Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de doamna Daniela Popa şi domnul Gelil Eserghep, secretari.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Este ora 8,30, deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice, astăzi, 6 mai 2008.

În mod normal, ar trebui să deschidem şedinţa cu un reprezentant al Puterii. Cum Puterea nu există, îngăduiţi-mi să ofer Opoziţiei posibilitatea de a deschide astăzi şedinţa declaraţiilor. Îl invit la microfon pe domnul deputat Dumitru Bentu şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Valeriu Tabără.

Domnul Dumitru Bentu din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă doresc o zi reuşită. Puterea există şi ne tutelează.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Furnizorul".

Înainte de sărbătorile pascale, într-o zi de miercuri, oricum zi de post, preşedintele Traian Băsescu nu s-a putut abţine şi s-a dedulcit la o nouă declaraţia la adresa Ucrainei, fapt ce a atras protestul oficial al "marelui vecin" de la nord.

În cadrul unei conferinţe organizate de Fundaţia "Konrad Adenauer", iute-gânditorul şef al statului român a afirmat următoarele: "În Ucraina sunt destui, nu la nivelul conducerii, dar sunt ( precauţie inutilă) care vorbesc despre o Transnistrie care să revină Ucrainei, dar uită să vorbească despre sudul Ucrainei, care să revină la Moldova".

Unii au apreciat spusele respective ca fiind emanaţii ale grijii faţă de soarta românilor de pretutindeni, ale neînfricării în faţa unuia mai puternic sau cel mult o declaraţie stranie.

Nici preşedintele, nici epigonii domniei sale nu pun semnul echivalenţei între poziţiile exprimate de şeful statului şi poziţia statului respectiv în domeniul abordat. Ambasadorul român de la Kiev a trebuit să demonstreze că n-a fost un atac la integritatea statului ucrainean, care la recentul summit de la Bucureşti a bătut energic la uşa NATO că, de fapt, suntem în continuare un furnizor de stabilitate în întreaga zonă, că intervenţia de la simpozion nu prezintă relevanţă internaţională. Preşedintele a uitat că scripta manent şi că nu mai pot fi acceptate adevăruri care au ieşit din sfera soluţiilor şi au rămas să graviteze doar pe orbite afectiv-istorice.

Şansa domniei sale vine de la atitudinea vizibil îngăduitoare a celorlalţi, în sensul că nu-l mai ia nimeni în serios: nici ruşii care au transformat Marea Neagră într-un "lac rusesc", nici americanii capăt de axă, nici francezii care vin periodic în România pentru a-şi ridica tainul, nici sârbii care primesc voalat sugestia de a recunoaşte independenţa Kosovo, nici moldovenii de peste Prut ce au intuit că singurul spaţiu de expertiză în domeniul politicii externe aparţine diplomaţiei vinului.

Traian Băsescu rămâne un preşedinte exotic, de undeva de prin Balcani, acceptat de cancelariile occidentale ca partener de week-end.

Semnalele serioase şi adesea îngrijorătoare care vin din acelaşi spaţiu euroatlantic sunt privite cu detaşarea pe care ţi-o dă doar neînţelegerea lor.

"Jocul la două capete" şi "ideea că poate păcăli pe toată lumea", după cum afirmă un reputat analist, nu-i pot aduce stima pe care şi-o doreşte orice om politic de anvergură, mai ales în Uniunea Europeană.

Stimaţi colegi,

Într-o "epocă de mult apusă", cei care se ocupau de aprovizionarea casei domnitoare în România, îşi purtau cu mândrie şi demnitate statutul de "furnizor al Casei Regale".

În prezent, preşedintele este unic, în felul său, furnizor al Casei Naţionale, al nostru, al tuturor, românilor de tensiuni interne şi externe neavenite şi contraproductive.

Un jurnalist a spus inspirat despre noua "ieşire" a preşedintelui: "Iertaţi-l pe Traian Băsescu!" Milostivi din fire şi înţelegători pentru faptele celor săraci cu duhul îl putem ierta, cu o condiţie însă - să renunţe la monopolul pe care şi l-a asumat.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Valeriu Tabără din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Emilian Frâncu.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Este România în pericol de foamete?" Declaraţia nu o leg însă de ceea ce premierul spunea ieri, în acel apel către agricultori de a-i da soluţii pentru ceea ce va însemna producţia României. N-am înţeles cui se adresa primul ministru ieri, cum nu ştiu nici de ce nu a înţeles primul ministru la întâlnirea de la Fundulea din anul 2007, când s-a dorit să se înţeleagă ce înseamnă seceta pentru România. De fapt, problema şi fenomenul acesta al agriculturii româneşti nu este un fenomen oarecare, şi nu este uşor de înţeles de către unii politicieni cum, de fapt, nici politica externă a României se pare că nu întotdeauna este bine înţeleasă.

Este cu adevărat o întrebare pe care a trebuit să ne-o punem. Asta pentru că foametea nu este dată neapărat pentru lipsa de produse agroalimentare, care să acopere cererea, ci şi de preţurile ridicate ale acestor produse care fac ca o mare parte din cetăţenii ţării să nu-şi poată procura hrana zilnică necesară.

De ce în România este pericol de foamete? Pentru că România nu-şi produce necesarul de hrană din agricultura proprie; se importă de mai mulţi ani, aproape 70% din produsele agroalimentare pe care le consumăm şi, astfel, România este strâns legată de fenomenele care se întâmplă pe piaţa agroalimentară din Europa şi din lume; randamente mici la unitatea de suprafaţă ceea ce măreşte costurile de producţie; o bază materială a fermelor precare care duce la realizarea unor produse mai scumpe; o piaţă agroalimentară românească atipică, şi anume materii prime ieftine la producători şi producţii semifinite şi finite alimentare scumpe la consumatori; existenţa unui sistem speculativ în domeniul producţiei agroalimentare româneşti care determină producţia alimentară a României, indiferent de unde ar proveni produsele agroalimentare, comercializate pe piaţa românească şi indiferent care este preţul de realizare al lor, ele rămân scumpe pentru cei mai mulţi dintre cetăţenii ţării; lipsa unei strategii clare privind dezvoltarea producţiei agricole a României; planul naţional de dezvoltare rurală nu este suficient pentru a asigura o producţie agroalimentară suficientă şi accesibilă ca preţ; România trebuie să realizeze o producţie la nivelul potenţialului său, mai ales în contextul crizei mondiale de alimente.

Se ştie că, făcând anumite eforturi, România poate produce hrană pentru circa 80 de milioane de locuitori, iar cu anumite suplimentări şi investiţii, România ar putea asigura producţia agroalimentară suficientă pentru a hrăni peste 100 de milioane de indivizi. Există un nivel de concept politic, venit din zona unor decizii politice de amatori neprofesionişti şi fără o viziune în ansamblu pe agricultura românească, conform căruia România trebuie să realizeze doar atât cât este necesar pentru consum intern.

Consecinţa: importuri care au crescut an de an, ajungându-se în anul 2007 la o valoare de peste 2 miliarde de euro, asta în contextul în care în agricultura României se poate realiza cea mai mare parte din produsele pe care noi le consumăm, circa 80% dintre ele, doar 20% fiind necesare a fi importate datorită cerinţelor pentru anumite condiţii climatice.

România are potenţial agroalimentar suficient pentru a se transforma din mare importator într-un mare exportator de materii prime agricole şi produse agroalimentare semi şi finite, cu un grad mare de accesibilitate pe piaţa europeană şi mondială.

Cine ne opreşte acum să investim în orezării, în contextul în care preţul orezului pe piaţa mondială s-a dublat şi continuă să crească? Chiar se înregistrează raţionalizări în mari ţări producătoare, inclusiv Statele Unite şi Israel. România avea înainte de 1990 amenajări de orezării pe o suprafaţă de peste 60 de mii de hectare. De asemenea, este un tip de politică pentru susţinerea ei, la această dată din Uniunea Europeană, care ar putea să facă din România un mare exportator de orez. La aceasta se adaugă şi faptul că România a avut soiuri de orez, curios, care au produs între 6 şi până la 10 tone/hectar.

Trebuie spus clar: criza de alimente din România nu se datorează producătorilor agricoli şi nici problemelor legate de criza mondială de alimente. Ea se datorează în principal decidenţilor politici români şi aceştia sunt cei care trebuie să dea răspunsul la întrebarea pe care am spus-o: Este România în pericol de foamete? Părerea mea este că nu. Decidenţii politici sunt cei care sunt responsabili de o astfel de situaţie.

Nici în România şi nici la nivel european, creşterea preţurilor la produsele agroalimentare nu se datorează utilizării unei părţi din producţia de biomasă pentru producţia de energie. Este falsă o astfel de afirmaţie şi nu are nimic cu realitatea atâta timp cât la nivelul Uniunii Europene circa 30% din suprafaţa arabilă nu produce nimic şi care este subvenţionată pentru a nu se cultiva. În România, suprafaţa arabilă de pe care nu se produce nimic variază, de la an la an, între 3 şi 5 milioane de hectare. Apreciez că la nivel mondial, suprafeţele agricole ar putea fi mărite, prin anumite măsuri, cu 25-40 % faţă de cele actuale (continentul Australian, America de Sud, SUA, Canada - ambele ţări au sisteme agricole semi-intensive). În România, potenţialul agricol este realizat la nivelul de 30% şi atunci de ce învinovăţim producătorii de bioenergie?

De ce ne ferim să aplicăm în agricultură biotehnologiile care dau: randamente de producţie mai mari la unitatea de suprafaţă; producţii de calitate; produse nepoluate de pesticide; elemente naturale de protecţie a mediului; reduc costurile; menţin şi îmbunătăţesc potenţialul de fertilitate a solului; protejează calitatea apelor curgătoare şi a celor freatice.

De ce nu ne schimbăm decizia politică prin care să facem din România nu o ţară importatoare de produse agro-alimentare ci una exportatoare? A rămâne o ţară importatoare de grâu pentru pâine, de carne de porc şi de pasăre, de ulei etc. este cea mai mare ruşine pentru clasa politică românească.

Dacă în România va fi criză alimentară şi foamete, aceasta se va datora numai marilor greşeli făcute de către decidenţii politici, cu precădere de actuala guvernare în frunte cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Emilian Frâncu este invitat la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Ştefan Baban din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Valentin Emilian Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

"Viitorul judeţului Vâlcea este legat de turismul monahal"

Puţin ştiu că judeţul Vâlcea are cel mai mare număr de schituri, biserici şi mănăstiri din România. Din păcate, acest tezaur nu este încă pus în valoare. Nu numai că nu există un punct de informare şi consiliere turistică, unde să se poată studia pliante sau casete video de promovare, dar nu există nici măcar pentru marile centre monahale din judeţ pliante suficiente.

Dau exemplu doar câteva bijuterii arhitectonice din domeniu care ar atrage curiozitatea oricărui vizitator: Mănăstirea Cozia şi Mănăstirea Arnota unde îşi dorm somnul de veci Mircea cel Bătrân şi respectiv Matei Basarab sau Ctitoria voievodală de la Horezu, emblematică pentru stilul brâncovenesc, declarată monument UNESCO. Lângă ea, cu nimic mai prejos în ceea ce priveşte valoarea picturii murale stau mărturie bisericuţele ctitorite de ţăranii înstăriţi. La Vioreştii Slătioarei cu celebra Friză a potecaşilor şi la Urşari unde este înmormântat I.Gh.Duca, primul ministru al României, liberal asasinat de legionari în gara Sinaia.

Obiective turistice importante rămân de multe ori ignorate. Biserica din Poieni unde s-a însurat Mihai Viteazul cu doamna Stanca, biserica Cetăţuia unde a fost asasinat Radu de la Afumaţi sau mănăstiri unicat în Europa: Dintr-un Lemn, Bistriţa. Sunt, din păcate, doar o mică parte din valorile monahale ale Vâlcii care nu sunt încă puse în valoare.

Domnul Valentin Emilian Frâncu:

"Judeţul Vâlcea poate deveni o perlă a turismului balnear"

Nu există nici un loc în România unde să fie concentrate pe o suprafaţă de numai 50 km pătraţi atâtea staţiuni balneo-climaterice ca în judeţul Vâlcea. Fiecare pune în valoare izvoare miraculoase care au dus faima regiuni în toată lumea, dar care nu aduc ţării decât un profit minimal, deşi nu sunt nici pe departe mai prejos de Karlovy-Vary, de exemplu.

Băile Olăneşti, Băile Govora, Călimăneşti, Căciulata sau Ocnele Mari au fiecare un specific aparte, iar izvoarele tămăduitoare acoperă o gamă largă de afecţiuni, diferite de la o staţiune la alta.

Ce lipseşte însă acestor comori pentru a-şi maximiza şansa de a atrage cît mai mulţi turişti-pacienţi? Lipsa loisirului!

Peste tot în lume, după tratament pacienţilor li se oferă oportunitatea de a se distra puţin, de a uita de necazuri sau boli. Sunt organizate excursii opţionale, seri distractive sau concursuri.

Cred că cei care vor conduce în viitor destinele judeţului Vâlcea vor trebui să se implice în realizarea unor parteneriate între agenţiile şi operatorii din turism cu artiştii atât de valoroşi ai judeţului de la teatrul Anton Pann, Teatrul Ariel şi ansamblurile folclorice pentru a crea spectacole de tipul "Seară la Stână", "Urmaşii lui Burebista", "Pe urmele lui Dracula" sau "Seară haiducească". Ar fi o soluţie pentru revigorarea turismului balnear vâlcean.

Domnul Valentin Emilian Frâncu:

"O şansă pentru turismul vâlcean o reprezintă punerea în valoare a trecutului judeţului şi a obiectivelor sale culturale"

Turiştii care vin în judeţul Vâlcea au şansa de a cunoaşte, în afara mănăstirilor şi izvoarelor tămăduitoare, şi multe obiective culturale interesante.

Din păcate, nici Casa memorială "Anton Pann" din Râmnicu Vâlcea, nici Casa memorială "Petrache Poenaru" din Bălceşti (inventatorul stiloului), nici Muzeul ceramicii de la Horezu nu apar incluse în vreun traseu turistic. Turiştii ar trebui să ştie că Biblioteca judeţeană are un patrimoniu de carte veche deosebit şi că edificiul are o cupolă şi o structură arhitectonică unicate în Europa.

Nu există muzee care să pună în valoare descoperirile de la Bugiuleşti, cele mai vechi urme de hominid din Europa, sau de la Costeşti şi Ocnele Mari, epoca fierului, sau care să promoveze meseriile străvechi ale locuitorilor: mineritul, sculptura în lemn. Muzeul Trovanţilor sau Muzeul Viţei şi Vinului sunt complet nepuse în valoare. Teatrul "Anton Pann", "Ariel", Filarmonica "Ion Dumitrescu", Muzeul de istorie cu Secţia de Artă adăpostită de celebra Casa Simian ar trebui să facă din Râmnic un oraş al artelor, cu expoziţii permanente, spectacole, concursuri.

Culele de la Măldăreşti, aflate lângă Casa memorială a familiei Duca, Muzeul Nicolae Bălcescu, închinat marelui revoluţionar de la 1848, ar putea şi ele să fie puse în valoare mai bine.

Lipseşte gospodarul, managerul, conducătorul judeţului care să aibă o viziune integratoare asupra acestor oportunităţi.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ştefan Baban este invitat la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Becsek Garda Dezideriu din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Ajutoarele sociale - o problemă a României europene"

Cele mai recente statistici din România au arătat că în această ţară plătim peste 350 de taxe şi impozite, ocupând locul 2 în rândul statelor din Uniunea Europeană, şi peste 250 de ajutoare sociale, ca formă de protecţie socială.

În ultimii 18 ani, indiferent de doctrina guvernelor care au venit la putere, protecţia socială a mascat, de fapt, nemunca. Prin legi, ordonanţe, hotărâri de guvern au fost introduse fel de fel de ajutoare pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în dificultate sau chiar în sărăcie, fără a ţine cont că statul român nu-şi poate permite să funcţioneze ca o organizaţiei de binefacere.

Ceea ce se ştie la ora actuală, şi mai ales, se simte, este faptul că românii care beneficiază, legal, de aceste drepturi nu-şi mai doresc să muncească pentru un salariu minim de bază pe ţară, deoarece, de exemplu, cu banii câştigaţi din venitul minim garantat plus alocaţia copiilor ajunge la nivelul acestui salariu şi asta doar pentru un număr de 72 ore pe lună pe care trebuie să le presteze. Şi aici mai apare o problemă: aceste ore mai mult nu se lucrează, deoarece majoritatea beneficiarilor au sesizat că dacă fac în bătaie de joc sarcinile ce le primesc pentru a beneficia de bani sau chiar nu fac nimic, autorităţile în drept preferă să le dea banii şi să facă acele lucrări cu personalul propriu. Nu e drept faţă de cetăţenii localităţii care-şi fac singuri curăţenie în spaţiile verzi sau faţă de ceilalţi beneficiari de ajutoare care realizează numărul de ore necesar pentru plata banilor.

În mediul rural, unde sunt cei mai mulţi beneficiari de ajutoare sociale, legile sunt interpretate după bunul plac al autorităţilor şi, mai ales, după interesele primarului, secretarului etc. care-i folosesc pentru treburile personale din gospodărie. Apoi, banii se dau fie la crâşma satului, fie la magazinul mixt agreat de către edilii satului, astfel că de multe ori beneficiarii se trezesc că primesc bani în funcţie de simpatiile oficialităţilor sau că trebuie să semneze pentru o sumă, dar primesc alta.

Întrebări pentru Guvernul României:

1. Consideraţi că actualul sistem de protecţie socială îi ajută pe cei aflaţi în dificultăţi financiare?
2. Modalităţile prin care se realizează distribuirea banilor sunt corecte? Ce măsuri luaţi ca să se reflecte exact nevoile beneficiarilor?
3. Consideraţi că organele cu atribuţii în repartizarea şi controlul acestor sume, care sunt bani publici, plătiţi de toţi cei ce achită cele 350 de taxe şi impozite, îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu, având în vedere aspectele sesizate în prezenta declaraţie politică?
4. Cum consideraţi că poate fi reformat sistemul de protecţie socială în România, în acest moment?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule coleg.

Domnul deputat Garda Dezideriu este invitat la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu ocazia anchetei parlamentare a Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii din Camera Deputaţilor din 21-24 ianuarie din anul 2008, am solicitat Inspectoratului de Poliţie al judeţului Harghita datele privind infracţionalitatea din domeniul silvic legat de retrocedarea terenurilor cu vegetaţie forestieră. Direcţia Cercetări penale din Miercurea-Ciuc a dat curs solicitărilor comisiei noastre prin prezentarea parţială a cauzei Melles. Majoritatea dosarelor muşamalizate de către organele abilitate ale statului, începând cu anul 2001, sunt în continuare ţinute în secret la Poliţia din Gheorgheni, sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria din Gheorgheni. Dintre aceste dosare penale, cazul cel mai semnificativ reprezintă infracţiunile legate de neretrocedarea şi defrişarea pădurilor din parcelele U.P. II 2009 şi U.P. II 2010 din oraşul Gheorgheni.

Din raportul Inspectoratului de Regim Silvic şi Cinegetic Harghita nr. 650 din 12 iulie 2001, solicitat de comisia noastră, reiese clar că tăierile ilegale ale masei lemnoase, în parcelele amintite, au început în toamna anului 2000, dată când a fost numit în fruntea Ocolului de Stat Gheorgheni domnul Melles Elod.

Conform Legii nr.1 din 2000, alineatul (2) articolul 35, personalul silvic răspunde direct pentru paza şi integritatea pădurii până la punerea în posesie efectivă a proprietarilor.

În urma memoriilor primite în perioada anilor 2000-2003 comisia noastră a constatat blocarea retrocedării pădurilor amintite şi a intervenit în mai multe rânduri pentru oprirea furturilor din aceste păduri, precum şi în scopul punerii în posesie a proprietarilor de fapt şi de drept. Blocajul din partea viceprimarului, a secretarului şi a şefului de ocol era atât de puternică, încât am fost nevoiţi să solicităm intervenţia Inspectoratului de Regim Silvic şi Cinegetic Harghita pentru punerea în posesie a celor îndreptăţiţi, însă nici somaţia acestei instituţii n-a fost respectată. Predarea efectivă a parcelelor amintite în loc de 1 iulie 2002 a avut loc abia în ziua de 26 august 2002.

La delimitarea pădurilor respective nu s-a respectat vechile amplasamente, două persoane au fost puse în posesie fără acte doveditoare. În timpul punerii în posesie, membrii comisiei locale au cerut intervenţia jandarmeriei şi poliţiei împotriva unor oameni paşnici, care astfel erau intimidaţi de către forţele de ordine, fapt nemaiîntâlnit după anul 1989. Cu ocazia punerii în posesie, membrii comisiei locale au refuzat inspecţia de fond prevăzută de lege, deci nu au fost numărate cioatele rămase în urma furturilor.

Prin urmare, proprietarii au refuzat semnarea actului de punere în posesie, unde s-a specificat că "predarea s-a făcut în urma unei inspecţii de fond, la care au participat reprezentanţi ai proprietarului...iar în prezent nu există cioturi de arbori nemarcate cu ciocane silvice". Semnarea şi înmânarea acestui act neconform cu realitatea reprezenta o gravă încălcare a legii din partea viceprimarului, a secretarului şi a şefului de ocol la data respectivă şi reprezenta fals în acte publice şi uz de fals.

Despre soarta acestor infracţiuni în răspunsul nr.4367 trimis de fostul ministru de interne putem citi următoarele:

"La 31.05.2001, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita prin rezoluţia nr.78/P/2002, a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a celor cinci învinuiţi şi a revocat măsurile asiguratorii luate în cauză. Totodată, s-a dispus completarea cercetărilor în vederea descoperirii autorilor tăierilor ilegale de material lemnos, dosarul fiind restituit la Poliţia Gheorgheni unde a fost înregistrat sub nr.63/P/AN/19.06.2002"

În vara anului 2003, la solicitarea comisiei noastre, Inspectoratul de Regim Silvic şi Cinegetic a organizat o inspecţie de fond şi a stabilit prejudiciul din urma tăierilor ilegale. Cu toate acestea, dosarul era muşamalizat de către Poliţia din Gheorgheni.

Mă aşteptam ca reprezentanţii Poliţiei din Gheorgheni, la solicitarea comisiei noastre, să prezinte dosarele penale muşamalizate pentru acoperirea unor infracţiuni în care erau sau sunt implicaţi reprezentanţii autorităţii locale.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Dumitriu din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi-l invit să se pregătească pe distinsul nostru coleg Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Hristos a înviat la toată lumea! Că am început să punem o mică sesiune.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Retrocedările funciare şi guvernarea de dreapta".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În intervenţia de astăzi, vă aduc în atenţie pachetul de legi în domeniul proprietăţii, Legea nr.247/2005, denumit "Raiul avocaţilor şi al mafiei retrocedărilor".

Propaganda anticomunistă primitivă este folosită cu brio şi în cazul celui de-al doilea mare jaf naţional, retrocedarea. Isteria anticomunistă, ivită şi înflorită sub regimul Băsescu-Tăriceanu, ambii disputându-şi ipostaza de arhangheli ai comunismului, care a dus la denunţarea regimului anterior drept criminal, a servit din plin mafiei retrocedărilor.

Unele revendicări au fost îndreptăţite şi fireşti.

Foarte multe revendicări s-au bazat pe documente false, fabricate de mafia retrocedărilor. În această zonă, interesele de afaceri, indiferent de partid, au fost mult mai puternice. Nici presa, devenită peste noapte sângeros de dreapta, nici partidele politice de stânga sau de dreapta, nici ONG-urile nu au dorit să scoată în evidenţă şi să ia atitudinea împotriva nedreptăţilor privind retrocedările abuzive, ilegale şi nejustificate.

Mafia retrocedărilor a mituit judecători, jurnalişti, politicieni, autorităţi centrale şi locale.

Politica de dreapta a Coaliţiei PD-PNL-UDMR, adusă la putere de preşedintele Băsescu, se reflectă şi în domeniul retrocedărilor funciare. Prin Legea nr.247/2005, asumată de actuala putere de dreapta, atinsă de briza portocalie, se rescrie şi se reinterpretează istoria în funcţie de interesele personale şi politice ale momentului.

Pachetul de legi ale proprietăţii întrupate în Legea nr.247/2005, care modifică şi completează legile funciare existente până în 2004, au fost primite cu rezerve de PSD, deoarece au deschis calea spre inegalităţi, abuzuri şi nedreptăţi. Deja se ştia că trebuie retrocedate peste 500 000 ha teren agricol şi 2 milioane ha teren forestier. Afirmaţiile fostului ministru al agriculturii, ministrul gripei aviare, că se doreşte retrocedarea efectivă a proprietăţilor funciare la nivelul anului 1945 vechilor proprietari, a fost o minciună şi o manipulare.

Acest pachet de legi eludează procedurile legale garantate de justiţia şi Constituţia României, deschizând calea spre abuzuri la reconstituirea dreptului de proprietatea, de fapt, majoritatea sunt de constituire, prin hotărâri judecătoreşti executorii emise de prima instanţă. De fapt, nu a existat preocupare pentru agricultura românească, pentru ţăranul român, pentru a-i repune în proprietate pe cei îndreptăţiţi în temeiul unor acte de proprietate incontestabile.

Legea nr.247/2005 este o lege a nedreptăţii, făcută pentru a satisface interesele unor grupuri ale actualei Puteri, PD-PNL-UDMR. Este o lege a unei guvernări de dreapta care a creat cadrul legal pentru mafia retrocedărilor, în procent de 99% pentru clientela politică, escroci, jaful terenurilor publice, a parcurilor oraşelor, a izlazurilor comunale, a terenurilor de la ADS, a suprafeţelor instituţiilor de cercetări agricole, a pădurilor României, înmulţind nedreptăţile şi nelegiuirile.

Foarte multe solicitări au la bază acte de proprietate, titluri şi acte de cumpărare, din perioada 1864-1960. În această perioadă de peste 150 de ani, terenurile au fost vândute, revândute, gajate, confiscate, împărţite, divizate, împroprietărite, donate altor şi altor persoane care la rândul lor le-a solicitat în baza actelor pe care le posedau.

Cum devii proprietarul unui astfel de teren? Simplu. Îţi trebuie un act de împroprietărire sau de cumpărare din ultimii 150 de ani, doi martori şi un notar care să ateste că eşti descendentul titularului cu documentele depuse la Comisia comunală, cu sprijinul Comisiei judeţene, este rapid validată suprafaţă, indiferent de numărul de hectare solicitate şi de locaţie. Dacă întâmpini dificultăţi eşti sprijinit de instanţele judecătoreşti, prin hotărâri judecătoreşti emise de prima instanţă, rămase definitorii, pentru a obţine proprietatea stră-străbunicului, proprietate pe care nu o mai avea.

Stimaţi colegi,

Vă rog să reţineţi că nimeni nu verifică dacă suprafaţa respectivă a fost înstrăinată, gajată, donată altor persoane care la rândul lor, a solicitat-o. Câteva exemple în domeniu consemnate în presă: mai mulţi moştenitori solicită retrocedarea a 627 hectare de teren în Comuna Leţcani, Iaşi, suprafaţă care include şi o parte din sat. Solicitarea a fost făcută în baza unui act de partaj din 1944, care este menţionat în cererea de solicitare şi pe care nu l-a văzut nimeni. Deja au fost eliberate titluri pe 70 de hectare. Se pune întrebarea: titlurile eliberate şi solicitarea terenului sunt îndreptăţite?

Un alt exemplu: doi moştenitori ai unui boier ieşean solicită 100 de hectare din cele 650 hectare deţinute de familie încă din 1918; ceilalţi moştenitori au primit deja peste 400 de hectare.

În judeţul Iaşi, se retrocedează terenuri agricole de ordinul zecilor de hectare şi suprafeţe forestiere de ordinul miilor de hectare, aşa-zişilor proprietari, dijmuindu-se drastic izlazurile comunale, terenurile care aparţin statului.

Jumătate din teritoriul intravilan al comunei covăsnene Comandău, 56 hectare, a fost retrocedat unui urmaş al unui grof maghiar, prefectul validând restituirea. Pe acest teren se află şcoala, biserica, o tabără de elevi, ocolul silvic şi zeci de gospodării. Documentul pe baza căruia s-a retrocedat terenul este un contract de vânzare-cumpărare anulat printr-o sentinţă judecătorească.

Stimaţi colegi,

Din nefericire, în România sunt foarte multe cazuri asemănătoare celor de mai sus, o bună parte fiind cunoscute de dumneavoastră şi/sau de guvernanţi.

De ce actuala Putere P.D.-P.N.L.-U.D.M.R. care se află la guvernare nu verifică modul cum se aplică legile proprietăţii în teritoriu, de ce nu verifică dacă hotărârile judecătoreşti emise au la bază acte incontestabile? De ce nu evaluează cadrul legal existent privind reconstituirea dreptului de proprietate funciară, nu constituirea, nu-şi elaborează propuneri de îmbunătăţire? De ce nu interzice defrişarea suprafeţelor destinate parcurilor, grădinilor botanice, terenuri pentru cercetări ştiinţifice în agricultură, de ce nu are în vedere şi viitorul acestei ţări, acestui popor?

Din păcate, privind evoluţia societăţii româneşti în perspectiva implementării programului de guvernare de dreapta P.D.-P.N.L.-U.D.M.R. pusă în fruntea ţării de preşedintele Băsescu se prefigurează două Românii: una mică şi care trăieşte foarte bine şi alta mare - marea Românie săracă, care este manipulată cu televizorul privind la peripeţiile celor bogaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Domnul deputat Adrian Moisoiu este invitat să-şi susţină declaraţia politică.

În acelaşi timp, domnul deputat Aurel Vlădoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat este rugat să se pregătească pentru a urma la microfon.

Domnule coleg, microfonul vă aparţine.

Domnul Adrian Moisoiu:

Hristos a înviat, domnule preşedinte şi dragi colegi.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Dacă ceri şi dai cu linguriţa, cu linguriţa vei primi şi măsura produsele".

Primăvara aceasta a debutat cu o serie de mişcări ale agricultorilor datorate unei stări de mare nemulţumire pe care nimeni nu a vrut să o semnaleze şi rezolve în ultimii 18 ani, deşi era imperios necesar, având în vedere aspectele care o generează. În principal, aceste nemulţumiri se explică prin lipsa unei strategii unitare, coerente pentru agricultură cauzate de aspecte generate de un management inconsecvent pe parcursul a doi ani, fotoliul de ministru fiind ocupat de patru politicieni: Flutur, Motreanu, Remeş şi actualmente Cioloş; de neimplicare, de organizare necorespunzătoare, de negociere necorespunzătoare a condiţiilor de aderare, de nesprijinire financiară reală a agriculturii.

Intrând în Uniunea Europeană, am devenit şi noi fermieri europeni. Modul în care este sprijinit agricultorul român pentru a concura de pe poziţii egale cu fermierii din alte state membre, lasă însă de dorit. Costul ridicat al motorinei necesare pentru efectuarea lucrărilor agricole, cel mai mare din Europa, reprezintă impedimentul principal.

Având în vedere că aceasta poate determina un proces inflaţionist în lanţ, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Consiliul Concurenţei sunt obligate să găsească mecanismul reducerii sau subvenţionării preţului acesteia. Concret, sprijinul pe care trebuie să-l ofere M.A.D.R. ar trebui să fie de cel puţin 1,75 de lei pe litru, în Franţa, preţul la motorina destinată lucrărilor agricole fiind de doar 50 de eurocenţi.

Importurile la o serie de alimente nu se justifică. Politica consumurilor din import diminuează sau limitează posibilităţile de creştere şi modernizare a industriei alimentare, ceea ce implică consecinţe sociale.

Din cauza lipsei de înţelegere pe care o are, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale faţă de sectorul legumicol, de exemplu, în supermarketuri se vând în locul legumelor şi fructelor autohtone, legume şi fructe de import, care conţin în preţul de vânzare subvenţia oferită de statele respective. La noi nu există o susţinere consistentă la producţia de legume şi fructe comercializate în stare proaspătă, deoarece firmele din industria procesării alimentare au făcut lobby şi ca urmare, subvenţia se acordă pentru legumele şi fructele destinate prelucrării industriale, ceea ce permite procesatorului să ofere un preţ de nimic fermierului lipsit de posibilitatea de a negocia.

În solicitările adresate de către agricultori Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, se protestează împotriva lipsei de înţelegere a acestuia faţă de sectorul legumicol, solicitându-se, de exemplu, o subvenţie de 2000 de lei per hectar pentru legumele şi fructele recoltate din spaţii protejate, de 1450 de lei pe hectar pentru producţia de legume şi fructe în câmp, de 1230 de lei pe hectar pentru pomicultură şi floricultură, de 1050 de lei pe hectar pentru plantaţiile viticole, un sprijin de 750 de lei pe hectar pentru sectorul vegetal, cultura mare, dar şi pentru majorarea sprijinului financiar acordat pentru laptele de bovină, de la 0,3 lei pe litru la 0,5 lei pe litru sau a laptelui de ovină, de la 0,2 la 0,4 lei pe litru.

O altă problemă cu care se confruntă agricultura este absenţa unei valorificări sigure a producţiei agricole. Piaţa de gros, făcută iniţial pentru a sprijini micii producători, prin valorificarea mărfii şi pentru ca aceasta să fie distribuită la preţul de producţie, din cauza chiriei exorbitante pentru producătorii români de circa 2000 de euro pe lună şi pe stand, desface numai produse de import.

Lipsa unor contracte ferme şi valorificarea producţiei prin intermediari este una din principalele probleme ale preţului de vânzare al produselor, în acest fel fiind dezavantajaţi şi producătorii şi consumatorii.

Anul 2007 a fost un an care a ridicat probleme climatice nefavorabile agriculturii. Pentru despăgubirea culturilor afectate de secetă în 2007, M.A.D.R. a alocat peste 500 de milioane de lei care încă nu au fost plătite. Aceasta şi întârzierea plăţilor directe aferente anului 2007 îi pun pe mulţi fermieri în incapacitatea de a începe campania de primăvară.

În acelaşi timp, refacerea sistemului de irigaţii, prezentarea strategiei de combatere a secetei care a avut ca termen acordat de primul-ministru pentru finalizare 15 noiembrie 2007, este de mult depăşită. Totodată, se impune şi reglementarea urgentă a subvenţiilor pentru energia electrică consumată pentru furnizarea apei de irigat şi pentru mărirea subvenţiei pentru irigat, la cel puţin 700 de lei.

A venit timpul să ne valorificăm poziţia în Uniunea Europeană. De aceea, dacă ceri şi dai cu linguriţa, cu linguriţa vei primi şi măsura produsele.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Moisoiu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aurel Vlădoiu.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Domnule preşedinte,

Declaraţia se intitulează "Veteranii de război, între medalii şi nevoi".

Prin Hotărârea de Guvern nr.1222 din 10 mai 2007, ziua de 29 aprilie a fost instituită ca Ziua veteranilor de război.

Titlul de "veteran de război", chiar dacă are o origine ce se pierde în negura vremurilor, oficial, a fost recunoscut de-abia pe 29 aprilie 1902, de către Carol I. Conducătorul României de atunci, produs al celui mai eficient sistem, cel german, ştia că poporul care nu-şi preţuieşte apărătorii şi nu-i răsplăteşte pentru jertfele lor, va căuta într-una izbăvirea, fără s-o găsească vreodată. O demonstrase deja istoria lumii.

Anul acesta se împlinesc 18 ani de la constituirea Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război. La constituire, în 1990, avea 900.000 de membri: veterani de război, văduve şi invalizi de război. În 2007, Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război mai număra doar 130.000 de veterani de război.

Astăzi, cu siguranţă, numărul lor nu depăşeşte suta de mii, iar peste 4-5 ani vor putea fi număraţi, probabil, pe degetele de la mâini. Peste alţi 4-5 ani, nu-i vom mai găsi nici măcar în cărţile de istorie, mai interesate de actualele VIP-uri şi succesele şi "succesurile" lor.

În 1994, Parlamentul României a votat Legea nr.44 care urma să reglementeze statutul veteranilor de război şi să oblige instituţiile statului să trateze problematica veteranilor aşa cum se întâmplă în toate ţările civilizate.

Astăzi, la 14 ani de la promulgarea acestei legi, cele mai multe dintre prevederile ei au fost desfiinţate. Drepturi şi facilităţi ale veteranilor de război, cuprinse în textul iniţial al legii, au fost anulate, altele ajustate şi, oricum, cele mai multe nerespectate.

De pildă, în reşedinţa judeţului pe care îl reprezint în legislativ, veteranii de război care satisfăceau exigenţele Legii nr.44 au fost împroprietăriţi cu câte 500 metri pătraţi într-o zonă inaccesibilă, în care ani de-a rândul au fost aruncate deşeurile rezultate din decopertări asfaltice şi dărâmarea unor construcţii.

Probabil că, încă de la început, s-a urmărit ca veteranii să nu ajungă să se bucure de aceste terenuri, eforturile autorităţilor în acest sens urmărind doar efecte electorale. Este greu să imaginezi o construcţie pe un teren a cărui lăţime nu are nici măcar 10 metri întregi, în condiţiile în care legea cere şi suntem obligaţi să o respectăm ca distanţa dintre respectiva construcţie şi proprietatea vecinilor să fie de minim 1,9 metri.

Deşi iniţial Legea nr.44/1994 prevedea scutirea veteranilor de război de la plata impozitelor pe aceste terenuri, facilitatea la care mă refer nu a rezistat nici doi ani. Veteranii de război vâlceni sunt astfel siliţi, în modul cel mai cinic cu putinţă, să plătească cele mai mari impozite din ţară pentru o bucată de pământ pe care nu au văzut-o şi probabil că nici nu o vor vedea vreodată.

Este îndeobşte cunoscut că cea mai mare parte a veteranilor de război se confruntă acum, în amurgul vieţii, cu probleme deosebit de grele: agravarea unor boli, multe dobândite în tranşee, greutăţi inacceptabile în procurarea medicamentelor, pensii mici, insuficiente pentru costurile vieţii etc.

Acestea sunt adevărurile care ar trebui să fie auzite pe 29 aprilie. Ele nu sunt însă rostite de nimeni, nici în acea zi şi nici în celelalte, deşi sunt cunoscute de către toţi. Pe de o aparte, autorităţile ştiu că timpul îşi face datoria şi problemele veteranilor dispar de la sine, pe de altă parte, decenţa îi împiedică pe foştii combatanţi de pe fronturile de Est şi de Vest ai celei mai crâncene conflagraţii să strige că le este frig şi că le este foame.

La terminarea ceremoniei dedicate lor, veteranii de război, cu grijile şi nevoile din suflet ascunse de decoraţiile de pe piept, se retrag acolo unde i-a plasat societatea: la marginea ei.

Aleşii, după ce au lăcrimat bărbăteşte pomenind faptele de vitejie ale întregitorilor de pământ, limbă şi credinţă, plecaţi în lumea minerală sau aflaţi pe picior de plecare, vor închina câteva pahare la popota de garnizoană.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule coleg, vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa.

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "În favoarea olimpiadei de limbă turcă, în favoarea olimpiadei de limbă tătară".

Progresul prinde contur, înainte de toate, datorită educaţiei. Iar educaţia se capătă în urma anilor de studii. Şcoala joacă în acest sens un rol esenţial: modelează caracterele, suprimă blazarea, netezeşte destinul.

Iată de ce acţiunile dedicate învăţământului în limba maternă sunt binevenite. Demonstrează puterea de a exista a unor concepte puse în practică.

În perioada 2-4 aprilie anul curent, la Liceul "Kemal Ataturk" din Medgidia, s-a desfăşurat faza judeţeană a olimpiadei de limbă turcă. A fost încă o dată demonstrată preocuparea noastră pentru a ne păstra identitatea. A fost încă o dată confirmată valoarea unor elevi dornici de a desluşi cât mai bine aspectele lingvisticii.

Lumea turcică, ca întindere geografică, este indiscutabil printre cele mai importante. Dincolo de aparenta separare dictată de particularităţile fiecărei naţiuni, există unitatea valorilor supreme: limbă, religie, tradiţie.

Se doreşte păstrarea lor pentru că se doreşte păstrarea propriei identităţi. În acelaşi timp, însă, nu pot fi neglijate limbile turcice colaterale, cum este, de exemplu, limba tătară. De dorit este chiar protejarea şi promovarea acestei limbi.

Firesc, cadrul organizat asigură pregătirea elevată. Cunoştinţele de bază se dobândesc în familie. Gesturile simple şi oamenii nesofisticaţi asigură, până la urmă, permanentizarea spiritualităţii.

Sperăm că vom avea puterea şi inspiraţia de a organiza la nivel instituţional, începând cu anul următor, şi olimpiada de limbă tătară. Este o dorinţă a tuturor conaţionalilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îngăduiţi-mi să amintesc pe colegii noştri care au depus declaraţiile politice în scris, până la această oră: din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, îi avem pe domnii deputaţi Gheorghe Chiper şi Costică Macaleţi; din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnii deputaţi Andrian Mihei, Relu Fenechiu, Horea Uioreanu şi Horaţiu Buzatu; din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal, domnii deputaţi Mircea Coşea, Cezar Preda, Graţiela Iordache, Vasile Pruteanu, Petru Călian, Iulian Bîrsan; din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi Constantin Faina şi Viorel Pupeză; din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Kovacs Attila; din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Ignat Miron, şi din partea Grupului parlamentar al deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giugiu.

Mai facem o pauză scurtă, probabil între timp o să mai apară colegi de-ai noştri. Lista celor înscrişi este destul de lungă, poate între timp mai apar. Facem o pauză de cinci minute.

- după o scurtă pauză -

Domnul Ioan Oltean:

Se pare că nu mai avem, stimaţi colegi, doritori, persoane care să dorească să-şi susţină declaraţiile politice. De aceea, închid şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice.

Vă doresc o zi bună şi ne revedem la ora 10,00, la partea a doua a şedinţei de astăzi. Doamne ajută!

(Următoarele declaraţii şi intervenţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

"Preţul României"

Un mic afumat şi o bere agitată - acesta este preţul care stă lipit de fruntea noastră, de 18 ani. E şi greu de dezlipit... Au unii grijă să se asigure că nu se desprinde uşor. Dar e şi mai avantajos aşa, pentru că un mic şi o bere nu cumpără doar un român, ci milioane.

Dacă mai adăugăm drept "primă" o sacoşă umplută cu fluturaşe colorate, iar pe fund cu un kilogram de zahăr şi o sticlă de ulei, deja putem da totul din noi. Umplem, la schimb, un cărucior plin cu voturi...

PSD ştie cel mai bine să facă astfel de cumpărături şi profită mereu de preţurile noastre reduse. Ştie când să cumpere, ce să cumpere şi cât să cumpere. Ştie să se şi târguiască. Poate că şi acesta este un talent, iar în politică talentele sunt, de multe ori, răsplătite. Poate că este doar o deprindere, învăţată de politicieni precum Vanghelie, încă de pe vremurile când vindeau la marochinărie. Sau poate că aceasta este politica PSD de a face politică. Este trist, dar şi revoltător faptul că acest partid tot continuă să confunde milioane de români cu o simplă marfă numai bună de cumpărat.

În 2000 şi 2004, PSD ne-a cumpărat cel mai ieftin. A pozat drept un "Dumnezeu binevoitor şi darnic" şi ne-a păcălit pe toţi. Timp de câteva zile ne-a dat, gratuit, de toate... Însă, imediat după vot, s-a făcut nevăzut. I-am simţit prezenţa numai atunci când ne trimitea acasă note de plată. Atunci am realizat cu toţii preţul generozităţii din campanie a social democraţiei din România. Am mâncat trei-patru zile gratuit, dar apoi am plătit de cinci ori mai mult pentru o pâine, de zece ori mai mult pentru lumină şi gaze şi de şapte ori mai mult pentru o casă. PSD ne-a impus chiar şi o taxă proprie: taxa Adrian Năstase sau preţul corupţiei. Am simţit atunci cât de greu ne-au căzut la stomac micii, primiţi alături de o poză cu sigla P.S.D. Am simţit că parcă şi berea ne luase minţile şi abia ne trezeam cu o durere mare de cap. Ne vândusem mult prea ieftin, dar era prea târziu.

La patru ani de la marea pomană, PSD nu are nimic altceva de oferit celor peste 20 de milioane de români, decât ".. mici şi bere. Am văzut cu toţii proiectele acestor politicieni. Am văzut ce s-a ales din acea "România europeană", aşa cum o schiţa mândru, pe şabloane, Adrian Năstase. Am văzut cine a beneficiat, cu adevărat, de pe urma lanţului de săli de sport, construite pentru elevii din toată ţara. Am văzut cum Dracula Park s-a transformat în cenuşă cu mult înainte să ne uimească. Sau să ne sperie. Am văzut tot ceea ce poate PSD şi am văzut adevăratul preţ al cadourilor şi promisiunilor, oferite "din dragoste" în toate campaniile electorale.

De aceea, tind să cred că românii s-au schimbat şi ei. Vreau să cred că, din puţinul lor, îşi vor cumpăra singuri o pungă de zahăr şi un litru de ulei. Vreau să cred că nu vor mai da doi bani pe "Vanghelioanele" organizate de Paşte, de 1 Mai, de Crăciun şi de Revelion.

Vreau să cred că, din acest an, românii au un alt preţ.

Domnul Dan Horaţiu Buzatu:

"10 Mai, adevărata zi naţională a României"

Ne găsim astăzi cu puţin timp înainte de o dată care are o semnificaţie cu totul specială pentru România. Este vorba de ziua de 10 mai, adică acea zi în care, prin evenimentele sale, ţara noastră a căpătat o însemnătate europeană, împotriva adversarilor ei din acea vreme, dintre care trebuie amintiţi cel puţin Rusia şi Turcia.

Ziua de 10 mai are (şi ar trebui să aibă şi de aici înainte) o semnificaţie extrem de importantă pentru toţi cei care astăzi trăiesc în România.

Nu mă gândesc doar la faptul că 10 Mai a fost Ziua naţională a ţării noastre între 1866 şi 1948, ci mai ales la atitudinea pe care regimul comunist a avut-o faţă de acest moment istoric. Şi asta pentru că acum, într-o perioadă în care informaţia poate circula fără restricţii, ştim că 10 Mai a reprezentat timp de zeci de ani Ziua naţională a României, adică a acelei Românii curate care reprezenta, în perioada respectivă, o adevărată forţă politică, economică, militară şi culturală a Europei. Mai ştim că în aceeaşi perioadă, România a devenit un stat cunoscut şi respectat în lume.

Dar ziua de 10 mai, mai are şi alte semnificaţii: ea reprezintă ziua în care, în 1866, Carol I de Sigmaringen a depus jurământul în faţa Parlamentului României, dar şi ziua în care ţara noastră - prin decizia Parlamentului - şi-a declarat independenţa faţă de Imperiul Otoman, în 1877.

Sunt evenimente care au contribuit decisiv la intrarea României în rândul statelor moderne din Europa. Trebuie să recunoaştem acum că perioada cuprinsă între aceste două evenimente, respectiv 10 mai 1866 şi 10 mai 1877 reprezintă intervalul de timp în care s-a pregătit şi s-a realizat adevărata integrare a României în Europa civilizată.

Aş dori să mai remarcăm şi faptul că cele două date se completează una pe alta. Instalarea pe tronul României a unui principe străin, Carol I von Hohenzollern-Sigmaringen (dar care s-a dovedit a fi un mare român prin ceea ce a făcut în perioada domniei sale) a contribuit la stoparea anarhiei şi manifestării primitivismului în politica românească. De asemenea, acel eveniment a contribuit decisiv la civilizarea scenei politice autohtone prin ridicarea la rang de regat a formei de conducere a României din vremea respectivă.

Declararea Independenţei pe 10 mai 1877, la care trebuie să adăugăm recunoaşterea ulterioară a acestui act de către marile puteri ale Europei, a însemnat evenimentul politic cel mai însemnat din istoria ţării noastre. Fără 10 mai 1877, cu siguranţă nu ar fi existat nici 1 Decembrie 1918, după cum fără confirmarea prin luptă a Declaraţiei de Independenţă nu s-ar fi ajuns la înfrângerea Turciei şi nici la reducerea dominaţiei ei în Balcani, fapt ce dă şi o conotaţie benefică externă, pentru regiune, a actului de la 10 mai 1877.

Iată, deci, nenumărate motive pentru care avem datoria de a renega, aici şi oricând, una dintre cele mai brutale decizii ale comuniştilor postbelici, prin care marea sărbătoare a dispărut din calendarul românilor.

După decembrie 1989, au existat propuneri (şi în ce mă priveşte, am fost şi sunt un susţinător al acestei idei) ca data de 10 mai să redevină ziua naţională a României. Teama de monarhie a neocomuniştilor care au preluat puterea imediat după evenimentele din 1989, sechelele comuniste ale unei mari părţi a populaţiei au împiedicat acest deziderat, această revenire la normalitate.

Totuşi, sunt convins că dacă data de 10 mai ar fi redevenit ziua naţională a ţării noastre, viaţa politică din România ar fi fost caracterizată de mai multă normalitate şi poate de un plus de respect reciproc. Chiar şi aşa, sper că zarurile nu au fost aruncate. Aşa cum cred că monarhia constituţională este o formulă superioară oricărui tip de republică, tot aşa cred că viitorul apropiat va repune ziua de 10 mai în drepturile ei istorice.

Până atunci însă, vă propun ca această zi să fie cinstită cum se cuvine. Asta va însemna ca instituţiile de stat să arboreze tricolorul în ziua de 10 mai, iar oficialităţile să evoce în public semnificaţiile acestei zile istorice.

Măcar în acest fel, trebuie să contribuim cu toţii pentru a nu se ajunge ca ziua de 10 mai să fie înghiţită de anonimat. Pentru că de fapt, în conştiinţa multora dintre români, este adevărata zi naţională.

Domnul Petru Călian:

"Atenţie! A venit circul în oraş!"

Abia s-a dat startul campaniei electorale şi partidele politice se şi întrec în a capta atenţia şi implicit voturile cetăţenilor.

De pildă, dacă până acum era o normalitate ca poporul să stea la un mic şi o bere, anul acesta avem parte de lucruri mai excentrice, ca, de pildă, un elefant. Sau pentru iubitorii de lucruri exotice avem parte de nuduri electorale, cei drept, unele mai rubensiene.

Pentru iubitorii metropolelor aflaţi că este posibil să avem parte şi de un metrou în judeţul Cluj care să lege comuna Gilău de comuna Jucu. Şi acest lucru se poate întâmpla în condiţiile în care în aceste localităţi nu există un dispensar, o şcoală sau un cămin cultural.

Candidaţii nu pierd vremea şi vin cu oferte, una mai tentantă decât cealaltă, ca de exemplu: poţi să mergi la picnic cu familia în pădurea bântuită de la Hoia, lângă Cluj-Napoca sau poţi să consumi zilnic doi litri de apa ozonificată.

PNL-ul nu putea rata ocazia de a defila cu circul pe străzile oraşului Constanţa, de parcă ei nu ar fi fost de ajuns, au fost acompaniaţi de o fanfară, un elefant şi pahidermul de la circ. Bâlbâiala Guvernului poate fi adevărata emblemă a campaniei electorale dusă de acest partid. La externe, se cheltuiesc bani fără a se ţine o evidenţă financiar-contabilă, la transporturi, infrastructura este un vis frumos pentru anumite zone, de sănătate nu are rost să vorbim, iar celelalte ministere precum agricultura, educaţia etc. se agită pentru o reformă europeană.

Toţi au dorit să distreze poporul, dar niciunul nu s-a arătat interesat de soarta celor cărora inundaţiile şi viiturile din ultimele zile le-au spulberat agoniseala de o viaţă. Candidaţii nu s-au arătat interesaţi să vorbească despre îngrijirea sănătăţii, învăţământ de calitate, servicii comunitare, autostrăzi, drumuri, investiţii etc. Aici sute de oameni aşteaptă cu ochii înlăcrimaţi o "adiere" de campanie electorală. Poate că şi lor le prindea bine un mic şi o feliuţă de pâine pe mesele ude şi goale.

Întreaga Românie s-a lăsat prinsă de ispita pomenilor electorale, dar să judecăm un candidat după faptele pe care le-a făcut şi după roadele muncii sale acolo unde şi-a desfăşurat activitatea, fie în politică, fie într-un alt domeniu! Poporul român s-a autoeducat, nu se mai lasă uşor manipulat şi este mai responsabil în alegerea pe care o face!

Domnul Dumitru Gheorghe Mircea Coşea:

Actuala campanie electorală tinde să se transforme câteodată într-o încercare a candidaţilor de a mistifica realitatea prin acoperirea unor practici abuzive cu aşa-zise realizări şi succese.

Este cazul domnului primar Marius Măgureanu din comuna Ştefan cel Mare, Judeţul Olt care face eforturi disperate de a-şi prezenta mandatul ca pe un lanţ de succese şi realizări într-o direcţie pe care domnia sa o denumeşte a fi modernizare şi europenizare.

Declaraţia politică pe care o susţin în faţa dumneavoastră are ca scop tocmai prezentarea adevărului în legătură cu unele acţiuni pe care domnul Marius Măgureanu le-a întreprins în numele aşa-numitei modernizări a comunei, dar care, în realitate, sunt grave atentate nu numai la obligativitatea respectării legislaţiei în vigoare, dar şi la apărarea şi conservarea patrimoniului cultural românesc.

Astfel, domnul primar Marius Măgureanu decide şi efectuează fără expertiză tehnică şi hotărâre a Consiliului local demolarea clădirii şcolii din comună, deşi aceasta era clasată "clădire de patrimoniu cultural". La interpelarea locuitorilor comunei, reprezentaţi de către domnul Marian Ionescu, care trimit la Inspectoratul de Stat pentru Construcţii adresele 183/11.02.2008 şi 198/12.02.2008, acesta răspunde prin adresa 79-R/26.02.2008, confirmând inexistenţa expertizei tehnice şi a hotărârii Consiliului local. De altfel, însăşi Primăria confirmase acest lucru prin adresa 541/25.03.2008, dovedind indiferenţă devenită metodă curentă de lucru pe care domnul primar obişnuieşte să o practice faţă de legislaţia în vigoare.

Subliniez că de abia în urma acestor proteste şi dezvăluiri ale abuzurilor, domnul primar forţează Consiliul local să elibereze autorizaţiile necesare demolării clădirii de patrimoniu. Desigur, o astfel de "legiferare" retroactivă a distrugerii patrimoniului românesc nu ar fi fost posibilă fără complicitatea Ministerului Culturii şi Cultelor, reprezentat de prietenul şi colegul de partid al domnului primar, domnul secretar de stat din acest minister Gigel Ştirbu.

Seria "modernizărilor" efectuate de către domnul primar, sprijinit de către Ministerul Culturii şi Cultelor nu se opreşte însă la distrugeri de patrimoniu, continuând şi cu decizii personale demne de Cartea recordurilor. Astfel, domnul primar Marius Măgureanu decide, fără o hotărâre a Consiliului Local, instalarea unei antene GSM pe clopotniţa bisericii din localitatea Ştefan cel Mare. Trebuie să recunoaştem că este o dovadă extrem de originală a dorinţei domniei sale de a "moderniza" biserica şi credinţa strămoşească. La o asemenea dovadă de creştinism nu ne putem aştepta decât şi la decizia domniei sale de a-şi agăţa pe biserică afişe sau bannere electorale.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Lupta micului cu hamburgerul"

Bătălia politică dintre mici şi hamburgeri a animat, din păcate, ceea ce trebuia să fie o zi de linişte pentru toată lumea, ziua de 1 Mai. Liniştea dinaintea furtunii, i-aş putea spune, având în vedere că în 2 mai a fost demarată oficial campania electorală. Personal, mi-am petrecut ziua împreună cu familia, ştiind bine că timp de o lună vor deveni foarte rare aceste momente. În schimb, pentru câţiva politicieni dornici de publicitate forţată, tradiţionalii mici au devenit arme de a da bine la popor.

M-am amuzat şi eu, ca mulţi alţii, la auzirea relatărilor jurnalistice referitoare la mobilizările de partid de prin pădurile autohtone. La Cluj, pădurea Făget era colorată în roşu şi portocaliu, întrucât oamenii simpli preferaseră să rămână pe la casele lor din cauza vremii potrivnice. În alte părţi ale ţării însă, românii se călcau în picioare pentru o mâncare caldă, dată din banii eternilor baroni locali. Un circ grotesc, o umilinţă pe care un om nu o merită. Mult zgomot pentru nimic, poluare fonică gratuită.

Văzând comportamentul disperat al unor politicieni cu scopul de a mai fura o zi pentru campanie electorală, nu pot să nu înţeleg dezinteresul românilor pentru politică. Atâta timp cât dezbaterea politică se reduce la lupta între mic şi hamburger (nici o aluzie la domnul Boc), nu înţeleg pentru ce să mai existe dezbatere de idei.

În acest wee-kend, câţiva tineri îmbrăcaţi în portocaliu distrugeau un panou al candidatului PNL pentru Consiliul Judeţean Cluj. Cam atâta au înţeles democraţii din lupta electorală: o luptă a muşchilor, o manifestare a intoleranţei şi a urii politice. Despre genul acesta de oameni politici, mai am un singur comentariu: Unde nu-i minte, vai de popor!

Domnul Relu Fenechiu:

"Europarlamentarii PNL, singurii din România care apără principiile democraţiei"

După cum se ştie, europarlamentarii PNL au solicitat la acest început de săptămână, în mod oficial, preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Durrao Barosso, precum şi membrilor Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne demisia vicepreşedintelui Comisiei Europene, comisarul pentru Justiţie şi Afaceri Interne, Franco Frattini, din cauza declaraţiilor referitoare la libertatea de mişcare a cetăţenilor UE.

Nu vreau să insist, lucrurile sunt cunoscute: pe 23 aprilie a.c., domnul Frattini a declarat ziarului La Stampa, că "Directiva privind libertatea de mişcare a cetăţenilor europeni în spaţiul european este depăşită şi trebuie revizuită" şi mai târziu, într-uninterviu publicat de "Il Giornale", referindu-se la persoanele suspectate de a fi comis infracţiuni, a menţionat că "simpla lor expulzare nu este suficientă" şi că "acestea trebuie arestate imediat, judecate în procedură de urgenţă şi apoi expulzate". Afirmaţiile celui care a girat în organismele europene toate delaţiunile neîntemeiate ale doamnei Monica Macovei, încalcă două principii fundamentale ale democraţiei: cel al liberei circulaţii şi cel al prezumţiei de nevinovăţie.

Mă aşteptam ca şi alţi europarlamentari români să aibă o poziţie similară cu cea a reprezentanţilor PNL în Parlamentul European. Pentru că aici nu este vorba de interese de partid, ci de interese de ordin general, printre care şi ale României, iar în acest caz, culoarea politică nu trebuie să prevaleze. Aveam aşteptări foarte mari cel puţin de la doi europarlamentari care în cariera lor politică au cochetat, pentru un timp şi cu liberalismul: Theodor Stolojan şi Dumitru Oprea. Este adevărat, în Parlamentul European cei doi fac parte din aceeaşi familie politică din care face parte şi domnul Frattini. Dar, consider că înainte de familia politică europeană, prevalează calitatea de europarlamentar român. Din păcate, aşteptările mele au fost înşelate. Tăcere absolută din partea celor doi. Niciun cuvânt despre periculoasele declaraţii şi intenţii ale domnului Frattini. Nici măcar o relativă declaraţie de desolidarizare.

Dar de fapt nici nu se poate cere mai mult de la cei doi politicieni. Ieri, în conferinţa de presă ce a urmat întrunirii conducerii centrale a PD-L, domnul Theodor Stolojan, nu numai că nu a atins subiectul, în schimb a continuat cu atacurile aberante la adresa Puterii, atacuri nejustificate nici de faptul că ne aflăm în campanie electorală. După ce şapte săptămâni la rând, domnul Stolojan a somat aberant Executivul să anuleze taxa de primă înmatriculare - spun aberant, pentru că în fosta sa calitate de prim-ministru, domnul Stolojan ar fi trebuit să ştie că Guvernul nu poate anula o lege votată de Parlament (şi, oricum, Executivul a modificat drastic deja, prin ordonanţă de urgenţă, actul normativ criticat) - ieri subalternul domnului Emil Boc a ieşit cu alte acuzaţii la fel de aberante, susţinând că Parlamentul şi Puterea împiedică trimiterea în justiţie a miniştrilor sau foştilor miniştri care au şi calitatea de parlamentari. Prin această nouă ieşire în presă, domnul Stolojan demonstrează că nu cunoaşte legislaţia în vigoare - că legea privind răspunderea ministerială este bună sau rea, este un alt subiect - iar prin afirmaţiile sale propune încălcarea legislaţiei. Mai mult, nefiind niciodată parlamentar, domnul Stolojan nu cunoaşte regulamentele şi procedurile Legislativului, dar se pronunţă în public şi se erijează în mare justiţiar.

Consider că eforturile domnului Stolojan de a poza în justiţiar trebuie să fie îndreptate spre evenimentele care se petrec în zona în care activează acum, adică în Parlamentul European. Adică acolo unde a fost trimis ca urmare a voturilor primite de la electorat. Un electorat care are nevoie de politicieni care să susţină interesele României în Parlamentul European. Ceea ce nu s-a observat până în prezent la domnul Stolojan şi la colegii domniei sale, europarlamentari PD-L.

Domnul Constantin Faina:

"Pe cine trebuie să servească funcţionarul public, pe cetăţean sau pe şeful său direct?"

Reforma administraţiei publice, un proces început demult şi care a avansat constant, este în prezent dominată de deciziile ierarhice care sunt mai puternice decât posibilitatea exprimării competenţei specializate, la nivel de executiv. Principala problemă pe care o avem azi este că nu ştim cum şi unde să cerem, pe când în administraţia de tip european totul este scris mare şi la vedere, eşti servit bine de fiecare instituţie, căci funcţionarul ştie că misiunea sa este de a servi pe cetăţeanul plătitor de impozite, cel care îi plăteşte şi funcţionarului salariul său. Dar funcţionarul nostru consideră că datoria sa este să îşi servească şeful ierarhic, şi nu să fie în slujba legii şi, la fel ca şeful său, să aibă misiunea de a face ca legea şi sistemul să funcţioneze în slujba cetăţeanului de rând. Acela este adevăratul şef al tuturora, simplul cetăţean cu nevoile sale. El este şeful oricărui ministru, şi, de la ministru în jos, şeful tuturor celorlalţi şefi. Funcţionarul care nu înţelege asta nu merită banii ţării, pentru că nu lucrează pentru cine trebuie şi pentru cine îl obligă legea, ci numai în beneficiu personal. Orice şef ierarhic, începând de la primul-ministru şi de la Preşedinte, care crede că la serviciu are subalterni personali, este nepotrivit pentru locul pe care îl ocupă şi trebuie să plece lăsând, locul altora, care înţeleg corect expresia "a fi în slujba naţiunii".

Cu toate că avem o relativă stabilitate a funcţiilor de execuţie, stabilitate mai mare decât a funcţiilor de conducere, munca acestora nu este corect evaluată şi a apărut din nou un dezechilibru între nevoi şi resurse. Aproape o treime din funcţionari se află în Ministerul Finanţelor şi în structurile sau instituţiile sale deconcentrate! Asta înseamnă doar cu vreo zece mii de funcţionari mai puţin decât în întreaga administraţie locală, cu tot cu instituţiile din subordine.

Chiar şi în aceste condiţii, însă, funcţionarul de rând nu poartă răspunderea deciziilor sale. Oricând se găsesc cel puţin 3 - 5 superiori care verifică decizia lui; căci, în starea de lucruri actuală, orice hârtie trebuie semnată de şeful instituţiei respective, şi atunci responsabilitatea funcţionarului scade direct proporţional cu numărul de semnături de pe acea hârtie. De ce nu poate funcţionarul să răspundă direct, în cadrul prevăzut de lege, faţă de cetăţean?

Astfel, noi avem azi un funcţionar creat de propriul nostru sistem lipsit de orizont, un funcţionar care vine la serviciu, lucrează, face rapoarte, răspunde la telefoane, soluţionează dosare, şi mai toate acestea se fac pentru a satisface vreun şef pe undeva, iar nu în scopul real de a servi cetăţeanul plătitor de impozit, din care trăieşte şi prosperă sistemul birocratic. Legislaţia nouă, foarte întortocheată şi alambicată, "de nivel european" - cred unii mai înguşti la punctul de vedere - are teoretic în vedere faptul că cetăţeanul client trebuie bine servit, iar viaţa lui şi relaţia sa cu instituţiile statului trebuie uşurată, simplificată, făcută eficientă. Şeful oricărui funcţionar trebuie să aibă în vedere acest lucru.

Aş vrea să vă amintesc ce spunea un înţelept al antichităţii, Lucian din Samosata: "O lege prea aspră va fi încălcată adeseori" - şi pe bună dreptate. Legile care guvernează activitatea funcţionărească au devenit un cadru de solicitare excesivă la adresa cetăţeanului, iar acesta se vede adeseori obligat să o ia pe lângă lege, pentru ca să nu mai aibă de a face cu funcţionarii sistemului.

Încet dar sigur, sistemul s-a pus totuşi în mişcare. Se obţin rezultate, se rezolvă probleme, se mai reduce din birocraţie. Şi atunci, vă întreb: ce rost au recentele mutări, de nevoie, dintr-un oraş în altul, de pe o funcţie pe alta, de la o instituţie la alta? Nu demult astfel de lucruri s-au petrecut la ANAF cu şefii unor Direcţii Generale a Finanţelor Publice şi cred că există pericolul real ca această practică să-l "arunce" pe funcţionarul public în poziţii fără impact asupra sistemului, diminuând eficienţa deja dovedită pe domeniul respectiv de activitate din poziţia anterioară. Cu alte cuvinte, mişcare inutilă, cu efecte potenţial păguboase. Astfel de practici de a forma în sistem funcţionari buni la toate, în orice loc şi în orice moment, poate să se întoarcă împotriva sistemului însuşi, dovedindu-se iniţiative neserioase.

Vă sugerez ca energiile şi resursele sistemului să fie folosite pentru a identifica punctual, la ghişeu, funcţionarii plătiţi din banii publici care sunt aroganţi cu cetăţenii, care văd în cetăţean un individ nechemat şi care îi deranjează confortul personal, funcţionari - mulţi dintre ei tineri, dar deja îmbătrâniţi în concepţii - care vorbesc jignitor şi pe un ton superior omului simplu, client al sistemului, care îi cer mereu să îndeplinească condiţii suplimentare, nespecificate în legi, care cer cetăţeanului mai multe hârtii şi mai des decât trebuie, care au pretenţia ca cetăţeanul să fie mai inteligent decât funcţionarul şi să ştie mai bine decât acesta ce trebuie să facă, încă înainte de a veni la ghişeu să ceară detalii, funcţionari care nu dau explicaţii suficiente şi limpezi, iar apoi se întorc chiar duşmănos împotriva petentului, care devine astfel nu victima unui funcţionar arogant şi incompetent, ci victima unei instituţii. Cine să iubească un astfel de sistem, cine să respecte un astfel de funcţionar? Iar in structurile administrative, astfel de funcţionari se găsesc mai des decât este cazul. Şi cine sunt şefii acestora? Cum au ocupat poziţiile lor? Căutaţi şi veţi găsi că acolo unde treburile merg aşa cum am arătat, la un anumit nivel, posturile de conducere au fost ocupate pe baza clientelismului politic, şi nu pe bază de competenţă. Preţul îl plăteşte naţiunea, mamele şi copiii noştri, bătrânii noştri, bolnavii noştri, oamenii de afaceri şi toţi ceilalţi pe lângă ei. De câştigat, nu câştigă nimeni. Doar că, în unele categorii de meserii plătite de la buget, apar tot mai mulţi oameni graşi "..

Domnul Gheorghe Chiper:

"Amânarea începerii autostrăzii Arad-Timişoara, încă o dovadă de iresponsabilitate guvernamentală"

Într-o declaraţie politică anterioară arătam faptul că nealocarea integrală de la bugetul de stat a fondurilor necesare lucrărilor de construcţie din programul de autostrăzi pe acest an reprezintă un act de o gravitate extremă, o dovadă a nepăsării şi neputinţei guvernamentale în a continua sau a menţine ritmul execuţiei realizat în perioada 2001-2004 la aceste investiţii de importanţă naţională, şi europeană, în acelaşi timp.

Pentru a-şi motiva această neputinţă şi crasa iresponsabilitate, atât oficialii de acum de la Ministerul Transporturilor, cât şi cei de la P.D., din perioada 2005-2006, invocă aceleaşi argumente total necredibile, legate de reverificarea documentaţiilor, în vederea reducerii preţului lucrărilor.

După patru ani, se poate constata perversitatea acestor motive, care nu numai că nu au ajutat la "demersul" pedisto-liberal de la începuturile guvernării lor de dreapta, dar, mai mult, au făcut să crească exponenţial costurile de deviz ale lucrărilor, în special la autostrada "Transilvania". Iar la aceasta trebuie adăugată şi stagnarea de trei ani şi jumătate pe şantierele deschise încă din 2004, stagnare care ne prelungeşte cu încă mulţi ani situaţia umilitoare în care ne aflăm la acest capitol, menţinând "recordul" românesc de a fi în privinţa dotărilor cu autostrăzi doar la nivelul unor ţări africane (desigur, în urma multora aflate pe acest continent).

Scopul actualei declaraţii politice nu se referă doar la a demasca această "performanţă". Înainte de orice, trebuie arătat că deciziile guvernamentale de a opri asemenea lucrări urmăresc şi un scop meschin, absolut iresponsabil: acela de a nu aloca bani pentru astfel de investiţii costisitoare; de a reorienta fondurile către lucrări mai vizibile în rândul alegătorilor (ca de exemplu, reabilitarea unor şcoli); de a asigura bani - chiar fără discernământ, uneori - pentru alte cheltuieli bugetare, mai "palpabile" şi mai utile pe plan electoral, cum sunt anunţatele spitale noi, aflate doar în faza de proiect de mult timp.

Că este aşa, că boicotul autostrăzilor este o politică de stat, o dovedeşte şi neînceperea lucrărilor la autostrada de pe Coridorul IV european, mai exact tronsonul Arad-Timişoara, care, deşi cu soluţia de finanţare externă rezolvată încă din 2003, nu au demarat nici în prezent, ba, mai mult, au tot fost amânate, total nejustificat, singura justificare fiind cea legată fără îndoială de neasigurarea contribuţiei proprii a guvernului la finanţarea investiţiei.

Aşadar, încă o dovadă de iresponsabilitate şi meschinărie.

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică intitulată "Pomana electorală şi postul... prelungit al Paştelui".

Sărbătorile Pascale au fost sărbătorite de toată lumea creştin-ortodoxă la sfârşitul lunii aprilie. Apropiata campanie electorală a transformat, însă, această sărbătoare importantă a creştinătăţii. Specific românească este, din nefericire, pomana electorală. Din păcate, populaţia este atât de sărăcită că se calcă în picioare pentru o punguţă în care se află 1 kg de zahăr, unul de făină şi un litru de ulei. De ce s-a ajuns aici? Pentru că nu se face nimic pentru ca populaţia să o ducă mai bine, adică locuri de muncă mai bine plătite, pensii mai mari, fără cozi la farmacii pentru achiziţionarea medicamentelor, alocaţii mai mari pentru copii - cine poate trăi din alocaţia de stat pentru un copil? Nimeni, nici chiar un copil care are nevoi mai mari decât un adult, pentru că el nu ştie sau mai bine spus nu ar trebui să cunoască sintagma "nu pot să-ţi cumpăr ceva pentru că nu am bani". Copiii ar trebui să se bucure de copilăria lor, să meargă la şcoală să beneficieze de educaţie, să viseze să facă lumea mai bună, nu să se gândească la faptul că a mai trecut o zi în care nu au fost la şcoală, în care nu au mâncat nimic sau au fost bătuţi pentru că nu au adus destui bani în casă.

Suntem de aproape 18 luni în Uniunea Europeană, numai că efectele benefice ale integrării se lasă mult prea mult aşteptate. Alocaţiile copiilor sunt insuficiente pentru creşterea şi educarea acestora, salariile sunt mult sub nivelul celor din spaţiul Uniunii Europene, la fel şi pensiile. Singurele care s-au aliniat la cele europene, sau din exces de zel chiar le-au depăşit, sunt preţurile la alimentele de bază, utilităţi şi la servicii.

Fiecare persoană, din puţinul care îl are, ar fi vrut să aibă un miel pe masa de Paşti, numai că preţul lor a fost mult peste puterea de cumpărare, iar proprietarii de turme de oi au vândut chiar mai puţin decât în alţi ani. Populaţia din România, marea ei majoritate este din ce în ce mai săracă, dar se pare că nimănui nu-i pasă. La patru ani, însă, se cere votul pentru ca o mână de oameni să ajungă în Parlament, la primărie ori în consilii locale sau judeţene. Trebuie să ne gândim ce facem noi pentru ca populaţia cu drept de vot să ne mai aleagă pentru un mandat. Răspunsul este foarte simplu. Numai că trebuie căutat în noi înşine, în fiecare dintre noi.

Doamna Graţiela Denisa Iordache şi domnul Cezar Florin Preda:

"Epurarea de la A.P.I.A."

În urmă cu doar câteva săptămâni, legislaţia a fost modificată când a fost emisă în Parlament Legea nr.93/2008. Această lege a adoptat de fapt Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.89/2007, iniţiată în septembrie anul trecut de Guvern.

Guvernul a schimbat Legea de organizare a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.), astfel încât toţi directorii sucursalelor judeţene să fie daţi afară. Ei au ocupat funcţiile de conducere la centrele judeţene încă de acum doi ani şi de mai mult timp se dorea înlocuirea unora dintre ei. Totuşi, cei demişi spun că şi până acum directorii aveau posibilitatea de a efectua plăţi, dacă directorul general le delega această atribuţie, nefiind neapărată nevoie de o schimbare a legii.

În plus, nu era nevoie de modificarea titulaturii din "director" în "director executiv", pentru că în subordinea acestuia nu se află decât persoane cu funcţia de şef serviciu, şi nu de director. În Statutul funcţionarului public, cele două funcţii fac parte din aceeaşi categorie. Ca şi cum nu ar fi suficient, conducerea A.P.I.A. se mai confruntă cu o problemă creată de această situaţie - faptul că trebuie să asigure un loc de muncă directorilor disponibilizaţi.

Domnule Tăriceanu,

Care este de fapt justificarea reală a acestei măsuri, ţinând cont că prin această reorganizare bulversaţi inutil activitatea A.P.I.A., pentru că este o perioadă foarte grea, când se fac plăţile pentru 2007 şi se primesc cererile pentru 2008, iar directorii centrelor judeţene spun că va fi foarte greu de gestionat întreaga situaţie, în condiţiile în care nu va exista conducere la nivel local.

Domnul Miron Ignat:

"Situaţia dramatică a României, ca urmare a fenomenelor meteorologice"

Fenomenele meteorologice care au avut loc în ultimele zile au dus la efecte dezastruoase în România. Ca urmare a ploilor abundente din aceste zile, judeţele Botoşani, Galaţi, Suceava, Tulcea şi Constanţa s-au confruntat cu inundaţii, alunecări de teren, distrugerea culturilor agricole, distrugerea caselor şi a drumurilor.

Din cauza ploilor abundente, zeci de gospodării au fost inundate şi sute de localnici au fost evacuaţi cu greu din propriile case. Autorităţile locale şi pompierii au intervenit cu zeci de saci de nisip pentru a preveni inundare gospodăriilor şi a şoselelor. În judeţul Tulcea, apele Dunării au pătruns în localitatea Ostrov, unde 50 de case s-au prăbuşit, iar comuna a rămas izolată din cauza drumului acoperit cu apă.

În unele localităţi, datorită vântului puternic s-au înregistrat avarii la alimentarea cu energie electrică.

Circulaţia a fost afectată de precipitaţiile abundente, multe dintre drumurile judeţene şi locale au fost inundate şi distruse, devenind astfel impracticabile.

În fiecare an povestea sinistraţilor se repetă şi de aceea este nevoie de o bună mobilizare şi coordonare. Aceste tragedii naturale ar trebui să ne pună pe gânduri şi să ne determine să luăm măsuri de siguranţă, pentru a preveni pe viitor astfel de situaţii dramatice. Nu trebuie să mai fim indiferenţi la distrugerea lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor, la tăierea imprudentă a pădurilor, la construirea neorganizată a caselor.

Mobilizarea autorităţilor a fost şi de această dată una exemplară, însă este nevoie şi de implicarea fiecărui cetăţean din zonele afectate, care să ajute la stoparea acestui dezastru.

Îmi exprim speranţa că autorităţile competente şi instituţiile abilitate îşi vor lua rolul în serios şi vor acorda o atenţie deosebită situaţiei dramatice cu care s-a confruntat România în aceste zile.

Domnul Kovacs Attila:

Declaraţia mea politică se referă la problema restituirii proprietăţilor confiscate abuziv de regimul comunist.

În pofida măsurilor legislative adoptate de statul roman din 1989 până azi, starea de fapt în domeniul restituirii integrale a proprietăţilor confiscate abuziv de regimul comunist continuă să fie una nesatisfăcătoare. Nici chiar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.81/2007, prin care ar fi trebuit să fie "accelerată" procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nu a adus o schimbare majoră în bine în această chestiune. În continuare, spre disperarea persoanelor îndreptăţite a primi despăgubiri, se tergiversează aplicarea legilor proprietăţii. Din decembrie 2007 nu s-au mai acordat titluri de despăgubire, iar în ceea ce priveşte evaluările imobilelor care fac obiectul actelor legislative de restituire, ele sunt până în prezent nesemnificative. Mai mult decât atât, cetăţenii solicitanţi de despăgubiri în numerar sunt nevoiţi să se deplaseze la Bucureşti pentru a depune actele, ceea ce pentru unii dintre aceştia, persoane în vârstă sau netransportabile, constituie o problemă dificilă.

Având în vedere aceste stări de lucruri, în scopul rezolvării chestiunii restituirii proprietăţilor confiscate abuziv de regimul comunist, solicit Guvernului să iniţieze demersurile necesare pentru ca unele competenţe ale Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor, în special cele ce ţin de înregistrarea cererilor şi a dosarelor de despăgubire în numerar, să fie delegate organelor administrative judeţene. De asemenea, din pricina formalităţilor care trebuie îndeplinite, consider că se impune prelungirea termenului de şase luni, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă nr.21/2007, în care persoanele care deţin calitatea de acţionar la Fondul Proprietatea pot opta pentru despăgubirea în numerar. Nu în ultimul rând, cer Guvernului să urgenteze procedura de emitere a deciziilor de acordare a titlurilor de despăgubire de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor.

Procedând de aşa manieră, Guvernul ar contribui substanţial la întărirea convingerii foştilor proprietari că îşi vor primi cât mai repede despăgubirile ce li se cuvin şi la preîntâmpinarea unei acţiuni juridice a acestora la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"Sezonul electoral şi campania estivală"

Iată-ne din nou împreună după o serie de zile de odihnă şi petrecere a sărbătorii Învierii Domnului, a Zilei Internaţionale a Muncii, după inaugurarea sezonului estival pe litoral şi demararea campaniei electorale pentru alegerile locale, ambele aceste din urmă evenimente marcate de o serie de paradoxuri.

Deschiderea oficială a sezonului estival pe litoral, la 1 mai, a fost marcată de prezenţa turiştilor români şi străini, dornici să petreacă cele câteva zile libere la mare şi, deşi vremea nu a fost tocmai prietenoasă, aceştia s-au distrat şi s-au odihnit, litoralul fiind plin. Tot cu această ocazie a fost lansat programul "Litoralul pentru toţi 2008", menit să ofere continuitate sezonului, după mini-vacanţa de 1 Mai şi care oferă sejururi la preţuri de excepţie.

Cu toate acestea, o parte a mass-media preferă să facă reclamă gratuită şi nu întotdeauna complet documentată, adeseori bazată pe impresii şi păreri subiective, litoralului bulgăresc, utilizând şabloane învechite legate de cel românesc gen "plaje murdare", "servicii execrabile" etc., înăbuşind astfel eforturile Guvernului şi ale asociaţiilor patronale de a îmbunătăţi serviciile, de a promova oferta litoralului românesc, de a oferi fiecărui cetăţean posibilitatea petrecerii unei vacanţe la mare.

În aceeaşi situaţie se află, de fapt, şi eforturile organizaţiilor patronale din turismul balnear, a căror acţiune intitulată "O săptămână de refacere în staţiunile balneare" este prea puţin promovată şi cunoscută până şi de reprezentanţii agenţiilor de turism. Turismul litoral a suferit în ultimii ani din cauza bulversărilor politice induse de doamna Sulfina Barbu, uneori din cauza vremii, şi din păcate, deseori din cauza "sabotajului" intern, din cauza informaţiilor incorecte, defăimătoare şi contradictorii transmise către populaţie. Şi turiştii nu au venit pe litoral decât în număr mic. Anul trecut, însă, turiştii s-au putut bucura de litoral, care, poate din cauza "luptelor" de pe scena politică, a fost lăsat în pace să se dezvolte, să existe şi să bucure vacanţele cetăţenilor români şi străini. Şi aceştia au venit.

De asemenea, campania electorală nici nu a debutat bine şi este marcată de evenimente suspecte, de lovituri sub centură, de manifestări de factură îndoielnică. Conform Biroului Electoral Central, la alegerile locale ce urmează vor fi aleşi 3.183 primari, 41 de preşedinţi de consilii judeţene, 1.393 de consilieri judeţeni şi între 30 şi 36 de posturi de consilier, în funcţie de populaţia judeţului, în cele 41 de consilii judeţene. Deşi aproape toate partidele au făcut cinste electorilor cu aşa-zişii mici şi bere, sub diferite forme, există partide cu tradiţie în domeniu care fac pe mironosiţele şi dau fuga la birourile electorale să pârască. Afişe lipite pe oriunde, acuze pentru campanii opulente şi epitete gen "clientelism" şi "fariseism", bannere uriaşe mincinoase la adresa partidelor adverse, pretexte şi contestaţii de formă au marcat primele zile de campanie.

Cine ştie ce ne aşteaptă în luna care urmează? Cine se opreşte puţin din urmărirea punct cu punct a agendei de campanie, din aruncarea fără noimă pe scena politică a tuturor armelor din manualul de campanie şi a câtorva în plus, pentru a evalua impactul asupra cetăţenilor, pentru a privi scena şi impresia pe care actorii politici o lasă? Cui îi pasă de cetăţeanul prea preocupat de grijile coşului zilnic? Cine promovează valori şi proiecte constructive şi cine îşi bazează campania pe denigrarea adversarilor? Electoratul va percepe nuanţele şi va sancţiona dezinformarea. Prin vot. Sau prin absenţă.

Domnul Vasile Pruteanu:

Prin Hotărârea Guvernului nr.364 din 26 martie anul curent, s-a aprobat suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2008, cu suma de 472.145 mii lei, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, şi alocarea acesteia bugetelor locale ale unor unităţi administrativ-teritoriale, pentru finanţarea cheltuielilor curente şi de capital.

La prima vedere, măsura pare lăudabilă, creându-se impresia că guvernului liberal îi pasă de comunităţile locale. O analiză atentă, însă, a modului în care au fost repartizate sumele respective pe unităţi administrativ-teritoriale scoate în evidenţă un cras abuz de guvernare.

Astfel, în pragul campaniei electorale, Guvernul a distribuit primarilor P.N.L., P.S.D. şi U.D.M.R. o jumătate de miliard de lei pentru "cheltuielile curente şi de capital". Pe ţară, din cele 157 de oraşe şi municipii care au primit bani, 48 sunt conduse de liberali, 86 de pesedişti, 11 de udemerişti, şi numai 9 de democrat-liberali. Deci, repartizarea s-a făcut strict pe criterii politice şi nicidecum pe baza unor principii de echitate, legalitate. Aceasta apare şi mai pregnant dacă privim anexa la Hotărârea Guvernului nr.364/2008, partea referitoare la judeţul Neamţ. Astfel, este bine să ştiţi că în judeţul Neamţ sunt 78 de comune.

Prin Hotărârea de Guvern mai sus-invocată, s-au suplimentat sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru echilibrarea bugetelor pe 2008 a unui număr de 43 de comune. S-ar putea spune că Guvernul a considerat că celelalte 35 de comune sunt mai bogate şi nu au nevoie de suplimentări de sume defalcate.

Numai că situaţia de fapt se prezintă cu totul altfel, şi anume: din cele 43 de comune pe care Guvernul le-a cadorisit cu diferite sume de bani, un număr de 7, respectiv Negreşti, Moldoveni, Girov Grumăzeşti, Ion Creangă, Ţibucani, Boghicea au primari P.N.L., una - adică Războieni - are primar independent, iar restul de 35, respectiv Pângăraţi, Români, Ruginoasa, Gahna, Bicazu Ardelean, Bicaz Chei, Bodeşti, Bozieni, Ceahlău, Costişa, Dămuc, Doljeşti, Ghindăoani, Gâdinţi, Grinţlieş, Hangu, Icuşeşti, Mărgineni, Păstrăveni, Piatra Şoimului, Pânceşti, Podoleni, Poienari, Rediu, Săbăoani, Ştefan cel Mare, Tarcău, Tămăşeni, Timişeşti, Trifeşti, Tupilaţi, Valea Ursului, Văleni şi Vânători Neamţ au primari P.S.D.

Oare locuitorii comunelor Borca, Borleşti, Boteşti, Brusturi, Dochia, Drăgăneşti, Gârcina, Dulceşti şi altele, în care primarii nu sunt penelişti sau pesedişti, nu ar trebui să se bucure de atenţia Guvernului ţării? Deci, comunele în care primarii aleşi de cetăţeni au altă culoare politică decât P.N.L. şi P.S.D., indiferent de nevoile lor de dezvoltare economico-socială, nu au ajuns la ciolanul Guvernului Tăriceanu.

Iată de ce reprezentanţii P.D.-L. au reproşat şi reproşează Guvernului Tăriceanu că împarte bani de la buget pe criterii politice, că răsplăteşte menţinerea sa la putere cu bani publici, prin cumpărarea administraţiilor P.N.L., P.S.D. şi U.D.M.R., aprobând finanţarea exclusivă a acestora.

Nimeni nu poate trece cu vederea acest abuz guvernamental, transformat în cadouri electorale pentru P.N.L. şi P.S.D. şi U.D.M.R. Guvernul este, sau mai exact ar trebui să fie, al întregii ţări, iar taxa pe valoarea adăugată se percepe de la toţi cetăţenii, nu numai de la liberali sau pesedişti.

De echilibrarea bugetelor locale au nevoie toate comunele, nu numai cele unde vremelnic primarii sunt penelişti sau pesedişti. Ce-şi spune un cetăţean român onest, care îşi plăteşte impozitele şi taxele corect şi la timp, când aud că cei care guvernează România fac discriminări politice pe faţă între cei guvernaţi. Acesta este oare câştigul lor, al intrării României în Uniunea Europeană? Nu aşa trebuie să se întâmple.

Un alt exemplu de cum tratează Guvernul Tăriceanu primarii P.D.L. îl reprezintă situaţia de la Piatra Neamţ; În trimestrul I, de la Guvern trebuiau să vină 4.000.000 ron, din care 3.200.000 ron pentru compensare unitară la combustibil şi 800.000 ron pentru ajutoare de încălzire pentru familiile cu venituri mici. În realitate, Primăria Municipiului Piatra Neamţ a primit 1.400.000 ron. În consecinţă, în 08.04.2008, E-ON GAZ a oprit gazul la 16 centrale termice. Pentru repornirea centralelor termice, Primăria Piatra Neamţ a fost nevoită să achite din bugetul local datoria aferentă Guvernului.

De aceea, facem următorul apel: "Treziţi-vă la realitate şi la legalitate, domnule prim-ministru, măcar în cel de al 12-lea ceas!".

Domnul Viorel Pupeză:

"Guvernul finanţează firmele de consultanţă"

Zeci de primării din Bistriţa-Năsăud şi-au aruncat banii pe "apa sâmbetei", după ce au plătit miliarde de lei unor firme de consultanţă care le-au întocmit studii de fezabilitate pentru proiecte prin care unităţile administrativ-teritoriale urmau să acceseze fonduri europene pentru dezvoltare rurală. Cu toate acestea, toate studiile de fezabilitate executate până la mijlocul lunii februarie sunt nule în forma în care au fost întocmite, pentru că documentaţiile au fost făcute după un model vechi, care nu mai este valabil.

Firmele care au întocmit astfel de documentaţii au lucrat după modelul-cadru al studiului de fezabilitate folosit pentru accesarea fondurilor SAPARD. Or, prin Hotărârea de Guvern nr.28 din 9 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României din 22 ianuarie 2008, s-a aprobat un alt conţinut-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice. Actul normativ prevede modificări în modul de întocmire a studiilor de fezabilitate.

În aceste condiţii, până în 28 martie, în Bistriţa-Năsăud doar 9 primării din cele 62 au depus proiecte pe Măsura 322 "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale". Majoritatea autorităţilor locale au dat un pas înapoi pentru că documentaţiile trebuiau refăcute, şi asta după ce s-au plătit sume importante pentru întocmirea lor. Primarii localităţilor pentru care au fost demarate acţiunile de atragere de fonduri se tem însă că firmele de proiectare le vor cere alţi bani.

Cine a avut interesul ca autorităţile locale să fie nevoite să-şi dubleze cheltuielile în cursa pentru absorbţia fondurilor europene? Prin adoptarea acestui act normativ, Guvernul a dat firmelor de consultanţă posibilitatea să secătuiască bugetele locale. Mai mult, unele autorităţi locale vor renunţa la reactualizarea acestor documentaţii şi nu vor mai propune proiecte pentru dezvoltarea comunităţilor locale.

De ce nu a adoptat Executivul o astfel de măsură anul trecut şi nu cu două luni înainte de lansarea sesiunii de depunere de proiecte pentru Măsura 322, de exemplu? Demersul Guvernului dovedeşte încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu există o strategie coerentă pentru absorbţia fondurilor Uniunii Europene. Chiar dacă prioritatea de acum a celor aflaţi la putere este diferită de interesul ţării, trebuie să-i trezim din amorţeala specifică acestui mandat şi să le amintim, măcar în al doisprezecelea ceas, că au o responsabilitate şi faţă de soarta mediului rural.

Domnul Valentin Emilian Frâncu:

"Electoratul vrea o campanie curată"

A început campania electorală pentru alegerile locale de anul acesta şi nu puţini parlamentari concurează în această competiţie, fie pentru funcţia de primar al unei localităţi, fie pentru aceea de preşedinte al unui consiliu judeţean.

Am stat de vorbă cu numeroşi cetăţeni din judeţul pe care îl reprezint. Aproape fără excepţie şi-au exprimat temerea că vor fi bombardaţi cu mesaje duşmănoase, pline de ură şi de atacuri murdare, prin intermediul cărora unii dintre candidaţi vor încerca să îşi submineze adversarii din aceste alegeri.

M-am pus în postura lor, a simplilor cetăţeni chemaţi la urne, şi le-am dat dreptate.

Până la urmă, motivele pentru care electoratul trebuie să nu voteze anumiţi candidaţi sunt (sau devin) evidente, fie prin prisma prestaţiei din ultimii patru ani, la primărie sau la consiliu, a celor care ţintesc reînnoirea mandatului, fie prin felul în care concurenţii se prezintă în faţa alegătorilor în timpul campaniei.

Electoratul ştie întotdeauna de ce nu vrea să voteze cu X sau cu Y.

În acelaşi timp, fiecare alegător, caută răspuns la întrebarea firească de ce să spună el da unui anumit candidat. Votantul vrea să ştie, să îşi formeze o convingere pozitivă despre "unul dintre toţi": de ce acela este cel mai bun dintre cei propuşi... Sau, măcar, de ce respectivul candidat reprezintă "răul cel mai mic" dintre toţi "răii" înscrişi în buletinul de vot.

Până la urmă, primarul şi preşedintele de consiliu judeţean sunt aleşi ca să administreze, timp de 4 ani, nu o înşiruire de vorbe şi imagini, ci acţiuni concrete şi fonduri importante, colectate tocmai din buzunarele fiecărui cetăţean.

Ştim cu toţii că, de ani de zile, tacticile de campanie electorală sunt aşa cum sunt. În acelaşi timp, candidaturile atâtor parlamentari în alegerile locale reprezintă o realitate fără precedent, dar şi o premisă pozitivă pentru modul de desfăşurare a actualei campanii electorale.

Ar fi bine ca exemplul dat de fiecare deputat sau senator care candidează la funcţia de primar sau de preşedinte de consiliu judeţean să fie unul pozitiv, menit să-i determine şi pe ceilalţi candidaţi să abandoneze metodele urâte de până acum.

În ceea ce mă priveşte, eu am decis că numai astfel voi proceda.