Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Eduard Raul Hellvig, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Bună dimineaţa!

Deschidem sesiunea dedicată declaraţiilor politice. Astăzi începem cu opoziţia.

Ca atare, invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Mircea Lubanovici.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru onoarea pe care mi-aţi acordat-o de a deschide această şedinţă de declaraţii politice din dimineaţa aceasta.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Românii merită să fie incluşi în programul Visa Waiver".

În calitate de reprezentant al românilor-americani în Camera Deputaţilor revin cu un mesaj adresat miniştrilor şi parlamentarilor, precum şi diplomaţilor români care au întâlniri cu reprezentanţii Congresului american (indiferent de apartenenţa lor politică) de a continua eforturile susţinute de mine şi de românii din Statele Unite pentru includerea ţării noastre în programul Visa Waiver.

În cadrul întâlnirilor pe care le-am avut cu reprezentanţii comunităţilor româneşti din Statele Unite mă confrunt adesea cu întrebarea: "când va fi inclusă şi România în acest program?"

Acest fapt mă determină să solicit domnului ministru de externe Titus Corlăţean să desemneze un reprezentant permanent care să aibă ca obiectiv găsirea şi implementarea unei strategii eficiente pentru ca România să fie inclusă în programul Visa Waiver. Rolul acestei persoane trebuie să fie atât coordonarea acţiunilor de la nivel diplomatic între reprezentanţii României şi ai Statelor Unite, cât şi găsirea de forme prin care comunitatea românească din Statele Unite să se implice în susţinerea acestei acţiuni.

Sunt colegi parlamentari care în momentul de faţă speculează politic acest subiect şi transmit mesaje neadevărate cu privire la acest program, dând termene care nu au nimic cu realitatea, inducând în eroare milioane de români care le-au acordat votul de încredere. Consider că este nedrept şi chiar dăunător imaginii României - total nejustificat să dezinformăm publicul românesc pentru un procentaj infim de faimă politică de moment.

Realitatea politică din Statele Unite în ce priveşte legea emigrării poate să fie o miză electorală majoră atât pentru Partidul Republican, cât şi pentru Partidul Democrat din SUA. Însă, din păcate, numărul foarte mare de emigranţi ilegali existenţi deja împiedică ambele tabere în luarea unor decizii clare şi ferme în acest sens.

Guvernarea actuală din România ar trebui să aibă în momentul de faţă o agendă clară pentru a obţine includerea ţării noastre în acest program odată cu Polonia, care se pare că a fost deja propusă spre a fi votată. Menţionez că niciodată în cei 134 de ani de relaţii diplomatice legăturile dintre cele două ţări nu au fost mai strânse ca acum, Washingtonul nu a fost mai aproape de Bucureşti ca în momentul de faţă, ceea ce dă o justificare în plus ca România să fie inclusă în program.

Pentru mine, America va rămâne pentru totdeauna ţara care mi-a oferit o nouă şansă de viaţă, atunci când, sătul de "realizările comuniste", a trebuit să-mi părăsesc părinţii, familia şi ţara în care m-am născut, am crescut şi am fost educat. Iar ca mine sunt aproape un milion de cetăţeni români-americani în Statele Unite ale Americii care aşteaptă progrese în procesul liberalizării regimului de vize.

Mă bucur să văd că, faţă de 2008, când am ridicat această problemă în repetate rânduri, atât în cadrul întrevederilor oficiale, cât şi în cadrul numeroaselor întâlniri cu liderii spirituali, cu reprezentanţii organizaţiilor româneşti din SUA şi cu jurnaliştii români care trăiesc acolo, avem tot mai mulţi susţinători pe teritoriul american, în Senatul şi în Congresul Statelor Unite, dar şi la nivel european.

Multe ţări din Comunitatea Europeană fac lobby pentru reciprocitatea vizelor pentru ţările lor, iar România nu trebuie să facă excepţie. Mulţi americani iubesc poporul român pentru inteligenţa noastră nativă, pentru istoria poporului român (unică în felul ei), dar şi pentru că România a rămas un partener serios şi de încredere în regiune.

Chiar dacă problema procentajului de respingere a vizelor încă joacă un rol esenţial în includerea României în acest program, acum este momentul să dăm dovadă de un efort susţinut şi unitar. La nivel european se fac presiuni considerabile în faţa SUA pentru reciprocitate şi pentru tratarea ca egali a tuturor membrilor uniunii, iar noi nu ar trebui să fim mai prejos decât Ungaria - inclusă deja în programul Visa Waiver - sau Polonia - viitoarea ţară care se preconizează că va fi inclusă în program. România ar putea să fie inclusă în acest program împreună cu Polonia, dar pentru aceasta avem nevoie de un lobby puternic în Senatul şi Congresul american. Activitatea de lobby încă nu este pe deplin implementată şi înţeleasă în România, dar în Statele Unite ale Americii există deja o lege a lobby-ului bine reglementată şi există o tradiţie veche în acest sens.

Avem români decoraţi de preşedintele Barack Obama pentru că au luptat alături de trupele NATO, avem români premiaţi pentru descoperirile lor ştiinţifice, români care sunt apreciaţi şi recunoscuţi la universităţile americane, la NASA, Boeing, Microsoft şi foarte mulţi tineri talentaţi care aleg să îşi dezvolte cariera în SUA. Peste un milion de români-americani sunt apreciaţi pentru munca şi contribuţia lor la economia Statelor Unite.

Consider că acestea sunt suficiente motive legitime pentru care România vrea şi merită să fie parteneră cu Statele Unite. Este, dacă vreţi, un drept câştigat de români, ei trebuie să beneficieze de acelaşi tratament ca şi alte ţări din NATO şi sunt convins că senatorii şi congresmenii americani vor fi deschişi şi vor vota pentru includerea României în programul Visa Waiver. Din anul 2010 funcţionează în Parlamentul României "Grupul Pro-America". Sunt onorat să fiu printre membrii fondatori ai acestui grup, care are ca scop susţinerea şi îmbunătăţirea cooperării politice, strategice, civice, economice şi tehnologice dintre România şi Statele Unite ale Americii.

Aşa cum am făcut şi până acum, voi continua, alături de românii din Statele Unite, alături de colegii mei parlamentari, precum şi alături de cei implicaţi activ şi în mod direct în acest proiect, să fac tot posibilul pentru ca România să rămână un aliat strategic important şi serios al Statelor Unite în regiunea Mării Negre. Mă bazez pe dumneavoastră şi sper ca românii din diaspora pe care îi reprezint să reuşească să sensibilizeze senatorii şi congresmenii americani care îi reprezintă la Washington şi să demonstreze încă o dată că suntem un popor unit şi respectat pe meridianele lumii!

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Să fim înţelegători cu opoziţia, au momente rare de a putea vorbi.

Domnul Vasile Mocanu:

Aşa este, domnule preşedinte, să trăiţi.

Dragi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "O şansă pentru tinerii medici".

Doar 41 de milioane de euro! Doar de atât este nevoie pentru ca salariile medicilor rezidenţi din România să poată fi dublate. Din păcate, chiar şi dublate, ba chiar şi triplate, aceste salarii rămân ridicol de mici!

De altfel, salarizarea sub orice critică din sistemul sanitar românesc este principalul motiv pentru care medicii rezidenţi preferă să plece la muncă în străinătate. Mulţi nici nu se mai întorc, mutându-se definitiv în alte ţări. În ultimii ani, numai din Iaşi au plecat spre Europa Occidentală, Canada şi SUA sute şi sute de absolvenţi de medicină. Deja toate spitalele din Iaşi se confruntă cu un îngrijorător deficit de personal. Ce este de făcut?

Înainte de toate, este obligatorie stabilirea unui salariu decent pentru medicii rezidenţi. Dacă se poate numi totuşi decent un salariu de nici 500 de euro, pentru un om care a petrecut atâta vreme pe băncile şcolii şi care primeşte atâtea responsabilităţi încă din primele zile de practică! Cu toate acestea, deşi sper să mă înşel, se pare că Guvernul nu este foarte deschis unei asemenea perspective.

Prin urmare, preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR), ieşeanul Vasile Astărăstoae, a anunţat deja că dacă salariile rezidenţilor nu se vor dubla anul acesta, vor fi declanşate o serie de acţiuni de protest. Ar fi vorba de marşuri, de greve sau chiar de o demisie colectivă din sistem!

Prin urmare, colegiul medicilor solicită un calendar foarte ferm, şi nu o simplă promisiune din partea Executivului, în legătură cu dublarea salariilor medicilor rezidenţi.

Repet: este nevoie de doar 41 de milioane de euro!

A fost la microfon deputatul Vasile Mocanu, Colegiul nr.4 Târgu Frumos, Iaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Virgil Guran.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică: "Despre populismul politic".

Urmărim activitatea politică de-a lungul timpului şi observăm un lucru foarte clar: în momentul în care nu sunt soluţii, se trece la populism. Şi vă dau două scurte exemple: am vorbit acum patru-cinci ani despre 300 de parlamentari. S-a uitat acest lucru de către cel care a pornit această idee. În momentul în care a ajuns la concluzia că i-a scăzut popularitatea, nu ştie ce soluţii să mai găsească pentru a-şi îndrepta puţin imaginea şifonată, a trecut din nou la populism. Vorbim din nou de 300 de parlamentari.

Alt exemplu: când nu mai ştim ce să facem pentru a găsi soluţii, ne apucăm şi vorbim despre salarii nesimţite. Este simplu. Oamenii imediat percutează, imediat compară salariile lor cu ale celor care au salarii nesimţite şi simt că într-adevăr cineva se luptă pentru ei.

Este adevărat că acest populism este mult mai simplu decât soluţia. De fapt, soluţia este una singură. Este cea economică şi acest lucru sper ca după 23 de ani să fie înţeles şi să trecem la lipsă de populism, de fapt, la măsurile ferme, necesare pentru a ajunge la eficienţă.

Degeaba ne uităm şi învăţăm să ne uităm la salariile mari şi uităm un lucru: să ne întrebăm, de fapt, acele salarii mari sunt fondate? Statul, poporul are vreun avantaj din acele salarii? Acel om care are salariu mare face ceva? Este eficient? Să-l analizăm. Ştim că statul este cel mai prost administrator. De ce nu trecem la un sistem care să reflecte eficienţa, iar oamenii care conduc anumite structuri să fie plătiţi, de fapt, în funcţie de eficienţă? Şi atunci toată lumea are de câştigat.

Cred că trebuie să terminăm cu acest populism şi tonul trebuie să-l dăm noi, aici, în Parlament.

Mulţumesc.

Guran Virgil, deputat de Prahova.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Dan-Cristian Popescu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Bună ziua!

Declaraţia politică "Revizuirea art.152 din Constituţie".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am primit din partea unor reprezentanţi ai societăţii civile textul unei petiţii ce a fost adresată Comisiei pentru revizuirea Constituţiei, petiţie ce nu a primit din partea Comisiei şi a preşedintelui acesteia niciun răspuns. Semnatarii ei cer, în mod îndreptăţit, să fie luate în consideraţie numeroasele amendamentele depuse la Forumul Constituţional de către asociaţii nonguvernamentale sau simpli cetăţeni, referitoare la revizuirea articolului 152 în ceea ce priveşte referinţa la forma de guvernământ.

Acest articol prevede la alineatul (1) ca "Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii."

Este inacceptabil ca, la 23 de ani de la căderea comunismului, regimul criminal care a adus cu el şi a impus românilor de pe tancurile sovietice republica, să mai existe o astfel de interdicţie în perpetuitate a modificării formei de guvernământ republicane. Vă reamintesc că pe 18 decembrie 2006, de la aceeaşi tribună de la care vă vorbesc astăzi, actualul preşedinte al republicii a declarat şi condamnat regimul comunist ca fiind ilegitim şi ilegal. Aşa cum spun cei care semnează petiţia, "un articol care eternizează republica ar fi fost poate justificat dacă, înainte de a fi fost introdus în Constituţie, ar fi fost explicat şi votat în mod expres de cetăţeni. Dar poporul român nu a votat niciodată, într-un referendum, forma de guvernământ."

Românii şi-au recâştigat, în 1989, dreptul de a alege singuri dacă îşi doresc republică sau monarhie, dreptul de a-şi stabili singuri propria identitate şi de a corecta erorile trecutului. Limitările constituţionale, din acest punct de vedere, nu fac decât să contrazică un alt articol al Constituţiei, articolul 2, care în alineatul (1) spune clar: "Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum."

Dan-Cristian Popescu, Forţa Civică.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Victor Cristea.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Cristea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică se intitulează "Învăţământul special şi special integrat, moştenirea Funeriu".

Stimaţi colegi,

Funcţionarea învăţământului special este reglementată prin Legea nr.1/2011, Legea educaţiei naţionale, Legea nr.448/2006, Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi Legea nr.151/2010, Legea privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate.

Modificarea şi completările aduse la Legea nr.151/2010 aprobate în plenul Camerei Deputaţilor în data de 11.06.2013 au în vedere urgentarea încheierii de protocoale de colaborare între Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, precum şi cu ONG-urile care au ca obiect de activitate promovarea sănătăţii mintale.

În procesul de integrare a copiilor cu elemente de autism în învăţământul de masă apar probleme cum ar fi: programa şcolară nu este adecvată posibilităţilor intelectuale ale copiilor cu autism, cu tulburări de sănătate mentală asociate; nu există criterii de evaluare diferite, toţi copiii primesc aceleaşi sarcini de lucru şi aceleaşi teste de evaluare; numărul insuficient al cadrelor didactice de sprijin, în lipsa cadrelor de sprijin, părinţii asistă la ore, ei fiind singurii cu care copiii sunt dispuşi să colaboreze; în clasele mai mici, colegii au tendinţa să copieze din comportamentul copiilor cu elemente de autism.

Integrarea acestor copii în învăţământul de masă ar trebui să se facă în baza unei evaluări iniţiale reale a gradului de autism, pentru a stabili dacă sunt integrabili sau nu şi trebuie să devină subiectul unei monitorizări în timp a progreselor înregistrate.

Aceste deficienţe prezentate sunt concluziile la care au ajuns cadrele didactice, părinţii, elevii şi psihologii şcolari de la şcolile din Vaslui şi nu numai.

Aşadar, domnul ministru al educaţiei naţionale ar trebui să ţină cont de aceste probleme semnalate frecvent în învăţământ, căci altfel performanţele vor fi scăzute atât în învăţământul de masă, cât şi în învăţământul special. Să apelăm la raţiune. Raţiunea lucrului bine făcut.

Vă mulţumesc. O zi bună.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe doamna deputat Florica Cherecheş.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Bacalaureatul nu mai trebuie să fie un scop în sine".

În aceste zile se desfăşoară examenul de bacalaureat, fapt ce stârneşte noi controverse despre sistemul de învăţământ românesc. Devenit în ultimii ani cel mai temut examen şi în acest an face ravagii printre elevii de clasa a XII-a, doar un elev din şase înscriindu-se la acest examen.

Motivele sunt multe: lipsa pregătirii temeinice a elevilor, dezinteresul acestora, mijloace mai stricte de supraveghere şi posibilitatea celor din liceele tehnologice de a primi un certificat de competenţe profesionale suficient pentru a accede pe piaţa muncii.

Bacalaureatul nu trebuie să mai fie un scop în sine, o teamă de eşec. Bacalaureatul trebuie să fie perceput ca un examen de certificare a cunoştinţelor dobândite în timpul liceului şi o condiţie pentru a urma studii superioare.

Este mai important ca elevul să fie îndrumat şi responsabilizat să îşi pregătească parcursul profesional încă din gimnaziu, astfel încât bacalaureatul să nu mai fie singurul lui scop. Nu doresc să mai auzim despre elevii de liceu că singurul lor deziderat este să-şi ia "bacul", dar fără ca ei să ştie ce vor să facă după "bac". Trebuie să prevenim producerea pe bandă rulantă a şomerilor fără calificări şi competenţe profesionale.

De aceea, consider că trebuie să intensificăm eforturile pentru a asigura orientarea profesională a elevilor încă din gimnaziu, prin crearea în fiecare şcoală de cabinete de orientare şcolară şi profesională eficiente, cu personal calificat şi suficient. Nu ne putem aştepta ca un psiholog care trebuie să lucreze cu 700 de elevi să poată fi eficient.

Totodată, este nevoie de o colaborare strânsă între şcoli, universităţi, autorităţile locale şi mediul de afaceri pentru a stabili calificările necesare pe piaţa forţei de muncă locale.

Trebuie să investim inteligent în copiii noştri. Ei trebuie să ştie ce vor şi ce li se potriveşte în plan profesional, pentru ca la finalul anilor de studii, profesional, tehnologic, vocaţional şi teoretic, să desfăşoare activităţi profesionale care să le aducă satisfacţii.

Florica Cherecheş, deputat PNL.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Clement Negruţ.

Domnul Clement Negruţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Susţin Alba Iulia capitală de regiune".

Stimaţi colegi,

Zilele trecute, pe unul din posturile naţionale de televiziune, l-am auzit pe vicepremierul Liviu Dragnea, responsabil cu simulacrul de regionalizare a României, spunând că: "Sibiul ar trebui să devină capitala Transilvaniei Centrale".

Să vă fie ruşine, domnule Dragnea, cum vă permiteţi să vă antepronunţaţi într-o problemă sensibilă pentru fiecare locuitor al acestei ţării, o problemă pe care aş numi-o chiar de interes naţional, pentru că are legătură cu viitorul nostru, al tuturor. Nu este posibil ca al doilea om în Guvernul României să inducă în opinia publică, prin declaraţii, ideea că lucrurile sunt aranjate pentru clientela politică a USL- ului.

De la bun început am fost sceptic cu privire la buna-credinţă a acestor farisei ai USL pe subiectul regionalizării, care au amăgit electoratul, iar acum mint cu neruşinare nu numai în această problemă a regionalizării.

Declaraţia vicepremierului Liviu Dragnea, făcută în cadrul unei emisiuni televizate, demonstrează clar faptul că factorul politic se implică în mod nepermis de mult în procesul regionalizării. Este evident că intrarea lui Klaus Iohannis în PNL şi, implicit, în USL nu este întâmplătoare, acest lucru favorizând alegerea Sibiului drept capitală a viitoarei regiuni din care va face parte şi judeţul Alba.

În mod cert regionalizarea făcută de USL nu ţine cont de opinia societăţii civile, de părerea mediului academic sau de orice alte considerente de ordin istoric. Spun acest lucru deoarece Alba Iulia surclasează Sibiul la aceste capitole. Nu există niciun interes din partea actualei majorităţi parlamentare faţă de consultarea cetăţenilor în această privinţă. Nici societatea civilă şi nici mediul academic nu sunt luate în considerare.

Nu se ţine cont de importanţa municipiului Alba Iulia pentru istoria naţională, cu atât mai mult cu cât ne aflăm într-o perioadă în care, pe fondul globalizării, statele caută mijloace de afirmare a identităţii naţionale. Orice român ştie ce reprezintă Alba Iulia pentru România. Oraşul Marii Uniri, Alba Iulia este capitala de suflet a românilor şi o Mecca pentru fiecare cetăţean al acestei ţări care îşi respectă istoria şi neamul.

Nu se poate spune acelaşi lucru despre cei care vor să regionalizeze România strict în funcţie de interesele lor politice. Aceşti oameni par să fi uitat că Mihai Viteazul a intrat ca domn al celor trei ţări româneşti în Alba Iulia, că aici istoria se scrie de pe vremea romanilor, că aici s-a înfăptuit cel mai important act din istoria noastră: Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Argumentele sunt multe şi covârşitoare în favoarea municipiului cu cea mai mare cetate din România. Domnul Liviu Dragnea pare să ignore acest argument, fie el şi de ordin economic, şi anume succesul Regiunii Centru în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, în condiţiile în care Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru funcţionează de mulţi ani la Alba Iulia.

În acest context, îi cer demisia domnului Dragnea din funcţia pe care o deţine în cadrul comisiei care se ocupă de regionalizare, cât şi din funcţia de vicepremier, întrucât este evidentă implicarea Domniei Sale în aceste aranjamente politice ale USL-ului pentru a beneficia de o poziţionare politică favorabilă şi nu numai, în contextul aşa-zisei regionalizări.

În ceea ce priveşte acest proces de regionalizare, Alba Iulia are toate drepturile să devină capitală de regiune! Am susţinut şi susţin în continuare acest lucru. Voi continua să lupt din poziţia pe care o ocup pentru ca Alba Iulia să nu piardă această poziţie, deoarece sunt ferm convins că o regiune cu capitala în oraşul Marii Uniri va avea mult mai mult de câştigat.

Vă mulţumesc.

Deputat PDL, Clement Negruţ.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Până la regionalizare mai avem Constituţia.

Domnul deputat Octavian Bot, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Octavian Bot:

"Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti", este o veche zicală românească de care cred că primul-ministru Victor Ponta îşi aduce aminte în fiecare zi de când Traian Băsescu a anunţat organizarea unui nou referendum privind modificarea structurii Parlamentului.

Desigur, în sprijinul acţiunii sale, pe cât de nesăbuită, pe atât de inutilă, Traian Băsescu ne face teoria suveranităţii poporului. Sigur c-o face în stilul său caracteristic, adică prin omisiune. Evident că suveranitatea naţională aparţine poporului român, dar Traian Băsescu uită să spună că ea nu se manifestă numai prin referendum, ci în primul rând se manifestă prin organele sale reprezentative alese, iar Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român.

Aşadar, poporul îşi poate manifesta suveranitatea prin cei pe care i-a trimis în Parlament să-l reprezinte.

Sigur că Traian Băsescu, fără să-şi dea seama, anunţând şi vorbind despre suveranitatea poporului, se plasează în sfera umorului involuntar. A vorbi despre suveranitate naţională, despre suveranitatea poporului de către Traian Băsescu este precum ai vorbi despre funie în casa spânzuratului. Traian Băsescu uită că poporul şi-a manifestat, şi-a exprimat această suveranitate prin referendum, când 7,4 milioane de români i-au spus lui Traian Băsescu să plece de la Cotroceni.

Desigur că referendumul a fost invalidat printr-o uşurinţă cu care Curtea Constituţională a evaluat acest referendum, dar efectele lui morale cred că ar trebui să-l apese puţin pe Traian Băsescu, înainte de a începe să tulbure din nou apele, acum, când se pune problema revizuirii Constituţiei.

Cred că Traian Băsescu, desigur, în stilul său caracteristic, după cum spuneam, nu poate sta liniştit şi încearcă să aducă, din nou, în discuţie această problemă, care este o problemă spinoasă. Nu degeaba Legea referendumului - Legea nr.3/2000 - prevedea, şi mai prevede la art.12 care sunt temele de interes naţional care pot fi aduse în discuţie prin referendum.

Desigur, aici din nou vorbim despre uşurinţa cu care Curtea Constituţională a dat o decizie care dă dreptul preşedintelui să fixeze teme de interes naţional, şi suntem în situaţia în care tot ce-i trece prin cap unui preşedinte devine temă de interes naţional, obligând în acest fel Guvernul să organizeze un referendum cu o temă inadecvată, pentru că tema aceasta a modificării structurii Parlamentului, eu cred că nu ţine de o temă de interes naţional asupra căreia poporul să se exprime prin referendum. Este o temă mult prea tehnică.

De altfel, Traian Băsescu încearcă să manipuleze - şi recunoştea zilele trecute, printr-o declaraţie - că în funcţie de modul în care pui întrebarea poţi să manipulezi. Se referea la exploatarea şi explorarea gazelor de şist, ferindu-se de un astfel de referendum, evident, dar nu se fereşte să susţină că această problemă a modificării structurii Parlamentului, practic, trebuie decisă prin referendum.

Spuneam că este nesăbuită, pentru că este o temă care nu ţine, practic, de exprimarea poporului prin referendum. Este inutilă, pentru că a mai fost organizat un astfel de referendum. Desigur că a fost şi un proiect de lege care a trecut, a fost dezbătut în Parlament şi a fost respins.

Iată că poporul şi-a putut exprima, practic, suveranitatea naţională, dar reprezentanţii poporului au respins această idee. Cred că suveranitatea poporului în această chestiune se manifestă prin referendumul care se va organiza pentru aprobarea revizuirii Constituţiei. Atunci poporul are posibilitatea să spună da, sau nu, revizuirii Constituţiei, aşa încât, cred că Parlamentul, chiar dacă avizul Parlamentului este consultativ, ar trebui să respingă această propunere a lui Traian Băsescu.

Vă mulţumesc. Octavian Bot - deputat PNL.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Ioan Stan.

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor şi domnilor colegi,

S-a vorbit despre recenta vizită a primului-ministru în Germania şi Slovacia ca despre un demers menit să relanseze relaţiile cu aceste ţări, ca parte a politicii europene a României.

Subscriu la acest calificativ atribuit intenţiilor primului-ministru, dar pentru că mi se pare restrictiv, aş vrea să-mi exprim convingerea că ele s-au materializat în mult mai mult.

Ca să putem vorbi de atragerea investitorilor germani ori slovaci în spaţiul românesc trebuie să recunoaştem importanţa transmiterii şi receptării la justă valoare a unui mesaj de stabilitate politică, de creştere economică, de consecventă construcţie legislativă şi, mai ales, de clare intenţii de menţinere a acestor coordonate. Iar Victor Ponta asta a şi făcut în primul rând. A reuşit să demonstreze că între guverne conduse de oameni, care fac parte din familii ideologice diferite, pe baza valorilor şi principiilor europene se pot găsi căile de comunicare menite să conducă spre lămurirea tuturor problemelor ce ar putea afecta relaţiile bilaterale.

Am convingerea că, din acest punct de vedere, putem vorbi despre încă o etapă, clar semnificativă, în efortul primului-ministru de reconstruire a imaginii externe a României. Spun etapă, pentru că ea se succede unora desfăşurate în Franţa, Danemarca, Austria, Italia, Belgia şi Polonia, şi va fi, cu siguranţă, urmată de altele în spaţiul european şi nu numai.

Demonstrând că are capacitatea de a deveni un lider european, Victor Ponta a dovedit că este cea mai potrivită persoană şi pentru consolidarea parteneriatului economic cu Germania. Importanţa acestui demers este argumentată de locul trei pe care, după Olanda şi Austria, Germania îl ocupă din punct de vedere al investiţiilor străine directe (sold ISD). Poziţie construită cu seriozitatea caracteristică de partenerii germani care au realizat dimensiunile potenţialului economic al României şi au recunoscut nivelul de încredere pe care actuala guvernare l-a câştigat pe plan internaţional.

Din acest motiv, putem inventaria în folosul ambelor state investiţii ca cea de 300 milioane de euro realizată de firma Daimler, ca procesul investiţional desfăşurat în România de firma Continental, care a demarat la Timişoara cu un centru de cercetare-dezvoltare având 2000 de angajaţi, într-o investiţie de 20 de milioane de euro pentru început, şi care va atinge în final 575 de milioane de euro.

Putem, de asemenea, adăuga fabrica de componente auto deschisă în anul 2012 de Kirchhoff Automotive la Craiova, investiţia de 43 milioane euro pe care o va finaliza până la sfârşitul acestui an grupul Bosch, cele peste 200 de milioane de euro reprezentând investiţia companiei STEAG în construcţia de parcuri eoliene.

Sunt toate acestea repere de necontestat ale recunoaşterii acelui nivel de încredere de care vorbeam, etape certe ale reconstrucţiei de imagine a României. Rând pe rând, liderii politicii europene încep să recunoască adevărul acasă la el, unde el există, şi nu în discursuri spumegânde la tribunele europarlamentare, ori în declaraţii scrâşnite printre dinţi, la înghesuială, în faţa obiectivelor fotografice menite să demonstreze fotoprezenţa la un eveniment sau altul.

Clădirea şi consolidare unui capital de încredere, pe care să se sprijine relaţiile României în viitorul său european şi mondial, mi se par cele mai importante realizări ale prim-ministrului Ponta în prezenţele domniei sale în afara graniţelor ţării. Consecvenţa în această abordare a politicii externe a României, asigurată de prestaţia profesionistă a premierului, este ceea ce trebuie recunoscut de noi toţi ca garant al recunoaşterii faptului că România începe să aibă un cuvânt de spus în Europa.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumim şi noi, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, pe domnul deputat Amet Varol.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Varol Amet:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Fenomenul inundaţiilor".

Iadul apelor s-a întors, iar în ultimii ani a creat dezastre!

Fenomenul inundaţiilor a început să se repete din ce în ce mai des şi produce pagube însemnate.

Debitele mari de precipitaţii au distrus în ultimele zile multe îndiguiri, drumuri şi au inundat gospodării, terenuri agricole, şi uliţele din localităţi.

Revărsarea apelor care a venit cu debit mare a produs avarii la reţelele electrice, a distrus podeţele, care sunt subdimensionate, a afectat structurile de rezistenţă ale fundaţiilor unor case construite din chirpici.

Ştim că sunt case în sate şi comune care de ani de zile se descurcă fără nici un ban de la guvern sau de la consiliile judeţene, deşi au anumite proiecte de construire a unor poduri mai înalte, dar nu sunt susţinute să obţină finanţări pentru construirea lor.

Sunt câteva date care atestă nevoia lucrărilor de regularizare, de curăţare a pâraielor, a străzilor şi a gospodăriilor afectate de viitură.

Perspectivele de îmbunătăţire a situaţiei României sunt optimiste. Am văzut că procesul de modernizare a României trebuie să continue şi să aibă rezultate chiar şi în satele şi comunele de mici dimensiuni sau plasate în diferite colţuri ale ţării.

Există comunităţi de cetăţeni români care încă se mai luptă cu găsirea unei soluţii pentru accesul la utilităţi minimale. Vorbesc aici de zone întregi care nu au acces la reţeaua de electricitate, de comunităţi care au nevoie de apă şi canal, de şcoli şi grădiniţe care trebuie refăcute.

De aceea, cred că Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice trebuie să întreprindă măsuri mai eficiente pentru preîntâmpinarea acestor fenomene care se repetă ritmic, dar în egală măsură consider că este necesar ca, în momentul de faţă, să configurăm o hartă a nevoilor cetăţenilor din România.

Vă mulţumesc.

Deputat Amet Varol, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Mircia Muntean.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircia Muntean:

"Stop haos - start referendum"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă săptămâna trecută îmi exprimam marea dezamăgire cu privire la modificarea Constituţiei în favoarea unui guvern care apără corupţi şi penali, astăzi voi insista pe aceeaşi linie, cea a nemulţumirilor modificărilor aduse legislaţiei României de actuala majoritate parlamentară.

Daţi-mi voie, domnilor parlamentari, în primul rând să vă reamintesc că dumneavoastră reprezentaţi alegătorii şi aveţi ca principală preocupare realizarea binelui public nu în favoarea domniilor voastre, ci în favoarea lor, a celor mulţi.

În 2009, la referendum, românii - alegătorii majorităţii dumneavoastră - stimată putere, au votat pentru reducerea numărului de parlamentari la 300 şi pentru un Parlament unicameral.

În aceste condiţii, atunci preşedintele României, în anul 2010, a început procesul de revizuire a Constituţiei şi a transmis Parlamentului proiectul care punea în aplicare rezultatul referendumului din 2009. Se pare că dorinţele cetăţenilor au fost astăzi spulberate, căci domniile voastre au trecut la elaborarea unei noi Constituţii, o Constituţie ce instituie legea haosului şi în care, în niciun caz, nu se ţine cont de voinţa poporului de atunci. Asta este atitudinea dumneavoastră, stimaţi colegi, o atitudine care nu cunoaşte nici respectarea statului de drept, o atitudine care refuză punerea în aplicare a voinţei liber exprimate de poporul român, popor care v-a votat şi care şi-a pus toată încrederea în promisiunile dumneavoastră.

Vă reamintesc că Parlamentul îşi exercită mandatul în numele poporului, iar dumneavoastră aveţi o majoritate de 70% în Parlament, şi nu faceţi altceva decât să pătaţi imaginea Legislativului şi să aruncaţi România undeva, foarte departe de democraţie. Un stat democrat nu cenzurează voinţa poporului, astupându-i glasul cu ţărâna propriilor frustrări şi a intereselor corupţilor.

Este de notorietate faptul că, pentru dumneavoastră, stimaţi colegi din USL, sintagma lui Machiavelli "Scopul scuză mijloacele" este deja literă de lege! Toată lumea a remarcat interesele meschine ale Alianţei, care, pentru a-şi împlini propriile dorinţe, a apelat printre altele la modificarea pragului de prezenţă la referendum. Asta, probabil pentru că democraţia românească trebuie să fie "originală", iar majoritatea, în viziunea de astăzi, nu mai este jumătate plus unu, probabil niciun sfert plus unu, probabil în viitor 10% plus unu.

Sunt ironic, bineînţeles, însă lăsând la o parte ironia binemeritată de dumneavoastră, permiteţi-mi să salut iniţiativa preşedintelui de a realiza un nou referendum, cel din 2009. Este cât se poate de firesc. Ori se va renunţa la revizuirea Constituţiei, în forma în care o doreşte USL-ului, ori se va aplica referendumul din 2009, respectându-se legea, ori, mai facem un referendum. De data asta, însă, regulile jocului ar fi deja stabilite de dumneavoastră, căci unii, orbiţi de dorinţa de a pune mâinile şi pe preşedinţia statului, s-au grăbit din nou.

Am o veste proastă pentru toţi: dreptatea va fi până la urmă de partea oamenilor. Deşi aţi încercat din răsputeri să treceţi cu vederea peste referendumul din 2009, vocile a 80% din alegători nu mai pot rămâne neauzite. Oricât de mult vă deranjează, veţi învăţa, stimaţi colegi, să ascultaţi înainte de toate vocile cetăţenilor, nu "strigătele de foame" pentru propriile funcţii ale membrilor de partid!

Ca şi concluzie, cu stupoare constat, stimaţi domni ai puterii, că sunteţi mai mult decât atipici, întrucât dumneavoastră nu aţi fost loviţi de criza economică globală, ci de o incredibilă criză a bunului-simţ.

Deputat PDL - Mircia Muntean - Circumscripţia nr.22 - Colegiul nr.6 - Hunedoara.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul deputat Ştefan Burlacu, din partea Grupului parlamentar al PP-DD.

Domnul Ştefan Burlacu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică intitulată "De ce nu se mai fac dezinfecţii în spitale?"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ministerul Sănătăţii lucrează la strategii prin care peste 10 ani să crească salariile medicilor rezidenţi, peste 20 de ani să mărească salariile tuturor medicilor din România, iar peste 30 de ani să asigure protecţia sănătăţii tuturor românilor. Dar cu generaţia actuală, ce are de gând să facă Ministerul Sănătăţii?!

Declaraţia politică de astăzi este rezultatul unei constatări personale, în urma unui tratament făcut de mama mea în spitalele româneşti, constatare întărită şi de nemulţumirea cvasigeneralizată, atât a pacienţilor, cât şi a personalului medical, legată de faptul că, deoarece nu se mai fac dezinfecţii în spitale, s-a dezvoltat o bacterie, clostridium difficile, foarte periculoasă pentru sănătatea bolnavilor, în special a celor în vârstă şi a copiilor, iar cei în măsură să facă ceva, în speţă Ministerul Sănătăţii, sunt indiferenţi.

Ce mă intrigă este că, deşi fenomenul este cunoscut, nimeni nu ia nici o măsură. Ba, mai mult, se fac unele economii pe termen scurt, dar consecinţele negative sunt foarte mari pe termen lung.

Doamnelor şi domnilor colegi, mor oamenii cu zile în spitale din această cauză!

Ca membru al Comisiei pentru sănătate, m-am documentat în privinţa bacteriei şi am aflat că este foarte răspândită în spitalele din întreaga lume şi că este responsabilă de producerea colitei pseudomembranoase şi a diareei induse de antibiotice. Clostridium difficile vizează în mod deosebit persoanele vârstnice şi pacienţii imunodepresivi, care reprezintă categoriile cele mai susceptibile de a dezvolta colita.

Doamnelor şi domnilor.

Cum intenţionează să pună capăt răspândirii acestei bacterii Ministerul Sănătăţii?

Vă mulţumesc.

Ştefan Burlacu - deputat PP-DD - Ilfov.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Toader Dima.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Toader Dima:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Cultura este o prioritate de dezvoltare a judeţului Vaslui. E nevoie însă de fonduri şi de susţinerea proiectelor".

Se doreşte un sprijin pentru cultura judeţului Vaslui, pentru păstrarea patrimoniului şi mai buna punere a lui în valoare. Într-un judeţ cu multe resurse umane şi mai puţine resurse naturale, domeniul culturii poate reprezenta un factor de dezvoltare. De altfel, un studiu realizat la nivel local nu cu mult timp în urmă, la comanda Consiliului Judeţean Vaslui, arată că 40 la sută dintre cei chestionaţi sunt de părere că una dintre priorităţile de dezvoltare pentru acest judeţ o reprezintă cultura.

Pe teritoriul judeţului Vaslui există o mulţime de mărturii arheologice, etnografice, folclorice, locuri şi monumente istorice. Cercetările arheologice au scos la iveală dovezi ale existenţei aşezărilor din perioada paleoliticului, din epoca neolitică şi din perioada epocii bronzului. De asemenea, vestigiile descoperite sunt dovezi concrete despre existenţa civilizaţiei dacice pe teritoriul judeţului Vaslui.

Pe aceste baze, Ministerul Culturii a inclus în lista monumentelor istorice nu mai puţin de 438 de astfel de obiective de pe raza judeţului. În Vaslui există 10 muzee şi un teatru cu aproximativ 300 de locuri. Cultura judeţului Vaslui este promovată, de asemenea, prin intermediul reţelei de biblioteci, reţea care cuprinde în structura sa 81 de biblioteci comunale, 2 biblioteci orăşeneşti, 2 municipale şi o bibliotecă judeţeană. În 81 de comune există cămine culturale, dar 25 de clădiri au nevoie de ample lucrări de reabilitare, modernizare şi dotare. Toate cele 5 oraşe şi municipii din judeţ au case de cultură, dar cele din Vaslui, Bârlad şi Huşi necesită, de asemenea, fonduri pentru reabilitarea şi modernizarea lor.

Domnule ministru al culturii,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Daţi-mi voie să fac acum referire, în declaraţia mea politică, la obiectivele din domeniul culturii care se găsesc în municipiul Huşi. Vorbesc mai ales de muzeul municipal Huşi, care funcţionează într-o clădire monument istoric, ridicată în anul 1880. Muzeul are un patrimoniu de mai mult de 6.700 de bunuri cultural - mobile, care cuprind lucrări de artă decorativă, arte plastice, arheologie, numeroase documente şi colecţii de numismatică.

Din păcate, muzeul are probleme care ţin de structura sa fizică. În anul 1993, în clădire a fost depistat atacul unei ciuperci (merulius lacrymans), care afectează tot ce înseamnă lemn. Din această cauză, expoziţiile permanente ale muzeului din Huşi au fost desfiinţate, iar patrimoniul muzeal a fost depozitat. Acest lucru a însemnat văduvirea locuitorilor şi turiştilor de posibilitatea de a vedea cu ochii lor dovezile istorice din zonă, dar şi colecţiile de artă. La acea vreme, clădirea muzeului din Huşi era trecută în lista monumentelor istorice la categoria B, adică era monument de arhitectură, iar acest lucru a însemnat că nu a putut beneficia de finanţare din partea Ministerului Culturii.

Situaţia s-a schimbat în 2005, odată cu modificarea criteriilor de clasificare, astfel că muzeul din Huşi a fost trecut la categoria A, adică monumente istorice. Din acel moment a fost întocmit studiul de fezabilitate pentru consolidarea şi restaurarea clădirii, iar mai târziu şi proiectul aferent. Lucrările au început în octombrie 2006, iar între anii 2007 şi 2009, Ministerul Culturii a asigurat finanţarea necesară. Au existat însă lipsuri importante în întocmirea proiectului, astfel că lucrările au fost de multe ori întrerupte pentru lungi perioade de timp.

În 2010, cu ajutorul unor substanţe speciale, ciuperca a fost îndepărtată în totalitate, iar lucrările au continuat, în funcţie de finanţare, până în august 2012.

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Refacerea clădiri muzeului municipal din Huşi a costat până acum 2 milioane de lei. Suma înseamnă că lucrările de consolidare şi restaurare au fost executate în proporţie de 65%. Pentru finalizarea proiectului mai este însă nevoie de alţi bani, iar specialiştii estimează că e vorba de 1,2 - 1,3 milioane de lei.

Ministerul Culturii a alocat pentru anul 2013 suma de 2 milioane de lei pentru tot judeţul Vaslui. Nevoile însă sunt mari şi obiectivele prioritare sunt multe. Ştiu că banii de la buget sunt cheltuiţi cu economie, cu înţelepciune şi în funcţie de importanţa obiectivelor. Iar în judeţul Vaslui nu sunt puţine.

Aş aminti, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, şi de intenţia autorităţilor de specialitate din domeniul culturii vasluiene, de înscrierea în Planul Naţional de Restaurare a trei monumente istorice - Ansamblul Mănăstirii Pârveşti, din secolul XIX; Biserica de lemn "Sfântul Nicolae" a fostului schit Strâmba, din comuna Puieşti, atestată din 1670, şi Biserica de lemn "Sfântul Gheorghe" a fostului schit Lipovăţ, datată 1626. Aceste biserici din lemn sunt specifice judeţului Vaslui, dar, din păcate, puţine sunt incluse în proiecte de conservare şi restaurare.

Astfel de monumente reprezintă o şansă de a face mai cunoscut judeţul Vaslui, care ar putea fi inclus în tururi şi trasee turistice specifice, o şansă pentru dezvoltarea unei regiuni, aşa cum spuneam, bogate în resurse umane, dar destul de vitregită în ce priveşte partea materială.

De aceea, vă rog să mă sprijiniţi în demersul meu, care ar însemna, în viitor, un plus de bunăstare pentru oamenii din zonă. Să nu uităm că turismul înseamnă bani, bani care în bună parte rămân la faţa locului şi pot produce plusvaloare. Acesta este motivul pentru care vă cer sprijinul pentru o acţiune comună a Executivului şi a parlamentarilor.

Vă mulţumesc.

Deputat Dima Toader - Circumscripţia electorală nr.9 - Vaslui, Colegiul uninominal nr.6.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc.

Invit la microfon pe doamna deputat Carmen Hărău, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Am rugămintea la dumneavoastră, să încercăm să fim mai sintetici, pentru că mai avem mulţi colegi, şi aş vrea ca fiecare dintre dumneavoastră să aibă posibilitatea să vorbească în plen.

Mulţumesc, doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O să încerc să respect timpul. O să fie complicat, pentru că este vorba de o problemă deosebit de importantă, care poate sprijini baza economică a României sau o poate dinamita.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Gazul metan românesc trebuie să folosească românilor!"

Acum câteva săptămâni, de la aceeaşi tribună, vă anunţam, transmiteam un mesaj dramatic din partea hunedorenilor, în legătură cu Legea nr.220/2008 privind subvenţiile acordate investitorilor din energia verde.

Încep prin a mulţumi tuturor colegilor parlamentari, membrilor Guvernului, pentru că au făcut modificarea necesară în şedinţa de Guvern din 4 iunie 2013, tuturor celor care ne-au ajutat, în numele hunedorenilor vă suntem recunoscători, vă sunt recunoscătoare, pentru că în această şedinţă de Guvern, prin ordonanţa care a fost atunci emisă s-a aşezat pe baze mult mai echitabile relaţia între investitorii din energia verde şi consumatorii finali din economia României.

Mi-a ajuns pe masă, la cabinetul parlamentar, de astă dată o altă problemă, aparent dramatică, din partea sindicatelor, Cartel Alfa, mai precis, şi a Patronatelor din domeniu privind liberalizarea preţurilor la gaze naturale.

În data de 22 ianuarie 2013 a fost adoptată de către Guvernul nostru, al USL, hotărârea nr.22 privind stabilirea preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă, pentru piaţa reglementată de gaze naturale.

Acest act normativ emis în baza unor înţelegeri prost făcute de către Guvernul Boc, în forurile europene, a stabilit, de fapt, calendarul de eliminare treptată a preţurilor reglementate la gazele naturale din producţia internă. Sindicatele din zonă şi Patronatul susţin la unison, efectuând calcule pe care mi le-au prezentat în acest sens, că prin aplicarea noilor preţuri la gazele naturale din producţia internă, aceasta va provoca faptul că în luna octombrie 2014 preţul gazului metan din producţia internă va fi cu 160% mai mare faţă de luna ianuarie 2013, ceea ce ruinează mare parte din industriile în care ponderea gazelor naturale reprezintă între 30 şi 75%.

De exemplu, în industria construcţiilor de maşini, în cea metalurgică, în care profitul mediu este de 5% din cifra de afaceri, creşterile preţului gazelor naturale vor conduce la eliminarea de pe piaţă a producătorilor români, ieşind din competiţie pe motive de preţ.

Acelaşi lucru se va întâmpla în industria chimică, în industria sticlei şi ceramicii. Începând cu luna aprilie 2013, costurile de producţie cresc trimestrial cu circa 3%, iar din ianuarie 2014, cu o medie de circa 7,8%. La fel ca acum câteva săptămâni, vorbind despre energie verde, apelez la înţelepciunea dumneavoastră, colegi USL, să facem astfel încât să folosim gazul natural românesc în interesul românilor, renegociind - aşa cum domnul prim-ministru a făcut şi-i mulţumesc pentru lucrul acesta - în Uniunea Europeană clauze deja semnate pentru a nu-i ruina pe români.

Şi, în plus faţă de lucrul acesta, vreau să vă aduc la cunoştinţă că, în şedinţa comună a Comisia industriei şi de buget, finanţe, în care s-a prezentat de către ANRE raportul de către domnul preşedinte Gavrileţ, am solicitat în mod expres o analiză pe puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi riscuri ale sistemului energetic naţional din perspectiva apărării interesului economic al României.

Stimaţi colegi,

Indiferent de expertiza dumneavoastră, mi se pare - asta este convingerea mea şi vă rog frumos să reflectaţi la aceasta - de datoria fiecăruia dintre noi să ne implicăm într-o problemă atât de nevralgică cum este aceea a politicii energetice ca reprezentanţi ai oamenilor care ne-au trimis aici.

Citez din comunicatul comun patronat şi sindicate din ramură - deci este citat: "Dacă până în anul 2000 Fondul Monetar Internaţional era singura instituţie financiară care lua decizii aberante şi antisociale, azi organismele financiare ale Uniunii Europene merg mână în mână, protejând marile companii, care, în parte, aparţin unor state din Europa de Vest, distrugând sistematic şi calculat industria statelor din Europa de Est."

Iacătă ce spun patronate şi sindicate de ramură. Nu putem să ignorăm această afirmaţie anti-Uniunea Europeană, antioccidentală, care nu este de luat sub beneficiu de inventar şi nu este de tratat superficial. Va trebui să dialogăm, să explicăm, s-o înlăturăm prin dialog şi nu numai prin dialog, prin fapte adaptate acestor nevoi.

Închei prin a vă mulţumi pentru atenţie şi a vă mulţumi respectuos din nou în numele hunedorenilor.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Florin Secară.

Domnul Florin Mihail Secară:

Bună ziua, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică: "Cui îi este frică de popor?"

De la demararea procedurilor de organizare a unui referendum pe tema structurii Parlamentului României şi a numărului de reprezentanţi în această structură a democraţiei româneşti, nu puţine au fost vocile răguşite care au strigat, din toţi plămânii, că "ştim noi mai bine ce vrea poporul sau mai bine decât poporul însuşi." În această logică, nu m-ar mira să aud şi "Ce ne mai trebuie alegeri?" sau "Pentru ce ne mai trebuie legi?"

Recunosc că nu puţină mi-a fost mirarea văzând atâta spaimă în legătură cu dreptul suveran al poporului român de a se pronunţa asupra problemelor de interes naţional. După ce am privit mai atent am înţeles şi cine erau cei care se temeau de popor. Erau chiar aceia care, în urmă cu jumătate de an, au fost învestiţi cu o enormă încredere, încredere de care, în numai câteva luni, şi-au bătut joc. Sunt aceiaşi care promiteau "România bunului-simţ", dar care, în definitiv, s-au demonstrat cei mai mari inamici ai unei modernizări reale a statului român. Sunt aceiaşi care n-au acceptat niciodată voinţa românilor exprimată în rezultatele referendumului din 2009 şi care, acum, încearcă să revizuiască normele constituţionale după deviza "prin noi înşine".

Stimaţi colegi,

Cei cărora le este frică de popor sunt cei care nu au fost cinstiţi cu poporul român, iar astăzi le este teamă ca minciunile promovate cu atâta înverşunare în campania electorală să nu se întoarcă ca un bumerang împotriva lor. Cei cărora le este teamă de consultarea populară sunt cei care de un an de zile consideră că statul sunt ei, o concepţie pe care o credeam apusă la Revoluţia franceză din secolul al XVIII-lea.

Cei care se tem de răspunsul poporului nu înţeleg sensul şi rolul democraţiei, căci demos nu înseamnă nici PSD, nici PNL şi nici PC, ci înseamnă popor şi respectarea voinţei sale. Deciziile democratice se legitimează numai prin voinţa poporului. Deciziile democratice nu se legitimează prin mofturile unui veşnic pretendent la preşedinţie.

USL a demonstrat că nu dă doi bani pe popor, pe voinţa acestuia, pe dezideratele şi năzuinţele sale. A desconsiderat referendumul din 2009 şi o va face şi în anul 2013. Şi-a bătut joc de iluziile deşarte pe care le-a furnizat românilor.

USL a pornit un mariaj bazat pe minciună cu poporul român, un popor care, deşi i-a acordat mai multe luni de miere, acum nu mai este dispus nici la manipulare prin televiziuni de partid, nici la pomeni electorale josnice.

Aceasta este în realitate adevărata teamă a USL, de a asculta şi de a respecta voinţa poporului.

Vă mulţumesc.

Deputat PDL de Vrancea, Florin Secară.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Sorin Stragea.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Băsescu, cacealmaua referendumului şi Constituţia - ediţie revizuită"

Astăzi Băsescu zice: "Am şi o altă îngrijorare: dacă un referendum poate fi considerat un simplu sondaj. [...] Cred că sondajele sunt pentru casele de sondaj, iar referendumul exprimă suveranitatea poporului, aşa cum se spune în Constituţie. Este una din marile mele îngrijorări şi voi reacţiona decent, dar voi reacţiona la neluarea în considerare a referendumului din 2009."

Aflat pe valul simpatiei populare, domnul Băsescu a dorit, în 2009, un parlament unicameral şi maximum 300 de parlamentari, populismul celor două chestiuni îndeplinindu-l cu vârf şi îndesat.

Marea majoritate a populaţiei s-a pronunţat în favoarea Parlamentului unicameral şi a votat reducerea numărului de parlamentari la 300, prezenţa fiind de 50,9%.

Aici aş vrea să fac câteva precizări, pentru că se face trimitere, în mod obsesiv, la referendumul din 2009.

Acel referendum n-a fost un referendum de sine stătător, a fost un referendum adăugat pe lângă alegerile din 2009 pentru Preşedinţia României. A fost un referendum care n-a întrunit cele mai elementare condiţii legale, inclusiv mult invocata Comisie de la Veneţia, acest organism al Uniunii Europene, s-a pronunţat în sensul că nu a fost popularizat, oamenii, practic, au votat în necunoştinţă de cauză.

De asemenea, am avut referendum în 29 iulie anul trecut, când ştiţi că marea majoritate a populaţiei s-a pronunţat pentru plecarea preşedintelui. Or, invocăm suveranitatea; în acest caz n-a mai fost vorba de suveranitatea marii majorităţi a românilor şi cred că, în orice ţară civilizată - şi nu numai - din Uniunea Europeană, chiar şi într-o ţară bananieră, preşedintele, în această situaţie, şi-ar fi dat demisia de onoare.

Ca să nu mai vorbim de acest număr - într-adevăr mare - de parlamentari, şi colegii de la PDL îl invocă mereu, dar să nu uite că actuala coaliţie, în primăvara anului 2012, a modificat legea şi a spus în mod foarte clar: câştigătorii colegiilor câştigă mandatul. Eram în norma europeană şi, în această acţiune de revizuire a Constituţiei, vreau să vă spun că este prevăzut în mod expres la Camera Deputaţilor un număr de maximum 300 de persoane, deşi acest lucru ar trebui să se regăsească în Lega de organizare a alegerilor în funcţie de numărul populaţiei.

În condiţiile în care au atacat la Curtea Constituţională preşedintele şi cu colegii de la PDL, din păcate, această instituţie atât de importantă a luat şi ia în continuare decizii politice, şi nu juridice, astăzi, stimaţii colegi nu s-ar mai fi regăsit în Parlament, ci se uitau la televizor sau propunerile lor le făceau forumului constituţional. Şi apropo de forumul constituţional, să ştiţi că 45 din amendamentele forumului au fost luate în considerare de Comisia pentru revizuire, forum care a mers în toată ţara.

Deci am ţinut şi ţinem cont de voinţa poporului.

Responsabilitatea organizării unui referendum al cărui răspuns era dinainte cunoscut revine organizatorilor, preşedintelui şi majorităţii de atunci, iar aceştia sunt obligaţi să indice motivul pentru care l-au făcut şi să deconteze cheltuielile acestuia, ştiut fiind faptul că acel referendum nu se regăsea în procedura legislativă de modificare a Constituţiei. Era un simplu sondaj.

Susţin cu tărie că nu interesul popular a fost miza principală, ci sporirea şanselor domnului Băsescu în alegerile prezidenţiale. În plus, reducerea numărului de parlamentari urmărea scoaterea din joc a PNL, rămas în afara coaliţiei guvernamentale PSD-PDL-UDMR, iar renunţarea la Senat, camera decizională instituită pe vremea lui Al.I. Cuza şi desfiinţată de bolşevici în 1946, convenea de minune jocurilor de putere ale preşedintelui.

Ultimul referendum, cel pentru demiterea preşedintelui, a arătat că aşezările noastre democratice sunt şubrede, iar aventurierii politici îşi pot impune voinţa, indiferent de consecinţe. Cert este că şi aici, de această dată, voinţa populară n-a contat.

Necazul cel mare e că referendumul, ca principală formă de manifestare a democraţiei, a fost total compromis, deoarece ultimele rezultate nu au fost luate în seamă. Şi, ca urmare, greşeşte cine-şi închipuie că se va mai realiza vreodată cvorumul, indiferent ce problemă presantă va avea societatea românească de rezolvat.

Se ştie că alte instrumente politice de importanţa referendumului nu sunt, iar viitorul ne scoate în cale noi provocări.

Astfel, va avea loc referendumul pentru confirmarea situaţiei Parlamentului unicameral şi a numărului de 300 de deputaţi şi, cel mai important, plebiscitarea noii Constituţii, cu tot cu regionalizare.

Anul 2013 va avea nevoie de cel puţin două referendumuri şi un plebiscit: anularea sau confirmarea situaţiei Parlamentului unicameral şi a numărului maxim de 300 de deputaţi, decizia populară asupra formei de guvernământ, republică ori monarhie, şi plebiscitarea noii Constituţii cu tot cu regionalizare.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD, Sorin Stragea, Colegiul nr.7, Timiş.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe doamna deputat Camelia Bogdănici.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa!

Declaraţia politică se intitulează: "Minciună sau neglijenţă"

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Zilele acestea, domnul Eugen Nicolăescu a ţinut morţiş să fim spectatorii unui nou episod din circul fără de sfârşit care s-a instalat, odată cu Domnia Sa, la Ministerul Sănătăţii. După ce ne-a arătat că minciuna, neprofesionalismul şi promisiunea sunt lucrurile pe care le stăpâneşte cel mai bine, acum domnul ministru Nicolăescu, insistă să ne demonstreze cu fapte concrete că aşa stau lucrurile.

În luna martie a.c., în timp ce domnul ministru era preocupat de desfiinţarea direcţiilor de sănătate publică şi a caselor judeţene de asigurări de sănătate, în Ministerul Sănătăţii se trimiteau circulare imperative prin care instituţiile din subordine erau obligate să se conformeze deciziilor luate de minister. Numai că domnul ministru susţine acum că nu ştia de acele circulare. Este greu de crezut că Domnia Sa nu ştia. Inspectorii care au efectuat controlul cu privire la această problemă au arătat că, la 23 martie 2012, între Ministerul Sănătăţii şi Adi Com Soft SRL a fost încheiat un contract de furnizare a unui program informatic de contabilitate la nivel central, în valoare de 78120 lei, iar ulterior, în februarie 2013, furnizorul a transmis ministerului o ofertă prin care a propus punerea la dispoziţia acestuia, gratuit, a unui număr de 300 licenţe pentru un program similar, dar destinat instituţiilor din subordinea ministerului. După puţin timp însă gratuitatea softurilor a căpătat nuanţe financiare, astfel că programele puse la dispoziţie gratuit de această firmă trebuiau să facă obiectul unui contract de mentenanţă plătit de către toate unităţile din subordinea ministerului.

Din datele problemei reiese că domnul Nicolăescu cunoaşte foarte bine această firmă, încă din anul 2012, iar la baza prieteniei ministerului cu această firmă s-ar afla nişte contracte plătite de către contribuabili cu bani grei. Nu poate veni acum, când presa clocoteşte pe acest subiect, să ne spună că habar nu avea de nimic şi că alţii sunt responsabili de aceste nereguli. Pe de altă parte, este greu de crezut că directorii din cadrul Ministerului Sănătăţii acţionează ignorând totalmente conducerea ministerului. Este regretabil, domnule ministru, că aflaţi odată cu opinia publică despre ceea ce se întâmplă în ministerul pe care îl conduceţi.

Consider că nu este cazul să reamintesc faptul că sunteţi de formaţie economist, ceea ce face această întâmplare impardonabilă. Este inadmisibil să clacaţi chiar şi în domeniul dumneavoastră!

Deputat de Iaşi, Camelia Bogdănici.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe doamna deputat Sonia-Maria Drăghici.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Parlament unicameral sau bicameral pentru România".

Are România nevoie de un parlament unicameral? Este instituţia parlamentară una cu adevărat costisitoare? Care sunt cauzele dominaţiei puterii executive asupra celei legislative? Sunt câteva dintre întrebările pe care şi le pun deopotrivă politicieni, analişti politici, jurişti şi chiar simpli cetăţeni.

Discuţiile privind structura Parlamentului României au la bază o multitudine de cauze, o parte fiind legate de evoluţia procesului de democratizare a ţării, altă parte fiind cauzate de analiza costurilor necesare susţinerii parlamentarismului românesc. Din nefericire, o a treia sursă de dispute are la bază lupta politică, adică exact cea care trebuie ţinută sub control legislativ, pentru a se asigura separaţia puterilor în stat şi alternanţa la guvernare, cele două premise importante pentru consolidarea democraţiei unei ţări.

Ceea ce ştim este că parlamentele naţionale europene au cunoscut, de-a lungul istoriei lor, mai multe reforme şi transformări, unele dintre ele ajungând, într-adevăr, în zilele noastre, să fie unicamerale. În cazul statelor din Uniunea Europeană, cele mici ca suprafaţă sau număr de locuitori s-au orientat spre un parlament unicameral (Grecia, Portugalia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Lituania, Letonia şi Estonia), toate având sub jumătate din populaţia României.

Dintre ţările cu un standard de viaţă mai ridicat, doar Suedia, Danemarca, Finlanda şi Luxemburg au parlament unicameral, dar populaţii mult sub cea a României.

În toate celelalte ţări ale Uniunii Europene, parlamentele naţionale sunt bicamerale, numărul de parlamentari raportat la populaţie depăşind cu mult situaţia din România, chiar şi după scrutinul din noiembrie 2012.

Deputaţii şi senatorii din Comisia privind revizuirea Constituţiei au respins amendamentul formulat de grupurile parlamentare ale PDL, potrivit căruia "Parlamentul este alcătuit dintr-o singura Cameră". Argumentele invocate au fost multiple, susţinerea parlamentului bicameral având la bază tradiţiile istorice ale parlamentarismului, necesitatea dublei lecturi a textelor de lege, accesul mai bun al minorităţilor la procesul legislativ, necesitatea creşterii puterii legislativului faţă de executiv.

În ultimii ani, am constatat însă nu numai tendinţa de minimalizare a puterii legislative, ci şi cea de denigrare a Parlamentului, prin discreditarea membrilor săi, fenomene ce nu converg spre o evoluţie democratică a politicii româneşti.

Manevrele de forţare a instituirii sistemului monocameral nu sunt de natură a convinge persoanele cu o cultură politică reală de avantajele acestuia pe termen lung. De altfel, consultarea marii mase a populaţiei prin referendum nu va putea să se bazeze pe o reală cunoaştere şi înţelegere a sistemului legislativ, referendumul consultativ având, de fapt, rolul de a consolida o opinie preformată a conducătorilor privind o situaţie decizională dificilă, în care populaţia doar cunoaşte mai bine realităţile vieţii cotidiene şi nevoile sale în viitor.

Aş dori ca deciziile viitoare de evoluţie democratică a ţării să fie luate în cunoştinţă de cauză, iar platformele de discuţie şi comunicare pe această temă să aibă loc numai în prezenţa specialiştilor în drept constituţional şi a liderilor politici.

Inversarea sistemului de valori, criza morală, corupţia şi demonetizarea valorilor societăţii nu trebuie să ajungă până la vârful democraţiei româneşti. Abordarea celor mai importante probleme ale ţării trebuie să fie matură şi responsabilă, pentru a ne creşte sentimentul de stimă naţională, atât în ochii propriilor cetăţeni, cât şi în comunitatea europeană.

Repetarea referendumului consultativ privind structura Parlamentului României, atât timp cât există o viziune clară în proiectul noii Constituţii faţă de acest aspect, pe lângă faptul că implică eforturi financiare nejustificate şi mari, constituie o eroare politică şi nu reprezintă un act esenţial de propăşire democratică a României.

Probabil că, în viitor, surâsul condescendent al istoriei va sancţiona stângăciile evoluţiei politice a României postdecembriste, dar avem, totuşi, datoria să ne asigurăm că generaţiile viitoare vor zâmbi.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, doamnă deputat.

Invit la microfon pe domnul Kereskényi Gábor, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Kereskényi Gábor:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Se pregăteşte jefuirea patrimoniilor locale".

În data de 4 iunie 2013, s-a adoptat tacit de către Camera Deputaţilor modificarea Legii nr.215/2001 privind administraţia publică locală.

Cea mai importantă modificare a acestei legi este la art.45 alin.(2), prin care s-a stabilit că hotărârile consiliilor locale care vizează administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale se pot adopta cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie, şi nu cu votul a două treimi din numărul acestora, cum era până acum.

Practic, prin această modificare, s-a dat drumul la jefuirea domeniului public. Practic, domeniul public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale este lăsat pe mâna unor majorităţi politice interimare, care azi sunt, mâine nu.

Domeniul public a fost marea victimă a capitalismului clientelar. Oricum, legea privind domeniul public este proastă, dar prin modificarea Legii nr.215/2001 se legiferează arbitrarul şi bunul-plac al unor aleşi locali, dintre care unii au ajuns să reprezinte comunitatea de multe ori întâmplător.

O lege care are numai reglementări generale de principiu şi apoi dă nişte exemple, în loc să facă precizări clare, este o lege deficitară, o lege care a deschis poarta tuturor abuzurilor posibile.

Asistăm, practic, la reeditarea marelui jaf produs asupra domeniului public de la începutul anilor ’90, iar acum în vizor este patrimoniul comunelor, oraşelor şi judeţelor.

Este revoltătoare, de asemenea, şi modificarea prin care preşedintele Consiliului judeţean preia atribuţia consiliului de a numi, sancţiona şi a dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau a raporturilor de muncă, pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean.

Cu toate aceste modificări se doreşte, astfel, slăbirea puterii deliberative în favoarea puterii executive, un lucru visat de mult de baronii USL.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Mihai Baltă.

Domnul Mihai Baltă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Declaraţia de la Ottawa - bilanţ şi perspectivă".

Adoptată în unanimitate de către participanţii la Conferinţa pentru promovarea relaţiilor dintre UNESCO şi parlamentari - reprezentanţi ai Uniunii Interparlamentare, ai asociaţiilor parlamentare regionale, ai Comisiilor Naţionale UNESCO - Declaraţia de la Ottawa a creionat, acum zece ani, direcţiile principale de acţiune comună la început de mileniu, şi anume:

• continuarea eforturilor UNESCO de a insufla o dimensiune parlamentară programelor sale şi convergenţa acestora cu acţiunea parlamentară;
• cooperarea dintre UNESCO şi parlamentari pentru a răspunde provocărilor sociale şi etice cu care se confruntă comunitatea globală;
• colaborarea în realizarea unor proiecte UNESCO în domenii precum educaţia pentru toţi, promovarea pluralismului, dialogul intercultural şi recunoaşterea diversităţii culturale, apă şi ecosisteme, etica ştiinţei şi tehnologiei, în special bioetica, şi provocările societăţii cauzate de sărăcie;
• conştientizarea necesităţii unui dialog susţinut şi continuu între parlamentari şi UNESCO în promovarea şi formularea politicilor bazate pe realităţi şi dovezi şi realizarea unui consens privind abordările inovative în toate domeniile de activitate;
• realizarea unor convergenţe tot mai mari între UNESCO şi Uniunea Interparlamentară, în plan regional şi internaţional;
• promovarea acţiunilor UNESCO în cadrul programelor legislative ş.a.m.d.

UNESCO poate oferi expertiză internaţională pentru diverse domenii, parlamentarii urmând să elaboreze legi şi să ratifice convenţii în domenii-cheie, cum ar fi educaţie, etică şi cunoaştere, diversitate culturală, apă şi ecosisteme, bioetică etc.

Ca semnatar al acestei declaraţii, acum, la zece ani de la semnarea declaraţiei, cred că acest potenţial a fost insuficient investigat şi valorificat, iar o analiză corectă şi realistă e necesară pentru următorii paşi pe care trebuie să-i parcurgem în cooperare, în parteneriat între UNESCO şi Parlamentul nostru, Parlamentul României, în adoptarea unei legislaţii dinamice, flexibile, educaţionale, permisive unei dezvoltări durabile.

Baltă Mihai, deputat, Colegiul nr.5, Botoşani.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon pe doamna deputat Tamara Ciofu.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Obiectul declaraţiei mele de astăzi este: "Creşterea gradului de conştientizare a problemelor justiţiei juvenile în spaţiul public şi promovarea reformei legislative şi programelor de prevenire a delincvenţei juvenile în România".

Stimaţi colegi,

Distinşi parlamentari,

Tendinţele de creştere a fenomenului de delincvenţă juvenilă în România reprezintă un aspect acut şi problematic ale cărui efecte nu pot fi ignorate nici de jurişti, sociologi sau psihologi, nici de factorii cu funcţii de răspundere în domeniul aplicării legilor şi al sancţionării şi resocializării minorilor delincvenţi.

Pentru acest motiv, eforturile noastre ca parlamentari şi ale practicienilor din acest domeniu trebuie să urmărească atât identificarea cauzelor şi condiţiilor care generează delincvenţa juvenilă în contexte şi medii socioculturale diverse, cât şi elaborarea unor programe de prevenire socială şi penală şi de tratament al minorilor care au comis fapte penale. Aplicarea măsurii închisorii şi, implicit, a privării totale de libertate a minorilor delincvenţi este considerată ca fiind ultima soluţie şi aplicată doar pentru delicte deosebit de grave.

Dincolo de cauzalitatea delincvenţei juvenile şi de intensitatea ei sporită, determinată de o serie de factori şi condiţii ce ţin de scăderea solidarităţii sociale şi diminuarea controlului comunitar, accentuarea fenomenului de sărăcie, disoluţia unor instituţii cu rol de socializare, creşterea numărului de familii şi copii defavorizaţi, evoluţia delincvenţei juvenile a fost influenţată, într-o oarecare măsură, de sistemul de sancţiuni prevăzut pentru minorii care săvârşesc fapte penale.

Alternativele la detenţie sunt rareori folosite, iar instituţiile de detenţie sunt adesea situate la mari distanţe de familiile şi domiciliile minorilor.

Sistemul penal sancţionează, în general, minorii delincvenţi prin internarea lor într-o instituţie de profil, centru de reeducare sau penitenciar.

Pe lângă funcţia custodială, instituţiile penale au şi rolul de a resocializa şi reda societăţii pe cei care, la un moment dat, au încălcat legea penală. Atitudinea punitivă a oficialităţilor, vulnerabilitatea minorilor în instituţiile pentru adulţi şi lipsa conştientizării de către publicul larg şi a interesului pentru aceste probleme face dificilă dezvoltarea altor opţiuni.

În prezent, în România, există cinci centre de reeducare şi penitenciare pentru minori şi tineri. Centrul de Reeducare Buziaş, judeţul Timiş, Centrul de Reeducare Târgu Ocna, judeţul Bacău, Penitenciarul Găeşti, judeţul Dâmboviţa, Penitenciarul pentru minori şi tineri de la Tichileşti, judeţul Brăila, şi Penitenciarul pentru minori şi tineri din Craiova.

În calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi de preşedinte al Comisiei pentru egalitate de tratament şi nediscriminare, apreciez că este necesar ca, în perioada următoare, să facem o evaluare a situaţiei actuale a posibilităţilor de formare profesională a minorilor aflaţi în centrele de reeducare şi penitenciarele din România, precum şi a calităţii actului educaţional şi recuperator în aceste instituţii. Acest lucru serveşte la identificarea nevoilor reale de pregătire profesională a acestora şi la dezvoltarea activităţii de prevenire a delincvenţei juvenile din România, care este încă caracterizată de o serie de deficienţe, blocaje instituţionale şi, mai ales, lipsă acută de resurse. În acest sens, vă propun formarea unei comisii în vederea realizării unor vizite la centrele de reeducare a minorilor şi a penitenciarelor menţionate pentru colectarea informaţiilor necesare conceperii şi dezvoltării unor programe de prevenire a delincvenţei juvenile, astfel încât prioritară să nu fie acţiunea de eliminare a efectelor, ci eradicarea cauzelor acestei probleme.

În momentul de faţă, în centrele de reeducare şi penitenciarele din România sunt cuprinse meserii considerate ca având căutare, calificarea profesională făcându-se în funcţie de acest criteriu şi mai puţin se iau în considerare opţiunile şi abilităţile personale.

Consider că administraţia fiecărui centru de reeducare şi penitenciar trebuie să coroboreze opţiunile minorilor cu planul-cadru de pregătire profesională. De asemenea, este nevoie de implicarea de specialişti care să realizeze o evaluare atât a aptitudinilor minorilor, cât şi a nivelului educaţional real al acestora.

În ceea ce priveşte orientarea profesională, este necesară descoperirea calităţilor şi abilităţilor personale ale copiilor, interesul şi motivaţia în alegerea unei profesii, aspiraţiile profesionale ale minorilor şi realizarea unei concordanţe între acestea şi cerinţele de pe piaţa muncii.

Mai multe cercetări cu privire la delincvenţa juvenilă au arătat că o mare parte dintre tinerii delincvenţi provin din familii caracterizate de un pronunţat handicap economic şi cultural, nevoite să se confrunte cu o serie de dificultăţi materiale, cu sărăcia, şomajul, lipsa resurselor şi caracterul deplorabil al condiţiilor de locuit. În aceste medii familiale defavorizate, copilului nu i se pot asigura nici măcar nevoile elementare de hrană, educaţie sau protecţie socială, părinţii fiind, ei înşişi persoane nerealizate, care au trăit experienţa eşecului.

Potrivit datelor statistice din România, în anul 2012 au fost săvârşite 1.355 de infracţiuni de către minori şi cu participarea acestora. Ceea ce îngrijorează este ascendenţa cu 8% a infracţiunilor legate de droguri, cu 83% a celor comise de minori în stare de ebrietate şi cu 39% a celor săvârşite în mod repetat.

În 2012, la evidenţa organelor de poliţie erau înregistraţi aproximativ 3.500 de minori delincvenţi şi 1.100 de părinţi dificili.

Potrivit datelor înregistrate de către Secţia pentru minori din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie şi Ordine Publică, în anul 2012 au fost înregistraţi 88.081 de copii rămaşi fără îngrijirea părinţilor, dintre care 27.000 de copii fără îngrijirea ambilor părinţi, ultimii fiind plecaţi la muncă peste hotare.

Dificultăţile de adaptare, eşecul şcolar sau sentimental, dezechilibrul emoţional, pe fondalul unei lipse de comunicare eficientă cu părinţii sau rude, pot servi ca temei pentru comportament violent asupra propriei persoane, care pot culmina cu sinuciderea.

Consider că este obligatoriu ca noi, parlamentarii, împreună cu autorităţile din domeniu să propunem iniţiative legislative prin care să dezvoltăm programe complexe de prevenire a delincvenţei juvenile din România, chiar dacă pentru recuperarea delincvenţilor minori din ţara noastră sunt utilizate în prezent trei programe educative: "Asumarea propriei identităţi", care presupune activităţi de autocunoaştere, prin care se urmăreşte dezvoltarea stimei de sine; "Educaţia pentru sănătate", în care sunt dezbătute abuzurile de tutun, alcool, droguri şi efectele lor devastatoare; "Dezvoltarea de abilităţi şi competenţe sociale", unde sunt prezentate drepturile omului şi modalităţi de căutare a unui loc de muncă, amenajarea locuinţei sau întemeierea unei familii.

O măsură aparte de dezinstituţionalizare, legată direct de fenomenul de delincvenţă juvenilă, vizează înlocuirea pedepsei cu închisoarea pentru minori cu o serie de măsuri alternative. Aşa cum s-a demonstrat, în cursul timpului şi cum au dovedit experienţele altor ţări, unităţile corecţionale pentru minori nu au contribuit, decât într-o slabă măsură, la reeducarea şi recuperarea socială a acestora, contribuind, de fapt, prin conduitele şi "tehnicile" învăţate în penitenciare sau şcoli de reeducare, la amplificarea criminalităţii.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Am rugămintea să încercaţi să terminaţi...

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Acum! O dată eliberaţi din aceste unităţi, tinerii au ajuns să comită fapte şi mai grave. Instituirea unor măsuri printre care sistemul de probaţiune pentru minori al tribunalelor speciale pentru aceştia şi munca în folosul comunităţii par să fie mult mai eficiente decât sancţiunile privative de libertate.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, doamnă deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar PDL, cu rugămintea să fim cât mai concişi pentru că am depăşit deja termenul alocat declaraţiilor politice şi mai avem încă 4 colegi care vor să-şi susţină declaraţii politice. Mulţumesc de înţelegere pentru toată lumea.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"Amatorismul defineşte revizuirea Constituţiei"

Parlamentarii USL vor din nou să se ascundă în spatele unor paravane legislative, prin procedura demarată la revizuirea Constituţiei, procedură care ridică probleme de imoralitate, nelegalitate şi neconstituţionalitate.

Mai exact, procedura nu respectă rigorile constituţionale privind titularii dreptului de revizuire a legii fundamentale. Se susţine în Hotărârea Parlamentului nr. 17/2013 faptul că procedura de revizuire are la bază dispoziţiile art. 150 alin. (1) teza a II-a din Constituţie şi că este demarată la iniţiativa unui număr de o pătrime din numărul deputaţilor sau senatorilor. Nimic mai eronat. Existenţa unei asemenea iniţiative ar fi presupus ca Parlamentul să fi fost sesizat cu un proiect legislativ materializat în formă scrisă, însuşit de acest număr minim de parlamentari, şi care să fi urmat procedura prevăzută de dispoziţiile art. 19 şi 22 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale (Legea nr. 47/1992), adică să fi fost supus avizului Consiliului Legislativ şi controlului de constituţionalitate înainte de sesizarea efectivă a puterii legislative. Or, procedura urmată de actualul Parlament este una originală, nereglementată constituţional, întrucât Comisia parlamentară comună a Parlamentului nu este sesizată cu vreo propunere de revizuire, ea însăşi având atribuţii de a elabora o asemenea propunere.

Un alt aspect de nelegalitate şi neconstituţionalitate a procedurii de revizuire demarată de majoritatea USL-istă este faptul că această procedură a fost iniţiată în lipsa unui mandat dat de către poporul suveran puterii constituante derivate. Potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. (1) din Constituţie puterea constituantă derivată este atribuită celor două Camere ale Parlamentului. Însă, coroborând dispoziţiile art. 151 alin. (1) cu cele ale art. 2 alin. (1) din Constituţie, care reglementează suveranitatea naţională, cât şi ţinând cont de exigenţele principiului statului de drept, este evident că atribuţiile Parlamentului, ca putere constituantă derivată, trebuie să fie supuse confirmării sau infirmării poporului suveran, prin referendum.

O altă chestiune incomodă pentru USL, dar rezolvată repede de către parlamentarii majorităţii în această legislatură a fost legiferarea fugii de justiţie în noul statut al parlamentarilor, reglementată prin tot felul de proceduri greoaie şi birocratice de a se pune la dispoziţia organelor de justiţie.

După ce au prins ceva curaj, USL vrea să aibă grijă acum şi de miniştrii săi. Aşadar, Comisia de revizuire a Constituţiei a adoptat recent un amendament prin care este modificat articolul privitor la urmărirea penală a membrilor Guvernului, în sensul eliminării atribuţiilor şefului statului în această situaţie.

Imunitatea crescută a fost adusă în atenţia Comisiei de către UDMR, partid ai cărui membri au fost în ultimii ani în centrul unor megascandaluri de corupţie. Imediat, membrii comisiei de revizuire a Constituţiei au adoptat amendamentul UDMR, prin care sunt eliminate atribuţiile Preşedintelui României în ceea ce priveşte posibilitatea de a cere urmărirea penală a unui ministru sau de a-l suspenda din funcţie: "Parlamentul, în şedinţă comună a celor două Camere, are dreptul exclusiv de a cere urmărirea penală a primului-ministru şi a membrilor Guvernului, pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. În cazul aprobării cererii de urmărire penală a membrilor Guvernului, primul-ministru va înainta preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului o cerere motivată de suspendare din funcţie a acestora. Suspendarea din funcţie se va decide în şedinţa comună a celor două Camere. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui de drept din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", este noua formă a articolului 109 alineatul (2) din Legea fundamentală, adoptată de comisia de revizuire.

Cu alte cuvinte, problema unor miniştri urmăriţi penal va deveni apanajul Parlamentului, acolo unde USL are o majoritate confortabilă de 70%. Până în prezent, urmărirea penală putea fi pusă în aplicare după un aviz de la preşedinte sau de la cele două Camere ale Parlamentului, în funcţie de forul de unde provenea ministrul în cauză. În actuala formă a Constituţiei, la articolul 109 alineatul (2) menţionează că "numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".

Nu în ultimul rând trebuie subliniat conflictul de interese în cazul preşedintelui Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru revizuirea Constituţiei, dl senator Crin Antonescu, care conduce lucrările unei comisii cu atribuţii de elaborare a proiectului de revizuire a legii fundamentale, inclusiv în legătură cu aspecte ce ţin de atribuţiile Preşedintelui României, în contextul în care Domnia Sa este un potenţial candidat la alegerile prezidenţiale din 2014. Se induce practic ideea că noua lege fundamentală va fi croită, cum de altfel s-a mai întâmplat şi în anii anteriori, după chipul şi asemănarea unui om politic, Crin Antonescu, şi nu în interesul cetăţenilor ţării noastre.

Constituţia riscă să devină un depozit în care fiecare pune mobilă după cum îl taie capul. Problema fundamentală a acestei revizuiri este lipsa ei de viziune. Produsul finit va fi pe măsura specialiştilor din comisie, un produs finit născut din mâini care nu sunt pregătite să creeze ceva de calitate şi a căror dorinţă este să protejeze eventualele "victime" ale procurorilor împotriva Parchetului General, a DNA-ului, împotriva legii în general.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Emacu, cu scuzele de rigoare, dar sunteţi un grup parlamentar mare şi, ca atare, a durat până aţi primit cuvântul.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Emacu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Ziua internaţională împotriva consumului şi a traficului ilegal de droguri - un moment hotărâtor pentru adoptarea Strategiei Naţionale Antidrog a României"

În fiecare an, la 26 iunie, omenirea marchează Ziua internaţională împotriva consumului şi a traficului ilegal de droguri.

Decizia de a atrage atenţia popoarelor asupra pericolului pe care îl reprezintă acest flagel a fost luată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, în 1987, datorită faptului că, la nivel mondial, consumul drogurilor se extinsese - mai ales după anul 1970 - ca urmare a aplicării de către unele state a unui sistem juridic mai tolerant, mergând până la legalizarea unora dintre substanţele stupefiante.

În contextul specific perioadei de dinainte de 1989, România a fost ocolită de acest fenomen. Deschiderea ce s-a produs în anii '90 în relaţiile noastre internaţionale a făcut ca, odată cu valorile democratice, să pătrundă şi să se dezvolte, treptat, în societatea românească traficul şi consumul ilicit de droguri.

Chiar dacă la începutul anilor '90 consumul de droguri era interzis prin lege, poliţia avea doar misiuni represive şi putea numai să constate faptele ilegale şi să instrumenteze dosare penale. Era, deci, nevoie, de o instituţie specializată în cercetarea şi prevenirea acestui fenomen, precum şi în elaborarea unor programe naţionale de luptă împotriva acestui fenomen. Aşa a fost înfiinţată acum 10 ani Agenţia Naţională Antidrog.

Misiunea acesteia constă în coordonarea unitară a luptei împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri, pe baza unei strategii naţionale, context în care îi revine şi misiunea de a asigura elaborarea, dezvoltarea şi promovarea politicilor în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri.

Prima Strategie Naţională Antidrog, pentru perioada 2003-2004, elaborată de Agenţia Naţională Antidrog, a venit astfel în întâmpinarea unei dificultăţi acute în planul coerenţei decizionale şi al unităţii de acţiune în domeniul combaterii şi prevenirii consumului şi traficului ilicit de droguri. La aceste acţiuni au fost atrase şi autorităţile administraţiei publice locale.

Din păcate, cu toate aceste măsuri instituţionale şi organizatorice extrem de importante, fenomenul a continuat să se dezvolte. Dovada o constituie chiar faptele şi datele din rapoartele anuale ale Agenţiei Naţionale Antidrog, publicate începând din anul 2004.

Astfel, dacă iniţial România era calificată doar ca o ţară de tranzit pentru rutele internaţionale de trafic de droguri, treptat, a devenit "o zonă de depozitare", pentru ca azi România să fie o piaţă de desfacere a drogurilor, inclusiv a celor de mare risc.

Şi asta nu e totul: Statisticile Agenţiei Naţionale Antidrog arată că tinerii, adică cetăţenii cei mai vulnerabili şi lipsiţi de experienţă, sunt cel mai frecvent consemnaţi ca consumatori de droguri, chiar de la vârste precoce: 13 ani şi chiar mai devreme!

Din păcate acest flagel, acest fenomen extrem de negativ, rezultatele acestora se regăsesc din ce în ce mai accentuat inclusiv în Moldova, în Iaşi, inclusiv în Colegiul nr.8 pe care eu îl reprezint.

Guvernul României, e adevărat că prin Programul său de guvernare aprobat de Parlament, a stabilit ca prioritate problematica prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri. Cu toate acestea, nu avem încă o strategie naţională antidrog.

Vreau să cred că data de 26 iunie, Ziua internaţională împotriva consumului şi a traficului ilegal de droguri, va da un impuls semnificativ autorităţilor române competente în direcţia adoptării unui document strategic, care să stabilească politicile publice care vor fi aplicate în domeniul prevenirii şi combaterii consumului şi traficului de droguri în România.

Gheorghe Emacu, UNPR, Colegiul nr.8, Iaşi.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule ministru.

Invit la microfon pe domnul deputat Ion Bălan din partea Grupului parlamentar PSD.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Bălan:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Absorbţia fondurilor europene poate funcţiona mai bine".

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică pe care o susţin astăzi are un subiect extrem de bine cunoscut, o adevărată problemă naţională - gradul de absorbţie a fondurilor europene. Mai puţine sunt dezbaterile pe acest subiect când vine vorba despre soluţii concrete, ceea ce a dus la instalarea României pe locuri fruntaşe la incapacitatea de atragere a banilor europeni.

Astăzi vreau să vă atrag atenţia asupra unei soluţii la îndemâna Guvernului, pe care sunt convins că cei responsabili o au în vedere şi care se impune în mod evident. Este vorba despre deblocarea angajărilor în acele instituţii, organisme şi autorităţi care prelucrează dosare cu finanţare europeană.

Problemele în acest sector sunt evidente şi, dată fiind formaţia mea profesională, am în vedere Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, unde agricultorii români au avut la dispoziţie sume importante, dar pentru care au existat întârzieri în prelucrarea dosarelor de până la un an de zile.

Oficialii din Ministerul Agriculturii au confirmat dificultăţile pe care le-au întâmpinat, ştiut fiind faptul că angajaţii structurilor acestora au lucrat ore suplimentare şi în timpul săptămânii, dar şi sâmbăta şi duminica, nereuşind să ajungă la zi cu solicitările.

Iată, aşadar, că se impune măsura exceptării acestor instituţii de la prevederile ordonanţei care interzice angajările în sistemul public, iar efectul acesteia va fi remarcat imediat, beneficiarii banilor europeni fiind primii în măsură să aducă plusvaloare economiei româneşti.

Şi, dincolo de criza economică, de premisele care au dus la aceste măsuri care au redresat economia la momentul respectiv, consider că România este capabilă astăzi să schimbe paradigma economică şi să treacă la măsurile proactive cuprinse în Programul de guvernare.

De altfel, Cabinetul Ponta a demonstrat deschidere şi viziune în sensul acesta şi a trecut la aplicarea prevederilor legale, în ceea ce priveşte deblocarea posturilor, în baza unei liste de priorităţi, sănătatea fiind una dintre acestea. Consider că şi instituţiile care aduc fonduri europene pentru investiţii publice sau private trebuie să fie considerate o prioritate şi tratate în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Deputat Ion Bălan, PSD, Tulcea, Colegiul nr.4.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Dănuţ-Gheorghe Bogdan din partea Grupului parlamentar PSD. Dacă mai există colegi care doresc să susţină declaraţii politice, vă rog să-mi semnalaţi, eu nu mai am pe nimeni pe listă, dacă nu, o să prezint ulterior...

Numai un moment, domnule deputat!... ulterior lista parlamentarilor care au depus în scris declaraţii politice.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Dănuţ Bogdan:

Mulţumesc.

Declaraţia politică se intitulează: "Societatea are nevoie de valorile creştine".

Stimaţi colegi,

Din nefericire pentru acest neam, fiecare secol al istoriei lui a fost presărat cu momente grele pentru toţi, "de la vlădică până la opincă", cum spune o veche vorbă românească. Nu puţini au fost cei care au crezut că nu vom rezista vicisitudinilor istoriei şi trădărilor mişeleşti, însă de fiecare dată am reuşit să mergem mai departe. Un Doamne ajută şi nimic nu ne-a stat în cale! Cu credinţă în Dumnezeu şi cu sprijinul Bisericii Ortodoxe Române am reuşit să ne întregim ca neam, să ne păstrăm şi să ne respectăm valorile morale.

Din păcate, în aceste zile se fac încercări, dacă nu chiar presiuni, asupra noastră ca neam ca să lăsăm o portiţă liberă pentru ca într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat să fie posibilă legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex.

Atunci când un coleg de-ai noştri a iniţiat un demers în acest sens am apreciat că avem de-a face doar cu o rătăcire ce va trece fără a lăsa urmări în actul legislativ. Lucrurile ar fi urmat, cu siguranţă, un alt fel de parcurs dacă subiectul nu ar fi fost mediatizat excesiv, creându-se în mod nejustificat o nouă problemă pentru societatea românească.

Din păcate, lucrurile se amplifică şi mai mult. Săptămâna trecută, în cadrul unei emisiuni televizate, domnul preşedinte Traian Băsescu, fiind întrebat care este părerea Domniei Sale despre căsătoriile între persoane de acelaşi sex, a avut o atitudine mult prea rezervată, oferind un răspuns care nu numai că lasă loc de interpretări, dar mai mult decât atât, încurajează ideea ca astfel de mariaje să poată fi realizate şi pe teritoriul României: "Eu sunt de acord cu libertatea fiecărui om, să facă ce vrea cu viaţa lui, inclusiv această libertate, pentru că ce facem fiecare între pereţii casei noastre este problema noastră." - a afirmat domnul preşedinte Traian Băsescu, la PRO TV.

Stimaţi colegi,

Nu militez pentru niciun fel de discriminare însă cred că valorile creştine trebuie să fie valorile acestui popor şi că Biserica Ortodoxă Română, ca biserică majoritară, trebuie să fie ascultată şi poate chiar consultată atunci când se elaborează o lege fundamentală.

Stimaţi colegi, am avut alături Biserica de-a lungul existenţei noastre şi sunt convins că şi acum doar împreună putem merge mai departe, în spiritul moralei creştine, fiindcă "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie". Numai punând accent pe aceste cuvinte vom avea o naţiune sănătoasă şi nu vom lăsa loc la diferite interpretări.

Vă mulţumesc.

Deputat Gheorghe Bogdan, Colegiul nr.5, Bihor.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Înainte de a închide şedinţa dedicată declaraţiilor politice, aş vrea să vă supun atenţiei lista deputaţilor care au depus în scris declaraţii politice.

Din partea Grupului parlamentar PSD: Florin Buicu, Ana Birchall, Vlad Cosma, Ioan Munteanu, Rodica Nassar, Vasile Popeangă, Nicolae Răţoi, Laurenţiu Nistor, Natalia Intotero, Andrei Dolineaschi, Cătălina Ştefănescu, Ovidiu Cristian Iane, Ion Călin, Sorin Grindeanu, Sorin-Avram Iacoban, Dorel Covaci, Mihai Weber, Mircea Drăghici, Cristina Dumitrache, Ciprian Nica, Gheorghe Ciobanu, Marian Ghiveciu, Ioan Sorin Roman, Cornel Itu, Violeta Tudoriu, Iriza Scarlat, Gabriela Podaşcă, Simona Bucura-Oprescu, Viorel Dragomir, Florin Iordache şi Eugen Uricec.

Din partea Grupului parlamentar PNL: Daniel Cătălin Zamfir, Mirel Taloş, Dan Bordeianu, Gigel Ştirbu, Ovidiu Ioan Silaghi, Dorin Ursărescu, Raluca Surdu, Virgil Gireadă, Sorin Teşu, Graţiela Gavrilescu, Marin Anton, Raluca Ispir, Mugurel Cozmanciuc, Petru Duma, Hubert Daniel Iane, Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Aurel Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Costel Alexe, Cristian Horea şi Nini Săpunaru.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator: Liviu Bogdan Ciucă, Dinu Giurescu, Andrei Claudiu Tănăsescu, Ion Diniţă, Cornelia Negruţ, Constantin Avram, Ovidiu Raeţchi şi Vicenţiu Irimie.

Din partea Grupului parlamentar al PDL: Eugen Tomac, Corneliu Sămărtinean, Andreea Maria Paul, Ştefan Stoica Bucur, Petru Movilă, Sanda Maria Ardeleanu, Cezar Florin Preda, Lilviu Laza-Matiuţa, Ioan Balan, Ioan Oltean - 3 declaraţii politice şi Florin Gheorghe.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD - Tudor Ciuhodaru, Ion Melinte, Dumitru Niculescu, Monica Iacob Ritzi, Marioara Nistor, Ion Melinte şi Miron Smarandache.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Nicolae Păun şi Ionel Stancu, iar din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar: Cernea Remus.

Cu acestea, declar închisă şedinţa dedicată declaraţiilor politice. Vă urez succes şi spor la muncă în zilele care urmează.

O zi bună!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

"Gazele se scumpesc, românii trebuie să înveţe să nu se mai lase furaţi, minţiţi şi prostiţi"

Guvernul Victor Viorel Ponta "a încercat să amâne cu şase luni calendarul de liberalizare a preţurilor gazelor naturale, dar comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, a recomandat respectarea actualelor termene de renunţare la preţurile reglementate". Cu asta Uniunea Europeană a decis ca România să nu mai amâne la nesfârşit liberalizarea pieţii şi a preţului la gazele naturale autohtone! Pe consumatorii casnici îi aşteaptă, în perioada 2013 - 2014, o creştere a preţurilor cu 15%, iar pe cei industriali una de 31%. Din păcate, şi IMM-urile sunt încadrate la categoria "consumatori industriali". Iar calendarul scumpirilor continuă până în 2018.

Singura veste bună aici este faptul că s-a terminat, dacă n-au să găsească ai noştri o soluţie, inventive cum îi ştim, cu vânzarea gazului românesc mai ieftin, pe criterii politice. Vorbesc despre faptul că unii băieţi deştepţi - şi trec în revistă: combinatele lui Niculae, ALRO, centralele termice şi ar mai fi - primeau mia de metri cubi de gaz la un preţ de 140 de USD, în timp ce restul lumii consuma aceeaşi mie de metri cubi de gaz la un preţ de 450 de USD. Diferenţa s-a împărţit frăţeşte timp de 23 de ani.

Veţi spune că agenţii casnici şi întreprinderile mici au plătit gaz ieftin. Era ieftin doar declarativ, nu se făcea ca statul român să nu intervină în buzunarele contribuabililor - aşa că diferenţa a fost reţinută prin impozite datorate statului, inclusiv pe ştatele de salarii.

Acum scadenţa plăţii unui furt de 23 de ani va cădea din nou în sarcina poporului. Cei care au "beneficiat" în ultimii 23 de ani stau liniştiţi. În schimb, românii cărora le vor tremura copiii de frig la iarnă vor trebui să înveţe să nu se mai lase furaţi. Furaţi, minţiţi şi prostiţi!

Poate va fi mai limpede pentru toată lumea dacă va pune cap la cap declaraţiile de acum ale Prim Plagiatorului României, domnul Victor Viorel Ponta, cu cele de pe vremea când promitea numai lapte şi miere numai să fie adus la putere.

• "momentan pensiile şi salariile nu pot fi crescute" (declaraţie la RTV).
• "TVA-ul redus la pâine nu va mai putea fi introdus de la 1 iulie, din lipsă de bani" (declaraţie pentru Digi24).

România a fost învinsă prin minciună.

Domnul Adrian Gurzău:

"După ce Guvernul USL a gajat Gara de Nord, aştept gajarea Arcului de Triumf şi a Podului de la Cernavodă"

Era o scenă într-un film românesc de pe vremea lui Nea’ Ceaşcă în care un personaj hilar, bine dus cu capul, intervenea nitam-nisam cu fraza: "ocupaţi gările!". Văd că auto-numitul grup infracţional organizat care de un an se joacă de-a guvernarea vine cu un nou concept de management al bunurilor statului: "gajaţi gările"...

În 13 mai anul curent, pe furiş - aşa cum le cam place să lucreze celor de la Uniunea Social Liberală (care fac scandal la televizor şi ne fac la buzunare prin intermediul Monitorului Oficial), Ministerul Transporturilor, reprezentantul Statului român, a aprobat contractarea de către CFR Călători a unei facilităţi de credit în sumă de 10,5 milioane de lei, de la Banca Millennium S.A. Anunţul a fost publicat în Monitorul Oficial, încă captiv la mâna Prim Plagiatorului României. Acest împrumut se va utiliza pentru refinanţarea altui împrumut care a fost acordat de către banca BRD SOCIETE GROUPE GENERALE. Iar ca să se garanteze împrumutul, statul român constituie în favoarea Băncii Millennium, printre altele, şi "ipoteca asupra imobilului situat în Piaţa Gării de Nord nr. 1-3, sectorul 1, Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 20.861 mp şi construcţiile aferente, inclusiv asupra veniturilor provenind din chirii, arenzi, prezente şi viitoare produse de imobil" (M.O. nr.3063/11 iunie 2013).

Acum să o luăm băbeşte, să putem să ne punem întrebarea legitimă, de ce nu garantează domnul care ştie să vopsească transformatoare vechi şi să le vândă drept noi, ministrul Relu Fenechiu, cu propria avere o asemenea afacere? Deci, în data de 30 septembrie 2010, Societatea Naţională de Transport Feroviar SA, care are în patrimoniu numai vagoane şi locomotive, a încheiat cu BRD Societe Generale un contract de împrumut în valoare de 9,16 milioane de lei fără TVA. Acum se mai iau 10,5 milioane lei de la o altă bancă cu care se refinanţează împrumutul iniţial. Iar pentru aceasta se gajează Gara de Nord, cea mai mare staţie de cale ferată din Bucureşti şi România care, atenţie, aparţine patrimonial CN CFR SA (Infrastructură, nu Călători şi/sau Marfă)! Cum poate garanta o societate cu bunurile alteia, numai specialistul în vopsit Relu Fenechiu o ştie - şi-or fi dat girul nişte jurişti pe principiul că Statul este proprietarul ambelor companii. Şi dacă domnul Relu Fenechiu reprezintă Statul, el este Statul.

Mă întreb, însă, Gara de Nord valorează doar 19,5 milioane lei fără TVA?

În situaţia în care toate privatizările cuprinse în Acordul cu Fondul Monetar Internaţional au eşuat lamentabil, doresc de la Ministerul Transporturilor clarificări privind acest împrumut şi mai ales această garanţie. Din câte ştiu, există legi patrimoniale care reglementează dreptul de proprietate publică şi bunurile de "interes public". Iar bunurile din domeniul public, din câte ştiu, nu pot fi gajate.

Domnul Nechita-Adrian Oros:

"Traian Băsescu vrea să saboteze revizuirea Constituţiei"

Luni, 17 iunie, preşedintele Traian Băsescu a făcut o declaraţie care demonstrează clar care sunt intenţiile sale. "Referendumul pe care îl voi propune românilor va fi cel puţin cu o săptămână înainte de referendumul pentru Constituţie", a afirmat, negru pe alb Traian Băsescu.

Pentru cine nu a acordat atenţie acestui enunţ, atrag atenţia că este foarte, foarte grav ce intenţionează să facă Traian Băsescu. Prin convocarea unui reredendum înainte de cel pentru aprobarea Legii de revizuire a Constituţiei, Traian Băsescu nu urmăreşte altceva decât sabotarea Constituţiei revizuite.

În primul rând, un referendum convocat cu o săptămână sau chiar şi cu două înaintea referendumului constituţional nu va permite susţinerea unei campanii electorale de explicare a modificărilor aduse Legii fundamentale.

Convocarea de către Traian Băsescu a referendumului său înaintea celui constituţional mai are un scop, în afara celui de a împiedica o campanie susţinută a Guvernului, a Parlamentului, a activiştilor USL de a explica modificările aduse Constituţiei, pentru ca românii să voteze în cunoştinţă de cauză. Pur şi simplu Traian Băsescu mizează pe o stare de eventuală saturaţie a electoratului, care, cu siguranţă se va prezenta la urne în număr şi mai mic decât la primul referendum, unde, de asemenea nu se scontează pe o prezenţă mare. Chiar dacă pragul de participare va fi de 30%, nu sunt convins că acesta se va realiza tocmai din cauza convocării referendumului lui Traian Băsescu.

Legat de această chestiune mai trebuie spus ceva. Convocarea de către Traian Băsescu a unui referendum cu o săptămână înaintea referendumului constituţional, dovedeşte că preşedintele nu este deloc interesat de ceea ce susţine - respectarea votului popular din decembrie 2009 - pentru că la ora respectivă, Legea revizuirii Constituţiei va fi deja trecută de Curtea Constituţională, va fi deja adoptată de Parlament. Pe Traian Băsescu nu îl interesează ce vor vota românii la referendumul său, îl interesează doar să saboteze revizuirea Constituţiei.

Doamna Ana Birchall:

"Avem nevoie de sprijin concret pentru familiile tinere din România. Familia tânără trebuie să devină o prioritate economică şi socială pentru politicile publice din România"

Familia tânără din România este în pericol. Datele statistice înfăţişează, din păcate, un peisaj sumbru al dezvoltării familiale în rândul tinerilor. În opinia mea, este de datoria noastră să facem tot ceea ce ne stă în putinţă să sprijinim, să încurajăm şi să investim în tinerii care vor să-şi întemeieze o familie.

Începutul de drum este dificil pentru cei mai mulţi tineri, incertitudinea cu care se confruntă tinerii care promovează o formă de învăţământ mediu sau superior este un fapt răspândit în societate. Şomajul în rândul tinerilor este un fenomen social care transcede graniţele ţării noastre, este o problemă stringentă pe ambele maluri ale Atlanticului. Debusolarea tinerilor care ar trebui să se integreze în societate după terminarea studiilor şi problemele cu care aceştia se confruntă în încercările, uneori disperate, de a-şi găsi un loc de muncă unde pot căpăta experienţa necesară creează o problemă sistemică care trebuie de urgenţă rezolvată de factorii de decizie din România.

O simplă parcurgere a datelor statistice publicate de INS relevă câteva coordonate interesante, dar în acelaşi timp îngrijorătoare. Şomajul în rândul segmentului de vârstă 15-24 de ani se apropie rapid de cota de 25% în România. Aproximativ 712.000 de tineri români se află astăzi în imposibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă. Media la nivel european este, de asemenea, situată la cota de 25%. Situaţia socială a tinerilor devine o problemă globală pe agenda tuturor întâlnirilor la nivel înalt din forurile internaţionale.

Trebuie să găsim soluţii concrete pentru asistarea familiei tinere din România. Familia tânără trebuie să devină, aşa cum am repetat de nenumărate ori, o prioritate economică şi socială pentru că numai astfel putem să ne asigurăm premisele pentru o dezvoltare pe termen lung şi foarte lung. Proiectul de consolidare a poziţiei sociale a tinerilor şi a familiilor tinere din România pentru mine reprezintă un obiectiv pentru care m-am luptat de-a lungul timpului.

Dacă fostele guvernări au rămas ignorante la problemele pe care le-am semnalat în timp, guvernarea USL realizează răul care s-a făcut în ultimii ani familiei tinere din România şi vrea să transforme familia tânără, din nou, în motorul economic al generaţiilor viitoare.

Identificăm mai multe probleme care formează în sine un cerc vicios din care tinerilor le este practic imposibil să iasă. Tinerilor le este teamă să înceapă viaţa în familie pentru că nu au o locuinţă pe care s-o deţină în proprietate. Pentru a avea o locuinţă tânărul este nevoit să apeleze la servicii şi produse bancare. Creditele sunt foarte greu accesibile pentru cei care nu au un loc de muncă bine plătit. Şi, după cum am spus şi mai devreme, tinerii reprezintă cea mai vulnerabilă categorie socială în ceea ce priveşte şomajul.

Ceea ce USL propune este ca prin politici publice coerente care să facă legătura între cerinţele sistemului naţional şi european de muncă şi ceea ce iese din sistemul naţional de educaţie, tinerii să fie siguri că societatea românească, dar şi europeană le oferă un loc.

Soluţia este ca statul să investească în tineri şi actuala guvernare, iar spre deosebire de guvernările precedente USL şi-a dat seama de acest lucru. Statul trebuie să dezvolte programe de asistenţă acordată tinerilor pe cel puţin trei domenii vitale pentru dezvoltare: crearea de locuinţe ieftine pentru tineri, educaţie performantă cu standarde raliate la cerinţele pieţei muncii şi, foarte important, stimularea creării de locuri de muncă care să ofere tinerilor siguranţa zilei de mâine.

Foarte mulţi tineri din România au hotărât să-şi îndrepte atenţia către alte state din Uniunea Europeană pentru a-şi construi un viitor acolo. Asistăm de câţiva ani buni la un exod de materie cenuşie din România, dar acest lucru este pe cale să se schimbe. După cum ştiţi, vineri s-a inaugurat oficial proiectul ELI de la Măgurele. Un proiect ambiţios de cercetare, istoric pentru România care, cu certitudine, va atrage un număr considerabil de cercetători, oameni de ştiinţă din toată lumea.

Este pentru prima oară în ultimii 23 de ani când România are perspective de a deveni un pol ştiinţific în Europa şi, dacă acest proiect decurge conform aşteptărilor, România va deveni un importator de materie cenuşie.

Mirajul străinătăţii rămâne deocamdată atractiv pentru foarte mulţi tineri. Educaţia, situaţia materială decentă, condiţiile de lucru civilizate sunt doar câteva din motivele pe care tinerii noştri emigranţi le invocă la plecarea din România. Mediul rural este cel mai afectat de acest fenomen al migraţiei. Totuşi, programele publice implementate de către guvernul USL în acest domeniu nu vor rămâne fără ecou.

Nu pot să nu mă gândesc că judeţul Vaslui este un loc neatractiv pentru tineri. Tinerii din Vaslui aleg fie drumul străinătăţii, fie drumul capitalei şi, această frumoasă parte a Moldovei rămâne fără o resursă foarte importantă pentru dezvoltare. Cifrele ne arată un judeţ cu o rată a şomajului cu mult peste media pe ţară. 10,99% plasează Vasluiul în topul judeţelor cu cei mai mulţi şomeri, veniturile medii în Vaslui sunt de asemenea mai mici decât în restul ţării şi peste jumătate din cei angajaţi trăiesc practic sub limita sărăciei, cu un venit mediu de 700-800 de lei pe lună.

Aceste date înspăimântă tinerii vasluieni care, pe lângă faptul că ezită să-şi întemeieze o familie în localităţile natale, sunt atraşi de promisiunea unui stil de viaţă decent din punct de vedere material şi această promisiune vine de obicei din ţări ca Italia, Spania sau Marea Britanie. Datele ne arată că majoritatea celor care au ales să părăsească ţara pentru a-şi găsi un loc de muncă bine plătit în Occident sunt tineri.

Primul efect al acestui fenomen rezultă într-o scădere constantă a numărului de căsătorii între tineri. De asemenea, observăm că şi divorţurile sunt din ce în ce mai frecvente în judeţ. Cel mai mare număr de divorţuri din judeţul Vaslui se regăseşte în categoria de vârstă 20-34 de ani. Din anul 2008 şi până în anul 2010, numărul anual de căsătorii a scăzut de la 2625 la 2029.

În anul 2011 s-a înregistrat o scădere de aproximativ 7% a numărului căsătoriilor în judeţ faţă de anul precedent. Este lesne de înţeles că incertitudinile economice cauzate de criză, dar şi de guvernarea dezastruoasă 2009-2012, au un impact direct asupra încrederii pe care tinerii o au în instituţia căsătoriei.

Avem nevoie urgentă de continuarea programelor de sprijin pentru tineri. Fondurile europene ne stau la dispoziţie şi pentru acest tip de investiţii şi meritele USL în creşterea ratei de absorbţie sunt greu de combătut.

Mă declar mulţumită de iniţierea programului de sprijin pentru tinerii fermieri. Guvernul USL a creat un cadru eficient pentru atragerea fondurilor europene de către tinerii fermieri cu vârsta de până la 40 de ani. Până în momentul aprilie 2013, peste 9500 de tineri au semnat pentru finanţarea programelor de reintegrare în mediul rural. Suma proiectelor se ridică la 211, 6 milioane de euro.

Avem nevoie de acest gen de măsuri care să reprezinte un pol de atractivitate pentru tinerii care au ales la un moment dat să plece din ţară, crezând că nu mai au nimic de făcut aici.

Eu voi susţine în continuare investiţia statului în celula societăţii, prin programe coerente, fără interes electoral, implementate de factorii de decizie din România, oricine ar fi aceştia. Fonduri europene pentru construcţii de locuinţe, fonduri europene pentru reforma sistemului educaţional şi fonduri europene care să creeze locuri de muncă, bine plătite. Familia tânără trebuie sprijinită pentru că situaţia judeţului Vaslui nu este singulară în România.

Familia tânără trebuie să redevină piesa centrală pe care se sprijină angrenajul economic al generaţiilor viitoare

Trebuie să descătuşăm talentul tinerilor români.

Doamna Andreea-Maria Paul:

"Zgura din Galaţi, suficientă pentru 4000 de km de autostrăzi. Cui îi pasă?"

Vin în faţa dumneavoastră şi vă prezint cazul haldei de zgură de la Galaţi. România construieşte autostrăzi cu cele mai mari preţuri din UE, în timp ce cantităţi imense de materii prime, care le-ar face mult mai ieftine, se irosesc din cauza ignoranţei autorităţilor. Demersurile repetate ale reprezentanţilor ArcelorMittal privind prelungirea termenului de exploatare a haldei de zgură şi utilizarea sterilului în marile lucrări de construcţie au rămas fără ecou sau cel mult au fost încadrate la categoria "proiecte potenţiale".

Acest subiect l-am dezbătut pe larg în discuţii directe cu reprezentaţii combinatului ArcelorMittal în data de 23 mai 2013, în urma unei întâlniri cu reprezentanţii mediului de afaceri din judeţul Galaţi.

Halda de zgură de la Galaţi conţine în jur de 60 milioane de tone de steril (zgură), produs derivat din ciclurile tehnologice de producţie ale oţelului. O cantitate de 5 milioane de tone de zgură este suficientă pentru construcţia a 350 kilometri de autostradă. Un calcul simplu arată că zgura de la Galaţi ar fi suficientă pentru construcţia a aproximativ 4000 kilometri de autostradă. Mai mult, se estimează că halda ar mai conţine cam 3-4 milioane de tone de fier vechi, care ar putea reintra în ciclul de producţie al ArcelorMittal mult mai ieftin şi mai competitiv.

Preţul mediu de construcţie al unui kilometru de autostradă în Europa este în jur de 5 milioane de euro. Ori cele mai ieftine tronsoane construite în România sunt Fundulea-Lehliu, Lehliu-Drajna, Drajna-Feteşti şi Feteşti-Cernavodă, acolo unde s-a folosit zgură adusă de la Galaţi, iar kilometrul de autostradă a variat între 2 şi 2,6 milioane de euro.

Conform angajamentelor asumate de România în faţa Uniunii Europene, halda de zgură de la Galaţi urmează să fie închisă în 2014, acoperită cu pământ şi cu vegetaţie. Odată cu declanşarea acestui proces o cantitate imensă de materii prime preţioase va fi pierdută definitiv. Este preferată exploatarea mult mai scumpă a albiilor râurilor şi a munţilor pentru obţinerea de pietriş şi balast, acolo unde impactul asupra mediului este extrem de negativ.

Reprezentanţii ArcelorMittal au arătat disponibilitatea de a oferi resursele depozitate în halda de zgură, în vederea valorificării economice, fără niciun fel de cost suplimentar. O derogare de la directiva europeană şi prelungirea perioadei de exploatare a haldei de la Galaţi va aduce beneficii însemnate pentru economia românească.

Consider că agravarea stării economice a judeţului Galaţi nu trebuie neglijată de autorităţi. Salariul mediu net al unui gălăţean este cu 12% mai mic decât media pe ţară, adică cu peste 180 lei mai puţin decât restul angajaţilor din România. În acelaşi timp, numărul de şomeri din judeţul Galaţi s-a mărit cu 2.565 persoane în luna februarie a acestui an faţă de aceeaşi lună a anului precedent, ajungând la 18.659 persoane.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Lupul părul îşi schimbă, dar năravul ba"

Dacă cineva din ţara aceasta şi-a închipuit vreo secundă faptul că actualul locatar de la Cotroceni îşi va schimba vechile metehne, cele prin care seamănă vânt, la fiecare pas prezidenţial făcut, ca să poată culege ulterior, la intensitate maximă, propria furtună, fenomen invocat pentru a-şi putea astfel confirma permanent statutul său preferat, acela de preşedinte-jucător, probabil n-a înţeles, până în prezent, cu cine avem de-a face!

Cu alte cuvinte, preşedintele-jucător recidivează în stilul său caracterstic, interpretând totul în maniera sa originală, adică forţând lucrurile, ca întotdeauna, şi aruncând în aer tot efortul Parlamentului şi al Guvernului, de a schimba ceva în bine în România!

Deşi preşedintele are pretenţia de a fi parte a unui pact de neagresiune, la nivelul celor mai importante instituţii ale statului, acelaşi preşedinte nu face nimic altceva decât să provoace, ca şi altădată, ceea ce adoră: destabilizarea scenei politice şi defăimarea oricărei alte acţiuni parlamentare sau guvernamentale care nu are ştampila prezidenţială de acceptare sau iniţiere!

Dacă schimbarea de atitudine a preşedintelui înseamnă să numească, din nou, în cele mai importante funcţii ale statului, doar cele mai controversate persoane din ţara asta, care s-au consacrat, timp de ani de zile, ca fiind vedete de marcă ale scandalului instituţional şi ale corupţiei, doar pentru că acestea fac parte din suita sa de fideli prezidenţiali, atunci, mă întreb, în ce constă noutatea faptelor sale şi unde este schimbarea aclamată de lăudătorii săi?

Cum am putea interpreta oare numirea domnului Lucian Duţă în Consiliul de administraţie al CNAS? Cumva ca o premiere pentru faptul că acesta a reuşit cu brio să pună pe butuci sistemul de asigurări de sănătate din România, să-l lase aproape în colaps şi să lege CNAS, în perioada în care s-a aflat la conducerea acestuia, de cele mai zguduitoare şi cinice scandaluri - să nu uităm de scandalul referitor la lipsa citostaticelor şi punerea în pericol a foarte multor bolnavi de cancer -, care au ţinut vreodată prima pagină a mediei româneşti în domeniului sănătăţii? Urmează poate, în acelaşi registru, şi reevaluarea domnului Blejnar sau a altor foşti pdl-işti renumiţi în ale integrităţii şi incoruptibilităţii?

În ceea ce priveşte ideea prezidenţială de declanşare a unui alt referendum pe tema reducerii la 300 a numărului de parlamentari şi a transformării Parlamentului României într-unul unicameral, îl întreb pe domnul preşedinte, unde era atunci când USL, prin liderii săi, domnii Antonescu şi Ponta, a avut în Parlament iniţiativa de reducere a numărului de parlamentari, înainte de alegerile din 2012?

Nu îşi mai aminteşte dumnealui oare câte eforturi a făcut ca să fie declarată neconstituţională legea respectivă, împotrivindu-se în acest mod schimbării sistemului electoral? Sau a uitat că şi fosta sa echipă de suflet, PDL-ul în ansamblu, a refuzat vehement reducerea numărului de parlamentari şi alegerile uninominale, iar prin acest lucru, împreună cu domnia sa, au făcut tot posibilul şi au reuşit, să lase în vigoare vechea lege electorală, din cauza căreia Parlamentul are acum peste 100 de parlamentari în plus? Rezultatul este cel scontat: PDL a reînviat din cenuşă şi a intrat de pe ultima tuşă, anul trecut, în Parlament! Că tot dumnealui a renegat ce a resuscitat anterior, nu mai are importanţă...

Îl informez pe domnul preşedinte că propria sa variantă de modificare a Constituţiei, cea concepută integral în laboratoarele sale, a fost recent respinsă în Parlament, cu majoritate calificată de voturi, iar cea care se află acum în dezbaterea Parlamentului, va avea un larg consens al societăţii civile şi al clasei politice!

Deci, rostul acestui comportament prezidenţial atotştiutor, criticând mereu tot ceea ce fac ceilalţi, doar pentru a-şi impune de fiecare dată, aşa cum era obişnuit, propria voinţa, deci exclusiv ideile şi deciziile sale, nu mai are nicio relevanţă acum şi aici!

De ce spun acest lucru? Deoarece, sunt convins, că preşedintele nu s-a schimbat absolut deloc, dar România s-a schimbat! Avem în 2013 o altă Românie, una în care nimic din ceea ce a încercat dumnealui să impună în mod forţat, ca fiind singura variantă viabilă, nu mai are acum vreun corespondent, în realitatea voinţei românilor!

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"România trebuie privită ca un partener egal de dialog de către aliaţii internaţionali"

În era globalizării şi a interdependenţelor multiple, analizând scena politică internaţională a începutului de secol XXI, nu putem nega faptul că relaţiile bilaterale dintre România şi Statele Unite ale Americii au fost întotdeauna unele bazate pe încredere şi cooperare.

În 2002, primirea invitaţiei de aderare la NATO a reprezentat o legitimare a statutului strategic şi politic al României în spaţiul euro-atlantic, în lumea occidentală. Includerea ulterioară a ţării noastre în ecuaţia sistemului american de apărare antirachetă a venit ca o reconfirmare a credibilităţii noastre, constituind evoluţii cheie în recâştigarea unui rol tot mai important în relaţiile internaţionale.

Un exemplu concret, pe care îl cunoaştem cu toţii, al relaţiilor de cooperare dintre cele două state, îl constituie participarea României la operaţiuni multinaţionale de pace. România a decis să contribuie la promovarea păcii şi a stabilităţii internaţionale, investind energie şi resurse în lupta împotriva terorismului. Alături de SUA, România a luptat, încă de la început, în Asia Centrala şi Orientul Mijlociu, dislocând forţe în teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan. Asumarea acestui angajament a avut însă şi consecinţe nefaste pentru noi, mulţi militari români pierzându-şi viaţa în aceste misiuni.

Deşi România s-a dovedit a fi un partener onest şi responsabil în relaţia cu SUA, unul din interesele majore ale noastre, acela de a permite cetăţenilor români să călătorească fără vize în spaţiul american (ceea ce majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene au obţinut cu mult înaintea noastră), nu s-a concretizat nici până în prezent. Astfel, putem trage concluzia că România nu este privită ca un partener egal în ceea ce priveşte problematica obligativităţii vizelor la călătoriile în SUA, problemă care afectează mulţi dintre români.

Recent, conform mass-mediei, Departamentul american pentru Securitate Internă a dat asigurări că "într-un an sau mai puţin", SUA vor include în programul Visa Waifer şi ultimele patru state membre ale Uniunii Europene (printre care şi România), ai căror cetăţeni întâmpină restricţii pentru a intra pe spaţiul american, cu condiţia ca rata de respingere a vizelor să fie sub 10%.

Declar, pe această cale, faptul că susţin acest demers, prin prisma faptului că România a depus un efort major, în scopul de a fi un partener credibil pentru Statele Unite ale Americii şi, consider că are dreptul să ceară în schimb să fie tratată cu aceeaşi încredere şi responsabilitate. Ca membru NATO şi UE, trebuie să împărţim cu statele membre atât responsabilităţile, cât şi beneficiile ce derivă din acest statut.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Evenimentele din Turcia sau cum PDL foloseşte tăcerea pentru a-şi articula dublul limbaj în privinţa respectării valorilor europene"

Vin în faţa dumneavoastră cu o declaraţie politică prin care doresc să îmi exprim indignarea faţă de un comportament politic pe care îl speram căzut în desuetudine. Mă refer la încercarea unor anumite partide politice de a înşela opinia publică prin etichete şi titluri obţinute mai mult sau mai puţin fraudulos. Şi pentru a fi şi mai explicit, mă refer la mult trâmbiţata apartenenţă a PDL la familia Partidului Popular European, apartenenţă care va fi servită ca fel principal şi în meniul din campania pentru alegerile europene de anul viitor.

Nu este prima dată când atrag atenţia că eticheta populară a PDL este una doar de formă. Anul trecut, în timpul crizei politice de la Bucureşti, PDL şi preşedintele Băsescu au primit sprijin necondiţionat din partea PPE, în baza unei retorici care clama nevoia respectării valorilor europene. Nu mai intru în discuţia despre substanţa acestor valori, atâta timp cât principalele măsuri luate în acea perioadă, aşa cum era eliminarea pragului de validare la referendum, erau girate de principala instituţie europeană în materie, Comisia de la Veneţia. Merită însă de subliniat limbajul dublu al reprezentanţilor Dreptei de la Bucureşti, atunci când vine vorba de evenimente de o gravitate îngrijorătoare, petrecute în vecinătatea României, sub bagheta unor colegi de familie politică europeană.

PDL şi preşedintele Băsescu şi-au făcut un obicei din a folosi valorile europene în discursul public doar atunci când le convine. S-a întâmplat deja în cazul măsurilor luate de FIDESZ în Ungaria, criticate la nivel european, dar ignorate de partenerii de la PDL ai lui Viktor Orban. Se întâmplă acum în cazul protestelor de amploare din Turcia, unde cei de la PDL nu suflă nicio vorbă cu privire la acţiunile disproporţionate ale guvernului Erdogan, coleg în PPE cu democrat-liberalii români. Poate colegilor de la PDL li se pare normal ca o piaţă să fie "curăţată" cu gaze lacrimogene şi tunuri de apă. Poate colegilor de la PDL li se pare normal ca un premier să ceară mamelor să îşi ridice copiii din piaţă "până nu este prea târziu". Sau, şi mai normal, să ameninţi sindicatele care doreau să se alăture protestelor cu scoaterea armatei pe străzi. Oare tăcerea PDL înseamnă şi încuviinţarea unor asemenea măsuri disproporţionate? Oare asta s-ar întâmpla şi la Bucureşti într-o ipotetică guvernare PDL dacă câteva zeci de mii de oameni ar protesta?

Aşa zisa dreaptă românească este într-o stare de confuzie totală. Încă nu ştim dacă se revendică de la Beijing, Ankara sau Bruxelles. Oficial se declară ataşaţi valorilor europene, dar când este să le şi apere public preferă să tacă. Este un dublu limbaj care ar trebui să deranjeze orice om de bună credinţă, dar un limbaj tolerat atâta timp cât nimeni nu ia atitudine. Eu vreau să le cer totuşi membrilor PDL de bună credinţă, atâţia câţi mai sunt, să exprime o poziţie coerentă în legătură cu ceea ce se întâmplă de mai mult de două săptămâni în Turcia. Să ne spună dacă apartenenţa comună cu partidul lui Erdogan la PPE le permite să critice acţiunile acestui partid atunci când sunt greşite. Să ne spună dacă la nivelul conducerii PPE, unde PDL este şi el reprezentat, se ia în discuţie o poziţie prin care guvernul de la Ankara să fie sensibilizat. Să ne spună dacă rolul lor în PPE este unul decorativ sau chiar pot influenţa anumite decizii şi poziţii. Nu de altceva, dar anul viitor la alegerile pentru Parlamentul European singurul refren pe care îl vor cânta pedeliştii va fi cel legat de apartenenţa lor la PPE. Românii ar trebui să ştie de pe acum dacă această apartenenţă este doar una temporară, decorativă şi insignifiantă, aşa cum pare ea acum.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Regionalizarea şi descentralizarea administraţiei publice din România."

Regionalizarea va permite realizarea unei descentralizări coerente a administraţiei publice, astfel încât competenţele administrative să fie plasate la nivelul cel mai apropiat de cetăţean la care pot fi exercitate în mod eficient.

În prezent, locuitorii din cea mai dezvoltată localitate din România sunt de patru ori mai bogaţi decât cei care locuiesc în cea mai săracă localitate. În lipsa unei reforme coerente de regionalizare şi descentralizare administrativă acest raport va creşte accelerat în anii următori.

Principalul motiv al reformei privind regionalizarea şi descentralizarea administrativă este reducerea decalajelor de dezvoltare între diversele localităţi şi zone din România.

Putem privi România la fel cum privim un tablou. Guvernul vede imaginea de ansamblu, dar e prea departe şi nu vede detaliile. Consiliile judeţene văd detaliile şi nevoile locale, dar sunt prea aproape, nu înţeleg imaginea de ansamblu. Regiunea e plasată la distanţa optimă, care ne permite să vedem atât detaliile locale, cât şi imaginea marilor proiecte de dezvoltare.

Peste tot în Europa, regiunile se comportă ca nişte curele de transmisie care pun în mişcare maşina administrativă. La noi aceste curele de transmisie lipsesc, motorul se învârte, cheltuim bani, dar maşina dezvoltării stă pe loc.

În acest sens consider că există o serie de motive pentru care e necesară regionalizarea şi descentralizarea:

• Distribuţia echilibrată a resurselor financiare destinate dezvoltării;
• Simplificarea sistemului administrativ din perspectiva cetăţeanului. Aplicarea principiului subsidiarităţii conform căruia competenţele administrative trebuie plasate la nivelul cel mai apropiat de cetăţean la care pot fi exercitate în modul cel mai eficient;
• Reducerea birocraţiei şi a aparatului administrativ din România;
• Prioritizarea proiectelor în zonele sărace din România;
• Creşterea substanţială a capacităţii României de a absorbi fonduri europene;
• Adaptarea României la modele de organizare administrativă din Uniunea Europeană care e structurată la nivel regional;
• Posibilitatea ca aleşii locali să poată implementa proiectele de interes pentru comunităţile pe care le reprezintă;
• Depolitizarea alocării fondurilor publice (odată cu descentralizarea atribuţiilor către autorităţile locale se vor descentraliza şi resursele financiare necesare exercitării acelor atribuţii);
• Dezvoltarea sentimentului cetăţenilor de identitate şi apartenenţă la comunităţile locale, judeţene şi regionale.

Toate motivaţiile de mai sus privind importanţa realizării regionalizării şi descentralizării administraţiei publice arată că România trebuie să devină o ţară cu oameni decenţi, care să trăiască în condiţii decente, indiferent dacă locuiesc la sat sau la oraş.

Consider că este strict în interesul naţional al României să-şi modernizeze administraţia publică, în beneficiul propriilor cetăţeni.

Sistemul trebuie pus în slujba cetăţeanului şi de aceea vă rog ca în perioada următoare să acordăm o atenţie deosebită pentru a explica cetăţenilor din fiecare zonă a ţării de ce avem nevoie de regionalizare şi care vor fi beneficiile directe pentru populaţie.

În acest sens, apreciez că este obligaţia noastră, ca parlamentari, să organizăm consultări cu reprezentanţii societăţii civile şi împreună cu aleşii locali şi membrii executivului să elaborăm modificările legislative necesare pentru transferul de competenţe şi de resurse de la nivel central la nivel local şi să informăm în permanenţă cetăţenii cu privire la modul în care va funcţiona sistemul administrativ.

Doamna Aurelia Cristea:

"Prevenţia dezastrelor naturale din România"

Experienţele de tristă amintire ale inundaţiilor din anii trecuţi, precum şi rapoartele internaţionale din domeniul mediului şi dezastrelor naturale, întregite de starea precară a digurilor ce deservesc marile râuri din România sunt semnale de alarmă ce trebuie soluţionate prin prevenţie, investiţiile în gestionarea riscurilor prezentând o rată ridicată de rentabilitate şi contribuind la dezvoltarea economică durabilă.

Activitatea de pregătire şi informare preventivă în domeniul dezastrelor naturale este importantă, bazându-se pe utilitatea cunoaşterii, sprijinirii autorităţilor şi populaţiei, în identificarea măsurilor de reducere a riscului de producere a dezastrelor naturale.

Potrivit unor studii de specialitate 90% dintre dezastrele naturale sunt legate de factori meteorologici: vreme, climă şi apă. Statisticile din ultimii ani arată că numărul calamităţilor naturale au tendinţă de creştere a intensităţii, cât şi a frecvenţei lor, aceasta ridicând bilanţul deceselor umane, cât şi a pagubelor. Schimbările şi fluctuaţiile climei contribuie la accentuarea intensităţii şi creşterea frecvenţei secetelor, inundaţiilor, îngheţurilor, etc.

Schimbările climatice au produs modificarea cantităţii şi regimurilor de precipitaţii, punând în pericol sute de mii de români care trăiesc în zone inundabile, precum şi aproximativ 1 milion de hectare de teren expuse inundaţiilor.

Cartea verde privind asigurarea împotriva dezastrelor naturale şi a celor provocate de om, lansată în dezbatere publică de Comisia Europeană în primăvara acestui an, propune o politică de gestionare a dezastrelor, bazându-se pe două principii: prevenirea, reducerea vulnerabilităţilor individuale şi consolidarea ecosistemelor.

Documentul oferă alternative la absorbţia costurilor asociate ajutoarelor publice, despăgubirilor substanţiale după fiecare inundaţie, prin încurajarea responsabilităţii individuale, în ceea ce priveşte reducerea pierderilor şi asigurarea împotriva acestora.

Gestionarea riscurilor poate contribui la o dezvoltare economică neperturbată, pe termen scurt investiţiile în gestionarea riscurilor generând locuri de muncă (cercetare, dezvoltare - clădiri şi infrastructură), iar pe termen lung generează o îmbunătăţire a stabilităţii macroeconomice, prin reducerea impactului negativ al dezastrului natural.

România a făcut un prim pas în acest sens, prin aprobarea Legii nr.260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva celor trei riscuri de catastrofă naturală: cutremur, inundaţii şi alunecări de teren, dar desele modificări aduse acesteia au generat confuzie şi o scădere a ratei de penetrare.

E nevoie urgentă de clarificarea cadrului legislativ pentru funcţionarea acestei legi, cât şi de definirea unui cadru legislativ pentru calamităţile naturale care afectează sectorul agricol.

O importanţă deosebită trebuie acordată campaniilor de informare care vor asigura creşterea responsabilităţii individuale.

În acest context, consider că instituţiile guvernamentale responsabile de domeniul vizat de cartea verde (Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea de Supraveghere Financiară) vor analiza conţinutul documentului şi vor elabora o strategie coerentă privind managementul riscurilor de catastrofe naturale sau a celor provocate de om.

Cred că acest subiect trebuie tratat cu toată consideraţia, consultarea publică fiind necesară, examinarea reacţiilor primite putând să stabilească câteva puncte de reper ale unei strategii de prevenţie şi ameliorare a dezastrelor naturale.

Este cu siguranţă mai puţin costisitor să prevenim decât să reparăm după un dezastru! Chiar şi suferinţele umane pot fi mult diminuate!

Domnul Călin Potor:

"Investiţia Daimler de la Sebeş, un balon de oxigen pentru economia judeţului Alba"

Reprezentanţii importantului concern german au anunţat că investiţia Daimler de la Sebeş va fi inaugurată pe 29 iulie. Acest nou obiectiv investiţional al constructorului german constituie un important balon de oxigen pentru economia judeţului Alba, măcinată în ultima vreme de şomaj şi lipsa locurilor de muncă. După cum au anunţat oficial nemţii, în prima fază Daimler va avea 300 de angajaţi, dar există posibilitatea ca locurile de muncă nou-create să fie majorate substanţial în următorii ani. Daimler va relocaliza 50% din capacitatea fabricii de cutii de viteză din Stuttgart în România.

Primul-ministru Victor Ponta, aflat recent într-o vizită oficială în Germania, a vizitat fabrica Daimler şi s-a întâlnit cu muncitorii români de la fabrica din Cugir, aflaţi la perfecţionare în fabrica din Stuttgart. În prezent sunt 45 de români la cursuri, ei urmând să revină în ţară odată cu inaugurarea fabricii de la Sebeş. Muncitorii români s-au declarat mulţumiţi de salariile pe care le primesc în Germania şi de condiţiile de trai. Ei au spus că au fost selectaţi pentru cursul de perfecţionare în urma unui interviu şi a unei probe practice, precizând că nu au mai lucrat până să vină în Germania cu roboţi.

Daimler AG va investi peste 300 de milioane de euro în filiala sa din România, Star Transmission, pentru a servi segmentul de vârf al cererii de cutii de viteze şi componente ale sistemelor de transmisie ale Mercedes. Partea română, respectiv Guvernul României, împreună cu autorităţile locale, va face toate eforturile necesare pentru asigurarea unui bun climat investiţional, astfel încât compania germană să aibă cele mai bune condiţii pentru a-şi desfăşura şi dezvolta investiţia. Grupul german a luat decizia de a construi noi capacităţi de producţie în România, deoarece nu mai putea extinde producţia la Stuttgart, iar firma Star Transmission din Cugir a fost un partener de încredere pentru uzinele din Germania timp de peste 10 ani.

Demersul investiţional al Daimler, proprietarul Mercedes-Benz Cars, care extinde capacitatea de producţie a Star Transmission în judeţul Alba, este o măsură salutară şi salvatoare pentru zona Sebeş-Cugir. Inaugurarea de luna viitoare constituie încă o dovadă că noul Guvern al României se ţine de cuvânt, va crea locuri de muncă şi va continua să repare nedreptăţile făcute românilor de cei care au condus ţara în ultimii ani.

Doamna Camelia Khraibani:

"Politici active în domeniul pieţei muncii"

Recent, Comisia Europeană a făcut o serie de observaţii şi recomandări privind modul de funcţionare al statelor membre. Evident că şi România s-a bucurat de o atenţie deosebită. Dintre toate acestea am să mă refer în prezenta declaraţie la acelea care se referă la serviciile sociale şi piaţa forţei de muncă. În acest sens, am reţinut aprecierea Comisiei că, la noi, citez: "Productivitatea forţei de muncă a României este, în continuare, printre cele mai scăzute din UE. Calitatea serviciilor de activare profesională în sectorul public, de căutare a unui loc de muncă şi de reorientare profesională este, în continuare, relativ scăzută". În plus, se face observaţia potrivit căreia: "Capacitatea administrativă redusă nu permite formularea eficientă de politici active în domeniul pieţei forţei de muncă, prin furnizarea de servicii personalizate de calitate, aşa cum nu permite nici o mai bună integrare a politicilor active şi pasive în domeniul pieţei forţei de muncă. Lucrurile acestea pot fi demonstrate de faptul că Ratele de ocupare şi de activitate în rândul tinerilor au fost în 2012 printre cele mai scăzute din UE (23,9 % şi, respectiv, 30,9 %), în timp ce rata şomajului în rândul tinerilor a fost ridicată, situându-se la 22,7 % în 2012. În România, procentul tinerilor care nu sunt încadraţi profesional şi nici nu urmează vreun program educaţional sau de formare este ridicat şi în creştere (de 16, 8 % în 2012)".

Aceste observaţii şi recomandări, după părerea mea, sunt corecte şi bine venite. De altfel, primul ministru al Guvernului României a transmis un mesaj miniştrilor şi tuturor celor cu responsabilităţi în problemele evaluate de Comisia Europeană, în sensul de a le aborda constructiv şi de a răspunde cât se poate de adecvat la fiecare. De altfel, aceste recomandări se realizează pe fondul unor asidue căutări la nivelul întregii Uniuni Europene de înlocuire a politicilor de austeritate, de depăşire a crizei şi de revenire pe creştere economică şi de creare a locurilor de muncă.

În ultimile săptămâni s-a vorbit chiar de un nou New Deal franco-german. Este vorba despre Iniţiativa franco-germană pentru tineri. Planul denumit simbolic "New Deal for Europe" se bazează pe trei parghii:

- accesul la credite pentru IMM-uri,

- dezvoltarea alternanţei şi

- mobilitatea geografică.

Concret, Banca Europeană de Investiţii (BEI) va acorda mai mult de 40% fonduri, sau 70 de miliarde de euro, în următorii trei ani pentru a investi în "proiecte care au un impact asupra ocupării forţei de muncă pe termen scurt şi pe termen mai lung", a spus preşedintele său german Werner Hoyer. Cea de a doua pârghie este alternanţa, care se referă la dezvoltarea unui sistem de învăţământ prin alternanţă, adică învăţarea în şcoală efectuată concomitent cu stagiile în întreprinderi. De asemenea, se urmăreşte dezvoltarea uceniciei, ca una dintre modalităţile de relansare a proiectului "Erasmusul pentru Alternanţă", după modelul Erasmus pentru studenţi. Ultima parghie este creşterea mobilităţii tinerilor, atât în ??ţară dar, mai ales, în Europa. Aceasta va viza finanţarea cursurilor de limbi străine şi a deplasărilor.

Sunt şi acestea tot atâtea preocupări la ceea ce responsabilii UE au declarat ca fiind principala provocare şi preocupare din prezent. Spre edificare, precizez că la cel mai înalt nivel al Uniunii Europene, problema locurilor de muncă pentru tineri, "Şomajul în rândul tinerilor este acum cea mai mare provocare în Europa", am citat pe domnul Herman Van Rompuy, Preşedintele Consiliului European. La rândul său, domnul Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, în zilele în care se discuta Bugetul UE, a declarat că, citez: "Bugetul european trebuie folosit pentru acest tip de problematici sociale". De alfel, sume importante din Bugetul UE pentru şeptenalul 2014-2020 sunt dedicate politicilor din acest domeniu.

În acest context, apreciez ca binevenită şi că ar trebui urgentată hotărarea recentă a Guvernului, pe care îl susţinem politic şi legislativ, de a ne prezenta un pachet legislativ de dezvoltare economică şi de politici active de ocupare a tinerilor, inclusiv prin scutirea firmelor care angajează tineri, de plata obligaţiilor către stat care revin la salariile pe care firmele le acordă tinerilor angajaţi, precum şi a facilităţilor acordate tinerilor care înfiinţează ferme agricole sau mici întreprinderi.

Am făcut precizările de mai sus atât pentru valoarea lor în sine, cât şi ca o pledoarie la ceea ce liderii USL ne-au solicitat săptămanile trecute la şedinţele grupurilor parlamentare reunite, şi anume de a ne apleca în mod responsabil şi în cunoştinţă de cauză asupra proiectelor economice importante, în special din industrie şi infrastructură, pe care Guvernul ni le va transmite spre aprobare. Apreciez că ne aflăm într-un moment oportun pentru a lansa astfel de proiecte, deoarece, pe de o parte, societatea aşteaptă soluţii fezabile şi eficiente de dezvoltare economică, iar, pe de altă parte, actualul legislativ are puterea, competenţa şi voinţa de a le da autoritate de lege şi program de lucru obligatoriu pentru toţi factorii executivi.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Perspectivele angajării de forţă de muncă în România."

În prezent, economia românească se confruntă cu probleme serioase în domeniul utilizării forţei de muncă, cu o serie de distorsiuni pe piaţa muncii, care se traduc prin coexistenţa unui deficit de forţă de muncă în anumite ramuri economice sau zone geografice, cu slaba utilizare a acesteia pe ansamblu.

Rata de ocupare a forţei de muncă la nivel naţional este în continuare scăzută, iar şomajul este semnificativ, deşi rata acestuia este mai mică decât media europeană. Din această perspectivă, în viitor, programele naţionale de reformă şi politicile în domeniul forţei de muncă în România vor trebui să se concentreze pe atragerea şi menţinerea mai multor persoane în muncă, prin preocuparea privind reducerea costurilor nesalariale, prin flexibilizarea dispoziţiilor contractuale, prin dezvoltarea sistemului educaţional şi al formării profesionale şi prin sporirea capacităţii serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă.

Cu toate acestea, conform ultimului studiu realizat de Manpower, companie specializată în recrutare evaluare şi selecţie de resurse umane, arată că perspectivele angajării forţei de muncă din ţara noastră se îmbunătăţesc pentru următorul trimestru al anului 2013. Astfel, angajatorii români anticipează creşteri promiţătoare de personal: 21% dintre angajatori se aşteaptă la extinderea volumului de personal, 10% dintre ei previzionează descreşteri şi 64% nu prevăd nicio schimbare.

În comparaţie cu trimestrul anterior, angajatorii raportează o îmbunătăţire de 8 puncte procentuale a previziunii, iar, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, planurile de angajare s-au consolidat cu 2 puncte procentuale. Cele mai optimiste perspective de angajare sunt raportate în Nord-Vest, cu o previziune netă de angajare de +20%. Un ritm constant al angajărilor este prognozat şi pentru regiunea Sud, cu o previziune de +18% şi regiunea Nord-Est, unde previziunea este de +17%. Intenţii de angajare încurajatoare sunt evidente atât în Vest, cât şi în centru, unde previziunile se ridică la +16%. În acelaşi timp, angajatorii din Sud-Vest raportează planuri nesigure de angajare cu o previziune de -1%.

În România, reducerea în ultimul deceniu a populaţiei active a influenţat în mod negativ dinamica ocupării forţei de muncă, exprimată în raport cu populaţia în vârstă de muncă. Scăderea ratei de ocupare a resurselor de muncă, determinată de reducerea ratei de activitate şi în corelaţie cu majorarea ratei de pensionare, conduce la creşterea gradului de dependenţă economică a populaţiei.

Consider că pentru perioada următoare este importantă necesitatea asigurării unei mobilităţi înalte atât în cazul capitalului, cât şi în cel al muncii.

Creşterea ocupării forţei de muncă reprezintă unul dintre elementele de bază în viitoarea dezvoltare a economiei UE şi este totodată strâns legată de celelalte obiective strategice, în special de cele din zona educaţiei şi a reducerii sărăciei şi excluziunii.

În general, în România au fost întreprinse o serie de măsuri în ultima perioadă în ceea ce priveşte aspectele specifice politicii de ocupare a forţei de muncă, dar nu există deocamdată o abordare globală coerentă sau o integrare susţinută a politicilor în materie de educaţie şi ocupare a forţei de muncă.

În contextul Strategiei Europa 2020, vor fi necesare acţiuni mai viguroase pentru a îmbunătăţi perspectivele de angajare a grupurilor vulnerabile, precum: tinerii, lucrătorii în vârstă, romii, prin ridicarea nivelului de instrucţie şi de calificare atât în cazul lucrătorilor actuali, cât şi a viitorilor angajaţi, prin folosirea unui sistem de stimulente pentru muncă şi pentru restrângerea muncii nedeclarate. Doar prelungirea vieţii active şi reducerea numărului celor care solicită pensionarea anticipată vor putea contribui semnificativ în viitor atât la sustenabilitatea sistemului de pensii, cât şi la sporirea ofertei de muncă.

În acest context, apreciez ca fiind esenţială pentru modificările structurale care se vor produce în viitor în forţa de muncă, tendinţa de reducere a decalajelor de productivitate între sectoare şi ramuri economice, aceasta conducând automat la atenuarea disfuncţiilor pe piaţa muncii. În România, în ultima perioadă, pe fondul întârzierii relansării economice, în Uniunea Europeană s-au înregistrat, în materie de mobilitate a forţei de muncă şi a flexibilizării pieţei muncii, unele evoluţii negative. Ultimile studii realizate în acest sens indică faptul că nesiguranţa are încă o mare influenţă asupra încrederii angajatorilor din ţara noastră.

Participarea tinerilor pe piaţa forţei de muncă este o problemă ce se află în centrul atenţiei în întreaga Europă, amplificarea şomajului în rândul acestora având efecte negative la nivelul individului, al familiei sale şi asupra comunităţii din care fac parte. Tranziţia tinerilor, de la educaţie la ocupare, a devenit mai lungă şi mai complexă, deoarece şomajul în rândul tinerilor este mult mai ridicat decât în rândul forţei de muncă, pe ansamblu. Locurile de muncă ocupate de tineri sunt temporare, de o calitate scăzută şi slab remunerate. Şomajul tinerilor este determinat adesea de lipsa de competenţă sau de inadecvarea competenţelor acestora la cererea de pe piaţa muncii.

În general, în România tinerii lucrători sunt angajaţi prin contract de muncă temporar, perioadă folosită de întreprinderi pentru testarea competenţelor, a productivităţii acestora, înainte de a se oferi un loc de muncă cu durată determinată. O astfel de practică conduce la o segmentare a pieţei forţei de muncă pentru tineri, mulţi dintre ei trecând alternativ de la perioade în care ocupă un loc de muncă temporar la cele de şomaj. În tot acest interval lucrătorii temporari tineri sunt relativ slab plătiţi, beneficiind într-o mai mică măsură de programele de formare şi calificare, iar contribuţiile lor la fondurile de pensii sunt de regulă incomplete. În final, segmentarea pieţei muncii pentru tineri are efecte negative în planul creşterii economice din perspectiva eficienţei şi a acumulării de capital uman.

"Tineretul în mişcare" constituie una din tematicile prioritare cu referire la populaţia tânără în cadrul Strategiei Europa 2020, propunându-şi eliberarea potenţialului tinerilor pentru a realiza o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii prin: creşterea performanţelor sistemelor de educaţie din statele membre; facilitarea intrării persoanelor tinere pe piaţa muncii. Punerea în practică a celor două obiective specifice se propune a se realiza prin intermediul unor măsuri privind incluziunea socială a tinerilor la nivel european şi naţional.

Vă rog aşadar, stimaţi colegi din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare promovarea prin iniţiative legislative şi prin elaborarea de programe naţionale de politici publice a următoarelor propuneri privind susţinerea creşterii gradului de ocpuare pe piaţa muncii a tinerilor din România:

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Revizuirea Constituţiei - o acţiune a majorităţii politice fără a ţine cont de voinţa majorităţii cetăţenilor"

În cadrul Comisiei de revizuire a Constituţiei României au fost adoptate, în cursul săptămânii trecute, o serie de modificări care au creat dezbateri aprinse în mediul public. În acest context, privind dezbaterile revizuirii Constituţiei, doresc să îmi exprim un punct de vedere în legătură cu modul în care sunt tratate aceste subiecte de o importanţă majoră pentru societatea românească. Tema revizuirii legii fundamentale nu este, în opinia mea, o acţiune politică la care să recurgi în pripă - răspunzând doar unor interese, fără să faci analize - orice demers de revizuire a Constituţiei trebuie să înceapă cu o informare a populaţiei în legătură cu dispoziţiile constituţionale actuale.

De asemenea, subliniez că revizuirea trebuie să se pună pe acele dispoziţii constituţionale care îl vizează în mod direct pe cetăţean, adică la drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestuia.

Or, ignorarea completă de către Uniunea Social-Liberală a voinţei cetăţenilor exprimată cu ocazia referendumului din noiembrie 2009 privind reducerea numărului parlamentarilor la 300 şi crearea unui Parlament unicameral - afirmând drept contraargument că unicameralismul nu reprezintă soluţia pentru creşterea încrederii opiniei publice în contextul crizei economice ori subliniind că rolul bicameralismului este de a amenda derapajele de la democra?ie - mă duce cu gândul la lipsa de respect faţă de voinţa electoratului de care aceştia dau dovadă.

Pe de altă parte, USL a trecut reducerea pragului de prezenţă la referendum nu numai în lege, ci şi în proiectul viitoarei Constituţii, ca să fie siguri că aceasta din urmă, legea fundamentală, va fi adoptată fără emoţii.

În această situaţie, este greu de crezut că o majoritate de 70% în Parlament, care nu a ţinut cont de rezultatele referendumului din decembrie 2009, va accepta rezultatele unei alte consultări populare pe aceeaşi temă. Actuala putere atacă din nou statul de drept şi nu va face niciun compromis pentru a valida o eventuală nouă poziţionare pe acest subiect.

Stimaţi membri ai USL, închei prin a întări apelul meu către dumneavoastră, respectaţi decizia suverană a cetăţenilor şi introduceţi în Constituţie Parlamentul unicameral cu 300 de membri!

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Guvernul Ponta se ţine de cuvânt"

O parte dintre dumneavoastră, care astăzi vă aflaţi în opoziţie, aţi pus sub semnul întrebării promisiunile făcute de Guvernul Ponta, de dragul opoziţiei, dar pentru binele acestei ţări Guvernul Ponta se ţine de cuvânt.

Din păcate, însă, ani de zile, reprezentanţii guvernelor dumneavoastră, şi mă refer aici la PDL, nu au făcut nimic pentru cetăţenii acestei ţări. Preţul pentru că reprezentanţilor dvs nu le-a păsat de cetăţenii acestei ţări a fost plătit tot de noi, de români.

Şi, pentru că nu vreau să fiu acuzat de ipocrizie, vreau să vă aduc la cunoştinţă faptul că, potrivit comisarului european Johannes Hahn, POS Transport va fi deblocat cel mai probabil săptămâna aceasta, după îndeplinirea câtorva formalităţi administrative. Acest lucru înseamnă că România va avea la dispoziţie 4,5 miliarde de euro pentru autostrăzi, dar şi infrastructura feroviară.

Mergând pe aceeaşi linie, Guvernul Ponta a reuşit deblocarea POSDRU, POR, POS Mediu, iar acum POS Transporturi. Iată că, deşi Guvernul Ponta a moştenit aproape toate programele operaţionale blocate, ca urmare a neregulilor făcute în timpul guvernărilor PDL, în prezent s-a reuşit ca într-un singur an rata de absorbţie a fondurilor europene să se dubleze de la 7,5% la 15%.

Din păcate, inconştienţa şi indiferenţa guvernărilor PDL nu ne-au făcut decât să pierdem bani şi timp într-o perioadă în care banii europeni ar fi fost salvarea noastră. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care consider că Guvernul Ponta a demonstrat că se poate face administraţie şi în folosul ţării şi în folosul cetăţenilor.

Domnul Constantin Avram:

"Parlamentul bicameral, esenţa democraţiei din statele care se respectă!"

În toate ţările democratice din lume există câte un Parlament care reprezintă expresia autentică a voinţei poporului. Parlamentele pot avea, în principiu, una sau două Camere. Dezbaterile cele mai aprinse, atât în teorie, cât şi în practică, vizează opţiunea pentru o structură parlamentară bicamerală sau una unicamerală. Decizia de a institui un Parlament unicameral sau bicameral este strâns legată de modelul de democraţie care funcţionează într-un stat. În general, modelul majoritar atrage concentrarea puterii legislative într-o singură Cameră, în timp ce modelul consensual impune, în principiu, un Parlament bicameral în care puterea se împarte egal între cele două camere diferit constituite.

Româniaocupă o poziţie foarte bună în Uniunea Europeană, fiind clasată a şaptea ţară după numărul de locuitori. Acest loc ne situează alături de marile state europene în care democraţia este consolidată, garanţie fiind, printre altele,funcţionarea Parlamentul bicameral. Se pare că acest loc special pe care îl ocupă România nu este cunoscut de o parte din actualii actori ai politicii româneşti care, sub pretextul reformării, se aruncă haotic pe Constituţie, cu propuneri aberante de revizuire. Ignoranţa şi vedetismul lor politic pot duce la obţinerea unor rezultate imprevizibile care pot conduce, alături de celelalte necazuri pe care trebuie să le suporte poporul român, la o mulţime de pierderi în planul valorilor tradiţionale, spirituale şi materiale ale României.

Trebuie subliniat cătoate statele mari ale Uniunii Europene care au o populaţie de peste 20 milioane de locuitori au Parlamente bicamerale. Spre exemplu: Germania, cu o populaţie de 82 de milioane de locuitori; Franţa - 65 de milioane; Regatul Unit - 61 de milioane; Italia - 60 de milioane; Spania - 46,5 milioane; Polonia - 38 milioane şi Olanda - 16,5 milioane, toate au parlamente bicamerale. În acest clasament România este pe locul 7, după Polonia şi înaintea Olandei. De remarcat este faptul că în Uniunea Europeană 85% din populaţie trăieşte în prezent în state cu Parlament bicameral.

Consecinţele unei schimbări a deja confirmatului Parlament bicameral din România ar fi nefaste pentru democraţia autohtonă şi funcţionarea statului de drept. O eventuală trecere la unicameralism ar avea ca rezultat o cameră uşor de stapanit, cu o capacitate de control scăzută asupra celorlalte puteri din stat. Simplificarea activităţii legislative nu ar duce la îmbunătăţirea actului legislativ, ci din contră, cât timp există instrumentul ordonanţelor de urgenţă. Cei care susţin altceva sunt într-o profundă eroare din moment ce în 2011, cu ocazia examinării proiectului de Constituţie propus de preşedinte şi de Guvernul Boc, Curtea Constituţională a respins categoric această variantă, menţinând opţiunea pentru Parlament bicameral.

Consider că România are nevoie de continuarea sistemului cu un Parlament bicameral din mai multe motive obiective. În primul rând, în acest fel se evită concentrarea puterii în Parlament, întrucât Camerele se împiedică reciproc să devină despotice sau susţinătoare a unui regim autoritar. Apoi, bicameralismul creşte calitatea actului legislativ prin analiza succesivă a legilor de către două corpuri de legiuitori. Astfel, chiar dacă ar apărea întârzieri în procesul legislativ, o a doua lectură de către a doua Cameră asigură o percepţie critică mai accentuată asupra proiectelor legislative aflate în dezbatere.De asemenea, controlul asupra Executivului este mai eficient prin intermediul a două Camere, iar efectele unei potenţiale dictaturi a majorităţii sunt minime.În plus, a doua Cameră, prin posibilitatea de a amâna adoptarea legilor, oferă o protecţie împotriva excesului de legiferare.Nu în ultimul rând, bicameralismul este o modalitate modernă de asigurare a principiului separaţiei puterilor într-un stat democratic. Dezvoltarea sistemelor de vot majoritare, în care majoritatea din Parlament şi majoritatea din Guvern este aceeaşi, impun necesitatea unei a doua Camere pentru a tempera puterea Guvernului, bazată preponderent pe domnia majorităţii din prima Cameră.

Modificările aduse sistemului bicameral prin Constituţia revizuită în 2003 nu au schimbat practic tipul de bicameralism stabilit în legea fundamentală din 1991. În opinia mea, într-o societate ca a noastră, divizarea puterii este soluţia optimă pentru un echilibru eficient al puterilor. Modificarea Constituţiei României trebuie făcută în scopul împărţirii puterii între instituţii şi în cadrul lor, nu al concentrării puterii într-o singură sferă.

Scopul unei posibile modificări constituţionale pe marginea acestui subiect ar fi transformarea bicameralismului românesc în unul pragmatic şi funcţional, în care cea de-a doua Cameră să aibă realist un rol ponderator.Un asemenea bicameralism ar fi eficient din cel puţin două motive:ar elimina posibilitatea ca Parlamentul să fie supus Executivului, un risc real în condiţiile în care organul legislativ ar fi unicameral, şi ar elimina paralelismele şi egalitatea de putere împărţite în interiorul Parlamentului. Activitatea Parlamentului s-ar redefini astfel încât să îndeplinească în mod real rolul pe care Constituţia şi regimul democratic i l-au acordat, acela de organism reprezentativ suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare a ţării.

Perioada benefică a democraţiei din istoria României moderne a fost una a bicameralismului, anul acesta împlinindu-se 149 de ani de la înfiinţarea Corpului Ponderator, devenit ulterior Senat.O abdicare de la această tradiţie ar fi astăzi în totalitate de neînţeles. Doar sub dictatură am avut Parlament unicameral, introdus de regimul totalitar comunist, şi, în mod evident, România nu îşi mai poate permite să se întoarcă în timp!

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Timişoara, «Schimbarea în bine depinde de tine!»"

Acesta era sloganul cu care Nicolae Robu i-a convins pe timişoreni să-l voteze. Alegătorii au crezut că au votat pentru schimbarea în bine, dar nimeni nu s-a gândit că promisiunile cu care Nicolae Robu a defilat în campanie erau doar minciuni electorale.

Cu ce s-au ales timişorenii? Cu promisiuni şi idei, unele de-a dreptul fantasmagorice, căci primarul nostru visează şi visează bine şi foarte colorat. Visează la fântâna cu jocuri de apă, lumini şi muzica pe Bega, la muzee de ştiinţă şi, mai nou, la metrou. Trezirea la realitate este însă una cruntă: oraşul e ciuruit de gropi, trotuarele sunt praf, cerşetorii şi câinii vagabonzi îşi împart străzile ca într-un film prost.

10 iunie 2013 - un mic bilanţ pentru primarul Timişoarei, bilanţ pe care primarul Robu îl vede ca pe o victorie. Promitea marea cu sarea şi chiar îşi împărţise promisiunile pe 6 luni şi pe 4 ani. Iată că s-a scurs deja un an şi, dacă tragem linie, vedem că Nicolae Robu n-a fost în stare să facă mai nimic din cele fagăduite pe jumătate de an, darămite pe un an.

Praf şi pulbere! Aşa pot fi descrise trotuarele din centrul istoric al Timişoarei. Şi să nu mai vorbim de străzi. Chiar în primele săptămâni după ce a ocupat fotoliul de primar, Nicolae Robu a trimis muncitori să astupe gropile de pe trotuare, însă doar pe strada Vasile Alecsandri, acolo unde îşi are sediul Partidul Naţional Liberal filiala Timiş. La doi paşi de strada Vasile Alecsandri, în sensul de la Mărăşti, dar şi pe străzile din jur, trotuarele sunt găurite din loc în loc, demne parcă de un scurtmetraj ce înfăţişează căderi de meteoriţi. De cealaltă parte, la un pas de clădirea Primăriei Timişoara, chiar peste stradă, trotuarul e pur şi simplu raşchetat de stratul de uzură, iar în unele gropi a crescut deja iarba. Să nu mai vorbim, aşadar, de alte zone din oraş unde timişorenii se iau cu mâinele de cap când se urcă la volan.

Într-un an primarul Nicolae Robu a reuşit să ceară angajaţilor Direcţiei de Mediu să pună la treabă firmele contractate de primărie pe domeniul spaţiilor verzi şi în unele zone din oraş au dispărut repede câteva fâşii. Asta, evident, n-a ajutat cu nimic la dispariţia prafului şi a noroiului din Timişoara. În proporţie covârşitoare, fâşiile verzi pline de noroi sunt la locul lor.

Din cei peste 8.000 de câini fără stăpân din Timişoara, atât cât estimau specialiştii din primărie că sunt pe străzi, căteva sute au fost sterilizaţi, iar despre punerea lor în adăposturi nici nu poate fi vorba. Singurul adăpost este cel ridicat de Danyflor la marginea Timişoarei, înspre Şag, care are locuri limitate. Maidanezii nu s-au speriat deloc de promisiunea făcută de primarul Robu şi încă umblă în haite prin oraş, iar adeseori preferă promenada prin centru, spre nemulţumirea timişorenilor care se tem ca nu cumva animalele înfometate să le atace copiii.

Anul care s-a scurs a adus pentru timişoreni nu doar minciuni gogonate şi promisiuni neonorate, ci şi proiecte megalomanice care, evident, nu se vor realiza niciodată. Zilnic Nicolae Robu îi aşteaptă pe jurnalişti la briefing-uri de presă unde le povesteşte tot ce visează el noaptea, prezentându-şi "ideile" drept "proiecte pentru Timişoara". În realitate sunt doar "fantezii", nicidecum "proiecte concrete pentru oraş", având în vedere că niciodată primarul nu are habar de cifre, proceduri, sume, studii reale ori de unde va avea finanţarea necesară ca să le pună în practică. Răspunsurile la aceste întrebări sunt "încă nu ştiu, o să vedem".

Recent, primarul Nicolae Robu a afirmat cu seninătate că doreşte să elimine linia de cale ferată de la suprafaţă care taie oraşul în două şi să introducă metrou. Primarul era de-a dreptul fericit că i-a venit o asemenea idee vizionară, trecând peste faptul că Timişoara este situată pe o mlaştină şi că CFR-ul este în faliment. Ne-ar trebui totuşi nişte tramvaie decente şi funcţionale... şi poate măcar o parcare mare în centrul oraşului.

Şi la capitolul cultură a avut de zis ceva primarul nostru. Mai întâi a tăiat finanţarea pentru Festivalul de Jazz de la Garana, apoi a anunţat că Timişoara va avea un Festival de Jazz al ei. Zis şi facut, s-au alocat bani din bugetul local, aproximativ 100.000 euro, şi s-au găsit şi ceva sponsori. Luna ianuarie se pare că a fost una inspiraţională pentru Nicolae Robu, atunci când a anunţat că vrea în Timişoara un Institut Multicultural: "Să avem şi noi ICR-ul nostru"...

Cireaşa de pe tort o reprezintă ultima achiziţie a primarului Nicolae Robu pentru Timişoara: palmierii plantaţi în centrul oraşului care au stârnit un val de reacţii în sânul comunităţii, de la furie până la batjocură. Tinerii timişoreni şi-au exprimat protestul strângându-se sub palmierii ajunşi celebri şi au lansat sloganul"Azi în Palmişoara, mâine-n toată ţara". Prin această acţiune a lor au încercat să-i transmită primarului Nicolae Robu că nu sunt de acord cu viziunea lui despre înfrumuseţarea bulevardului din centrul oraşului.

Am enumerat doar o parte dintr-un bilanţ trist, nicidecum victorios al unui an de administraţie Robu. Consider că prin ceea ce a făcut în acest prim an de la preluarea mandatului, primarul Nicolae Robu şi-a minţit continuu alegătorii şi a distrus spiritul Timişoarei.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Un om la Protecţia Copilului pentru jumătate din judeţul Maramureş!"

Judeţul Maramureş este de o bună perioadă de timp scena unor întâmplări cutremurătoare din punct de vedere social. Problemele cu care se confruntă un număr important de copii şi părinţi fiind imposibil de rezolvat de către autorităţile cu responsabilităţi în domeniu. Cauza principală a neajunsurilor din domeniul protecţiei copilului este schema insuficientă de personal a DGASPC Maramureş, care are în prezent doar un singur angajat în cadrul Serviciului Abuz-Neglijare. Teoretic şi practic, acest unic salariat al instituţiei este responsabil cu identificarea cazurilor sociale de abuz, neglijare şi nepăsare a familiilor pentru jumătate din Maramureş, fapt inadmisibil în opinia mea şi a locuitorilor din judeţ. Acest angajat se află din toate punctele de vedere în imposibilitatea de a-şi duce la bun sfârşit sarcinile prevăzute în fişa postului. El nu poate să îşi facă treaba, chiar dacă ar fi reuşit fizic, deoarece nu dispune nici de maşină, nici de bani de combustibil pentru a se deplasa să verifice cazurile sociale din judeţ. În plus, omul locuieşte în Sighet, iar pentru a observa un caz la Borşa, spre exemplu, ar trebui să parcurgă pe jos, cu autoturismul propriu sau cu mijloacele de transport în comun circa 65 de kilometri, peste limita oricărei decenţe în ţara, anul şi mileniul în care trăim.

Aproape zilnic mass-media maramureşeană prezintă cazuri disperate, strigătoare la cer, multe dintre ele fiind consecinţa directă a lipsei de personal specializat din cadrul DGASPC. Un copil de şapte ani, din Vişeu de Sus, a fost internat în ultimul hal la Spitalul Judeţean de Urgenţă Baia Mare, după ce a fost plimbat anterior la spitalele din Vişeu şi Sighetu Marmaţiei. Micuţul cu handicap neuropsihic şi motor cântăreşte doar nouă kilograme, faţă de cel puţin 23 cât ar fi fost normal la vârsta lui. Serviciul de asistenţă socială din cadrul Primăriei Vişeu de Sus a solicitat intervenţia DGASPC Maramureş, motivul stării precare a copilului internat fiind neglijenţa familiei. Recent, alte câteva evenimente produse, se pare tot din cauza lipsei de autoritate din domeniu, au bulversat judeţul Maramureş, până nu demult unul liniştit, cu rare cazuri de acest gen. Cu două săptămâni în urmă, un elev de clasa a VI-a a fost agresat sexual, în vestiarul sălii de sport, de un coleg de clasă şi supus la perversiuni sexuale. De asemenea, o tânără de 20 de ani a fost găsită legată de scaun în casa familială în care trebuia să fie îngrijită. În ultimii doi ani, două case de copii din Maramureş au fost mistuite de incendii devastatoare.

Toate aceste incidente s-au petrecut sub mandatul actualului director PDL al DGASPC Maramureş, Nicolae Boitor. Din informaţiile de la faţa locului rezultă că încercările de a-l schimba pe acest director, în noua guvernare a USL, s-au izbit iremediabil de refuzul fără echivoc al actualului preşedinte al Consiliului Judeţean Maramureş, Zamfir Ciceu.

Trist este şi faptul că luna trecută consilierii judeţeni au adoptat noua organigramă de personal a DGASPC Maramureş tot cu un singur angajat la Serviciul Abuz-Neglijare. Este adevărat că instituţia se confruntă în prezent cu o situaţie ingrată, fiind într-un deficit uriaş de personal, "moştenire" din timpul blocajului generalizat al angajărilor din fostele guvernări. În prezent, există un deficit de aproximativ 280 persoane la DGASPC Maramureş, dar autorităţile se dovedesc neputincioase să rezolve problema avariei în care se zbat majoritatea serviciilor instituţiei.

Pe această temă am trimis o interpelare ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, doamna Mariana Câmpeanu. Am informat-o asupra situaţiei şi am cerut implicarea ministerului în rezolvarea acestei stări, de fapt, nefirească pentru funcţionarea instituţiilor statului şi apărarea drepturilor copilului. Îmi exprim speranţa că problemele semnalate, privind nerezolvarea şi escaladarea cazurilor sociale din cauza deficitului de personal al DGASPC Maramureş, vor fi analizate cu promptitudine de autorităţile abilitate şi se va găsi de urgenţă o soluţie. Atât eu, cât şi mulţi alţi maramureşeni de bună credinţă ne dorim să nu mai asistăm la drame sociale, la cazuri incredibile, survenite pur şi simplu din cauza nepăsării unor oameni plătiţi de fiecare dintre noi.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu o serie de aspecte referitoare la unele dintre cele mai importante subiecte ale României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani, evoluţia produsului intern brut şi a salariul mediu net.

Produsul intern brut a crescut în primul trimestru al acestui an cu 2,2% faţă de perioada similară a anului trecut.

Creşterea economică s-a datorat exportului net, consecinţă a creşterii cu 3,9% a exporturilor de bunuri şi servicii, corelată cu reducerea volumului importurilor de bunuri şi servicii cu 1,7%.

Deşi creşterea economică pentru anul 2013 este estimată conservator la 1,6%, pentru a reduce riscurile bugetare negative, în cazul unor turbulenţe economice externe, pe termen mediu, programul USL îşi va arăta viabilitatea prin intensificarea creşterii economice cu rate de peste 3% din PIB, care să asigure creşterea convergenţei economice reale faţă de celelalte ţări dezvoltate din Uniunea Europeană.

Contribuţii mai importante la creşterea PIB au avut: industria; comerţul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor, transport şi depozitare; hoteluri şi restaurante; activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice; activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport.

Sursele principale ale creşterii economice provin atât de pe latura cererii, cât şi de pe latura ofertei. Pe latura cererii vom realiza creşterea eficienţei cheltuielilor publice, la care se adaugă efectul stimulativ al creşterii veniturilor disponibile ale populaţiei prin indexarea pensiilor, reîntregirea salariilor bugetarilor, precum şi creşterea treptată a salariului minim.

Politicile aplicate de Uniunea Social-Liberală în plan economic continuă să producă efecte benefice. Astfel, salariul mediu brut a fost, în luna aprilie, de 2.291 lei. Salariul mediu net a crescut în luna aprilie, faţă de luna martie, cu 2,7%, ajungând la 1.661 lei. Comparativ cu luna aprilie a anului precedent, salariul mediu net a crescut cu 7%.

Mai mult decât atât, în parcursul demersurilor ce vizează creşterea nivelului de trai al românilor doresc să vă anunţ faptul că prin reeşalonarea certificatelor verzi costul facturii la energie se va reduce. Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care acordarea certificatelor verzi producătorilor de energie din surse regenerabile va fi reeşalonată. Măsura va scădea costul facturii energiei electrice, iar efectele sale pozitive vor fi simţite mai ales de industrie.

Recuperarea certificatelor verzi va fi făcută începând cu 31 martie 2017, pentru centralele hidro şi solare, şi cu 1 ianuarie 2018 pentru centralele eoliene.

Guvernul păstrează subvenţiile pentru producătorii de energie verde, încurajând în continuare investiţiile în acest domeniu, dar în acelaşi timp reduce presiunea pusă pe consumatori, atât casnici, cât mai ales cei industriali.

Cifrele arată un trend şi o determinare de a schimba lucrurile în bine în această ţară, însă lucrurile au nevoie de timp. Ceea ce s-a distrus după 2009, nu se poate reface nici în 6 luni, nici 12 luni.

Nivelul de trai va creşte, însă greu şi, chiar dacă oamenii nu vor simţi imediat o îmbunătăţire accelerată a vieţii lor, trebuie să fie conştienţi că eforturile care se fac sunt mari şi că toţi ne dorim să reuşim să-i facem pe români fericiţi şi, mai ales, să trăiască decent în propria lor ţară.

Modelul liberal de dezvoltare reclamă abandonarea unei viziuni centraliste, care pune oamenii la dispoziţia statului, în favoarea liberalismului autentic, în care statul trebuie pus la dispoziţia oamenilor.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la unul dintre cele mai importante subiecte ale României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani, regionalizarea.

România are nevoie urgentă de banii europeni pentru dezvoltare, iar aceştia vor fi aduşi prin regionalizare. Prin noua Constituţie vom reuşi regionalizarea României.

Noua Constituţie asigură realizarea deplină şi efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului - libertăţile economice, dreptul la apărare în justiţie şi principiul egalităţii de arme între acuzare şi apărare, dreptul la viaţă privată şi secretul corespondenţei.

Caracterul naţional al statului român şi al limbii române ca limbă oficială a statului trebuie reafirmat în Legea Fundamentală revizuită.

Partidul Naţional Liberal se pronunţă pentru aşezarea unui cadru constituţional propice consolidării caracterului democratic al statului român. În acest sens, sunt necesare prevederi constituţionale astfel încât Parlamentul să redevină principalul for de dezbatere şi decizie al naţiunii.

În noua ei formă, Legea Fundamentală va prevedea reorganizarea administrativă a statului prin înfiinţarea regiunilor, potrivit principiului subsidiarităţii.

Într-o primă etapă este necesară crearea regiunilor, ca unităţi administrativ-teritoriale, în paralel cu menţinerea actualelor judeţe. Regiunile nou create ar urma să cuprindă 4-6 judeţe, ceea ce înseamnă 8-10 regiuni. La conturarea regiunilor se vor avea în vedere zonele istorice, dar şi aspecte de ordin economic şi social. Regiunile vor fi conduse de către un consiliu regional, în calitate de autoritate deliberativă şi de o comisie condusă de un preşedinte, în calitate de autoritate executivă.

Reîmpărţirea administrativ-teritorială se referă la descentralizarea regională, care presupune crearea unor noi colectivităţi teritoriale la un nivel superior celui al actualelor judeţe, calificate ca regiuni. Regionalizarea va aduce în România mai mulţi bani de la Bruxelles, pentru dezvoltarea economică şi socială a ţării. Vom folosi fondurile europene pentru dezvoltarea economică a României la nivelul ţărilor Uniunii Europene.

Una dintre cele mai mari provocări pentru România o reprezintă punerea în operă a reformei administrativ-teritoriale care să răspundă necesităţilor actuale în direcţia dezvoltării României ca stat membru al Uniunii Europene.

PNL consideră absolut necesară regândirea structurii teritoriale a statului român. Traian Băsescu nu a reuşit să atragă fondurile necesare dezvoltării ţării, în schimb a adus doar sărăcie şi corupţie. Vrem să fim lăsaţi să aducem în România banii europeni, nu să ne ocupăm de temele false lansate de Traian Băsescu. Noi vom aduce în România fondurile europene, fonduri pe care Bruxelles-ul ni le pune la dispoziţie pentru dezvoltarea ţării.

Domnul Dan Bordeianu:

"PNL pune capăt traseismului politic parlamentar"

Dacă prin Legea nr. 393 din 2004 privind statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, s-a sancţionat "traseismul politic" sau "migraţia politică" a aleşilor locali, parlamentarii au abuzat mult timp de această "libertate", justificată oarecum de art. 69 din Constituţie, potrivit căruia "Orice mandat imperativ este nul".

Mandatul parlamentarilor este o împuternicire de autoritate dată de cei care i-au ales, indiferent de sistemul electoral, pentru a pune în practică un program sau un proiect politic. Există două tipuri de mandate: mandatul reprezentativ (contractualist) şi mandatul imperativ.

Mandatul reprezentativ este în concordanţă cu conceptul de "suveranitate naţională". În baza mandatului reprezentativ, parlamentarii se bucură de independenţă totală faţă de electorat, nefiind obligaţi să sprijine în forul legislativ deciziile partidului din care fac parte sau pe listele căruia au fost aleşi dacă acestea sunt contrare propriei conştiinţe. În virtutea mandatului reprezentativ, parlamentarii nu pot fi sancţionaţi decât prin alegeri.

Mandatul imperativ ne spune că parlamentarilor le poate fi retras mandatul, înainte de expirarea legală a acestuia, la cererea partidului din care fac parte sau a cetăţenilor. În Constituţia noastră, mandatul imperativ era considerat nul şi, prin urmare, parlamentarul nu putea fi sancţionat de partidul pe listele căruia a candidat şi pe care a decis să-l părăsească la un moment dat, indiferent de motivele sale.

Modificarea Constituţiei actuale ne-a permis să eliminăm articolul constituţional care se referă la nulitatea mandatului imperativ şi să punem capăt acestui fenomen detestabil numit traseism politic care a afectat multă vreme imaginea parlamentarilor şi, implicit, cea a Parlamentului. Astfel, în data de 14 iunie a.c., Comisia de revizuire a Constituţiei a adoptat amendamentul propus de colegul liberal, senatorul Tudor Chiuariu, prin care este instituit acelaşi regim pentru combaterea migraţiei politice a parlamentarilor de la un partid la altul, precum cel existent în cazul aleşilor locali (primari, consilieri locali etc.). Amendamenul a fost adoptat cu 20 de voturi pentru.

Amendamentul prin care punem capăt traseismului politic parlamentar afirmă următoarele: deputaţii şi senatorii îşi pierd mandatul dacă îşi dau demisia din partidul din care fac parte (pe listele căruia au candidat) sau dacă se înscriu în alt partid, cu excepţia cazului în care sunt excluşi de partidul din care fac parte. În cazul în care se va reveni la sistemul electoral proporţional (cu scrutin de listă), aşa cum doreşte PNL în momentul de faţă, locul deputatului sau senatorului care îşi pierde mandatul, în condiţiile amendamentului de mai sus, va fi luat de următorul candidat de pe lista electorală a partidului din care a făcut parte.

Îmi exprim toată aprecierea pentru colegii parlamentari din Comisia de revizuire a Constituţiei care au avut înţelepciunea să reia în discuţie acest amendament care sancţionează traseismul politic parlamentar, respins săptămâna trecută prin votul reprezentanţilor PSD şi PDL. Premierul şi preşedintele PSD, Victor Ponta, a sesizat "discriminarea" parlamentarilor în raport cu aleşii locali şi a recomandat colegilor social-democraţi: "Să punem capăt acestui fenomen politic care ne-a făcut nu numai deservicii în materie de imagine publică, ci a produs confuzie la nivelul electoratului şi, de atâtea ori, instabilitate politică şi/sau guvernamentală".

Domnul Daniel Iane:

Am semnalat în numeroase rânduri faptul că spaţiul virtual şi legile care vizează funcţionarea şi responsabilităţile utilizatorilor de pe internet sunt insuficient corelate cu realităţile din România şi prezintă lacune majore.

Acest fapt este relevant în cazul achiziţiei de domenii cu extensia ".ro", cei care le utilizează înţelegând că este un drept de proprietate dobândit. Cu toate acestea, realitatea stă cu totul altfel: deţinătorul unui domeniu nu are implicit un drept de proprietate, ci doar un drept de folosinţă.

Situaţia la care fac referire a fost relevată şi în decizii ale instanţelor din România, care au avut ocazia să se pronunţe pe acest subiect în litigii ce le-au fost supuse atenţiei. Mai mult decât atât, pentru o corectă referire şi la normele europene trebuie spus şi faptul că jurisprudenţa şi directivele europene în domeniu consacră dreptul de folosinţă a celui în merit, în detrimentul celui care face înregistrare abuzivă.

Ceea ce este însă deosebit de important este tocmai faptul că legislaţia românească în vigoare este lipsită de prevederi clare care să stipuleze fără echivoc care este regimul domeniilor, responsabilităţile utilizatorului şi ce implică dreptul de folosinţă. Acesta este motivul pentru care am lansat consultări cu factorii responsabili, cu toţi cei interesaţi de acest subiect având la bază o propunere legislativă pe care intenţionez să o depun spre dezbatere parlamentară până la finalul acestei sesiuni.

Domnul Daniel-Cătălin Zamfir:

Au trecut aproape 2 săptămâni de când am aprobat în plenul Camerei Deputaţilor modificările şi completările la Legea achiziţiilor publice, o lege importantă pentru mediul public şi privat din România. Până să ajungă la votul final, această lege a trecut prin filtrul a două comisii raportoare, juridică şi de industrii, precum şi prin negocieri intense cu reprezentanţii ANRMAP. Cu toţii ne-am dorit să elaborăm o lege mai bună, mai transparentă şi care să eficientizeze procesul de achiziţii publice din ţara noastră. Chiar dacă o parte din reglementările care doream să fie incluse în noul act normativ nu au primit girul executivului, şi mă refer la prevederi mai clare în cazul terţului susţinător, am primit asigurări că în cadrul viitoarelor negocieri care vor fi purtate de către reprezentanţii ANRMAP cu oficialii de la Bruxelles, pe marginea acestei legi, va exista şi această temă pe agenda de discuţii. Am fost invitat la o rundă de întâlniri în care să susţin necesitatea introducerii acestor prevederi şi îmi propun să aduc drept argumente în sprijinul acestor reglementări, modele de legislaţie din alte state europene.

Aşa cum precizam, această lege a fost dezbătută pe larg în Parlament şi, cu toate acestea, există o voce în spaţiul public care face apel la Preşedintele Traian Băsescu să nu promulge această lege. M-aş fi aşteptat ca astfel de voci să aparţină celor care sunt direct implicaţi în aplicarea acestei legi. Dar nu, persoana care face acest apel disperat este doamna Cristina Trăilă, fostă preşedintă a ANRMAP în perioada guvernării PDL. Tonul apocaliptic al stimatei doamne, care anunţă foarte îngrijorată ce efecte devastatoare va avea asupra bugetului şi cetăţenilor această nouă formă a legii, m-a uimit şi revoltat totodată.

Şi mai surprinzător mi se pare - şi ţin să fac această precizare - că partidul Domniei Sale, PDL, nu a sesizat "pericolul ce ne ameninţă" odată cu aplicarea acestei legi, altfel nu-mi explic de ce nu a sesizat la Curtea Constituţională toate aceste aşa-zise nereguli şi de ce parlamentarii PDL nu au formulat amendamente de eliminare a prevederilor invocate de doamna Trăilă.

De aceea, demersul doamnei Trăilă mi se pare unul populist şi ipocrit. Ca exponentă a unei guvernări sancţionate dur de cetăţenii acestei ţări la ultimele alegeri pentru jaful practicat şi pentru sfidarea tuturor categoriilor sociale, în scrisoarea înaintată Preşedintelui Băsescu doamna Trăilă aduce drept argumente în sprijinul tezei sale "îmbogăţirea baronilor locali" de pe urma unor modificări apărute în lege şi un potenţial "jaf din banii publici, estimat undeva la o jumătate de miliard de euro".

Când evaluez această speţă, şi anume analiza impactului acestei noi legi, aş vrea să mă raportez la specialişti din domeniu. De aceea, între spusele doamnei Trăilă şi afirmaţiile preşedintelui AmCham România (Camera de Comerţ Americană în România), domnul Valeriu Nistor, prefer să mă raportez la cel din urmă, care declara recent că "Pe fondul crizei economice şi al restrângerii creditării, această majorare a pragului pentru achiziţii publice directe ar trebui să contribuie la coerenţa derulării contractelor cu autorităţile publice şi la creşterea absorbţiei fondurilor europene, deoarece în implementarea proiectelor finanţate din aceste fonduri este respectată legislaţia naţională în domeniul achiziţiilor publice".

Observ însă că doamna Trăilă are o apetenţă pentru genul epistolar. O altă scrisoare de referinţă în biografia sa politică este cea înaintată domnului Nicolae Văcăroiu, la sfârşitul anului trecut, în care acuza Curtea de Conturi de partizanat politic în cazul întocmirii unui raport asupra activităţii ANRMAP.

La fel de revoltată a fost doamna Trăilă şi în momentul în care Corpul de Control al Guvernului a identificat o serie de nereguli în activitatea ANRMAP în mandatul său. Acum însă se declară foarte îngrijorată de soarta bugetului, dar la momentul respectiv, conform raportului, a oferit din această funcţie protecţie politică baronilor PDL ce desfăşurau contracte din bani publici.

Aş dori să amintesc de o ordonanţă de modificare a O.U.G. nr. 34/2006, emisă în martie 2009, prin care pragul valoric al contractelor de achiziţie directă, fără licitaţii publice, a fost majorat de la 10.000 euro la 15.000 euro. Cine era la momentul respectiv la conducerea ANRMAP? Aceeaşi persoană care acum incriminează Guvernul USL că majorează acest prag.

Această dublă măsură în cântărirea unor decizii similare, dar luate în guvernări diferite, demonstrează demagogia sau, şi mai grav, reaua-credinţă a unor oameni care s-au aflat în poziţii-cheie timp de 3 ani. Îmi doresc ca astfel de exerciţii de imagine practicate de foşti executivi ai guvernării PDL să rămână doar la stadiul de figuraţie publică şi să nu afecteze parcursul unei legi mult-aşteptate de oamenii din domeniu.

Domnul Florin Iordache:

"Revenirea la normalitate"

Prin adoptarea Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, respectiv revizuirii acestora prin O.U.G. nr. 1/2011, aproximativ 18.600 de pensionari din sistemul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale au pierdut semnificativ la pensii.

Deoarece, din motive independente de voinţa lor, cuantumul pensiei a fost diminuat faţă de cel obţinut legal în baza legislaţiei anterioare privind pensiile militare de stat se impune de urgenţă îndreptarea acestor nedreptăţi.

În scopul protejării dreptului fundamental la pensie al persoanelor afectate de procesul de recalculare şi revizuire se impune menţinerea cuantumului avut înaintea recalculării.

Domnul Dinu Giurescu:

"Regiunile de dezvoltare: nume şi perspective"

Consiliul Consultativ pentru Regionalizare (Conreg) a publicat un raport cu un proiect de împărţire a României în şapte sau opt regiuni.

Fie îngăduit a examina:

• Denumirea şi întinderea regiunilor
• Funcţionarea întregului proiect
• Numele Regiunilor

Proiectul propune o combinaţie între denumirea istorică tradiţională şi situarea geografică (vest, sud, nord, nord-vest, sud-est).

Astfel:

Banat-Vest. Nu există un teritoriu cu asemenea denumire; este o invenţie. Banat este numele consacrat.

Oltenia corespunde şi ca întindere teritorială, şi ca denumire.

Muntenia-Sud. Teritoriul cuprins între Carpaţi şi Dunăre, este numit, de când lumea, Muntenia. Muntenia-Sud presupune existenţa unei Muntenii-Nord. Unde ar fi aceasta? Rămâne denumirea de Muntenia.

Dispare Dobrogea ca nume, înlocuit cu Dunărea de Jos. Din perspectiva europeană, Dunărea de Jos este poţiunea de fluviu de la Turnu Severin până în Deltă inclusiv; Dunărea mijlocie străbate Ungaria şi Serbia, iar Dunărea de Sus se delimitează de la izvoare (în Germania), prin Germania, Austria şi până la graniţa cu Ungaria.

Dobrogea, denumire atestată istoriceşte şi intrată în conştiinţa publică, se cuvine păstrată.

Întinderea regiunii Dobrogea cuprinde şi judeţele Vrancea şi Buzău, care au puţine legături economice, sociale şi culturale cu Tulcea.

Judeţul Vrancea are legături cu Buzău şi Bacău. Iar judeţul Buzău, cu Prahova şi Vrancea.

Pe cale de consecinţă, judeţul Vrancea se cuvine să se alăture regiunii Moldova, iar Buzău la regiunea Muntenia.

Judeţele Brăila şi Galaţi pot rămâne la Dobrogea, întrucât ele au porturi la Dunărea maritimă şi, ca atare, sunt conectate la judeţele Tulcea şi Constanţa.

Moldova-Nord: unde ar fi Moldova-Sud? Numele viitoarei regiuni să rămână Moldova, realitate intrată de sute de ani în conştiinţa colectivă.

Transilvania de Sud-Est şi de Nord-Vest reprezintă o împărţire artificială.

Din secolul al XII-lea, Regatul Ungariei a organizat Voievodatul Transilvaniei, cuprins între Carpaţii răsăriteni, cei sudici şi munţii Apuseni (Transilvania intracarpatică).

Aceeaşi unitate a fost menţinută şi de Principatul Transilvaniei între datele 1576 şi 1699 şi de Marele Principat al Transilvaniei intrat în componenţa Imperiului Austriei (1699 - 1866). În 1867, în urma constituirii Imperiului Austro-Ungar, Regatul Ungariei a fost împărţit în comitate.

Nici documentele şi nici realitatea de pe teren nu atestă vreo împărţire a Transilvaniei în Nord-Vest şi Sud-Est.

În concluzie: unitatea teritorială a provinciei Transilvaniei se cuvine păstrată şi în viitoarea regiune de dezvoltare.

Teritoriul viitoarei regiuni de dezvoltare Transilvania ar cuprinde judeţele: Alba, Sibiu, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Sălaj.

Judeţele Maramureş, Zalău, Bihor pot constitui regiunea de dezvoltare Crişana. Istoriceşte, ele s-au situat până în 1867 în afara teritoriului transilvan propriu-zis.

Dacă Conreg socoate ca insuficient numărul populaţiei din aceste trei judeţe, se poate alătura regiunii Crişana şi judeţul Arad. Noua regiune ar cuprinde astfel teritoriile din vestul Transilvaniei propriu-zise.

Cum va funcţiona întregul proiect? Răspunsul la întrebare este esenţial.

Se cuvin examinate următoarele aspecte:

• Raporturile între autoritatea centrală şi aceea a regiunilor cu individualitate juridică;
• Idem, între judeţe şi regiune;
• Idem, între judeţele unei regiuni de dezvoltare din România şi cele existente în statele vecine - Bulgaria, Serbia, Ungaria, Republica Moldova;
• Mecanismele care vor păstra unitatea teritorială a statului român;
• Ce rată de accesare la fondurile europene este estimată de Conreg;
• Ce rată de revenire a fondurilor europene accesate în România.

În caz de nereuşită ce ar rezulta? Există, alternativ, un proiect de ţară pentru dezvoltare?

În final, se pune întrebarea: de ce nu se comunică proiectul regionalizării în toate etapele?

Ni se dau informaţii disparate, fără a avea o imagine a întregului, cu toate consecinţele sale.

La referendum, anunţat pentru luna octombrie anul curent, oare cetăţenii vor fi în cunoştinţă de cauză?

Domnul Dorinel Ursărescu:

"Cui îi este frică de revizuirea Constituţiei. Şi de ce?"

Am remarcat în ultimele două săptămâni un val uriaş de critici la adresa a cam tot ce s-a votat în Comisia parlamentară pentru revizuirea Constituţiei. Evident, acest val de critici a venit din zona propagandei portocalii şi a zonei susţinătorilor lui Traian Băsescu.

Faptul că au fost adoptate amendamente care întăresc rolul Parlamentului nu a convenit, deşi unul dintre articolele din actuala Constituţie, care nu poate fi supus revizuirii, este art. 61 alin (1) care prevede: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării."

Are cineva interesul ca Parlamentul României să fie unul slab, golit de atribuţii? La această întrebare trebuie să răspundă cei care în diverse emisiuni televizate au atacat la baionetă toate amendamentele care au vizat Parlamentul României.

Are cineva interesul ca atribuţiile Preşedintelui României să îi permită celui care va fi ales în 2014 să "beneficieze" de posibilitatea de a avea porniri dictatoriale, de a avea posibilitatea de a controla după bunul său plac Parlamentul şi Guvernul? În mod normal, nu. Dar propaganda portocalie şi colegii din PDL au atacat la baionetă şi amendamentele - deloc multe - care au vizat instituţia prezidenţială. Paradoxal, aceasta în condiţiile în care cele mai multe şanse să ocupe această funcţie le are o persoană care este considerată la această oră marele adversar politic al PDL şi al lui Traian Băsescu.

Dar mai avem şi alte paradoxuri. În perioada 2010 - 2012, PDL susţinea că este obligatoriu ca în Constituţia revizuită să se regăsească următorul amendament: dacă demiterea prin referendum a preşedintelui ţării eşuează, atunci Parlamentul se dizolvă.

Pe 11 iunie a.c., în Comisia pentru revizuirea Constituţiei, USL a promovat următorul amendament: "Parlamentul va fi dizolvat dacă referendumul pentru demiterea preşedintelui este validat în condiţiile legii, însă mai mult de jumătate dintre oameni s-au exprimat împotriva demiterii preşedintelui". Cine nu l-a votat? Reprezentanţii PDL. De ce oare?

Tot în perioada 2010 - 2011, Traian Băsescu şi, evident, locotenenţii săi din PDL încercau să impună cât mai repede noua împărţire administrativ-teritorială în regiuni şi, pentru a nu risca o cădere a Constituţiei revizuite la referendum, au găsit şi o portiţă juridică pentru a face regionalizarea doar prin lege organică. Acum, când USL vine şi propune regionalizarea - după un proiect apropiat de cel al PDL, mă refer la limitele teritoriale -, fostul partid de guvernământ se opune, media portocalie ţine isonul, iar Traian Băsescu trage semnale de alarmă aiuritoare şi vorbeşte de pericolul federalizării. De ce toate acestea?!

Nu cred că reprezentanţii PDL, propaganda portocalie şi Traian Băsescu vor să îl reînvie pe un foarte popular personaj al operei lui Caragiale. Mă refer la Caţavencu şi la celebra lui zicere, "să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic".

Mai repede cred că în noua postură de partid aflat pe cale de dispariţie, PDL nu mai are niciun interes ca actuala Constituţie să fie revizuită. De asemenea, Traian Băsescu, în calitate de viitor preşedinte al unei fundaţii - partid fără priză la electorat, de asemenea nu mai are vreun interes ca România să aibă o Constituţie revizuită. Şi cei amintiţi mai au un obiectiv: dacă eşuează revizuirea Constituţiei, atunci o parte din garda pretoriană a lui Traian Băsescu îşi păstrează puterile de care beneficiază în prezent, şi exact acest lucru îşi doreşte Traian Băsescu, iar pentru a atinge acest ţel nu contează că România mai este o dată sacrificată.

Domnul Dumitru-Verginel Gireadă:

"Primăria intră îninsolvenţă. Ce se întâmplă însă cu contribuabilii?"

Despre falimentul autorităţilor publice se vorbeşte demult. Încă înainte de intrarea în UE, voci din politică şi economie aduceau în atenţie faptul că 70% dintre localităţile României sunt, practic, în faliment. Apoi, după începerea crizei, s-au operat tot felul de artificii, inclusiv prin neplata arieratelor, ceea ce a condus implicit la scufundarea economiei private. Iar procedura insolvenţei administraţiilor locale este, în mod evident, asemănătoare celei din domeniul comercial. Ni s-a explicat faptul că ordonanţa are în primul rând rolul de a rezolva problema arieratelor, arierate care s-au majorat, la începutul acestui an, la peste 1,1 miliarde lei. Şi tot atunci s-a decis ca primăriile care au arierate să le reducă cu 85% până în luna martie. Evident însă că acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că banii, în România, deşi se culeg de pretutindeni, au prostul obicei de a nu creşte în copaci! Aşa că nici măcar ameninţarea cu limitarea plăţilor de la Trezorerie către datornici nu a avut mai mult succes, astfel că s-a ajuns tot la recomandările finanţatorilor externi şi să se stabilească modul în care o primărie poate fi declarată... insolventă. Înţelegem şi faptul că dacă Guvernul nu ducea la capăt proiectul de ordonanţă, România risca să nu intre în boardul FMI sau chiar ca acordul stand-by cu FMI să fie denunţat. Şi am luat în calcul inclusiv riscurile continuării blocajului financiar provocat de faptul că statul român nu-şi plăteşte datoriile către companii.

Trebuie însă făcute câteva precizări. Şi, din nou, plecăm de la experienţa domeniului comercial, unde noţiunea de insolvenţă are deja rădăcini. Şi ce aflăm de fapt? Aflăm, de exemplu, că procentul companiilor care ies cu bine din insolvenţă este extrem de scăzut, de nici 5%. De unde şi întrebarea: ce se va întâmpla de fapt cu localităţile care nu reuşesc să-şi echilibreze finanţele? De asemenea, în piaţă există un adevărat scandal pe tema insolvenţelor comerciale, din cauza companiilor care îşi cer insolvenţa artificial, doar pentru a se proteja de datoriile pe care le au faţă de furnizori şi alte tipuri de creditori. Ce se va întâmpla însă dacă şi autorităţile publice locale vor face exact acelaşi lucru? Iar debitorii, în speţă companiile private înscrise în lista credală, nu-şi vor mai încasa toţi banii sau vor fi nevoiţi ei înşişi să-şi declare insolvenţa tocmai din cauza arieratelor?

Peste tot în lume, inclusiv în Uniunea Europeană, există legislaţie în domeniul acesta. Problema sunt însă motivele pentru care se produc datoriile. Pentru că în teritoriu nu se primesc la timp banii de la Guvern, iar unele proiecte sunt pur şi simplu... tăiate. Luăm un exemplu simplu: un primar licitează, angajează o lucrare, după care Guvernul îi taie finanţarea, iar primarul nostru nu mai are clar cu ce plăti. Sunt străzi întregi în lucru şi multe alte lucrări, în valoare de milioane şi milioane de euro, toate oprite de Guvern. Şi se poate spune, nu-i aşa, că sunt cu toţii datori. Dar de fapt nu sunt, ci Guvernul este dator. Iar aceste situaţii, în care arieratele sunt făcute din cauza finanţării guvernamentale, trebuie clar explicate, inclusiv contribuabililor.

În fapt, insolvenţa este reglementată peste tot în lume şi chiar nu ar trebui să sperie pe nimeni. Au fost oraşe mari în SUA, de peste două milioane de locuitori, care au intrat în insolvenţă. Inclusiv Miami a avut o astfel de problemă. Iar aici, ca să îşi reducă din cheltuieli, administraţia a concediat 1.600 de oameni numai din poliţia locală. Doar că, prin comparaţie, în România avem în continuare, datorită realitaţilor sociale din mediul rural, valori mici ale impozitelor, mai ales la impozitele pe teren. Astfel, impozitele pentru o pensiune din rural, de exemplu, nu se ridică nici măcar la 10% din impozitele plătite de una din mediul urban. Iar 87% dintre comunele din ţară nici măcar nu îşi pot asigura plăţile pentru funcţionare din veniturile proprii. Ca să nu mai spunem că sunt localităţi unde gradul de colectare este foarte, foarte scăzut, tocmai pe fondul sărăciei populaţiei.

Şi se vorbeşte tot mai mult, în ultimele două luni, despre maximul de interval pentru care primarii din rural îşi mai pot asigura cheltuielile de funcţionare. Şi totul în condiţiile în care fiecare primărie în parte are de plătit indemnizaţii pentru persoanele cu handicap şi însoţitorii acestora, în lipsa banilor care nu mai vin de la Ministerul Muncii. Domniile Lor fac anchete peste anchete, dar uită că cei fără mâini, picioare, cu afecţiuni cronice grave sau imobilizaţi la pat şi dependenţi, practic, de persoanele care îi îngrijesc pe aceşti neputincioşi, fac foamea în tot acest timp. Şi tot primarii noştri sunt cei care trebuie să o scoată la capăt, cum pot, pentru a nu-i avea pe conştiiţă pe aceşti oameni.

Întorcându-ne însă la fondul problemei, sunt în ţară în acest moment circa 700 de primării cu un număr sub 1.000 de locuitori. Iar din perspectiva acestei ordonanţe, toate vor fi... falimentare. În plus, primăriile mici, care nu au un nivel ridicat al veniturilor proprii, nu au taxe şi impozite pe care să le colecteze de la populaţie, au nevoie de investiţii, au nevoie să deruleze proiecte europene şi au luat împrumuturi pe care acum iată că nu au din ce să le plătească.

Avem însă şi un număr foarte mare de oraşe sub 3.000 de locuitori, iar dacă vrem să nu falimenteze aceste localităţi, acestea vor trebui, cel mai probabil, comasate. Primăriile oraşelor mari derulează proiecte europene şi au, implicit, cheltuieli neeligibile pe care trebuie să le achite tot din împrumuturi. În plus, mai au şi foarte multe arierate generate de subvenţii la căldură, la transport ş.a.m.d. Problema este că Ordonanţa nr. 3/2013 permite un nivel foarte ridicat al serviciului datoriei, care poate să ajungă până la 70% din totalul veniturilor proprii. Iar acest prag, de altfel foarte mare, poate conduce direct la faliment, cel puţin în cazul primăriilor mari.

Situaţia actuală mă face să cred că în următorul an vor intra zeci de primării în faliment, tocmai din motivele enumerate. Majoritatea primăriilor mici, de comune sau localităţi mici, nu au nici putere financiară, nu au nicio industrie în zonă care să le permită o cotă defalcată din impozitul pe venit şi, implicit, cheltuieli de funcţionare. Astfel că foarte mulţi termină cu deficit de buget, şi asta an de an. Şi, în plus, în foarte multe dintre cazuri, nu au nici bani să îşi plătească angajaţii. O primărie însă nu poate să dispară peste noapte. Va trebui să existe şi un cadru normativ care să stabilească o unificare între mai multe unităţi teritoriale sau chiar dispariţia unora dintre ele. Ar trebui să se mai stabilească prin lege ca şi unităţile administrativ-teritoriale să obţină un rating înainte de a contracta un împrumut, ceea ce ar genera clar şi un mecanism de prevenţie mai bun.

Şi mă întorc acum la punctul de plecare al acestui demers. O primărie intră în insolvenţă. Ce se întâmplă, totuşi, cu contribuabilii de aici? Cu oamenii care plătesc, în fel şi chip, taxe şi impozite? Asta pentru că insolvenţa primăriei nu rămane fără urmări pentru contribuabili, care ar putea fi constrânşi implicit la plata unor taxe speciale, asta în timp ce achitarea celorlalte obligaţii nu este nicidecum suspendată până la încetarea situaţiei de insolvenţă. Şi atunci ne vedem nevoiţi să tragem un semnal de alarmă, ca să nu se ajungă în situaţia în care comunităţi întregi vor deveni falimentare, fără să aibă şi vreo vină în acest sens.

Ce ne spun însă nouă, parlamentarilor, primarii din teritoriu? Ne spun Domniile Lor că, de fapt, pentru a scăpa de arierate şi de bătăile de cap cu FMI, Guvernul a preluat ordonanţa insolvenţei autorităţilor locale promovată de Cabinetul Boc în 2010 şi care fusese blocată în Parlament. Există temeri clare în teritoriu că autorităţile locale vor intra direct în faliment, dacă sursa datoriilor care sunt făcute şi considerate arierate nu este bine definită. Mai exact, primarii se tem că ar putea fi declaraţi răspunzători din cauza Guvernului care poate tăia sau întârzia la un moment dat sursa de finanţare pe proiectele naţionale, având în vedere că primăriile sunt considerate autorităţi contractante, asta deşi finanţarea este, din nou, de la Guvern.

În concluzie, doamnelor şi domnilor colegi,îmireiau întrebarea: Primăria intrăîn insolvenţă. Ce se întâmplă însă cu contribuabilii?

Domnul Dumitru Niculescu:

Declaraţie politică în atenţia domnului prim-ministru, domnilor miniştri

Mă adresez dumneavoastră în mod public prin această declaraţie politică, fără a avea pretenţia să-mi răspundeţi la întrebările ce vor urma, conştient fiind de faptul că le veţi trata cum trataţi poporul pe care, prin promisiuni populiste, l-aţi minţit şi indus în eroare.

1. Sunteţi la curent cu faptul că vestul Europei este inundat?
2. Sunteţi la curent că debitele maxime înregistrate vreodată au fost deja depăşite ?
3. Cunoaşteţi faptul că una dintre frontierele naturale ale României este Dunărea?
4. Sunteţi conştient că Dunărea se varsă în Marea Neagră prin Delta Dunării, care se află pe teritoriul României?

Dacă aţi răspuns măcar la o întrebare cu "da", iată setul al doilea de întrebări:

1. Ce măsuri preventive aţi luat pentru protejarea teritoriului românesc ce va fi afectat de inundaţii?
2. Pe o scară de la 1 la 10, cât de surprins veţi fi dumneavoastră şi guvernul pe care îl conduceţi când sudul României va fi mânat de Dunăre în Marea Neagră?
3. Aţi avertizat populaţia sau aşteptaţi să aibă o premoniţie salvatoare?
4. Pe o scară de la 1 la 10, cât de mult vă îngrijorează soarta românilor, viitoare victime sigure ale inundaţiilor şi, implicit, sudul ţării care v-a votat masiv?

Eu mi-am făcut datoria de cetăţean responsabil şi nu veţi avea scuza luării pe nepregătite, nici a factorului surpriză. Ceea ce aşteptăm de la dumneavoastră şi vajnicul guvern pe care îl conduceţi nu e şedinţa de guvern de mâine cu bla-bla-urile obişnuite. Aşteptăm să vedem concret că abordaţi serios această situaţie şi, desigur, măsurile pe care le veţi lua neîntârziat. Personal, m-aş bucura să văd stimaţii guvernanţi mobilizând populaţia, prin exemplul personal. De aceea, vă rog să alocaţi o sumă derizorie pentru cizmele de gumă necesare distinşilor miniştri. Pe ale dumneavoatră vi le fac eu cadou.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"România îşi defineşte azi un nou model de creştere economică"

După mai bine de cinci ani de zile, în care deopotrivă, angajaţi şi angajatori, şomeri şi pensionari, investitori şi instituţii publice s-au confruntat cu efectele negative ale crizei financiare internaţionale, a sosit momentul în care putem să ne bucurăm şi să recunoaştem că de la începutul anului 2013 performanţele economiei României au înregistrat un salt pozitiv semnificativ. Produsul intern brut începe să intre pe trendul mult aşteptat de fiecare român, iar exporturile, cele care ne-au ajutat să traversăm şi criza economică, au astăzi şi mai multă energie faţă de 2012, înregistrând un avans de peste jumătate de miliard de euro numai în primul trimestru al acestui an.

Putem spune cu certitudine că, după provocările puternice din aceşti ani grei, economia însăşi ne-a arătat drumul pe care ar trebui să meargă noul model de creştere economică al României: producţia industrială şi exporturile.

Dacă în perioada anilor 2004-2008 ne-am bucurat cu toţii de rate de creştere economică importante de 6% şi până la 8%, astăzi, când privim în urmă, constatăm că acea creştere bazată doar pe consum, pe un exces de creditare nu a fost sustenabilă şi nu ar fi putut să ne ducă la nimic bun pe termen lung. Efectele acelui model de creştere se resimt azi într-o creştere puternică a portofoliului creditelor neperformante contractate în acea perioadă, în dispariţia investiţiilor străine stimulative de consum şi în abandonul investiţiilor imobiliare gigantice.

Astăzi, după duşul rece şi amar al crizei economice, constatăm cu toţii că industria se prefigurează ca singura alternativă viabilă pe termen mediu şi lung. Da, industria! Industria i-a ajutat pe germani să resimtă cel mai puţin dintre statele membre ale Uniunii Europene efectele crizei economice, iar pentru francezi şi englezi sintagma "reindustrializarea ţării" a devenit deja slogan de campanii electorale şi subiect principal de programe de guvernare.

În România industria şi revitalizarea acesteia stă la îndemâna acţiunii guvernamentale, parlamentare şi a autorităţilor administraţiei publice locale şi ea implică stimularea, prin orice mijloace, a investitorilor strategici interesaţi să resuscite ramuri industriale abandonate. Nu am uitat cum Renault a transformat Dacia în paradoxul crizei economice, cum Fordul a făcut din Fabrica de la Craiova un punct nodal al inovaţiei americane, iar Daimler îşi propune să facă din economia românească un mare jucător pe piaţa internaţională a autoturismelor. De asemenea, siderurgia, industria textilă sau alimentară scriu istorie în cartea exporturilor româneşti.

Industria şi exporturile sunt pilonii pe care se bazează noul model de creştere al României. Cu toate acestea, acest vis frumos, dacă nu-i foarte bine gestionat, poate conduce la provocări la fel de mari ca modelul apus în anul 2008.

Industria şi exporturile româneşti trebuie susţinute direct şi indirect, în fiecare zi, mai ales în momentele dificile. Apoi, trebuie susţinută diversificarea producţiei industriale, diversificarea pieţelor de desfacere, precum şi diversificarea surselor de aprovizionare.

De asemenea, statul român trebuie să se implice puternic în susţinerea cercetării şi inovării asociate producţiei industriale şi exporturilor, pentru că singura modalitate prin care ne putem impune pe pieţele internaţionale este competitivitatea, iar aceasta nu poate veni decât din produse mai bune, cu un grad înalt de inovaţie şi, de ce nu, mai ieftine.

Nu pot să vă ascund faptul că sunt tot mai bucuros atunci când, tot mai frecvent, în alte state din Uniunea Europeană, produsele "Made in Romania" sunt apreciate şi, de ce nu, invidiate de concurenţă.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Să îndreptăm tinerii către medicină!"

Pentru că se apropie perioada examenelor de admitere la facultate, m-am gândit că ar fi o bună idee să susţin îndreptarea către profesia mea a cât mai multor tineri. Medicina nu este cea mai dificilă profesie din lume şi nici cea mai frumoasă, dar cu siguranţă este cea mai nobilă şi cea care îţi aduce cele mai mari satisfacţii.

Unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le accepte un tânăr care se îndreaptă către medicină este că profesia îi va ocupa o mare parte din viaţă. Nu este un program fix, vor fi zile când vei ajunge acasă şi seara, vor fi zile când nu va mai ajunge deloc, mai ales că în medicină studiul nu se va termina niciodată. Tot timpul se descoperă câte ceva, tot timpul trebuie să fii la curent cu noi proceduri, noi medicamente, noi informaţii. Se intră într-un program de Educaţie Medicală Continuă (EMC), format din prezentări, conferinţe şi congrese.

În medicină trebuie să fii pregătit în permanenţă să vezi suferinţa umană, atât în forma morală, cât şi în forma fizică. Nu este niciodată monoton, mereu este ceva nou şi niciun caz nu seamănă cu celălalt. Vei simţi că prin tine divinitatea lucrează pentru a ajuta pe ceilalţi, pentru a le da o a doua şansă. Cu toate greutăţile, îţi va plăcea, pentru că, din miile de oameni, tu ai fost cel ales să salvezi şi să alini.

Un medic are o memorie fantastică, pentru că îşi va aduce aminte povestea de viaţă a fiecăruia dintre pacienţii săi, iar la câteva sute le va şti şi numele de familie, şi boala cu care au venit prima dată, fără să se mai uite pe documente. Chiar dacă pregătirea formală s-a terminat, medicul va continua să se pregătească, să întâlnească noi cazuri care să îi provoace inteligenţa sau capacitatea de adaptare.

Este nevoie de oameni tineri, cu dorinţă de cunoaştere, de învăţare, este nevoie de oameni pentru oameni!

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"PDL şi PP-DD nu vor o nouă Constituţie şi nu se tem să o arate. Primul pas - fugitul de la lucrările Comisiei de revizuire".

Ca tânăr deputat al României, consider că este inadmisibil ca un parlamentar, cu atât mai mult toţi deputaţii şi senatorii trimişi de partidele principale de opoziţie în Comisia pentru revizuirea Constituţiei să hotărască, pur şi simplu, să dea bir cu fugiţii de la şedinţele comisiei. Dincolo de faptul că există un Regulament şi o hotărâre a Parlamentului prin care trebuie să participăm la şedinţele comisiei, dincolo de faptul că avem o datorie morală şi politică faţă de cei care ne-au trimis în Parlament, nu pot să nu observ în acest boicot încercarea disperată a forţelor antireformiste din Parlament de a împiedica modificarea Constituţiei.

PP-DD şi PDL fac jocuri de imagine pe seama românilor, prin încercarea de a bloca activitatea Comisiei pentru revizuirea Constituţiei. În condiţiile în care Comisia a avut un program intens timp de două săptămâni tocmai pentru a finaliza textul Constituţiei înainte de vacanţa parlamentară, se pare că aleşii PDL şi PP-DD se grăbesc să plece în vacanţă. De fapt, "vacanţă" este cuvântul-cheie pentru modul în care opoziţia a ales să trateze Constituţia. Boicotul nu face decât să mascheze discreţia totală a celor de la PDL şi PP-DD, atitudine care a existat încă de la momentul declanşării forumului constituţional şi a continuat pe parcursul acestor săptămâni de activitate solidă în Comisia parlamentară specială.

Le reamintesc pe această cale colegilor că această comisie însărcinată cu revizuirea Constituţiei a pornit exact de la ideea de consultare. De aceea, o mare parte dintre amendamentele discutate şi admise au aparţinut forumului constituţional, nicidecum vreunui partid politic. Deci consultare a existat, au existat numeroase dezbateri în teritoriu ale forumului, cetăţenii şi societatea civilă, în general, au fost cât se poate de prezenţi în mecanismul de revizuire. Ceea ce nu a existat a fost buna intenţie şi buna-credinţă a celor de la PDL şi PP-DD, care au plecat de la început cu ideea de a "trânti" Constituţia.

Nu pot să nu remarc şi să nu condamn ipocrizia de care dau dovadă parlamentarii PDL şi PP-DD, demonstrând, o dată în plus, că singurul interes al acestor partide este să încerce dinamitarea oricărui demers de reformă dorit de români şi înţeles ca atare de către USL. Acest boicot, alături de acţiunile recente ale Preşedintelui Băsescu, arată un singur lucru - că opoziţia de astăzi, oricât de fragmentată ar fi ea, în Parlament sau la la Palatul Cotroceni, este unită în dorinţa de a împiedica modificarea Constituţiei. Aceste forţe politice anacronice, care nu înţeleg nici acum sensul votului din decembrie, sunt capabile să facă orice pentru a împiedica punerea României pe baze constituţionale solide, capabile să-i asigure dezvoltarea durabilă şi echilibrată. Parlamentul unicameral, cei 300 de parlamentari, toate acestea sunt scuze pentru o opoziţie care se scufundă şi care caută să se salveze căţărându-se pe umerii românilor, împingându-i cât mai jos. Acestor membri ai Parlamentului, în special democrat-liberalilor, le este teamă de referendumul decizional asupra Constituţiei, moment în care ar risca să primească o palmă grea din partea românilor. Boicotul a ajuns, aşadar, ultima soluţie a turmentatei opoziţii din România, în ideea că berzei chioare îi face Dumnezeu cuib şi că salvarea in extremis din vara trecută a preşedintelui poate funcţiona la nesfârşit ca strategie de supravieţuire.

Dezertarea PDL şi PP-DD ascunde lipsa de argumente şi dezinteresul faţă de electorat. În niciun moment nu am văzut vreo disponibilitate din partea acestor parlamentari pentru a dezbate serios Constituţia României. Cel mai important moment din viaţa unui parlamentar - dezbaterea Constituţiei - a devenit pentru popularii lui Dan Diaconescu şi pentru democrat-liberalii renegaţi ai Preşedintelui Băsescu un exerciţiu pentru care chiar simpla prezenţă s-a dovedit o corvoadă şi o barieră de netrecut.

Aşa cum bine ştiţi, fiecare amendament poate fi susţinut în faţa comisiei de către iniţiator sau de către persoana desemnată de grupul parlamentar, în cazul PDL, asta nu s-a întâmplat. Nu a existat interes nici măcar pentru susţinerea propriilor amendamente, iar pentru dezbaterile punctuale cu atât mai puţin. Acum, observ cu regret, ei vor continua să critice eforturile depuse de comisie, de această dată fără a participa nici măcar fizic.

La începutul şedinţei de luni, iar asta poate confirma orice membru de bună-credinţă al Comisiei, nu se înregistrase nicio informare din partea acestor partide cum că parlamentarii lor s-au retras de la lucrările comisiei. Parlamentarii PDL şi PP-DD au decis, practic, să plece pe furiş de la muncă. Pe lângă faptul că PDL şi PP-DD nu au urmat procedura de informare adecvată, ţin să le amintesc acelor colegi care au ales să nu participe la şedinţa comisiei că au absentat nemotivat de la serviciu, chiulind pe banii românilor.

În calitate de membră a Comisiei pentru revizuirea Constituţiei şi în primul rând ca cetăţean al României, sunt indignată de comportamentul acestor parlamentari, dar, ca orice român credincios, aştept îndreptarea lor. O opoziţie mută şi fugită înseamnă în fapt reducerea la tăcere a peste 30% din electoratul României, cei care au votat în 9 decembrie 2012 pentru PDL şi PP-DD.

Le cer colegilor mei din opoziţie să înţeleagă că dezbatem şi votăm Constituţia României, nu a unui partid sau altul. Le cer colegilor mei din opoziţie să aibă "puţintică răbdare", să-şi mai amâne măcar două săptămâni concediul, să vină la muncă şi să răspundă "prezent" la apelul României pentru o Constituţie a dezvoltării şi a unui trai mai bun pentru fiecare.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Revizuirea Constituţiei, o necesitate şi o obligaţie politică. Va ajuta România să se dezvolte"

Procesul de revizuire a Constituţiei este un demers politic justificat din perspectiva angajamentului luat de USL în campaniile electorale din 2012. Votul românilor în favoarea Uniunii Social-Liberale înseamnă, pe de o parte, o dovadă de încredere pentru actuala majoritate parlamentară de a duce la îndeplinire acest obiectiv, pe de altă parte, este o obligaţie de ordin politic pe care trebuie să o respectăm. Aşa cum se vede clar din această argumentaţie, modificarea Legii fundamentale nu este un moft al actualei puteri, ci rezultatul voinţei directe a electoratului. Deci demersul de revizuire este nu numai legitim, ci şi absolut necesar.

Uniunea Social-Liberală şi-a luat angajamentul de a revizui Constituţia din cauze juste: fie pentru a înlătura deficienţele existente până acum, fie pentru a crea cadrul unei dezvoltări mai eficiente a României. Dacă ne gândim la proiectul revizuire al Guvernului Boc, validat apoi de Preşedintele Băsescu, vom vedea că argumentaţiile de atunci se pliază foarte bine pe realităţile actuale. Cred că merită punctate cele trei îmbunătăţiri majore pe care le poate aduce viioarea Lege fundamentală.

1. Se va face o foarte clară separaţie între puterile statului. Nu ne vom mai trezi în ipostaza de a avea blocajele instituţionale ale ultimilor ani. Când fiecare instituţie din statul român va avea propriile atribuţii, clar trasate şi delimitate, nu va mai trebui să apelăm la Curtea Constituţională ca arbitru al unor dispute de ordin politic. Ultimii 8 ani, de când Traian Băsescu este preşedintele României, au adus după sine nenumărate scandaluri politice şi au arătat faptul că actuala Constituţie este în multe porţiuni foarte neclară. USL îşi doreşte o Lege fundamentală mai simplă, care să elimine sau măcar să limiteze drastic posibilele dispute disruptive din viitor.
2. Noua Constituţie creează cadrul ducerii la îndeplinire a reorganizării administrativ-teritoriale. Angajamentul luat de toate forţele politice de la Bucureşti este acela de a moderniza şi simplifica administraţia din România prin proiectul regionalizării. Or, acesta nu ar fi fost posibil fără o modificare a Constituţiei ţării. Dacă ne gândim la faptul că şi în 2003 revizuirea de atunci a avut ca finalitate crearea unui cadru care să ne permită accesul în Uniunea Europeană, avem, prin comparaţie, un motiv la fel de important pentru care viitoarea Constituţie va reprezenta un foarte mare plus pentru dezvoltarea României. Reorganizarea administrativ-teritorială creează premisele unei debirocratizări şi descentralizări reale, dar şi cadrul unei mult mai bune absorbţii a fondurilor europene.
3. Constituţia României va asuma un set de principii şi valori noi împărtăşite de societate. Dacă, în 1991 şi 2003, cei care s-au ocupat de revizuire s-au concentrat mai mult pe elementele de ordin politic şi practic, cred că la mai bine de 20 de ani de la Revoluţie trebuie să facem eforturi să introducem în Legea fundamentală o serie de principii şi valori care sunt specifice societăţii româneşti actuale - de la recunoaşterea valorilor democraţiei, a valorilor europene sau a principiilor statului de drept de o manieră mult mai accentuată până la asumarea valorilor creştine ale acestei societăţi.

Dintr-o asemenea perspectivă a nevoii de revizuire a Constituţiei, încercarea preşedintelui Traian Băsescu de a bloca acest demers legitim şi benefic pentru România arată preocuparea acestuia de a se concentra mai mult pe politică decât pe crearea unui cadru favorabil dezvoltării României. În loc să susţină, cu propria legitimitate, un proiect de asemenea importanţă, şeful statului înţelege să genereze un nou blocaj. Din punctul meu de vedere, se oferă un argument în plus pentru care e nevoie mai mult ca niciodată de această nouă Constituţie - pentru ca astfel de situaţii să nu se mai întâmple.

Referirile la referendumul validat din 22 noiembrie 2009 sunt acte de comunicare populiste. Pe de o parte, pentru că nu există legătură între modificarea Constituţiei şi acel referendum - reducerea numărului de parlamentari se face printr-o lege organică, nu prin Constituţie. Pe de altă parte, pentru că dă măsura inconsecvenţelor şefului statului - susţine nevoia reorganizării administrativ-teritoriale, dar nu vrea să existe o Cameră a Parlamentului care să se ocupe de legislaţia specifică (aşa cum există în absolut toate statele cu regiuni). Pe cale de consecinţă, intenţia de a convoca un nou referendum pe exact aceleaşi două teme reprezintă un act profund antidemocratic şi cu caracter politicianist, cu finalitate îndoielnică.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"PNL a premiat excelenţa şi valorile liberale constănţene"

Partidul Naţional Liberal şi-a propus de-a lungul timpului să susţină şi să promoveze iniţiativa şi spiritul întreprinzător atât pe plan local, cât şi la nivel naţional. În aceste condiţii, am organizat împreună cu asociaţia I. C. Brătianu cea de-a cincea Gală a Excelenţei, cu prilejul căreia am premiat personalităţi importante din lumea politică, economică, sportivă şi culturală constănţeană.

"Dorim ca împreună să petrecem o seară frumoasă, celebrând profesionalismul, pasiunea, perseverenţa unor oameni care şi-au dovedit valoarea. Acesta a fost încă de la început scopul galei: aducerea în atenţia opiniei publice a oamenilor care prin inteligenţă, dăruire, stăruinţă şi bun-simţ au obţinut rezultate semnificative în domeniile lor de activitate. Timp de patru ani această gală a fost dedicată în exclusivitate doamnelor. În acest an însă, după cum ştiţi, se lucrează la revizuirea Constituţiei, vorbindu-se mult despre importanţa asigurării egalităţii de gen şi şanse. Aşa că, firesc, am revizuit şi noi evenimentul iar Gala «Profesionalism şi eleganţă» devine Gala excelenţei, gală dedicată deopotrivă doamnelor şi domnilor. Este modul nostru de a spune nu discriminării", a afirmat, în deschiderea evenimentului, doamna Ana Marcu, consilier municipal PNL Constanţa.

O deosebită cinste pentru noi a constituit-o prezenţa preşedintelui de onoare al PNL, Mircea Ionescu-Quintus, alături de soţia sa, doamna Viorica Quintus, a europarlamentarului Ramona Mănescu, a omului de televiziune Radu Tudor şi a profesorului şi politologului Cristian Pârvulescu. Acesta din urmă ne-a onorat prin declaraţia sa cu privire la rolul fundamental al liberalismului în România, în contextul modificării Legii constituţionale: "Sunt foarte onorat de această diplomă. Ea vine într-un moment foarte important, acela de revizuire a Constituţiei. Sunt plin de speranţă.".

Le-am acordat acestora premii speciale pentru întreaga lor activitate în domeniul promovării valorilor liberale, a principiilor şi dezideratelor democratice şi a responsabilităţii civice.

Au urmat apoi şase secţiuni pentru care am ales nume importante din sfera socioeconomică locală, personalităţi care au realizat în ultimul an proiecte de mare amploare în vederea dezvoltării constănţene.

Astfel, la secţiunea "Economie, industrie şi turism" i-am premiat pe oamenii de afaceri Nicolae Duşu, care a declarat că "speranţa se îndreaptă în primul rând către liberali", pe Ion Grecu, dar şi pe Mohammad Murad - despre care susţin cu tărie faptul că este un model de urmat pentru investitorii în turism. Premiile pentru secţiunea "Profesii liberale" au fost acordate medicului Anca Avram, domnului Ionuţ Toma şi avocatei Elena Dăscălescu. La secţiunea "Finanţe publice şi bănci" am premiat nume importante care au avut un cuvânt semnificativ în dezvoltarea şi obţinerea performanţei în mediul de afaceri constănţean: Daniela Busuioc, Pena Antoniewicz, Tudor Baltă, Bogdan Huţucă şi Ionel Ştefan. În domeniul "Învăţământ, cultură, mass-media" au primit diplome directorul Colegiului "Mircea cel Bătrân", Vasile Nicoară, şi jurnaliştii Ada Codău şi Valentin Coman, iar pentru "Sănătate publică şi sport", cei premiaţi au fost Raluca Vericeanu, pentru efortul său în cadrul Euromedic, şi Pavel Peniu, preşedintele Academiei de Fotbal "Gheorghe Hagi". La secţiunea "Responsabilitate civică, ONG-uri" ziaristul Dan Mihăescu a primit o diplomă pentru întreaga activitate a Clubului Nautic Român (CNR), asociaţie dedicată exclusiv sporturilor de apă şi iubitorilor acestora.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Ce urmăreşte Traian Băsescu?"

Preşedintele Traian Băsescu încearcă o nouă diversiune pe scena politică, uzând de arma care l-a ajutat şi în decembrie 2009: un referendum prin care electoratul să fie întrebat dacă este de acord cu trecerea la un parlament unicameral.

Traian Băsescu a reluat această temă şi acuză Parlamentul, mai precis senatorii şi deputaţii USL, că nu respectă "voinţa poporului", care s-a pronunţat pentru unicameral. Nu mai intru în amănunte privind modul în care s-a organizat referendumul de atunci şi cum a fost dezinformată populaţia. Altceva vreau să aduc în discuţie. Cel care ne acuză că "nu respectăm voinţa poporului" nu este deloc interesat de "ceea ce a votat poporul". Traian Băsescu are cu totul alte interese. Pe Traian Băsescu nu-l interesează câte Camere are Parlamentul. Utilizează tema unicameralismului pentru a-şi atinge unele scopuri de interes propriu şi de partid (probabil viitorul Partid al Mişcării Populare).

Am avut pe 21 iunie 2011 un prim exemplu în acest sens, după întâlnirea de la Palatul Cotroceni cu liderii partidelor politice.

Readuc în actualitate această declaraţie: "Am făcut apel în discuţiile cu cei doi lideri ai USL la găsirea unor compromisuri.Dacă oferta publică pe care au făcut-o era într-adevăr sinceră, adică: reducerea numărului de parlamentari la 300, în paralel cu reorganizarea teritorială, despre care şi ei au vorbit, pe cele opt regiuni, (...) eu am considerat că aceste lucruri se puteau acomoda şi puteau da şi satisfacţie opoziţiei prin apariţia motivaţiei pentru a crea o a doua Cameră, o cameră superioară în interiorul numărului de 300, care să vegheze la administraţia locală şi, de ce nu, la politica externă, la problemele minorităţilor ş.a.m.d".

Atunci, Traian Băsescu era deci interesat de o împărţire administrativ-teritorială pe 8 regiuni, şi pentru a-şi atinge scopul era de acord cu Parlamentul bicameral. Oare pe 21 iunie 2011 nu mai conta voinţa poporului?

Atunci Traian Băsescu era interesat să grăbească regionalizarea pentru ca majoritatea regiunilor, dacă nu cumva toate, să fie conduse de către reprezentanţii PDL. Acum, Traian Băsescu, brusc, nu mai este intersat de regionalizare, deşi, nu este exclus - după discuţiile existente pe această temă - ca proiectul de regionalizare al USL să nu fie decât sensibil diferit de cel al PDL (de fapt al lui Traian Băsescu). Acum Traian Băsescu pune, în mod iresponsabil, semnul egalităţii între regionalizare şi federalizare.

De ce a abandonat brusc Traian Băsescu tema regionalizării? Simplu de explicat. În ciuda tuturor algoritmilor, oamenii Domniei Sale nu mai pot prelua conducerea vreunei regiuni.

Cum poate împiedica Traian Băsescu regionalizarea? Printr-un singur mod: blocarea sau sabotarea procesului de revizuire a Constituţiei. Şi acest lucru se poate realiza doar prin inventarea unui referendum care să paraziteze referendumul pentru aprobarea Legii de revizuire a Constituţiei. Acesta este obiectivul urmărit de Traian Băsescu.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"De la ocaua lui Cuza la dubla măsură a lui Băsescu"

În pofida semnelor de adio făcute în faţa camerelor, domnul preşedinte nu se poate dezlipi nici de pedeliştii fideli şi nici de vechile năravuri.

Jucătorul continuă "să dea la gioale", în direct şi la ore de vârf, oricui nu îi pupă papucul cotrocenist!

Momentul Merkel trebuia compromis, ca, de altfel, orice demers al USL care ar putea avea efecte benefice asupra vieţii românilor, ca, de pildă, intrarea pe făgaşul normal a activităţii din sănătate.

Aşa se face că preşedintele, mai alaltăieri, decreta inutilitatea revizuirii Constituţiei.

Ieri, dorea referendum...

Astăzi - trimite răvaşe oficiale, sub semnătura unui consilier prezidenţial, că îl (re)aduce pe domnul Duţă, pedelist de frunte, spaima sistemului sanitar, la conducerea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, unde pesemne mai avea ceva de distrus şi nu apucase în mandatul anterior.

Desigur, iese un mare scandal şi, brusc, antetul, ştampila, numărul de înregistrare devin gafă a consilierului X, căruia domnul Băsescu îi aplică o pedeapsă exemplară: luarea prafului de pe tobă!

Cum se vede treaba, a trăi în ţara dumnealui - că a noastră nu prea mai este, devine, pe zi ce trece, mai incitant, mai ciudat, mai periculos, mai enervant.

Un referendum e bun, la altul nu e bine să ne ducem!

De voinţa populară trebuie să ţinem seama... dar nu întotdeauna!

Mapa profesională contează când e vorba de unii, dar pentru alţii nu are nicio importanţă...

Să iasă din Guvern, că sunt corupte, persoanele care nici măcar nu sunt suspectate de acte de corupţie, dar să îi facem loc, sfidând o ţară indignată, în Consiliul de Administraţie al CNAS, domnului Duţă, cercetat de DNA!

Desigur, totul e bine când se termină cu bine.

În cazul CNAS, sunt convinsă că domnul Buşoi va face tot ceea ce este omeneşte posibil ca să se termine, odată pentru totdeauna, cu hoţia, incompetenţa, indiferenţa, suficienţa şi impertinenţa manifestate, pe banii şi pe sănătatea noastră, în vremea guvernărilor portocalii, de reprezentantul Casei.

Dar speranţa aceasta de mai bine nu mă opreşte să constat, cu amărăciune, că preşedintele, care a reuşit "performanţa istorică" de a schimba ocaua lui Cuza cu dubla măsură a lui Băsescu, nu dă semne de potolire. La urma urmelor, e o chestiune de opţiune personală cum vrei să intri şi să ieşi în şi din istorie.

Totuşi, noi ce vină avem?!

Domnul Horia Cristian:

Modificarea art. 137 din Codul muncii doreşte să crească competitivitatea României pe piaţa muncii în Europa. Azi asistăm la reîntoarcerea manufacturii din Asia în Europa. Această reîntoarcere este consecinţa necesităţii unei flexibilităţi sporite a producţiei, a necesităţii de a reacţiona rapid la cererea pieţelor.

România poate pierde aceasta "bătălie" dacă nu face ceea ce trebuie pentru a creşte flexibilitatea forţei de muncă. Clienţii industriei româneşti din Germania, Belgia sau Franţa nu înţeleg de ce în România nu se poate lucra sâmbăta, în timp ce în ţările lor aceasta se poate.

Orice antreprenor care doreşte să investească în România va avea în vedere câteva elemente importante, printre care şi flexibilitatea internă a forţei de muncă, adică capacitatea de a creşte punctual şi pe perioade scurte de timp productivitatea, în concordanţă cu cerinţa pieţei (Determinants of Foreign Direct Investment: A Sectorial and Institutional Approach, James P. Walsh and Jiangyan Yu).

În România, dacă se lucrează sâmbăta, se plăteşte dublu. Dar apoi ar trebui dat liber luni, aşa cum spune articolul 137. Dacă e aşa, de ce s-a mai prevăzut lucratul sâmbăta, ca ore suplimentare? Probabil fiindcă este normal ca uneori să fie nevoie de acele ore suplimentare?

De asemenea, orele suplimentare se fac doar de către angajaţii care doresc să le facă. Conform legii, nu poţi obliga angajatul la ore suplimentare, dar asta nu înseamnă să nu le dăm voie să facă ore suplimentare, dacă doresc.

Iniţiativele legislative ale ultimilor 2 ani au dus la scăderea numărului de zile lucrătoare cu 3 zile, prin zilele libere suplimentare date prin lege (Rusalii - a doua zi, Sfânta Maria, Sfântul Andrei). La o firmă cu o profitabilitate de 10% la care 50% din costuri sunt costuri salariale, prin scăderea veniturilor (mai puţin 3 zile productive), dar aceleaşi costuri salariale, profitul scade cu 7,7%, ceea ce echivalează cu creşterea impozitului pe profit de la 16% la peste 22,47%.

Legea, în mod pervers, are un efect negativ din punctul de vedere al protecţiei angajatului. Angajatorii oneroşi au posibilitatea de a "rezolva" aspectul lucrului sâmbăta, rămânând în limitele legii: pentru lucrul sâmbăta (şi chiar duminica) se fac alte contracte de muncă pe aceeaşi firmă sau pe alta firmă. În aceste situaţii, există riscul ca oamenii să câştige mai puţin, nemaifiind ore suplimentare, iar angajatorii au costuri mai mari (indirecte suplimentare la 8 ore pe săptămână). Riscul să devină necompetitivi pe piaţă!

Cei care nu respectă legile, oricât ar fi ele de complexe, tot nu le vor respecta, însă nu trebuie ca legile să fie făcute pentru aceştia şi să se întoarcă împotriva celor care le respectă şi care de fapt sunt realii contribuabili ai României.

În România, există firme serioase care plătesc contribuţii, taxe, impozite, respectând legile referitoare la mediu, la PSI, la medicina muncii, la SSM, plătind până şi concedii medicale din propriul buzunar, toate acestea însemnând costuri suplimentare faţă de firmele care evazionează statul, însă trebuie şi se chinuie să râmână competitive atât în ţară, cât şi în Europa.

Rolul nostru ca legiuitori este să sprijinim aceşti producători să fie competitivi, să ofere locuri de muncă bine plătite, plătite dublu.

Ce dorim? Dorim ca românii să aibă aceleaşi drepturi ca ceilalţi cetăţeni europeni. Dorim ca românii să poată lucra legal şi sâmbăta, dacă asta îşi doresc.

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Fie că ne place sau nu, din ce în ce mai des auzim despre acte de violenţă în şcoli!"

Cu toţii ne întrebăm ce s-a întâmplat cu elevii care au devenit extrem de agresivi şi violenţi? Ce anume le stârneşte acestora un comportament deloc acceptat în societate? Răspunsul este destul de simplu: promovarea, aproape zilnică, a nonvalorilor şi a modelelor nocive în toate reţelele media. Ridicarea la statutul de "vedetă" a unor persoane de cele mai multe ori aflate la marginea societăţii sau la limita legalităţii are ca efect dezvoltarea unei false identităţi şi, nu de puţine ori, identificarea adolescenţilor cu aşa-zise personaje de "succes".

Accederea la statutul de "vedetă" începe cu popularizarea protagoniştilor şi a acţiunilor lor, care deja exced terebilismul şi imaturitatea, prin postarea pe internet de filmuleţe "amuzante" (sinonim cu agresive) ce incită la indisciplină şi violenţă. Prin accesul copiilor la astfel de informaţii, fără a fi controlaţi şi monitorizaţi de către părinţi, se propagă o imagine nocivă şi periculoasă, distorsionată a noţiunii de "a fi popular". Se ştie deja că un copil învaţă cel mai rapid prin imitare şi încă de mic el este expus la tot felul de informaţii, care, nefiltrate şi necenzurate, pot crea o percepţie eronată cu privire comportamentul în societate şi atitudinea faţă de bine/rău sau permis/interzis. De cele mai multe ori, intervenţia părintelui, a educatorului, a profesorului, a tutorelui sau a unui adult responsabil survine prea târziu.

Acesta este un motiv în plus pentru a acorda atenţia necesară copiilor, înainte de a deveni adolescenţi şi, de aceea, în declaraţia mea politică anterioară am făcut apel, în mod special, la asigurarea mediului propice creşterii copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, pentru că supravegherea timpurie a copilului, a anturajului acestuia, cenzurarea şi monitorizarea activităţii lui - cât mai limitate - în faţa televizorului/calculatorului fac ca tentaţia preluării unor mesaje greşite, modele inadecvate şi comportamente deviante să fie semnificativ diminuată.

Sigur, foarte important este faptul că părintele este primul şi cel mai accesibil model al copilului, astfel că şi acesta trebuie să aibă comportamentul pe care şi l-ar dori şi se aşteaptă să îl aibă copilul său. Însă, din păcate, tot mai mulţi părinţi nu sunt interesaţi sau sunt din ce în ce mai ocupaţi şi nu oferă copiilor lucrurile cele mai preţioase: timp şi atenţie. De aceea, cum am mai spus şi în declaraţiile anterioare, familia, profesorii şi, nu în ultimul rând, Consiliul Naţional al Audiovizualului au rolul de a furniza - cu discernământ - copilului cunoştinţe elementare şi utile de bună creştere şi comportament în societate. Este uşor să lucrezi cu un copil încă din fragedă copilărie, când el este ca un burete care absoarbe rapid informaţia, însă informaţia trebuie să fie corectă şi adaptată vârstei şi nevoilor copilului.

M-am oprit puţin asupra importanţei educaţiei copilului încă din primii ani de viaţă, deoarece statisticile demonstrează ca actele de violenţă, delincvenţa juvenilă şi, în general, majoritatea actelor reprobabile se înregistrează la adolescenţi, cu precădere printre elevii de liceu, când, de cele mai multe ori, este mult prea târziu pentru a începe corectarea unei educaţii greşite.

Cei dintre dumneavoastră care sunt surprinşi de numărul mare de cazuri de violenţă în şcoli, semnalate în mass-media trebuie să ştie că acestea reprezintă doar vârfurile aisbergului. România are deja o problemă serioasă din acest punct de vedere, pe care atât profesorii (cei mai mulţi din teamă), cât şi autorităţile din învăţământ preferă să o ţină ascunsă. Astfel, datele arată că se înregistreaza circa 15.000 de agresiuni pe an, fenomen frecvent întâlnit la segmentul de vârstă 14-18 ani, şi care tinde să devină un fenomen social.

De la începutul acestui an, în judetul Constanţa s-au înregistrat peste 300 de cazuri de violenţă în şcoli, iar toate aceste acumulări de indisciplină, agresivitate şi respingere a actului educaţional se răsfrâng asupra rezultatelor finale şi de promovabilitate a examenului de bacalaureat. Spre exemplu, procentul de promovabilitate la examenul de bacalaureat în judetul Constanţa, în 2012, a fost sub 50% cu 10% mai puţin decât în 2011, şi nu este unul dintre cele mai dezastruoase rezultate din ţară. Pentru anul în curs, din câte am aflat din mass-media, se înregistrează o tendinţă semnificativă de neprezentare la examenul final, cel mai probabil ca urmare a situaţiei de la simulările pentru examenul de bacalaureat din luna martie 2013. Din statistica Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa rezultă că doar 27% dintre elevii constănţeni au luat notă de trecere la matematică, fiind aproape 1.800 de note de 1 şi 2, şi doar 4 liceeni au bifat nota maximă. La limba şi literatura română, gradul de promovare a fost de 61%, cele mai multe note, peste o mie, fiind între 5 şi 6 şi nici la această probă nu au lipsit notele de 1, 2 şi 3.

Din păcate, rezultatele obţinute în ultimii ani la acest examen de maturitate au demonstrat că situaţia învăţământului românesc s-a degradat continuu, de la an la an rata promovabilităţii la bacalaureat fiind tot mai mică (există chiar şi licee fără niciun elev promovat).

Pentru ca şcoala să nu devină un "spaţiu de risc maxim", pentru a nu inaugura categoria "şcolilor pericol pentru societate" şi pentru că pe toţi, cred, ne interesează viitorul copiilor acestei ţări, trebuie să sprijinim crearea de programe, proiecte comunitare de educare şi dezvoltare a aptitudinilor civice ale adolescenţilor, de consolidare a raporturilor între părinţi-profesori-psihologi. Să avem în vedere chiar şi revizuirea prevederilor legate de înăsprirea sancţiunilor în şcoli pentru fapte antisociale, precum şi înăsprirea sancţiunilor pentru televiziunile care prin diverse programe difuzate la ore nepotrivite promovează şi încurajează astfel de manifestări.

Domnul Ioan Balan:

"USL şi revizuirea Constituţiei - un Farfuridi al zilelor noastre!"

În ultimele zile, ori de câte ori auzim discuţii despre revizuirea constituţională dirijată de USL, ne sună tot mai contemporan vorbele lui Farfuridi: "Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!" Mai mult, aş spune că, dacă ar mai trăi în zilele noastre, marele Caragiale ar fi fost tare invidios că nu a avut asemenea personaje caraghioase care să-l inspire atunci când a scris "O scrisoare pierdută", pentru că piesa ar fi avut şi mai mult umor şi mai mult sarcasm, la adresa unor politicieni infatuaţi şi inapţi în a înţelege cât de important este procesul revizuirii legii fundamentale nu numai pentru generaţia de azi, ci şi pentru cele viitoare.

Procesul revizuirii Constituţiei ţării este în primul rând o prerogativă a poporului său, aşa cum a fost declarat încă de la Revoluţia franceză şi statuat în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului "un peuple a toujours le droit de revoir, reformer et modifier sa Constitution". Nimeni, în nicio democraţie din lume, nu a avut curajul de a contesta, în ultimele două secole, acest principiu. Aşadar, dragi USL-işti, poporul, şi nu o clasă politică vremelnică, are dreptul de a decide asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale, asupra arhitecturii instituţionale a statului şi asupra relaţiei dintre instituţii.

Nici nu trebuie să mai punem problema dacă USL a ţinut cont de aceste principii fundamentale în demararea procesului de revizuire. Dimpotrivă, încă de la începutul procesului, primul care a fost exclus a fost chiar poporul. Când spun aceasta mă refer în primul rând la faptul că, deşi în toamna anului 2009 poporul s-a exprimat ferm în sensul reducerii numărului de reprezentanţi în Parlamentul României şi pentru unicameralism, acest lucru nici nu a fost prins în dezbateri, măcar în semn de respect pentru poporul pe care USL se erijează că îl reprezintă. Apoi joaca de-a majorităţile a ajuns chiar să prindă conturul unui amendament la Constituţie, USL încercând să ne convingă că majoritatea matematică nu mai este valabilă, atâta vreme cât ea nu corespunde propriilor interese.

Mai mult, ideea că poporul nu trebuie consultat este deja o deviză a USL, exprimată public de către majoritatea liderilor acesteia, ori de câte ori au avut prilejul. Nu în ultimul rând, în ce ţară democratică din lume am mai putea întâlni o comisie constituţională fără nici un constituţionalist de profesie şi care, culmea, este prezidată de unicul candidat cunoscut până în prezent la funcţia supremă în stat? Garantat, nici măcar în ţările din Africa Centrală sau în Orientul Mijlociu!

Procesul de revizuire a Constituţiei României este un proces necesar, care ar trebui să adapteze Legea fundamentală noilor realităţi socioeconomice şi politice din ţara noastră. De asemenea, procesul ar trebui să ducă la o clarificare a raporturilor instituţionale, mai ales dintre executiv şi legislativ. În plus, revizuirea nu poate avea niciun rost atâta vreme cât voinţa poporului român, deja exprimată, este tratată cu indiferenţă.

Le recomand iluştrilor constituţionalişti ai USL să nu uite că suveranitatea aparţine doar poporului şi că simpatia de care s-au bucurat la un moment dat nu le dă niciun drept să se substituie poporului şi să vorbească în numele său. Cu toţii ne aflăm în serviciul poporului român, şi nu împotriva voinţei şi intereselor sale!

Domnul Ioan Munteanu:

"România de după noi"

Să fie oare criza economică responsabilă şi de criza demografică de la noi şi din majoritatea ţărilor europene? Răspunsul este afirmativ, fară nicio urmă de îndoială.

Dacă la recesământul din 2002 populaţia României era de 21,8 milioane locuitori, dacă în 2013 au mai rămas aproape 19 milioane, se estimează că în 2025 vor fi în jur de 18 milioane, iar în 2050 doar vreo 14 milioane. Profunzimea modificărilor demografice este greu de prevăzut, în condiţiile în care în ultimii 20 de ani s-a înregistrat cea mai neaşteptată scădere a populaţiei.

Deteriorarea permanentă a nivelului de trai reprezintă principala cauză a deceselor care afectează aproape toate categoriile de vârstă. În ritmul de 7000-8000 de decese pe lună, dar cu un număr redus de nou-născuţi, nu-i greu de imaginat care va fi situaţia. Scorul negativ este dat, mai ales, de scăderea natalităţii pe termen lung, dar şi de dimensiunea migraţiei externe a românilor. Ultimii 15 ani s-au aflat sub semnul a trei factori nefavorabili: mortalitate ridicată, natalitate scăzută şi migraţie neaşteptat de mare, factori care au afectat populaţia ţării pe termen lung şi în mod categoric. Dacă la aceste aspecte adăugăm creşterea numărului de persoane vârstnice, adică a populaţiei de vârstă nefertilă, avem în faţa noastră o perspectivă îngrijorătoare din care lipsesc soluţiile de redresare pentru următorul interval de timp.

Efectele acestei perioade sunt greu de anulat, chiar dacă am presupune că s-ar sfârşi, în curând, criza mondială şi că s-ar intra într-o etapă de normalitate economică. Ravagiile morale care i-au afectat pe români, lipsa de încredere în sistemul politic şi nesiguranţa zilei de mâine nu sunt deloc încurajatoare pentru revenirea la un spor natural pozitiv.

Cum va arăta România spre sfârşitul secolului? Un astfel de exerciţiu de imaginaţie nu este deloc optimist. Deschiderea graniţelor şi migraţia naţiilor asiatice spre Europa va influenţa foarte mult şi structura populaţei din ţara noastră. Oare se va mai putea vorbi despre români ca despre o naţiune? Se vede prea bine că atunci când umanitatea face greşeli urmările sunt greu de prevăzut, dar şi mai greu de înlăturat.

Acum, când nu e prea târziu, statul trebuie să asigure, în regim de urgenţă, sume consistente destinate copiilor: alocaţii, burse, gratuităţi pentru manuale, rechizite, haine. Numai aşa îi vom putea convinge pe tineri să-şi mai dorească copii, şi numai aşa se va mai putea vorbi despre români.

Domnul Ioan Oltean:

"Nepotism şi incompetenţă"

Nepotismul este o formă de favoritism care implică acordarea de avantaje nemeritate pe baza unor legături de rudenie.

La noi în ţară, după instalarea la putere a USL şi încercarea eşuată a trioului Ponta-Antonescu-Voiculescu de demitere a preşedintelui prin încălcări grave şi repetate ale Constituţiei, tot ce se întâmplă pe scena politică românească nu este decât o piesă proastă de teatru jucată de nişte cabotini cu pretenţii de actori de elită.

În urma alegerilor parlamentare din decembrie, Parlamentul este dominat zdrobitor, dar fără vreun rezultat notabil pe plan legislativ, de USL - acest nou-născut din sloganul "Jos Băsescu!", acest uriaş cu picioare de lut care nu este în stare să se mişte.

Cu toate că, pe zi ce trece, USL-ul moare ca alianţă politică, el nu se predă.

De ce? Pentru că avantajele de a fi la putere cântăresc mai greu în balanţă decât conflictele interne, pe măsură ce baronii partidelor aliate au devenit mai influenţi şi mai puternici decât liderii "grei" de la centru. Pentru că "a fi la putere" înseamnă pentru USL a fi în primul rând la "împărţirea ciolanului", şi nicidecum a face ceva bun pentru cei care te-au votat, dar şi pentru cei care nu au făcut-o.

Iată care este motivul pentru care clientelismul a atins în ultimul an cote de neimaginat, nepotismul prosperă, instituţii ale statului se confundă de fapt cu cei care le conduc discreţionar, în dispreţul legii şi al bunului-simţ, ca pe propria moşie.

Deputaţi şi senatori PSD şi PNL şi-au pus rudele în funcţii de conducere plătite din banii contribuabililor. Politicieni care înainte de alegeri nu ştiau decât să arate cu degetul şi să ţipe la televizor au astăzi finii şi nepoţii bine înfipţi în administraţia publică. Rudele de sânge sau prin alianţă se plimbă de mână prin Parlament, iar în Ministerul Justiţiei şi de externe, de exemplu, chiar îşi dau întâlnire în pauza de prânz familii întregi, verişori, fraţi şi socri.

Neruşinarea a atins cote inimaginabile. Peste 70 de oameni politici din actuala majoritate parlamentară şi-au ajutat într-un fel sau altul şi chiar au reuşit să-şi pună nemeritat rudele în funcţii bine plătite din banul public. O parte sunt deja în vizorul ANI, alţii, încă nu. Nu putem decât să atragem atenţia opiniei publice şi să sperăm că justiţia îşi va face datoria.

În timp ce actuala majoritate, pe atunci în opoziţie, acuză fără temei Guvernul Boc pentru supradimensionarea acestuia, deşi existau doar 15 ministere funcţionale şi care aveau atribuţii clare şi îşi făceau datoria, imediat după mult-trâmbiţata victorie a USL, numărul ministerelor a ajuns la 20, în plus mai avem şi 6 miniştri delegaţi, plus un vicepremier. O structură stufoasă, o megastructură care înghite resurse dar are "meritul" de a satisface orgolii, gândită şi pusă în practică pentru a acoperi clientela politică, tot mai numeroasă şi mai greu de hrănit. Şi toate acestea într-un desăvârşit şi total dispreţ faţă de cetăţenii acestei ţări!

Este de-a dreptul revoltător ce se întâmplă chiar la vârful conducerii USL, pentru că ştiţi cum e vorba românului despre puterea exemplului.

Deci, vă întreb, doamnelor şi domnilor deputaţi, unde este nemărginita grijă a USL pentru cei mulţi şi năpăstuiţi, pentru săraci, bătrâni, copii, bolnavi, pentru banul public?

Unde este empatia cu poporul care suferă apăsat de greutăţile vieţii? Cuvintele sunt de prisos. Faptele vorbesc.

Se vede clar că, pentru USL şi actuala guvernare, poporul înseamnă rudele şi prietenii, înseamnă ca aceştia în primul rând să se poată înfrupta fără ruşine din banul public şi, ce e mai grav, fără a fi competenţi şi fără a aduce plusvaloare societăţii româneşti, într-un total dispreţ faţă de oamenii care îşi câştigă existenţa prin muncă cinstită.

Domnul Ioan Oltean:

"Continuă seria nerealizărilor Guvernului Ponta"

Aşa cum ne-a obişnuit deja, nu trece săptămână fără ca acest guvern să nu ofere soluţii populiste la probleme structurale grave cu care se confruntă societatea noastră. Iar soluţiile sunt oferite doar dacă acestea presupun venituri la bugetul de stat, şi nicidecum soluţii oferite românilor rămaşi fără locuri de muncă, cu venituri reduse oricum din cauza ratei inflaţiei, a creşterii preţurilor la alimente şi nu numai.

Aflat în vizită în Germania pentru a da asigurări de respectare a statului de drept, de continuare a luptei împotriva corupţiei, precum şi de sprijinul oferit companiilor germane care doresc să-şi deschidă porţile în România, locul unde profesionalismul şi performanţa sunt la loc de cinste, domnul prim-ministru a trebuit să explice efectele ordonanţei care impozitează cu 85% nu numai veniturile exagerate din consiliile de administraţie, ci şi bonusurile de performanţă. Aşadar, managerii de valoare care se angajează să dezvolte o întreprindere pentru a fi rentabilă nu vor mai fi răsplătiţi în funcţie de rezultat, deoarece firmele private nu îşi permit să includă în costurile lor bonusuri pentru performanţă la care să plătească impozit de 85%. Mai mult decât atât, dacă domnul Blănculescu, consilierul pe probleme economice al primului-ministru, anunţa că acest impozit de 85% se referă atât la plăţile compensatorii aplicate în mediul public, cât şi în cel privat, domnul Ponta dă asigurări că se aplică doar celor trei instituţii din care s-a format Autoritatea de Supraveghere Financiară. Dar trist şi îngrijorător este faptul că dezinformatul era însuşi şeful Guvernului, adică semnatarul ordonanţei de urgenţă. În fapt, bâlbele domnilor guvernanţi nu ne uimesc, doar "beneficiem" de ele şi de efectele lor încă de la începutul guvernării USL.

Totodată, din seria politicilor coerenţei şi a relizărilor acestui guvern putem continua cu taxa pe valoare adaugată redusă la pâine, măsură anunţată de guvernanţii noştri a se aplica cu data de 1 iulie. Dar surpriza nu s-a lăsat aşteptată: tot din Germania domnul prim-ministru ne-a informat că aceasta nu se poate aplica, reducerea fiind amânată astfel pentru următoarea rectificare bugetară, în cazul în care cineva termină de făcut calcule pentru a vedea de unde se pot acoperi aceşti bani, pentru ca deficitul să rămână în ţintele prognozate. Adică românii mai pot aştepta, promisiunile electorale se oferă doar în an electoral!

În fapt, întreaga politică a acestui guvern de a atrage bani la bugetul de stat este bine definită de însuşi şeful Guvernului: "să penalizăm ce se mai poate penaliza". În fapt, probabil românii îşi regăsesc votul în această expresie explicită a modului de a guverna o ţară, şi nicidecum în promisiunile electorale din timpul campaniei, şi anume crearea unui nou model economic, bazat pe surse sustenabile de creştere, şi anume pe investiţii. Dacă prim-ministrul Boc alocase 5% din PIB investiţiilor, USL încă "acordă" timp pentru perdele de fum, pentru măsuri populiste sau măsuri cu efecte scontate pe termen scurt, fără să fie interesaţi de măsuri de atragere a investitorilor şi de susţinere a firmelor care-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul ţării pentru declararea profiturilor reale şi pentru încasări pe profit mai mari. Din nefericire, măsurile luate de USL continuă să "încurajeze" economia subterană.

Cât despre fondurile europene, o măsură "ieftină" pentru stat în vederea creării locurilor de muncă şi a creşterii încasărilor la bugetul de stat, România se află pe ultima poziţie în ceea ce înseamnă absorbţia acestor fonduri. Aşadar, România a atins până la sfârşitul lunii mai o rată de absorbţie de 15,18%, ministrul fondurilor europene manifestându-şi entuzismul de a veghea la creşterea ratei de absorbţie la sfârşitul anului până la 25%.

În fapt, entuziasmul guvernanţilor noştri că ţara merge pe traiectoria corectă a unei Românii a relansării economice şi a "păcii sociale" pentru cetăţeni se bazează doar pe "realităţile" viitorului, pe dorinţe şi calcule care observăm că, de cele mai multe ori, nu-şi găsesc echivalentul în realităţile socioeconomice ale ţării noastre.

Domnul Ioan Oltean:

"Şi săraci, şi bolnavi, şi fără pretenţii - aşa ne vrea Guvernul Ponta"

România este ţară membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) începând cu anul 1972, aceasta utilizând resursele FMI ca suport financiar pentru ducerea la îndeplinire a diverselor programe economice ale guvernului.

Obiectivele principale ale FMI constau în promovarea unei economii mondiale sănătoase, respectiv promovarea cooperării monetare internaţionale şi a stabilităţii valutare, stimularea creşterii economice, asigurarea unui nivel înalt de ocupare a forţei de muncă, precum şi acordarea de asistenţă financiară temporară pentru ţările care întâmpină dificultăţi de balanţă de plăţi.

De-a lungul timpului, în calitatea sa de ţară membră, România s-a bucurat de asistenţă tehnică în domenii diferite, incluzând aici politica monetară şi organizarea băncii centrale, supravegherea şi reglementarea bancară şi statistică.

Conform acordului încheiat de România cu FMI la data de 24 martie 2009, în schimbul sumei acordate cu titlu de împrumut, România avea să fie condiţionată de ducerea la îndeplinire a unor obiective economice precise, fiind vizată, în principal, reducerea deficitului bugetar.

Din nefericire însă Guvernul Ponta adaugă cu neruşinare la lista lungă a erorilor de guvernare comise eşecul înregistrat în ceea ce priveşte finalizarea acordului încheiat de România cu FMI. Aşadar, Guvernul a ratat mai mult de jumătate dintre angajamentele asumate în cadrul procedurii de negociere cu FMI. Conform scrisorii de intenţie transmise de Guvern către FMI, Guvernul Ponta a realizat jalnica performanţă de a îndeplini doar două dintre cele cinci criterii de performanţă cantitative şi, în acelaşi timp, două dintre cele cinci ţinte indicative stabilite pentru finele lunii decembrie 2012. Conform informaţiilor documentului, au fost tratate cu superficialitate, drept urmare, ratate în mod vădit, criteriul de performanţă privind activele externe nete ale Băncii Naţionale a României, cel privind soldul bugetului general consolidat şi cel privind arieratele bugetului de stat, arieratele autorităţilor locale şi arieratele întreprinderilor de stat.

Finalizarea acordului este însă condiţionată de precondiţia achitării arieratelor de către autorităţile locale, precum şi de privatizarea CFR Marfă, operaţiune de vânzare care nu a fost încheiată până la acest moment. Gravitatea acestui eşec este cu atât mai mare cu cât achitarea arieratelor de către autorităţile locale a fost şi este un angajament asumat în mod constant de România în negocierile cu FMI şi niciodată respectat.

Guvernul Ponta încearcă să ascundă în cel mai iresponsabil mod gravitatea eşecului acordului cu FMI, împingându-şi membrii să facă declaraţii publice menite să liniştească poporul român, asigurându-l totodată că va depune toate eforturile în vederea solicitării către FMI a încheierii unui nou acord, chiar în această vară.

În condiţiile în care la data de 30 iunie acordul cu FMI ajunge la termen, în condiţiile în care actualmente România este înglodată în datorii şi nu există nicio şansă ca până la această dată să îndreptăm paşi pe care ar fi trebuit să îi parcurgem treptat, calculat, în aşa fel încât să ne îndeplinim obligaţiile contractuale, posibila retragere FMI din România poate să însemne declanşarea unei crize financiare de proporţii, analiştii economici fiind de părere că, în lipsa unui acord cu FMI, împrumuturile Guvernului vor fi mai scumpe, iar leul şi-ar putea pierde din valoare în mod considerabil. De asemenea, lipsa de disponibilitate a FMI privind încheierea unui nou acord cu România ar putea genera un puternic sistem de alarmă şi panică în rândul investitorilor străini, al căror număr s-a diminuat chiar şi aşa în mod îngrijorător. Un eventual refuz al FMI privind încheierea unui nou acord ar da undă verde autorităţilor de la Bucureşti în adoptarea unor măsuri neavenite, neinspirate, care ar putea provoca adevărate catastrofre economice, cel mai probabil măsuri populiste, care s-ar răsfrânge în mod tragic asupra cetăţenilor români.

Ca şi când problema posibilei dispariţii a FMI din cadrul economiei ţării noastre nu ar genera suficientă bătaie de cap, aflăm, de data aceasta cu stupoare, că Guvernul Ponta a stabilit că există şi un preţ al sănătăţii poporului român. Astfel, în memorandumul trimis de către Guvern Comisiei Europene, acesta statuează că o eventuală modificare a directivei care reglementează produsele de tutun, în speţă clauza care ar interzice ţigările de tip slim, a celor mentolate, dar şi a creşterii dimensiunii şi suprafeţei pe care sunt plasate avertismentele privind pericolul fumatului, ar avea un impact negativ asupra bugetului de stat şi, culmea, asupra veniturilor Ministerului Sănătăţii.

Acest raţionament de ordin economic însă nu este deloc înclinat în favoarea sănătăţii poporului, cu atât mai mult cu cât în ultimii 10 ani numărul cazurilor de cancer la plămâni cauzat de fumat s-a dublat. Cu aceeaşi nepăsare cu care ne-am obişnuit deja, cu o aroganţă de nestăvilit, Guvernul Ponta loveşte din nou poporul acestei ţări, considerând că banii adunaţi la buget sunt mai importanţi decât sănătatea poporului.

Încă o dată, Guvernul Ponta demonstrează că îşi doreşte cu ardoare plasarea României pe o direcţie absolut contrară curentului mondial. Astfel, ştim cu toţii că marea majoritate a statelor încearcă, cu orice preţ, prin diferite metode de natură să stimuleze populaţia în adoptarea unui stil de viaţă sănătos, să-şi convingă cetăţenii să renunţe la acest viciu, primul motiv fiind sănătatea, care are prioritate şi căreia nu-i poţi fixa un preţ, un al doilea motiv fiind evitarea costurilor exorbitante în tratarea bolilor şi afecţiunilor provocate de fumat.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"În ce stare se află astăzi acordul României cu Fondul Monetar Internaţional"

Cei mai sceptici dintre noi au crezut în 2009 că un acord de împrumut cu Fondul Monetar Internaţional va fi un dezastru pentru economia noastră pe termen mediu şi lung. Criticile la momentul respectiv veneau de peste tot, societate civilă, analişti şi, bineînţeles, opoziţia politică. Chiar şi membri ai puterii de atunci erau speriaţi de perspectivele unui nou împrumut, mai ales unul de aproape 20 de miliarde de euro.

De asemenea, cei mai mulţi dintre noi nu se aşteptau la răspândirea crizei economico-financiare, care în 2009 se manifesta la nivel teoretic în societate, dar peste doar un an efectele au început să se simtă. Scăderea veniturilor, dublată de o creştere a preţurilor: creşterea TVA-ului de la 19% la 24%, impozitarea pensiilor, scăderea şi plafonarea veniturilor bugetarilor, blocarea posturilor în sistemul public - austeritatea a pus stăpânire pentru doi ani pe România.

Banii de la FMI, UE şi Banca Mondială poate au menţinut o siguranţă a cursului de schimb sau poate au intrat în economie prin investiţii, cu toate că la 4-5 ani după acest moment nu prea avem ce să arătăm în materie de obiective noi. Cert este faptul România s-a aflat în imposibilitatea de a atrage fonduri europene nerambursabile în timp ce se împrumuta cu două mâini de la FMI şi de pe piaţa liberă deopotrivă.

Putem să depăşim totuşi şi acest moment, pentru că acordul stand-by pe care l-am semnat cu FMI a făcut până în 2012 ca România să îşi câştige o reputaţie bună pe piaţă. Dar poate cel mai mare avantaj pe care ţara noastră l-a avut din acordul semnat este reprezentat de criteriile de performanţă impuse pentru continuarea atragerii tranşelor de împrumut.

De aici cel mai important în opinia mea este factorul arieratelor de la nivel central şi local şi la fel de important este şi procesul de privatizare a companiilor de stat. Pachetul de sprijin financiar vine cu acest set de indicatori de performanţă, pe care pentru binele sistemului nostru economic ar trebui să-i respectăm.

Arieratele sunt o problemă sistemică în România. Autorităţile publice locale angajează plăţi pe care nu le pot susţine. Agenţii economici termină lucrări şi aşteaptă banii luni sau ani de-a rândul; disciplina financiară nu există la acest nivel. Bani care ar trebui să intre în economia reală sunt blocaţi în mod birocratic şi, în consecinţă, arieratele se adună.

Guvernul USL s-a angajat să reducă arieratele administraţiei publice locale cu 5% în fiecare lună, dar, paradoxal, arieratele de fapt cresc. Mai precis datoriile UAT-urilor către agenţii economici au crescut cu aproape 50% din 2011 până în 2012. În aceste condiţii, ţinta asumată de guvern pare greu de atins.

De asemenea, o altă ţintă asumată de guvernul anterior, dar şi de Guvernul USL este reprezentată de procesul de privatizare. Cunoaştem foarte bine faptul că actuala putere nu a reuşit până în momentul de faţă să încheie un acord de privatizare a CFR marfă sau la Oltchim. În schimb, ni se spune că s-a privatizat managementul companiilor de stat, când noi, stimaţi colegi, ştim bine că managerii puşi în funcţie de la începutul anului sunt de fapt parte a clientelei politice. Au fost anunţate în repetate rânduri investiţii din partea Daimler sau Bosch, dar ceea ce am văzut de fapt a fost închiderea Oltchim şi reducerea activităţii la Arpechim, vinderea Mechel pe 200 de lei şi proteste susţinute în minerit. Disponibilizările în masă nu sunt egale cu privatizarea. Investitorii străini întârzie să apară şi în aceste condiţii mă întreb cum continuă acordul cu FMI.

Astăzi trebuie să pregătim tranşele în valoare de 1,164 miliarde euro către FMI, UE şi BIRD. Până astăzi am plătit anul acesta 227 de milioane de euro. Programul de rambursare prevede plata a milioane de euro lunar şi nu pot decât să mă întreb: noi ce am primit de aceşti bani? Dacă observăm efectele economice ale anului nu putem spune că sunt îmbucurătoare. Inflaţia creşte constant, acum se află la 5,5%, un maxim al ultimilor ani, creşterea economică stagnează şi preţurile cresc exponenţial. Nici cursul de schimb nu mai este ce a fost, iar capacităţile noastre de producţie sunt din ce în ce mai insignifiante.

În intervenţiile mele trecute am arătat cum au crescut taxele. Peste 20 de taxe noi sau majorate prin modificările aduse Codului fiscal nu reprezintă o măsură de relansare economică. În tot acest timp guvernul, dar şi preşedintele declară că România este stabilă din punct de vedere economic. Dar eu, stimaţi colegi, şi sigur şi mulţi alţi cetăţeni, nu observăm acest lucru.

Pe spinarea celor mulţi am reuşit să depăşim criza şi se pare că sacrificiile lor au fost făcute în van. Recent am observat că din obiectivele asumate în faţa FMI mai mult de jumătate nu vor putea fi onorate de guvern. Vă daţi seama ce înseamnă acest lucru pentru reputaţia noastră internaţională?! Oare câţi investitori îşi vor pune semne serioase de întrebare când vine vorba de România? Ce avantaje oferim noi, ca sistem, unui om care investeşte? Predictibilitate fiscală nu, creştere economică nu, infrastructură nu, forţă de muncă bună şi calificată nu prea, în afara promisiunii de bine nu prea oferim nimic.

În această notă vreau să închei şi să spun, încă o dată, că efectul de creştere economică şi dezvoltare pe care cu toţii ni-l dorim nu se face cu promisiuni, ci cu fapte.

Domnul Ion Călin:

"Deşertificarea - o problemă mondială"

Deşertificarea este considerată una din principalele probleme economice şi globale, în special din cauza legăturii reciproce dintre degradarea terenurilor şi producţia alimentară. Deşertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variaţiile de climă şi impactul uman. Ea afectează în special terenurile uscate, care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic.

Seriozitatea acestor probleme - seceta şi deşertificarea - la nivel global şi necesitatea combaterii acestor calamităţi naturale la nivel internaţional au condus la adoptarea, pe 17 iunie 1994, la Paris a Convenţiei ONU pentru Combaterea Deşertificării (UNCCD), care a intrat în vigoare la 26 decembrie 1996. Până în prezent la Convenţie au aderat 186 ţări, iar ziua de 17 iunie a fost declarată Ziua mondială pentru combaterea deşertificării. În acest an, sloganul celebrării este "Îmbunătăţirea calităţii solului oriunde, îmbunătăţeşte viaţa pretutindeni".

Scopul acestei zile este de a sublinia necesitatea stopării sau încetinirii procesului de deşertificare şi de a aduce acest subiect pe agenda internaţională de mediu. Ziua de 17 iunie reprezintă o ocazie de a sublinia ca există soluţii şi că deşertificarea poate fi diminuată dacă soluţiile sunt implementate adecvat, cu participarea comunităţii şi cooperarea tuturor părţilor implicate. Deşertificarea se produce în zonele de uscat în care pământul este deosebit de fragil, unde precipitaţiile sunt rare şi climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de pierderea capacităţii solului de a susţine recolte agricole, păşuni. Cele mai evidente efecte ale deşertificării sunt degradarea pădurilor şi scăderea producţiei de alimente.

Deşertificarea se manifestă prin reducerea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie, intensificarea severă a eroziunii solului prin apă şi vânt şi a salinizării (risc ridicat în perimetrele irigate), crustificarea şi compactarea solului, sărăcirea drastică a solului în materie organică şi elemente nutritive, creşterea frecvenţei, duratei şi intensităţii perioadelor de secetă, creşterea progresivă a intensităţii radiaţiei solare (încălzirea atmosferei). Peste 6,1 miliarde ha, reprezentând aproape 40% din suprafaţa uscată a Terrei, este deşert. Dintre acestea, circa 0,9 miliarde ha sunt reprezentate de deşert hiperarid. Din restul de 5,2 miliarde ha, 3,6 miliarde sunt terenuri uscate ce constau din terenuri de tip arid, semiarid şi subumed. Deşertificarea, care determină reducerea progresivă a capacităţii terenurilor de a suporta vegetaţia şi comunităţile de animale, agricultura şi silvicultura, ameninţă unele terenuri din partea sudică a continentului european (Spania, Grecia, Portugalia, Italia, Corsica, Malta şi Cipru). Ariile afectate sunt caracterizate prin aport redus al scurgerii apelor de suprafaţă şi regim de precipitaţii cu grad ridicat de neuniformitate, atât spaţial, cât şi temporal, cu frecvenţe şi recurente perioade de secetă.

În România, terenurile afectate de deşertificare sunt amplasate preponderent în partea de sud a ţării, fiind mai cunoscută zona situată în sudul Olteniei, la confluenţa Jiului cu Dunărea.

Deci unul dintre cele mai afectate judeţe din sud este Doljul, unde fenomenul deşertificării, semnalat de mai mulţi ani, este alimentat de secetă, de solul nisipos, de fenomenul de deflaţie eoliană (spulberarea nisipului de vânt), dar şi de defrişările masive. În zona Calafat - Poiana Mare - Sadova - Bechet - Dăbuleni şi fluviul Dunărea, din sudul judeţului, terenurile au devenit aride, solurile nisipoase având o tendinţă spre deşertificare. Din cauza fenomenului, zona a fost botezată "Sahara Olteniei".

"Sahara Olteniei" este o zonă de aproximativ 800 km² (sau 6% din judeţul Gorj), afectată foarte puternic de deşertificare, fiind aproape un deşert. Cauza principală a deşertificării este defrişarea perdelelor de păduri care opreau întinderea deşertului. Dacă în 1970 pădurile acopereau 12% din suprafaţa judeţului, în prezent ocupă doar 7%.

Consecinţele principale ale deşertificării sunt: reducerea rezistenţei solurilor la presiunea naturală şi antropică; reducerea creşterii vegetaţiei; epuizarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterană din cauza accelerării scurgerii de suprafaţă; vulnerabilitatea crescută la procesele de degradare (contaminare, acidifiere, salinizare); reducerea calităţii peisajelor şi reducerea biodiversităţii.

Cred că este momentul să se intervină pentru stoparea degradării accentuate a solurilor, prin reabilitarea sistemului de irigaţii şi plantarea puieţilor pe trenurile nisipoase, unde nu se mai poate cultiva nimic, prin refacerea perdelelor de protecţie, stoparea furturilor şi a distrugerilor care au loc în păduri, altfel sudul Olteniei se va transforma într-un deşert, iar oamenii vor avea de suferit.

Domnul Ion Diniţă:

"România, campioana mondială absolută la... desenat autostrăzi pe hârtie!"

În fiecare an, parcă într-un scenariu tras la indigo, Ministerul Transporturilor se confruntă sau se "înfruntă" cu veşnica problemă a întârzierilor lucrărilor la autostrăzile începute prin toată ţara, termenele stabilite iniţial, prin contracte "ferme", fiind imposibil de respectat. Mai mult, pe lângă aceste întârzieri nesfârşite şi termene imposibil de realizat, din cauza cărora au de suferit în continuare românii, dar şi potenţialii investitori şi turişti, statul român continuă să piardă bani cu nemiluita, deoarece termenul de garanţie al autostrăzilor nu este mai mare de 24 de luni. Personal, sunt şi voi fi un mare susţinător al realizării infrastructurii autohtone. Ironia sorţii face însă ca până şi aparatele electrocasnice să aibă o garanţie mai mare decât cea a marilor proiecte de infrastructură, respectiv a autostrăzilor.

Românii trebuie să ştie că în data de 1 mai 2013 ar fi trebuit să circulăm pe încă 180 de kilometri de autostradă, pe lângă cei aproape 530 de kilometri existenţi în prezent. Astfel, potrivit declaraţiilor ministrului delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional, Dan Şova, în prima jumătate a anului curent ar fi urmat să se deschidă nu mai mult 25 de kilometri, iar ceilalţi, până la 142 de kilometri, ar fi trebuit să fie daţi în exploatare spre finele acestui an. După cum evoluează însă lucrurile în acest domeniu al neputinţei, dezideratul garanţiei realizării respectivilor kilometri de autostrăzi s-a dovedit a fi unul suprarealist, garanţiile date de oficialii guvernamentali rămânând, clasic pentru România, la nivel de promisiune neonorată.

Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) va fi reorganizată în luna iulie, afirma zilele trecute premierul Victor Ponta, urmând să se înfiinţeze o altă structură, numită Autoritatea de Autostrăzi. Până atunci însă, actualul director al CNADNR, celebrul de pe acum domn Mircea Pop, a rămas în continuare la conducerea companiei, în ciuda repetatelor eforturi de a scăpa de el. Mircea Pop a fost demis în ianuarie din funcţia de şef al CNANDR, dar a rămas să asigure interimatul până la numirea unui nou management.

Tot până la definitivarea restructurării acestei companii de stat campioană în promisiuni fără acoperire, menită parcă să funcţioneze în dispreţul milioanelor de şoferi umiliţi şi batjocoriţi de starea drumurilor şi de ambuteiajele nesfârşite, românilor nu le rămâne decât să urmărească în continuare spectacolul demn de cel mai mare premiu Oscar oferit de evoluţia proiectelor de autostrăzi. Astfel, autostrada Arad-Timişoara, deschisă traficului în decembrie 2011, în urma unei investiţii de aproximativ 135,43 de milioane de euro, este acum reasfaltată pe toată lungimea, după ce stratul de suprafaţă s-a deteriorat!... Un alt caz celebru din acest film cu proşti, iertată fie-mi expresia, este preluarea de către CNANDR a şantierului Autostrăzii Transilvania, procedurile de atribuire a lucrărilor pentru tronsoanele rămase urmând a fi reluate de la început, după rezilierea contractului cu Bechtel. Statul trebuie să plătească firmei americane despăgubiri de 37,2 milioane de euro din buget, după nouă ani în care s-au cheltuit deja 1,4 miliarde de euro pentru doar 54 de kilometri din cei peste 400 proiectaţi. Ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură, Dan Şova, spune însă că România nu a pierdut nimic renunţând la contractul cu Bechtel, ci dimpotrivă. Aceasta deşi, după 11 ani de la semnarea contractului cu Bechtel, ne-am ales doar cu 54 de kilometri de autostradă şi aproape un miliard şi jumătate de euro deja plătiţi. Întregul contract valora 2,2 miliarde de euro, iar şoseaua de mare viteză ar fi trebuit să fie gata cel târziu... anul trecut.

România a reuşit "performanţa", unică în lume, cred, de a cheltui zeci de milioane de euro pe nimic! Am făcut doar proiecte şi studii de fezabilitate şi răsfezabilitate, nepuse în aplicare de nimeni. Aşa am ajuns să fim campioni absoluţi pe plan mondial în materie de autostrăzi. Adică, mai bine spus, de autostrăzi desenate pe hârtie, de şosele moderne începute şi neterminate. Am reuşit şi "performanţa" de a plăti cele mai mari preţuri din Europa, probabil din toată lumea, pe un kilometru, pentru ca în final să rămânem şi fără autostrăzi, şi fără bani!

În ciuda numeroaselor lucrări şi şantiere deschise în ultimul an în vederea construcţiei autostrăzilor, România se plasează pe ultimul loc între ţările Europei, având cea mai slabă dezvoltare a infrastructurii. România are în total doar 350 de kilometri de autostradă şi tot pe ultimul loc se plasează şi la capitolul garanţii. Astfel, drumul unei autostrăzi de la licitaţie la execuţia finală este presărat de o multitudine de evenimente litigioase, dacă nu chiar dubioase, care alungă încrederea potenţialilor investitori în acest domeniu controversat. Cine are urechi de auzit, ar fi timpul să audă...!

Domnul Ion Melinte:

"Solul ca resursă naturală"

Solul reprezintă cea mai de preţ resursă naturală a României, bogăţia naţională cea mai valoroasă, care, împreună cu apa şi aerul, dau naştere hranei, fără de care populaţia s-ar prăpădi în câteva zile, cu politicieni, cu guvern, cu toată pleiada de birocraţi şi mafioţi care au cuprins, ca o pedeapsă, multe pârghii de decizie a naţiunii.

Ei, bine, pământul, solurile noastre, sunt în mare pericol, din cauza gravelor erori de decizie politică în privinţa măsurilor de conservare. Solurile româneşti şi-au pierdut peste 40% din starea naturală a fertilităţii din următoarele motive:

• practicarea unei agriculturi primitive în care îngrăşămintele, ca factor de producţie, nu mai există este la modă. Peste 50% din producţiile care cu greu se obţin astăzi sunt realizate pe seama resurselor solurilor - fenomen prezent numai în Africa - în agriculturile cele mai primitive;
• distrugerea a circa 60% din păduri, care a schimbat complet comportamentele ecologice ale segmentului de biosferă românesc, a favorizat schimbările climatice şi, respectiv, deşertificarea;
• distrugerea lucrărilor antierozionale a făcut ca numai în câţiva ani să se piardă 150 milioane tone sol fertil, ce conţine 1,5 milioane tone de humus. Nimeni, în ultimii 20 de ani, nu a investit un leu pentru evitarea acestei catastrofe.

Pe toţi cei care vor putea să aibă un minim de sensibilitate pentru dezastrul pe care îl trăim îi informez că un centimetru de sol se reface în minimum 400 de ani.

Solul şi capacitatea lui de producţie, la noi, au evoluat într-o direcţie nedorită, la fel cum au evoluat organizarea şi managementul agriculturii.

Capacitatea omului de a produce restrictiv pe solurile României a devenit imposibilă. Programe concrete de refacere a fertilităţii solului şi optimizare a factorilor de producţie, deşi sunt urgent necesare, nu se întrevăd în curând sau cel puţin nu se simt prezentate până în anul 2013.

Dacă ar fi, acestea ar trebui să înlocuiască neglijenţa criminală a guvernelor comuniste şi postcomuniste privind gestionarea patrimoniului natural al ţării. Românii au dreptul la o ţară frumoasă şi nu cred că vor accepta, în continuare, distrugerea ei.

Suntem vinovaţi dacă acceptăm să ne urâţim, să ne sluţim ţara, şi aceasta nu ne-o vor ierta copiii noştri, care, cu siguranţă, vor conştientiza dezastrul, dar şi sloganul puterii: "după noi potopul".

Domnul Ionel Stancu:

Implementarea strategiei fiscal - bugetare pentru perioada 2014 - 2016 este una dintre priorităţile actualului Guvern, o prioritate pe care o vom sprijini cu amendamente, acolo unde vom considera necesar. Una dintre soluţiile propuse în strategie pentru dinamizarea sectorului public este elaborarea unui nou cadru de reglementare a parteneriatului public-privat, apreciindu-se rolul economic extrem de pozitiv pe care l-ar putea juca, prin promovarea de proiecte de dezvoltare a infrastructurii cu atragerea de finanţare privată semnificativă. Avantajul acestei soluţii îl reprezintă degrevarea presiunii asupra bugetului de stat (mai ales în contextul unui spaţiu fiscal predeterminat de acordurile de finanţare în vigoare şi de efectul crizei economice), în măsura în care complexităţile şi riscurile aferente sunt gestionate avizat, transparent şi fundamentat.

Conform datelor expuse de specialiştii ministerelor de resort, va fi avută în vedere o nouă abordare a finanţării investiţiilor, diferită de cea aferentă anilor 2010-2011, cu o filozofie mult mai corectă, limitarea finanţărilor de la bugetul de stat şi orientarea către acele proiecte finanţate în primul rând din programe europene, din fonduri rambursabile, pentru care există un audit şi o perspectivă de multiplicare a modului de investire a banilor publici.

Consider că proiectul de strategie fiscală pentru 2014-2016 reprezintă un obiectiv absolut necesar de atins şi realizabil, atâta vreme cât etapele vor fi abordate susţinut şi în comun cu reprezentanţii executivului, în vederea transformării economiei româneşti într-una puternică, viabilă şi competitivă la nivel european.

Doamna Liliana Ciobanu:

"România, campioană europeană la analfabetismul şi abandonul şcolar al copiilor"

Învăţământul românesc continuă susţinut degringolada din ultimii ani şi sub guvernarea USL, nu odată însuşi ministrul de resort arătându-se public nemulţumit de starea în care se află educaţia naţională. În ciuda rezultatelor excepţionale ale olimpicilor români, a căror prestaţie este recunoscută din păcate mai mult în străinătate decât în ţară, problemele care macină sistemul nostru de învăţământ sunt departe de a fi rezolvate.

Un recent raport al UNICEF privind abandonul şcolar arată că în România 20% din numărul total al copiilor de vârstă preşcolară nu merg la grădiniţă, 8% din numărul total al copiilor cu vârstă şcolară nu frecventează cursurile, iar 5% din elevii de gimnaziu nu merg la şcoală. Ca de obicei, marea majoritate a copiilor români care au abandonat diversele stadii ale şcolarizării au fost iniţial înscrişi în învăţământul preuniversitar, însă au abandonat şcoala în primii ani. Categoriile din care provin aceşti copii sunt mediile sărace, mediul rural, etnia romă şi copiii cu dizabilităţi, din nefericire aceştia din urmă fiind pe primul loc în topul abandonului şcolar. Cercetarea a mai indicat că peste 70% din cauzele abandonului şcolar sunt motivate de situaţii externe şcolii, respectiv problemele din familie sau stadiul avansat de sărăcie al părinţilor.

Din păcate, România ocupă un neonorant prim loc în clasamentul analfabetismului din ţările Uniunii Europene.

Responsabilii cu Educaţia naţională din actualul Executiv nu au reuşit să promoveze proiecte şi metode eficiente în vederea reducerii absenteismului şi prevenirii abandonului şcolar. De altfel, Organizaţia World Vision România a avertizat că fenomenul abandonului şcolar a căpătat proporţii îngrijorătoare, în fiecare an înregistrându-se aproximativ 40.000 de copii neşcolarizaţi, majoritatea acestora provenind din mediul rural, unde indicele de sărăcie al populaţiei depăşeşte 75%.

Copiii care renunţă la cursurile şcolare prematur se vor confrunta în viitor cu o serie de neajunsuri extrem de greu de recuperat. Ajunşi la maturitate analfabeţi, ei se vor trezi izolaţi de societate, vor fi excluşi din rândurile salariaţilor din societăţile competitive, vor îngroşa rândurile şomerilor, asistaţilor sociali şi ale multor români care nu au nici un fel de venit. România trebuie să reducă rata abandonului şcolar la 15% până în 2014 şi la 11% până în 2020, iar ministrul educaţiei, Remus Pricopie, a recunoscut public că până la sfârşitul anului, ţara noastră trebuie să elaboreze o nouă strategie privind abandonul şcolar, pentru a primi fonduri structurale pentru educaţie. Din nefericire, pe website-ul Ministerului Educaţiei nu se regăseşte nici o statistică oficială cu privire la rata actuală a abandonului şcolar şi gradul de analfabetism al copiilor români. Abandonul şcolar ar trebui să constituie subiectul unei strategii naţionale şi a unor abordări speciale şi în România, după modelul celor implementate de către alte ţări din Uniunea Europeană.

Doamna Manuela Mitrea:

"România trebuie să investească mai mult în educaţia rutieră!"

Raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii dat publicităţii anul acesta indică faptul că numărul deceselor în accidente rutiere este de 1,24 milioane pe an, numărul celor accidentaţi este de peste 20 de milioane de oameni, iar pierderile economice sunt estimate la peste 100 de miliarde USD (dolari americani) pe an, un nivel "inacceptabil de mare".

Uniunea Europeană are cea mai mică rată a deceselor în accidente rutiere, de 10,3 la 100.000 de locuitori, comparativ cu 24,1 în Africa, dar România este în topul ţărilor europene, cu 11,1 decese la 100.000 de locuitori, la egalitate cu Lituania şi de două sau de trei ori mai mare decât alte ţări din Uniune.

Conform aceluiaşi raport, dintre victimele celor 2.377 de accidente mortale din ţara noastră, 76% sunt de sex masculin, 60% au vârsta cuprinsă între 15 şi 44 de ani, 37% sunt pietoni, 21% conducători auto de autoturisme, iar 20% pasagerii aceloraşi maşini.

Principalii cinci factori de risc identificaţi sunt condusul sub influenţa băuturilor alcoolice, excesul de viteză, nefolosirea căştilor de către motociclişti, a centurilor de siguranţă şi a scaunelor pentru copii. De exemplu, purtarea centurii de siguranţă este un gest la îndemâna oricui, dar jumătate dintre români nu o poartă, deşi le-ar putea salva viaţa. Această situaţie nu ţine de legislaţie sau infrastructură, ci este legată de educaţia tuturor participanţilor la trafic.

Principala prioritate a autorităţilor din România trebuie să fie educarea oamenilor pentru a conştientiza toţi aceşti factori de risc. Aici trebuie să intervină autorităţile din ţara noastră. Educaţia trebuie să înceapă de la cele mai fragede vârste şi trebuie să continue pe întreaga durată a existenţei fiecăruia dintre noi.

Idei similare mi-au fost sugerate şi de către bătrânii care locuiesc la Căminul pentru persoane vârstnice din Constanţa ori de câte ori ne-am întâlnit. Tot ei mi-au solicitat să îi sprijin în demersurile pentru a se trasa un marcaj pietonal în zona căminului, deoarece viaţa lor era pusă în pericol ori de câte ori doreau să traverseze strada, în zonă neexistând un astfel de marcaj.

Am aderat la această iniţiativă din dorinţa de a oferi un plus de siguranţă pentru toţi cei care locuiesc într-o zonă care nu a fost lipsită de incidente rutiere de-a lungul timpului şi mă bucur că în urmă cu o săptămână, efortul bătrânilor s-a concretizat prin trasarea unui marcaj pietonal. În acest fel, cred că sloganul "Stop accidentelor, viaţa are prioritate" este mai aproape de constănţeni.

Pentru a reduce numărul accidentelor mortale şi pentru a ajunge la media europeană, România trebuie să investească mai mult în educaţia rutieră, iar fiecare dintre noi poate sprijini atingerea acestui obiectiv.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Axa carte funciară - circulaţie juridică - comasarea este blocată"

Nevoia exploatării cât mai eficiente a pământului, pe fondul creşterii populaţiei şi transformării terenurilor agricole în obiect al proprietăţii private, a reprezentat contextul istoric în care şi-au făcut apariţia primele forme de inventariere, evidenţă şi siguranţă a actelor translative de proprietate, denumite astăzi cărţi funciare.

Lipsa cărţii funciare la români reprezintă o verigă ce devine un puternic obstacol în calea creşterii productivităţii agricole.

România are în acest moment cel mai mare număr de exploataţii agricole din Uniunea Europeană, de circa 4 milioane, reprezentând o treime din totalul la nivel comunitar, în timp ce suprafaţa medie, de 3,4 ha, este printre cele mai mici, depăşind doar Insulele Malta şi Cipru.

De aceea, pentru agricultura din România, comasarea terenurilor agricole, a parcelelor mici reprezintă un element esenţial al performanţei în agricultură.

Potenţialul agricol al României este irosit din cauza fărâmiţării excesive a pământului.

În România se înregistrează un dezechilibru structural prin existenţa unui număr foarte mare de ferme mici, în comparaţie cu fermele mari. În 2010, fermele cu suprafeţe între 1 şi 10 ha au reprezentat 93,5% din totalul fermelor, reprezentând 32,2% din suprafaţa eligibilă pentru plăţi directe pe suprafaţă.

Faţă de cele prezentate, ajungem la concluzia că singura metodă de modernizare a agriculturii româneşti este legată de comasarea terenurilor agricole.

Dar ce ne împiedică să comasăm parcelele agricole?

Simplu de tot: blocarea circulaţiei juridice a terenurilor agricole, determinată de lipsa cărţii funciare pentru proprietar.

Proprietarii de terenuri nu reuşesc să obţină acest înscris autentic, cartea funciară, întrucât taxele aferente înscrierii în aceasta a terenurilor agricole şi forestiere depăşesc cu peste 100% valoarea pământului.

În unele ţări din Uniunea Europeană, precum Letonia, Lituania, Cehia taxele aferente înscrierii în cartea funciară a terenurilor agricole şi forestiere sunt subvenţionate, iar în Slovacia nu sunt percepute taxe.

Dacă România nu găseşte soluţia de subvenţionare a taxelor pentru prima înscriere în cartea funciară a terenurilor deţinute de persoanele fizice, axa carte funciară-circulaţie juridică-comasare va rămâne blocată pentru multă vreme, în detrimentul creşterii competitivităţii sectorului agricol în Uniunea Europeană.

Domnul Marin Anton:

Până acum câţiva ani, măsuratoarea parcelelor se făcea cu ustensile care aveau marje de eroare, ca de exemplu, compasul. De câţiva ani, locuitorii comunei au început să cadastreze terenurile agricole cu teodolitul, GPS-ul etc. Aici apare o problemă pentru proprietarii de terenuri agricole, deoarece acele marje de eroare date de compas apar la rezultatul măsurătorile cu noile ustensile ca teren în plus sau în minus pentru proprietar. De exemplu, proprietarul primei parcele din lotul agricol, în urma noilor măsurători, poate să apară cu mai mult teren agricol.

Din această cauză, ceilalţi proprietari vor avea mai mult sau mai puţin teren, în funcţie de marja de eroare a primei măsurători, şi astfel se creează o suprapunere a parcelelor agricole.

În acest context, doresc să fac referire la faptul că în comuna Floreşti-Stoeneşti, judeţul Giurgiu, există o problemă legată de cadastrarea terenurilor agricole, în condiţiile în care acesta comună are un potenţial agricol ridicat.

Sunt de părere că ar trebui rezolvată şi aceasta problemă care a luat amploare în zona rurală, în cadrul discuţiilor care au loc în domeniul regionalizării.

Doamna Marioara Nistor:

"Românii sub guvernarea USL: Cooperativa «Munca în zadar!»".

Una din poveţele ortodoxe spune că "Mai bine să nu făgăduieşti, decât să făgăduieşti şi să nu împlineşti!". Această învăţătură se potriveşte perfect activităţii Guvernului USL, care, după cum mulţi români văd pe propria lor piele şi încep să se deştepte, nu a făcut absolut nimic pentru a îndrepta nivelul de trai al populaţiei. Ultimele sondaje de opinie indică fără echivoc că viaţa românilor este în prezent mult mai grea decât anul trecut. Rezultatul sec şi real al anului de guvernare a actualei coaliţii guvernamentale: românii muncesc aproape exclusiv pentru a-şi asigura mâncarea şi a plăti taxele către statul înrobitor. În ciuda revenirii salariilor bugetarilor, lanţul scumpirilor din ultima vreme, la care s-a adăugat rata inflaţiei, le-au golit buzunarele oamenilor. Raportul venituri-cheltuieli, calculat de Institutul Naţional de Statistică, arată că 90% din câştigurile unei familii se duc pe produsele de consum, în special mâncare, pe taxele şi impozitele datorate statului şi pe utilităţi. Demn de remarcat este că anul trecut cheltuielile de consum ale oamenilor erau cu 3,2% mai mici!

Pentru a se încadra însă în limita veniturilor, oamenii au fost nevoiţi să renunţe la alte cheltuieli, tăind din resursele destinate sănătăţii sau transportului, ca să nu mai vorbim de activităţile culturale sau de recreere, devenite un lux de nepermis. Studiile arată că în ultimul an românii nu au mai mers aproape deloc la o cafenea sau un restaurant. Dacă la multe dintre acestea s-a putut renunţa fără vreun regret, faptul că românii au renunţat la controalele medicale periodice şi nu mai pot să-şi cumpere medicamentele de strictă necesitate este strigător la cer. Îndeosebi pentru persoanele în vârstă, viaţa de zi cu zi a ajuns un chin nesfârşit, iar coşul zilnic şi plata utilităţilor le consumă aproape integral pensiile de mizerie.

Cuvinte precum "investiţii", "economii" sau "vacanţe" au fost date uitării de românii conduşi de această coaliţie cu o majoritate cum nu mai găseşti decât în ţările comuniste. Însuşi premierul Victor Ponta, ajuns într-o stare euforică de neînţeles după ruşinoasa coabitare cu şeful statului - act care a nemulţumit profund milioane de români votanţi ai USL -, aproape a recunoscut în recenta vizită efectuată în Germania că România este foarte greu de guvernat.

"Nimic nu poate înlocui creştinismul; nici toată cultura antică precreştină. Eu sunt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în funcţie de geniul religios al epocii, nu în funcţie de isprăvi politice", astfel traducea mersul ţării din ultima vreme Părintele Iustin Pârvu, trecut duminică la Domnul. Se potriveşte perfect şi premierului, şi miniştrilor, şi liderilor USL, incapabili de isprăvi politice care să-i plaseze la loc de frunte în viitoarele cărţi de istorie...

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Referendum la referendum - o nouă invenţie marca Traian Băsescu"

Aşa cum era de aşteptat, preşedintele Traian Băsescu nu se poate resemna, acceptând tacit o amplă modificare a actualei Constituţii, dacă aceasta nu-i poartă, ca iniţiativă, exclusiv amprenta sa caracteristică!

Din acest motiv, dumnealui a şi anunţat că iniţiază o reeditare a referendumului din 2009 privind reducerea la 300 a numărului de parlamentari şi renunţarea la bicameralism.

Cu alte cuvinte, domnul preşedinte demonstrează că nu-l interesează o altă Constituţie, atât timp cât cea sub care şi-a desfăşurat dumnealui mandatele prezidenţiale i-a permis să-şi etaleze la maxim faimoasele sale valenţe de preşedinte-jucător!

Prin declanşarea propriului său referendum, dumnealui anunţă, de fapt, că nu mai poate avea sub nicio formă răbdare, nici să vadă varianta finală a acestui amplu proces de reformă constituţională, deoarece acesta este demarat de USL - proces ale cărui modificări vor fi supuse la final votului majorităţii Parlamentului - şi nici să vadă dacă românii vor valida sau nu noua Constituţie în referendumul care va avea loc oricum, în mod obligatoriu, conform procedurilor legale.

Să nu uităm cum stau, în realitate, lucrurile cu referendumul din 2009, declanşat atunci de domnul Băsescu, odată cu realegerea sa în funcţia de preşedinte: deşi acel referendum a fost confirmat atunci de votul popular - doar mai era încă popular şi Traian Băsescu -, a fost ulterior suficient de limpede infirmat, atât vara trecută, când 7,4 milioane de români au spus DA la 40 de grade C pentru plecarea domnului Traian Băsescu din funcţia de preşedinte cu tot cu repertoriul său de găselniţe populiste, dar şi la sfârşitului anului trecut, când USL, împreuncă cu tot programul său de guvernare, a primit o validare de peste 70% din partea electoratului!

Cred că este destul de clar pentru toată lumea că acest tertip prezidenţial, adică un referendum nou, dar totuşi vechi, al domnului Traian Băsescu, reprezintă doar activarea celebrului său populism, lăsat o vreme la păstrare şi resuscitat acum în prime-time!

De ce susţin acest lucru? Deoarece se ştie foarte bine că numărul de parlamentari va fi oricum redus prin modificările pe care le-am propus deja în noua variantă de Constituţie! Cât despre ideea preşedintelui de transformare a Parlamentului într-unul unicameral, îi reamintesc şi eu, ca şi mulţi alţi colegi, că unicameralismul nu are tradiţie în istoria României, şi că acesta a fost utilizat doar în perioadele sale nefaste, cele în care democraţia a fost înlocuită de dictatură!

Domnul Mihai Lupu:

"O preocupare permanentă pentru PNL - reindustrializarea României şi crearea de locuri de muncă"

Ca parte a Guvernului USL, PNL va susţine permanent implementarea unui set de politice liberale, care să fie, bineînţeles, în concordanţă cu programul de guvernare şi care să contribuie, într-un mod activ, la eficientizarea actului de guvernare şi la crearea premiselor de dezvoltare pe termen lung a economiei româneşti.

În acest context, din pachetul de măsuri şi strategii de dezvoltare economică pe care le avem în vedere în această guvernare face parte şi strategia de reindustrializare a României, precum şi toate acţiunile guvernamentale întreprinse în vederea implementării acesteia.

Acest demers iniţiat de ministrul liberal al economiei, domnul Varujan Vosganian, cel de elaborare a unei strategii de reindustrializare a României, nu este unul solitar în Europa, ci unul conjugat, la nivelul întregii Uniuni Europene.

Astfel, România este implicată la vârf în eforturile Uniunii Europene pentru elaborarea unei noi strategii în domeniul industrial, supranumită, în Europa, "Renaşterea industrială".

În ultimele săptămâni, România şi-a prezentat viziunea cu privire la existenţa unei politici industriale comune la nivelul Uniunii Europene, aceasta fiind apreciată şi, în parte, agreată ca şi iniţiativă. "Opţiunile noastre au fost bine primite la Bruxelles. Ca dovadă, România a fost prezentă în câteva dezbateri extrem de importante, împreună cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi cu comisarul pe probleme de industrie, vicepreşedintele Comisiei Europene, Antonio Tajani, şi putem să spunem că adoptarea, în ziua de 11 iunie a.c., a "Pactului pentru oţel" este şi "rezultatul contribuţiei pe care a adus-o România în plan european", a subliniat ministrul liberal.

"Pactul pentru oţel", adoptat de către Comisia Europeană, arată că iniţiativa României în plan industrial se va bucura de coerenţă şi va fi în concordanţă cu alte politici derulate la nivel european. Acesta porneşte de la realitatea potrivit căreia, în ultimii ani, industria oţelului s-a diminuat şi există un pericol real de relocare către terţe pieţe.

În acest sens, susţinem introducerea unui set de reglementări, Smart Regulation, care să introducă în mod obligatoriu impactul asupra competitivităţii, pe lângă menţiunile privind impactul asupra bugetului, în actele normative şi în notele de fundamentare, această propunere fiind deja prezentată miercuri în şedinţa Guvernului. Standardizarea produselor, în sensul introducerii unei omogenizări prin care să fie evitate produsele contrafăcute şi evaziunea fiscală în acest sector, este o altă măsură pe care o avem în vedere pentru punerea în aplicare a acestei strategii.

De asemenea, considerăm ca fiind o necesitate stringentă reglementarea pieţei secundare a deşeurilor şi, în principal, a fierului vechi, deoarece la nivelul Uniunii Europene se constată "o hemoragie a fierului vechi către terţe pieţe, iar România este una dintre cele mai lovite victime în această privinţă".

Un alt element cheie care trebuie bine gândit şi apoi implementat este cel privind aplicarea unei politici coerente în privinţa schimbărilor climatice şi energiei şi referitoare la dezvoltarea industrială, astfel încât politica energetică să nu greveze asupra costurilor industriei.

Dar, bineînţeles, cel mai important deziderat liberal şi implicit guvernamental, la nivelul întregului USL, este cel legat de protejarea forţei de muncă disponibilizate, prin dezvoltarea unor programe eficiente de reconversie profesională, dar şi pregătirea unui personal calificat, specializat pentru meseriile solicitate pe piaţa industrială, care să conducă la relansarea industrială a României.

Domnul Mihai Weber:

"Va achita Traian Băsescu nota de plată privind referendumul?"

După o tăcere îndelungată, Traian Băsescu a anunţat că va chema din nou românii la referendum, pentru a-i consulta cu privire la un Parlament unicameral cu 300 de parlamentari.

După părerea mea, misiunea preşedintelui nu este de a apăra interesele poporului român, precum declară, ci să-şi pună în practică proiectul politic "Mişcarea populară". Dacă dorea într-adevăr să reducă numărul parlamentarilor, de ce nu a făcut asta în decursul a 4 ani, respectiv din 2009 până în 2012?

Pe atunci, domnul preşedinte a avut toate pârghiile necesare pentru a face această schimbare, având un referendum valid, însă nu l-a pus în aplicare. Acum, făcând acest anunţ, nu face nimic altceva decât să caute modalităţi să iasă dintr-un con de umbră în care a intrat de câteva luni, pentru a avea suficientă vizibilitate în promovarea noii jucării politice - "Mişcarea Populară".

Nu-mi amintesc să se fi recurs în vreo ţară la trecerea nemotivată de la un Parlament bicameral la unul unicameral. În cazul ţărilor care au adoptat Parlament unicameral, trecerea s-a făcut prin lovitură de stat sau revoluţie sângeroasă. Nu există nicio ţară care să treacă de bună voie de la bicameralism la unicameralism, ci numai după schimbări de regimuri, revolte sau revoluţii şi instaurări de dictaturi.

Nu putem renunţa la tradiţiile noastre democratice, doar pentru capriciile clasei politice de la sfârşitul secolului 21. Bicameralismul este preferat unicameralismului pe motiv că cele două camere prezintă siguranţă, iar concentrarea întregii puteri legislative într-un singur corp este nu numai periculoasă, ci şi nejustificată, pentru că două mâini sunt mai bune decât una singură, iar din prudenţă se doreşte ca fiecare proces de decizie să fie controlat şi îngrădit.

Un nou referendum nu este o joacă şi nu trebuie să te arunci fără discernământ să chemi cetăţenii la vot din două în două luni.

În concluzie, decizia cu privire la susţinerea sau nesusţinerea unui asemenea referendum trebuie scoasă din contextul că o asemenea acţiune sigur ar aduce prinderea ei în Constituţie. Noi nu credem aşa ceva şi credem că domnul preşedinte Traian Băsescu nu trebuie să se arunce orbeşte în referendum, pe chestiuni care au fost deja tranşate de poporul român.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Construcţia laserului de la Măgurele"

Construcţia laserului de la Măgurele, care a început vineri, 14 iunie 2013, reprezintă una dintre cele mai mari realizări în domeniul cercetării ştiinţifice. Proiectul ELI-NP (Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics) va deschide noi orizonturi în cercetare şi va plasa România direct pe axa celor mai importante state în ceea ce priveşte dezvoltarea noilor tehnologii pe plan mondial.

Această iniţiativă a construirii celui mai puternic laser din lume a fost asumată de actuala putere cu prioritate, fiind unul dintre cele mai importate proiecte de realizat din fonduri europene şi susţinut de către Consiliul Investitorilor Străini. Astfel, prin acest proiect România va atrage fonduri europene în valoare de 243 milioane euro şi se vor crea peste 250 de noi locuri de muncă. Rata de cofinanţare din partea României pentru Fondul European pentru Dezvoltare Regională este de 17% iar participarea ţării la finanţarea proiectului este de 50 de milioane de euro.

Responsabilii proiectul european ELI-NP afirmă că puterea laserelor va fi impresionantă - 10PW fiecare, respectiv 10 milioane de miliarde de waţi. 10PW înseamnă de peste 1000 de ori mai mult decât puterea instalată a tuturor centralelor electrice din lume, dar datorită faptului că durata pulsului laser este extrem de scurtă, consumul mediu de energie în timpul funcţionării este unul rezonabil. Aşa cum a subliniat şi ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, Mihnea Costoiu, laserele de la Măgurele vor reuşi să producă o energie de 10 ori mai mare decât cele mai puternice lasere existente în acest moment în întreaga lume, la Rutherford Appleton Laboratory în Marea Britanie, University of Texas sau Lawrence Livermore National Laboratory în SUA.

Ceea ce indică în fond acest date tehnice este importanţa extraordinară pe care acest proiect o are pentru statul român. Prin construcţia celui mai mare laser din lume la Măgurele, România se poziţionează pe harta celor mai importante investiţii în cercetare şi inovare.

Cercetarea ştiinţifică şi inovarea îmbogăţesc cunoaşterea, generând dezvoltare tehnologică şi ulterior creştere economică şi bunăstare socială. Din nefericire, până în acest moment, acest domeniu nu a fost tratat ca o prioritate în România, deşi reprezintă o sursă importantă pentru evoluţia oricărui stat. Dezvoltarea acestui proiect în timpul Guvernării USL reprezintă o realizare cu implicaţii majore, iar cercetările care se vor desfăşura în ţara noastră vor avea impact atât în domeniul sănătăţii, vizând medicina nucleară, securitatea şi prevenirea terorismului, fizica şi ingineria laserelor de mare putere, ecologia şi protecţia mediului, precum şi ştiinţa şi ingineria materialelor.

Laserul construit în apropierea Bucureştiului deschide şansa României de a deveni un reper de viziune şi în acelaşi timp un pol de atracţie pentru cercetători. Amplasarea acestui laser la Măgurele va avea un efect spectaculos în ceea ce priveşte dezvoltarea întregii zone. Astfel, sunt sigur că această zonă va beneficia de investiţii şi de o creştere spectaculoasă a locurilor de muncă. Am încredere că dezvoltarea unor proiecte de o astfel de anvergură în România nu se va opri aici.

Stimularea investiţilor private în domeniul cercetării-inovării în scopul creşterii ponderii produselor şi serviciilor inovative în economia României, pentru asigurarea competitivităţii şi stimulării productivităţii, reprezintă unul dintre obiectivele cheie ale programului de guvernare 2013-2016 ale Guvernului Ponta, şi acest proiect ambiţios de construcţie a celui mai puternic laser din lume consolidează această direcţie de acţiune.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Eliminarea procedurii de achiziţie pentru privaţi"

Guvernul USL şi-a propus încă de la preluarea mandatului simplificarea procedurilor pentru beneficiarii fondurilor europene, aspectele birocratice greoaie fiind adesea invocate drept una dintre cauzele principale care impun dificultăţi în accesarea resurselor financiare europene. În acest sens, măsura propusă de Eugen Teodorovici, şi anume eliminarea procedurii de achiziţie pentru beneficiarii privaţi, ar putea avea un impact pozitiv spectaculos.

Iniţiativa vizează beneficiarii privaţi de fonduri europene, presupunând ca în cadrul proiectelor finanţate cu mai puţin de 50% din fonduri publice, să nu mai fie obligaţi să efectueze proceduri de achiziţie pentru bunurile sau serviciile prevăzute în proiect. Propunerea, care în prezent se află în discuţie la Bruxelles, ar putea reduce cu 30% piedicile birocratice pentru beneficiarii care derulează proiecte pe fonduri europene.

Tot în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene Guvernul USL a luat măsuri eficiente, cu efect pozitiv, şi s-a reuşit dublarea ratei de absorbţie la 15,18%. Acest rezultat reprezintă un succes al Guvernului, cu atât mai mult cu cât o parte din programele europene erau suspendate sau presuspendate în momentul în care USL a venit la guvernare, ca urmare a neregulilor depistate în perioada guvernării PDL.

De asemenea, în luna mai a acestui an au fost absorbite 336 de milioane de euro, faţă de luna aprilie, fiind evidentă îmbunătăţirea stadiului absorbţiei. Cele mai bune rezultate au fost înregistrate pe POSDRU, rata de absorbţie crescând de la 7,7% în ianuarie la 16,2% în mai, iar la mediu rata de absorbţie a crescut de la 10%, cât era la începutul anului, la 15% în luna mai.

Deblocarea programelor europene, iniţiativa Ministrului Fondurilor Europene, precum şi rezultatele înregistrate în ultima perioadă demonstrează încă o dată că actuala putere este un partener de încredere al autorităţilor europene. De asemenea, măsura despre care v-am vorbit reprezintă un nou exemplu extrem de relevant prin care Guvernul doreşte simplificarea procedurilor pentru beneficiari.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Acordul FMI nu rezolvă problemele de disciplină internă"

Chiar dacă nu este un subiect care să îi vizeze direct pe românii pe care îi reprezint, din Colegiul nr. 3, diaspora, doresc sa vă aduc la cunoştinţă un aspect care poate îmbunătăţi sau, din contră, îngreuna viaţa românilor din ţară. Disciplinarea politicilor interne trebuie să fie un obiectiv permanent al nostru, nu doar un efect sau un beneficiu al unui nou acord cu FMI.

De curând, premierul Victor Ponta a anunţat vizita în România a directorului general al FMI, Christine Legarde, ca semn pozitiv al evoluţiei situaţiei economice a ţării şi a încheierii unui nou acord. Chiar dacă există toate şansele ca măsurile corective propuse de FMI să fie implementate integral şi cu succes în viitor, vă atrag atenţia asupra unui fenomen care nu indică dezvoltarea economiei, chiar dacă PIB este posibil să înregistreze o creştere de 2% anul acesta.

Din nefericire, analiştii economici scot în evidenţă faptul că am înregistrat încasări fiscale inferioare celor programate, cu o scădere semnificativă a încasărilor din impozitul pe profit de -25%. Ceea ce intră în contradicţie cu creşterea PIB-ului, care ar trebui să evidenţieze şi mai multe încasări.

Problema arieratelor pare a fi "rezolvată" în pragul vizitei FMI, nu-i aşa? Dar în realitate aceste arierate s-au dovedit a fi o formă de credit haotic şi neproductiv pentru foarte multe companii, care au generat şi generează plăţi restante sau se află chiar în insuficienţă de plată. Dacă la finele lui 2011 plăţile restante în economia autohtonă se ridicau la aproximativ 110 miliarde de lei (sub 20% aparţinând sectorului public), după un an, companiile de stat aveau plăţi de peste 4500 miliarde de lei.

În acest condiţii, nu trebuie să ne culcăm pe o ureche de fiecare dată când FMI sau alt organism internaţional acreditat să ne stimuleze este dispus să încheie un acord cu România. Având în vedere situaţia plăţilor din anii anteriori şi evoluţia creditelor neperformante ale băncilor (care depăşeau 18% din PIB la finele anului trecut, după o perioadă de criză în care şi-au redus expunerea), este foarte posibil ca situaţia plăţilor în economie să nu se fi îmbunătăţit în 2012. Este foarte greu pentru o economie să crească atunci când piaţa de capital este firavă!

Stimaţi colegi, aceste cifre ne arată un singur lucru. Da, avem nevoie de un nou acord cu FMI, dar, înainte de toate, avem nevoie de disciplină în politicile interne. Acesta trebuie să fie obiectivul fiecărui politician.

Pentru a putea creşte încasările la buget, avem nevoie de câteva lucruri pe care toată lumea le cunoaşte, dar nimeni nu este dispus să ia atitudine. Trebuie create locuri de muncă ce pot genera creşterea productivităţii într-un sistem în care eficienţa este prioritară, nu în care birocraţia consumă toate resursele.

Birocraţia a ajuns la cote alarmante, folosim sisteme pentru contabilitate învechite şi neperformante, când am putea simplifica metoda de colectare a taxelor şi impozitelor, prin implementarea sistemelor electronice inovatoare.

Stimaţi colegi, noi nu trebuie să reinventăm roata, ci doar să ne folosim în mod eficient de toate soluţiile româneşti respinse în ţară din cauza inutilităţii, dar apreciate şi puse în practică adesea de cei din afara graniţelor. Avem nevoie urgentă de o schimbare în gândire, în atitudine, iar cuvintele cheie pentru noi toţi ar trebui să fie performanţa şi eficienţa în atitudine, în practică şi mai ales în gândire.

Soluţii există! Românul este dotat cu o înţelepciune nativă ieşită din comun. Să trecem la acţiune!

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Salutăm consolidarea relaţiilor dintre România şi Germania şi dezaprobăm public retorica care propagă scandalul politic şi haosul instituţional"

Cunoaştem cu toţii importanţa majoră pe care relaţiile internaţionale le au asupra economiei unui stat, mai ales în aceste vremuri dificile în care investitorii îşi aleg cu foarte mare atenţie locurile unde vor crea noi locuri de muncă. În cazul României, imaginea ţării noastre nu este una extraordinară, mai ales după fatidicul an 2012.

Aşadar, indiferent cât de mult ni s-ar părea nouă că ne-a trădat domnul Victor Ponta prin coabitarea cu Traian Băsescu, indiferent cât de nemulţumiţi suntem de numirea anumitor procurori în fruntea parchetelor, indiferent cum caracterizăm vizita premierului în Germania, trebuie să ţinem cont şi de faptul că orgoliul stupid şi naţionalismul extrem nu ţin de foame. Avem nevoie de banii investitorilor străini. Avem nevoie de investiţii. Avem nevoie de locuri de muncă care să genereze salarii, taxe, impozite şi bunăstare pentru români.

Aceste investiţii nu ajung într-o ţară în care premierul se ceartă zilnic cu preşedintele sau într-o ţară în care parlamentari din coaliţia de la guvernare îi cer demisia premierului, fiindcă se simt ei trădaţi şi consideră, în mod fantezist, că şi poporul se simte la fel de trădat. Scandalurile politice la nivel înalt şi haosul instituţional la care incită anumiţi parlamentari care cer cu orice preţ demisii peste demisii şi organizarea de alegeri şi referendumuri din trei în trei luni, sperie de-a dreptul orice flux financiar care ar putea veni spre România.

În acest sens trebuie interpretat comportamentul responsabil al premierului Ponta, de după alegerile din decembrie 2012, care a înţeles că stabilitatea şi predictibilitatea socio-politico-economică sunt esenţiale pentru investiţii străine, noi locuri de muncă, creştere economică şi prosperitate.

În aceste condiţii, noi, Grupul parlamentar al Partidului Conservator, salutăm consolidarea relaţiilor dintre România şi Germania, ca urmare a întâlnirii primului-ministru Victor Ponta cu cancelarul german Angela Merkel, şi dezaprobăm public orice retorică a membrilor Parlamentului care incită şi propagă scandalul politic şi haosul instituţional. Mai mult, considerăm că numai un climat politic fără scandaluri, fără războaie între instituţiile statului, fără animozităţi personale poate constitui baza pentru o creştere economică sănătoasă, fundamentată pe investiţii, pe crearea de noi locuri de muncă şi pe capacităţi interne de producţie.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

Insistenţa domnului Traian Basescu pentru a organiza un nou referendum pentru parlamentul unicameral este un bun prilej să ne amintim de celălalt referendum al preşedintelui, cel pentru votul uninominal, organizat în 2007. Votul uninominal a fost prezentat de domnul preşedinte ca un panaceu care va rezolva tarele clasei politice româneşti şi va transforma România în democraţia ideală. Ani la rândul, Traian Basescu a creat falsa temă a felului în care sunt aleşi parlamentarii, acuzând scrutinul de listă nu doar pentru calitatea clasei politice, dar şi pentru felul în care este guvernată România. Dânsul era personajul bun, şi parlamentarii aleşi pe listă erau personajele rele. A profitat la maximum de această falsă temă şi, inclusiv ca urmare a rezultatelor presiunii sale publice şi a referendumului din 2007, în 2008 a fost introdus votul uninominal.

Desigur că votul uninominal nu a adus practic nimic pozitiv şi a transformat parlamentul din loc de reprezentare a interesului naţional în loc de reprezentare a nenumărate interese locale. În decembrie 2012, domnul Băsescu declara, cu o sinceritate care pe mine m-a surprins, că votul uninominal a fost o greşeală.

În mod similar, preşedintele agită acum tema parlamentului unicameral, despre care ştie că nu reprezintă premisă pentru vreo creştere a calităţii actului de legiferare. Este încă o falsă temă, care vrea să transforme din nou Parlamentul în ţap ispăşitor pentru problemele României, de care domnul Băsescu este în egală măsură responsabil.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Soluţii pentru relansarea economică a României"

Guvernele de după 1989 nu au reuşit să stopeze declinul economic al României, manifestat sub diferite forme, dar au avut un singur numitor comun: distrugerea capitalului autohton. Economia românească este construită prin şi în jurul bugetului, iar consecinţele nu au fost dintre cele mai dătătoare de speranţe. În primul rând, mediul de afaceri care s-a dezvoltat în ultima perioadă a fost cel care a avut legături şi relaţii comerciale cu statul, însă şi această dezvoltare a fost dependentă de plata sau neplata arieratelor. De asemenea, măsurile luate au fost unele cantitative şi de conjunctură, menite să rezolve doar nevoile imediate ale bugetului. Pentru corecţia acestor disfuncţii, consider că se impune ca politicile fiscal-bugetare să fie elaborate în aşa fel încât să nu rezolve doar problemele bugetului, ci neajunsurile structurale, profunde, ale economiei.

Politicile economice de după 1989 au creat diferenţe şi discrepanţe enorme între capitalul românesc şi cel străin, în defavoarea investitorilor autohtoni. Practic, statul a susţinut cu precădere diferitele forme ale capitalului extern, şi, în consecinţă, s-a ajuns la transformarea României într-o piaţă de desfacere şi de consum, în detrimentul unei pieţe producătoare, de tip concurenţial. La acest capitol, sunt de părere că se impune o mai mare implicare a statului în susţinerea capitalului autohton.

În ceea ce priveşte majorarea TVA de la 19 la 24%, această decizie politică nu a avut consecinţele favorabile scontate, deoarece a condus la scăderea consumului şi creşterea evaziunii fiscale. Soluţia imediată ar fi revenirea TVA la 19%.

Nici referitor la impozitare lucrurile nu au mers aşa cum au prevăzut cei care au impus cota unică de 16%. Chiar dacă în momentul adoptării, decizia a însemnat o reducere a fiscalităţii, sistemul fiscal actual din România poate fi caracterizat ca fiind unul greoi, impredictibil şi costisitor. În această lume a liberei circulaţii, capitalul şi locurile de muncă, respectiv avuţia, migrează către mediile de afaceri în care povara fiscală este cât mai redusă. Oamenii de afaceri doresc să plătească un impozit cât mai mic, în timp ce statul urmăreşte să încaseze cât mai mulţi bani la buget. În opinia mea, soluţia ar fi simplificarea sistemului fiscal, care trebuie să fie mai uşor de aplicat şi mai avantajos mediului de afaceri. Renunţarea la impozitarea profitului şi stabilirea unui impozit pe cifra de afaceri de cel mult 1% ar determina societăţile comerciale să fie interesate mai mult de dezvoltare şi mai puţin de creşterea cheltuielilor, pentru a putea diminua profitul.

În prezent, România este campioană europeană la impozitarea forţei de muncă, conform datelor statistice de la nivelul UE. Soluţia optimă ar fi reducerea consistentă a contribuţiilor sociale, o abordare necesară atât în vederea creării de locuri de muncă, cât şi din perspectiva atragerii de noi investiţii.

În privinţa lipsei acute a resurselor financiare proprii ale României, consider că amnistia fiscală ar putea reprezenta o soluţie pentru absenţa resurselor bugetare. Introducerea procedurii amnistiei fiscale ar însemna realizarea unui compromis, în sensul că s-ar accepta eludarea legii, produsă până la un moment dat, considerat momentul zero, în schimbul colectării unor venituri imediate la bugetul statului. Proceduri de amnistie fiscală au avut loc în Italia, Germania, Elveţia sau Statele Unite ale Americii, şi de curând în Turcia.

Nu în ultimul rând, România are nevoie de măsuri concrete pentru eficientizarea viitoarelor procese de privatizare. După cum ştim, privatizările din România s-au făcut haotic, fără ca statul să îşi ia măsurile de prevedere, de stopare a dictaturii pe care au impus-o, de cele mai multe ori, noii proprietari ai diferitelor companii de stat, precum şi de protecţie a salariaţilor acestor firme cândva de succes. Următoarele privatizări pe care statul le va face, atâtea câte mai sunt, ar trebui securizate din câteva puncte de vedere esenţiale, atât pentru angajaţi, cât şi pentru susţinerea capitalului autohton.

La acest capitol, avansez trei soluţii optime, cu caracter obligatoriu. În primul rând, obligativitatea noilor patroni de a menţine numărul de salariaţi ai firmei cumpărate pe o perioadă de minimum 10-15 ani. În al doilea rând, obligativitatea efectuării investiţiilor viitoare la nivelul necesarului stipulat de procesele de producţie-modernizare-retehnologizare. În acest fel vor fi evitate numeroasele situaţii de până acum în care noii proprietari au distrus unităţile cumpărate prin tăierea şi vinderea lor la fier vechi sau prin înstrăinarea activelor aferente, îndeosebi a suprafeţelor de pământ. A treia soluţie este obligativitatea noilor investitori de a plăti statului o sumă dublă faţă de preţul de achiziţie, în cazul în care decid să închidă unitatea sau să modifice abuziv obiectul de activitate al acesteia.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Sabotarea sistematică şi iresponsabilă a turismului românesc trebuie să înceteze"

În popor, există o vorbă potrivit căreia degeaba ai o vacă bună de lapte, dacă aceasta dă singură cu piciorul în vadra plină cu smântână. Translatând zicala în realităţile de astăzi ale turismului românesc, am putea spune că degeaba ne-a Dumnezeu un colţ de rai, dacă cei îndrituiţi să-l administreze în folosul ţării par mult mai pricepuţi să-şi bată joc de acesta.

Este evident, iar studiile făcute de toate guvernele ultimilor ani demonstrează acest lucru, că turismul montan, pe de o parte, şi turismul de la malul mării, pe de altă parte, sunt tot atâţia poli de dezvoltare a unui turism de cea mai bună calitate în România. Oamenii politici care au înţeles acest lucru şi au acţionat ca atare au deschis noi perspective de dezvoltare a turismului românesc. Din păcate, principiul păgubos "să abandonăm proiectele celorlalţi", pe care-l adoptă fără discernământ actuala majoritate politică ce guvernează România, nu face altceva decât să închidă porţile acestui colţ de rai numit România, pentru vizitatorii care vor să descopere reperele turistice ale ţării noastre.

De câţiva ani, Majestatea Sa Prinţul Charles al Marii Britanii pare să fie mult mai deschis şi mult mai implicat în a face o bună reclamă unei mirifice părţi din România pitorească decât pare dispus să o facă ministerul de resort din ţara noastră. Similar, o serie de alţi şefi de state, artişti celebri sau sportivi excepţionali ai lumii, fascinaţi de frumuseţile României turistice au devenit adevăraţi ambasadori ai turismului românesc, în timp ce reprezentanţii de drept ai statului par nu doar luaţi prin surprindere şi blocaţi de această uriaşă deschidere pentru promovarea României turistice în lume, ci se dovedesc a fi chiar adevărate frâne în dezvoltarea acestui sector de activitate care poate contribui nu doar la dobândirea unei imagini corecte a ţării noastre în rândul lumii, ci şi la o echilibrare a balanţei economice a ţării.

Punând în balanţă opotunităţile de dezvoltare a turismului românesc şi acţiunile pe care le întreprinde actuala putere, constatăm cu tristeţe că lipsa de interes a guvernării USL faţă de acest domeniu este vecină cu sabotarea turismului românesc şi subminarea economiei naţionale. În demonstrarea acestei afirmaţii vă aduc doar câteva argumente, mai mult decât convingătoare.

Exact în momentul debutului sezonului estival şansele operatorilor de turism din staţiunile situate în sudul litoralului românesc de a atrage turişti sunt năruite, în bună parte, de decizia absolut injustă şi hilară a CNADNR de a restricţiona circulaţia rutieră pe podul de la Agigea, principala cale de acces spre staţiunile din sudul litoralului, până la data de 7 august 2013. Potrivit unei adrese pe care am primit-o din partea Asociaţiei Investitorilor în Staţiunea Turistică Venus-Mangalia, prelungirea nejustificată a lucrărilor de reabilitare a podului de la Agigea (DN 39, km 8+988), care trebuiau finalizate la data de 08.02.2013 este în măsură să afecteze aproape 90% din turismul de pe litoral şi circa 50% din turismul românesc, numai în acest an. De altfel, Federaţia Patronatelor din Turism şi Servicii a decis să acţioneze CNADNR în instanţă, acuzând compania din subordinea Ministerului Transporturilor de sabotarea turismului din sudul litoralului.

Într-o situaţie similară se regăsesc, de la preluarea puterii politice din România de către USL, şi proiectele de dezvoltare a domeniilor schiabile din Valea Jiului, a căror finanţare, deşi a fost cuprinsă în cadrul programului naţional "Schi în România", a fost blocată de noua putere politică. Având o serie de lucrări începute şi nefinalizate în acest proiect în Munţii Parâng, autorităţile locale de la Petroşani se află în imposibilitatea de a putea folosi sau întreţine instalaţiile de transport pe cablu şi pârtiile de schi modernizate, iar blocarea proiectului de amenajare a staţiunii Parâng pune în pericol nu doar perspectivele de dezvoltare a turismului în zonă, ci şi micile afaceri deja existente în acest areal turistic. Mai mult, prin blocarea finanţării acestui proiect, fără nici un fel de argumente demne de a fi luate în considerare, Guvernul Ponta dă cu piciorul pe de o parte şansei ca România să beneficieze de unul din cele mai mari şi mai frumoase domenii de schi din Europa, şi pe de altă parte abandonează oportunităţile oamenilor din Valea Jiului, regiune monoindustrială grav afectată de restructurarea sectorului minier, de a beneficia de o alternativă reală de dezvoltare, prin creşterea potenţialului turistic al zonei. Similar, proiectele autorităţilor locale de la Vulcan şi Lupeni au fost oprite şi ele, în timp ce pentru dezvoltarea turismului în zona Uricani-Câmpu lui Neag, Guvernul nu este interesat nici măcar de finalizarea unui proiect de amenajare a drumului naţional 66A Uricani-Băile Herculane, demarat în urmă cu aproape 10 ani.

Ca şi cum toate aceste lucruri nu ar fi fost de ajuns, actualul guvern le pregăteşte investitorilor din domeniul turismului şi lovitura de graţie, prin întroducerea impozitului forfetar minim pentru capacităţile de cazare, fapt care va însemna falimentarea micilor investitori din domeniu.

În faţa acestor realităţi crude şi având în vedere trista perspectivă a turismului românesc, fie el estival sau montan, avem datoria să atragem atenţia Guvernului că turismul românesc, unul dintre cei mai importanţi poli de dezvoltare ai României, este condus pe o traiectorie total greşită.

Vă invit, stimaţi colegi parlamentari şi onoraţi membri ai Guvernului, să reanalizaţi atent acest domeniu de activitate, să vă reconsideraţi poziţia şi atitudinea şi să redaţi României şansa de a creşte în ochii lumii prin valorizarea nestematelor sale turistice şi să le oferiţi românilor posibilitatea de a fi gazde generoase turiştilor care aleg România drept destinaţie de vacanţă.

Pentru toate acestea, sabotarea sistematică şi iresponsabilă a turismului românesc trebuie să înceteze.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Partidul Naţional Liberal a enunţat de nenumărate ori faptul că orice fel de alegere directă va trebui să aibă la bază principiul reprezentativităţii. Astfel, orice ales, iar aici vorbim în principal de aleşii locali, va trebui să reprezinte un segment cât mai larg din comunitate pe care urmează să o conducă.

În momentul de faţă, legea ce reglementează alegerea primarilor conferă o reprezentativitate scăzută şi de aceea, cred cu tărie că este momentul să se introducă nişte corecţii de fond care să crească gradul legitimităţii şi reprezentativităţii primarilor, prin alegerea acestora din două tururi de scrutin.

În acest fel s-ar reduce şi problema voturilor neutilizate, existând candidaţi care înregistrează un scor mai mic în sondaje, iar simpatizanţii acestora aleg în momentul de faţă să nu mai vină la vot, pentru că ştiu că şansele acestora de a se plasa pe primul loc tind către zero. Astfel, introducerea a două tururi de scrutin ar creşte atât numărul cetăţenilor ce se vor prezenta la vot, cât şi interesul acestora pentru procesul electoral.

În momentul de faţă, PNL participă în mod activ şi şi-a asumat demersul de rescriere a arhitecturii constituţionale, dar şi a organizării administrative a ţării. Acest proces trebuie să fie finalizat prin introducerea unei legislaţii electorale cât mai corecte şi apropiată de realităţile româneşti.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Ne aflăm în momentul de faţă în punctul în care întreaga opinie publică este prinsă în dezbaterea: unicameralism sau bicameralism?

În ceea ce priveşte sistemul bicameral, argumentaţia este lungă şi pertinentă şi este susţinută atât de motive ce ţin de tradiţia istorică a României, de exemplele date de către un număr important al democraţiilor consacrate, precum şi de motive de natură practică, de aliniere la standardele europene. Este evident că o Cameră a Regiunilor este deosebit de importantă în corelare cu procesul de reorganizare administrativă a României. Aceasta este modalitate prin care românii vor avea acces mult mai facil la fondurile şi finanţarea europeană, astfel încât proiecte de interes regional să poată fi realizate în beneficiul oamenilor şi al comunităţilor.

Mai mult decât atât, Parlamentul bicameral - unul cu puteri sporite şi cu atribute corecte în relaţionarea cu celelalte instituţii şi puteri ale statului, a fost elementul cheie al programului de guvernare şi al mesajelor electorale în baza cărora USL a câştigat încrederea oamenilor într-o proporţie covârşitoare.

În ceea ce priveşte iniţiativa Preşedintelui, pare că aceasta este doar o modalitate prin care omul politic Traian Băsescu încearcă să revină, cu orice preţ, în dezbaterea publică, după ce politica sa a fost grav sancţionată de către cetăţenii români, prin vot democratic.

Noua Constituţie a României, aşa cum va fi ea propusă de către Comisia de revizuire, nu este doar un deziderat al unui singur om politic. Ea reprezintă acordul şi rezultatul dezbaterilor între reprezentanţii întregii clase politice şi din societatea civilă. Noua Constituţie este ocazia României de a pune punct unei ere de conflicte şi tonalităţi agresive, aşa cum s-a întâmplat pe întreaga perioadă a mandatelor deţinute de către Traian Băsescu, este momentul de început al unui demers de reconstrucţie instituţională a României, ca stat european.

Domnul Nini Săpunaru:

"Inundaţiile 2013 - un dezastru anunţat de guvernările PDL"

Sudul ţării este în alertă de mai multe săptămâni, în aşteptarea apelor mari ale Dunării. Populaţia de la malul fluviului ştie care este pericolul, pentru că a mai trecut prin astfel de catastrofe şi acum şapte ani. Atunci, Guvernul PNL a demarat acţiunile care aveau ca scop ca lumea să nu mai treacă prin acest coşmar care a costat mulţi bani şi multe vieţi omeneşti. Au fost puse bazele unui program de renaturare a Dunării, astfel încât apele mari ale fluviului să ocolească gospodăriile oamenilor, iar economia să nu aibă de suferit. Guvernul PNL a lăsat gata "la cheie" acest program, conducerea ţării ce urma să vină trebuind doar să-l finalizeze.

Dacă luăm în calcul ce trebuie să facă acum Guvernul USL, ne dăm seama că România a pierdut patru ani în lupta cu apele. În acest timp, "Guvernările Boc" nu au întreprins nicio măsură ca oamenii, economia ţării să nu mai îndure asemenea pagube; numai cele din 2005 au fost evaluate la 0,6% din produsul intern brut.

Se pare că PDL nu a învăţat nimic din dezastrul din 2005-2006, când ţara a fost, efectiv, acoperită de ape. Nicio evaluare, nicio recomnadare nu au fost luate în seamă. Experţi români şi străini au spus că astfel de evenimente catastrofale se pot repeta oricând. Mai mult, Comisia Europeană a impus criterii foarte dure de care trebuie să se ţină seama atunci când se fac lucrări hidrotehnice de o asemenea importanţă pentru populaţie şi economie, tocmai pentru ca populaţia şi economia să fie protejate. Cu toate acestea, ţara nu s-a mişcat patru ani.

Pentru demararea programului de renaturare a Dunării s-au consumat bani şi energii, dar, în final, fără niciun folos. Se pare că acest program nu a fost pe placul "Guvernărilor Boc", pentru că are mare potenţial de "a strica" multe afaceri de la malul Dunării ale unor apropiaţi "portocalii". În aceste condiţii, criza economică şi financiară ce a demarat în 2009 a fost mană cerească pentru PDL. Pentru nimic nu s-au mai găsit bani în ţară - pentru salarii, pentru pensii, pentru sănătate.

Despre investiţii, nu mai vorbim. Chiar dacă lucrările de apărare împotriva inundaţiilor, nu numai la Dunăre, sunt investiţii care produc bani pe termen scurt şi lung. Ca om al cifrelor, vă pot spune că lipsa acestor investiţii produc pagube de două ori. Astfel de lucrări au rol multiplicator în economie şi cresc veniturile la bugetul de stat. Pe de altă parte, digurile şi alte amenajări hidrotehnice protejează bunurile populaţiei şi ale agenţilor economici, astfel că, nu se mai înregistrează pagube. În plus, investiţiile în lucrări hidrotehnice, de apărare împotriva inundaţiilor, se fac folosind materiale din ţară. În concluzie, nu este nevoie de importuri, care să greveze balanţa comercială a ţării.

Calculele PDL nu au fost făcute după aceste raţionamente economice. "Guvernările Boc" au dat întâietate construirii de şosele în faţa lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor. După patru ani de guvernări PDL, România nu are nici drumuri, dar nici diguri.

Apele Dunării de acum nu au luat prin surprindere Guvernarea USL, care a întreprins toate măsurile ca oamenii şi economia României să nu fie afectate.

Domnul Nuţu Fonta:

"Închiderea Ocolului Silvic Borşa, incompetenţă sau un act de răzbunare politică?"

Ocolul Silvic Borşa, parte componentă a Direcţiei Silvice Maramureş din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - ROMSILVA, a fost pur şi simplu închis luna trecută, fapt fără precedent în istoria postdecembristă a României. Regia Naţională a Pădurilor a închis Ocolul Silvic de Stat din Borşa în data de 7 mai a.c., se pare definitiv, atribuţiile şi suprafeţele arondate fiind împărţite instituţiilor similare din ocoalele Vişeu de Sus şi Dragomireşti. Potrivit relatărilor presei, directorul Direcţiei Silvice Maramureş, Pavel Horj, a precizat că decizia de închidere a Ocolului Silvic Borşa a fost luată de către Consiliul de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor deoarece înregistra pierderi, rămânea fără suprafeţe importante de pădure şi din cauza prejudiciilor înregistrate. Contractele de muncă ale angajaţilor OS Borşa au fost reziliate, de la şeful de ocol până la paznici, cu toate că normal ar fi fost să schimbi conducerea pentru prejudicii, nu să închizi un întreg ocol silvic...

Cu toate că a fost desfiinţat cu o lună în urmă, pe website-ul de internet al Direcţiei Silvice Maramureş din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - ROMSILVA, Ocolul Silvic Borşa este în continuare... funcţional. De aici aflăm că fondul forestier, în suprafaţă de 8.430 ha, administrat de Ocolul Silvic Borşa, cuprinde pădurile proprietate publică a statului situate în nordul ţării, în nord-estul judeţului Maramureş (şi parţial judeţul Suceava), în bazinele superioare ale râurilor Vişeu şi Bistriţa Aurie, pe versantul sudic al Munţilor Maramureşului şi pe versantul nordic al Munţilor Rodnei. Altitudinal suprafaţa ocolului variază între 530 m şi 1.830 m (altitudinea medie fiind de 1.200 m). Din punct de vedere administrativ, suprafaţa ocolului este situată în judeţele Maramureş şi Suceava, pe raza oraşului Borşa şi a comunei Moisei (jud.Maramureş - 6.677 ha) şi comunei Cârlibaba (jud.Suceava - 1.753 ha). Suprafaţa Ocolului Silvic Borşa este cuprinsă în grupa I funcţională în procent de 79%, iar în grupa a II-a funcţională 21%. Accesibilitatea fondului forestier este de 60%, drumurile forestiere însumând o lungime de 34,2 km. Posibilitatea anuală adoptată este 14.122 mc, din care: produse principale: 5.173 mc; tăieri de conservare: 4.532 mc; produse secundare: 2.689 mc; tăieri de igienă: 1.728 mc. Extrem de important este faptul că în cadrul Ocolului Silvic Borşa se regăseşte Rezervaţia Biosferei Pietrosul Mare, cu o suprafaţă de 3.300 ha, inclusă în reţeaua mondială ca rezervaţie a biosferei în 10 ianuarie 1980 la Paris de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (MAB-UNESCO).

Cetăţenii din zona Borşa pe care-i reprezint în Parlament mi-au spus însă că măsura de desfiinţare a Ocolului Silvic, singurul de stat din zonă, ar fi abuzivă şi fără precedent. Oamenii sunt nevoiţi acum să parcurgă zeci de kilometri pentru a-şi rezolva problemele cu pădurile, cheltuind timp şi bani cu drumurile şi birocraţia. Mai mult, lipsa unui control de specialitate este în măsură să încurajeze furtul din pădurile Borşei, aspect pe care sunt sigur că autorităţile doresc să îl evite. Din informaţiile care circulă în zonă mai rezultă că închiderea Ocolului Silvic Borşa ar fi consecinţa unei reglări de conturi cu iz politic, între şeful acestuia, Dănuţ Vasile Mihali, şi anumiţi potentaţi politici ai zonei. Anumite surse precizează că desfiinţarea OS Borşa este strâns legată de negăsirea unei alte posibilităţi legale de a-l demite pe şeful de ocol. Se pare că în urmă cu doi ani, şeful OS Borşa ar mai fi avut o decizie de demitere, modificată pe parcurs în mustrare. În concluzie, dacă nu s-a găsit o soluţie de a-l îndepărta pe şeful de ocol, s-a desfiinţat realmente tot Ocolul, fapt care, dacă este adevărat, reprezintă un atac fără precedent la statul de drept, la democraţie şi la funcţionarea instituţiilor din România.

În opinia mea, desfiinţarea Ocolului Silvic Borşa trebuie să intre într-o analiză mai aprofundată a Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi a Regiei Naţionale a Pădurilor - ROMSILVA. În aceste zile voi adresa şi o interpelare ministrului delegat Lucia Varga, pentru a răspunde la câteva întrebări esenţiale din punctul meu de vedere şi al cetăţenilor din zonă. Este extrem de important ca o decizie de asemenea amploare să fie motivată corespunzător de factorii decizionali, atât timp cât nimeni nu are nimic de ascuns în acest caz cel puţin controversat.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Ce este un comandant rămas fără navă? Preşedintele românilor care suferă de «răul de ţară greoaie»"

Poporul român are o vorbă. Dă-i, Doamne, omului mintea de pe urmă! Ani de zile, jurnalişti, inamici politici şi toţi românii s-au chinuit să elucideze un mister. Oare ce face Traian Băsescu atunci când este singur în solemnitatea palatului de la Cotroceni?

Ne-am dovedit cu toţii mici şi neştiutori, oferind variante care mai de care mai bicisnice, iar salvarea a venit tot de la Traian Băsescu.

E bine şi mai târziu decât niciodată!

Ei, stimaţi colegi, atunci când este singur, Traian Băsescu îşi consultă globul de cristal cu ajutorul căruia s-a transformat dintr-un preşedinte aflat la final de mandat într-un adevărat profet. Acelaşi glob pe care l-a consultat timp de opt ani de zile şi cu ajutorul căruia a guvernat într-o manieră fără precedent, similară, poate, doar cu epocile barbare, i-a adus revelaţia referendumului pentru un Parlament unicameral cu 300 de membri. Şi pentru a nu fi catalogat drept subiectiv faţă de o problemă care, la Traian Băsescu, revine periodic cu aceeaşi perseverenţă caracteristică oricărei obsesii, o să vă spun care a fost ultima lui viziune dintr-un moment de adâncă singurătate şi preocupare pentru noi.

Ca o paranteză, stau şi mă întreb cu foarte mare îngrijorare pentru el dacă mai poate ţine piept frământărilor care nu-l părăsesc nici în momentele de intimitate familială, unde se vede nevoit să explice cu ton patern şi motivele pentru care a ales să-l numească pe Victor Ponta premier.

Fără să se dezmintă, preşedintele ales al românilor, aşa cum îi place să se prezinte, se pare că a dat plăcerile lumeşti pe aceea a vizionarismului. Un adevărat salvator, într-o mână cu sabia dreptăţii care taie nemilos un Parlament pe care îl dezavuează şi într-o mână cu un glob care îl situează deasupra muritorilor de rând, la care apelează doar atunci când mai trebuie să-şi atingă vreun scop. Altfel, nu îmi explic de ce atâţia ani nu şi-a putut folosi viziunile şi pentru acest popor, nu exclusiv pentru el şi preferaţii săi.

Citând din învăţăturile de mare substanţă şi adâncă înţelepciune ale lui Traian Băsescu, vă anunţ că "vor câştiga în viitor acele ţări care vor face câtev lucruri. Unul va fi simplificarea statului. Al doilea lucru e legat de reuşita ţărilor cu educaţie şi sistem de sănătate puternic. Al treilea criteriu, energie efectivă. Deci stat cu costuri minime, energie ieftină, educaţie şi sănătate".

Foarte frumos, domnule Băsescu. Inspiraţional şi motivant. Dar ce v-a oprit până acum să vedeţi aceste lucruri? Sau, până acum, globul dumneavoastră a fost blurat de patima puterii? Aceeaşi care nu vă lasă să vă terminaţi mandatul în linişte şi vă îndeamnă să vă folosiţi în maniera specifică, total lipsită de scrupule, încă o dată, pentru a nu ştiu câta oară, de voinţa poporului? Eterna dumneavoastră perdea după care vă ascundeţi adevăratele intenţii.

Sau, pur şi simplu, ipocrizia şi cultul personalităţii se dovedesc, din nou!, mult prea puternice pentru a (mai) fi ţinute în frâu?

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Declaraţie politică depre raportul corect între clasa politică şi instituţiile statului.

În ultimii ani, România a cunoscut o criză majoră de încredere interinstituţională. O criză cumva obiectivă - în sensul în care niciuna dintre părţi nu a avut o vină exclusivă şi excesivă. Pe de o parte, pe bună dreptate, partenerii europeni ne-au cerut să construim instituţii noi, menite să blocheze corupţia politică - instituţii precum DNA şi ANI. Pe de altă parte, edificarea acestor instituţii s-a realizat într-o perioadă în care regimul condus de Traian Băsescu începuse să ia forme autoritare, vădit partizane, evident corupte.

Pe acest fond a apărut senzaţia unui conflict structural, care era, în fapt, doar unul conjunctural: lupta dintre vechea opoziţie, actualul USL, şi, pe de altă parte, instituţiile de reformă precum ANI şi DNA. A fost vizibil, în multe momente, faptul că aceste instituţii "evitau" să deranjeze politicienii din tabăra portocalie, având o slăbiciune statistică pentru membrii opoziţiei. Pe de altă parte, a fost uşor de observat - şi poate de înţeles - că opoziţia a dezvoltat o puternică mefienţă la adresa acestor instituţii aparent controlate de Traian Basescu.

Oricum ar fi - şi aici vreau de fapt să ajung - avem de câteva luni premisele unei normalizări. Echilibrul forţei în stat ne oferă speranţa unei corectitudini reciproce între instituţiile reformiste şi clasa politică. Cred că trebuie să facem un efort pentru a învinge, de ambele părţi, suspiciunile şi prejudecăţile. Eu, unul, sperând că voi avea alături cât mai mulţi colegi, sunt gata să o fac. Sunt gata să spun profesioniştilor de la ANI, de pildă, că fac o muncă importantă şi justă - şi că se vor bucura de tot suportul meu parlamentar. Fără rezerve şi fără rea-credinţă. Acelaşi lucru este valabil pentru o instituţie precum DNA, care - atât timp cât reuşeşte să ofere senzaţia acţiunii obiective şi apolitice - trebuie protejată de orice lider şi politician responsabil.

Oportunitatea de a găsi calea normalităţii şi civilizaţiei apare rar. Când apare, ea trebuie primită cu curaj şi deschidere.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Discurs vizând şomajul în rândul tinerilor şi reuniunea europeană specială pe această temă din 26 iunie

Aş dori să vă atrag astăzi atenţia asupra unei iniţiative politice importante şi necesare, care a plecat recent din Italia, dar capătă rapid o anvergură europeană.

E vorba despre propunerea unui grup de tineri parlamentari italieni de a ridica problema şomajului în rândul tinerilor la rang de tema esenţială, centrală, atât în raport cu Comisia Europeană, cât şi în raport cu Guvernele statelor membre ale Uniunii.

Voi participa foarte probabil, pe data de 26 iunie, la reuniunea iniţiată în acest sens la Bruxelles de parlamenentarii italieni coordonaţi de Lia Quartapelle. Subiectul este, într-adevăr, important, grav şi prioritar, pentru că tinerii par principalele victime ale crizei economice.

În România, de pildă, rata şomajului în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15-24 de ani este foarte ridicată. Conform unui raport publicat pe site-ul Institutului Naţional de Statistică, rata şomajului în rândul tinerilor atingea un prag de 22,7% în ultimul trimestru al anului 2012.

Principalii factori care cauzează şomajul în rândul tinerilor sunt uşor de decelat:

lipsa unei calificări, ca urmare a părăsirii timpurii a şcolii;

un număr insuficient de programe de incluziune a tinerilor pe piaţa forţei de muncă;

lipsa competenţelor relevante şi nu în ultimul rând, lipsa experienţei profesionale.

Recent, o tânără studentă, Laura, mi-a detaliat într-un mesaj principalele probleme cu care se confruntă tinerii. Doresc să vă fac cunoscut acest mesaj:

"Când am dorit să mă angajez vara trecută, la interviuri m-am lovit de o replică întâlnită des: "Nu ai foarte multă experienţă pe piaţa muncii." Acest fapt datorându-se studiilor, pentru că trebuia să merg la cursuri/seminarii. Un alt aspect pe care l-am mai sesizat a fost acela că de cele mai multe ori sunt angajaţi pe un post vacant apropiaţii celor din interiorul firmei şi nu se ţine cont de anumite criterii când se organizează interviul. Consider că şi persoanele care nu au "pile" în interiorul unei firme pot fi angajate, pentru că pot fi pregătite foarte bine pentru acel post.

Şi datorită faptului că voi absolvi în curând, cred că ar fi necesare câteva programe de practică serioase pentru studenţi. Anul trecut am fost obligată să fac practică. Am fost minţiţi să facem practică la un anumit proiect (crezând că e singurul) care se desfăşura în cadrul facultăţii în parteneriat cu cei de la o bancă privată. Vreau să vă spun că nu am invăţat nimic. Şi cred că foarte mulţi colegi de-ai mei au rămas cu acelaşi sentiment: că am pierdut timpul şi nu am învăţat nimic. Cred că universităţile ar trebui să aibă parteneriate cu firmele existente în oraşul respectiv, să punem în practică ceea ce am învaţat în facultate, iar studenţii să înveţe ceva concret în programul de practică care s-ar putea desfăşura în cadrul acelor firme. Şi cea mai crudă realitate observată de mine: angajatorii se prefac că plătesc angajaţii, iar aceştia din urmă, se prefac că lucrează. (...)"

Şomajul mai e provocat şi de impozitele şi taxele pe care firmele trebuie să plătească. Plus impozitul pe venit de 16%. Cred că ar trebui să fie plătit un impozit progresiv, şi nu unic. Ar fi avantajaţi cei cu salarii mici dacă ar plăti un impozit mai mic. Plus că ar stimula angajările, părerea mea. De aceea există şi "munca la negru".

Aşadar, stimaţi colegi, se impune găsirea unor soluţii eficiente în vederea diminuării acestui fenomen negativ.

O primă acţiune ar fi aceea a utilizării eficiente a Fondului Social European pentru adoptarea unor măsuri reale de ocupare a forţei de muncă.

De asemenea, am în vedere un pachet de legi menit să diminueze principalii factori care determină o rată ridicată a şomajului în rândul tinerilor.

Schema de ajutor pentru studenţii şi masteranzii în administraţie publică, ştiinte politice si relaţii internaţionale şi studii europene. Prin acest proiect ne propunem să instituim un stagiu de practică plătit, în cadrul unei instituţii publice, pe o perioadă de maximum 6 luni.

Amendament la Legea privind practica elevilor şi studenţilor, nr. 258/2007, prin care ne dorim ca stagiile de practică efectuate pe parcursul anilor universitări să fie recunoscute drept vechime în specialitate. Această propunere reprezintă o şansă reală pentru tinerii studenţi şi absolvenţi în vederea pătrunderii pe acel segment din piaţa muncii pentru care se pregătesc în mod specific.

Lege privind privind facilităţile acordate elevilor - cazuri sociale pentru transportul public în comun. Scopul acestui proiect legislativ vizează reducerea riscului de abandon şcolar în rândul elevilor cu venituri modeste şi stimularea acestora în vederea continuării procesului educaţional, prin acordarea gratuităţii transportului public în comun.

Sper ca, având în spate forţa unei probleme de dimensiuni europene, având atât de mulţi aliaţi în toate Parlamentele din Europa, să îi conving pe colegii mei tineri din Camera Deputaţilor să aducem această problemă şi pe masa Guvernului României. Să transformăm locurile de muncă pentru tineri într-o prioritate naţională firească.

Altfel, vom irosi o întreagă generaţie talentată, serioasă şi muncitoare.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Discurs despre celebrarea evreilor originari din România la Rosh Pina

Pe data de 30 iunie 2013 va avea loc la Rosh Pina un eveniment important pentru istoria relaţiilor dintre România şi Israel şi pentru buna înţelegere a contribuţiei evreilor originari din România la edificarea statului Israel.

În această zi, Organizaţia Unitară a Evreilor din România (AMIR), în parteneriat cu Primăria Rosh Pina, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi Institutul Cultural Român de la Tel Aviv vor organiza o întrunire având ca principală temă de dezbatere" "Rezistenţa, lupta şi salvarea evreilor români în al Doilea Război Mondial".

Evenimentul va cuprinde, pe lângă acest seminar, o vizită în cartierul istoric şi vizionarea expoziţiei "Contribuţia evreilor români la construcţia Statului Israel", realizată de Comunitatea Evreilor din Bucureşti, cu sprijinul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.

Doresc ca, înainte de acest eveniment, să transmit participanţilor un mesaj de felicitare şi solidaritate de aici, de la tribuna Parlamentului României.

Trebuie să ştiţi ca Rosh Pina (în ebraică "piatra unghiulară") reprezintă prima aşezare agricolă din istoria modernă a Israelului, fiind întemeiată în anul 1882 de 30 de familii emigrate din Moineşti. În anul 1882, după Congresul sionist de la Focşani din 1881, 30 de familii de evrei din Moineşti (în special) şi-au exprimat dorinţa de a-l urma pe Mose David Iancovici în strămutarea în Palestina. Au fost în total 228 de oameni din diferite părţi ale României: Moineşti, dar şi Bârlad, Galaţi şi Focşani.

Pentru a valorifica şi promova importanţa contribuţiei evreilor din România la formarea statului Israel şi a tezaurului său cultural, am trimis de altfel Knesset-ului, în luna aprilie, o scrisoare prin care am propus înfiinţarea unui grup comun de lucru între Parlamentul României şi Knesset. În acel document am vorbit chiar despre cazul Rosh Pina - iar evenimentul de pe 30 iunie constituie un semn al dorinţei generale de a redescoperi nişte valori importante.

De aici, de la tribuna Parlamentului României, salutări urmaşilor întemeietorilor de la Rosh Pina.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"PDL urmăreşte să «incendieze» din nou România"

Într-un mod cu totul şi cu totul nejustificat, reprezentanţii PDL din Comisia parlamentară pentru revizuirea Constituţiei s-au retras de la lucrări. "PDL nu va gira o Constituţie care aparţine USL, nu va gira o Constituţie care încalcă statul de drept, ci PDL va apăra întotdeauna o Constituţie care va fi a poporului".

Aceasta este declaraţia dată luni, 17 iunie, presei de către un lider PDL. Evident, nu lipseşte nici tema ordonată de la Palatul Cotroceni "Nu se respectă voinţa poporului, votul de la referendumul din 22 noiembrie 2009". Se poate observa că şi acum, când nu mai se află la butoane, PDL utilizează populismul pe post de politică de partid. Dar populismul este şi mai degradat atunci când nu se cunoaşte proprietatea unor termeni.

În primul rând, Constituţia nu este a USL. În al doilea rând o Constituţie nu are cum să încalce statul de drept, pentru un motiv foarte simplu: Constituţia este aceea care stabileşte coordonatele statului de drept. Iar în ceea ce priveşte faptul că PDL va gira o Constituţie "care va fi a poporului" reprezintă o imensă contradicţie vis-α-vis de boicotarea lucrπrilor de la revizuirea Constituţiei. Probabil colegii din PDL au uitat că voinţa poporului este îndeplinită prin mandatarea celor aleşi în Parlament. Într-un anume fel, PDL se consideră singurul partid care reprezintă poporul, deşi un singur deputat a câştigat colegiul în care a candidat.

O altă afirmaţie şocantă: "USL a transformat Parlamentul României în Marea Adunare Naţională". Şi aici suntem în faţa unui non-sens. Marea Adunare Naţională reprezenta Parlamantul unicameral din timpul regimului comunist. Nu USL propune acum parlament unicameral, ci PDL. Dacă liderii mai mult sau mai puţin experimentaţi ţin să se facă de râs sau să facă partidul de râs, este dreptul domniilor lor.

Dar alt aspect este îngrijorător în comportamentul PDL. Un alt fruntaş al partidului a anunţa că va reclama la Comisia de la Veneţia "încălcările statului de drept" şi, dacă "nu se rezolvă", vor fi sesizate organismele europene. Ca şi în vara anului 2012, PDL şi propaganda portocalie vor dezinforma, vor intoxica organismele europene cu tot felul de grozăvenii. Din nou se va scoate de la naftalină sloganul "USL dă o lovitură de stat", din nou se vor face referiri la "atentate la independenţa justiţiei" etc., etc.

Cum organismele europene au în funcţiile de conducere de regulă reprezentanţi ai familiei politice din care face parte şi PDL, cum se apropie alegerile europarlamentare, intoxicările, manipulările şi dezinformările vor fi luatre drept literă de lege şi vom asista la o nouă punere în genunchi a României. La o nouă incendiere a României. De fapt, acesta este scopul PDL. Sabotarea şi blocarea unei Constituţii revizuite, care nu mai permite unor oameni puşi în funcţii cheie de fosta putere portocalie să îşi facă de cap. Şi pentru a-şi atinge scopul, o nouă incendiere a României este singura soluţie a PDL.

Domnul Petru Movilă:

"Programul Naţional anti-Dezvoltare Locală"

În martie, ministrul Dragnea a anunţat reluarea fostului PNDI pus în practică de către Guvernarea PDL. Până în momentul lansării noului Program Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL), majoritatea proiectelor aprobate iniţial prin HG nr.577, prin OG nr.7 sau prin OUG nr.40 au fost puse în stand-by, acestea fiind reluate odată cu apariţia reglementărilor necesare pentru PNDL şi conform dorinţelor lui Dragnea.

Dacă ne aducem aminte, unul dintre cele mai importate aspecte subliniate de USL atunci când au argumentat stoparea finanţării proiectelor prin PNDI a fost faptul că FMI a considerat că programul de dezvoltare face concurenţă proiectelor pe fonduri europene, împiedicând astfel absorbţia banilor de la UE, în condiţiile în care autorităţile locale optau pentru această modalitate de finanţare pentru că era cu mult mai puţin verificată decât proiectele europene.

Astăzi, rebotezatul PNDL al ministrului Dragnea nu numai că respectă cu sfinţenie proiectul Guvernării PDL, dar îi conferă puteri sporite actualului ministru PSD, acesta fiind singurul care hotărăşte ce proiecte primesc finanţare şi câţi bani vor intra în conturile primăriei.

Însă dorinţa actualei guvernări de a opri un program de o astfel de anvergură a costat bani grei primăriile din ţară. Moftul de a schimba titulatura PNDI şi de a face o serie de ajustari relativ minore a costat, de exemplu, judeţul Iaşi nu mai puţin de 256 de milioane lei, bani care urmau să fie investiţi în proiecte extrem de importante pentru comunităţile locale. Aproape 90 de proiecte de investiţii pentru drumuri, poduri, reţele de apă sau canalizare din judeţ au rămas în aer, în aşteptarea unor vremuri considerate mai potrivite pentru Guvernarea USL. Alte 79 de proiecte au primit aviz pozitiv, însă fără a se menţiona şi când vor primi banii necesari pentru continuarea sau finalizarea lucrărilor. În total, Iaşiul primeşte doar 10 milioane lei din cele 600 milioane lei promise de USL, bani cu care ar trebui continuate lucrările la 17 proiecte de investiţii, faţă de 256 milioane lei care urmau să se primească în timpul Guvernării PDL.

Stimaţi colegi USL-işti, aţi spus în nenumărate rânduri că PNDI este irealizabil, că este pus în aplicare într-un mod ineficient şi l-aţi criticat tot timpul, deşi 70% din primarii beneficiari erau tot ai USL. Acum aţi venit cu acelaşi program, pe aceleaşi necesităţi identificate şi de PDL, însă eliminate, în marea lor majoritate, de pe lista de priorităţi şi catalogate drept investiţii de prioritate redusă. Era suficient să fie reactualizat programul vechi şi completat unde era nevoie, în aşa fel încât primarii să nu rămână cu bătăi de cap şi cu firme care le bat la uşă şi îi întreabă ce s-a întâmplat cu licitaţiile pe care pe bună dreptate le-au câştigat. Astfel, stimaţi colegi, nu aţi făcut altceva decât să pierdeţi jumătate de an degeaba, să blocaţi investiţii absolut necesare, şi să puneţi punct proiectelor de interes major, aşa cum s-a întâmplat şi la Iaşi. În schimb, avem proiecte de 30 de miliarde de lei vechi, de asfaltare a unor drumuri care leagă nimic de nimic, aşa cum s-a întâmplat în comuna Mironeasa. Să nu înţelegeti greşit, este bine că s-au alocat aceşti bani, însă nu ştiu cât de eficient este acest proiect sau câţi ieşeni ştiu unde se află Mironeasa. Proiectele de infrastructură cu adevărat importante, prinse la finanţare de către Guvernarea PDL, au fost lăsate fără bani, deşi sunt zeci de mii de ieşeni care puteau beneficia, de exemplu, de pe urma modernizării DJ 248A. Aceeaşi sumă de bani putea foarte bine să fie alocată pentru modernizarea acestui drum judeţean de interes major, cu mult mai tranzitat decât drumul care tocmai a primit fonduri semnificative de la minister.

Stimaţi colegi, măsuraţi de cinci ori şi tăiaţi o singură dată pentru că primarii care suferă de pe urma mofturilor miniştrilor USL sunt tot de-ai voştri, din aceeaşi alianţă.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

România este la momentul în care este absolut necesară continuarea procesului de consolidare fiscală, prin măsuri prin care să fie stimulată creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă, prin creşterea veniturilor într-un ritm mai rapid decât creşterea cheltuielilor, prin crearea unui sistem fiscal mai eficient, competitiv şi echitabil, dar şi o mai bună administrare a veniturilor bugetare, aşa cum se arată în strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2014 - 2016. De asemenea, o altă prioritate absolută este reducerea contribuţiilor de asigurări sociale, ca măsură fiscală care se va aplica proporţional cu îmbunătăţirea colectării veniturilor şi asigurării sustenabilităţii bugetare.

România va depune un efort susţinut şi în continuare pentru a înscrie finanţele publice pe o traiectorie sănătoasă, pentru a restabili încrederea investitorilor, a reduce costurile de rambursare a datoriilor şi a crea marja de manevră fiscală, întrucât redobândirea sustenabilităţii fiscale va fi atât în beneficiul actorilor publici, cât şi al celor privaţi, şi va contribui la stabilitatea generală a economiei. Ţara noastră are în vedere o viziune nouă a continuării consolidării fiscale, care să atenueze impactul asupra creşterii economice, să distribuie în mod echitabil povara ajustărilor, să înlăture creşterea disparităţilor, polarizarea veniturilor şi tensiunile sociale. Reducerea deficitului bugetar va asigura un acces accentuat la finanţare al sectorului privat, atâta vreme cât sectorul guvernamental nu mai are nevoie să împrumute la fel de mult pentru finanţarea deficitului.

Consider că măsurile propuse de USL sunt unele absolute necesare în vederea revigorării sistemului privat, dar şi pentru creşterea economică de care România are, în acest moment, foarte mare nevoie.

Domnul Raluca Surdu:

Vreau să subliniez necesitatea unei mai mari implicări a statului român faţă de persoanele cu dizabilităţi sau cu nevoi speciale, persoane afectate de grave boli şi maladii ce duc la o integrare dificilă în sistemul social. Acest lucru este cu atât mai important atunci când vorbim despre copii.

În această privinţă, salut adoptarea de către Camera Deputaţilor a Propunerii de modificare a Legii nr.151/2010 privind serviciile de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi tulburări de sănătate mintală asociate.

Am votat alături de colegii mei liberali pentru ca acest proiect să devină lege, în condiţiile în care prin prevederile sale sunt recunoscute şi încurajate serviciile oferite de către ONG-uri pentru suportul şi susţinerea persoanelor diagnosticate cu tulburări din spectrul autist. Votul nostru este cu atât mai important cu cât numărul celor care suferă de această maladie este de peste 30.000 de persoane, conform statisticilor oficiale.

Noua lege va permite organizaţiilor neguvernamentale să beneficieze de deconturi de la Casa Naţională de Sănătate pentru terapiile oferite. Este o primă recunoaştere a importanţei serviciilor oferite de către ONG-uri, în condiţiile în care sistemul de sănătate public nu este încă pregătit să ofere servicii de calitate în această zonă.

Vreau să subliniez că autismul este o afecţiune ce poate fi controlată, iar un copil care beneficiază din timp de tratament adecvat poate fi integrat ulterior într-o şcoală normală şi în comunitate, cu demnitate şi respect din partea celor din jur.

Am convingerea că această lege reprezintă o rază de speranţă pentru familiile ce au copii diagnosticaţi cu autism şi care până în prezent suportau toate costurile terapiei.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

"Violenţa asupra femeilor în societatea românească"

În această dimineaţă am postat pe pagina mea de facebook următorul mesaj:

"Mă solidarizez cu Alexandra Stan care zilele trecute a fost victima unei agresiuni fizice şi psihice. Astfel de acte de violenţă trebuie condamnate de către opinia publică şi sancţionate de către lege.

România este o ţară cu un grad ridicat de violenţă domestică iar acest tip de comportament agresiv faţă de femei are la bază şi o mentalitate patriarhală şi prejudecăţi vechi despre statutul minor al femeii în raport cu bărbatul. Autorităţile întârzie în a trata cu seriozitate şi eficienţă astfel de situaţii, iar educaţia din şcoli este departe de a ajuta tinerii sub acest aspect, întrucât etica este o disciplină care nu se studiază obligatoriu în România, deşi este necesară pentru formarea lor morală şi intelectuală.

Este important ca persoana vinovată de brutalităţile împotriva Alexandrei Stan, dar şi oricine altcineva care a comis astfel de acte, să cunoască rigorile legii. Nu există nici un fel de motivaţie pentru violenţele pe care Alexandra a trebuit să le îndure, iar un astfel de coşmar nu ar trebui nimeni să trăiască. Faptul că o celebritate a căzut victimă răbufnirilor de violenţă ale unei persoane lipsite de norme morale şi de autocontrol demonstrează o dată în plus că problema violenţei în societatea noastră şi tratamentul aplicat adesea femeilor reprezintă o problemă gravă, care cere implicare şi măsuri energice pentru a fi diminuată.

De fiecare dată când un astfel de agresor scapă uşor, noi şi noi acte de violenţă, noi şi noi victime se profilează la orizont."

În plus, doresc să spun şi că responsabilităţile noastre de parlamentari nu se opresc la efortul de elaborare, discutare şi votare a unor legi. Cred că un politician trebuie să fie o personalitate publică proactivă, care să participe la dezbaterile publice de interes pentru societate, să genereze astfel de dezbateri şi să fie cât mai prezent prin luări de poziţie publice care să transmită valori morale, politice şi democratice necesare ţării noastre. De asemenea, cred că un politician trebuie să îşi asume responsabilitatea de a promova în spaţiul public toleranţa, înţelegerea, dialogul şi non-violenţa. În caz contrar, politicienii devin complicii actelor brutale şi barbare din ţara noastră, care se află într-o corelaţie evidentă cu standardul de civilitate al spaţiului public.

Mai mult, cred că în ceea ce priveşte violenţa domestică şi statutul femeii în România, în ultimii 23 de ani s-a făcut prea puţin. Spre exemplu, în ceea ce priveşte protecţia victimelor violenţei domestice, în 2012 au fost derulate doar două programe de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, unul în valoare de doar 200.000 de euro, iar celălalt în valoare de 427.000 de euro. Este adevărat că a fost votată şi promulgată anul trecut o lege importantă, cea care stabileşte că persoanele agresate au acum la dispoziţie şi ordinul de restricţie faţă de agresor.

Dar, dincolo de aceste programe şi legi, este necesar ca asupra violenţei împotriva femeilor să fie crescut nivelul de conştientizare la nivelul societăţii româneşti şi gradul de educare a tinerilor cu privire la astfel de lucruri.

Sunt de părere că brutalităţile, violenţele şi derapajele comportamentale numeroase din România ar trebui contracarate atât prin aplicarea legii şi prin măsuri de ordin legislativ, dar mai ales prin educaţie. Adresez Ministerului Educaţiei şi domnului ministru Remus Pricopie, pe care îl respect şi îl apreciez foarte mult, rugămintea de a analiza în ce măsură ar putea fi incluse în curricula obligatorie şi orele de etică. Din nefericire, elevii din ţara noastră nu au parte de o educaţie morală pe parcursul celor 12 ani de învăţământ preuniversitar, iar acest lucru se răsfrânge asupra evoluţiei personalităţii lor.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"De ce Bucovina?"

Revin pentru a patra oară şi pentru a treia săptămână consecutiv în faţa dumneavoastră cu gândul că argumentele istoriei pot schimba, în această perioadă de dezbateri la nivelul întregii societăţi româneşti, chipul regiunilor viitoare, în funcţie de criterii ce nu pot rămâne ignorate.

"De ce Bucovina?" Argumente geografice, istorice, economice, sociale susţin existenţa Bucovinei în spaţiul geografic naţional al României, astfel:

"În nordul Moldovei (Bucovina) au fost stabilite de la începuturile formării statului capitalele ţării la Baia (Dragoş), Rădăuţi (Bogdan I), Siret (Laţcu), Suceava (Petru I). Aşa au fost timpurile istorice, aşa au hotărât domnii, voievozii, cu sfătuitorii lor, mari dregători aflaţi în funcţii, dar şi poporul. Că nimic nu este lăsat la voia întâmplării, aflăm scris din documente, acte, hrisoave, urice, zapise, cronici. Mărturiile vrednicilor timpuri trecute sunt monumentele UNESCO (opt în Bucovina), arhitectura satelor şi oraşelor bucovinene.

Locul unde primii voievozi şi domni au aşezat capitala ţării a fost preţuit şi judecat temeinic, avându-se în vedere mai multe criterii specifice fiecărei etape istorice: poziţia geografică, economică, politică, socială.

Întemeierea statului Moldova de către Bogdan din Maramureş a fost realizată cu sprijinul nobililor locali, al lui Costea Voievod de la Rădăuţi, căsătorit cu Margareta-Muşata, fiica lui Bogdan I. Voievodul Costea îşi avea curtea şi biserica sa la Rădăuţi, în acest loc poposind Bogdan I cu maramureşenii descălecaţi. Astfel că a doua capitală a Moldovei, după Baia lui Dragoş, a fost Rădăuţi. Aici, în prima biserică de lemn - Sfântul Nicolae (intrată în circuitul istoric cu numele de Bogdana), ctitorită de Costea, îşi odihnesc somnul Bogdan I, Laţcu, Petru I, Costea, iar în cea de piatră, zidită pe acelaşi loc de Petru I, sunt îngropaţi Roman I, Ştefan I şi alţii.

Oraşul Siret a fost pentru un scurt timp reşedinţa voievodului Laţcu, fiul lui Bogdan şi al Margaretei-Muşata, mamă a domnilor Petru I şi Ştefan I. În apropiere de Curtea Domnească de pe Dealul Horodiştea din Siret, Petru I a construit biserica Sfânta Treime.

Pentru că timpurile erau neprielnice ţării, fiind înconjuraţi de puternicii de atunci (Polonia, Ungaria, Hoarda de Aur), din considerente strategice (amplasarea în zona centrală), economice (drumuri comerciale), sociale (densitatea aşezărilor şi a populaţiei), politice (apropierea de statul suzeran, care oferea ajutor în caz de atac străin), Petru I a aşezat capitala la Suceava. Fiind centru administrativ, juridic, religios, Suceava a adăpostit edificii importante, precum: Cetatea de Scaun, Cetatea Şcheia, Curtea Domnească şi numeroase edificii laice şi de cult. În oraş a fost ctitorită de către Petru I, la sfârşitul secolului al XIV-lea, prima catedrală mitropolitană a Moldovei, Biserica Sfântul Gheorghe (Mirăuţi), unde a slujit primul mitropolit al Moldovei, Iosif I, rudă cu familia domnitoare a Moldovei, recunoscut canonic de Patriarhia din Constantinopol, la 1401. Reşedinţa mitropolitului Iosif a fost în apropierea Bisericii Mitropolitane (Mirăuţi).

Oraşul Suceava a fost capitala Moldovei de la Petru I (1375-1391) şi până la Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561, 1563-1568), când, din ordinul turcilor, noua reşedinţă a ţării a fost mutată la Iaşi. Suceava nu a fost părăsită, domnii au şezut la Curtea Domnească şi la Cetatea de Scaun. Vasile Lupu a stat cel puţin trei luni pe an la Suceava, de obicei primăvara.

Veacurile au trecut peste oraş, au lăsat semnele lor, unele au fost bune, altele rele. Au fost şi vremuri rânduite, când domnii Ţării Moldovei şi locuitorii oraşului Suceava au clădit cetăţi, biserici, case, pivniţe. Unele construcţii sunt astăzi în ruine, altele, veghind peste secole, au învins intemperii: cutremure, războaie, asedii, incendii. Patrimoniul religios şi laic al oraşului Suceava include un monument UNESCO (Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou) şi edificii încadrate în categoria tezaur a patrimoniului naţional imobil: Sfântul Gheorghe (Mirăuţi), Sfântul Dumitru (Domnească), Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Coconilor, Domniţelor, Beizadelelor), Adormirea Maicii Domnului din Iţcanii Vechi, Mănăstirea Zamca, Sfântul Simion, Sfânta Cruce, Hagigadar.

Domnii au împărţit Moldova în ţinuturi, unităţi administrative care s-au păstrat până la reformele întreprinse după Unirea din 1859, când ţara a căpătat o structură nouă - judeţele.

Austriecii, după ce au ocupat în 1775 nordul Moldovei, au numit provincia nouă Bucovina şi au stabilit centrul administrativ al acesteia la Cernăuţi. Cei care au luat decizia au judecat lucrurile sub toate aspectele: strategico-militare, politice, economice, sociale. Oraşul Cernăuţi a rămas până astăzi în funcţia de reşedinţă administrativă.

Bucovina este simbolul istoriei naţionale, locul unde se află necropolele vechilor domni ai Moldovei (Rădăuţi, Putna, Probota, Slatina), a opt monumente UNESCO (Mănăstirea Moldoviţa, Arbore, Mănăstirea Suceviţa, Pătrăuţi, Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Probota, Mănăstirea Voroneţ, Humor).

Bucovinenii sunt definiţi prin spaţiu geografic, tradiţii, port, obiceiuri. Nu poţi schimba o rânduială aşezată din generaţii, din neam în neam, pentru că anumite interese o cer, mai mult, fără o consultare a bucovinenilor prin referendum. Nimic nu se poate clădi fără o consultare (cel puţin prin reprezentanţi, ca la adunările ad-hoc de dinaintea Unirii), fără consimţământul popular, naţional.

Elita românilor bucovineni a luptat pentru lumina neamului din Bucovina prin şcoală în limba română, prin cultură, literatură. Au clădit temeinic, pas cu pas, cu trudă, cu suferinţe pricinuite de autorităţile timpului, ceea ce conservăm noi astăzi. Dacă ei ar fi gândit altfel, atunci, ce urmări ar fi fost ?"

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

Această declaraţie politică vizează prezentarea principalelor problemele cu care se confruntă administraţia publică locală în momentul de faţă.

România a intrat, de mai bine de 5 ani, într-o zonă economică dificilă, influenţată profund de mersul economiei mondiale. Recesiunea a afectat categorii largi ale populaţiei, dar în egală măsură şi administraţia locală. Multe primării se confruntă cu dificultăţi majore inclusiv în privinţa achitării unor obligaţii curente, iar la acest lucru se adaugă şi alte probleme pentru care trebuie găsite soluţii.

În activitatea mea de deputat, de până acum, dar şi în perioada în care am fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, am putut să intru în contact cu foarte mulţi primari, viceprimari şi consilieri locali şi am putut astfel să identific multe din problemele cu care aceştia se confruntă în activitatea lor.

Una dintre cele mai importante solicitări ale administraţiei locale - şi judeţene - o reprezintă situaţia personalului. Pe de-o parte, unii primari se plâng de faptul că personalul are salarii mici, care limitează creativitatea şi performanţa, iar pe de altă parte invocă tot mai des necesitatea angajării unor noi specialişti. Sunt structuri ale administraţiei locale - cum ar fi chiar primăriile ori poliţiile locale - în care este deficit de personal, iar reglementările în vigoare privind angajările la stat fac ca problema să nu aibă o soluţie imediată şi să adâncească dificultăţile.

În acelaşi registru se înscrie şi problema limitării cheltuielilor cu salariile şi a numărului de angajaţi.

O altă problemă importantă este legată de descentralizare. Acest proces a fost demarat de USL şi, îmbinat cu cel de regionalizare, reprezintă o soluţie pentru o administraţie mai transparentă, mai performantă şi mai aproape de cetăţean. Edilii cu care am discutat, însă, doresc ca descentralizarea să ţină cont de faptul că nu este de ajuns să fie descentralizate doar atribuţiile, responsabilităţile, ci şi resursele financiare necesare. Este un aspect foarte important, deoarece o obligaţie în plus, dar fără resursele financiare necesare poate duce la un blocaj în activitate şi la limitarea impactului avut iniţial în vedere când s-a pornit procesul de descentralizare.

Mai trebuie menţionată şi capacitatea relativ limitată a autorităţilor publice în ceea ce priveşte identificarea, prioritizarea şi pregătirea proiectelor de investiţii, în special privind procesul de atragere a fondurilor europene. La acest capitol poate fi menţionată şi necesitatea implementării unui sistem care să permită accesarea mai rapidă şi derularea în aceeaşi linie a proiectelor cu finanţare europeană care ar putea rezolva o bună parte din problemele cu care se confruntă comunităţile locale.

O problemă specifică judeţului Argeş este cea a sistemului centralizat de termoficare la nivelul municipiului Piteşti. Din cauza tarifelor reglementate de autorităţile centrale la niveluri care nu permit acoperirea tuturor costurilor, dar şi a lipsei de protecţie a societăţilor de termoficare în raport cu furnizorii de gaze şi curent electric, există probleme care pot duce la întreruperea furnizării agentului termic pentru populaţie în iarna următoare. Datoriile populaţiei şi ale agenţilor economici către societate sunt mari, criza spunându-şi şi aici cuvântul.

Se impune, aşadar, o analiză a sistemelor de termoficare din toată ţara şi găsirea de soluţii care să asigure funcţionarea acestora în parametri normali, astfel încât populaţia să nu aibă de suferit. Eliminarea subvenţiilor de la nivel central a generat o presiune în plus pe autorităţile locale (la Piteşti, de exemplu, Consiliul Local trebuind să suporte o subvenţie proprie mai mare pentru ca populaţia să fie protejată din punct de vedere social).

În fine, foarte multe sesizări ale administraţiei locale vizează câinii fără stăpân. Fără o legislaţie specifică şi aplicată, care să nu lase loc la intepretări, problema nu va fi rezolvată, susţin primarii cu care am discutat. Problema este una atât la nivelul oraşelor, cât şi la nivelul comunelor.

Sunt doar câteva din problemele cu care autorităţile locale se confruntă, fără să uităm aici şi mult dezbătuta problemă a arieratelor. Guvernul USL are capacitatea de a pune lucrurile la punct şi de a ajuta autorităţile locale să funcţioneze la parametrii normali, în beneficiul cetăţenilor, iar acest proces nu poate decât să ajute statul în ansamblul său să funcţioneze cât mai aproape de normalitate.

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

Prezenta declaraţie politică are menirea de a atrage atenţia asupra unui domeniu de interes naţional asupra căruia toate partidele şi-au lăsat amprenta în timp, încercând să îmbunătăţească una dintre cele mai sensibile şi importante legi care reglementează funcţia de bază a oricărei societăţi umane, şi anume învăţământul.

În acest scop aducem în atenţie următoarele propuneri de modificare a Legii educaţiei naţionale, care în mod sigur pot contribui la îmbunătăţirea procesului educaţional prin eficientizarea şi organizarea sistemului de învăţământ în concordanţă cu realităţile, nevoile existente pe piaţa muncii şi evoluţia actuală a economiei naţionale.

1. Introducerea învăţământului profesional (a se studia cerinţele sociale).
2. Renunţarea la titularizarea personalului didactic la nivelul şcolii conform articolului 253 din Legea educaţiei.
3. Introducerea descentralizării în învăţământul preuniversitar, posibilitatea ca profesorii să fie angajaţi la nivelul şcolii.
4. Corelarea conţinuturilor manualelor alternative cu cele ale programelor şcolare oficiale.
5. Manualele şcolare ar trebui să fie în concordanţă cu programele şcolare, ar trebui restructurate, modernizate în ton cu cerinţele examenelor, să conţină cerinţe cu caracter aplicativ, interdisciplinar;

- orele de "Joc şi mişcare", "Muzică şi mişcare", nou introduse în planul cadru din învăţământul primar, să fie susţinute de cadre didactice calificate (profesori de educaţie fizică);

- posibilitatea de a introduce înotul în programa şcolară pentru educaţie fizică (cel puţin la ciclul primar), astfel încât bazele sportive existente la nivelul localităţii să fie folosite în mod corespunzător.

6. Corelarea conţinuturilor programelor în sensul complementarităţii.

În programele şcolare să fie conţinuturi adaptate vârstei elevilor. Pentru că programa şcolară actuală este foarte încărcată nu există timpul necesar pentru învăţarea remedială, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţă, ceea ce conduce la necesitatea regândirii acesteia din punctul de vedere al scoaterii anumitor conţinuturi.

7. Corelarea numărului de ore alocate materiilor în funcţie de obiectivele reale şi pe termen lung ale învăţământului şi nu ca reacţie la "oportunităţile" de moment.
8. Uniformizarea sistemului de notare în ciclul preuniversitar.
9. Menţinerea legii învăţământului pe o perioadă de cel puţin un ciclu şcolar obligatoriu, cu analizare periodică şi modificare la final, promovarea unei legi coerente şi fluente care să ducă la reducerea numărului ordinelor de ministru.
10. Corelarea salariilor din învăţământul preuniversitar cu cele din regiile de stat care sunt finanţate din bugetul de stat ca şi învăţământul.

Procentul din PIB alocat pentru educaţie ar trebui să reflecte importanţa acestui domeniu pentru societate, să conducă la creşterea competitivităţii şi, implicit, la creşterea salariilor pentru personalul din învăţământ;

11. Aplicarea descentralizării reale a finanţării (resursele financiare rezultate dintr-un management profesionist şi corect disponibile la finalul exerciţiului financiar să rămână la dispoziţia unităţilor de învăţământ.
12. Examenul de bacalaureat să se dea diferenţiat pe grade de dificultate, iar elevii să poată alege tipul de bacalaureat care să le permită fie doar angajarea, fie accederea la învăţământul superior (a se vedea absolvenţii de la frecvenţa redusă).
13. Depunerea contestaţiilor să se facă doar de la un anumit nivel de notă (de ex. peste 3,50) sau să se perceapă o taxă care dacă se câştigă la contestaţie, să fie returnată pentru diminuarea cheltuielilor şi reducerea timpului pierdut inutil.
14. Renunţarea la obligaţia de a păstra în documentele şcolare,an după an, documentele elevilor care nu frecventează şcoala şi care sunt plecaţi din ţară fără documente.
15. După cum se ştie, vârful preţurilor în turism se atinge începând cu 15 iulie, adică exact când un cadru didactic poate să intre în vacanţă, dar la salariul din învăţământ greu îşi pot permite cumpărarea unui bilet într-o statiune. Propun acordarea unei prime de vacanţă, fondurile putând veni din desfiinţarea gradaţiei de merit, care nu înseamnă decât vânătoarea de hârtii fără acoperire.
16. Înlocuirea gradaţiei de merit cu alte forme de premiere, de exemplu revenirea la fondul de 2%.
17. Conform Codului muncii, orice activitate desfăşurată în zile de weekend sau sărbători legale trebuie plătită suplimentar sau recompensată cu zile libere aferente, însă în învăţământ nu se practică nici una, nici alta, practic nu se respectă Codul muncii.
18. Micşorarea numărului de elevi care formează în prezent efectivul unei clase.
19. Posibilitatea studierii pe grupe a materiilor ce presupun un permanent feedback, cum sunt limbile străine, informatica sau pregătirea practică a elevilor de la liceele tehnologice.
20. Posibilitatea ca elevii de la liceele tehnologice să susţină un bacalaureat adaptat profilului, având în vedere numărul mare de materii tehnice studiate pe parcursul anilor de liceu.
21. Introducerea examenului de admitere la liceu.
22. Trecerea clasei a IX-a la liceu pentru a preîntâmpina abandonul şcolar, în contextul în care niciun an de liceu nu mai este obligatoriu conform Legii educaţiei naţionale nr.1/2011.
23. Reacordarea salariului de merit.
24. Reacordarea sumei de 100 euro pentru fondul de carte al cadrelor didactice.
25. Introducerea unui examen de departajare valorică la clasa a VI-a.
26. Introducerea de manuale digitale la clasele de liceu.
27. Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar în funcţie de suprafaţa interioară şi exterioară.

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

"Măsura de sistare a alocării fondurilor pentru decontarea serviciilor demedicină dentară"

Măsura de sistare a alocării fondurilor pentru decontarea serviciilor demedicină dentară adoptată unilateral de Ministerul Sănătăţii fără informarea publică a beneficiarilor serviciilor de asistenţă stomatologică şi a corpuluiprofesional, afectează în mod grav atât pacienţii, cât şi demnitatea profesiei demedic dentist, înlăturarea din sistemul public al asigurărilor sociale a serviciilor deasistenţă stomatologică fiind o măsură fără precedent în sistemul îngrijirilor desănătate din Uniunea Europeană.

Ministerul Sănătăţii nu poate desfiinţa asistenţa medicală stomatologică invocând criza economică şi financiară. Un manager bun gestionează eficient resursele financiare de care dispune, fără să ia măsuri drastice pentru sănătatea cetăţenilor. Medicii dentişti susţin că România este ţara cu cele mai multe persoane cu carii dentare şi în care alocaţiile de la buget pentru stomatologi sunt cele mai scăzute, respectiv 0,4 % din bugetul Sănătăţii. În luna martie, bugetul alocat a scăzut la 30%, pentru ca în aprilie să devină zero. În unele judeţe, plafonul alocat stomatologilor este de 1.000 sau 1.200 de lei, în timp ce alte judeţe primesc 200 de lei.

Pentru copii, vârstnici sau persoane cuprinse în legile speciale, statul deconta anumite servicii integral sau în proporţie de 40 %- 60 %. De la 1 aprilie, toată lumea va plăti atunci când merge la stomatolog. Din păcate, medicina dentară este cea mai vitregită. Alocaţia pe cap de locuitor este de 70 de bani pe an. CNAS alocă un plafon pentru tratamentele dentare cabinetelor care sunt în contract cu Casa, în valoare de 1.000 de lei. Din aceşti bani, ar putea fi puse două proteze. Dacă nu sunt puse proteze, atunci banii ajung pentru tratarea câtorva carii simple, câtorva extracţii şi cam atât.

Este ştiut faptul că medicina dentară era subfinanţată, fiind Cenuşăreasa sistemului sanitar, iar nevoile acestui segment sanitar vizau suplimentarea fondurilor alocate până în prezent, nu reducerea lor la zero. Din păcate, această decizie a fost luată fără a se ţine cont de patologia stomatologică existentă astăzi în România, situaţie ce plasează ţara noastră pe unul din ultimele locuri din UE, la capitolul finanţare, şi pe un loc "fruntaş" în ceea ce priveşte problemele stomatologice cu care cetăţenii români se confruntă. În cadrul campaniei "Zâmbeşte România", o delegaţie s-a adresat Comisiei de sănătate a Camerei Deputaţilor, subliniind nevoia şi importanţa educaţiei permanente în privinţa îngrijirii sănătăţii orale în România, în special în rândul copiilor.

Statisticile relevate de un studiu paneuropean, efectuat în luna mai 2012, sunt de-a dreptul îngrijorătoare: 80% dintre români au probleme dentare, iar 9% nu au mers niciodată la medicul stomatolog. Mai mult chiar, CMDR avertizează că, în acest context, medicina dentară, împreună cu toate specialitaţile acestei ramuri medicale, este înlăturată total din sistemul public al asigurărilor de sănătate, situaţie unică în istoria sistemului de asigurări de sănătate la nivelul Uniunii Europene, cu afectarea iremediabilă a politicilor publice de sănătate în domeniu.

În plus, instituţia consideră că o astfel de atitudine aduce prejudicii grave persoanelor asigurate care au dreptul la furnizare de servicii de medicină dentară prin pachetul de bază, fiind încălcat unul dintre principalele drepturi garantate prin Constituţia României, dreptul la ocrotirea sănătăţii (art. 34), statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea sănătăţii publice.

Cine beneficiază de gratuitate la medicul stomatolog? Conform legii, asiguraţii beneficiază, în baza contribuţiei la sistemul public de sănătate, de anumite tratamente stomatologice gratuite sau decontate în proporţie de 60%.

Astfel, asiguraţii de până la 18 ani, precum şi beneficiarii unor legi speciale (veterani de război, văduve de război, persoane persecutate pe criterii politice, etnice sau rasiale, revoluţionari) au dreptul la aproximativ 40 de servicii stomatologice gratuite, printre care se numără consultaţii, tratamentul cariei simple, extracţii sau anestezii.

Asiguraţii de peste 18 ani beneficiază de 13 servicii stomatologice gratuite (printre care tratamentul hemoragiei şi alveolitei, tratamentul parodontitelor sau reparaţia protezelor) şi de 7 servicii decontate în proporţie de 60%, cum sunt spre exemplu extracţiile sau proteza acrilică.

Implementarea acestei măsuri determină imposibilitatea asigurării asistenţei stomatologice în sistemul public de asigurări de sănătate, limitând, chiar anulând adresabilitatea populaţiei la serviciile de medicină dentară, în special pentru copii şi categorii defavorizate.

Măsura afectează imaginea şi demnitatea profesiei de medic dentist, pe de o parte, prin alocarea unui buget necorespunzător faţă de nevoile populaţiei şi, ulterior, prin diminuarea constantă a acestuia până la sistarea totală la acest moment, iar pe de altă parte, prin subevaluarea drastică a serviciilor de medicină dentară şi prin promovarea unei politici autoritare şi lipsite de transparenţă.

Consider că este imperios necesară realizarea unor politici de sănătate publică în domeniul medicinei dentare în acord cu starea reală de sănătate a populaţiei incluzând, pe de o parte, acordarea asistenţei stomatologice în sistemul public al asigurărilor de sănătate, iar pe de altă parte, introducerea medicinei dentare în cadrul programelor naţionale de prevenţie.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Eveniment FIE Iaşi"

Înainte de toate, vreau să pronunţ câteva noţiuni care să vă atragă atenţia: 110.000 de spectatori şi vizitatori în 10 zile; Londra, Paris, Viena, Berlin; spectacole, expoziţii, concerte; muzică, teatru, dans, pictură, sculptură; premiul Nobel pentru Pace.Toate aceste noţiuni, deşi sunt diferite luate separat, la Iaşi ele îmbracă un numitor comun: Festivalul Internaţional al Educaţiei. Pe scurt, FIE Iaşi.

În perioada 14 - 23 iunie 2013, Iaşiul va deveni "oraşul Festivalului Internaţional al Educaţiei", trecând de la nivelul de oraş al educaţiei pure la nivelul de centru urban creativ şi creator de evenimente cultural-educaţionale de anvergură europeană. Publicul din Iaşi şi din toată ţara este invitat, timp de 10 zile, la un festival exploziv, plin de culoare şi spectacol, unic în România, cu un concept nou şi modern care aduce "educaţie, cultură şi artă în aer liber" şi mai ales "educaţie prin entertainment" şi care va proiecta o nouă lumină asupra oraşului şi locuitorilor lui.

Stimaţi colegi, de ce vreau să vă spun toate astea? Pentru că acum, în România, lucrurile revin la normal, se reaşează în matca loc firească şi, încetul cu încetul, se demarează proiecte de anvergură internațională. Este vorba de acele proiecte în care comunitatea se reuneşte pentru binele Cetăţii. Iar FIE este rodul a ceea ce Iaşiul are mai bun. Este rodul colaborării dintre administraţie, mediul academic şi universitar, mediul cultural, mediul de afaceri şi societatea civilă.

Festivalul Internaţional al Educaţiei - FIE 2013 îşi propune să fie doar începutul unui proiect amplu de valorificare a imensului potenţial cultural, educaţional, social, uman şi economic pe care îl are Iaşiul şi care ne poate propulsa urbea pe drumul spre obţinerea statutului de capitală culturală europeană.

FIE, ale cărui evenimente se vor desfăşura atât în spaţii convenţionale, indoor, cât şi în spaţii neconvenţionale, în aer liber, îşi propune să atragă anual un public numeros din regiune şi din întreaga ţară şi să devină, în timp, un eveniment de referinţă în Europa, purtând marca Iaşiului.

Cu peste 8.000 de spectatori aşteptaţi la evenimentele de teatru, teatru-dans, operă, vernisaje de artă şi conferinţe motivaţionale organizate în sălile FIE, peste 90.000 de spectatori la concertele în aer liber, la spectacolele şi expoziţiile stradale şi evenimentele-maraton şi peste 12.000 de vizitatori ai Festivalului de Carte şi Autori pentru Copii şi Adolescenţi, organizatorii estimează că prima ediţie a festivalului va atrage, prin diversitatea evenimentelor, peste 110.000 de oameni, care nu vor fi doar spectatori, ci vor deveni participanţi.

Vor fi: 10 zile de festival; peste 110.000 de participanţi direcţi la evenimente prezentate în premieră la Iaşi; 1.000 de artişti invitaţi, prezenţi în concerte extraordinare în aer liber, producţii de teatru şi operă premiate în anii 2011-2013; primul concert al unui artist internaţional - Patricia Kaas - aflat în turneu mondial de promovare a albumului său; concertul anual în aer liber - "Clasic 300", cu invitaţi speciali din Paris, Zurich şi Londra, care şi-au legat destinul de Iaşi.

O gală de celebrare a educaţiei şi o ceremonie de premiere a valorilor din sfera educaţională; un laureat al Premiului Nobel pentru pace - Lordul David Trimble, conferinţe motivaţionale, proiecţii culturale şi talk-show-uri în aer liber cu personalităţi din diverse domenii; festival "fringe" dedicat artei neconvenţionale, cu precădere performingului teatral; expoziţii ale artiştilor vizuali consacraţi şi tabere de creaţie ale tinerilor artişti; ateliere de benzi desenate, lansări de carte şi întâlniri ale copiilor cu autorii şi personajele favorite din cărţi.

Toate acestea pregătesc Iaşiul pentru unul din cele mai ambiţioase proiecte la care ţinteşte orice comunitate europeană: titlul de capitală culturală! Ca şi mine, dumneavoastră reprezentaţi comunităţi de pe tot întinsul ţării, oraşe mai mari sau mai mici, cu istorie sau recente, trebuie să înţelegeţi faptul că numai prin eforturile coagulate, reunite ale tuturor forţelor reprezentative ale comunităţii se pot realiza proiecte de importanţă majoră.

Vă invit, aşadar, la Iaşi, nu doar pentru a vă bucura de acest eveniment major pentru Iaşi şi chiar pentru România, ci pentru a vă împărtăşi din experienţa noastră, a tuturor ieşenilor, pentru binele comunităţii. Pentru a împărtăşi un model de bună guvernare şi colaborare dintre administraţie, universităţi, instituţii culturale, companii şi societatea civilă.

Domnul Sorin Teju:

"«Fabrica de tradiţie»- O economie bazată pe produse tradiţionale este o economie sănătoasă"

Odată cu trecerea timpului clasa consumatorilor din România s-a schimbat, aceştia bazându-se pe mai multe criterii în alegerea unui produs, fapt ce a condus la diversificarea ofertei.

Majoritatea a înţeles că nu numai preţul este important, ci şi calitatea produselor, modul în care au fost obţinute şi locul de unde provin. Mă refer aici la produsele tradiţionale româneşti ce sunt din ce în ce mai vizibile pe piaţa din ţara noastră, o piaţă deja supraalgomerată cu produse importate a căror calitate nu se poate compara cu a produselor noastre.

Ca om politic sunt un aprig susţinător al tradiţiilor şi produselor româneşti şi consider că acestea trebuie promovate nu numai în ţara noastră, dar şi în restul ţărilor europene, exportul acestora aducând un aport de energie proaspătă unei economii deja învechite. Odată cu dezvoltarea micilor producători, numărul locurilor de muncă se va majora, nivelul economiei locale va creşte ducând şi la mărirea nivelului de trai din zonele respective.

În acest sens, am organizat săptămâna aceasta la Parlamentul României, o expoziţie cu produse fabricate în zona pe care o reprezint, şi anume Valea Teleajenului, cu intenţia ca pe lângă promovarea produselor locale, naturale, 100% româneşti, să stabilesc şi un precedent ce sper că va duce la impulsionarea şi mai multor mici antreprenori să îşi valorifice produsele pe o piaţă liberă din acest punct de vedere.

Aşadar, dragi colegi, sunt prezenţi astăzi alături de noi producători ce ne prezintă o gamă largă de produse alimentare, şi anume sucuri, miere, produse de panificaţie, precum şi creatori de artă, şi anume sculptură, gravură şi ţesături.

Cu această ocazie vreau să transmit un mesaj tuturor micilor antreprenori din întreaga ţară, să nu se ferească să îşi prezinte produsele cu fiecare ocazie pe care o au, în târguri, pieţe şi alte expoziţii la care pot participa.

În încheiere, vreau să vă invit pe toţi cu drag să îi vizitaţi, să le arătaţi intenţiile dumneavoastră bune, să îi susţineţi, să le daţi sfaturi şi informaţii ce îi pot ajuta în dezvoltarea lor pe viitor. Vă mulţumesc.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"PNL susţine implementarea unei strategii de reindustrializare a României"

Când vorbim de politici liberale, vorbim de fapt despre menţinerea cotei unice de impozitare la 16%, vorbim despre atragerea de investiţii prin crearea unui mediu de afaceri atractiv, comparativ cu celelalte ţări din regiune, vorbim despre un sistem fiscal coerent, suplu şi predictibil, vorbim despre crearea premiselor pentru o economie sustenabilă pe termen lung, dar mai ales vorbim despre acele măsuri necesare pentru crearea de noi locuri de muncă stabile în România.

În orice sondaj de opinie în care românii sunt întrebaţi ce îi preocupă cel mai tare, răspunsul majoritar al acestora se referă ori la păstrarea ori la găsirea unui loc de muncă.

Este evident faptul că, după o criză economică şi socială prelungită în întreaga Europă - criză în care şomajul a atins o cotă alarmantă formată chiar din 2 cifre, în unele ţări, deşi România stă deocamdată foarte bine la capitolul şomaj -, această îngrijorare aproape a fiecărui român de a-şi păstra un loc de muncă sau de a-şi putea găsi unul cât mai rapid trebuie să fie atenuată activ de politici guvernamentale coerente.

În acest sens, PNL susţine o serie de măsuri care urmăresc linia programului de guvernare USL, care să aibă rolul de a crea locuri de muncă stabile în România, atât prin privatizarea eficientă a unor companii aflate în portofoliul statului, prin atragerea de investiţii serioase şi prin relansarea activităţii de producţie a acestora, cât şi prin crearea unui avantaj competiţional al României pe piaţa industrială europeană.

Dacă ţinem cont de faptul că în primul trimestru al anului în curs, atât industria, cât şi exporturile au crescut cu circa 8%, dând astfel şanse reale României de a intra, în a doua jumătate a anului 2013, într-o nouă fază de creştere a ciclului economic, cred că strategia de reindustrializare a României reprezintă într-adevăr un plan de acţiune necesar în această etapă de reaşezare a bazelor de dezvoltare economică a ţării noastre.

Mai mult decât atât, România, prin ministrul liberal al economiei, domnul Varujan Vosganian, şi-a prezentat recent, la vârful Uniunii Europene, viziunea sa în domeniul industrial în contextul actual european, iar aceasta a fost agreată, fiind în concordanţă cu politicile europene din domeniul industrial aflate în derulare. "Este foarte important că prin aplicarea acestei strategii în plan european se alocă sume considerabile cercetării. Noi, pentru România, am putea să obţinem sume de până la 2 miliarde de euro în perioada 2014-2020 pentru inovare şi dezvoltare. Noutatea pe care noi o propunem Guvernului este ca banii pe cercetare să nu se dea fără existenţa unui parteneriat între cercetare şi producţie, astfel încât proiectele să nu fie asumate doar de către cercetători, de către universităţi sau instituţii de cercetare, ci să aibă întregul lanţ până la cel care aplică cercetarea", a precizat ministrul liberal cu această ocazie.

De asemenea, este important de adăugat faptul că, în această strategie, una dintre cele mai importante măsuri care va fi implementată de Guvernul USL este cea referitoare la protejarea forţei de muncă disponibilizate prin programe de reconversie profesională şi pregătirea de personal calificat, specializat pentru meseriile solicitate pe piaţa industrială.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Astăzi doresc să îmi reafirm sprijinul pentru proiectul regionalizării României, având în vedere şi faptul că, la nivel european, rapoartele de specialitate pun accentul pe reorganizarea administrativ-teritorială în statele membre ale Uniunii.

Unul dintre principalele motive pentru ducerea la bun sfârşit a acestui proiect este îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene, la care, din păcate, România este deficitară. Este motivul pentru care, în cazul fondurilor europene din Programul operaţional Creşterea Competitivităţii Economice, pe partea de întreprinderi mici şi mijlocii, Guvernul condus de Uniunea Social-Liberală a decis ca gestiunea POSCCE să fie transferată la Agenţiile de Dezvoltare Regionale, agenţii care intră în subordinea consiliilor judeţene.

Un alt motiv în favoarea regionalizării este şi comasarea forţelor în vederea cofinanţării proiectelor cu bani europeni, având în vedere puterea economică redusă şi fondurile relativ mici disponibile, ceea ce recomandă punerea laolaltă a mai multor contribuabili, care să beneficieze ulterior de obiective realizate. Consider că, prin regionalizare, se va realiza o descentralizare eficientă şi se vor optimiza procesele de guvernanţă şi planificare teritorială şi se asigură o dezvoltare socio-economică echilibrată. De asemenea, se pot crea regiuni competitive la nivel european şi internaţional, se reduc costurile sociale şi se eficientizează politicile regionale şi absorbţia de fonduri europene.

Doamna Violeta Tudorie:

"Reconfigurarea statului social. Nu demolarea lui!"

Într-o declaraţie anterioară spuneam că nu de statul minimal au nevoie românii, ci de un stat puternic care să poată aplica legile, apăra valorile naţionale şi care să-şi promoveze cu demnitate şi competenţă interesele şi autoritatea atât în plan intern, cât şi internaţional şi că în acest sens acţionează Partidul Social Democrat, Guvernul pe care îl susţine şi actuala majoritate parlamentară.

De data aceasta mă voi referi la remodelarea statului social şi voi sublinia caracterul deopotrivă insidios al opiniilor celor de dreapta care propăvăduiesc demolarea statului social şi defetist al opiniilor unora care se revendică de centru stânga, dar nu fac decât să preia tezele primilor. La cei din urmă, vorbesc aici despre aceia care, din comoditate intelectuală, se lasă prinşi în plasa ideologiilor şi politicilor statului minimal.

Mai întâi, consider că trebuie să recunoaştem că problematica statului social a devenit obiectul unei preocupări majore a stângii politice actuale şi că suntem chemaţi să o gestionăm cu inteligenţă politică, în spiritul culturii şi al praxis-ului politic european. Evident că, printre cele mai comode atitudini, se numără şi aceea de a renunţa la statul social, la o bogată şi valoroasă tradiţie politică, una care a contribuit la clădirea actualei civilizaţii europene, care a ferit statele occidentale de tentaţiile dictatoriale şi care a adus imense beneficii tuturor cetăţenilor statelor care au promovat valorile sociale compatibile cu această platformă politică.

O a doua recunoaştere este aceea că în decursul timpului s-au făcut şi excese şi risipă de resurse, că s-a instalat o anumită inerţie a tendinţei de a beneficia de drepturi sociale fără o contribuţie pe măsură, că au apărut şi profitori parazitari ai statului social. În plus, trebuie să înţelegem că drepturile şi serviciile sociale sunt necesare în orice stat, dar că acestea nu pot fi la acelaşi nivel în statele sărace precum în cele bogate.

Acestea sunt motivele pentru care, pe de o parte, resping categoric sugestiile politicianiste de dreapta, de a proceda la demolarea statului social şi, pe de altă parte, de a susţine necesitatea şi oportunitatea unor dezbateri serioase asupra modalităţilor de recalibrare a statului social în societatea actuală, atât pentru perioadele de dezvoltare cât şi pentru cele de recesiune sau criză.

Înainte de orice se impune o precizare: statul social nu înseamnă ineficienţa statului, birocraţie, corupţie, adică acele realităţi percepute ca atare de o majoritate a cetăţenilor din multe state, inclusiv de români. Nu caracterul social al statului este responsabil pentru astfel de lucru. Dimpotrivă, statele şi naţiunile care sunt cunoscute ca fiind cele mai avansate în practica statului social sunt dintre cele deosebit de eficiente şi de respectate pentru comportamentul lor în interior şi în exterior.

Conştientă fiind că sarcina noastră politică nu este distrugerea statului social, chiar aşa subţire cum se prezintă în ţara noastră, ci perfecţionarea acestuia, consider că trebuie acţionat pe câteva direcţii prioritare. Pe de o parte, se poate analiza mai atent şi identifica slăbiciunile din gama de servicii sociale, cum ar fi cele din educaţie, sănătate, justiţie, ordine publică. Şi avem deja o serie de date privind deficienţele din aceste sisteme de servicii. Nu voi exemplifica aici, deoarece fiecare dintre dumneavastră s-a confruntat cu unele din acestea, iar altele încă mai pot fi descoperite printr-un program de cercetare sistematică.

Ţinând cont de aceste deficienţe bine identificate şi evaluate, politicile guvernamentale pot interveni pentru a focusa mai bine serviciile şi prestaţiile sociale exact acolo unde este cea mai mare nevoie socială şi unde se asigură cea mai mare eficacitate socială. Ca să mă fac mai bine înţeleasă, ideea mea este aceea de a interveni cu beneficii şi prestaţii sociale acolo unde, de exemplu, copiii nu au acces la educaţie sau acolo unde, într-adevăr, categorii de pacienţi nu au acces la servicii medicale şi la medicamente. Statul social nu înseamnă a da câte puţin la toţi, ci a da cât trebuie acolo unde nevoia şi eficacitatea sunt cel mai bine satisfăcute, adică la cei mai săraci ori nefavorizaţi.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Adoptarea hotărârilor privind patrimoniul de către consiliul local şi consiliul judeţean cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie"

În prezent, conform Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, consiliul local şi consiliul judeţean adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate. Astfel, pentru hotărârile privind patrimoniul, acestea se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie.

Consider că prin impunerea unei norme de două treimi în ceea ce priveşte hotărârile referitoare la administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale se pot bloca proiecte care conduc la dezvoltare judeţeană, regională sau zonală pentru că nu se întruneşte numărul necesar de voturi. De asemenea, chiar dacă cetăţenii au votat o majoritate în consiliul local sau consiliul judeţean, aceasta nu poate reprezenta interesele electoratului, deoarece are nevoie de consensul celorlalţi consilieri.

Iniţiativa legislativă care a fost propusă în acest sens de colegii mei de la PSD şi care se află în acest moment în dezbatere la Senat, după ce a fost aprobată în primă instanţă de Camera Deputaţilor, rezolvă blocajele ce pot apărea la nivelul autorităţilor locale, unde nu există majoritatea de două treimi şi din această cauză pot suferi cetăţenii din zona respectivă.

Argumentul principal pentru care consider că legea actuală privind administraţia publică locală trebuie modificată constă în faptul că din cauza unor orgolii politice şi interese personale ale anumitor consilieri locali sau judeţeni există riscul ca un investitor strategic care creează locuri de muncă şi aduce fonduri la bugetul local să fie îndepărtat din zona respectivă.

Acest lucru s-a întâmplat chiar în ultima şedinţă a Consiliului Judeţean Prahova, când pe ordinea de zi s-a aflat un proiect de hotărâre care prevedea vânzarea unui teren care aparţine Parcului Industrial Ploieşti (PIP) către compania internaţională Procter&Gamble. Americanii şi-au manifestat intenţia de a cumpăra suprafaţa de 251.200 mp, unde se află fabrica de şampoane din Urlaţi pentru suma de 3,26 milioane de euro, bani care intrau la bugetul de dezvoltare al Consiliului Judeţean Prahova. Terenul se află în posesia PIP Ploieşti şi era închiriat companiei americane din 2008.

Cu toate că Legea administraţiei publice locale 215/2001 în vigoare prevede că la vânzarea unui teren aflat în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate clădiri, constructorii acestora beneficiază de un drept de preempţiune la cumpărarea terenului aferent construcţiilor, consilierii PDL s-au opus.

Astfel, nu s-au mai colectat fonduri la bugetul consiliului judeţean, nu s-au mai creat locuri de muncă prin extinderea investiţiei americane, deoarece consilierii PDL nu au votat proiectul. Acesta a fost respins din lipsă de cvorum, întrucât USL nu întruneşte două treimi fără aportul altor formaţiuni politice.

Deşi democrat liberalii au recunoscut că adoptarea acestui proiect ar fi contribuit la dezvoltarea infrastructurii judeţene şi ar fi creat locuri de muncă pentru comunitatea locală, aceştia au declarat că au votat împotrivă din răzbunare politică. Motivaţia a fost că în momentul repartizării bugetului de la Consiliul Judeţean Prahova către primăriile din judeţ, administraţiile locale cu primari PDL au primit prea puţine fonduri.

Doresc să menţionez că Procter&Gamble şi-a respectat toate clauzele contractuale până în prezent, fabrica funcţionează din anul 2010 şi are în perspectivă dezvoltarea capacităţilor de producţie, inclusiv prin investiţii noi. Investitorul american şi-a exprimat intenţia de a exista un statut juridic clar al drepturilor sale asupra terenurilor ca o garanţie a afacerilor pe care le dezvoltă în România, în general, şi în judeţul Prahova, în special.

În acest sens, prin argumentele prezentate mai sus susţin iniţiativa legislativă prin care hotarârile privind patrimoniul se adoptă cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie şi vă solicit şi dumneavoastră sprijinul pentru a vota în plenul reunit al celor două camere acest proiect de lege. Practic, se vor lua decizii cu o majoritate dată de votul cetăţenilor, la fel ca în cazul tuturor celorlalte hotărâri. Astfel, absenteismul sau boicotul din diferite motive nu vor mai constitui o piedică în luarea unor decizii prin care se pot realiza proiecte privind dezvoltarea comunităţii locale.

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Noul referendum şi praful în ochi"

Băsescu preşedinte şi Parlament unicameral reprezintă reîntoarcerea lui Ceauşescu şi a Marii Adunări Naţionale. Istoria a demonstrat că dictatorii doresc concentrarea puterii în cât mai puţine instituţii şi persoane pentru a le putea manipula şi intimida.

Din punct de vedere financiar acest referendum presupune costuri. Costuri pentru moftul unui om sau pentru a-şi finanţa de la bugetul statului propria vanitate de a fi în centrul atenţiei.

Dacă ar fi vrut Parlament unicameral în timpul guvernării Boc, când aveau majoritate în Parlament, când Băsescu comanda şi Boc executa, ar fi putut să îl pună în practică. Dar concluzia este că Băsescu doreşte să revină în centrul atenţiei prin circ politic.

După experienţa referendumului de demitere sunt curios dacă slugile băsiste vor boicota şi acest referendum, deoarece ei aplică principiile democraţiei după interesele de moment sau se vor încolona la vot.

Domnul Scarlat Iriza:

"Unde eşti tu, Ţepeş Doamne?"

...Ca punând mâna pe ei, să-l împărţi în două cete, de smintiţi şi de mişei... situaţia e mai actuală ca oricând...

Sunt convins că nu vă spun o noutate. Întrebarea e însă alta, unde îl încadrăm pe preşedintele jucător?

Băsescu a anunţat, marţi seara, că a demarat procedura de convocare a unui referendum pe tema Parlamentului unicameral şi a restrângerii numărului de parlamentari la 300. Vă miră? Pe mine nu.

Procedura este la început. Cu alte cuvinte, ameninţarea a fost lansată... Ce facem de aici încolo? Stăm cu mâinile în sân? Lăsând gluma la o parte, bătrânul leu-de-mare profită încă o dată de buna noastră credinţă şi faultează... Ori ca el, ori ca el, tocmai când spuneam că s-a încheiat criza politică.

Ideea preşedintelui e cel puţin năstruşnică, zic unii, alţii, printre care mă număr şi eu, zic că e doar o altă lovitură sub centură marca Băsescu. Reţeta ne este cunoscută: populism, blocaj, împroşcare cu noroi.

Se naşte o singură întrebare: invocăm coabitarea din nou?

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Monarhia nu salvează România!"

Deşi ţara noastră este, de multă vreme, o republică, iarăşi se observă o revigorare a anacronicului curent monarhist. Treaba asta, cu reînvierea mortului de la groapă, începe să devină agasantă. Începe să semene tot mai mult cu prozelitismul religios pentru tot soiul de secte obscure, dar foarte agresive propagandistic. Dacă tot e să ne întoarcem în timp, de ce să ne oprim la monarhie, şi de ce taman la cea constituţională? Poate mulţi vor cum era pe vremea lui Mihai Viteazul, sau Vlad Ţepeş! Poate mulţi vor ca pe vremea lui Burebista, ori Decebal! Sau hai să ne întoarcem în comuna primitivă, unde au fost primele forme de comunism, căci şi comunismul îşi are adepţii săi, probabil chiar mai mulţi decât monarhiştii!

Să nu ne mai minţim singuri şi mai ales să nu mai amăgim şi pe alţii! Sunt o grămadă de exemple de republici nereuşite, dar şi de monarhii nereuşite, după cum sunt şi exemple de monarhii eficiente pentru populaţie, cum sunt şi republici în care populaţia prosperă frumos.

Ce uităm însă cu toţii? Că nu forma de guvernământ e cea care contează! Cea care are importanţă este calitatea umană a celui din fruntea ţării, iar aici nu doar preşedintele ori regele contează, ci şi premierul, miniştrii, secretarii de stat, parlamentarii, primarii, directorii ş.a.m.d. Cine poate să demonstreze că monarhia constituţională e o garanţie că nu vor mai exista miniştri ca Băsescu ori ca Igaş? Şi invers: nu sunt pe plac miniştrii Germaniei republicane? Cine garantează că nu-l apucă pe un alt rege dorul de dictatură, ca pe Carol al II-lea? 25% din casa regală a fost dictatorială, deci nu putem evita să luăm în calcul şi varianta asta. Pe un preşedinte care nu-ţi convine, îl mai dai jos, că-i expiră mandatul, pe un rege care nu-ţi convine, îl ai în spate cât timp trăieşte!

Până să devenim mari schimbători de regim, haideţi mai degrabă să ne schimbăm pe noi prima dată, să învăţăm mai bine, până în ultimul cătun, ce-i aia democraţie, să-i învăţăm şi pe cei care nu ştiu, să îi ajutăm să gândească singuri, cu capul lor, dar corect, să nu mai votăm "la mişto" sau instinctual, să votăm pentru ceva ori cineva, nu contra ceva sau cuiva, să învăţăm să-i ascultăm şi pe ceilalţi, să înţelegem că stânga şi dreapta nu trebuie să se omoare reciproc, ci că ele trebuie să tragă România doar înainte, indiferent că pe drumul din stânga ori pe cel din dreapta, şi că politicianul de stânga împreună cu cel de dreapta trebuie să colaboreze pentru mersul obligatoriu înainte al ţării, nu să facă mereu câte o haltă (luni sau chiar ani!) de păruială, până termină cu datul reciproc în cap, iar ţara să stea spectatoare şi cu gura căscată în vreme ce ei fac circ, pentru că nu reuşesc să dea pâine...

Haideţi să-i învăţăm noi pe oameni să lupte pentru drepturile lor, să nu aştepte să le rezolve alţii problemele, în vreme ce ei se uită la telenovele şi ascultă manele! Haideţi să îi învăţăm să îşi strige necazurile în stradă, haideţi să îi învăţăm să tragă politicienii la răspundere, nu să tot aştepte pară mălăiaţă de la un preşedinte ori de la un rege! Hai să se desprindă de chestia cu tătucul ocrotitor din vârful treburilor ţării! Şi atunci, vom vedea că nu mai are importanţă dacă în fruntea ţării e un rege ori un preşedinte... Da, noi trebuie să-i învăţăm democraţia, chiar dacă anumite lucruri nu ne convin.

Dar când am fost în opoziţie, ne-ar fi prins şi nouă bine dacă românii ar fi ştiut cum să iasă în stradă la masacrul acela de minim 25% din veniturile lor, ori când au fost fugăriţi cu Biblia-n mână de "parchetarii" doamnei Kovesi! Dacă oamenii ar fi avut această rutină, n-am mai fi stat atâta vreme în opoziţie, doar privind cum ţara este dată înapoi cu cel puţin 20 de ani, şi am fi putut opri în timp util dezastrul făcut de guvernele portocalii! PSD-ul este, oricum, obişnuit cu libertatea de a protesta a oamenilor, deci nu pe noi ne va afecta dacă îi vom învăţa pe oameni cum să o facă în mod eficient, organizat. Stânga s-a născut din revolta oamenilor, aşa că nu pe noi ne deranjează că oamenii îşi spun, organizat, păsurile în stradă.

Să o luăm şi altfel: dacă va fi monarhie, nu va mai fi hoţie-n ţară? Nu va mai fi foamete? Nu vor mai fi nedreptăţi? Vor fi locuinţe pentru toţi? Se va termina cu analfabetismul? Va creşte IQ-ul naţional? Vom fi mai sănătoşi ori mai bine trataţi în spitale? Vor fi mai multe autostrăzi? Va merge turismul mai bine? Nu vor mai pleca oamenii din ţară în toate zările? Ultimii patru regi au demonstrat, de la 1866 până în 1947, că nimic din toate astea nu se întâmplă musai doar pentru că e monarhie! Cum va fi mărit semnificativ bugetul doar prin faptul că vom avea un rege, şi acela obligat de Constituţie ca să fie la cheremul guvernului?

Monarhia nu rezolvă niciunul dintre primele 20 de obiective de pe agenda cetăţeanului! Şi atunci, de ce să ne punem monarhia pe cap, asta ne mai lipsea acum? Trece criza dacă avem rege? Nu, doar se vede că şi monarhiile europene au problema asta! N-o să se mai păruiască politicienii pe ciolan, n-or să mai vină pedeliştii cu mita electorală? Va dispărea năravul cu capra vecinului? Şi atunci, de ce să vrem monarhie? Am avut monarhie, am repudiat-o (nu mai contează forma, la francezi a fost mai rău!), sensul istoriei este acela de deces al monarhiilor. Australia a rămas "la mustaţă" monarhică, în Canada un referendum s-ar putea să o facă republică, însăşi Anglia cunoaşte o creştere semnificativă a republicanilor, ţările nordice sunt tot mai mult republicane... Aşa că de ce să ne pupăm cu un mort, când viitorul societăţii nu e să ne căsătorim cu el?

Când n-o să mai avem deloc cetăţeni care să-1 pună pe unul ca Băsescu preşedinte, abia atunci să ne gândim dacă vrem să fim servitorii unui rege de la naştere la moarte sau dacă dorim să ne naştem şi să murim cetăţeni liberi. Până atunci, am schimba pe preşedintele Păcală cu regele Tândală şi am nimeri, cum zic românii, din lac în puţ. Restul, argumentele pro monarhiste... oare am uitat? Cuvintele s-au inventat pentru a ascunde gândurile. Ne înflăcărăm uşor, iar asta duce la pierzanie. Mai bine să ne ocupăm de chestiuni mai pragmatice decât de huzurul regelui-cabotin Duda, camuflat, de asemenea, în "interesul naţional".

Deja provoacă dezgust "interesele naţionale" dincolo de care răsar capete hâde: ba ale lui Băsescu şi gaşca, ba ale monarhiştilor, iar interesul cetăţeanului de rând să fie întotdeauna lăsat deoparte, el fiind obligat mereu să lupte doar pentru binele şmecherilor...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Când te laudă unii, înseamnă că ai greşit ceva..."

S-au trecut, cu multă bunăvoinţă, în proiectul de modificare a Constituţiei, nişte prevederi la unele drepturi ale maghiarimii pe care nici măcar aceştia nu le sperau prea tare. Până şi Kelemen Hunor spunea, cu surprindere, despre revizuirea Constituţiei, că "Liderii USL sunt neaşteptat de receptivi şi lucrurile merg într-o direcţie bună". Nu a specificat însă pentru cine merg lucrurile într-o direcţie bună şi pentru cine nu, dar de multe ori asta rămâne să se vadă în timp, uneori prea târziu... Însă, ca să nu creadă cineva că a rămas uluit prea tare, liderul UDMR revine la doza sa de scepticism politicianist, adăugând că nu vrea să deschidă de acum şampania, deoarece încă nu există motive de sărbătoare. Omul aşteaptă mult mai multe, dacă se poate mai multe şi decât pe vremea alianţei cu Boc...

Întrebat dacă este mulţumit de modul în care decurg dezbaterile la Comisia pentru revizuirea Constituţiei, Kelemen Hunor a răspuns că are impresia că "lucrurile merg într-o direcţie bună şi într-o normalitate absolut europeană", şi că "Viteza este foarte mare". Reamintesc că, doar cu câteva zile mai devreme, Kelemen Hunor declara un post de radio internaţional că UDMR nu va susţine viitoarea Constituţie, dacă aceasta va fi mai puţin coerentă decât precedenta, preşedintele Uniunii criticând totodată ritmul prea alert în care sunt adoptate amendamentele de către comisia parlamentară de revizuire a legii fundamentale. Se pare că nu o decizie, ci doar viteza ei e nedorită şi pentru unii de la Strasbourg ori UDMR, în plin secol XXI. Însă ce l-o fi determinat oare să-şi schimbe poziţia?

Asta este: am devenit mai europeni decât grecii, francezii... Suntem chiar mai plini de democraţie decât Statele Unite, care, după cum se ştie, şi ele cu rămas în urmă cu acordarea de drepturi pentru minoritatea maghiară existentă pe teritoriul ei... Deşi umblă zvonul că minoritatea maghiară ajunsă în Statele Unite abia aşteaptă să se declare americani, nu descendenţi ai lui Attila. Poate şi pentru că nu au graniţă comună cu Ungaria? Cine-şi aminteşte de vreun steag secuiesc arborat, pe undeva, prin SUA? Dar ce primim în schimb pentru amabilitatea, bunăvoinţa noastră? Păi, să vedem...

Ceva de ultimă oră, nu vechi de secole. Acelaşi Kelemen Hunor, întrebat sâmbătă despre scandalul diplomelor bilingve de la Mureş, zice că este generat de un om care nu înţelege multe din secolul XXI. Întrebat fiind şi care crede că este substratul acestui scandal, acelaşi Kelemen Hunor a spus: "Acolo este un senator, fost prefect, care are tot felul de iniţiative. A făcut un scop din a ataca şi a propune tot timpul fel de fel de lucruri ciudate".

Bun. Acum, având în vedere cele declarate de către liderul UDMR, având în vedere chiar foarte multe dintre acţiunile unora dintre liderii maghiarimii trăitoare pe meleagurile româneşti, care pot fi iarăşi declarate ca fiind comise de către "oameni care nu înţeleg multe din secolul XXI", ori care "au tot felul de iniţiative şi şi-au făcut un scop din a ataca şi a propune tot timpul fel de fel de lucruri ciudate", nu este timpul, dacă politicienii români au intrat în secolul XXI, şi cei ai UDMR să facă la fel, lăsând în urmă xenofobia, revanşardismul, izolaţionismul pe criterii etnice, calul de bătaie al Trianonului şi alte câteva teme pe care le fâlfâie de decenii mai dihai decât pe mai noul steag aşa-zis secuiesc - adică al unei minorităţi aproape dispărute?

De ce mereu românii trebuie să fie cei care să vină în întâmpinarea maghiarilor cu braţele deschise, iar în schimb să primească otravă şi cuţite înfipte în spate? În care altă ţară din lume minoritatea maghiară are mai multe drepturi decât în România? În schimb, cum este tratată minoritatea română din Ungaria? Au, cumva, aceleaşi drepturi cum au maghiarii în România? Au vreun reprezentant în Parlamentul maghiar? Căci, la noi, toate minorităţile etnice au reprezentantul lor în Parlament, iar minoritatea maghiară, prin UDMR-ul aflat mai mereu la guvernare, indiferent alături de cine, a avut chiar un rol de balama în politica ultimului sfert de secol, deşi asta s-a făcut până şi împotriva intereselor întregului popor, sub cârmuirea portocalie de tristă amintire! Se pare că doar noi, români, avem obligaţii faţă de maghiari, aceştia în schimb nu au nicio obligaţie faţă de ţara în care s-au născut - cea mai bună dovadă e că jură cu multă uşurinţă credinţă Ungariei, dar când vine vorba de România, au doar pretenţii împinse, nu de multe ori, până la absurd.

După cum absurdă a fost şi acţiunea cu diplomele bilingve de la Târgu Mureş. Ce folos ar fi avut un elev român că avea diploma scrisă bilingv? I-ar fi folosit mai mult, să zicem, dacă o utiliza în Constanţa? Sau oare, în Covasna, era refuzată dacă nu era bilingvă şi absolventul nu se putea angaja nicăieri? Şi probabil că absenţa însemnelor statului român şi ale ISJ Mureş o fi fost motivul de a putut pica la examenul de intrare la o facultate de la Cluj ori Târgu Mureş, să zicem... Culmea este că tocmai cel care a sesizat neregula a fost declarat ca având atitudine naţionalistă şi xenofobă, cei prinşi cu mâţa-n sac arătându-se "revoltaţi şi consternaţi". Şi atunci, ne dă domnul Kelemen Hunor voie să fim şi noi măcar un pic revoltaţi şi consternaţi, ori este ceva ce nouă ne este interzis?

Domnul Neculai Răţoi:

"Laser, frate!"

Ultimele două decenii şi ceva au fost, printr-un set de guvernări neinspirate, un şir nesfârşit de distrugeri ale economiei româneşti, bineînţeles, eşecuri sprijinite generos şi din exterior, din motive mai mult decât interesate. Nu s-a înţeles de nicio guvernare, iar acest lucru a fost observat prin neimplicarea diriguitorilor treburilor politicii, că adevărata resursă a economiei noastre şi viitorul acestei naţii este generaţia următoare, mintea acesteia. Din contră: guvernările portocalii de tristă amintire au făcut tot ce le-a stat în putinţă, şi mai mult decât atât, ca să dărâme sistemul de educaţie românesc, au închis şcoli, au alungat profesorii, au fugărit absolvenţii de licee şi facultăţi peste graniţă, le-au îngreunat angajările în România, aproape că au desfiinţat cercetarea românească...

Cu toate acestea, iată că, aşa cum plăpândul ghiocel reuşeşte să scoată capul prin nămeţii nemiloşi, tot aşa şi inteligenţa românească reuşeşte să dăinuiască pe aceste meleaguri şi, din când în când, să-şi facă simţită prezenţa la nişte niveluri care uimesc până şi pe cei care au încercat să o ucidă. Un excelent exemplu în acest caz o reprezintă rezultatele deosebite ale tinerilor noştri la olimpiadele şi concursurile internaţionale, aproape indiferent de domeniu. Un alt exemplu este inaugurarea şantierului care o să construiască laserul de la Măgurele, cel mai mare din lume, de 1000 de ori mai puternic decât oricare altul, efort european care va fi şi o recunoaştere a faptului că noi, românii, am fost mereu în avangarda acestui domeniu de vârf. Rezultatul acestui efort financiar şi uman va fi un mare pas înainte multe domenii importante.

Astfel, în Măgurele, se vor face două tipuri de experimente: unele fundamentale, care vor satisface curiozitatea omului şi unele cercetări aplicate care pot duce la formarea unor radioizotopi pentru tratarea cancerului, şi se spune că există idei potrivit cărora se vor putea trata deşeurile nucleare, iar izotopii radioactivi din interiorul acestora nu vor mai rezista ani, ci vor fi eliminaţi mult mai rapid.

Iată cum, în ciuda eforturilor distructive ale guvernărilor portocalii, comunitatea internaţională recunoaşte inteligenţa românească până şi la ea acasă, nu doar pe cea emigrată în mari centre de cercetare din alte ţări.

Dar cum în România nu există nimic bun sau frumos care să nu fie mâzgălit, pătat, târât în noroi, nici această mare realizare nu a scăpat de macularea atingerilor portocalii. Astfel, ne-am trezit cu toţii că sare şi Funeriu din baie, lăudându-se cum că "Partea dificilă a proiectului laserului de la Măgurele a fost realizată în mandatul meu". Jenant! Jenant până la enervare, întrucât săracul Funeriu n-are nici măcar memorie, lucru care-1 umple de ridicol. Noroc că i-au extirpat glanda ridicolului la intrarea în PDL, că altfel risca să moară de ruşine, bietul om... Să-i amintim noi că încă din 2006 Comisia Europeană a decis să intervină. Că s-a făcut o listă de 50 de proiecte şi, în 2006, au reuşit să pună acest ELI pe lista ESFRI, iar în 2007 a început aşa-numita fază preparatorie, unde au participat 40 de instituţii din 13 ţări.

Păi, când s-a cocoţat săracu' Funeriu pe scaunul ministerial, în 23 decembrie 2009, adică doar la trei ani după ce se cam lămuriseră lucrurile, şi ştiinţific, şi financiar, el ce-a mai putut să facă dacă proiectul fusese şi aprobat, şi demarat? Dar aşa e el: nu s-a găsit cineva să-i şoptească de la spate ce să spună şi a declarat săracu' ce 1-a dus capul, doar-doar o umbri vreun pic acest proiect - să moară şi capra vecinului... Păi, după metoda Funeriu, e de mirare că n-a sărit şi Videanu, că doar şi el a pus borduri, undeva, pe drumul care duce spre Măgurele, şi Igaş trebuia să facă tămbălău, că în mandatul lui s-au plimbat nişte poliţişti cu maşina prin zonă şi nu au spart copiii geamurile institutului, ci Traian Băsescu, că doar în timpul mandatelor sale s-a demarat şi dezvoltat acţiunea - ultimul având regretul că nu se încheie proiectul într-unul dintre prea multele sale mandate. Probabil de aceea a început Traian Băsescu să laude monarhia - şi-o dori să fie ales rege, ca să prindă tot în fruntea statului punerea în funcţiune a acestui mega-laser...

Oricum, se vede că pe portocalii îi arde rău la ficaţi când guvernarea actuală mai repurtează câte un succes, mai ales de talie internaţională şi dacă nu dau băsiştii cu mizerii, nu se simt bine, parcă nu-s ei înşişi... "Constat că de multe ori oameni din afara României au mai multă încredere în România decât noi înşine", a mai declarat Funeriu. Relativ adevărată afirmaţia lui Funeriu! Iată un alt exemplu: România va fi aleasă vicepreşedinte al Adunării Generale a ONU, dar vine şi îşi dă singură cu vaporul în cap, la Parlamentul European, prin intermediul altor pedeliste, fata lu' tata şi Monica Macovei, date de gol şi de ruşine de o europarlamentară spaniolă sătulă de mahalagisme marca Băsescu...

Din păcate, tot ce putem face este să aşteptăm până la anul, când românii de rând, sătui de modul cum au fost "reprezentaţi" de băsişti peste hotare, o să le taie acestora şi accesul la Parlamentul European, lăsându-i să cânte de pe-afară la înalta poartă europeană...

Domnul Vasile Popeangă:

"Cum se face praf o veste bună"

Dacă te uiţi în factura de plată pentru energia electrică, o dată la trei luni te ia cu leşin. Şi asta pentru că între consumul efectiv de curent electric şi suma pe care eşti obligat să o plăteşti există o diferenţă ce îţi înfoaie părul.

Să luăm un exemplu: pentru 46,26 de lei energie activă consumată, plăteşti 6 lei abonament (adică 12,775% în plus degeaba!), aproape 3 lei contribuţie cogenerare (adică alte 6 procente în plus degeaba), 0,58 lei acciză necomercială (adică un soi de taxă de şmecher) şi certificate verzi în valoare de alţi 6,59 lei (adică 14,25% în plus), toată treaba asta ducându-se la un total de 62,05 lei. Sau, mai pe scurt, din factură, maximum 75% reprezintă consumul tău, alte 25 de procente plătindu-le consumatorul de fraier... Să mai adăugăm şi taxa pe faptul că ai în casă televizor sau radio, de alţi 20 de lei, şi vom vedea că, de fapt, cei 46 de lei sunt, în realitate, 82, întrucât mulţi trebuie să se-ngraşe din banii omului... Să le luăm la rând.

Abonamentul. Încă de la introducerea sa, acest pseudoserviciu (de parcă ar aduna de pe jos curentul, cu găleata, şi ţi l-ar aduce la uşă!) a fost un subiect controversat, dar postura de monopol a învins, împotriva logicii şi bunului-simţ. Adică, nu ca la americani: "clientul nostru, stăpânul nostru", ci în conformitate cu stilul stalinist: "arde-1 pe ţăran, că a cerut pământ în Bărăgan!". Abonamentul e ceva care, prin definiţie, este o acţiune voluntară la care beneficiarul subscrie în interes personal, fiind o convenţie prin care, în schimbul unei sume, o persoană obţine, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc. în cazul curentului electric, aşa-zisul "abonament" este o contribuţie forţată care nu aduce niciun beneficiu clientului, ci doar un spor de profit nemeritat transportatorului - adică aproape 13% moca, sau taxă de şmecher.

Contribuţia pentru cogenerarea de înaltă eficienţă. Adică alte trei procente plătite degeaba la fiecare factură, o altă moştenire otrăvită a guvernărilor Boc! Culmea e că, dacă întrebi chiar oameni cu poziţii înalte în sistem, habar n-au nici ei unde se duc aceşti bani! Teoretic, e o găselniţă pentru ca să se contribuie la investiţii, ca să nu se mai deranjeze unii să-şi scadă profitul, care, nu-i aşa?, trebuie scos din ţară, şi nici să nu se împovăreze cumva cu vreun împrumut, dacă tot şi-au găsit proştii... Dacă ar fi să ne luăm după cozile de topor de la ANRE, "Cogenerarea de înaltă eficienţă este producţia de cogenerare care asigură realizarea unor economii de energie primară de un anumit nivel faţă de valorile de referinţă ale producţiei separate de energie electrică şi energie termică". Cine a văzut fie şi măcar un bănuţ scăzut din factură datorită acestor economii de care pomeneşte ANRE, are o bere de la ministrul energiei! Însă tare îmi e că acesta va rămâne cu berea nedată... Dar, dacă participăm (mai ales forţat!) la investiţiile cuiva, nu cumva suntem şi noi un fel de coproprietari, ori acţionari, ceva?

Accize consum necomercial. Potrivit legii, acciza este datorată statului de producătorul unui bun şi este inclusă în preţul de comercializare. Ştiţi de ce se facturează separat? Pentru că ANRE, într-un rar puseu de verticalitate, nu a permis să crească preţul curentului. Aşa că s-au rotunjit veniturile prin adăugarea separată a accizei la factură... Altă taxă de şmecher...

Certificatele verzi. Altă găselniţă, despre care însuşi ministrul Nica spunea că România a făcut o prostie cu certificatele verzi. Din cauza certificatelor verzi, Sistemul Energetic Naţional este pe cale să explodeze, la propriu. Asta pentru că energia regenerabilă este intermitentă, intră în reţea când are condiţiile meteorologice necesare. Când se opreşte vântul, nu mai merge eoliana. În acel moment se cuplează energia convenţională, hidroelectrică, termo şi nuclearoelectrică. Dar SEN poate suporta asemenea şocuri de cuplare şi decuplare, determinate de energia verde intermitentă, doar cu limită, iar limita a fost deja atinsă. În ceea ce priveşte preţul energiei electrice, să nu se aştepte nimeni la o ieftinire a facturilor, doar, cel mult, la o încetinire a scumpirii!

La sfârşitul lunii mai, ministrul Niţă anunţa că, începând cu luna iulie, factura la energie pentru consumatorii casnici va scădea cu aproximativ 10 procente. Această minune se va putea petrece întrucât, pentru următorii trei ani şi jumătate, certificatele verzi nu vor mai costa atât de mult.

Vestea bună este însă făcută praf de către - cine altcineva? - şeful ANRE, Nicolae Havrileţ, cel specializat doar în dezlegarea băieţilor la scumpiri, cu motivaţii jalnice, în detrimentul românului de rând. În loc să-şi facă treaba pentru care este frumuşel remunerat, acesta a anunţat iarăşi scumpiri ce se vor regăsi în factura de energie electrică, başca alţi vreo 8% în plus pe la gaze! Nu cu drag, dar mă văd nevoit în final să-1 parafrazez pe Traian Băsescu: când ministrul spune una, iar un şef de agenţie face alta, ghici ghicitoarea mea, cine va pleca? Căci aşa nu se mai poate!

Domnul Cornel Itu:

"Accesele de populism ale domnului Emil Boc"

În luna martie anul 2011, adresam o interpelare domnului Teodor Baconschi, pe atunci ministru de externe al României în Guvernul Emil Boc, supunându-i atenţiei o recentă oportunitate de investiţii străine în Colegiul nr.6 Dej, Circumscripţia nr.13 Cluj, pe care îl reprezint.

Mă refeream la situaţia S.C.Someş S.A. Dej care se afla atunci în centrul unor tratative cu firma chinezească AVIC Internaţional, în vederea obţinerii unei infuzii de capital care să revigoreze economia locală şi nu numai, ţinând cont de ceea ce a reprezentat mulţi ani S.C. Someş S.A. în producţia de celuloză şi hârtie a României.

Pe atunci, atât ministrul de externe, cât mai cu seamă premierul, şeful guvernului, domnul Emil Boc, nu s-au arătat interesaţi să susţină eforturile locale, să contacteze guvernul chinez, prin intermediul căruia, potrivit legislaţiei Chinei ca stat socialist, compania trebuia să încheie contractul de colaborare cu S.C. Someş S.A.

Fără mobilizarea şi participarea guvernului la realizarea acestui parteneriat, eforturile noastre, ale celor interesaţi, au eşuat. Nu e de mirare că, în mandatul domnului Boc timp de opt luni, ţara noastră a fost lăsată fără ambasador în Republica Chineză.

Actualmente, domnul Emil Boc este primarul Clujului şi ar trebui să fie în stare de alertă mai ales în cazul codului galben de ploi, să fie în mijlocul celor care l-au ales.

Din păcate, dânsul vânează acerb popularitatea, vrea să profite de faptul că guvernarea USL a stabilit în acest an contacte cu două mari corporaţii din China care au vizitat Clujul exprimându-şi intenţia de a investi în judeţ, atribuindu-şi meritele.

Vizita în China a domnului primar Emil Boc se vrea o vizită de sondare a pieţei economice, o preocupare majoră în interesul clujenilor. În realitate, este o vizită cu caracter personal şi ascunde o nouă acţiune populistă, potrivit vechilor năravuri ale Domniei Sale.

Mă întreb cu deplină justificare de ce nu a fost oportună sondarea pieţei economice chinezşti şi prezenţa sa în mijlocul tratativelor de atunci cu firma Avic Internaţional cu care era deja semnat un memorandum?

Se vede că, pe vremea când era premier, problema Societăţii Someş Dej era prea mică pentru un om atât de mare, s-ar putea ca astăzi omul cel mare să fie prea mic pentru ceea ce doreşte ca vânător de popularitate pe seama altora.

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

"Să nu lăsăm sănătatea copiilor la mâna proprietarilor de clădiri retrocedate!"

România trebuie să demonstreze că este o ţară care ştie să aibă grijă de copiii ei. Noi, aleşii acestei ţări, trebuie să demonstrăm că suntem oameni preocupaţi de copiii noştri. O naţiune care are copii sănătoşi are şi un viitor sănătos - acest truism este fundamental valabil şi nu are nevoie de explicaţii care să ne lămurească... de ce.

Sănătatea copiilor trebuie privită ca o problemă de conştiinţă publică. Sănătatea copiilor trebuie să depăşească bariera de temă strict medicală, cu diagnostic, tratament şi ulterior cu statistici. În plus, sănătatea copiilor trebuie să fie o prioritate apolitică.

Sănătatea copiilor trebuie privită în ansamblu. Există o tendinţă de a privi lucrurile doar parţial. De multe ori, sănătatea copiilor nu depinde doar de medici specialişti, medicamente, dotări, finanţarea primară, sistem. Există zeci de cazuri în care pericolul vine din exterior.

Timişoara, prin Spitalul de Copii Louis Ţurcanu, are deja precedente. Laboratorul şi Secţia TBC sunt în situaţia de a ajunge în stradă pentru că imobilul în care funcţionează a fost retrocedat, iar proprietarii au găsit de cuviinţă să ceară evacuarea. În acest caz, vorbim despre copii care suferă de o afecţiune gravă, care necesită tratament de lungă durată, care trebuie să rămână izolaţi şi care trebuie să beneficieze de condiţii speciale pentru ameliorarea bolii şi însănătoşire. Vă rog să vă gândiţi ce le-aţi spune părinţilor acestor copii dacă i-aţi întâlni. Sănătatea nu primeşte scuze şi justificări.

Multe dintre spitalele din România se confruntă cu astfel de probleme locative. Legea e lege şi, clar, intenţia nu este de a arăta cu degetul către proprietarii care şi-au primit bunurile revendicate. În multe cazuri există suspiciuni privind modul în care imobilele au intrat în posesia beneficiarilor, dar acesta este apanajul justiţiei şi al organelor de control. Noi trebuie să luăm act de acest aspect şi trebuie să căutăm o soluţie bună pentru viitor. Prezentul este deja la timpul trecut.

Vă rog să analizaţi declaraţia mea şi să o priviţi ca pe declaraţia unui tată, apoi ca pe cea a unui coleg şi ... .deloc ca pe cea a unui politician.

Vreau să cred că toţi cei din sală vă veţi gândi la copii - ai voştri, ai noştri, ai lor, la copiii români.

Da. Reuşim pentru sănătatea copiilor noştri!

Domnul Florin Gheorghe:

"Dragnea şi ANI"

Prezint astăzi în faţa dumneavoastră o declaraţie politică ce are ca subiect recentele declaraţii ale ministrului Dragnea în ceea ce priveşte modificarea legii Agenţiei Naţionale de Integritate.

Este ştiut faptul că ANI a trimis în judecată sau a suspendat mai mulţi aleşi locali şi foşti demnitari ai PDL pentru anumite incompatibilităţi. Un caz este chiar al primarului PDL din comuna Poarta Albă, judeţul Constanţa, suspendat din funcţie în baza unui ordin a prefectului judeţului.

Pentru aceeaşi faptă au fost semnalaţi la ANI încă peste 20 de primari din toate partidele mari, şi anume PSD, PDL şi PNL, inclusiv şi preşedintele Consiliului Judeţean Nicuşor Constantinescu.

ANI urmează procedura cu sfinţenie. Şi aici nu putem reproşa nimic, dar suntem surprinşi de declaraţia vicepremierului Dragnea care intenţionează să declanşeze procedurile parlamentare de modificare a legii pentru a reuşi salvarea aleşilor USL declaraţi în stare de incompatibilitate.

Trebuie să facem cunoscut faptul că această intenţie este una incorectă. Cerem ca în acest moment legea să rămână la fel, iar cine a greşit, să plătească indiferent de culoarea politică.

În speranţa că maturitatea şi raţiunea vor avea câştig de cauză aici, comunicăm că PDL, inclusiv subsemnatul va respecta orice decizie şi hotărâre a instituţiilor competente în acest domeniu.

Ministrul Dragnea să facă bine să se ocupe de procesul de regionalizare şi să nu încerce, cu ajutorul dictaturii parlamentare USL, modificarea unei legi pentru un interes de grup.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

"Dezinteresul Guvernului faţă de investiţii, învăţământ şi sănătate"

Asistăm zi de zi la neputinţa Guvernului faţă de investiţii, învăţământ, sănătate şi alte domenii vitale pentru ţară.

În colegiul pe care îl reprezint, principala cale de legătură cu ţara pentru cetăţeni este DN76 Oradea-Deva, drum aflat sub orice critică, impracticabil circulaţiei rutiere.

În anul 2011 a început modernizarea DN76, dar în 2012 a fost întreruptă din lipsă de fonduri de către Guvernul USL, nu sunt fonduri pentru reparaţii de modernizare, pe zi ce trece gropi sunt tot mai puţine, din 4-5 gropi rămâne doar una singură, dar mai mare şi mai adâncă.

În 4 aprilie 2013, la Oradea, vicepremierul Liviu Dragnea promitea că reparaţiile încep după Paşte, bineînţeles că nu a precizat anul, eu aş zice că încep după "Paştele cailor".

Am făcut interpelare în acest sens atât ministrului Şova, cât şi ministrului Fenechiu, fără niciun rezultat, lucrările nu au început şi nici nu o să înceapă în curând.

La şcoli nu există bani de salarii şi materiale de întreţinere, nu există bani pentru decontarea abonamentelor elevilor, în spitale nu există bani pentru medicamente şi materiale de întreţinere, toate aceste probleme sunt generate de guvernarea USL.

Preţurile cresc zilnic, inflaţia în luna mai a fost cea mai mare din UE, iar Guvernul se laudă cu măsurile luate în faţa nepăsării confortabile a majorităţii parlamentare.

Doamna Rodica Nassar:

"14 iunie - Ziua Mondială a Donatorului de Sânge"

Transfuzia de sânge şi produse din sânge ajută la salvarea a milioane de vieţi în fiecare an. Aceasta poate ajuta pacienţii ce suferă de afecţiuni ce pun viaţa în pericol şi poate sprijini procedurile medicale şi chirurgicale complexe.

După transfuzie, pacienţii trăiesc mai mult şi cu o mai bună calitate a vieţii. Transfuzia are, de asemenea, un rol esenţial de salvare a mamei şi a copilului în circumstanţele naşterii.

Cu toate acestea, ne confruntăm cu o reală lipsă de sânge în multe ţări, printre care şi România. Există o ofertă insuficientă de sânge, institutele de transfuzii confruntându-se cu provocarea de a deţine suficient sânge, asigurând în acelaşi timp calitatea şi siguranţa sa.

Ţinând cont de faptul că obiectivul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este ca toate ţările să obţină toate depozitele lor de sânge de la donatori neplătiţi până în 2020, populaţia trebuie responsabilizată să doneze, necesitatea acestui gest fiind imediată şi vitală.

Toate activităţile legate de colectarea, testarea, prelucrarea, depozitarea şi distribuţia sângelui ar trebui să fie coordonate la nivel naţional, prin organizare eficientă şi management, dar mai ales prin existenţa unui registru naţional al donatorilor, precum şi de o bancă naţională de sânge care să asigure nevoile pacienţilor.

Este datoria noastră de a pune în aplicare politici, sisteme şi structuri pentru a asigura siguranţa, calitatea, accesibilitatea şi disponibilitatea de sânge şi a produselor din sânge la timp, pentru a satisface nevoile tuturor pacienţilor care au nevoie de transfuzie. Politicile ar trebui să fie sprijinite prin legislaţie adecvată pentru a promova punerea în aplicare uniformă a standardelor şi coerenţei privind calitatea şi siguranţa sângelui şi a produselor din sânge.

Organizarea unităţilor de donare de sânge, furnizarea de informaţii actualizate cu privire la transfuziile de sânge cu participarea activă a celor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul sanitar, datele despre cei care au beneficiat de donaţii şi rezultatele acestora, campanii de informare cu participarea mass-media, reprezintă câteva căi prin care populaţia poate fi responzabilizată pentru a dona sângele atât de necesar salvării altor vieţi.

Celebrăm ziua de 14 iunie, Ziua Mondială a Donatorului de Sânge, pentru a ridica gradul de conştientizare a importanţei donării de sânge şi de a recunoaşte contribuţia voluntară neplătită a donatorilor de sânge în salvarea de vieţi şi îmbunătăţirea stării de sănătate.

Domnul Nicolae Păun:

Scopul acestei declaraţii este de a exprima oficial poziţia mea şi a domnului deputat Mădălin Voicu în legătură cu propunerea noastră legislativă pentru amnistierea unor infracţiuni şi graţierea unor pedepse.

Deşi mass-media a creat destulă rumoare conectând subiectele prioritare din agenda lor, coincidenţă fiind, aş vrea să atrag atenţia asupra problemei de fond şi a grupului ţintă căreia îi este adresată iniţiativă.

După recentul aviz favorabil din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, urmează să vedem şi opinia Comisiei juridice, care trebuie să judece pe fond conţinutul propunerii noastre legislative.

În acest moment, trebuie să reamintim atât Comisiei juridice, cât şi mass-mediei - responsabilă cu informarea poporului pe care îl reprezentăm - că această iniţiativă legislativă nu creează un precedent. Anterior anului 2012, anii 1997 şi 2002 stau mărturie ca încercare de reformare sau simplificare a sistemului judiciar în ceea ce priveşte pedepsele.

Am invocat graţierea colectivă a unor oameni aflaţi la prima abatere, fără antecedente şi cu pedepse minore, ignorând faptul că informaţia poate fi distorsionată într-o direcţie promiscuă de interpretare. Din perspectiva drepturilor omului, oamenii trebuiesc reeducaţi şi reorientaţi, nu înrăiţi prin condiţii inumane de detenţie. Nu ne putem ascunde în spatele vălului ignoranţei şi să punem oamenii în aceeaşi oală, indiferent de păcatele lor.

Aşa cum justiţia este chemată să îşi asume judecata binelui şi răului colectiv, parlamentarii au legitimitatea de a apăra drepturile poporului. Dacă cercetăm totuşi şi alte sisteme judiciare occidentale, terminologia încarcerării se extinde, pentru a evita fie costuri, fie socializarea polarizată şi negativă a diverselor tipuri de infracţionalităţi sau chiar încurajarea la un stil de viaţă delicvent. Termeni precum arestul la domiciliu, dispozitive de urmărire, munca în folosul comunităţii, alternativa dezvoltării unor comunităţi de reeducare bazate pe omogenitate socială par a fi încă soluţii inedite! Desigur, nu putem aplica metode alternative de încarcerare când nu cunoaştem noţiunea de parteneriat public-privat. Aceasta ar fi o primă aplicare a ideii de extindere a centrelor de detenţie.

Arestul la domiciliu şi sistemele de monitorizare electronică nu mai sunt un mit al sistemelor judiciare, ele fiind deja aplicate în Marea Britanie, de exemplu. Grupul ţintă vizat de această iniţiativă este cel al deţinuţilor fără infracţiuni majore, aflaţi la prima încălcare a legii, respectiv un număr de 4200 de oameni, conform datelor estimate de Ministerul Justiţiei. Statul, îndreptăţit să judece, acordă deja pedepse mici acestora.

Prin aceste pedepse, statul reuşeşte să îşi supraaglomereze spaţiile de detenţie cu un număr aproximativ de 8000 persoane! Fie măcar şi din punct de vedere utilitarist, iniţiativa noastră poate folosi atât oamenilor, care pot fi scutiţi de riscul de recidivă la care sunt expuşi în penitenciare, cât şi sistemului judiciar românesc, ce poate fi îmbunătăţit şi simplificat astfel.

Legea actuală prevede că doar preşedintele poate graţia acele cazuri individuale justificate, aduse în atenţia publică de mass-media. Riscurile cresc - din punct de vedere obiectiv - când apare o lege pentru graţieri colective. Dar nu putem trata demnitatea umană precum un "cartof fierbinte", pasând această responsabilitate de la unii la alţii. Doresc, de aceea, să fac un apel legitim la reflecţie justă asupra acestei iniţiative legislative atât Comisiei juridice, cât şi tuturor colegilor parlamentari care vor decide în plen.

Ştim că numai statul poate decide cine reprezintă un pericol social, prin intermediul Ministerului Public şi puterii judecătoreşti. Dar cine apără demnitatea umană, umbrită de abuzurile şi nedreptăţile care au făcut ca România să se situeze pe un loc fruntaş la condamnările României la CEDO, pentru încălcări ale drepturilor justiţiabililor?!

Societatea românească este una creştină, prin urmare ar fi creştineşte să ne aplecăm cu mai multă înţelegere şi asupra iertării pedepselor oamenilor aflaţi la prima abatere. Până şi justiţia a recunoscut că unele infracţiuni au un grad de pericol social scăzut, aplicându-le acestora o pedeapsă sub 5 ani.

Iniţiativa noastră este primul pas spre normalizarea şi occidentalizarea sistemului nostru judiciar care, odată îmbunătăţit, poate deveni european, nu doar pe hârtie!

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"Gratuitatea primei intabulari nu se poate rezolva prin Legea propusă de Sorin Roşca Stănescu şi aprobată de Senat"

Lipsa înscrierii gratuite a tuturor terenurilor în Cartea Funciară este o problemă reală a societăţii româneşti. Cetăţenii simpli resimt acest lucru în primul rând prin costurile mari pe care trebuie să le suporte şi nu în ultimul rând, prin existenţa multiplelor dificultăţi de ordin legal şi birocratic generate de sistemul actual bazat pe înscrierea la cererea proprietarului.

Despre Legea privind prima intabulare a terenurilor agricole şi forestiere, adoptată în Senatul României de o majoritate "ad-hoc" formată din senatorii Partidului Naţional Liberal şi cei ai Partidului Democrat Liberal, pot să afirm cu tărie, ca specialist în domeniu, că nu este aplicabilă şi nu rezolvă problema primei intabulari.

În articolul 2 al iniţiativei legislative se specifică astfel: "onorariile experţilor cadastrali vor fi suportate din bugetul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, din fondurile generate de taxele de autorizare pentru persoanele care realizează lucrari de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, în limita sumei de 400 de lei pe proprietate".

Abordarea propusă de senatori este prea scumpă. Luând în calcul că în România există mai mult de 30 de milioane de proprietăţi neînscrise încă în Cartea Funciară, valoarea acestui efort financiar s-ar cifra la circa 3 miliarde euro faţă de maximum un miliard euro cât ar costa în cazul derulării unui program naţional de intabulare sistematică. Veniturile încasate pentru taxa de autorizare şi prevăzute drept sursă de finanţare pentru aplicarea acestei propuneri legislative sunt disproporţionat de mici, încasările ANCPI pentru acest capitol fiind sub 200.000 lei/an.

Este evident că legea aprobată de Senat nu are cum să rezolve problema gratuităţii primei intabulări şi mai mult decât atât, intră în contradicţie cu prevederile Legii 7/1996, Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare, modificată prin Legea 133/2012, care instituie Programul naţional de cadastru şi Carte Funciară. Acest program prevede înscrierea în Cartea Funciară a posesorilor şi a dezbaterilor succesorale. La această abordare urmează ca înscrierea gratuită să se facă în mod sistematic şi nu la cerere, adică parcelă cu parcelă, pe întreaga unitate administrativ-teritorială, comună sau oraş, în funcţie de derularea programului naţional.

În acest fel se urmăreşte rezolvarea înscrierii a aproximativ 30.000.000 de parcele şi rezolvarea problemelor actelor de proprietate într-un proces coerent şi consistent din punct de vedere juridic, tehnic şi administrativ pentru toţi proprietarii şi întreg teritoriul naţional. Menţionez că în acele unităţi administrativ-teritoriale din zona colinară şi de munte care nu au fost cooperativizate în trecut, circa 70% din deţinători nu au acte de proprietate. Suprafaţa totală a acestor teritorii administrative reprezintă circa 30% din teritoriul naţional, întrucât aceste terenuri nu au făcut niciodată obiectul legilor proprietăţii.

Mai mult decât atât, trebuie să conştientizăm că este obligaţia statului de a asigura pe deplin dreptul de proprietate aşa cum este prevăzut în Constituţie. Restituirea corectă a proprietăţii, eliberarea corectă a actelor de proprietate pe baza posesiei, modernizarea agriculturii, dezvoltarea proiectelor de infrastructură în timp util, dezvoltarea creditului ipotecar şi a pieţei imobiliare, creşterea absorbţiei fondurilor europene, creşterea colectării la bugetele locale prin impozitarea tuturor terenurilor şi construcţiilor pe baze corecte, toate la un loc susţin prioritizarea introducerii unui sistem naţional de cadastru şi Carte Funciară modern, în care toate imobilele de pe teritoriul naţional sunt înscrise sistematic şi gratuit în evidenţele de proprietate şi nu la cerere.

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"Încă o soluţie de re-inventare a conflictului politic - referendumul de re-examinare a consultării electoratului"

Într-o perioadă în care, cu multă dificultate şi infinite eforturi de a rezolva adevăratele probleme ale societăţii româneşti, recenta iniţiativă a preşedintelui Traian Băsescu oferă (pentru a câta oară) o nouă soluţie de re-inventare a conflictului politic, o perspectivă hâdă a activităţii prezidenţiale. Mi-aş fi dorit ca activitatea Preşedintelui României să se reflecte mai ales în acţiuni care să facă cinste funcţiei şi să inspire pozitiv generaţiile care urmează, împărtăşind în cadrul unor evenimente şi scrieri din vasta-i experienţă de viaţă, profesională şi politică.

Nu-mi face nici o plăcere să abordez subiectul, dar, pur şi simplu, a devenit o obişnuinţă obositoare ca, de fiecare dată când lucrurile se aşează într-un cadru de normalitate, Traian Băsescu să-şi facă simţită prezenţa şi să re-inventeze conflictul ca un "modus vivendi" al societăţii româneşti. Ştim, el e preşedinte-jucător, numai că jocul prestat provoacă în ultimii ani numai dispreţ, iar "meciul" e demult pierdut.

Ultima scornire stupidă: organizarea unui referendum la indigo cu cel din 2009. La fel de populist, la fel de inutil, la fel de revoltător prin manipularea pe care o creează. Un fel re-examinare pentru mărirea notei a studentului veşnic nemulţumit, care, în multe cazuri se sfârşeşte prin scăderea notei deja obţinute.

Trec peste faptul că nimeni în ţara asta nu-şi închipuie că Traian Băsescu are vreo intenţie reală sau vreo idee onestă cu privire la Parlamentul unicameral şi cei 300 de parlamentari. Demersul plezneşte de ipocrizie şi demagogie. Nici una din idei nu au nimic de a face cu o consultare electorală cele două aspecte fiind chestiuni pur tehnice ce ţin de modul de construcţie a sistemului democratic conform unor standarde demult validate de democraţiile evoluate în Europa şi America. Singura pornire a preşedintelui este aceea de a reveni cumva, oricum, în prim planul scenei politice autohtone, după ce USL l-a retrogradat în eşalonul secund. Şi dacă, în fantezia asta, mai trage după el şi Mişcarea "popularilor" Lăzăroiu şi Funeriu, cu atât mai bine.

În fapt, Traian Băsescu nu-şi mai găseşte rostul. Starea lui naturală este aceea a conflictului perpetuu. Omul se hrăneşte din ură, trăieşte din asta. Raţiunea lui de a fi impune permanent identificarea unui inamic. Populist şi demagog, şi-a ales Parlamentul. Pe parlamentari în special. Şi, în mod aproape sinucigaş, pe cei care au investit încredere în parlamentari. Oare nu sunt, oare nu suntem, împreună cu cei pe care-i reprezentam, prea mulţi de data asta?