boc, dacă mă întrebaţi pe mine ca judecător, eu aş elimina în totalitate art.490. Art.490 însă a fost propus de către Comisia de elaborare a Codului penal şi a avut în vedere toate obligaţiile militarului, şi nu numai cele strict legate de viaţa militară, şi deci nu este nici o eroare, aceasta a fost voinţa Comisiei de elaborare a Codului penal, de a incrimina şi această faptă. |
|
Domnul Alexandru Sassu (din bancă): Asta poate să o facă şi un civil, nu numai un militar. |
|
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Da, dar vedeţi, în cazul militarilor, prezenţa la procesul instanţelor penale... |
|
|
Stimaţi colegi, Doamna ministru a explicat foarte elegant cum este cu textul. A fost textul comisiei şi l-a însuşit. Nu o puneţi în dificultate. |
|
Domnul Cornel Bădoiu (din loja comisiei): Este vorba de nişte obligaţii legale. |
|
|
|
Dumneavoastră vorbiţi cu mine sau cu sala? Vă rog să luaţi cuvântul. |
|
|
Ideea era de a nu se supune legilor sau de a-şi încălca jurământul cu privire la obligaţiile militare, serviciul militar, nu că nu mă prezint la o instanţă. Am impresia că, comisia de redactare a acestui proiect de Cod penal era obosită spre final şi nu şi-a dat seama de ce se întâmplă. |
|
|
Domnule profesor Neagu, vă rog să clarificaţi sala unde-şi dirijează mâinile când cer eu votul. |
|
|
Stimaţi colegi, noi ne raportăm la realitatea de astăzi. Deci, 596 zice "instigarea militarilor la nerespectarea obligaţiilor". Deci, vă rog să nu vă supăraţi, este vorba de militari care slujesc ţara, nici de recrutare, nici de încorporare, de militari care sunt în unităţi. Zice: "instigarea prin orice mijloace a militarilor de a nu se supune legilor sau de a-şi încălca jurământul sau obligaţiile militare". Care este treaba? Nu mai avem unităţi militare şi militari? Slavă Domnului! Ce ne va oferi perspectiva este altceva, ne vom alinia şi noi. La alin.2 - "se sancţionează instigarea militarilor chemaţi de instanţă". Aici formularea este convenită, pare-mi-se, cu ceea ce spunea doamna secretar de stat, cu Comisia pentru apărare. Poate să umblăm un pic la formulare, dar, altfel, mergem pe ceea ce este astăzi în vigoare, nu absolvim pe militari care lucrează în prezent şi îşi aduc la îndeplinire, slavă Domnului, în condiţii extraordinar de bune, ştim cu toţii, nişte obligaţii pe care le-au primit din partea statului. Nu văd care este aici nedumerirea la acest text. Deci, este vorba de militari care lucrează azi. Îi absolvim să-şi îndeplinească obligaţiile legale? Nu. Ăsta este textul. Sigur că trebuie umblat un pic, poate zic, la alin.2 lit.a), acolo, cu instanţa. Domnule Bădoiu, îmi permiteţi. Iată, dacă propuneţi eliminarea despre ce este vorba în 2 lit.b): "instigarea personalului civil din serviciul armatei" şi, slavă Domnului, sunt în procent consistent, "de a nu-şi îndeplini obligaţiile legale de apărare naţională". |
|
|
Domnul Cornel Bădoiu (din loja comisiei): Păi, dar nu propun eliminarea lit.b), doar a). |
|
|
Eliminarea lui a) nu remodificarea, ziceţi dumneavoastră? Ei, aici, domnule general, să ne gândim la a) la reformulare şi, domnule preşedinte, vă propun pentru operativitate, celeritate, cum vreţi să-i spunem, hai să lăsăm şi acest alin.2 lit.a) la inventarul textelor pe care să le revedem şi o să mai fie încă unul, alături de cele 6, pe care le-am amânat până acum, şi când venim marţi nu venim numai cu calomnia şi nu ştiu ce... |
|
|
Stimate coleg, să lăsăm totul, nu o să lăsăm numai o literă... din art.490. atunci vă propun să-l amânăm, împreună cu celelalte. |
|
|
Perfect. |
|
|
Sunteţi de acord cu această propunere? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La art.491 amendamentul 597, aţi auzit obiecţiile domnului deputat Boc, eu supun, în aceste condiţii, votului dumneavoastră, amendamentul 597, al comisiei. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? 3 voturi împotrivă. Abţineri dacă sunt? Cu majoritatea voturilor pentru şi 3 voturi împotrivă s-a adoptat amendamentul 597. La art.492 comisia nu are obiecţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textul iniţial. La art.493, amendament 599. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. La art.494, amendament 600 - admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.495 până la 497, respectiv amendamentul 601 până la 604. Staţi puţin până la 496 - nu sunt. Deci, 495, 496, inclusiv titlul capitolului III votate în unanimitate, potrivit propunerilor comisiei. La 496 are cuvântul domnul Boc, care doreşte să-şi mai motiveze încă o dată ".. |
|
|
Domnule preşedinte, foarte, foarte scurt, sunt două articole, 496 şi 497, care vizează sustragerea de la recrutare şi neprezentarea la încorporare. Eu cred că aceste două articole nu ar mai trebui să existe în Codul penal, ci să fie reglementate la nivel contravenţional, având în vedere că stagiul militar nu mai este obligatoriu, nu mai putem să trimitem pe tineri la închisoare pentru faptul că nu se prezintă la încorporare. Mulţumesc. |
|
|
Domnul preşedinte Neagu. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Noi spunem că textul este necesar întrucât în prezent, cadrul constituţional dispune ca reglementarea serviciului militar să se facă prin lege organică. Aceasta urmează să prevadă înlocuirea în mod treptat a serviciului militar obligatoriu cu un serviciu militar profesionist. Deci, aşa prevede Constituţia, şi când vom avea legea organică şi când vom pune lucrurile la punct, vom elimina probabil neprezentarea aceasta, dar până la constituirea unei armate de profesionişti mai e puţină vreme. Până atunci, sunt nişte obligaţii care trebuiesc respectate, spunem noi. De aceea, credem că trebuie să ne opunem la amendamentul de eliminare. Când va fi, vom vedea. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul deputat Sassu sau poftiţi dumneavoastră, că sunteţi mai aproape. Domnul deputat Popescu. Poate evocaţi şi punctul de vedere al Comisiei pentru apărare, să înţeleg. |
|
|
Da. Din acest punct de vedere, şi vă mulţumesc, domnule preşedinte, vroiam să subliniez şi eu că la art.55 din Constituţia nouă se prevede că "cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România". Atâta timp cât obligaţia de a apăra România se petrece în condiţiile existenţei legii pregătirii populaţiei pentru apărare, acest lucru trebuie să se desfăşoare în virtutea prevederilor acestei legi. Mai mult decât atâta, este prevăzută la acest articol şi concentrarea care poate să apară în diverse situaţii, lucru care, prin eliminarea articolului, nu ar mai fi posibilă. Ca atare, susţinem forma prezentată de către comisie. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul Boc a vrut să iasă din sală şi nu participă la vot dacă nu-i dau cuvântul. Sub ameninţare, îi dau cuvântul. |
|
|
Domnule preşedinte, nu sunteţi sub ameninţarea statului totalitar, deci, nu sunt probleme. Acest Cod penal nu va intra imediat în vigoare. S-a spus că s-ar putea să mai dureze un an până el va intra în vigoare. Haideţi, de ce să nu eliminăm acum din Codul penal această infracţiune, apreciind faptul că într-un an de zile, cu siguranţă, cele două ministere vor face demersurile necesare şi legale pentru a elimina stagiul obligatoriu din Legea privind pregătirea populaţiei pentru apărare şi ar fi şi un stimulent legislativ pentru a-i obliga pe cei de la Ministerul Apărării şi de la Ministerul de Interne să elimine, într-un an de zile, stagiul militar obligatoriu. Ar mai fi o condiţionare, în plus faţă de cea politică, pentru a face demersurile necesare şi a ne respecta obligaţia de eliminare a stagiului militar obligatoriu. Că dacă ar fi să spunem că este ordonanţă de urgenţă care se aplică de astăzi şi intră în vigoare, aş fi de acord cu dumneavoastră. Având în vedere că acest Cod penal va intra în vigoare peste un an, cred că putem forţa lucrurile şi să dăm un semnal politic ministerelor amintite, să renunţe la stagiul militar. |
|
|
Domnule deputat Sasu, aţi dorit să interveniţi, şi apoi domnul Márton, după care propun sistarea discuţiilor. |
|
|
Domnule preşedinte, sigur că aici sunt două lucruri. O dată este cazul recrutării şi încorporării în caz de război, unde lucrurile sunt foarte clare şi este nevoie de astfel de pedepse. De aceea spun că articolul nu poate fi eliminat. Dincolo însă, aş vrea să observaţi că este vorba de pedepse de până la 5 ani şi se încadrează în delicte foarte grave. Eu cred că trebuie să stăm foarte bine să ne gândim, mai ales că atunci când am discutat Constituţia, aşa cum s-a spus aici, am pus la cale un anume traseu. Nu cred că pe acest traseu pe care-l punem în faţă putem discuta ca acest delict să fie încadrat la acele deosebit de grave. Aş vrea să vă gândiţi foarte bine şi la pedepsele care se pun şi corelarea cu ceea ce de fapt, într-un fel sau altul, am previzionat prin Constituţie. Vă mulţumesc. |
|
|
Stimaţi colegi, Faţă de această propunere care cred că trebuie analizată mai atent, vă propun să lăsăm şi cele două texte... Domnul deputat Bădoiu. |
|
|
Sassu ar avea dreptate, dar vreau să-l rog să se uite că este vorba de pedeapsă de la 3 la 10 ani în caz de mobilizare sau de război. Este de la 1 la 5 ani. Dar nu, limita am zis peste 5 ani la infracţiune gravă. Aşa va rămâne. Domnule preşedinte, textul este corect, trebuie totuşi să impunem dacă nu se vrea să vină să efectueze această obligaţie. Acesta este adevărul, în orice stat. |
|
|
Vă mulţumesc. Domnul Márton Árpád. Vom supune la vot. |
|
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Vă rog să observaţi că la art.496, care ar deveni art.508, avem două alineate, pentru două situaţii distincte: una este recrutarea pentru timp de pace - care este penalizată cu o sancţiune cu închisoarea de la o lună la 3 luni sau cu zile amendă, - şi una este sustragerea de la recrutare în timp de război, de la un an la 5 ani. Şi eu zic că este nevoie să rămână acest alineat 2. Nu ştiu dacă alin.1 trebuie sau nu trebuie să rămână, dar, dacă mergem mai departe şi analizăm textul art.509, care are aceeaşi prevedere şi pe timp de pace şi pe timp de război şi se referă la depăşirea termenului de răspuns la recrutare dincolo de trei zile, deci, persoana care se prezintă în cea de a patra zi la recrutare face un an închisoare, nici măcar nu poate fi penalizat cu zile amendă. Mi se pare că nu poate fi acceptată o astfel de modalitate. Şi aici trebuie să facem o diferenţiere între situaţia pe timp de război şi situaţia pe timp de pace. Şi, mai ales, dacă am un termen strict de trei zile; a patra zi - un an închisoare, sau, în funcţie de cât îmi lipseşte, până la 5 ani. Deci, eu cred că trebuie să eliminăm alin.1 de la art.508 şi să facem o reformulare la art.509, pentru încorporare numai pentru timp de război. |
|
|
Stimaţi colegi, Cererile la cuvânt se multiplică. Vă propun, încă o dată, să amânăm discutarea celor două texte, împreună cu celelalte - calomnia şi celelalte. Dacă sunteţi de acord? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Deci, art.496 şi art.497 s-au amânat. Art.498 - amendamentul nr.605. Adoptat amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Titlul - "Dispoziţii finale" - rămâne cum a fost formulat de către comisie, nefiind obiecţiuni. Art.499. Nu sunt obiecţiuni. Votat textul iniţiatorului. Art.500. Domnul deputat Bădoiu. |
|
|
La art.500 propun ca termenul de intrare în vigoare să fie mărit de la 6 luni la 12 luni, având în vedere că este vorba de o lege organică. Practic, este o lege destul de complexă şi este normal ca practicienii să aibă vreme să-l studieze, pentru că, într-adevăr, au apărut instituţii noi, reglementări noi şi mi se pare că este corect aşa; asta, pe de o parte. Şi, ca să nu-mi mai daţi cuvântul a doua oară, vă propun ca sintagma "siguranţă naţională" să fie înlocuită cu "securitate naţională", adică să facem corelarea cu dispoziţiile constituţionale, acolo unde este cazul. Vă mulţumesc. |
|
|
Vă mulţumesc. Supun întâi votului dumneavoastră, la ultimul text al Codului, art.500 - propunerea făcută de către domnul deputat Bădoiu, de a se prelungi data intrării în vigoare până la un an. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Dacă sunt voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Supun din nou votului dumneavoastră înlocuirea termenului de "siguranţă naţională" cu "securitate naţională". Am votat deja la unul dintre texte, dar să fiţi de acord ca, ori de câte ori se utilizează această sintagmă, să fie folosită cea din Constituţie. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Stimaţi colegi, Vă mulţumesc foarte mult pentru răbdarea dumneavoastră, pentru participarea la dezbaterea acestei legi foarte importante. |
