Dezbateri parlamentare

(Aplauze - intrarea în sală a Domnului Nicolas Sarkozy, Preşedintele Republicii Franceze).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Excelenţa Voastră, Domnule Preşedinte al Republicii Franceze Nicolas Sarkozy.

Domnule prim-ministru, domnilor membri ai Guvernului.

Stimaţi colegi senatori şi deputaţi.

Excelenţele voastre membri ai Corpului Diplomatic.

Stimaţi invitaţi, doamnelor şi domnilor.

Este un prilej de bucurie şi, totodată, o onoare pentru mine să salut prezenţa în plenul celor două Camere ale Parlamentului României a Excelenţei Sale Domnul Nicolas Sarkozy, Preşedintele Republicii Franceze.

Vizita Preşedintelui Nicolas Sarkozy în România se înscrie, în chip fericit, în evoluţia deosebit de pozitivă a raporturilor tradiţionale româno-franceze ale căror rădăcini le regăsim în timp în originea latină comună, ca şi în evoluţia istorică a celor două popoare.

Franţa a fost şi a rămas un prieten constant al României pe care a sprijinit-o în momente grele, inclusiv în reconectarea sa la valorile democratice şi în procesul de aderare la Uniunea Europeană.

Semnarea Acordului de parteneriat strategic dintre România şi Franţa va amplifica cu siguranţă evoluţia relaţiilor bilaterale şi conlucrarea lor pe plan internaţional.

De aceea, Camera Deputaţilor şi Senatul aduc, azi, prin această manifestare prilejuită de vizita Domnului Preşedinte Sarkozy, un omagiu Franţei şi poporului francez, pe care le asigură de recunoştinţa şi prietenia sinceră a poporului român.

Doamnelor şi domnilor,

Preşedintele Republicii Franceze, domnul Nicolas Sarkozy, s-a născut la Paris, la 28 ianuarie 1955. Este licenţiat în Drept privat şi deţine Diploma de studii avansate în ştiinţe politice. A fost avocat la Baroul din Paris şi este autor al mai multor lucrări publicate. În 1997 a devenit consilier, iar între anii 1993-2002 a deţinut funcţia de primar la Neuilly. Între 1986-1988 a fost ales vicepreşedinte al Consiliului General Hauts-de-Seine pentru învăţământ şi cultură. Din 1988 şi până în 2002 a fost deputat în Adunarea Naţională. Între 1993 şi 2007 a deţinut mai multe funcţii ministeriale: ministru al bugetului, ministru al comunicaţiilor şi purtător de cuvânt al Guvernului, ministru de interne, ministru de stat, ministru al economiei, finanţelor şi industriei.

Domnul Nicolas Sarkozy a deţinut, între anii 1988 şi 2007, şi importante funcţii politice: secretar naţional, secretar naţional adjunct, membru al Biroului politic, secretar general şi preşedinte ad-interim al Partidului Adunarea pentru Republică.

La 28 noiembrie 2004 a fost ales preşedinte al Partidului Uniunea pentru o Mişcare Populară, iar la 14 ianuarie 2007 a fost desemnat candidat al Uniunii Naţional-Populare pentru alegerile prezidenţiale.

În martie 2007 a demisionat din Guvern, iar la 6 mai 2007 a fost ales, în al doilea tur de scrutin, Preşedinte al Republicii Franceze. La 14 mai, domnul Sarkozy a demisionat din funcţia de preşedinte al Partidului de Guvernământ, iar la 17 mai 2007 şi-a început mandatul de Preşedinte al Republicii Franceze.

Domnule Preşedinte al Republicii Franceze, vă invit la tribuna Parlamentului României pentru a vă prezenta alocuţiunea. (Aplauze)

Domnul Nicolas Sarkozy:

Domnule Preşedinte al Senatului,

Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule Prim-ministru şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor, membri ai Parlamentului şi, dacă îmi permiteţi, dragi prieteni!

Cu mare emoţie iau cuvântul aici, în acest loc încărcat de o istorie care a fost şi dureroasă, dar care stă mărturie, astăzi, a renaşterii României, o Românie democratică, o Românie europeană. Istoria României ilustrează, în mod exemplar, toate zbuciumele prin care a trecut Europa Centrală, atât de-a lungul secolului trecut, toate dramele care au pustiit continentul nostru. Aţi cunoscut războaie, aţi cunoscut dictatura, aţi cunoscut invazia străină, aţi trăit toate momentele care au dus la momentul în care România, astăzi, este democratică, liberă şi unul din momentele dramatice a fost şi cel al holocaustului. În ciuda acestor încercări, poporul român a rămas fidel identităţii sale, rădăcinilor, idealurilor sale. Poporul român nu a renunţat niciodată şi, în cele din urmă, poporul român a triumfat, eliberându-se el însuşi de oprimare prin propriile sale puteri. N-a fost uşor deloc, au existat momente de entuziasm, dar şi momente de deziluzie, însă ce drum lung a fost bătut.

Astăzi, România este membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Ea este membră cu drepturi depline a Alianţei Nord-Atlantice, membră cu drepturi depline a Francofoniei, ţara dumneavoastră găzduind Conferinţa de vârf în 2006.

Să ştiţi că Franţa este prietena României, o prietenă fidelă şi complet angajată, o prietenă care nu vă va trăda niciodată. Bineînţeles, această prietenie este cu atât mai puternică cu cât este de dată veche şi profundă. Această prietenie îşi regăseşte rădăcinile în matricea noastră latină comună, în acea veche "Romanie" care reunea popoarele din jurul "Mare Nostrum", dumneavoastră fiind purtătorii acestui nume. Prietenia dintre Franţa şi România a continuat în istorie de-a lungul a numeroase perioade: Franţa Regală, Franţa Imperială, după aceea Tratatul de la Paris din 1857 a marcat momentul independenţei ţării dumneavoastră. În acel moment Franţa s-a aflat tot alături de dumneavoastră. Prietenia s-a consolidat în fraternitatea dintre armatele noastre. În timpul Primului Război Mondial, popoarele noastre au luptat, atunci, alături. Între ţările noastre prietenia este foarte puternică, atât de puternică încât Bucureştiul era numit Parisul Europei Centrale, iar românii erau francezii Răsăritului. Este flatant şi pentru francezi şi sper că şi pentru dumneavoastră, românii. Apoi, această prietenie a căpătat o dimensiune nouă, graţie vizitei Generalului De Gaulle în urmă cu 40 de ani. Cu această vizită a Generalului De Gaulle s-a transmis poporului român un mesaj de speranţă. Generalul De Gaulle era convins că într-o bună zi, mult mai curând decât se credea, această cortină de fier, cortina ruşinii, o să cadă mai repede decât gândeau oamenii. Generalul De Gaulle credea în ziua în care libertatea nu putea să rămână numai în Occident, iar dictaturile în Răsărit, Generalul De Gaulle credea că acea zi o să vină mai repede şi popoarele vor fi reunite într-o Europă realmente europeană.

În 1989, popoarele Europei Centrale s-au ridicat pentru a face să bată vântul libertăţii pe continent. Franţa, în întregimea sa, s-a simţit profund solidară cu poporul român. În inima francezilor, lupta dumneavoastră împotriva dictaturii era ecoul revoluţiei noastre cu două secole mai devreme şi am în minte această amintire a francezilor care îşi manifestau pe stradă susţinerea pentru revoluţia dumneavoastră, adunând laolaltă drapele franceze şi româneşti într-un elan profund de fraternitate. Această fraternitate s-a exprimat în numeroasele înfrăţiri între oraşele noastre, întreprinderile franceze, firmele franceze au făcut multe investiţii în România.

În acest moment, Franţa este al treilea partener comercial al României, iar firma "Logan" a Întreprinderii "Dacia" face parte din primele zece maşini cel mai bine vândute în Franţa.

Creşterea economică prin care treceţi dumneavoastră acum este un atu pentru Franţa, ca şi pentru Europa.

Sunt mândru, dragi prieteni români, că sunt primul Preşedinte al Republicii Franceze care vin într-o Românie care este membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Dumneavoastră, acum, ocupaţi locul care vi se cuvine în Uniunea Europeană şi nu doar România are nevoie de Europa, ci şi Europa are nevoie de o Românie democratică, modernă, inventivă, care îşi foloseşte întregul spaţiu, întregul loc ce i se cuvine în această Europă pe care vrem să o construim cu toţii. Ţările noastre nu sunt doar ţări prietene, ci sunt două naţiuni care au ales liber să-şi unească destinele şi să-şi construiască împreună viitorul. De acum înainte, popoarele noastre aşteaptă din partea noastră nu doar discursuri şi declaraţii de prietenie, ci aşteaptă de la noi acte, fapte, să lucrăm împreună, să facem eforturi împreună pentru a avansa concret, mână în mână.

În acest spirit am venit să semnez la Bucureşti, astăzi, un parteneriat strategic între ţările noastre. Prin acest parteneriat strategic vom întări, în mod concret, legăturile care ne unesc. Domeniile de colaborare sunt nenumărate şi trebuie să le privim fără tabuuri şi cu multă ambiţie. Mă gândesc, în primul rând, la energie. Europa trebuie să diversifice şi să-şi asigure căile de aprovizionare şi să promoveze energiile cu conţinut scăzut de CO₂. De aceea, ţările noastre susţin proiectul Gazoductului Nabucco, care leag Caucazul de Uniunea Europeană, şi au făcut alegerea energiei nucleare. Nu putem să ne permitem să fim la cheremul furnizorilor, indiferent cât ar fi de puternici aceşti furnizori de gaz şi de petrol. Independenţa ţărilor noastre trece prin independenţa economică energetică a Franţei şi României. Iată un subiect major de colaborare între ţările noastre.

Mă gândesc, de asemenea, la libera circulaţie a oamenilor în sânul Uniunii Europene. Suntem profund ataşaţi de această idee. S-au creat 150 de meserii, de posibilităţi care să faciliteze libera circulaţie a lucrătorilor. Aceasta pentru a încuraja bineînţeles şi munca legală. Trebuie să luptăm împreună împotriva muncii ilegale, să încurajăm imigrarea legală şi trebuie să luptăm împreună împotriva imigraţiei clandestine. Noi, în Europa, trebuie să avem aceleaşi reguli pentru a lupta împreună, mână în mână, împotriva acelor reţele fără scrupule, care exploatează aspectele ilegale din domeniul imigrării. Nu există altă modalitate de a favoriza libera circulaţie a persoanelor decât luptând împreună împotriva imigraţiei ilegale.

În vederea viitoarei participări a dumneavoastră la spaţiul Schengen, vreau să accentuez faptul că România, cu 2500 de kilometri de graniţă, trebuie să fie sprijinită de către Uniunea Europeană în supravegherea acestei întinse graniţe, pentru că aici sunt în joc lucruri deosebit de importante şi numai astfel România va putea să-şi ocupe locul pe tabla de şah a Uniunii Europene.

Va începe, în curând, dezbaterea cu privire la ratificarea Tratatului de la Lisabona. În acelaşi timp, Parlamentul Francez, reunit în Congresul de la Versailles, va adopta, sper, revizuirea Constituţiei Franceze, care va permite ratificarea, în zilele care urmează, a acestui tratat de către Franţa. Consider că vizita mea la Bucureşti, chiar în aceeaşi zi în care Parlamentul Francez şi Parlamentul Român vor lua o decizie istorică pentru a relansa Europa odată cu Tratatul de la Lisabona, cred că este un simbol remarcabil al apropierii între România şi Franţa.

Aşa cum ştiţi, m-am angajat cu toate forţele ca Tratatul de la Lisabona să fie încheiat. Acest text este esenţial pentru că este mai întâi o invitaţie la acţiune. Nu putem continua în Europa cu atâtea probleme instituţionale. Graţie acestui Tratat de la Lisabona putem, în final, să ne consacrăm proiectelor concrete. Este primordial dacă vrem să repunem popoarele în miezul Europei. Este singurul mijloc de a demonstra francezilor şi românilor că Europa este utilă, că poate răspunde provocării globalizării. Atunci, românii şi francezii nu vor putea decât împreună să înfrunte globalizarea, împreună suntem mai puternici, împreună putem face să triumfe modelul european.

Pentru că vorbesc de Tratatul de la Lisabona, datorită preşedinţiei germane şi celei portugheze am ajuns aici, dar nu doar atât, ci pentru că împreună noi am făcut politica în serviciul Europei. Europa este prea importantă pentru a fi doar o chestiune de tehnocraţie. Ea nu poate să rămână doar pe seama birocraţilor şi a tehnocraţilor, ci ea trebuie să fie un loc unde se gândeşte, se face şi se afirmă politica, unde se apără alegerile politice. Numai aşa popoarele europene vor ajuta şi vor susţine Europa.

Doamnelor şi domnilor,

Am decis să făurim împreună un compromis care să permită Europei să iasă din impas. Cuvântul "compromis" nu este un cuvânt atât de măreţ. Când lucrăm 27 de state, fiecare trebuie să-l asculte pe celălalt şi trebuie să-l şi înţeleagă, să înţelegem ideea europeană pentru a o apăra şi fiecare trebuie să cedeze ceva celuilalt.

Această vizită la Bucureşti, înainte ca Franţa să preia Preşedinţia, înseamnă pentru mine ocazia de a asculta autorităţile româneşti pentru a ne pregăti mai bine Preşedinţia, astfel încât să putem asocia România Preşedinţiei franceze. Vreau să ascult toţi partenerii şi să începem cu cei care ni s-au alăturat mai de curând.

Eu nu cred că dacă România a intrat recent în Uniunea Europeană, vocea dumneavoastră trebuie să conteze mai puţin. Eu nu cred că o ţară nou intrată în Uniunea Europeană trebuie să aştepte o vreme înainte de a vorbi. Dacă nu aţi intrat înainte nu e vina dumneavoastră, ci pentru că un număr de ţări din Est s-au eliberat ele însele. De aceea, nu trebuie să aşteptaţi pentru a avea o voce distinctă în Uniunea Europeană. România înseamnă Europa şi România trebuie să-şi ocupe locul său în Europa de astăzi. Iată care este poziţia Franţei cu privire la România.

Aş vrea să vă spun că eu nu împart ţările în două categorii: cele fondatoare şi cele nou sosite, ţările fondatoare, care ar avea mai multe drepturi şi celelalte care n-ar avea drepturi. În momentul în care aţi intrat în Uniunea Europeană, aveţi aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi. Dar să vă mai spun ceva. Am făcut elogiul compromisului fără de care nu există construcţie şi unitate europeană, dar aş vrea ca acest compromis să nu se facă la cel mai mic numitor comun, trebuie să avem cultura compromisului, dar, în acelaşi timp, trebuie să avem ambiţii înalte. Compromisul nu înseamnă să cazi de acord pe proiectele mici, ci înseamnă să ai o ambiţie măreaţă şi să înţelegi ce vrea partenerul. Trebuie să fim mai creativi, trebuie să inovăm mai mult, trebuie ca împreună să descoperim noi căi de progres.

Să vă dau câteva exemple: în timpul Preşedinţiei mele aş vrea să fac o prioritate din chestiunile energiei şi ale climei.

Doamnelor şi domnilor, nu avem timp să aşteptăm. Planeta este deja pe marginea prăpastiei. Europa nu trebuie să aştepte, Europa trebuie să dea exemplu, să fie pionier în acest domeniu, Europa trebuie să explice popoarelor lumii că nu putem continua să sacrificăm viitorul planetei. Europa trebuie să arate că poate exista dezvoltare, de care aveţi nevoie şi dumneavoastră pentru a îmbunătăţi nivelul de trai al românilor, fără să stricăm echilibrul planetei. Europa trebuie să inventeze o nouă creştere economică puternică, durabilă. Să fiţi sigur că Preşedinţia franceză va face tot ce poate pentru a se ajunge la un acord, pe baza propunerii comisiei, în cadrul pachetului energie-climă, pe care trebuie să-l adoptăm.

Şi adaug, dragi prieteni, cum putem spune chinezilor, indienilor, brazilienilor: "Atenţie, puneţi în pericol viitorul planetei!", dacă noi înşine, europenii, nu suntem capabili să ascultăm de nişte reguli pe care vrem doar să le respecte alţii? Dacă vrem ca alţii să ne urmeze exemplul, trebuie noi înşine să fim exemplari.

A doua axă a Preşedinţiei franceze: imigrarea este o provocare majoră pentru Europa. Libera circulaţie a persoanelor este un drept fondator al Uniunii Europene, dar spun cu întreaga convingere, în Europa de astăzi nu mai este posibil să avem 27 de politici diferite cu privire la imigrare. De aceea, trebuie să fixăm împreună un cadru european şi să adoptăm un pact european cu privire la imigrare, care să stabilească priorităţi şi principii comune, pact care va sta la baza unei adevărate politici europene a imigrării.

Să vă dau un exemplu: suntem 27 de state în Europa, 27 de democraţii şi un refugiat politic poate să depună 27 de dosare diferite în 27 de ţări, şi când o ţară a Europei spune "nu", aş vrea ca celelalte 26 să spună "nu" şi când una spune "da" celelalte să spună "da". Iată de ce construcţia Europei înseamnă aceleaşi valori, aceleaşi principii şi aceeaşi politică de imigrare.

A treia axă: agricultura, la fel de importantă pentru România, ca şi pentru Franţa. Doresc ca, pe parcursul Preşedinţiei franceze, să susţinem marile principii care să stea la baza politicii agricole comune de după 2013 şi să mă fac bine înţeles aici: ce înseamnă aceasta şi la ce serveşte să aplicăm reguli foarte severe în ceea ce priveşte securitatea sanitară pentru fermierii europeni? Dacă continuăm să importăm în Europa produse agricole, care vin din alte ţări şi care nu respectă niciuna dintre regulile pe care noi le impunem propriilor noştri fermieri şi agricultori, eu cer preferinţa comunitară, aici, în cadrul Uniunii Europene, pentru fermieri, fie că sunt din Franţa, din România sau din alte ţări. Numai în acest fel vom putea apăra politica agricolă comună.

Şi, în sfârşit, ultima axă: doresc ca Europa să facă mai multe eforturi în vederea propriei sale securităţi.

Doamnelor, domnilor, dragi prieteni,

Am convingerea că nu este posibil ca Uniunea Europeană să fie una dintre regiunile cele mai bogate din lume şi, în acelaşi timp, să fie incapabilă să-şi asigure propria securitate. Aş vrea să ridic această problemă a apărării europene şi afirm în faţa dumneavoastră că nu există nici o contradicţie între apartenenţa la Alianţa Nord-Atlantică, prietenia cu Statele Unite ale Americii, care sunt aliaţii noştri istorici, şi necesitatea ca Europa să-şi asigure propria apărare complementar cu NATO. Cum aţi vrea ca Europa să fie respectată, să se facă auzită, Europa să existe pe scena internaţională dacă ea nu dă dovadă că este capabilă să-şi asigure, bineînţeles, cu aliaţii săi, securitatea şi apărarea?

Doresc ca România şi Franţa să meargă foarte departe pe calea colaborării în slujba securităţii şi siguranţei noastre comune. Aş vrea să mulţumesc, de altfel, României pentru angajamentul său în serviciul Europei, inclusiv atunci când interesele europene trebuie apărate în afara Europei.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Europa s-a schimbat, Uniunea Europeană s-a schimbat, lărgirea este un eveniment major al începutului acestui al 21-lea secol. Lărgirea înseamnă victoria democraţiei, dar lărgirea nu s-a încheiat încă. O serie de ţări şi mă gândesc, în principal, la zona Balcanilor, iar pe termen lung mă gândesc şi la Moldova, de ce nu şi la Serbia, să intre şi să devină membre ale Uniunii Europene, aceasta înseamnă o extindere care schimbă înfăţişarea ţărilor. România are graniţele exterioare cele mai lungi. Trei vecini ai ţării dumneavoastră nu sunt membre ale Uniunii Europene, dar aspiră să devină. Deci, România are un rol primordial de jucat în ceea ce priveşte aceste reflecţii privind viitorul Europei, lărgirea, extinderea, politica de bună vecinătate şi în zona Mării Negre. Aici, apar multe provocări şi mă gândesc, în acelaşi timp, la Marea Mediterană. Eu aş fi ultimul care să reproşez României faptul că nu îşi afirmă cu tărie importanţa intereselor în jurul Mării Negre.

Criza din Balcanii Occidentali. Ţările din această zonă trec printr-o criză care nu poate fi contestată. De curând, au avut loc alegeri în Serbia. Vom vedea ce se întâmplă cu statutul definitiv al Kosovo. Este esenţial ca Europa să nu fie divizată în această privinţă. Este esenţial ca, în această problemă europeană, răspunsul să fie, în primul rând, un răspuns european. Franţa trebuie să colaboreze cu România şi, împreună, să adreseze un mesaj de liniştire către Serbia, care este o ţară cu vocaţie europeană.

Pentru prima dată, în lunga istorie a Europei, trebuie să spunem că această istorie a fost marcată şi de războaie, nu doar de momente de pace. Popoarele continentului nostru trebuie să decidă împreună destinul lor şi această evoluţie trebuie să fie pacifică. Niciodată, pe continentul nostru, până acum, nu s-a făcut ceea ce am făcut noi împreună în ultimii 60 de ani. Niciodată, nicio regiune a lumii, în istoria umanităţii, în ansamblul ei, nu a făcut ceea ce popoarele Europei au făcut împreună în ultimii 60 de ani. Oriunde ne-am duce în lume, în Asia de Sud - Est, în America Latină, toate acele popoare privesc spre noi acum pentru a se inspira. Cei care ne-au precedat au avut această idee a Europei unite, au realizat-o, au făcut ca Europa să fie extinsă, să fim şi noi la înălţimea ambiţiilor lor. Să facem ca generaţia noastră să fie tot atât de ambiţioasă, în ceea ce priveşte Europa, precum generaţiile anterioare care au luptat pentru pace întorcând hotărât spatele războiului. Europa, în acest moment, cade pe umerii noştri. Noi trebuie să venim cu proiecte concrete care să schimbe viaţa concetăţenilor noştri, dacă vrem ca Uniunea Europeană să fie, în secolul XXI, unul din marii actori ai acestei lumi multipolare care se creează sub ochii noştri. Doamnelor şi domnilor parlamentari, aşa cum a scris marele dumneavoastră diplomat Nicolae Titulescu - şi citez acum - "Când este vorba de Franţa şi de România, este dificil de separat inima de raţiune, sufletul de raţiune". Acum, mai mult ca niciodată, prietenia dintre Franţa şi România este o realitate. Este un atu pentru Europa unită. Prietenia noastră arată calea către o Uniune Europeană unde identităţile sunt puse în valoare de bogăţia cu care venim. Dumneavoastră sunteţi mândri că sunteţi români, noi suntem mândri că suntem francezi. Nu trebuie să negăm diferenţele, dar să ne sprijinim pe complementaritate. Vrem să construim Europa împreună cu toţi partenerii noştri. Europa nu trebuie să se teamă de identităţile naţionale, ci trebuie să strălucească în toată lumea. Dinamismul excepţional al României de astăzi ne dovedeşte faptul că Europa visurilor noastre are înaintea sa nişte zile minunate. V-aţi dat seama dumneavoastră, domnilor, că eu, fiu al unor europeni din Est, iată, iau cuvântul în faţa Parlamentului României - înseamnă pentru mine un moment de emoţie intensă şi am o ambiţie deosebită să consolidez colaborarea şi prietenia dintre popoarele noastre. Vă admir şi deplâng ceea ce aţi trăit în ultimii 20 de ani, pentru că nu aţi fost iertaţi de nicio suferinţă.

Permiteţi-mi, doamnelor şi domnilor, să vă spun că Europa are nevoie de România. România trebuie să aibă încredere în sine însăşi şi vă rog să-mi permiteţi să spun acum: Trăiască prietenia franco-română! Trăiască Franţa! Trăiască România şi trăiască Europa! (Aplauze prelungite în sală)

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, permiteţi-mi, cu emoţia cuvenită, după ce am ascultat un asemenea discurs istoric, ca, în numele dumneavoastră, al meu personal, dar, mai ales al cetăţenilor României, să mulţumesc călduros preşedintelui Franţei, domnului Nicolas Sarkozy, pentru onoarea pe care a făcut-o României şi Parlamentului român prin vizita sa şi prin mesajul extraordinar şi debordant pe care ni l-a transmis astăzi.

Mulţumim, Franţa! Mulţumim, domnule preşedinte! (Aplauze prelungite în sală)

Stimaţi colegi, reluăm lucrările Camerelor reunite după o pauză de cinci minute.