Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,39.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa de astăzi, 8 octombrie 2013, şedinţă consacrată declaraţiilor politice.

Săptămâna trecută am înţeles că s-a început cu reprezentanţii opoziţiei. Din acest motiv, săptămâna aceasta vom începe cu reprezentanţii puterii.

Înainte de a începe lista declaraţiilor, vă reamintesc că, potrivit art.188 din Regulament, durata intervenţiei nu poate depăşi trei minute.

Am să dau cuvântul pentru prima declaraţie politică de astăzi domnului deputat Mircea Drăghici. Se pregăteşte domnul deputat Florin Mihail Secară.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţie privind necesitatea reglementării unitare a măsurilor şi instrumentelor de incluziune socială destinate comunităţilor sărace.

Stimaţi colegi,

Criza economică şi financiară a accentuat sărăcia şi excluziunea socială la nivelul Uniunii Europene. În anul 2011, în cadrul Uniunii Europene, 120 de milioane de persoane trăiau sub pragul sărăciei, deci mai puţin de 60% din venitul mediu şi, din nefericire, numărul acestora este în continuă creştere. La nivelul Europei există o preocupare majoră pentru combaterea acestui fenomen, fondurile europene, în general şi cele structurale, în special, fiind considerate un instrument eficient pentru incluziunea socială şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale grupurilor vulnerabile sau, după caz, a comunităţilor sărace. Transpunerea la nivel naţional a politicilor europene în domeniul incluziunii sociale a determinat stabilirea, prin Programul naţional de reformă pentru perioada 2011-2013, a unei ţinte de reducere cu 580000, până în 2020, a numărului de persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială faţă de anul 2008, ceea ce reprezintă o reducere cu circa 15% a numărului de persoane aflate în situaţie de sărăcie.

Pentru ca acest obiectiv să se poată îndeplini, nu este nevoie numai de un cadru instituţional şi legislativ coerent care să susţină financiar comunităţile sărace şi grupurile vulnerabile din România în demersurile ce vor fi înregistrate pentru accesarea şi utilizarea fondurilor structurale, ci şi de o abordare unitară legislativă a conceptelor care se circumscriu acestei problematici. Din păcate, la nivelul societăţii româneşti nu există o reglementare unitară pentru conceptele asociate fenomenului sărăciei, precum cel de comunitate săracă, iar aceste fragmentări existente în abordarea legislativă a sărăciei au contribuit la insuficienta utilizare a fondurilor structurale alocate României.

Pornind de expertiza celor de Policy Center for Roma and Minorities, concretizată în studiul denumit Impactul fondurilor structurale asupra comunităţilor sărace - influenţa cadrului legislativ, am iniţiat împreună cu ministrul fondurilor europene, Eugen Teodorovici, un proiect de lege care îşi propune să contribuie la eliminarea barierelor legislative şi instituţionale în procesul de incluziune socială a comunităţilor sărace din România, indiferent de localizarea acestora în mediul urban sau rural.

Scopul acestui proiect de lege este crearea unui mecanism interinstituţional, care să coordoneze procesul de reglementare unitară a măsurilor şi instrumentelor de incluziune socială destinate comunităţilor sărace. Mai mult, acest proiect îşi propune şi instituirea cadrului legal pentru asigurarea resurselor financiare necesare cofinanţării proiectelor europene iniţiate în comunităţile sărace.

În acest sens, am propus, împreună cu ministrul Eugen Orlando Teodorovici, înfiinţarea unui grup de lucru pentru comunităţile sărace, ce va coordona procesul de reglementare unitară a măsurilor şi instrumentelor de incluziune socială destinate acestor comunităţi în vederea uniformizării legislative a noţiunilor şi expresiilor din acest domeniu. Reprezentând o structură fără personalitate juridică proprie, activitatea grupului de lucru pentru comunităţile sărace va fi coordonată de Secretariatul General al Guvernului României. Activitatea acestui grup de lucru se va concretiza în elaborarea unui set unitar de definiţii specifice grupurilor vulnerabile şi comunităţilor sărace, precum şi a unei metodologii de calificare a acestora, care vor fi ulterior detaliate în cadrul unei legi distincte.

În vederea implementării acestor proiecte specifice prin care să fie soluţionate problemele cu care se confruntă comunităţile sărace din România, proiectul de lege propune crearea unui instrument pentru facilitarea accesului comunităţilor la fondurile europene. În contextul în care autorităţile administraţiei publice locale reclamă constrângeri de ordin bugetar, instrumentul pentru facilitarea accesului comunităţilor la fondurile structurale are rolul de a pune la dispoziţia comunităţilor resursele financiare necesare asigurării cofinanţărilor acestor proiecte.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mulţumesc, stimaţi colegi.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la tribună pe domnul deputat Florin Mihail Secară, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Florin Mihail Secară:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Insolvenţa salvează impotenţa"

Zilele trecute, Victor Ponta a demonstrat pentru a nu ştiu câta oară că prezenţa sa la televizor este mai importantă decât guvernarea ţării. Însoţit, de dimineaţa până seara, de alaiul de camere de luat vederi, cele mai multe dintre ele înmuiate adânc cu degetele în borcanul banilor publici, Victor Ponta caută teme false de ştiri pentru a-şi masca impotenţa în guvernare, minciunile şi apucăturile despotice.

Impotenţa în guvernare se traduce prin măsurile antieconomice promovate cu aplomb zi de zi, care au făcut economia să se târască la o neconvingătoare creştere economică de 1,5% din P.I.B. şi la un şomaj mai mare decât cel din plină criză economică.

Impotenţa în guvernare se mai reflectă şi în zecile de biruri, visate noaptea şi aplicate ziua, cu mâna unui fals ministru liberal de finanţe. Rezultatul? Venituri bugetare mai mici cu 7,4 miliarde de lei, numai după primele luni ale anului.

Despre minciună, ce să mai spunem. Cine îşi mai poate permite riscul de a crede minciunile lui Victor Ponta? Minte în Guvern, minte la televizor, minte în Parlament, minte în întâlnirile oficiale pe care le are. Minciuna este stilul lui de viaţă. Şi nu pot să fac aceste afirmaţii fără să dau şi câteva exemple de minciuni sfruntate făcute numai în câteva zile. A minţit în legătură cu scrisoarea de intenţie trimisă şi aprobată de FMI, privind noile taxe aplicate persoanelor fizice autorizate, a minţit în legătură cu imixtiunile sale în independenţa procurorilor de la DNA şi s-a făcut de râs atunci când oficialii francezi i-au arătat obrazul în legătură cu aderarea României la spaţiul Schengen.

În legătură cu apucăturile despotice, nu trebuie să ne chinuim prea mult să observăm că, deşi se autointitulase "micul Titulescu", Ponta nu a reuşi să devină decât "micul Ceauşescu".

Nici măcar Ion Iliescu nu a avut curajul să sară la beregata procurorilor pentru a-şi apăra colegii de partid penali, aşa cum mizerabil i-a dat Ponta papucii lui Papici.

Nici măcar Adrian Năstase nu a avut neobrăzarea să spună "Să-mi plătiţi taxele!". Mie, Victor Ponta!

Da, Ponta se identifică cu statul şi, aşa cum scria într-una dintre cărţile sale originale, vrea să scrie pe clădirea Guvernului "l’état c’est moi!".

Apucăturile despotice l-au dat de gol săptămâna trecută, atunci când, sub pretextul că nu are bani la buget, a început prigoana împotriva mas-mediei aflate în dificultate. Nu este numai cazul Realitatea Tv, ci a zeci de posturi locale, care oricum stau să moară, fără să le mai ameninţe suplimentar Victor Ponta că le desfiinţează.

Codul insolvenţei, care ar trebui să fie instrumentul salvgardării companiilor aflate în dificultate, a fost transformat de Victor Ponta în instrument de represiune la tot ce mai mişcă în economia României: companii care nu "cotizează la buzunarul USL", presa care critică mizeriile actului de guvernare, investitori care n-au trecut pe la sediul de partid ca să "mulţumească" înaltei conduceri.

Insolvenţa nu poate salva impotenţa! Impotenţa lui Ponta în a stimula creşterea economică şi a schimba în bine standardul de viaţă al românilor, în a respecta legea şi instituţiile statului român a fost deja demonstrată în cele peste 550 de zile de guvernare care au otrăvit viaţa românilor.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe doamna deputat Florica Cherecheş, se pregăteşte domnul deputat Ion Eparu.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică se intitulează: "13 Octombrie - Ziua internaţională pentru reducerea riscului dezastrelor naturale"

România cunoaşte în ultimul timp o perioadă de tumult, de proteste cu privire la exploatările cu cianură de la Roşia Montană sau cele ale gazelor de şist prin fracturare hidraulică, de fenomene naturale distrugătoare: inundaţii, alunecări de teren şi peste 200 de cutremure în ultimele trei săptămâni.

România are un risc mediu să fie afectată de un dezastru natural de 6,78%, ceea ce o situează pe poziţia 82 într-o ierarhie formată din 173 de ţări, înaintea vecinilor noştri, Ungaria, Bulgaria şi Moldova, conform Raportului mondial al riscurilor realizat de Institutul pentru Mediu şi Securitate Umană din cadrul Universităţii Naţiunilor Unite.

Faptele noastre nu trebuie să sporească acest risc, cum s-a întâmplat până acum: despăduriri şi defrişări necontrolate, desfăşurarea de activităţi poluante, fără respectarea normelor de mediu, care au determinat o accentuare a impactului hazardelor naturale asupra societăţii.

Dezastrele afectează cel mai puternic ţările în curs de dezvoltare, întrucât acestea sunt cele mai vulnerabile şi au cele mai reduse capacităţi de apărare. De exemplu, un cutremur cu magnitudinea de 6,6 grade pe scara Richter, care a lovit Iranul în 2003, a omorât peste 40000 de persoane. În schimb, un cutremur cu magnitudinea de 6,5 grade pe scara Richter, care a lovit centrul Californiei cu patru zile mai devreme, s-a soldat cu doar doi morţi şi 40 de răniţi.

De aceea, trebuie să ne oprim puţin, acum, când pe masa noastră sunt trei proiecte de legi importante, cu efect pe termen lung asupra mediului, să analizăm impactul pe care aceste legi îl poate avea asupra ţării noastre, asupra mediului înconjurător, siguranţei şi sănătăţii populaţiei.

Dezastrele pot fi evitate. Reducerea riscului de dezastre implică pregătire, limitarea efectelor şi prevenire. Aceasta vizează creşterea gradului de rezistenţă la dezastre şi se bazează pe cunoştinţe privind modalităţile de gestionare a riscului, de consolidare a capacităţilor şi utilizare a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, precum şi a instrumentelor de observare a pământului.

Totodată, apariţia dezastrelor naturale rezultate ca urmare a intervenţiei umane pentru exploatarea resurselor naturale poate fi prevenită doar printr-o analiză raţională asupra beneficiilor şi riscurilor, în cadrul unui dialog transparent şi permanent între societatea civilă, experţi independenţi din domeniu şi decidenţii politici.

Decizia politică pe care o vom lua în legătură cu cele trei legi cu impact major asupra mediului, aflate în dezbatere, trebuie să fie bazată pe studii şi rapoarte publice întocmite de experţi independenţi, astfel încât să putem da un vot responsabil şi corect, care să aibă în vedere că sănătatea şi siguranţa populaţiei, protejarea mediului, precum şi exploatarea responsabilă a resurselor naturale primează interesului economic de moment.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Invit la tribună pe domnul deputat Ion Eparu şi se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi pentru că suntem în Camera Deputaţilor, sper să mă încadrez în cutume, să respect intervalul de timp.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "1 octombrie 2013. Este şi acesta tot un început".

În urmă cu exact trei săptămâni participam, la Ploieşti, alături de mai mulţi colegi parlamentari, la deschiderea oficială a cursurilor noului an şcolar, în prezenţa preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Valeriu Zgonea, şi a ministrului educaţiei, domnul Remus Pricopie. Lăsând la o parte aerul festiv pe care şi invitaţii de seamă l-au dat evenimentului, nu am putut să nu zăresc, totuşi, entuziasmul celor aflaţi acolo, de la copiii aflaţi la primul contact cu şcoala la liceenii pe care mâine-poimâine îi vom vedea ocupând cu cinste un loc în universităţile ţării sau, de ce nu, de peste hotare.

La polul opus acestor festivităţi de acum trei săptămâni, s-au aflat marţi, 1 octombrie, cele dedicate deschiderii anului universitar, derulate şi la Ploieşti sub semnul nemulţumirilor şi chiar al protestelor. Subfinanţarea sistemului de învăţământ este semnalată, cu argumente cât se poate de serioase, de reprezentanţii studenţilor din România. Şi dacă aş vrea, nu aş putea să-i contrazic. Sunt deputat, dar rămân dascăl şi constat efectele sărăcirii continue a sistemului de educaţie, care se apropie de etapa cronică. Încerc să mă pun în situaţia părinţilor care calculează procentele cu care taxele de studiu şi tarifele pentru cazare au crescut într-o singură vară. Este doar o verigă din acel lanţ al slăbiciunilor alimentat de sărăcie. Pe de altă parte, mă gândesc cu preocupare la ceea ce s-a întâmplat în zilele de dinainte la Ploieşti. Şi folosesc acest lucru ca exemplu pentru că este un subiect pe care îl cunosc foarte bine. Momentul festiv a pierit inclusiv în umbra nemulţumirilor exprimate în una dintre puţinele universităţi din ţară unde taxele de studii şi cheltuielile cu cazarea au rămas nemodificate. De ce s-a protestat atunci? Pentru că studenţii au contestat taxele aferente creditelor restante, pe care le au de plătit nu după o examinare, ci după repetate evaluări la aceeaşi materie, traduse prin eşec şi, implicit, pierderea creditelor respective. Ba, mai mult, s-au pronunţat vehement împotriva unei modificări înainte măcar să o înţeleagă pe deplin.

Nu vreau să arăt cu degetul către nicio parte, fiecare dintre cei implicaţi în sistem considerând, ca de fiecare dată, că dreptatea îi aparţine. Mă simt dator doar, ca dascăl, de această dată, să mă declar alături de toţi cei care ştiu ce înseamnă să răspunzi de destinul nu al unui singur student, ci de al unei promoţii întregi.

Cineva trebuie să dovedească, la un moment dat, curajul şi înţelepciunea necesare pentru a pune în ecuaţia corectă trinomul stat-cadru didactic-studenţi al acestei probleme atât de importante cum este educaţia naţională.

La început de an universitar, îmi exprim speranţa că toţi factorii implicaţi vor găsi determinarea de care va fi nevoie pentru a începe rezolvarea, aşa cum trebuie, a uneia din priorităţile oricărei societăţi care se vrea cu adevărat modernă.

Profesor universitar Ion Eparu, deputat Colegiul nr.10, Circumscripţia nr.31, Prahova.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aurelian Mihai şi se pregăteşte domnul deputat Ionel Arsene.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Românii de pretutindeni"

Încă o dată cetăţenii români sunt atacaţi de mass-media din Europa de Vest pentru simplu fapt că sunt priviţi ca cetăţeni de mâna a doua. Nu este suficient faptul că românii şi româncele fac tot posibilul pentru a-şi respecta promisiunile faţă de angajatori, faţă de cei care îi recomandă, că îşi duc copiii la şcoală, că se integrează rapid în localităţile în care trăiesc. Pare că, în afara presei etnice, mass-media de forţă nu doreşte să vadă rezultatele deosebite ale celor care sunt mândria comunităţilor în care îşi desfăşoară activitatea.

În locul titlurilor tendenţioase aş aduce aminte de rezultatele deosebite ale muncii şi existenţa unor tineri români din Spania -Arganda del Rey care au obţinut premiul întâi la concursul Ebbits Mobile Hackathon organizat în Londra de curând, luna trecută, de asemenea, a multor români şi românce care nu şi-au trădat ambiţia ajungând să se bucure de aprecierea colegilor, a cunoscuţilor, a celor care i-au primit în rândurile lor, pretutindeni, ei căutând să se perfecţioneze continuu.

Cu siguranţă sunt ignoraţi miile de tineri români, studenţi în sute de universităţi din afara graniţelor ţării, masteranzi, doctoranzi, pentru a nu mai aminti de personalul medical specializat, de cei mai ambiţioşi dintre românii curajoşi, actualmente oameni de afaceri de succes în marile metropole ale lumii, ale românilor care predau în cele mai importante universităţi ale lumii, ale celor care, deşi instruiţi, civilizaţi, educaţi şi muncitori desăvârşiţi, trudesc pe milioanele de hectare agricole ale Europei sau ale celor care au ridicat nu case, ci oraşe în ţările cele mai dezvoltate ale Europei, ale cărei mas-media astăzi ne stigmatizează, aproape ne alungă în vremuri economice dure.

Am putem adaugă şi aduce în discuţie o mulţime de exemple pozitive, milioane chiar, ale emigraţiei cetăţenilor români, exemple care bat de departe cazurile negative ale delincvenţilor şi infractorilor pe care îi regăsim în orice naţiune. Oare pentru toţi aceşti oameni care şi-au făcut datoria faţă de patria de adopţie, care şi-au făcut pe deplin datoria faţă de ţara de origine, susţinând economic cu miliarde de euro - şi în vremurile economice bune şi în cele actuale, de criza puternică - o economie şubredă şi un stat incapabil să funcţioneze la parametrii ceruţi, facilitând crearea unui stil de viaţă în care cetăţenii români să cunoască normalitatea socială? Va trebui la nesfârşit să fim insensibili la atacurile pe care le suportă fraţii şi surorile noastre plecaţi departe? Va trebui să ignorăm suferinţa acestora şi pierderea capitalului real şi pozitiv de imagine numai pentru că reprezentanţii unei prese tendenţioase şi ai unor partide politice populiste au dreptul să atace şi o fac cu vârf şi îndesat în detrimentul unor oameni care şi-au făcut mai mult decât datoria de cetăţean?

Statul român, nu ocazional, ci întotdeauna ar trebui să reacţioneze împotriva unor astfel de situaţii, mesajul pentru cetăţenii români, oriunde s-ar afla, să fie cel de solidaritate şi interes din partea autorităţilor române la orice nivel, iar clasa politică de acasă să facă mai mult decât să se mândrească pentru aceşti cetăţeni care aduc cinste României.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la tribună pe domnul deputat Ionel Arsene şi se pregăteşte domnul deputat Mircea Lubanovici.

Domnul Ionel Arsene:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Schengen - un vis prea îndepărtat?"

Mai mulţi oficiali francezi au făcut, în ultimele zile, declaraţii larg mediatizate, anunţând că resping aderarea României la Schengen şi leagă acest proces de problema romilor.

"Există o mare ipocrizie - comenta prim-ministrul român - şi o mare demagogie din partea unora dintre politicienii din Franţa, care îi mint pe propriii lor cetăţeni şi le spun că, dacă România şi Bulgaria nu intră în Schengen, nu o să mai fie probleme cu romii. O să mai fie probleme cu romii pentru că romii sunt acolo, noi nu suntem acolo, iar ei vor fi acolo până când România şi Uniunea Europeană vor avea suficiente resurse de a aplica strategia de integrare a romilor." Şi avea multă dreptate Victor Ponta. Politicienilor francezi care invocă acum problema romilor trebuie să li se spună că totul are o limită, că nu poţi să invoci minoritatea romă care este în Franţa pentru accederea noastră în Schengen. Spaţiul Schengen este cu totul altceva şi minciuna că dacă nu intrăm în Schengen nu vor mai fi ţigani la Paris este foarte uşor demontabilă. Cum spunea premierul, România nu e în Schengen, dar romii sunt acolo.

Aspectul acesta, aproape hilar, nu acoperă nici pe de departe complexitatea problemei. În acest caz, dacă romii nu sunt cu adevărat o problemă pentru Schengen, iar România îndeplineşte toate criteriile tehnice, lucru unanim recunoscut, de ce nu suntem totuşi acceptaţi?

După opinia mea, aici intervine o problemă majoră. România este deficitară la capitolul credibilitate în acest moment pentru că a promis că va face ceva în privinţa romilor şi nu a făcut. Aceasta este o dimensiune a problemei şi ea nu poate fi ignorată. Dacă nu ai credibilitate, nu poţi să ambalezi totul cu faptul că ai îndeplinit criteriile tehnice.

Ipocriţi suntem şi noi, ca şi francezii. Şi noi am reacţiona la fel, sunt convins, dacă în faţa casei noastre ne-am trezi, deodată, cu nişte indivizi pe care nu îi cunoaştem şi care, pe deasupra, mai au şi apucături curioase. Oamenii, obişnuiţi cu un mod de viaţă, au o reacţie instantanee şi imposibil de ascuns în faţa unei evidenţe agresive, de orice tip ar fi. Reacţia acestora poate deveni radicală. Aşa că Guvernul francez a reacţionat la sursa răului şi s-a gândit să ne lovească unde ne doare mai tare: aviz negativ pentru primirea în Schengen.

Toată această înlănţuire poate nu este corectă politic, dar este corectă din perspectiva calculelor pe care politicienii de la Paris le fac în raport cu propriul electorat. Politicienii de la noi au fost fericiţi când o parte din cetăţenii care creau probleme acasă au plecat peste graniţe, odată intraţi în Uniunea Europeană. Nu i-a încurajat, dar nici nu a făcut eforturi să îi oprească.

Contrar poziţiei răspicate a oficialilor francezi, problema de fond este cu totul alta. Nu din cauza romilor nu vom intra în Schengen. A spus-o, cu subiect şi predicat, nu demult, chiar ambasadorul Germaniei la Bucureşti: vom intra în Schengen când vom pune capăt corupţiei. Câtă vreme nu suntem doriţi în Schengen, integrarea rămâne un subiect de actualitate şi va genera controverse. Prima dată a fost Olanda, apoi Norvegia şi Germania, acum Franţa, iar mâine va fi altcineva. Celelalte state au clamat că nu este corect ce i s-a întâmplat României şi Bulgariei. Adeziunea statelor, care aparent ne-au ţinut parte, a fost una formală, de faţadă. Este limpede că România şi Bulgaria au fost victimele unei conspiraţii premeditate şi orchestrate în culise de partenerii europeni. Pe de altă parte, legat de subiect, inclusiv analiştii şi politicienii noştri s-au situat sub aşteptări. Negocierile au fost lipsite de profunzime. Era nevoie de explicaţii pe înţelesul cetăţeanului obişnuit, cum stau treburile cu Schengenul. Neînţeles şi lipsit de interes, fenomenul a fost perceput de opinia publică de la noi cu detaşare şi indiferenţă. Încă din 2007, când am aderat la Uniunea Europeană, era clar că ţiganii nu pot fi ţinuţi acasă. Nici Ceauşescu nu i-a putut opri. Inevitabil, odată cu forţa de muncă calificată, era de anticipat că vom exporta şi sărăcie. Emigraţia este preţul pe care libertatea din Uniunea Europeană este obligată să-1 plătească, fără discriminare.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la tribună pe domnul deputat Mircea Lubanovici şi se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Criza bugetară din Statele Unite ale Americii ne oferă un prilej prielnic de reflecţie la situaţia economică a României. Întrebarea principală care derivă acum este în ce măsură suntem noi pregătiţi să facem faţă la o nouă criză economico-financiară mondială? În ce măsură Guvernul a implementat măsuri care să întărească economia sau intenţionează să aplice programe eficiente, care să susţină competitivitatea antreprenorilor români?

Din păcate, ultimele date oficiale arată lipsa de viziune şi de preocupare a guvernanţilor pentru acest domeniu. Constatăm astfel cu stupoare că, în luna august, salariul mediu a scăzut faţă de luna precedentă cu aproape două procente în domenii industriale strategice precum telecomunicaţii, fabricarea autovehiculelor de transport rutier, transporturi pe apă, fabricarea produselor farmaceutice de bază, colectarea şi epurarea apelor uzate, dar şi în cercetare-dezvoltare şi în fabricarea produselor textile. Doresc să subliniez că aceste domenii au o importanţă semnificativă pentru România: sunt sectoare care, pe de o parte, asigură alinierea noastră la standardele europene - colectarea şi epurarea apelor uzate ar trebui să fie o normalitate, nu un obiectiv european - şi, pe de altă parte, angajează o parte semnificativă din forţa de muncă disponibilă de pe teritoriul ţării, având şi contribuţii importante la bugetul de stat.

Este regretabil că munca de cercetare-dezvoltare, zonă care poate cu succes să ne asigure competitivitatea la nivel european, suportă o retribuţie mai mică, în timp ce salariile din domeniul extractiv au crescut semnificativ.

Stimaţi colegi,

Cred că este necesar să vă atrag atenţia că forţa mondială a marilor economii derivă tocmai din rezultatele fructificate din inovaţiile cercetării, economii ce au depăşit de mult etapa dezvoltării pe baza poluantei industrii extractive.

Cred că suntem cu toţii conştienţi de decalajul nostru de dezvoltare în raport cu Uniunea Europeană şi ceilalţi actori importanţi mondiali - diferenţa aceasta nu poate fi recuperată impulsionând domeniul extractiv la presiunea sindicatelor. Presiunea voturilor, onoraţi guvernanţi, nu ar trebui să dicteze direcţiile economice strategice. Suportăm cu toţii campania publică în favoarea industriei cărbunelui, una evident depăşită economic şi tehnologic, în detrimentul tehnologiilor verzi, mai puţin poluante. Să mai adaug că avem un termen limitat pentru îndeplinirea standardelor europene privind energia verde?

Adresez guvernanţilor un apel la responsabilizare, la implementarea de măsuri care să stimuleze domeniile productive ale ţării, ce au dovedit că ne asigură sustenabilitatea economică pe termen lung.

Vă mulţumesc pentru atenţie,

Deputat PDL, Mircea Lubanovici.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la tribună pe doamna deputat Ana Birchall şi se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru, PP-DD.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre rolul special pe care România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, poate şi trebuie să-l joace pentru a asigura un viitor mai bun pentru copiii Europei.

Curând vom aniversa 25 de ani de când România era în atenţia opiniei publice internaţionale pentru modul inacceptabil în care îşi trata copiii. Cu toţii ne-am simţit profund umiliţi şi devastaţi emoţional de imaginile cutremurătoare ale copiilor care trăiau în condiţii absolut inumane, neştiuţi, alături de noi. Ne-am revoltat la acel moment că aşa ceva a fost posibil şi poate că ne-am promis să facem ceva pentru ca o asemenea tragedie să nu se mai poată repeta.

Am petrecut aproape un deceniu încercând să recuperăm decalajul de 60 de ani care ne despărţea de statele civilizate ale lumii în privinţa serviciilor pentru copii. În urmă cu nouă ani, mai corect spus în 2004, am fost declaraţi învingători în lupta cu un sistem de opresiune mai degrabă decât de protecţie a copilului.

Ne-am luptat să creăm servicii, să pregătim specialişti, să inventăm pârghii legislative de susţinere a familiei şi am schimbat din temelii un sistem alimentat de mentalitatea că un copil poate creşte în instituţii ale statului. A fost un proces dureros, dar în care am învăţat mai bine decât orice alt stat european cum trebuie abordată reforma în protecţia copilului pentru a avea un impact real.

În februarie 2012, recunoscând faptul că avem încă foarte mult de lucru pentru a promova drepturile copiilor Consiliul Europei a adoptat o strategie prin care ne propunem să "construim o Europă cu şi pentru copii", în care să promovăm sisteme şi servicii prietenoase pentru copii, să eliminăm toate formele de violenţă împotriva copilului, să garantăm drepturile copiilor vulnerabili, să promovăm participarea copiilor la nivelul Europei, în toate politicile care le influenţează viaţa.

Toate aceste obiective au avut un sens perfect într-o Europă tot mai îmbătrânită, care nu-şi mai poate permite rateuri în asigurarea condiţiilor de dezvoltare a copiilor. Destinul fiecărui copil trebuie să conteze. Dar, din păcate, la nivelul Uniunii Europene, 25 de milioane de copii trăiesc în risc de sărăcie şi excluziune socială. Impactul excluziunii asupra copiilor este copleşitor şi avem nenumărate studii care demonstrează cu cifre cât de mari sunt aceste pierderi şi mai ales faptul că ele sunt irecuperabile.

Pentru România, situaţia este chiar mai dramatică. Avem procentul cel mai mare de copii din Uniunea Europeană care trăiesc în condiţii de deprivare, însemnând 48%. În studiul privind "Bunăstarea copilului din mediul rural" Fundaţia World Vision România arată că unu din zece copii merge la culcare flămând şi că accesul la servicii de bază, precum educaţie, sănătate, protecţie, le este afectat de sărăcie şi de infrastructura precară a serviciilor. Sărăcia afectează în egală măsură copiii din mediul rural, ca şi pe cei care trăiesc în ghetouri sau în familii sărace sau afectate de şomajul din mediul urban.

Şi, în aceste condiţii, de ce ne surprind imaginile cu familii roma cu copii care migrează din România către statele vestice ale Uniunii Europene în căutarea unei vieţi mai bune pentru copiii lor. Ei sunt poate populaţia cea mai mobilă a ţării, dar dacă ar putea, foarte multe familii cu copii ar pleca la rândul lor pentru a încerca să-şi protejeze copiii de sărăcie şi excluziune.

Eşecurile româneşti sau ale altor state europene în privinţa integrării sociale a copiilor au costuri inimaginabile. Fiecare an care trece înseamnă o nouă generaţie de copii, dintre care mulţi se vor integra cu greu şi vor contribui cu puţin la dezvoltarea Uniunii Europene.

Ce avem de făcut? Avem nevoie de o abordare unitară şi de standarde egale pentru toţi copiii Europei. Avem nevoie de mecanisme de implementare a obiectivelor strategice cu privire la copii. Una dintre cele mai importante lecţii ale reformei sistemului de protecţie a copilului din România a fost că nu e suficient să avem strategii care să-şi propună îmbunătăţirea vieţii copiilor, ci avem nevoie de structuri care să fie mandatate să implementeze aceste strategii.

Numai aşa vom putea să asigurăm continuitate, protecţie şi integrare socială pentru grupurile cele mai vulnerabile.

Aceasta este una dintre cele mai importante lecţii ale reformei sistemului de protecţie a copilului din România: nu e suficient să avem strategii care să-şi propună îmbunătăţirea vieţii copiilor, ci avem nevoie de structuri care să fie mandatate să implementeze aceste strategii. Momentul în care România a început să facă progrese reformarea sistemului de protecţie a copilului a fost înfiinţarea unei instituţii mandatate de la cel mai înalt nivel să se ocupe de închiderea instituţiilor rezidenţiale şi de crearea unui sistem model de servicii pentru copiii vulnerabili.

În acelaşi timp, ştim că România trebuie să îşi construiască şi să îşi consolideze o nişă de expertiză în Uniunea Europeană. Ne dorim de mult timp să avem la Bucureşti o Agenţie europeană. Uniunea Europeană este tot mai conştientă de nevoia de a face ceva pentru copii. Dovadă sunt preocupărilor recente ale Consiliului Uniunii Europene şi ale Comisiei de a face o prioritate din bunăstarea copilului, motiv pentru care anticipez că investiţia în copii va deveni un domeniu de interes major.

Expertiza României în domeniul protecţiei copilului este de necontestat. Suntem singurul stat din Uniunea Europeană care a reformat complet sistemul de protecţie a copilului într-un interval foarte scurt. Tot de necontestat e şi faptul că ţara cu cea mai mare populaţie romă care are de suferit din cauza excluziunii sociale este cea mai în măsură să conducă demersurile pentru a găsi soluţii inovatoare pentru integrarea europeană a acestui grup etnic.

Toate aceste elemente ne arată clar că este momentul să ne asumăm un rol mult mai activ în a "construi o Europă cu şi pentru copii". Putem face acest lucru, în opinia mea, prin crearea la Bucureşti a unei Agenţii Europene pentru Copii, Inovare şi Incluziune Socială, care să urmărească implementarea obiectivelor strategice europene.

Această agenţie va funcţiona ca o structură descentralizată a Uniunii Europene, şi va putea oferi expertiză tehnică în domeniul protecţiei copilului, al inovării şi incluziunii sociale. Numai aşa vom putea transforma ceea ce a fost văzut ca o vulnerabilitate majoră, într-un domeniu de expertiză al României. România s-ar poziţiona astfel ca lider la nivel european în privinţa drepturilor copiilor şi a discuţiilor despre reforma instituţională a sistemului de plasament al copiilor vulnerabili la nivelul Uniunii Europene.

Pentru toate acestea trebuie să facem eforturi diplomatice bine articulate pentru a propune şi obţine înfiinţarea acestei Agenţii Europene pentru Copii la Bucureşti. Numai aşa vom putea promova experienţa şi expertiza românească în aceste domenii. Susţinerea viguroasă de către România a creării Agenţiei Europene pentru Copii, Inovare şi Incluziune Socială va da un semnal clar Uniunii Europene cu privire la voinţa autorităţilor române de a aborda, în mod serios, îngrijorările celorlalte state ale Uniunii Europene, cu privire la situaţia copiilor vulnerabili, construind un capital de imagine pentru România.

Un astfel de demers nu implică niciun fel de costuri pentru statul român, ba chiar ne poziţionează pentru a coordona alocarea coerentă de fonduri în vederea asigurării bunăstării copiilor şi a integrării sociale inteligente, pe baze ştiinţifice solide, a celor mai vulnerabile grupuri sociale din Uniunea Europeană.

Agenţia Europeană pentru Copii poate asigura dezvoltarea cooperării între Statele Membre ale UE în domeniul protecţiei copilului, inovării sociale şi incluziunii sociale prin: (a) facilitarea schimbului de informaţii cu privire la bune practici şi soluţii de politici publice; (b) formarea de experţi; sau (c) oferirea de asistenţă specializată structurilor guvernamentale şi locale care doresc eficientizarea fondurilor europene existente în aceste domenii.

Mai mult, Agenţia poate permite dezvoltarea, implementarea şi monitorizarea de proiecte inovative care să asigure atingerea obiectivelor strategiei europene pentru o mai bună protecţie a copiilor din Uniunea Europeană, cu o atenţie deosebită pentru copiii din comunităţile cele mai vulnerabile.

Este necesar şi urgent să creăm mecanisme de monitorizare şi evaluare a modului în care structurile guvernamentale şi europene asigură îndeplinirea obiectivelor Uniunii Europene în domeniul protecţiei copilului şi incluziunii sociale, (conform Agendei Europene pentru Copii şi Strategia 2020).

În mod evident, Uniunea Europeană nu-şi mai poate permite amânarea sau implementarea precară a priorităţilor pentru combaterea excluziunii sociale a copiilor datorită efectelor devastatoare ale acestora pentru capitalul uman al Europei. Societatea civilă, în special ONG-urile şi instituţiile academice atrag atenţia asupra faptului că sărăcia copilului are implicaţii complexe pe termen scurt şi mediu:

• Are consecinţe morale şi juridice - pentru că sărăcia încalcă dreptul copilului la dezvoltarea întregului său potenţial, în condiţiile în care toate statele membre au ratificat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului;
• Am amintit deja consecinţele sociale - copiii care trăiesc în sărăcie nu pot participa la viaţa socială, la activităţi comune cu prietenii sau la activităţi culturale; pe termen lung ei sunt în risc să perpetueze cercul intergeneraţional al sărăciei;
• Excluziunea are implicaţii majore de sănătate - este dovedit faptul că sărăcia afectează dezvoltarea fizică, emoţională şi psihologică a copilului. Studiile au arătat că gradul de afectare creşte cu durata sărăciei şi poate conduce la deteriorări cerebrale şi la deficienţe lingvistice şi cognitive irecuperabile;
• Iar la nivel macrosocial lipsa de integrare a copiilor are efecte financiare uriaşe - pentru că sărăcia copilului are costuri directe imediate, dar şi pe termen lung: nevoile de îngrijire medicală cresc din cauza stării de sănătate precară, absenteism sau neparticipare şcolară, cu toate consecinţele care decurg din acest fapt. Pentru a vă face o idee cu privire la costurile indiferenţei noastre faţă de copii, aş vrea să amintesc aici un studiu din 2008 al Fundaţiei Joseph Rowntree care aprecia, într-o estimare moderată, că "nota de plată" a Marii Britanii pentru combaterea efectelor pe care le are sărăcia asupra copilului se situa la Ł12 miliarde anual, dintre care circa 60% erau costuri cu serviciile sociale, educaţia şi serviciile judiciare şi penitenciare. La acestea se adaugă o "pierdere" a statului de Ł13 miliarde anual din lipsa contribuţiei financiare a celor care au crescut în condiţii de sărăcie.

Angajamentul Uniunii Europene faţă de combaterea sărăciei copilului se regăseşte în cele mai importante documente strategice ale Comitetului pentru Protecţie Socială al Comisiei Europene cu privire la coeziunea socială, inclusiv în Pachetul privind Investiţiile Sociale (Social Investment Package). Raportul din 7 iunie 2012 al Comitetului pentru Protecţie Socială "Preventing and tackling child poverty and social exclusion and promoting children’s well-being" recomandă Comisiei Europene să facă eforturi pentru prevenirea sărăciei copilului şi pentru promovarea bunăstării sale.

Comitetul notează că pentru a combate eficient sărăcia copilului sunt necesare acţiuni concertate ale instituţiilor publice, inclusiv cele responsabile pentru protecţie socială, muncă, sănătate, educaţie, servicii sociale, locuire, mediu şi justiţie. Aşa cum notează Comitetul, trebuie ca atât la nivelul Uniunii, cât şi la nivel naţional sau subnaţional să existe coordonare orizontală pentru ca acţiunile diferiţilor actori, publici şi privaţi, să fie integrate şi să se potenţeze reciproc.

Urmare a acestui raport, recomandarea Comisiei Europene "Investing în children: breaking the cycle of disadvantage" din 20 februarie 2013 cere statelor membre să "plaseze ferm sărăcia şi excluziunea socială a copilului ca una dintre problemele-cheie ale Strategiei Europa 2020 şi a Programelor Naţionale de Reformă, ca parte integrantă a efortului de reducere a sărăciei şi excluziunii sociale".

Iată de ce, în opinia mea, România trebuie să înceapă urgent demersurile pentru crearea Agenţiei Europene pentru Copii, Inovare şi Incluziune Socială la Bucureşti, iar noi, ca politicieni, avem obligaţia morală de a depune toate eforturile pentru realizarea sa, pentru a rezolva o bună parte din problemele pe care le avem atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.

Personal, o să depun toate eforturile pentru ca România să găzduiască această Agenţie Europeană. Pentru mine - nu ascund că este un proiect politic important şi sunt mândră că pentru atingerea obiectivelor vor colabora cu mine Valeriu Nicolae, activist pentru drepturile omului, doamna Mirela Oprea, secretar general al ChildPact, - Coaliţia regională pentru protecţia copilului din regiunea extinsă a Mării Negre şi doamna Daniela Buzducea, director de advocacy al World Vision România.

Şi vă aştept şi pe dumneavoastră, dragi colege şi dragi colegi, să fiţi alături de noi în acest demers.

Vă mulţumesc,

Ana Birchall, deputat Colegiul nr.5, Vaslui.

Şi, pentru stenogramă, voi depune o declaraţie şi puţin mai lungă decât aceasta, având în vedere importanţa subiectului.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă reamintesc că durata intervenţiei este de maximum trei minute şi sunt foarte mulţi colegi înscrişi. Am rugămintea să vă limitaţi la cele trei minute, pentru ca toţi cei care s-au înscris astăzi să citească o declaraţie politică să aibă posibilitatea să o facă.

Îl invit la tribună pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru şi se pregăteşte domnul deputat Cătălin Drăguşanu.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Mult zgomot pentru nimic"

Noul pachet de servicii medicale de bază limitează drastic serviciile medicale de care pot beneficia gratuit românii.

Pe lângă interdicţii, pachetul conţine o serie de măsuri care nu pot funcţiona în practică, iar în locul mutării accentului pe prevenţie şi descongestionarea spitalelor, se va ajunge - paradoxal - la sufocarea serviciilor de urgenţă şi aşa supraaglomerate.

Câteva lucruri sar chiar şi în ochii celor care nu au avut de-a face cu sistemul de sănătate.

Pachetul de bază a fost redus pentru a se potrivi unui buget al sănătăţii, considerat de toţi specialiştii insuficient pentru a asigura un acces echitabil la îngrijiri de sănătate de calitate.

Consultaţiile gratuite devin o raritate.

Medicii vor fi obligaţi prin lege să refuze internarea tuturor pacienţilor care nu sunt la un pas de moarte.

Ministerul oferă cinic chiar şi un index de 300 de afecţiuni pentru care unităţile sanitare cu paturi trebuie să reducă gradual internările în spitalizarea continuă. Printre acestea se numără: cardiopatie ischemică - deşi un român moare la 30 de secunde din cauza patologiei cardiace -, astmul, pneumonia, fracturile costale şi chiar şi îngrijirea medicală a sugarului.

Cei care nu sunt în stare critică vor putea fi consultaţi doar de medicii de familie sau în ambulator. Dar şi aici numărul de consultaţii este limitat între una şi patru consultaţii pe an, cu excepţia bolnavilor de cancer, care "beneficiază" - cu ghilimelele de rigoare - de maximum şase consultaţii pe an.

În practică, pacienţii vor fi nevoiţi să scoată bani grei din buzunar pentru mai toate serviciile medicale care nu sunt decontate de statul român.

Cei care nu pot sau nu vor să facă acest lucru, fie vor ajunge mai târziu în stare gravă la spital sau se vor adresa serviciilor de urgenţă, deja supraaglomerate şi insuficiente, pentru că oricum nu se face nicio diferenţiere între cei care plătesc din greu asigurări şi cei neasiguraţi.

Am oferit în noua Lege a sănătăţii patru soluţii pe care cei aflaţi vremelnic la putere refuză să le adopte de urgenţă în Parlament.

• prima dintre ele se referă la alocarea a 6% din PIB sănătăţii;
• un alt sistem de colectare a asigurărilor de sănătate similar cu asigurările auto - dacă vreţi - prin care vom plăti ca şi acum, dar vom şti pentru ce plătim: RCA - pachetul de bază, franciza - asigurări suplimentare şi full casco - pachetul negociat;
• în al treilea rând, creşterea gradului de colectare prin deducerea asigurărilor de sănătate din impozitul pe venit;
• iar în al patrulea rând, toţi banii colectaţi pentru sănătate să rămână la sănătate, fără a putea fi folosiţi pentru acoperirea altor găuri bugetare.

Până când astfel de măsuri nu vor fi puse în practică, pachetul de bază în sănătate înseamnă doar sănătate pe cartelă şi mult zgomot la tv al unor politicieni care nu ne-au oferit nimic altceva decât coplată, desfiinţarea asistenţei stomatologice gratuite a copiilor, disfuncţionalităţi în programul de oncologie, închideri de spitale, închiderea Institutului "Cantacuzino" şi lipsa vaccinurilor din unităţile sanitare.

Mai permiteţi să mai parafrazez o dată pe marele Will şi vă voi spune şi cum nu ne place.

Nu ne place - şi mă alături declaraţiilor pacienţilor - că nu avem medicamente gratuite, iar pentru politicieni se găsesc oricând medicamente cu 10-20% mai ieftine, aduse în două-patru ore.

Ar trebui să facem un plan naţional de dezvoltare a sănătăţii, pentru că dacă sănătate nu e, nimic nu e.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Drăguşanu şi se pregăteşte domnul deputat Puşcaş Iacob.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

"O şansă pentru copiii abandonaţi"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ultimul studiu UNICEF arată că, în Europa, România ocupă prima poziţie în clasament în ceea ce priveşte numărul de copii abandonaţi. În prezent, beneficiază de serviciul de protecţie socială aproximativ 60.000 de copii. Fie că au fost abandonaţi la naştere în maternităţi, în secţii de pediatrie, fie că au fost lăsaţi la voia întâmplării de către părinţi iresponsabili, aceştia aşteaptă ca statul să le acorde o nouă şansă - aceea de a avea o viaţă normală în cadrul unei familii adoptive. Însă, din nefericire, numărul familiilor care reuşesc să învingă procesul greoi al adopţiei este scăzut în comparaţie cu numărul îngrijorător de ridicat de copii abandonaţi.

Pentru a observa creşterea ratei de abandon maternal, doresc să vă prezint câteva date reale din ultimii trei ani. În anul 2010 au fost înregistrate 1315 de cazuri de abandon, în anul 2011 s-a semnalat un număr de 1432 de astfel de cazuri, iar în anul 2012 aproape 1500 de copii au fost părăsiţi în maternităţi sau spitale.

Trendul ascendent al abandonului maternal derivă din următoarele considerente:

În primul rând, din cauza situaţiei materiale precare a familiilor.

Statisticile arată că lipsa resurselor financiare necesare creşterii, îngrijirii şi educării reprezintă principalul motiv pentru care mamele îşi abandonează propriii copii în maternităţi sau unităţi sanitare. Ele percep aceste instituţii ca pe o alternativă optimă pentru creşterea şi îngrijirea pruncului.

În al doilea rând, de vină sunt vârsta fragedă şi carenţele educaţionale ale mamelor.

Un studiu recent a schiţat profilul femeilor care îşi abandonează pruncii. Astfel, 28% dintre mame aveau sub 20 de ani, 42,2% nu fuseseră înscrise niciodată într-o unitate de învăţământ, iar 27% nu finalizaseră şcoala generală.

Nu în ultimul rând, lipsa sprijinului partenerului sau familiei în vederea creşterii şi îngrijirii copilului poate influenţa decizia mamei de a-şi abandona pruncul.

Totodată, aş vrea să trag un semnal de alarmă autorităţilor statului asupra numărului mare de copii părăsiţi, nebotezaţi şi asupra problemelor cu care se confruntă aceştia - lipsa certificatelor de naştere.

O formă temporară de abandon este reprezentată de plecarea părinţilor la muncă în străinătate. Copiii consideră această despărţire drept un act de violenţă pentru că nu înţeleg de ce trebuie să fie separaţi de propriii părinţi. Din această cauză, mulţi copii au tulburări de comportament, intră în stări depresive, aleg o cale a fărădelegilor sau recurg la disperatul gest al sinuciderii. Peste 30% din cazurile de abandon au fost urmate de depresii, în timp ce peste 20 de cazuri de sinucideri au fost raportate la autorităţi în ultimul an.

Abandonul copiilor constituie o problemă majoră cu care se confruntă societatea noastră în prezent. Pentru a oferi o şansă acestor copii uitaţi de familii, copii care au nevoie de dragoste şi de "alinarea" sentimentului de singurătate provocat de părăsirea părinţilor biologici, trebuie să debirocratizăm şi să simplificăm procesul adopţiilor atât pentru familiile din România, cât şi pentru cele din statele partenere României.

Vă mulţumesc.

Cătălin Drăguşanu, deputat, judeţul Neamţ.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Invit la tribună pe domnul deputat Puşcaş Iacob; se pregăteşte domnul deputat Uricec Eugen.

Domnul Iacob Puşcaş:

"Apel pentru libertatea şi demnitatea presei"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dacă noi, parlamentarii, am acorda mai multă atenţie asupra rapoartelor oficiale referitoare la monitorizarea mass-media autohtonă, considerată a patra putere în stat, uşor s-ar observa că avem de-a face cu o serie de factori externi şi interni care ne conduc la concluzia unui declin aproape generalizat atât sub aspectul abandonării benevole a deontologiei profesionale în actul jurnalistic, cât şi a unui derapaj de proporţii în ce priveşte raportarea echidistantă a presei faţă de celelalte instituţii ale statului de drept, cu repercusiuni din cele mai negative asupra valorilor care ar trebui să existe într-o democraţie autentică. Fiindu-vă dator cu o cât mai mare corectitudine în terminologia argumentativă, aş vrea să vă semnalez că factorii externi care au făcut şi fac ca presa noastră să funcţioneze la cote de avarie sunt determinaţi de faptul că o serie de demnitari şi de politicieni de prim rang instigă anumite instituţii ale statului să controleze şi să limiteze libertatea de exprimare a ziaristului prin metode antidemocratice - interceptări telefonice, supravegheri, infiltrări de agenţi acoperiţi, şantaj etc. -, manifestarea dispreţului la cel mai înalt nivel faţă de accesul media la informaţiile de interes public, recurgerea la un limbaj vulgar şi violent, prin care se aduce un atentat grav asupra profesiunii şi demnităţii persoanei, încercarea de a intra în graţiile unor analişti cu priză la public prin avansarea lor în grad şi, nu în ultimul rând, folosirea unor mijloace din cele mai neprincipiale pentru a transforma întreaga breaslă a mass-media într-o presă de partid şi să o reducă la o simplă armă politică în jocul electoral.

Stimaţi colegi,

Pe de altă parte, referindu-mă la acei factori interni care au avut şi au un impact negativ asupra calităţii informaţiilor transmise de media către public, prin care este adus un prejudiciu imens seriozităţii doctrinare a clasei noastre politice şi mobilizării populaţiei către adevăratele interese naţionale, acestea sunt reprezentate de diverşi şefi şi patroni ai media "recrutaţi" fie din rândul persoanelor controlabile de către serviciile speciale de informaţii, fie din rândul oamenilor de afaceri implicaţi în acte de corupţie şi predispuşi să îi transforme pe jurnalişti - din anumite interese economice şi politice - în nişte activişti politici uşor de şantajat prin aceea că au acceptat să li se schimbe cărţile de muncă cu contracte pe drepturi de autori. Precaritatea acestui statut face ca, în mas-media anului 2013, să predomine o tendinţă de cancanizare informaţională caracterizată de abandonarea temelor de mare interes public în favoarea unor dispute sterile, în fond manipulatoare. Astfel, atenţia publicului românesc este îndreptată premeditat spre subiecte facile, de importanţă secundară, în esenţă comice, şi nu serioase - cu mult, mult spectacol mediatic, în care se promovează senzaţionalul unor situaţii reale sau fictive cu tentă ridicolă, umilitoare sau tragică.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

M-aş bucura dacă prin această intervenţie a mea la nivel parlamentar, înţeleasă fiind ca un semnal de alarmă şi o invitaţie la responsabilitate, s-ar restabili, câtuşi de puţin, respectul reciproc între politicieni, administratorii de trusturi media şi jurnalişti - în virtutea unor "raţiuni superioare": politicienii să nu îi mai insulte pe jurnalişti, să-şi nominalizeze reprezentanţii în Consiliul de administraţie la Televiziunea Română şi Radioul public exclusiv pe criteriile profesionalismului, nicidecum în baza negocierilor politice, ca până acum, iar ziariştii să îşi asume standarde profesionale ridicate, obiective, echidistante şi remunerate cu salarii decente.

Dacă totuşi segmentul politic nu va reuşi să conştientizeze această necesară depolitizare a mass-mediei, continuând să menţină presa într-o stare de "sclavaj politic", nu numai că populaţia României va fi în continuare dezinformată, prin diverse metode de manipulare în masă, dar se poate "fractura" însăşi dăinuirea fiinţei noastre naţionale, ca o consecinţă a formării unei mentalităţi colective în care nu se mai regăsesc nici libertatea de gândire, nici cea de exprimare, cu tot ce derivă din ele, ca să ne putem bucura de un climat politic sănătos.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la tribună pe domnul deputat Uricec Eugen; se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Un celebru dicton spune că "istoria se repetă".

De multe ori, această sintagmă chiar a găsit fundament în evenimente, acte şi fapte sau chiar s-au repetat peste timp, din cauza tendinţei memoriei colective de a minimiza aspectele istorice sau, mai grav, de a le uita. Cu toate acestea, cred cu putere că unele părţi din istoria umanităţii nu trebuie lăsate să se repete, iar evenimentele tragice nu trebuie uitate niciodată.

Stimaţi colegi,

Mâine, 9 octombrie, celebrată la nivel naţional, Ziua comemorării Holocaustului aduce aminte tuturor cetăţenilor români, tuturor celor cărora le pasă de poporul român, despre ororile la care au recurs regimurile extremiste de la jumătatea secolului trecut. Milioane de vieţi prigonite, sute de mii de copii şi bătrâni ucişi, torturaţi sau batjocoriţi, sute de mii de mame ucise în faţa pruncilor sau împreună cu aceştia sunt numai câteva dintre coordonatele urmelor lăsate de exacerbarea radicalismului, a rasismului şi xenofobiei.

Din nefericire, România nu a făcut excepţie dintre statele care au trebuit să umple o pagină neagră din istoria sa cu victimele regimului fascist, victime vinovate doar pentru că se născuseră. Pogromul de la Iaşi, din iunie 1941, sau măcelurile desfăşurate la Dorohoi sau Bucureşti, în aceeaşi perioadă de timp, sunt evenimente tragice ale istoriei românilor, care ar trebui explicate pe îndelete elevilor, studenţilor şi tinerilor din România.

Ei sunt cei care trebuie să înveţe din greşelile istoriei şi este de datoria noastră să îi facem să înţeleagă că ura rasială, discriminarea şi xenofobia nu trebuie lăsate să mai înflorească în societăţile democratice. Mai trebuie să înveţe că rasismul şi xenofobia au făcut mai multe victime decât cele două războaie mondiale la un loc. Elevii şi adolescenţii trebuie educaţi să trăiască în medii multiculturale şi multietnice.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, nu mai devreme de săptămâna trecută, atrăgeam - de la această tribună - atenţia asupra unui fenomen extrem de îngrijorător, care macină Uniunea Europeană - ura rasială faţă de populaţia de etnie romă. Acest aspect sesizat de mine este cu atât mai grav cu cât el nu vine din partea populaţiei, ci din partea clasei politice, căreia i se pare util să atragă în competiţia electorală subiecte periculoase cum ar fi ura rasială. Dezaprob profund aceste aspecte.

Stimaţi colegi,

Vă rog ca, atât în memoria victimelor Holocaustului, nu numai din România, ci din întreaga Europă şi lume, cât şi pentru generaţiile viitoare, să facem tot posibilul ca ura rasială şi xenofobia să nu mai rodească în ţara noastră.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD, Uricec Eugen Contantin.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la tribună pe domnul deputat Virgil Guran şi se pregăteşte domnul deputat Dan-Cristian Popescu.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică despre zile libere, populism şi sărăcie.

De când a început acest mandat, am văzut vreo trei proiecte de lege pentru acordarea zilelor libere în România.

Cred că acest lucru nu este benefic, pentru că orice zi liberă acordată înseamnă, de fapt, o adâncire a sărăciei, înseamnă o scădere a PIB, înseamnă a minţi populaţia că va fi mai bine.

De fapt, dacă vrem să extrapolăm puţin, e ca şi când unui om care consumă droguri, la un moment dat, în loc să-l tratăm, îi dăm tot droguri. Cu alte cuvinte, în ziua respectivă se va simţi foarte bine, dar cât de curând va muri.

Asta se întâmplă, de fapt, cu economia românească, cu sistemul nostru economic. Acest marasm al libertăţii, al populismului nu ne duce la nimic bun.

Mai nou, se mai propune o zi liberă. Se discută în Parlament ce să se facă.

Cred că trebuie să terminăm cu acest sistem în care oamenii sunt duşi şi încurajaţi să nu muncească şi să explicăm foarte clar că, de fapt, singura soluţie este cea economică.

Cei care vin cu astfel de solicitări - şi văd că sunt şi organe, organisme din afara Parlamentului - să se abţină, pentru că acest populism ieftin nu duce la nimic bun.

De fapt, cred eu că oamenii ne vor judeca în felul următor: depinde ce au în buzunar când începe mandatul nostru şi ce au în buzunar când se termină mandatul nostru. În rest, vor reţine doar circ, scandal şi multă vorbă.

Deci, cred - şi subliniez încă o dată ceea ce am spus dintotdeauna - că trebuie să venim cu soluţii economice, nu cu soluţii populiste, nu cu soluţii care, pe moment, dau bine la populaţie, pentru că economia gâfâie din ce în ce mai rău, pentru că de când sunt în Parlament am văzut fel de fel de iniţiative, dar foarte puţine sau aproape deloc iniţiative care să sprijine economicul, care să sprijine dezvoltarea economică.

Sper să se înţeleagă acest lucru şi rog colegii să respingă astfel de iniţiative, pentru că vom scădea din ce în ce mai mult şi vom ajunge la un prag de sărăcie care este insuportabil.

Mulţumesc.

Deputat Guran Virgil, Prahova.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la tribună pe domnul deputat Dan-Cristian Popescu şi se pregăteşte domnul deputat Sorin-Avram Iacoban.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Bună ziua!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Nu putem avea o ţară normală dacă nu funcţionează separarea puterilor în stat".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Zilele acestea, România este afectată de problema foarte serioasă a implicării diverşilor politicieni în felul în care funcţionează justiţia.

Nu voi face greşeala de a cădea în capcana politicianistă, facilă, de a reduce subiectul la conflictele politice din România zilelor noastre, pentru că am credinţa că această problemă este mult mai profundă şi vizează proasta funcţionare a statului român.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sunt un om politic de dreapta, liberal-conservator.

Ca om de dreapta, eu cred că statul trebuie să fie în serviciul cetăţeanului şi nu cetăţeanul să fie subordonat statului. Libertatea şi drepturile cetăţeanului trebuie să aibă prioritate faţă de oricare interes instituţional şi politic al statului şi al politicienilor.

Dar dincolo de orientarea mea doctrinară şi de preferinţele mele sau ale dumneavoastră pentru un curent politic sau altul, cred că nu există politician onest care să nu dorească României să funcţioneze ca un stat de drept modern şi democratic.

Statul modern se fundamentează pe separarea clară şi pe controlul reciproc dintre cele trei puteri în stat.

Dacă nu obţinem acest echilibru dintre separare şi control reciproc, este imposibil să vorbim de România ca despre un stat de drept şi o democraţie funcţionabilă. Să mai aduc aminte de faptul că majoritatea zdrobitoare a crizelor politice din România ultimilor 23 de ani au ca motiv tocmai faptul că separarea şi controlul reciproc al puterilor în stat nu funcţionează?

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este obligaţia noastră, a legiuitorilor aleşi, aceea de a gândi legile şi reglementările care să nu mai permită ingerinţa politicului în justiţie, a Executivului în Legislativ şi nici posibile abuzuri ale justiţiei.

Este momentul în care trebuie să ne întrebăm ce nu merge în felul în care funcţionează actualele instituţii şi să încercăm să găsim soluţii.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este foarte uşor să acuzăm un politician sau altul pentru greşelile lor. Este comod să intrăm în jocuri politicianiste. Poate că este util şi electoral, însă suntem chemaţi să rezolvăm problemele, nu să profităm politicianist de pe urma lor.

Dan-Cristian Popescu, deputat ales în sectorul 2, Bucureşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Sorin-Avram Iacoban.

Se pregăteşte domnul deputat Cristian Chirteş.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Cu îngăduinţa dumneavoastră, astăzi voi prezenta declaraţia politică intitulată "«A fugit ca dracul de tămâie» de E.ON România."

Dragi colegi,

Dispreţul cu care sunt trataţi românii de către una din cele mai importante companii din domeniul serviciilor ar trebui să ne îndemne la măsuri urgente. Zilnic, ziarele aduc la cunoştinţa opiniei publice abuzurile companiei E.ON România, în timp ce activitatea comisariatelor pentru protecţia consumatorilor este paralizată de reclamaţiile cetăţenilor la adresa acestei companii. Însă inerţia societăţii E.ON România în a rămâne fără reacţie la plângerile consumatorilor, nu reclamă altceva decât indiferenţă faţă de client. Nu de puţine ori, în ultima perioadă de timp, s-au ridicat numeroase voci care au protestat faţă de politica companiei în relaţia cu clienţii săi.

Am avut curiozitatea să accesez site-ul companiei E.ON unde am citit, cu deosebită atenţie mesajul companiei către client: "Obiectivul nostru este să consolidăm poziţia E.ON pe piaţa de energie din România, prin dezvoltarea portofoliului de clienţi şi asigurarea securităţii furnizării de gaze naturale şi de electricitate pentru consumatori. Pentru a atinge acest scop ne vom concentra eforturile pentru a fi cunoscuţi ca furnizori de soluţii competitive şi de încredere şi care pot aduce mai mult confort şi eficienţă pentru clienţii noştri."

Frumoase cuvinte, domnule director general Frank Hajdinjak, însă am vrea să le povestiţi despre asigurarea securităţii furnizării de gaze naturale sau de soluţii competitive şi de încredere şi utilizatorilor din cartierul ieşean Alexandru cel Bun (aproximativ 20 de scări de bloc), care au rămas în iarna anului 2010 trei zile fără alimentare cu gaz din cauza formării unor dopuri de gheaţă la nivelul regulatoarelor de presiune. Echipele E.ON au remediat defecţiunea după trei zile în care ieşenii au îngheţat în case, într-un mod atât de profesionist încât defecţiunea a recidivat după numai trei săptămâni.

Răspunsul dumneavoastră, domnule director, a sfidat bunul simţ: "Suntem disponibili şi deschişi să achităm paguba pe care am cauzat-o persoanelor în cauză, evident în funcţie de fiecare justificare prezentată de petenţi". Despre ce justificare aţi adus aminte, domnule Hajdinjak, când peste 200 de persoane au rămas fără căldură la temperaturi exterioare de sub 0 grade Celsius?

Am vrea să explicaţi care sunt soluţiile competitive, în prezent, când în cartierul Tătăraşi, blocul A3, pe strada V. Lupu 114-116, din incompetenţa funcţionarilor dumneavoastră, 160 de apartamente stau fără gaz.

Am crezut că poate a fost un accident nedorit şi am lecturat din nou mesajul companiei către clienţi: "Valorile noastre: Integritate! Suntem oneşti, acţionăm conform principiilor etice şi ne supunem legilor. Ne onorăm angajamentele şi ne asumăm personal responsabilitatea pentru acţiunile noastre."

Într-adevăr, principii frumoase, însă principii cu care sute de ieşeni, în vara acestui an, nu au avut ocazia să se întâlnească, chiar dimpotrivă. Facturile emise pentru luna iulie au stârnit o adevărată panică printre ieşeni: "Sunt disperată, soţul meu e în spital din cauza problemelor cu lumina asta", a precizat o clientă E.ON. "Mi-au greşit consumul, mi-au băgat 300 de kW în plus la factură, iar acum m-au pus să plătesc. Mi-am luat liber de la serviciu să rezolv această problemă", a declarat nemulţumit un alt client E.ON.

Răspunsul autorităţilor? Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Iaşi a sancţionat compania E.ON Energie România cu o amendă de 30.000 lei pentru facturare greşită.

În pofida nemulţumirilor publice de care au parte, compania E.ON insistă în promovarea "valorilor" faţă de clienţi: "Deschidere. Suntem deschişi la nou şi la schimbări. Suntem cinstiţi unii cu alţii şi ne împărtăşim unii altora cunoştinţele şi experienţa. Încrederea şi respectul reciproc: Ne comportăm cinstit şi civilizat unii cu alţii".

Deşi ne sunt prezentate principii care ar trebui să impună respect, furnizorul german de energie rămâneprotagonistul unor fapte cât se poate de scandaloase: "Pe data de 3 iunie am primit una din facturi, pe ea scria doar factură fiscală, apoi am văzut data scadenţei, 4 iunie, adică a doua zi! Joi, 6 iunie, când m-am întors acasă, m-am trezit fără lumină. Seara am primit alte facturi E.ON, iar asta m-a enervat la culme", a declarat un alt consumator din Iaşi.

Tot cu respectul şi onestitatea companiei E.ON s-a întâlnit şi ieşeanul Dumitru Şerban. Ieşeanul a încercat de nenumărate ori să lămurească problema funcţionării defectuoase a contorului propriu aşteptând la coadă pentru audienţă trei zile la rând (5, 6, 7 iunie).

O altă valoare promovată de compania E.ON, aşa cum rezultă din acelaşi mesaj către client, este curajul: "Acţionăm conform convingerilor noastre. Valorile noastre comune au prioritate faţă de interesele personale. Facem şi spunem ce este corect şi avem o atitudine constructivă în toate dezbaterile."

Cu atitudinea constructivă a E.ON România s-a confruntat şi Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor din Cluj-Napoca, în decembrie 2009, instituţie care a trebuit să recurgă la măsura sigilării birourilor companiei de furnizare a gazului după ce aceasta nu a modificat în niciun fel clauzele considerate abuzive faţă de consumatori. Decizia de a sigila birourile vine după ce compania E.ON Gaz fusese deja amendată cu 30.000 lei din cauza unor clauze din contractul livrat către populaţie, clauze considerate ca fiind abuzive. De menţionat că reprezentanţii E.ON Gaz au refuzat să înlocuiască clauzele abuzive din contractele cu populaţia, cele 4 ore de negociere cu Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Cluj-Napoca neducând la niciun rezultat.

Dragi colegi, acestea sunt unele din puţinele exemple care ne duc la concluzia că utilizatorii clienţi ai companiei E.ON sunt chinuiţi de indiferenţa şi lipsa de profesionalism cu care sunt trataţi de angajaţii companiei. Am purtat negocieri directe cu reprezentanţii E.ON pentru crearea unor condiţii cât de cât acceptabile pentru clienţii din Iaşi ai companiei. Am insistat foarte mult pentru mutarea sediului impropriu din Iaşi, de pe strada Agata Bârsescu, într-o altă locaţie care să asigure un minim de civilizaţie clienţilor. Sunt convins că, beneficiind de un spaţiu mai accesibil şi mult mai larg, ieşenii vor avea o mai bună interacţiune cu furnizorul de servicii de energie.

Nu vă ascund faptul că, în timpul audienţelor săptămânale pe care le ţin la sediul cabinetului parlamentar, foarte mulţi dintre petenţi se plâng de serviciile companiei E.ON România. În urma analizei legislaţiei în vigoare şi a legislaţiei europene în domeniu, am ajuns la concluzia că actele normative care reglementează relaţia furnizor/distribuitor/utilizator în domeniul energiei este lacunară. Se cere cu întâietate o schimbare de optică a legiuitorului faţă de prevederile contractelor cadru din materie, de prevederile normative din legislaţie, care reglementează timpii de intervenţie a furnizorului în situaţia apariţiei unor avarii sau de normele juridice care reglementează datele obligatorii ce trebuie să facă parte din facturile înaintate utilizatorilor, astfel încât să nu mai fim în situaţia jenantă de a constata că legislaţia europeană în materie nu a fost respectată.

Dragi colegi, să nu uităm că legiuitorul suntem noi, Parlamentul României, ca reprezentanţi constituţionali ai puterii suverane a poporului roman şi, ca atare, avem obligaţia de a urgenta noul cadru legislativ în domeniul energiei.

Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat Sorin-Avram Iacoban, Colegiul nr. 10 Iaşi.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la tribună pe domnul deputat Cristian Chirteş.

Se pregăteşte domnul deputat Viorel Blăjuţ.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi aborda azi un subiect care s-ar putea să stârnească nemulţumiri, poate chiar unele comentarii neplăcute, din punctul meu de vedere. Voi vorbi despre sistemul electoral din România sau, mă rog, despre ce ar trebui să fie sistemul electoral din România.

Aici lucrurile sunt foarte simple. De 20 de ani, fiecare guvern, fiecare putere îşi concepe propria lege electorală, modificând legea electorală precedentă, în ideea, nemărturisită, ca partidul sau alianţa aflată în exerciţiul guvernării să câştige cât mai multe puncte.

Ideea e simplă: partidul sau alianţa X vine la putere, apoi, după 4 ani, purcede la modificarea legii electorale, în speranţa menţinerii la guvernare. Aşa se ajunge în situaţia hilară că ceea ce un partid sau o alianţă nega ieri cu vehemenţă, peste 4 ani va admite ca fiind necesar. Statutul de lege organică a legii electorale face ca fiecare modificare să devină, de fapt, o negociere între partide, negociere care tinde să nu mai aibă nimic în comun cu doleanţele alegătorilor.

Vreau să vă spun că electoratul a sesizat deja acest lucru. Exponenţii societăţii civile, atâta câtă este în România, ba chiar şi oamenii simpli, au înţeles cum merg lucrurile.

Există însă şi un alt aspect asupra căruia ar trebui să reflectăm cu atenţie. Sistemul electoral reprezintă baza democraţiei, deoarece scrutinul este procedura fundamentală a democraţiei, or, aici nu încap jumătăţile de măsură. Dacă scrutinul, de orice fel ar fi el, nu inspiră încredere cetăţeanului, acel scrutin nu este bun. Dacă un scrutin nu elimină orice suspiciune, atunci din nou nu este bun. Cetăţenii României nu au încredere în sistemul electoral şi pe bună dreptate. Când schimbi un lucru din 4 în 4 ani, e firesc să se ajungă la neîncredere. Curios este că, deşi fiecare putere şi-a pregătit propria lege electorală, aproape de fiecare dată, prevederile acelei legi s-au întors ca un bumerang împotriva celor care au gândit-o şi aplicat-o. Acest adevăr ar trebui să ne pună pe toţi pe gânduri.

De fapt, a venit timpul să înţelegem că e nevoie să dăm României un sistem electoral de care să nu ne mai atingem în următorii 20 de ani. Avem nevoie de un sistem electoral stabil, credibil şi transparent.

În opinia mea, dacă acest sistem este atât de important, atunci el ar trebui să respecte câteva principii foarte simple: 1. securizarea absolută a votului cetăţenilor şi sancţionarea dură a oricărei tentative de fraudare, fizică ori morală a alegerilor; 2. crearea unei modalităţi transparente prin care cetăţeanul să poată urmări el însuşi corectitudinea votului şi sursele de finanţare ale competitorilor politici; 3. scoaterea politicului de sub influenţa economicului.

Cred că toate campaniile electorale ar trebui finanţate exclusiv din bani publici şi din cotizaţiile membrilor, cuantumul alocărilor de fonduri de la buget fiind prevăzut prin legea expresă, în mod egal tuturor partidelor, tocmai pentru a elimina orice suspiciune şi orice discriminare; această lege ar trebui să interzică orice tip de donaţie, orice favor şi facilitate oferite de firme sau alte persoane fizice ori juridice partidelor şi candidaţilor. Orice formulă de utilizare a banilor negri de către partide şi candidaţi trebuie eliminată. Probabil că sunt şi alte principii pe care un sistem electoral ar trebui să le respecte.

Vă mulţumesc.

Cristian Chirteş, deputat PNL.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Viorel Blăjuţ.

Se pregăteşte domnul deputat Constantin Adăscăliţei.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează "Avem nevoie de dialog şi de echilibru în sănătate"

Sistemul medical românesc pare a fi intrat în cea mai gravă criză de până acum. În acest moment, pe lângă subfinanţare cronică, sistemul sanitar se confruntă şi cu un grav deficit de personal. Medicii şi asistenţii medicali continuă să plece masiv din ţară. Doar în primele luni ale anului 2013 au părăsit România peste 600 de medici.

Iaşiul, centru medical de excelenţă, este printre primele oraşe afectate de acest exod. Salariile îngrozitor de mici, dar şi acţiunile de intimidare şi chiar de defăimare din ultimele luni la adresa salariaţilor din sistemul medical, venite din partea unor instituţii importante ale statului, sunt principalele motive pentru care personalul medical preferă să plece din ţară.

O situaţie atât de gravă, care poate conduce la colapsul întregului sistem medical, nu poate reclama decât măsuri excepţionale. Dar şi foarte multă înţelepciune. Din păcate, de câteva luni, asistăm la un veritabil dialog al surzilor, în care părţile implicate se plasează pe poziţii ireconciliabile.

Pe de o parte, Ministerul Sănătăţii propune o aşa-zisă reformă a sistemului sanitar, care nu ia în calcul actorul principal: medicul. Deşi merită salutată ideea introducerii pachetului minimal de servicii medicale pentru toată lumea, cine va mai derula aceste servicii dacă vom rămâne fără medici?

De cealaltă parte, medicii ameninţă cu greva generală şi cer salarii mai mari pentru personalul medial, dar şi 6% din PIB, pentru ca sistemul să funcţioneze la parametri optimi. Totuşi, nici până astăzi nu au fost propuse şi soluţii reale pentru a îndepărta găurile negre din sistem.

Pentru a evita escaladarea conflictului, este absolut necesar ca cele două tabere să ţină cont una de cealaltă şi să vină la masa negocierilor. Avem nevoie de servicii medicale pentru toată lumea, dar avem nevoie şi de salarii decente pentru toţi medicii. Un medic rezident nu poate trăi cu 200 de euro pe lună! USL să-şi respecte promisiunile făcute medicilor sau să plece!

Dacă sănătatea însăşi este armonie, echilibru şi amestec bine proporţionat al calităţilor, atunci dovediţi şi unii şi ceilalţi că aveţi calitatea de a negocia! Nu distrugeţi echilibrul incredibil de fragil al sistemului medical românesc!

Deputat Viorel Blăjuţ, Colegiul uninominal nr. 12, Circumscripţia electorală nr. 24 Iaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Constantin Adăscăliţei.

Se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică ocazionată de ediţia 2013 a Sărbătorilor Iaşiului.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuieşte pe Preacuvioasa Maica Parascheva. În Moldova este cinstită într-un mod deosebit, deoarece de mai bine de 350 ani moaştele Sfintei se păstrează la Iaşi. Jertfa creştină, viaţa neprihănită, dar şi minunile săvârşite de Sfânta Parascheva au făcut ca de-a lungul anilor dreptcredincioşii să o identifice ca un simbol al credinţei ortodoxe, devenind ocrotitoarea Iaşilor şi a întregii Moldove.

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut şi a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea pe ţărmurile Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, pe atunci capitala Imperiului Bizantin. Vieţile Sfinţilor povestesc cum de la vârsta de 10 ani a fost aleasă de Dumnezeu pentru nemărginita sa lucrare.

Moştenind o mare avere de la părinţi împreună cu fratele ei, Sfânta Parascheva împarte săracilor partea de moştenire ce i se cuvenea şi, "părăsind frumuseţea acestei lumi", se retrage în pustiu. După o viaţă monahală la Ierusalim şi pe malurile Iordanului, Sfânta se retrage pe plaiurile natale, la Epivata, unde trece în lumea celor drepţi şi este înmormântată ca o străină. Mai târziu, printr-o minune, îi sunt descoperite moaştele "neputrede şi pline de mireasmă", iar Preacuvioasa Parascheva este canonizată de timpuriu într-unul din sinoadele ecumenice.

În anul 1641 credinciosul domnitor moldovean Vasile Lupu răscumpără Sfintele Moaşte şi le aduce la Iaşi depunându-le la Sfânta Mănăstire Trei Ierarhi. Din acest moment cronicile vremii ne evocă minunile Preacuvioasei care i-au pecetluit legătura cu Iaşiul şi cu dreptcredincioşii din întreaga Moldovă. În prezent, moaştele Sfintei se găsesc în Catedrala Mitropolitană Iaşi, devenind un simbol al frăţietăţii ortodoxe şi nu mai puţin important - o "nădejde a biruinţei asupra patimilor" pentru oricare dintre pelerini.

În ultimii 15 ani, dragi prieteni, în luna octombrie, Iaşiul devine Capitala Spirituală a României. De Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva (14 octombrie) pelerinii ortodocşi din toată lumea îşi îndreaptă paşii către "Târgul Ieşilor" - reper cultural românesc, dar şi poarta estică a Uniunii Europene.

Timp de o săptămână Iaşiul îşi recapătă valenţa culturală şi spirituală, aşa cum i-a fost destinată de către mai marii vremurilor şi de binecuvântările patriarhilor.

Vin astăzi în faţa dumneavoastră, dragi colegi, dragi prieteni, să vă reamintesc că Iaşiul are porţile deschise pentru toţi românii, fie că vorbim de românii din Bucureşti, de românii din Timişoara, de cei din Chişinău sau de românii din Cernăuţi. Sărbătoarea Capitalei Spirituale a României a devenit Marea Sărbătoare a Ortodoxiei.

De la an la an, Iaşiul primeşte sutele de mii de pelerini care vin şi se închină la Racla Cuvioasei, primesc binecuvântările marilor prelaţi şi pleacă cu nădejde şi cu inima îmbărbătată. Anul acesta, la Iaşi, sunt aşteptaţi peste un milion de pelerini, iar autorităţile locale, în frunte cu primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita, alături de Înalt Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Moldovei şi al Bucovinei Teofan au pregătit un program pe măsură care ajută Iaşiul să devină Capitala Culturală Europeană în 2021. Pe data de 14 va avea loc "Seara valorilor" la Teatrul Naţional Iaşi, eveniment prin care se vor celebra elitele ieşene. În acelaşi timp, se va desfăşura şi Festivalul Internaţional de Folclor, iar în cartierele Iaşiului s-au organizat Târgul de vinuri, Târgul de blănuri şi Târgul de artizanat, precum cele din faţa Palatului Culturii.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe 14 octombrie vă invit la Iaşi pentru o întoarcere la valorile creştine româneşti şi o întoarcere la lucrurile simple care ne fac pe toţi să devenim mai buni. Totodată veţi avea ocazia să vedeţi etapele care schimbă un oraş pentru a deveni Capitală Culturală Europeană, născute dintr-o colaborare fericită a trei entităţi: administraţia locală, Patrimoniul cultural şi Biserica Ortodoxă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumim pentru invitaţie, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Se pregăteşte domnul deputat Florin-Costin Pâslaru.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Numărul foarte mare de accidente de circulaţie a determinat Guvernul Ponta să propună o modificare a Codului rutier pentru a putea micşora numărul de accidente rutiere, mai ales cele cu victime omeneşti. Proiectul a fost supus dezbaterii publice pe o perioadă de peste 30 de zile şi a fost discutat în Guvern săptămâna trecută. Concluzia a fost că trebuie aduse modificări, îmbunătăţiri pentru a avea rezultatele scontate şi pentru a ne corela cu legislaţia europeană.

Cei care au comis un accident grav sau au condus în stare de ebrietate au mers în instanţă şi aceasta le-a dat dreptul de a conduce încă un an sau doi, până la finalizarea procesului. Această situaţie nu trebuie să se mai regăsească ca prevedere legală. Orice pedeapsă primită după un an sau doi nu are efectul scontat.

Conducerea în stare de ebrietate, condusul pe contrasens, trecerea printre bariere la calea ferată şi conducerea cu peste 60 km peste viteza stabilită pe porţiunea de drum respectivă vor fi sancţionate cu amenzi de peste 9.000 de lei şi suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de doi ani. Un element nou este cazierul rutier care va face ca cei care repetă încălcarea legislaţiei rutiere într-un interval de timp stabilit, să primească sancţiuni mult mai mari.

Pentru a creşte procentul de încasare a amenzilor se are în vedere suspendarea permisului după o perioadă de 30 de zile dacă amenda nu a fost plătită şi se va menţine până la plătirea amenzii. Se va constitui un cont unic la trezorerie unde să se poată plăti din orice locaţie din ţară. Prin accesarea acestui cont poliţia va putea verifica dacă amenda a fost plătită sau nu.

Un element nou în legislaţia românească va fi acela că o alcoolemie de 0,2% nu va fi sancţionată, alcoolemia de la 0,2 la 0,5% constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă şi suspendarea carnetului, iar o alcoolemie de peste 0,5% este infracţiune şi se va întocmi dosar penal.

Principalul scop al noului Cod rutier este reducerea numărului accidentelor rutiere. Pentru aceasta va trebui să facem şi prevenţie. Să ne gândim cum putem să introducem mai multă educaţia rutieră în şcoli, să analizăm cum sunt şcolarizaţi şi instruiţi cei care urmează şcolile de şoferi şi cum sunt autorizate să funcţioneze aceste şcoli. Ce atestate, ce calificări au instructorii de la aceste şcoli şi să modificăm legislaţia în acest domeniu. Prezenţa maşinilor radar pe carosabil, la vedere, cu semnalele luminoase aprinse şi patrularea acestor maşini pe mijlocul şoselei în localităţi şi în afara acestora ar constitui alte metode de a reduce numărului de accidente de circulaţie.

Toate aceste modificări au ca scop principal o conduită preventivă în conducerea autovehiculelor, spre binele tuturor participanţilor la trafic.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Grigore Crăciunescu.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Florin-Costin Pâslaru.

Se pregăteşte doamna deputat Carmen Hărău.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Respect pentru cei care ne-au ghidat paşii în viaţă".

Dragi colegi,

În 1994, s-a inaugurat prima Zi Mondială a Educatorilor, pentru a comemora semnarea, în 1966, a recomandării făcute de UNESCO şi Organizaţia Internaţională a Muncii privind condiţiile de viaţă şi de muncă ale personalului didactic şi pentru a marca rolul pe care îl au dascălii în dezvoltarea societăţii şi necesitatea acordării condiţiilor optime pentru desfăşurarea activităţii lor didactice.

5 octombrie reprezintă o reluare cu repetiţie a lecţiei de dragoste de carte, a lecţiei de iubire şi de lumină, o lecţie a omeniei şi a visului îndrăzneţ.

În întreaga lume, această zi este sărbătorită în peste 20 de ţări, fiind consacrată personalului didactic, celor care fac educaţia - învăţători, profesori. Ziua educatorilor trebuie să fie şi mai importantă, fiindcă oriunde educaţia se face cu oameni şi pentru oameni.

Astăzi, mai mult ca oricând, blazonul Şcolii româneşti, prin succesele exponenţilor atâtor generaţii de elevi, străluceşte pe meridianele Europei Unite şi ale lumii întregi.

Ziua de 5 octombrie ar trebui să reprezinte şi un moment important de reflecţie pentru o educaţie eficientă, modernă, cu adevărat europeană. Pentru că ei, educatorii, contribuie în mod esenţial la dezvoltarea unei ţări, asigurând transmiterea de cunoştinţe. Ei joacă, de asemenea, un rol civic de mare importanţă, contribuind la păstrarea coeziunii sociale.

Este binecunoscut faptul că viitorul unei societăţi depinde şi de sistemul de educaţie pe care îl are. Cerem performanţe, dar atâta timp cât investiţiile financiare, infrastructura materială şi condiţiile de muncă vor continua să fie inferioare celor pe care le au toţi cei asemenea lor din statele membre ale UE nu putem avea astfel de aşteptări fără ca statul român să nu manifeste un interes faţă de acest deziderat. Doar astfel educaţia din România poate să devină resortul declanşator al energiilor naţionale, ocupând locul pe care îl merită în cadrul marii familii europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe doamna deputat Carmen Hărău.

Se pregăteşte ultimul vorbitor de astăzi din şedinţa dedicată declaraţiilor politice, domnul Roman Gheorghe.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Avem în stradă, de câteva săptămâni bune, zeci de mii de cetăţeni, în marea lor majoritate tineri, şi nu e cazul să ne obişnuim cu ei în stradă şi să se obişnuiască ei să stea în stradă, fără ca măcar să facem o analiză a ceea ce îi mână în luptă, ca să spun aşa, şi să constatăm că există o componentă importantă a unor anarhişti, oameni pe care noi nu-i putem aduce la vot, nu i-am putut aduce la vot şi nici nu vom putea să-i aducem la vot, atâta vreme cât defilăm în campania electorală cu nişte obiective şi mai pe urmă facem cu totul şi cu totul altceva, proiectul Roşia Montană fiind ultimul celebru proiect.

Am defilat în campania electorală împotriva acestui proiect şi acum pare că ne face cu ochiul, ceea ce nu-i corect faţă de oamenii care ne-au votat.

Dar vreau să vă atrag atenţia asupra altui lucru de acest tip. Un grup de tineri, un grup important de tineri din municipiul Hunedoara s-a mobilizat mai acum vreo două săptămâni şi a pornit pe autostrada care ajunge aproape, lângă municipiul Hunedoara, în Orăştie, cu plăci de semnalizare a municipiului. Aşa, de capul lor, cu plăci făcute de capul lor, făcute pe cheltuiala lor, şi au dat de lucru structurilor de pază şi celor de la Ministerul Transporturilor, care au trebuit să coboare şi să dea la o parte semnalizările municipiului Hunedoara făcute pe autostradă de tinerii aceştia, de capul lor, tineri care fac parte din categoria celor pe care-i avem în stradă în fiecare weekend de câteva săptămâni.

Copiii aceştia sunt supăraţi pe lentoarea cu care deputatul din municipiul lor, subsemnata, rezolvă sau, mă rog, încearcă să rezolve problema semnalizării municipiului Hunedoara pe DN 7, DN 66 şi autostrada care vine către noi.

Stimaţi colegi,

Am ajuns în judeţul Hunedoara ca municipiul să fie tratat ca şi când n-ar mai exista, datorită sau din pricina faptului că este foarte aproape geografic de Deva, aproape nu mai încape pe hartă. DN 7, DN 66 şi autostrada nu mai semnalizează municipiul Hunedoara. La întrebarea făcută domnului ministru Şova mi se răspunde că autostrada n-are ieşire spre Hunedoara, deci nu va fi semnalizată. Îi mulţumesc totuşi pentru soluţia de a fi aşezat în proximitatea Hunedoarei, în sensul giratoriu de la Orăştie şi în Haţeg, două astfel de semnalizări.

Am ajuns, stimaţi colegi, să fim trataţi, noi, judeţul Hunedoara ca, bunăoară, judeţul Mehedinţi, cu capitală la Turnu Severin, dar fără să aibă localitate Mehedinţi, judeţul Bihor cu capitală la Oradea, fără să aibă localitatea Bihor, judeţul Gorj cu capitală la Târgu-Jiu şi lista poate continua. Sau şi mai rău, de către cei care au făcut geografie şi şcoală un picuţ pe un genunchi, aşa, ca judeţul Deva, cu capitală la Deva. Este nedrept pentru municipiul Hunedoara, este contraproductiv pentru turiştii care abia şi abia ne găsesc să viziteze Castelul Hunedoarei.

Din acest motiv, de la această tribună, doresc să-i mulţumesc în mod special ministrului Maria Grapini pe care-l consider unul dintre cei mai buni miniştrii ai Guvernului Ponta, lucru la care contribuie fără discuţie experienţa Domniei Sale de fabricant de textile, aşa cum a numit-o, sper, cu consideraţie, domnul ministru Ponta, care a creat vizibilitate castelului Hunedoarei pentru prima oară în 23 de ani.

Dar avem nevoie, eu am nevoie ca deputat USL, de colegii mei USL, ca să recuperăm timpul pierdut al municipiului Hunedoara în beneficiul întregii ţări, nu doar al municipiului sau al judeţului nostru.

Vă mulţumesc respectuos.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Invit ultimul vorbitor la tribună, pe domnul deputat Roman Gheorghe.

Domnul Gheorghe Roman:

Bună ziua!

O să fiu foarte scurt, domnule preşedinte.

Aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.

Situaţia câinilor comunitari, după cum bine ştiţi, a constituit un subiect foarte mediatizat, mult disputat, antrenând totodată o serie de controverse, care au avut şi cred că au în continuare consecinţe directe asupra mediului social, generând reacţii diverse din partea societăţii civile.

Deşi sunt un mare iubitor de animale şi oricât de mult aş dori să fiu imparţial în faţa acestei situaţii, nu pot însă să fiu indiferent. Soluţia în situaţia de faţă este foarte clară: necesitatea de a elibera străzile de maidanezi pentru a oferi siguranţă cetăţenilor. Personal eu cred că s-a creat o impresie falsă în ceea ce priveşte termenul de "iubitor de animale", fiind privit, mai degrabă, într-un sens peiorativ.

Un iubitor de animale trebuie să îşi asume responsabilitatea creşterii şi îngrijirii acestora. Sub pretextul termenului de "iubitor de animale", a existat o categorie foarte puternică, dar restrânsă, care prin sterilizări, adăposturi, a avut un interes ca problema maidanezilor să fie rezolvată în scopul obţinerii mai multor fonduri.

OUG nr. 155/2001 privind aprobarea Programului de gestionare a câinilor fără stăpân, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, nu face altceva decât să ofere un cadru legal, dând administraţiilor locale posibilităţi legale de soluţionare şi gestionare a câinilor comunitari. Responsabilitatea în situaţia de faţă revine în primul rând primarilor şi consilierilor locali, care, în funcţie de bugetul local, vor avea cadrul legal de a opta pentru variantele propuse de lege.

Important de reţinut este faptul că această lege nu obligă autorităţile locale la eutanasierea acestor animale, ci oferă o alternativă legală a acestei măsuri.

Vă mulţumesc.

Deputat Roman Gheorghe, Sibiu.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Înainte de a închide şedinţa, am să dau citire listei cu deputaţii care au depus astăzi declaraţii politice în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Ioan Stan, Florin Tătaru, Florin Buicu, Marian Neacşu, Violeta Tudorie, Daniel Bărbulescu, Ion Călin, Toader Dima, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Vasile Mocanu, Neculai Răţoi, Manuela Mitrea, Ovidiu-Cristian Iane, Scarlat Iriza, Ion Mocioalcă, Alin Petrache, Ion Bălan, Ioan Vulpescu, Petre Petrescu, Marian Enache, Natalia Intotero, Simona Bucura-Oprescu, Iuliu Nosa, Ioan Munteanu, Tamara Ciofu, Cătălina Ştefănescu, Vlad-Alexandru Cosma, Cornel Itu, Dan Tudorache, Marian Ghiveciu, Ciprian Nica, Mihai Weber, Rodica Nassar, Florin Iordache, Cătălin Tiuch, Aurelia Cristea.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Ştefan-Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai-Aurel Donţu, Mihai Lupu, Ioan Cupşa, Gigel Ştirbu, Mircea Dolha, Dorinel Ursărescu, Erland Cocei, Titi Holban, Nini Săpunaru, Marin Anton, Sorin Teju, Anton Doboş, Alina-Ştefania Gorghiu, Raluca Ispir, Florin Alexe, Hubert Ştefan Thuma, Daniel Iane, Raluca Surdu, Adrian Oros, Costel Şoptică.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: Vasile Iliuţă, Florin Popescu, Camelia-Margareta Bogdănici, Claudia Boghicevici, Ştefan Stoica, Liviu Laza-Matiuţa, Iulian Vladu, Florin Gheorghe, Tinel Gheorghe, Raluca Turcan, George Ionescu, Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Maria Dragomir, Mihai Deaconu, Ioana Dumitru.

Din partea Grupului parlamentar al PC: Liviu-Bogdan Ciucă, Ion Diniţă, Andrei Claudiu Tănăsescu, Constantin Avram, Aurelian Ionescu şi Ovidiu Raeţchi.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la grupul parlamentar, domnul Aurelian Mihai.

Şi din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, Amet Varol şi Adrian Merka.

Cu acestea, declar şedinţa dedicată declaraţiilor politice închisă.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Ioan Munteanu:

"Unde sunt vremurile de altădată?"

"Dar ce ştie lumea despre bogăţiile arhitecturale şi artistice din România? De ce nu vin turiştii aici să se bucure de frumuseţea monumentelor bizantine, aşa cum se duc să vadă moscheile din Istanbul, de exemplu? De ce atât de puţini oameni au vizitat şi au povestit despre aceste locuri minunate ce înglobează atâta istorie şi legendă? Simt ca însuşi poporul român este prea puţin conştient de valorile pecare le are...’’

Aşa începea un articol scris de către gazetarii de la National Geographic, în urmă cu aproape 80 de ani. Peste 120 de pagini din această prestigioasă publicaţie au fost rezervate "României vrăjite", "perlă a Europei de Est", "o ţară plină de culori, de obiceiuri străbune, cu o ospitalitate rar întâlnită şi cu peisaje de mare frumuseţe"...

Echipa americană a petrecut mai multe luni în România, timp în care a vizitat mănăstirile din Nordul Moldovei, Bucureştiul, oraşele din Transilvania, Valea Oltului, apoi Constanţa şi Balcic. Este de remarcat încântarea cu care ziariştii privesc lumea românească, fie că este vorba de obiceiuri, istorie, civilizaţie sau de priveliştile minunate de prin locurile colindate.

Bucureştiul acelor vremuri era un oraş vesel, cosmopolit, deseori numit "«micul Paris» din Balcani": "Străzile oraşului sunt pline de femei frumoase şi îmbrăcate cu mult bun gust, ofiţerii strălucesc în uniformele lor, restaurantele şi cafenelele sunt aproape tot timpul pline, iar muzica bună umple străzile capitalei până noaptea târziu".

Comentariile despre muzica româneasca le oferă ocazia să aducă în prim-plan figura compozitorului George Enescu: "Am ascultat o melodie fascinantă, compusă de un muzician român foarte popular şi care poate rivaliza cu oricare din lume. Îl cheamă Enescu, compozitor şi violonist, ce este aşteptat în multe oraşe din Europaşi din America, dar care îi încântă pe bucureşteni cu concertele sale în fiecare an"

"România este una dintre ţările cu cea mai ridicată producţie de petrol din lume, fiind întrecută în 1932 doar de SUA, Uniunea Sovietică şi Venezuela. Mii de barili de petrol sunt încărcaţi şi trimişi spre export din Constanţa, Galaţi si Brăila". Principalele pieţe de desfacere pentru petrol erau Turcia, Egipt şi porturile mediteraneene. Din Constanţa se livrau şi cantităţi mari de grâne către ţările din Vest.

Pescarii plecau în zorii zilei şi se întorceau seara cu bărcile pline de peşti. "Pe sezon sunt prinse circa 18.000 de kilograme de peşte, dintre care circa 5.000 kg sunt sturioni care oferă caviar la un preţ foarte ridicat".

România era una dintre puţinele ţări din Europa unde ţăranii purtau în mod curent haine populare. "Ţăranii români sunt întotdeauna extrem de plăcuţi. Tot timpul politicoşi, veseli, muncesc mult, deşi deseori ineficient. Muncesc mult în pădure şi pe câmpii, pe ogoare, dar într-o manieră primitivă, folosind uneltele strămoşilor lor".

Unde au dispărut petrolul şi sturionii, şi grânele care nu mai încăpeau în hambare, şi lumea elegantă, ţăranii veseli şi muzica bună din restaurante? Dacă n-ar fi aceste mărturii entuziaste despre România interbelică, n-ai crede că e vorba despre ţara noastră, despre oamenii săraci şi disperaţi care nu mai ştiu ce înseamnă speranţa şi bucuria. Din păcate, s-a ajuns la o degradare fără precedent a vieţii oamenilor, dar şi a imaginii României în lume.

Când se va mai putea vorbi despre ţara noastră aşa cum au scris gazetarii americani în 1934? Greu de spus. Dar, cu siguranţă, vor fi din nou aprecieri favorabile atunci când în fruntea ţării se vor afla adevăraţi bărbaţi de stat, capabili de sacrificii pentru binele celor mulţi.

Domnul Adrian Gurzău:

"Stabilitatea USL este la cheremul baronilor locali. Din păcateşi stabilitatea României"

Problemele USL vin de la banii din teritoriile ocupate de către baronii locali. Cumşi în folosul cui se sifonează banii publici sunt fisurile care distrug alianţa de la centru, pornind de la neînţelegerile din teritoriu. În demonstrarea celor afirmate, vă recomand ca lectură "Monitorul Oficial". Cititşi corelat cu baza de date a achiziţiilor publice vă veţi face o idee despre nivelul căpuşării bugetelor statului. Domeniile cel mai des căpuşate sunt, în ordinea dimensiunilor hoţiei: sănătatea - cu 50-60% din achiziţiile publice, energiaşi domeniul transporturilorşi al infrastructurii.

Ceea ce am constatat, personal, este faptul că, la nivel localşi judeţean (baronii), există cel puţin 3.000 de firme care prosperă numai din aceste bugete. La nivel naţional "fac legea" prin bugete cam 200 de firme. Nuştiu câte dintre acestea nu au nicio legătură cu partidele politiceşi cu politicienii care le conduc la nivel central sau local, oricum, legăturile sunt transpartinice. Ar mai fi de spus faptul că o mare parte dintre licitaţii sunt aranjate cu luni de zile înainte de publicarea lor, iar căpuşarea bugetelor se face aproape frăţeşte, sub atenta oblăduire a baronilor locali.

De aceea nu este de mirare că orice interferenţă în modul în care-şi administrează aceşti baroni bugetele va fi întâmpinată cu rebeliuneşi ameninţări. Amintiţi-vă ce larmă a fost în primăvara acestui an când ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea, le-a solicitat autorităţilor locale să-şi plătească cu prioritate arieratele. Liderii din teritoriu s-au deplasat la Bucureşti să tranşeze problema direct cu Victor Ponta. Lui Victor Ponta i s-a transmis sec ordinul: ministrul Voinea să ia măsurile cerute, altfel va fi schimbat. Adică să nu se mai amestece în modul în care cheltuiesc baronii locali bugetele, altfel zboară. În fond, şefii judeţeni ai USL trebuiau să respecte angajamentele pe careşi le-au asumat faţă de sponsori în timpul campaniilor electorale.

Fiţi atenţi la îndatorările consiliilor judeţene. Mai ales că prin descentralizare, care se va face cumva, cândva, să sperăm că onestşi în interesul locuitorilor regiunilor, vor creşte obligaţiile de plată ale autorităţilor locale. Aceasta este certitudinea. Incertă rămâne creşterea veniturilor, mai ales când această guvernare operează economic doar prin creştereaşi diversificarea taxelorşi impozitelor, nu prin relaxare fiscalăşi crearea unui mediu sănătos de afaceri. Oricum, descentralizarea va fi o fereastră de afaceri pentru acele autorităţi locale oneste, puse în slujba cetăţeanului. Astfel de autorităţi vor fi capabile să atragă investitori, astfel de zone o vor duce mai bine decât celelalte, căci investiţiile vor fi făcute doar dacă investitorii vor beneficia de condiţii decente.

Sunt convins că zone conduse de către combinagii, gen Mazăre, Oprişan, Dragnea, vor fi ocolite. Sunt convins că investitorii serioşi au la dispoziţie o hartă a percepţiei corupţieişiştiu să ocolească zonele cu combinagii.

Aşa vom asista la o deşteptare economică a populaţiei - prin compararea stării de bine din zonele cu autorităţi locale oneste, faţă de cele în care autorităţile îl încarcă pe investitor şi cu povara propriilor buzunare.

Până la descentralizareşi regionalizare, asistăm la războiul baronilor locali ai USL cu bunăstarea României.

Domnul Adrian Gurzău:

"Asaltul politicienilor împotriva justiţiei trebuie să înceteze!" Solicit public ca inspecţia judiciară să facă un control amănunţit asupra abuzului de legalitate săvârşit de către Tiberiu Niţu, procuror general al României.

Încetarea bruscă a delegării procurorului Lucian Papici este un abuz făcut asupra legii îninteresul personal al lui Liviu Dragnea. Telepremierul Victor-Viorel Ponta s-a făcut preş în faţa baronului de Teleorman, Liviu Dragnea, iar Tiberiu Niţu, căruia în sistem i se mai spuneşi "NUPu", a fost grăjdanul premierului plagiatorşi mitoman. Din punct de vedere legal puteau invoca normeşi tertipuri să facă ceea ce au făcut, dar au forţat legea.

Specialiştii în drept consultaţi suntşi ei de acord că Tiberiu Niţu a săvârşit un abuz de legalitate întrerupând delegarea lui Lucian Papici pentru funcţia de şef al Secţiei Anticorupţie, din cadrul DNA, şi a adjunctei sale, Mariana Alexandru, deoarece nu s-a consultat cu şeful instituţiei, Laura Codruţa Kövesi, aşa cum prevede regulamentul de funcţionare al instituţiei. Consultarea lui Tiberiu Niţu cu şeful DNA era obligatorie, deoarece Papici şi Alexandru au fost delegaţi pe funcţie de acelaşi procuror general Niţu, în urma consultărilor cu Kövesi, pentru o perioadă de trei luni. Potrivit normelor, un şef de secţie, fie el şi cu delegaţie, nu poate fi înlăturat fără argumente solide de genul "a săvârşit infracţiuni sau nu îşi face treaba", ceea ce nu este cazul în privinţa lui Papici şi Alexandru.

Tiberiu Niţu nu a respectat dispoziţiile art.8 lit.c) din Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aprobat prin Ordinul nr. 2184/C/2006 al Ministrului Justiţiei, publicat în Monitorul Oficial nr. 852 din 17 octombrie 2006: "procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie îndeplineşte următoarele atribuţii: 1. recomandă procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţieşi Justiţie delegarea procurorilor la Direcţia Naţională Anticorupţie".Şefa DNA, Laura Codruţa Kövesi, a declarat oficial: "Pentru delegarea procurorilor Bendeac Iuliana şi Cerbu Ioan Viorel nu a fost solicitată, în prealabil, recomandarea prevăzută expres de dispoziţiile menţionate".

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Absorbţia fondurilor europene s-a triplat în guvernarea USL. Am luat peste 6 miliarde de euro de la UE"

Absorbţia fondurilor structurale şi de coeziune a devenit, de la intrareaRomâniei în 2007 în Uniunea Europeană, unul dintre principalele subiecte din dezbaterea publică. Din păcate, însă, mult timp, fondurile europene au rămas doar temă de dispută politică şi de acuze reciproce între putere şi opoziţie. Mă bucur să pot anunţa că, odată cu venirea Uniunii Social-Liberale la guvernare, situaţia s-a îmbunătăţit de o manieră incredibilă: de unde în 5 ani şi jumătate s-au absorbit 7% din banii avuţi la dispoziţie, în puţin peste un an s-a ajuns la 23,77% din alocările Uniunii Europene. În fapt, lucrurile stau chiar mai bine, România primind de la UE 6,18 miliarde de euro, adică 32,17% din banii avuţi la dispoziţie, iar plăţile către beneficiari însumează chiar 6,65 miliarde de euro.

Acest salt calitativ major a avut două motive. Pe de o parte, efortul Guvernului Ponta de a reporni toate programele sectoriale blocate de Comisia Europeană, ca urmare a neregulilor înregistrate în perioada 2009-2011, în timpul guvernării Boc-PDL. Pe de altă parte, anul 2013 a adus după sine alocări bugetare semnificativ mai mari (cu aproximativ 33% mai consistente decât 2012) pentru cofinanţarea acestor programe europene. Aşa se face că în acest an România a primit de la Bruxelles mai bine de două miliarde de euro direct.

Perspectivele sunt şi ele foarte bune. Şi asta pentru că au fost aprobate 13.711 proiecte care însumează 32,2 miliarde de euro, partea UE fiind de 19,2 miliarde de euro. Asta înseamnă că acoperim 100% fondurile europene destinate exerciţiului bugetar 2007-2013. Dacă luăm în considerare faptul că la Consiliul European din februarie 2013 s-a luat decizia prelungirii cu un an a datei până la care trebuie implementate proiectele cu fonduri structurale şi de coeziune, de la regula N+2 la N+3, avem toate şansele ca, până în 31 decembrie 2016 (data limită pentru implementarea proiectelor), să ne apropiem de o absorbţie de 100%. Practic, aşteptările noastre sunt ca, datorită muncii titanice şi a viziunii Guvernului Ponta, să ajungem de la 7% la o absorbţie totală. Ar fi o performanţă unică şi dovada peremptorie a faptului că avem un Executiv performant.

Singurul minus care persistăşi înacest moment este faptul că Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice este încă blocat. Am încredere deopotrivă în responsabilii de la Ministerul Fondurilor Europene, cât şi în cei de la Ministerul Economiei (care se ocupă acum de gestionarea programului) că situaţia va fi rezolvată chiar din luna octombrie a acestui an. De altfel, semnalele venite dinspre Bruxelles sunt cât se poate de pozitive.

În logica datelor prezentate în această declaraţie politică, mă văd în posturade a-i felicita deopotrivă pe ministrul Eugen Teodorovici, dar şi pe premierul Ponta. Au făcut o echipă excelentă împreună şi reuşesc să genereze progres pentru România. Faptul că îşi dau seama că banii europeni pot aduce creşterea calităţii vieţii românilor, reprezintă deja un salt calitativ însemnat faţă de lipsa de interes de care au dat dovadă Guvernele PDL.

Am încredere că, pornind pe o fundaţie sănătoasă, exerciţiul bugetar 2014-2020 al Uniunii Europene nu va mai genera aceleaşi sincope, precum cel în care ne aflăm acum. Mă aştept la mai puţine blocaje şi nereguli şi o mult mai bună absorbţie de la început a banilor comunitari. Dacă suprapunem lucrări din exerciţiul bugetar 2007-2013 cu cel viitor, vom putea genera o creştere economică extrem de consistentă. Cred că 2014-2016 poate aduce un plus de 3-4 miliarde anual (2% - 2,5% din PIB) numai din fonduri structurale şi de coeziune.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, economia României a crescut în primul semestru din 2013 cu 1,8%, faţă de perioada similară din 2012, totalizând 267,8 miliarde lei pe serie brută, iar în trimestrul II din acest an a înregistrat o creştere cu 1,5%, faţă de aceeaşi perioadă din 2012, totalizând 146,9 miliarde lei.

INS precizează că din punctul de vedere al formării PIB, în semestrul I 2013, nu s-au înregistrat modificări ale contribuţiei la creşterea PIB între cele două estimări.

Iată că măsurile luate pânăîn prezent de Guvernul Ponta au pus România pe un făgaş normal. Mai sunt într-adevăr multe de făcut, însă lucrurile sunt pe drumul cel drept.

Guvernul Ponta s-a angajat că va reduce gradual fiscalitateapentru a înlătura din povara fiscală de pe umerii contribuabililor corecţi.

După ce, ca proiect-pilot, a fost redus TVA la 9%, la pâine, Guvernul Ponta analizează reducerea TVA şi la alte produse de bază. Ţinta principală în 2014 este reducerea CAS cu 3 puncte procentuale la angajator, asociată cu o creştere mică a salariului minim sau creşterea bazei salariale nesupuse impozitării.

Pentru a continua acest trend ascendent, Guvernul va asigura creşterea transparenţei şi a eficienţei cheltuirii banului public şi va creşte calitatea serviciilor publice. De asemenea, va propune o schema de ajutor de stat care să ajute IMM-urile să obţină capital de lucru necesar dezvoltării activităţii.

De asemenea, un rol important în această creştere l-a jucat şi reducerea birocraţiei fiscale. A fost continuat procesul privind reducerea numărului de taxe plătite de o companie. Raportul Doing Business 2013 realizat de Banca Mondială a arătat că numărul de taxe a fost redus de la 113 plăţi pe an în 2012 la 41 plăţi în 2013. Totodată, timpul cheltuit pentru plata taxelor pe an s-a redus de la 222 ore la 216 ore, lucru care poate fi încă îmbunătăţit.

Iată că rezultatele unei munci susţinute de către Guvernul Ponta nu întârzie să apară, fapt demonstrat şi de statisticile INS prezentate mai sus.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Promovarea de politici publice pentru rezolvarea deficitului de medici"

În prezent, potrivit datelor Colegiului Medicilor din România, în spitalele dinţară lucrează aproape 21.000 de medici, iar 27 de judeţe dinţară au unităţi sanitare care funcţionează fără acoperire medicală pentru toate specialităţile.

În ultimii cinci ani, 14.000 de medici au plecat dinţară. Statul a pierdut astfel o investiţie de 3,5 miliarde de euro. Una din problemele principale cu care se confruntă statul român este lipsa acută de personal din sistemul medical. Conform unui raport al Ministerului Sănătăţii, avem doar jumătate din numărul necesar de medici.

Pe de altă parte, un alt aspect îngrijorător pe termen lung se referăşi la vârsta medicilor angajaţi în sistem. În prezent, 33% dintre medicii români au vârste de peste 50 de ani, 30% vârste cuprinse între 40şi 50 de anişi doar 29% au vârste între 30şi 40 de ani. Acest fapt este cu atât mai îngrijorător cu cât esteşi dublat de migraţia masivă a tinerilor medici cătreţări ca: Franţa, Belgia, Germania sau Marea Britanie, aspect care ne face să privim cu descurajare viitorul sistemului medical din România, fără o intervenţie serioasă din partea statului.

Migraţia inteligenţei din România, în special din rândul tinerilor, ne-a pus în situaţia unui deficit de oameni valoroşi care ar putea contribui pe termen mediuşi lung la creşterea economieişi nivelului de trai din România.

În acest sens consider important să ne concentrăm pe elaborarea de politici publice şi pe modificarea legislaţiei care să conducă la facilitarea accesului tinerilor absolvenţi angajaţi în domeniul medical la programe de formare, cursuri şi conferinţe de specialitate prin acoperirea unui procent de 50% din cheltuielile legate de taxe de participareşi transport.

De asemenea, consider cămedicii pot fi încurajaţi să rămână înţară prin reducerea fiscalizării, după modelul sprijinului acordat pentru specialiştii IT.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vehicule de campanie?"

600 de microbuze a peste 28.000 de euro bucata vor fi achiziţionate în această toamnă. 17 milioane de euro sunt cheltuite dintr-o suflare, deşi în acest moment blocarea posturilor din administraţia publică locală va face ca primăriile comunelor, unde vor ajunge microbuzele destinate transportului elevilor la şcoală, să caute luni de zile modalităţi de angajare a unui şofer.

Lăudabil, însă acest scenariu ne reaminteşte de achiziţionarea de ambulanţe SMURD, la sute de mii de euro bucata, ce au fost date primăriilor, care nu aveau bani să plătească personalul, şi de microbuzele ce plimbau alegătorii în campania electorală... Iar acum unul din patru primari va avea mijloacele necesare de a-şi duce şi mai uşor mandatul la îndeplinire.

Sper doar ca microbuzele să nu aibă soarta ambulanţelor, ce au ruginit prin vreun şopron sau au cărat cartofi la piaţă, şi să transporte cât mai rapid doar elevii la şcoală.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Aberaţie de 0,2‰"

E o ruşine! Ca să distragă atenţia mediatică de la amenzile mari, Guvernul propune drept compensaţie tolerarea consumului de alcool. Conform regulii că nu contează cine ne omoară, bani să iasă şi teşchereaua să fie plină pentru caracatiţa de partid, copilotul zilei declama măsuri electorale, dar ne înfige cuţitul în cauciucuri când vine vorba de amenzi.

Realitatea este că se menţine prevederea de suspendarea a permisului dacă nu plăteşti amenda în 30 de zile.

Mulţumim din inimă partidului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Copiii din Vaslui - extremă urgenţă"

În fiecare zi cel puţin un copil din Vaslui a ajuns obiectul anchetei sociale pentru că ar fi fost neglijat, exploatat sau abuzat. În doar şase luni numărul lor a ajuns la 211, dar numărul cazurilor sesizate este mult mai mare. Ele sunt doar partea vizibilă a suferinţei unor copii uitaţi chiar de cei care le-au dat viaţă, dar şi de statul român.

Statistica neagră arată 140 de copii neglijaţi, 37 abuzaţi fizic, 23 psihic şi alţi 8 sexual, iar cel puţin 3 au fost forţaţi să comită infracţiuni.

Neglijarea şi abandonul domină clasamentul acestor situaţii nedorite şi sunt cel mai frecvent legate de condiţiile socio-economice dificile, precum plecarea părinţilor la muncă în străinătate.

Este îngrijorător că numărul total al abuzurilor de orice fel a crescut cu 30% doar într-un singur an, iar 80 de copii au necesitat deja instituţionalizare.

Societatea românească e bolnavă. În timp ce statul cumpără avioane pentru preşedinţi, copiii sunt lăsaţi cu alocaţii de mizerie şi fără posibilitatea de a fi adoptaţi fără avizul părinţilor biologici.

Vă reamintesc că legea mea privind creşterea alocaţiilor la 200 de lei s-a lovit de lipsa de susţinere a unei femei şi mame care consideră că e mai important să respecţi voinţa liderului de partid pentru a fi ministru.

Am găsit şi soluţiile legislative pentru a scurta calvarul acestor copii şi a le găsi locul în familii care vor să îi adopte, dar atât timp cât somnul raţiunii guvernanţilor naşte monştri, copiii din Vaslui vor fi o urgenţă extremă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Corigenţi la educaţie sexuală"

Lipsa educaţiei pentru sănătate ne duce pe primul loc în Europa, într-un top al BTS (boli cu transmisie sexuală).

România are cei mai mulţi bolnavi de sifilisdin Europa şi nu vorbim de unul de doi, ci de un milion. Incidenţa de 11 cazuri la 100.000 de locuitori ne situează la dublul mediei europene, iar într-un singur an incidenţa a crescut cu 30%. Chiar şi aşa, situaţia este subevaluată prin neraportare pentru că există discordanţe între incidenţa sifilisului şi cea a altor BTS.

Există o raportare zonală dependentă de nivel socio-economic şi acces la educaţie, cei mai afectaţi fiind tinerii de 20-34 de ani din zonele sărace şi de graniţe. Punctele fierbinţi pe harta BTS, cu incidenţe ce ajung şi la 25 de cazuri la 100.000 de locuitori, sunt Teleormanul, Vasluiul şi Bacăul, dar incidenţa este crescută şi în Constanţa, Galaţi, Arad şi Satu-Mare.

Introducerea educaţiei pentru sănătate ca materie în instituţiile de învăţământ ar asigura, implicit, şi normele referitoare la sănătatea reproducerii şi ar corecta fără costuri semnificative aceste probleme.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"În şcolile din Vaslui urmează sărăcie lucie şi frig"

Până şi reprezentanţii puterii locale din Vaslui sunt nevoiţi să arate că judeţul lipseşte de pe harta USL.

Cu o majoritate parlamentară de 70%, cu primari şi preşedinte de consiliu judeţean, cu un Grup parlamentar USL, format din 11 deputaţi şi senatori, Vasluiul a primit mai puţini bani pentru comune decât atunci când era în opoziţie.

Aşa că promisiunile edililor de a asigura condiţii şi salarii în grădiniţe, şcoli şi dispensare au rămas doar promisiuni, iar mai multe unităţi şcolare din comunele vasluiene - Roşieşti, Ghergheşti, Griviţa şi Voineşti, sau din oraşul Negreşti - nu au lemne pentru anul şcolar 2013-2014.

Ca şi cum nu era suficient că suntem judeţul cu cei mai mulţi şomeri, USL ne anunţă că în această iarnă în şcolile din Vaslui urmează sărăcie lucie şi frig.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ministrul protecţiei sociale?!"

Am aflat cu stupoare că ministrul muncii şi protecţiei sociale nu susţine Proiectul meu de Lege ce prevede creşterea alocaţiilor pentru copiii României la 200 de lei.

Pentru cei care nu cred acest lucru îmi permit să o citez pe doamna ministru "Clar, nu susţin această propunere pentru că nu există fonduri. O să merg în Parlament şi o să susţin acest lucru. Am putea să dăm şi mii de lei, dar am spus foarte clar că majorarea alocaţiei cu un leu înseamnă patru milioane de lei lunar."

Mai ţineţi minte, doamnă, ce strigăte erau atunci când eraţi în opoziţie şi cum plângeaţi de mila copilaşilor şi mămicuţelor? Sau aţi uitat? Când e vorba să daţi, nu mai ţineţi minte, când e vorba să luaţi, vă amintiţi instantaneu că nu sunt bani şi puneţi rând pe rând în practică toate măsurile de coşmar ale precedentei guvernări. Pentru avioane, limuzine, dejunuri cu rugăciune, deplasări, excursii in corpore în ţări exotice - şi câte şi mai câte pentru confortul şi desfătarea politicienilor - sunt totdeauna bani, dar pentru copii nu sunteţi dispuşi să daţi nici măcar un leu.

Nu este permis unui ministru al muncii şi protecţiei sociale să facă asemenea afirmaţii.

Aşa cum sunt bani pentru a cumpăra avioane pentru demnitari şi pentru salariile enorme a celor plasaţi politic în instituţii guvernamentale, aşa trebuie să fie şi bani pentru copii.

În schimb se vine cu o nouă aberaţie. Discriminarea copiilor în funcţie de numărul de copii din fiecare casă, ca şi cum nu ar fi posibil ca un copil singur la părinţi să fie la fel de sărac ca cei dintr-o familie cu patru sau cinci copii.

Copiii trebuie să aibă drepturi egale în privinţa alocaţiei! Şi pentru că e la modă să ne raportăm la ţări europene, vedem, oricând, cu uşurinţă, că ele alocă 250 de euro în fiecare lună pentru fiecare copil.

Suntem un stat cu mulţi oameni săraci şi cu o populaţie îmbătrânită şi ar trebui să ne îngrijoreze şi să ne preocupe atât creşterea numărului de copii, care vor fi viitorul ţării, cât şi găsirea de soluţii pentru a-i ajuta mai mult pe copiii din familiile sărace, pentru că cei 42 de lei sunt insuficienţi.

Mai dă-le 100 de lei, ca Elena Ceauşescu, şi, cine ştie, poate treceţi iarna asta. Voi, cei care ne-aţi minţit şi ne-aţi luat ţara, cu puţin noroc vă schimbaţi limuzinele la primăvară.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Toleranţă zero pentru alcool"

În timp ce parlamentarii sunt veşnic în vacanţă, viaţa noastră este pusă în pericol. Nu cred că vom avea curând autostrăzi, dar putem interveni prin măsuri de prevenţie acolo unde este posibil.

Mă întreb doar ce măsuri ar lua Guvernul dacă în fiecare judeţ ar fi cinci potenţiali criminali lăsaţi în libertate. Ce desfăşurare de forţe ar fi pusă în acţiune, în condiţiile în care 3.500 de şoferi au fost depistaţi cu alcoolemii de peste 2g‰? De ce astfel de măsuri se lasă aşteptate?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Statistica sărăciei"

Patru din zece români trăiesc la limita sărăciei, iar aproape jumătate, mai exact 42%, consideră că e prea scump să trăieşti în România şi că veniturile sunt prea mici.

Nivelul de trai a intrat, în ultimii doi ani, pe o pantă descendentă, aşa că 14% din români nu au mijloacele de a-şi asigura traiul zilnic, iar strictul necesar e doar un vis pentru alţi 30%.

80% urmăresc cu atenţie bugetul familiei şi chiar dacă 14% au evidenţa scrisă a veniturilor şi cheltuielilor, dificultăţile de a se încadra în salariu îi afectează pe 56% din români.

Numărul celor care reuşesc să achiziţioneze tot ce le trebuie aproape că s-a înjumătăţit, ajungând la doar 2,7%, faţă de cei 4,8%.

După recentele afirmaţii ale reprezentanţilor puterii constatăm că există două Românii: cea a oligarhiei, puternicilor zilei, în care totul este roz, şi România noastră fără şcoli, spitale, drumuri şi afectată de lipsa locurilor de muncă, venituri mici şi noi taxe şi scumpiri.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un elicopter pentru premier"

Vestea că premierul ar participa la raliu i-a băgat în viteză pe unii. Protejaţii spărgătorilor de mitinguri au solicitat de urgenţă un elicopter destinat exclusiv derapajelor guvernamentale. Ce mai contează că ieşenii aşteaptă cu zecile de ore în condiţii insalubre sau cozi infernale pentru o banală radiografie, sau repetarea de zeci de ori pe zi a morţii domnului Lăzărescu, cu vieţi amputate prin plimbarea pacienţilor între spitalele ieşene? Nu are nicio importanţă blocarea posturilor la Institutul de Oncologie sau tăierea salariilor de la urgenţă şi nici soarta rezidenţilor sau asistenţilor plătiţi cu salarii de mizerie. Nu au nicio tresărire în faţa închiderii Institutului Cantacuzino sau faptul că nici azi Iaşiul nu are spitalul de urgenţă pe care merită să-l aibă.

Vor aduce un elicopter pentru premier, pentru că după ce ne-a păcălit îi este frică. Îi este frică să se trateze în spitalele din Iaşi, dar îi este şi mai frică că îi vom cere socoteală, pentru că la Iaşi un Guvern cu trei miniştri nu a respectat măcar o singură promisiune din campanie. Este inadmisibil şi de neiertat să ai trei miniştri în acest cabinet şi să nu ai spital de urgenţă, Autostrada Iaşi-Târgu Mureş sau aeroport, şi este cu atât mai grav, pentru că vorbim despre ministrul sănătăţii, al transporturilor şi al economiei. Concluzia e clară: cel mai numeros grup parlamentar al puterii din istorie a şters acest oraş de pe harta USL.

În decembrie 1989, cei care conduceau despotic România au încercat să fugă de mânia noastră cu elicopterul. Ce-ar fi dacă am merge să-i întâmpinăm la raliu pe cei care ne-au păcălit şi să le amintim ce ne-au promis în decembrie 2012?

Nu cred că vor avea curajul de a se plimba prin oraşul lăsat şi fără spital, şi fără autostradă, şi fără aeroport finanţat de la Guvern, ca să audă cum suntem tot mai mulţi cei care spunem că "pentru noi domnul ăsta este Ceauşescu doi".

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Aşa cum probabil aţi aflat, ministrul sănătăţii a lansat recent,în dezbatere publică,pachetul de servicii medicale de bază, nucleul reformei în sistemul de sănătate pe care de douăzeci de ani ne străduim să o facem.

Acesta este un moment extrem de important, constituind punctul de plecare al unor discuţii - sper eu! - constructive cu toţi partenerii din sistem interesaţi în mod real de adoptarea unormăsuri eficiente, exclusiv în folosul pacientului şi al sistemului sanitar în ansamblul său.

M-am bucurat să aflu căprimele organizaţii care s-au alăturat demersurilor domnului ministru Nicolăescu au fost cele ale asociaţiilor de pacienţi, ai căror preşedinţi au şi semnat, sâmbătă, alături de iniţiator o "Declaraţie comună de sprijin faţă de introducerea pachetului de servicii medicale de bază, precum şi de participare constructivă la finalizarea acestuia".

De asemenea, în calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru sănătate a Camerei Deputaţilor, am remarcat şi am apreciat eforturile domnului ministru şi ale specialiştilor din Ministerul Sănătăţii de a asigura nu doar o transparenţă decizională reală, ci şi cadrul de implementare a viitoarelor măsuri, respectiv o bugetare cât mai aproape de necesităţi în 2014- 2015.

Astfel, dacă prin pachetul de bază,medicinei de familiei se proiectează un rol extrem de important, stabilindu-i-se un număr realist de consultaţii, în beneficiul calităţii acestora, în paralel cu creşterea numărului de servicii ce pot fi acordate de medicii de familie, iată că şi bugetul pentru medicina de familie va creşte anul viitor la 9% din Fondul Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate, fiind aproape dublu faţă de cel alocat acum doi ani.

Pachetul de bază, pus în dezbatere publică până la 1 noiembrie a.c., trebuie şi merită studiat de fiecare dintre noi, pentru că ne aparţine în modul cel mai direct cu putinţă. Din acest motiv, pot spune că avem dreptul şi chiar obligaţia ca, în această fază a dezbaterii sale, să venim cu propuneri de îmbunătăţire, cu amendamente realiste, astfel încât, după adoptare, să putem spune că, da, acesta are forma cea mai bună pe care ar fi putut-o avea în condiţiile actuale.

Aprelua, însă, din zbor frânturi de informaţii distorsionate ori rupte din context, pe care să le multiplici public, dându-le, astfel, greutate, cu riscul instalării stării de nesiguranţă în rândul populaţiei, doar de dragul de a discredita Guvernul şi rezultatele unor eforturi extraordinare făcute de specialiştii Ministerului Sănătăţii, vă rog să îmi permiteţi să spun că nu este o dovadă de opoziţie, ci de inconştienţă politică şi lipsă de omenie fără precedent!

Cât de diabolic poţi să fii ca să poţi inventa o ştire de genul:"de anul viitor, românii bolnavi de hepatită şi pneumonie nu se vor mai putea interna în spitale"?

Ca să punem lucrurile la punct, vă citez din comunicatul de presă al Ministerului Sănătăţii:

"Nu există o listă a bolilor pentru care pacienţii nu se mai pot interna în spitale.Pentru orice boală, dacă ea pune în pericol sănătatea pacientului, există opţiunea internării.

Pachetul de bazănu schimbă tipurile de servicii medicale care se acordă, ci spune clar unde şi cum se acordă ele, direcţionând pacientul.

În momentul de faţă, potrivit datelor existente, o parte semnificativă dintre cazurile internate în unităţile sanitare cu paturi ar putea fi rezolvată în afara spitalizării continue, iar numărul internărilor nejustificate, care înseamnă consum de resurse, este unul ridicat.

Pachetul evidenţiază un set de afecţiuni care pot fi tratate în afara spitalizării continue, în cazul în care ele nu prezintă complicaţii şi comorbidităţi. Pentru aceste afecţiuni se urmăreşte reducerea graduală a internărilor în spitalizare continuă şi tratarea lor în ambulatoriu."

Domnul Marin Anton:

În opinia mea, o mare problemă a terenurilor agricole din România, dar mai ales a celor din judeţul Giurgiu, este reprezentată de lipsa sistemelor pentru irigare. Anul acesta, datorită ploilor şi a vremii favorabile, producţia de cereale a atins un nivel record, însă acest lucru nu înseamnă că şi în următorii ani va mai fi la fel. De aceea, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ar trebui să găsească cât mai repede o soluţie pentru a demara lucrările de reabilitare a vechilor sisteme de irigaţie rămase de pe vremea comunismului sau de înlocuire a acestora cu sisteme noi.

România are nevoie de un plan deîmbunătăţire a cadrului de reglementare pentru dezvoltare rurală sau regională care să sprijine pe termen lung consolidarea capacităţilor producătorilor agricoli. O economie agricolă trebuie sa fie definită proporţional cu nevoile sale reale. S-a demonstrat că România are un potenţial agricol peste consum, însă este imperios necesară punerea în valoare a resurselor: pământ, energie, apa şi specialişti, iar creşterea calităţii tehnologiilor folosite ar permite trecerea într-o nouă etapă în economia agrară.

Există posibilitatea ca agricultorii ce deţin un număr mare de hectare de teren agricol să poată accesa fonduri europene pentru aceste sisteme de irigare, însă cum rămâne cu acei mici agricultori care nu pot accesa aceste fonduri. În caz de secetă, aceştia obţin o recoltă minimă care nu acoperă nici măcar costurile lucrărilor agricole efectuate.

Economia rurală românească esteconsiderată preponderent agrară, deoarece economia agricolă propriu-zisă deţine o pondere de 60,5% în structura acesteia, faţă de numai 14,1% media în UE. Astfel, fiind una dintre cele mai importante ramuri, necesită o mai mare atenţie şi preocupare din partea guvernanţilor deoarece agricultura poate fi un colac de salvare pentru economie şi poate influenţa pozitiv bunăstarea tuturor cetăţenilor, inclusiv a celor din judeţul Giurgiu, care practică agricultura în mod tradiţional, fără utilaje performante, iar locuitorii judeţului nu reuşesc să depăşească acel prag al stării de pauperitate.

Domnul Nini Săpunaru:

"Asocierea - soluţia pentru micii fermieri"

Paradoxal, dar recolta bună de struguri din acest an creează mari problememicilor viticultori din Vrancea. Nu-şi pot valorifica producţia: ori preţul pe struguri este extrem de mic, ori legislaţia nu le permite să vândă mustul sau vinul obţinut.

Acest fenomen nu este singular şi s-a manifestat în toate sectoarele agriculturii româneşti. Producţia bună din acest an a dus la prăbuşirea preţurilor cu care fermierii ar fi putut să-şi valorifice recoltele. Agricultorii au susţinut că s-au aflat în situaţia în care aproape că nu-şi pot acoperi cheltuielile făcute ca să obţină această producţie bună.

Aceeaşi situaţie se înregistrează şi în cazul viticultorilor. Anul acesta s-au făcut struguri, producţia fiind una dintre cele mai bune, astfel că preţul a scăzut semnificativ. Cei mai afectaţi sunt micii cultivatori, persoane fizice, care sunt în situaţia de a nu-şi putea valorifica producţia.

Situaţia lor este acutizată de specificul producţiei - dacă nu este valorificată imediat, se strică şi pierderile sunt şi mai mari. De aceea, micii producători se văd în situaţia de a face must şivin din strugurii nevânduţi. Aici intervine o altă problemă reclamată de micii producători, persoane fizice. Potrivit Codului fiscal, pot vinde must sau vin doar producătorii care sunt înregistraţi cel puţin ca persoane fizice autorizate. Pe de altă parte, legislaţia prevede o mare facilitate, prin care persoanele fizice autorizate pot vinde până la 10 vagoane de vin (100.000 litri) fără a fi nevoie de organizarea antrepozitelor fiscale, aşa cum se cere în cazul unei firme.

Situaţia micilor viticultori,a micilor fermieri, în general, am discutat-o inclusiv cu comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, pentru că trebuie să facem ceva pentru dezvoltarea acestei categorii de producători. Unica soluţie identificată este asocierea producătorilor. Indiferent de ceea ce fac, prin unirea eforturilor, micii fermieri vor putea să-şi crească productivitatea şi, mai ales, să-şi crească forţa de negociere atunci când vor vrea să-şi vândă recoltele. Împreună vor putea face investiţii, care, altfel, nu ar putea fi susţinute de un singur fermier, iar aceste investiţii le vor permite să-şi valorifice la maximum producţia agricolă.

Aceeaşi soluţie estevalabilă şi pentru viticultorii persoane fizice. Asocierea ar rezolva problema valorificării producţiei de struguri, cu posibilitatea de a produce vin şi a-l comercializa în deplină concordanţă cu Codul fiscal.

Propunerea mea merge mai departe şi vizeazăinvestiţii utilizând fondurile comunitare alocate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020. Prin asociere, mai mulţi mici viticultori ar putea promova proiecte care să fie finanţate 50% cu fonduri europene, iar bugetul naţional să intervină cu 25-30% din valoarea proiectului, printr-un program complementar şi alternativ. În aceste condiţii, micii fermieri şi-ar reduce contribuţia la realizarea investiţiei la doar 20-25% din valoarea proiectului, ceea ce ar însemna foarte mult în redresarea acestora, în actualele condiţii ale economiei naţionale.

Pentru viticultori, cel mai bine este să se asocieze pentru înfiinţarea de crame, de combinate viticole. Fermierii nu ar mai depinde de alţii ca să-şi valorifice producţia de struguri, iar Codul fiscalar putea fi respectat întocmai. Mai mult, investiţia într-o cramă ar permite valorificarea superioară a strugurilor, prin producţia de vin de calitate superioară, iar în acest mod veniturile micilor viticultori ar creşte.

Agricultura a fost desemnată deguvernarea USL ca domeniu prioritar. Cu atât mai mult, preocuparea noastră este de a identifica cele mai potrivite măsuri care să ducă la dezvoltarea acestei ramuri economice, iar acest lucru nu se poate realiza fără agricultori puternici.

Domnul Sorin Teju:

"Problema aderării la spaţiul Schengen impune, mai presus de orice, o soluţionare a disputelor interne"

Încă din 2011 aderarea României la spaţiul Schengen pare să creeze tensiuni politice atât la nivel extern, cât şi intern. Din diverse motive, libera circulaţie între România şi restul ţărilor membre este blocată de câteva state europene ale căror conduceri se opun atât direct, cât şi indirect aderării. De aceea, propun o variantă democratică, diplomatică şi eficientă pentru a soluţiona cât mai rapid această problemă. În viziunea mea, scena politică românească ar trebui să renunţe la divergenţele existente pe această temă, să dea dovadă de verticalitate şi determinare pentru a demonstra tuturor celor care se opun că România este la fel de pregătită să aparţină spaţiului Schengen ca oricare alt membru existent.

Pânăîn prezent, motivele invocate de cătreguvernele ţărilor precum Franţa, Olanda, Germania sau Finlanda s-au rezumat la problema integrării cetăţenilor de etnie romă şi la problemele de corupţie şi de securizare a graniţelor. Cu toate acestea, motivele evidenţiate nu par a fi suficiente pentru a refuza accesul României în spaţiul Schengen, deoarece s-au produs schimbări şi s-au efectuat demersuri în fiecare dintre ariile menţionate. În consecinţă, consider că există momente în care argumentele critice trebuie privite constructiv, iar noi, clasa politică românească, ar trebui să intervenim în conturarea unei imagini pozitive şi în promovarea realizărilor noastre în ceea ce priveşte atingerea standardelor europene.

Aderarea la spaţiul Schengen ar trebui să ne responsabilizeze şi să ne convingă să renunţăm pentru o clipă la culoarea politică. Asta nu înseamnă că vocile interne care se opun ar trebui ignorate, ci că aceia care sunt în favoarea acestui proiect ar trebui să lucreze împreună. Indiferent care Guvern a implementat anumite măsuri, indiferent cine a greşit în trecut şi indiferent cine a contribuit mai mult sau mai puţin la o imagine negativă a României, consider că este momentul să dovedim că putem lucra împreună pentru un scop comun. Când vine vorba despre Schengen, este vorba de fapt şi de drept despre o dorinţă a cetăţenilor români. Şi această dorinţă ar trebui respectată şi îndeplinită de toată clasa politică, nu de către guvern într-un fel şi de către preşedinţie într-un altul. Dezbaterile trebuie purtate la nivel naţional, dar trebuie seriozitate şi sinceritate, pentru a putea transmite la nivel european un mesaj unic şi de impact.

În concluzie, în loc să învinuimşi să blamăm diverşi factori externi în nereuşita României de a face parte din spaţiul Schengen încă din 2011, ar trebui să conştientizăm că avem de demonstrat faptul că suntem o ţară stabilă politic, nu una care transmite nenumărate mesaje contradictorii. Atât timp cât nu vom transmite clar o poziţie fermă şi susţinută unanim, este puţin probabil să reuşim în demersul de a mulţumi societatea românească şi în a obţine votul de încredere al statelor europene.

Domnul Marian Neacşu:

"Educaţia - factor important în formarea fiecărui individ"

În data de 5 octombrie 1966, la Paris a avut loc Conferinţa interguvernamentală, conferinţă la care a fost adoptatăRecomandarea privind statutul cadrului didactic.

Începând cu anul 1994, când UNESCO a stabilit că în această dată va fi sărbătorită importanţa pe care dascălii o reprezintă în educaţie, în România această zi poartă denumirea de Ziua Mondială a Educaţiei.

Data de 5 octombrie este o ocazie minunată de a ne exprima respectul, dar mai cu seamă aprecierea faţă de dascălii noştri şi faţă de contribuţia pe care ei o aduc educaţiei copiilor noştri, deoarece progresul în educaţie depinde în mare măsură de dăruirea acestora. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care procesul de educaţie este considerat o profesie.

Ziua Mondială a Educaţiei este un bun prilej de a reflecta asupra importanţei pe care aceasta o are asupra noastră ca societate, asupra fiecăruia dintre noi ca indivizi în parte. După cum bine spunea Herbert Spencer, "Educaţia are drept scop formarea caracterului", fiecare individ educat adăugând un plus de valoare societăţii din care provine sau în care îşi desfăşoară activitatea.

Din toamna anului 2013, ZiuaMondială a Educaţiei a fost introdusă şi marcată distinct în structura anului şcolar.

Conştient fiind de importanţa educaţiei în societatea românească, domnul Remus Pricopie, actualul ministru al educaţiei, alături de întregul Executiv încearcă să îmbunătăţească Legea educaţiei conform standardelor europene. Modificările propuse se află în dezbatere publică, opinia cetăţenilor având o deosebită importanţă pentru actualul ministru al educaţiei.

În încheierea acestei declaraţii doresc să le mulţumesc tuturorcadrelor didactice pentru dăruirea cu care îi ghidează pe copiii noştri şi îi stimulează permanent, contribuind la dezvoltarea lor personală.

Domnul Florin Gheorghe:

"Asaltul baronilor asupra statului"

"Procurorii băsişti", "justiţia politică", "dosare politice" sunt doar câteva dintre cuvintele fredonate cu demenţă de mai-marii USL, ori de câte ori magistraţii le strică liniştea penalilor de la guvernare. Acest refren a fost compus chiar de "tarabostes-ul" USL, Dan Voiculescu, atunci când procurorii i-au amintit că şantajul sau jaful proprietăţilor publice sunt pedepsite de legea penală. Acum cântecul este fredonat la unison de toată pleiada penalilor USL, în frunte cu baronii locali, şi, mai mult, au pregătit şi asaltul asupra instituţiilor anticorupţie.

Să nu credeţi că baronii locali ai USL au stat vreo clipă liniştiţi. Ei sunt cei care, zi de zi, i-au cerut lui Victor Ponta să le ia de pe cap procurorii şi judecătorii care le strică "înţelegerile" şi nu îi lasă să fure în linişte. Să desfiinţeze ANI şi DNA, aceste "instituţii băsiste" care nu îi lasă pe ei, baronii, să împartă ţara ca pe propria feudă. Cum ştiţi, de altfel, laşul Victor Ponta s-a executat de urgenţă şi l-a azvârlit din funcţie pe Papici, procurorul care avusese curajul să ancheteze pe şeful baronilor locali, Liviu Dragnea.

"Păi aşa se face, Victore?" a exclamat Nicuşor Constantinescu nemulţumit. "Desfiinţează tot DNA-ul!" .... Ce?! Doar cu un procuror nu scăpăm de justiţie!" - este atitudinea baronului-şef de pe litoral, care are pe rolul instanţelor un snop de dosare de mare corupţie şi nu mai suportă ideea că vreunul dintre procurorii corecţi ai DNA ar putea proba ceea ce toată lumea ştie foarte bine: că fură de stinge!

Nu am văzut nici un cetăţean onest al acestei ţări să aibăvreun reproş la una dintre cele mai performante instituţii anticorupţie. Dimpotrivă! Ea este şi cea mai apreciată de cei care întocmesc raportul de monitorizare în cadrul MCV.

Din păcate, însă, viitorul raport al Comisiei nu are cum să fie unul pozitiv. Oricine ar putea bănui acest lucru. Nici pe vremea înfiinţării PNA, cohorta din jurul lui Adrian Năstase nu a avut curajul să le spună procurorilor "Aşa nu!".

Din nefericire pentru români şi pentru ţară, generaţia de baroni care a crescut şi s-a dezvoltat în jurul lui Victor Ponta - Dragnea, Constantinescu, Oprişan - vrea să dărâme statul de drept şi democraţia, sfârtecând după interese lor proprii administraţia ţării, sub pretextul reorganizării teritoriale; desfiinţând atribuţiile Agenţiei Naţionale de Integritate, pentru că sute de edili locali ai USL sunt incompatibili sau în conflict de interese; intimidând fără echivoc procurorii de caz, care mai au curajul să investigheze infracţiuni şi pe mai-marii USL.

Nu m-ar mira ca, în scurt timp, după ce-şi vor asigura controlul asupra acestor instituţii, aceiaşi Dragnea, Constantinescu, Oprişan să-i ceară lui Ponta controlul şi asupra poliţiei,armatei sau Bisericii, căci asupra ANAF sau altor organe de control şi-au asigurat deja "influenţa"!

Domnul Florin Gheorghe:

"Victor Ponta loveşte stalinist în independenţa justiţiei"

Până acum un an de zile loviturile la adresa justiţiei veneau în principal de la unele televiziuni aservite partidelor politice din alianţa USL şi din partea unor "pseudojurnalişti" aflaţi pe statele de plată ale aceloraşi trusturi de presă. Cu toate acestea, violenţa la adresa procurorilor şi judecătorilor se mărginea la o violenţă pur verbală, care miza pe discreditarea acestora şi inducerea în societate a sentimentului de neîncredere în actul de justiţie.

De când Victor Ponta şi-a consolidat grupurile parlamentare, aspirând zilnic parlamentari traseişti, sentimentul de siguranţă că ar putea guverna şi fără PNL l-a determinat să scoată la lumină adevărata sa faţă.

Încă de la examenul de bacalaureat a început să certe public, evident cu televiziunile lângă el, pe toţi acei procurori şi ofiţeri care îndrăzniseră să se lege de vânzătorii de subiecte sau fraudau bacalaureatul prin diverse metode.

Acum, însă, când miza este chiar mâna sa dreaptă, baronul de Teleorman, Liviu Dragnea, Victor şi-a dat seama că trebuie să dea un semnal puternic procurorilor, ca să arate că el este "jupânul" şi că Tiberiu Niţu percutează mai repede decât glonţul la dorinţa sa de a da ordin procurorilor.

Degeaba l-ai trântit pe procurorul Papici, domnule Ponta! Degeaba l-ai destituit, că Liviu Dragnea tot a fost trimis în judecată! Degeaba ai făcut pe jupânul în faţa procurorilor DNA, pentru că niciun procuror nu se mai teme de niciun om politic, oricât de ministru sau prim-ministru ar fi el! Nu toţi procurorii din parchete sunt aserviţi şi pupă mâna stăpânului, aşa cum probabil ai fost obişnuit tu când profesai în această breaslă!

Dacă ar fi să-ţi dau un sfat, acela ar fi: opreşte-te, Victore! Tot ce ai făcut în ultimul an de zile a adus şi continuă să aducă grave prejudicii românilor şi României.

Opreşte-te din minciună,căci ai făcut praf credibilitatea ţării în plan extern şi ai compromis indefinit aderarea României la spaţiul Schengen. Opreşte-te din minciună când vorbeşti de presiuni politice, pentru că singurul dovedit de a fi făcut presiuni este doar Victor Ponta, care cu gura sa a declarat acest lucru, vineri, 4 octombrie, în faţa televiziunilor.

Victore, opreşte-te din scandaluri false pentru a ascunde incapacitatea şi incompetenţa ta în a guverna România! Nu-ţi cer demisia, pentru că asta ar presupune curaj şi demnitate din partea ta şi îmi dau seama că ţi-aş cere mult prea mult!

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declaraţie privindabsorbţia fondurilor europene"

Decizia prim-ministrului Victor Ponta de a veni astăzi, 8 octombrie, în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta situaţia absorbţiei fondurilor europene reprezintă, dincolo de un act de normalitate şi transparenţă, o premieră pentru scena politică din România. Proiectul Acordului de parteneriat 2014-2020 cu Uniunea Europeană, ce urmează a fi prezentat de premier şi transmis la Bruxelles în perioada următoare, demonstrează că preocuparea permanentă a Guvernului a fost pregătirea programării fondurilor europene pentru perioada 2014-2020.

Iniţiativa Grupului PDL de a-l chema la raport pe premierul Victor Ponta şi pe ministrul fondurilor europene, Eugen Teodorovici, este una care merită să fie lăudată. Înainte să critici fără fundamente, este necesar să cunoşti un domeniu. Este de apreciat faptul că PDL este o formaţiune politică care doreşte să aprofundeze acum, în al unsprezecelea ceas, acest domeniu. Bineînţeles că dacă ascultaţi sfaturile noastre în privinţa modului în care România putea absorbi mai mulţi bani europeni şi când dumneavoastră eraţi la guvernare, rata absorbţiei de acum vă aducea mai multă satisfacţie, pentru că era ceva ce aţi construit şi dumneavoastră.

La venirea USL la guvernare, în mai 2012, rata de absorbţie a fondurilor europene era situată în jurul a 7%. În momentul de faţă România a ajuns la un grad de absorbţie de 24%. Numai anul acesta Comisia Europeană a rambursat României aproximativ 2 miliarde de euro, adică mai mulţi bani europeni decât au ajuns în ţara noastră în perioada 2007-2012, ceea ce demonstrează eficienţa măsurilor implementate de Guvern. Mai mult, vă amintesc că noi am absorbit doar în iulie 700 de milioane euro, cât a reuşit Guvernul Boc în 3 ani.

Chiar dacă mai sunt paşi de făcut pentru a obţine un grad mai ridicat de absorbţie, consider că guvernarea USL a câştigat în acest moment bătălia cu fondurile europene. În 2012 toate programele finanţate din bani europeni erau blocate, în timp ce astăzi le avem pe toate deblocate.

Domnul Florin Aurelian Popescu:

"Noul Cod al insolvenţei sau cum Guvernul USL pune cruce şanselor de redresare a societăţilor aflate în insolvenţă şi căluşul în gura presei potrivnice"

Guvernul USL a promis, în campania electorală, crearea a peste un milion de locuri de muncăşi creşterea nivelului de trai al românilor. Că aceste promisiuni s-au dovedit a fi doar vorbe aruncate spre amăgirea electoratului o ştim cu toţii, iar actualul Guvern nu încetează să confirme acest aspect negativ prin măsurile pe care, cu rea-credinţă, le adoptă.

Astfel, la mai bine de un an de guvernare USL, în România nivelul de trai scade în fiecare zi, locurile de muncă sunt tot mai puţine, iar micii întreprinzători rezistă din ce în ce mai greu în faţa taxelor împovărătoare impuse de Guvern.

Considerând că toate acestea nu sunt de ajuns, Guvernul USL a adoptat, la 2 octombrie 2013, Ordonanţa de urgenţă nr. 91 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 4 octombrie 2013.

Cu toate că în expunerea de motive a ordonanţei amintite s-a dorit ca aceasta să constituie "o măsură rapidă pentru crearea premiselor legislative şi administrative care să conducă la creşterea eficienţei operatorilor economici, la creşterea siguranţei circuitului economic şi a atractivităţii investiţionale a pieţei româneşti", în fapt, această nouă reglementare în domeniul insolvenţei are drept efect desfiinţarea şanselor societăţilor comerciale de a se reorganiza prin intermediul procedurii insolvenţei şi le condamnă la faliment.

O primă deficienţă pe care o putem observa la actuala reglementare constă în chiar modul de adoptare. Astfel, Executivul a înţeles să reglementeze acest domeniu extrem de important şi cu impact semnificativ asupra direcţiilor de dezvoltare economică a României printr-o ordonanţă de urgenţă, şi nu ca proiect de lege ce urma să fie supus dezbaterii parlamentare şi avizelor de rigoare.

Având în vedere că art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 prevede că"plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti"şi că domeniul privind procedura de insolvenţă priveşte activitatea autorităţii judecătoreşti, prin acest mod de reglementare, Guvernul a evitat astfel posibilitatea avizării negative a Consiliului Superior al Magistraturii. Consider nepotrivită atitudinea Executivului de a reglementa un domeniu ce intră în sfera activităţilor desfăşurate de autoritatea judecătorească, fără consultarea şi avizarea organismului reprezentativ al acestei autorităţi.

O altă deficienţăîn reglementarea Guvernului privind insolvenţa o constituie inserarea unor măsuri de protecţie a debitorilor, fapt ce echivalează cu favorizarea drepturilor acestora în dauna drepturilor creditorilor. Din punctul meu de vedere, drepturile creditorilor nu sunt cu nimic mai prejos în comparaţie cu drepturile debitorilor.

O prevedere de acest tip vizează posibilitatea judecătorului-sindic de a dispune de urgenţă suspendarea provizorie a oricăror proceduri de executare silită a bunurilor debitorului, până la pronunţarea hotărârii cu privire la cererea de deschidere a procedurii de către debitori, în cazuri urgente, cerere care ar pune în pericol activele acestuia.

În acesta ipoteză, este greu de identificat situaţia în care se impune cu maximă urgenţă stoparea demersurilor de executare silită exercitate, în mod legal, de către un creditor care a obţinut o încuviinţare prealabilă a instanţei de judecată în acest sens. În plus, această măsură poate fi interpretată ca fiind un impediment pentru creditorul respectiv, tergiversând recuperarea debitului.

Pentru ca această ordonanţă să respecte tiparul inconsecvenţei ce caracterizează Guvernul USL, contrar celor amintite mai sus, referitor la avantajele acordate debitorului în dauna creditorului, observăm că acest act normativ conţine şi reglementări ce se aplică şi în defavoarea debitorului. Astfel, debitorii pot cere deschiderea procedurii de insolvenţă numai dacă valoarea creanţelor este de cel puţin 40 000 lei. În atari condiţii, se vor diminua cererile debitorilor depuse pe motiv că starea de insolvenţă a societăţii este iminentă, cereri în care era suficientă anexarea unor documente contabile, fără vreo justificare pertinentă a contului de profit şi pierdere.

Actuala reglementare a procedurii de insolvenţă, adoptată de Guvern, vine să reducăîn mod semnificativ şansele de reorganizare judiciară a societăţilor comerciale intrate în insolvenţă, încurajând astfel declanşarea falimentului şi dispariţia respectiveisocietăţi de pe piaţă. Perioada de reorganizare va scădea de la 3 ani, la doar 1 an, unei societăţi economice fiindu-i practic imposibil să se reorganizeze în decursul unei perioade atât de scurte, singura alternativă rămânând declanşarea procedurii falimentului, faliment ce implică scăderea numărului locurilor de muncă, creşterea numărului de şomeri, scăderea puterii de cumpărare a românilor, ceea ce ar reprezenta un dezastru la nivelul economiei.

Un alt aspect criticabil al OUG nr. 91/2013 este şi acela al discriminării. Astfel, în reglementarea actuală sunt stipulate condiţii discriminatorii atât pentru diferite categorii de creditori, cât şi pentru diferite categorii de debitori.

Noua reglementare stabileşte că statul român poate să îşi execute creanţele pe care acesta le are la societăţile aflate în insolvenţă, în timp ce ceilalţi creditori nu pot proceda la valorificarea creanţelor pe care aceştia le au, în timpul desfăşurării procedurii (de ex. băncile care au creditele garantate cu ipoteci). Aşadar, la şirul lung de avantaje pe care statul le are în raport cu întreprinzătorii se mai adaugă unul.

O altă dispoziţie discriminatorie şi în contradicţie cu valorile democratice o constituie art. 81 alin. (3) din OUG nr. 91/2013, care stabileşte că"În cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licenţa audiovizuală, în sensul Legii nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu începere de la data primirii comunicării de către Consiliul Naţional al Audiovizualului [...]".

Sancţiunea suspendării licenţei audiovizuale nu este prevăzutăde Legea audiovizualului nr. 504/2002, aceasta reglementând doar posibilitatea retragerii acestei licenţe în condiţii bine stabilite, printre care nu se numără şi insolvenţa. Astfel, prin O.U.G. nr.91/2013 se realizează, practic, o modificare şi completare a Legii audiovizualului nr. 504/2002, într-un mod neconstituţional.

Mai mult, prevederile art. 10 alin. (2) potrivit cărora "Consiliul este autoritate unică de reglementare în domeniul serviciilor de programe audiovizuale, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor prezentei legi" duc la concluzia că OUG nr. 91/2013 interferează cu prevederile Legii audiovizualului nr. 504/2002.

O eventuală suspendare a licenţei audiovizuale va pune radiodifuzorul în situaţia de a înceta emisia, blocându-i acestuia posibilitatea de redresare financiară prin prestarea activităţii economice principale, singura soluţie rămânând cea a falimentului.

Aplicarea unei astfel de măsuri doar în cazul radiodifuzorilor introduce un tratament discriminatoriu atât în raport cu alte tipuri de media (presa scrisă, online), câtşi cu alţi operatori economici care funcţionează în baza unor licenţe (de exemplu, societăţile de transport).

Consider că prin acest articol s-a încălcat, în mod flagrant, art. 30 alin. (2) şi (4) dinConstituţia României care prevede că "Cenzura de orice fel este interzisă" şi "Nicio publicaţie nu poate fi suprimată".

Un alt principiu constituţional încălcat în mod grav de OUG nr. 91/2013 este şi cel prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, potrivitcăruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". Articolul 348 din ordonanţă prevede că dispoziţiile acesteia se aplică şi procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă aflate în derulare la data intrării ei în vigoare, fapt ce contravine prevederii constituţionale enunţate anterior.

Având în vedere cele expuse, solicit instituţiei Avocatul Poporului să-şi exercite rolul activ şi să sesizeze Curtea Constituţională a României cu privire laîncălcarea unor prevederi constituţionale de către OUG nr.91/2013.

De asemenea, solicit colegilor parlamentari adoptarea unei poziţii comune şi întreprinderea tuturor măsurilor ce ar putea duce la remedierea deficienţelor constate în cuprinsul ordonanţei amintite.

Domnul Vasile Iliuţă:

"USL supraimpozitează tot ce mişcă!"

Programul USL din campania electoralăera extrem de generos: taxe mici, TVA redus, CAS micşorat, investiţii în energie, un milion de noi locuri de muncă, construirea de locuinţe pentru tineri, etc. Ce viaţa bună ne promiteau! Ne inundaseră râurile de lapte şi miere!

Ce au primit în schimb românii? Minciuni, minciunişi iar minciuni. Taxeşi impozite mai mari, introducerea de noi taxeşi impozite, care nu au făcut altceva decât să reducă investiţiileşi, implicit, locurile de muncă. Nicio măsură de creştere economică în peste un an şi jumătate de guvernare! Inexistenţa unor soluţii în acest sens a împins Guvernul USL la supraimpozitarea contribuabililor oneşti, deja îngenuncheaţi de biruri, diminuarea încasărilor la bugetşi utilităţi mult mai scumpe.

Ne punem toţi aceeaşi întrebare: România încotro? USL-ul ne conduce spre un dezastru economic. Încasările bugetare sunt mai mici şi decât în anul 2012 şi decât nivelul prognozat în Legea bugetului. Nivelul de trai a scăzut, iar românii s-au săturat de promisiunişi de minciuni. Care sunt soluţiile pentru o viaţă mai bună? Unde este creşterea economică promisă?

Guvernele Ponta Işi II au introdus peste 30 de taxeşi impozite noi în această faimoasă guvernare, iar Codul fiscal a fost modificat de peste 14 ori.

Un guvern fără viziune, fără soluţiişi strategii, Guvernul USL nu este decât un guvern disperat, care nu mai are bani în vistierieşi, prin orice mijloace, încearcă săţină cheltuielile sub control.

Un guvern mincinos, care în loc să sprijine mediul de afaceri, găseşte soluţii financiare doar în majorarea amenzilor pentru şoferi. Nu pot decât să afirm că această politică este jenantă pentru un Guvern votat de 70% dintre români.

Domnul Ioan Balan:

"Nu veţi avea toată puterea până nu puneţi mâna pe Justiţie!"

Nu cred că maieste nevoie să precizez că sintagma de mai sus nu îmi aparţine, ci aparţine mentorului de facto al Uniunii Social-Liberale, Dan Voiculescu.

Este sintagma care le-a coordonat acţiunile celor din USL, îmbrăţişată de a doua zi de când au preluat puterea politică în România. Au demarat guvernarea cu ameninţări şi invective la adresa judecătorilor Curţii Constituţionale a României. Nu le-au trebuit decât două luni să încalce Constituţia, să demită şefii Camerelor Parlamentului, să-l suspende pe Preşedintele României şi să fraudeze referendumul de demitere a acestuia şi să arunce România în categoria ţărilor de mâna a patra.

Vă mai aduceţi aminte cât de greu le-a fost să ia o decizie în numirea procurorului general al României şi procurorului-şef al DNA? Câtă vreme justiţia din România a stat sub semnul întrebării? Câtă vreme Europa se uita către România şi nu ştia pe ce drum o apucase? Cât efort a depus Partidul Democrat Liberal în perioada de aderare a României la UE ca să înlăture steguleţele roşii după justiţie, pe care Ponta le-a pus înapoi cu mâna sa!

Singurul lucru care i-a îndemnat la o asemenea atitudine a fost teama că justiţia ar putea să acţionezeindependent şi scopul principal al USL, "de a fura liniştiţi" la guvernare, ar putea fi pus în pericol.

Nu trece o zi în care toate instituţiile pe care se bazează justiţia română să nu fie terfelite şi umplute de noroişi invective la televiziunile controlate de Voiculescu şi PSD.

Nu este de mirare că aderarea României la spaţiul Schengen a fost compromisă definitiv sub Guvernarea lui Victor Ponta. Nu este de mirare că rapoartele elaborate în cadrul Mecanismului pentru Cooperare şi Verificare sunt negative şi progresiv mai proaste. Nu este de mirare că România rămâne oaia neagră a Uniunii Europene din perspectiva statului de drept şi a respectării independenţei justiţiei.

Săptămâna trecută, Victor Ponta a intrat din nou cu bocancii în independenţa justiţiei, lovind cu pumnul în faţă cel mai important pilon al statelor democratice: separaţia puterilorîn stat. Să-i spună cineva lui Victor Ponta că nu este nici ministrul justiţiei, nici procuror general şi nici nu se poate substitui CSM. El este doar un prim-ministru cu mentalitate bolşevică.

După ce, de la Palatul Victoria, îi certa pe procurorii care investigau fraudele de la bacalaureat, Victor Ponta, procuror cu apucături PCR-iste, miercurea trecută l-a azvârlit pe fereastră, cu mâna procurorului general, pe procurorul Lucian Papici, pentru a ascunde sub covor mizeria făcută la referendumul din 2012 de către expertul în manevre electorale, Liviu Dragnea. O lovitură mai grea nu se putea da justiţiei din România!

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Omul sfinţeşte locul!"

Pesite-ul Ministerului Sănătăţii se află în proces de transparenţă decizională, până la data de 30 octombrie, proiectul de ordonanţă privind organizareaşi finanţarea rezidenţiatului, în urma căruia se doreşte să fie modificate radical prevederile privind rezidenţiatul, începând cu ianuarie 2015. O durată a rezidenţiatului între trei şi şapte ani, cu o perioadă de formare de doi ani, adică un trunchi comun pentru specialităţile care alcătuiesc subdomeniile medicinei, o şansă în plus pentru absolvenţii de medicină generală de a profesa chiar şi atunci când nu intră la rezidenţiat, precum şi oportunitatea ca studentul, viitorul medic, să-şi aleagă singur specialitatea, sunt printre principalele schimbări. Rezidenţii care nu vor reuşi să prindă un loc în urma acestui examen de rezidenţiat vor fi confirmaţi medici de familie după efectuarea a încă unui an de rezidenţiat.

Duminică, 6 octombrie, alături de conducerea Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş şi de domnul dr. Raed Arafat am participat la o întâlnire, într-un cadru prietenos, cu peste 150 de studenţi şi medici rezidenţi, precum şi cadre didactice. Domnul secretar de stat Arafat a ascultat şi a primit toate propunerile de modificare a proiectului, a răspuns tuturor solicitărilor de a argumenta anumite prevederi, a explicat modalităţile de implementare a ordonanţei în sistemul sanitar, dovedind că termenul transparenţă decizionalăse doreşte a fi pus în totalitate în practică şi că Domnia Sa a rămas acelaşi om de bază, stâlp al încrederii tuturor celor care îl susţin şi l-au susţinut continuu. Până pe data de 1 noiembrie vor urma multe astfel de întâlniri, pentru a se cunoaşte perfect situaţia actuală şi cum vor fi primite modificările în cât mai multe zone.

Doctorul Raed Arafat a precizat că se caută un alt mecanism de admitere şi a subliniat nevoia implicării studenţilor în aceste discuţii, pentru că ei sunt direct afectaţi. Am constatat încă odată în cadrul discuţiilor, cu deosebită plăcere, faptul că avem studenţi valoroşi, care vor să rămână în ţară, să îşi pună învăţătura în slujba semenilor şi propunerile lor sunt pertinente, demne de luat în seamă.

Consider că procesul decizional este bazat pe principiul de coordonare a politicilor, la toate etapele, cu toţi cei interesaţi, pe analiza şi identificarea problemelor, pe evaluarea şi coordonarea activităţilor de soluţionare a acestora.

Lipsa transparenţei decizionale, alături de alte carenţe ale activităţii de reglementare, conduce la încrederea scăzută a societăţii în forţa şi importanţa actelor normative, de aceea mă bucur să constat faptul că promotorul proiectului nu aşteaptă într-un cabinet de demnitar sugestiile şi propunerile venite de la medicii rezidenţi şi organizează mese rotunde, întâlniri, este prezent peste tot şi are răbdarea şi timpul necesar pentru a răspunde fiecăruia în parte.

Domnul Ştefan-Bucur Stoica:

"Necesitatea susţinerii şi protejării mediului de afaceri, necesitatea înfiinţării Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Întreprinzătorilor"

Încep prin a vă întreba retoric cum credeţi că poate Guvernul Ponta să rezolve problemele importante ale ţării când, din păcate, partidele componente ale USL sunt unite numai de "foamea" de funcţii şi putere.

Această "foame" a fost mascată de "dorinţa arzătoare" de a duce România spre prosperitate, prin promisiuni măreţe, precum: milionul de locuri de muncă pentru români, creşterea salariilor şi pensiilor, proiecte guvernamentale în infrastructura locală şi naţională, sprijinirea mediului de afaceri, promisiuni care au dus la hipnotizarea electoratului. Totuşi, trebuie să recunosc că, într-adevăr, au apărut locuri de muncă noi, dar doar pentru clientela politică, care a ajutat în campania electorală, ca acest număr de hipnoză al populaţiei să fie dus la bun sfârşit fără probleme.

Măsurile adoptate de către acest guvern, unde incompetenţa şi problemele cu legea, pe lângă multe altele, au reprezentat un criteriu esenţial în alegerea membrilor acestuia, au avut un efect mai dezastruos decât criza economică în sine, criză economică ce fusese anihilată de către Guvernul PDL, cu preţul pierderii electoratului prin măsurile nepopulare, dar necesare, pentru că doar astfel a fost oprit colapsul economiei României şi evitarea unei situaţii precum cea a Greciei.

Din păcate "marile reuşite" ale Guvernului Ponta şi ale USL au dus la: înrăutăţirea mediului de afaceri, creşterea numărului de societăţi comerciale intrate în insolvenţă şi faliment, creşterea taxelor şi impozitelor, majorarea preţurilor alimentelor, lipsa finanţării metroului bucureştean, privatizarea eşuată a Oltchim, scăderea alocărilor bugetare pentru investiţii, cât şi, mai nou, neaderarea la spaţiul Schengen, iar lista poate continua.

În acest climat politic şi economic nefavorabil mediului de afaceri, PDL a venit în Parlament cu un proiect legislativ pentru susţinerea întreprinzătorilor care se confruntă cu încălcări ale drepturilor şi libertăţilor economice, cu frecvente abuzuri ale instituţiilor de control ale statului, cu neonorarea angajamentelor contractuale de către administraţia centrală sau locală şi chiar cu nerespectarea unor legi sau cu emiterea unor acte normative discriminatorii (ex. Proiectul de Lege privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă).

Scopul acestui proiect legislativ este, prin urmare, în primul rând acela de a oferi întreprinzătorilor din România siguranţa respectării drepturilor lor prin înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Întreprinzătorului, ca autoritate publică autonomă, aflată sub control parlamentar. Autoritatea ar urma să monitorizeze permanent mediul de afaceri, să reprezinte interesele acestora, să ajute la ameliorarea cadrului legislativ, cât şi la verificarea şi soluţionarea sesizărilor legitime ale întreprinzătorilor.

Am credinţa, alături de colegii mei, că acest proiect de lege va trece şi se va materializa în cel mai scurt timp posibil,astfel că atât investitorii români, cât şi cei străini care reclamă nereguli şi abuzuri practicate de instituţiile publice din România să îşi schimbe percepţia asupra mediului de afaceri din ţara noastră şi România să devină tentantă pentru capitalul privat autohton sau străin.

În concluzie, îmi doresc ca dumneavoastră să realizaţi că, mai presus de orgolii ori de politica de partid ce se materializează în voturi împotriva unei iniţiative legislative doar din simplul motiv că aceasta vine din partea unui alt partid, este rolul pe care fiecare dintre noi îl avem în acest forum legislativ, rol primit printr-un vot al cetăţenilor, oferit cu gândul la o viaţă mai bună, iar acest proiect de lege cred că este un pas spre un astfel de rezultat.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Actualizarea cuantumului prestaţiilor sociale prevăzute la art.58 alin.(4) din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap"

Aş vrea astăzi să iau cuvântul pentru a vă aduce în atenţie problematica foarte delicată legată deactualizarea cuantumului prestaţiilor sociale prevăzute la art.58 alin.(4) din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Legea nr. 448/2006 a creat cadrul legislativ în vederea asigurării unui sistem real şi eficient de protecţie şi promovare a drepturilor persoanelor cu handicap, promovând cu prioritate măsuri active de protecţie şi independenţă personală faţă de ajutoarele instituţionale.

În conformitate cu prevederile art.58 alin.(13) din Legea nr.448/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul indemnizaţiei lunareşi al bugetului personal complementar lunar se actualizează anual cu indicele preţurilor de consum, prin hotărâre a Guvernului.

De asemenea, potrivit art. 9 alin.(2) coroborat cu art. 14 alin.(2) din Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale, beneficiile de asistenţă socială cuprind alocaţii, indemnizaţii, ajutoare sociale şi facilităţi care se raportează la Indicatorul social de referinţă (ISR).

Având în vedere că este nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale persoanelor adulte cu handicap (grav sau accentuat), prin actualizarea cuantumului beneficiilor de asistenţă socială, respectivaindemnizaţiei lunare şi a bugetului personal complementar lunar, după caz, sper ca ministerul de resort să întreprindă măsurile necesare pentru ca măcar în bugetul din anul viitor aceste persoane să beneficieze de o indemnizaţie actualizată.

Ştiu că în Parlament toate proiectele legislative au fost respinse, susţinându-se în mod vehement că ministerul lucrează la o nouă lege de protecţie pentru aceste persoane. Nu pot însă să nu mă întreb când vom vedea în dezbatere o formă a acestuia, dacă ministerul nu poate să lucreze nici măcar o hotărâre de guvern pentru a îmbunătăţi condiţiile de trai ale acestor persoane.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Metoda Dragnea trebuie aplicată urgent la Ministerul Fondurilor Europene «Îi legaţi, îi luaţi în braţe...»"

Altfel, neruşinarea va conduce în continuare acest minister.

• Cum altfel poţi spune când USL se laudă cu realizările PDL pe fonduri europene? 8.300 din cele 10.000 de contracte sunt semnate sub guvernarea PDL.
• Cum altfel poţi caracteriza faptul că USL mai are 3 luni pentru a ridica rata absorbţiei la 50%, aşa cum a promis?

Ministerul Fondurilor Europene este locul predilect al paradei modei, nu al lucrului bine făcut. Ministrul are ochi doar pentru sine. Dosarul neruşinării însă este tot dureros:

• România trebuie să atragă 2,5 miliarde euro din fonduri europene pentru a nu intra în deficit. USL mai are doar 3 luni la dispoziţie pentru a deconta de la Comisia Europeană cele 640 milioane euro necesare. Doar cu minciuna nu va reuşi.
• Sumele primite dela UE au scăzut cu aproape 4% în primele opt luni ale acestui an comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. Bineînţeles, se poate şi mai rău!
• România este pe locul 3 în UE ca probabilitate ca o licitaţie pe fonduri europene să fie coruptăşi pe locul 2 la mituirea funcţionarilor publici responsabili de licitaţiile pe fonduri europene. Locuri fruntaşe!
• USL a cheltuit fonduri enorme din buzunarul românilor pentru că nu s-a descurcat cu gestionareaşi absorbţia eficientă în cazul Programelor Operaţionale Transporturi şi Mediu. Neputinţă de lux pe banii românului sărac.
• USL a adus 7 experţi de la Banca Europeană de Investiţii (BEI), care costă 7,5 milioane de euro. Practic, un expert "ne costă" puţin peste un milion de euro. La ce au folosit celeşase milioane de euro ale Ministerului Fondurilor Europene decontate ca fiind pentru pregătirea personalului din sistemul de absorbţie a fondurilor europene şi alte 7 milioane de euro pentru a angaja experţi din mediul privat.
• USL nu a rezolvat problema corupţiei din administrarea fondurilor europene. Nu ştie cât se întinde şi nici nu îl interesează.

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) semnalează că circa 35% din licitaţiile pe fondurile europene sunt fraudate. Practic, una din trei licitaţii cu fonduri europene e susceptibilă de corupţie.

• Lipsesc planificarea strategicăşi viziunea în Acordul de Parteneriat cu Comisia Europeană. USL este expert în negocierile în genunchi, cu strategii "făcute pe genunchi". Din poziţia asta nu se văd propriile defecte şi treci neobservat. Strategia şcolarului şmecher!
• Unde este regionalizarea marelui Dragnea, trimis în judecată? Singura propunere evidentă, însă aberantă, a USL este de a creşte cu 3% alocările din fondurile europene către regiunea Bucureşti-Ilfov, cea mai dezvoltată regiune din România. Practic, USL încurajează disparităţile regionale şi decide să marginalizeze, aşa cum a făcut până acum, tot ceea ce este departe de Capitală. Ca deputat alŢării Oaşului, iată rezoluţia USL pentru oşeni: "sunteţi departe de Bucureşti nu numai la propriu, ci şi la figurat".

Ce-i de făcut? Cred că USL-ulştie! O aflăm din stenogramele referendumului. Să-l cităm pe ditamai prim-vicepreşedintele Guvernului Liviu-Nicolae Dragnea: "Băi, am înţeles, dar organizaţi-vă să mi-i aduceţi pe toţi la vot, băi! Îi legaţi, îi luaţi în braţe ..." De ce această experienţă nu este transferată la fonduri europene?

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Politica USL: «Mai bine taxez decât să creez». Record negativ în ultimii 10 ani: 30 de taxe şi impozite noi sau majorate în 31 de modificări haotice ale fiscalităţii"

Guvernul Ponta ne-a adus într-o adevărată demenţă fiscală. 31 de modificări a produs executivul condus de Victor Ponta asupra Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală de când este la guvernare, adică aproape două modificări făcute în medie pe lună. USL a devenit astfel, în numai 17 luni de guvernare, lider în topul guvernelor care au adus cele mai multe schimbări legislaţiei fiscale din ultimii 10 ani, stabilind astfel un nou record negativ. Şi cel mai grav este faptul că aceste impozite şi taxe alimentează mafia USL, nu bugetul ţării, pentru că nu avem nici drumuri, nici spitale, nici şcoli mai bune de când s-au introdus noile biruri. Efectele acestor modificări fiscale nu pot fi decât unele negative: investiţiile şi consumul scad, iar şomajul, preţurile şi falimentele cresc.

Modificarea repetată a fiscalităţii şi modul de guvernare al USL pe principiul "mai bine taxez decât să creez" se traduc în împovărarea populaţiei cu 30 de impozite şi taxe noi sau majorate. Iată mai jos lista acestora:

Doamna Maria-Andreea Paul:

"USL sacrifică economia apărându-şi infractorii. PDL cere demisia ministrului Vosganian acuzat de DIICOT"

USL sacrifică economia şi, implicit, ţara, dacă acest cuvânt mai are vreo semnificaţie pentru Ponta şi USL. Încăpăţânarea USL de a submina justiţia este revoltătoare.În numai 24 de ore am asistat la asaltul USL asupra justiţiei - cazurile Vosganian şi Dragnea.Propria mafie şi apărarea ei cu orice preţ sunt mai importante decâtorice, chiar şi decâtpropria economie.PDL cere demisia lui Varujan Vosganian şi a lui Liviu Dragnea. Mă voi referi în continuare la cazul Vosganian.

Trei argumente au fost aduse ca suport:

1. Economia se prăbuşeşte sub ploaia de infractori din fruntea USL. PNL şi PSD îl protejează pe ministrul economiei, Varujan Vosganian, acuzat de DIICOT de subminarea economiei naţionale. Cu votul lor majoritar din Senat USL îl sustrage pe ministrul Vosganian de la judecată în instanţă. Demisia l-ar ajuta să înfrunte adevărul. Fuga lui de lege şi de răspundere este caraghioasă. Investitorii şi-au pierdut încrederea şi răbdarea.
2. "Liberalul" Varujan Vosganian susţine singura"strategie" economică a USL - creştereataxelor şi a impozitelor pentru a susţine propria Mafie. "Liberalul" Varujan Vosganian girează hoţia USL. Schema de minimis pentru finanţarea nerambursabilă a IMM-urilora fost transformată de USL în puşculiţăde partid. Rezultatul? Tot nevinovaţii plătesc - valoarea maximă a ajutorului pentru IMM-uri a fost înjumătăţită de la 200.000 de euro la 100.000 de euro, odată adusă sub autoritatea ministerului economiei.
3. Marile"realizări" ale ministruluieconomiei sunt: falimentul Oltchim şi Roşia Montană. În proiectul Roşia Montană Varujan Vosganian are o succesiune de opt declaraţii publice din categoria "Am o opinie, ba nu am, dacă o am nu v-o spun, iar când o spun nu sunt de acord cu ea". Fuga de lege şi de decizie, lipsa de soluţii, incompetenţa, inconsistenţa declaraţiilor şi laşitatea sunt motive întemeiate pentru demisia domnului Varujan Vosganian. Decât un ministru debusolat, mai bine unul demisionat!

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Codul insolvenţei se va transforma în codul falimentului"

Suntem obligaţi să constatăm şi să sancţionăm, atunci când este cazul, orice derapaj al Guvernului care ar putea afecta negativ România, fie că vorbim despre funcţionarea statului, fie că vorbim despre funcţionarea sectorului privat, fie că vorbim de funcţionarea instituţiilor de informare publică.

Acum ne aflăm într-o astfel de situaţie. Prin adoptarea rapidă aOUG nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, Guvernul a instituit un precedent periculos pentru tot ceea ce înseamnă sectorul privat din România, care şi aşa se află sub un asalt continuu al statului, care, în loc de muniţie, foloseşte taxe şi impozite.

Aflăm că 25 octombrie este data la care prevederile acestui cod vor intra în vigoare, ceea ce înseamnă căîncă mai este timp să facem ceva pentru a opri un dezastru economic în România. Ordonanţa de urgenţă a fost cel mai nepotrivit mod de a adopta un asemenea act normativ. Motivele sunt simple şi ţin în principal de neconstituţionalitate. Rapiditatea cu care aceste modificări au fost adoptate trădează nevoia disperată, aş spune, de a obţine bani la bugetul de stat. Sacrificiile pe care plata acestor bani le presupune pentru mediul privat însă sunt mult prea mari. O dezbatere parlamentară ar fi introdus în legislaţie un set de modificări coerente la procesul de insolvenţă, dar ar fi făcut posibilă sesizarea CCR pentru eventuale articole neconstituţionale. Acum însă se observă cu ochiul liber că avem, publicate în Monitorul Oficial al României, câteva articole care în mod cert vor fi lovite de neconstituţionalitate, asta dacă CCR-ul îşi va păstra profesionalismul şi dedicaţia de care a dat dovadă pentru a avea o legislaţie în acord cu legea fundamentală a ţării. Mai specific, mă refer la art. 81 alin. (3) care, în momentul în care va fi supus atenţiei CCR, cu siguranţă nu va trece testul constituţionalităţii. O altă cauză pentru care legea nu va fi aplicabilă este articolul 248, care prevede când intră în vigoare prevederile, dar şi faptul că prevederile se aplică şi procedurilor "de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă aflate în derulare la data intrării sale în vigoare". Retroactivitatea legii de natură civilă este interzisă în acest moment prin Constituţie, prin urmare articolul este neconstituţional, fără urme de îndoială.

Nu trebuie să fii "oracol" ca să realizezi ce se va întâmpla. Ordonanţa este deja trimisă spre abilitare către Parlament. Cu certitudine procedurile parlamentare vor întârzia adoptarea prin lege a ordonanţei insolvenţei, timp în care prevederile sale, în forma actuală, se vor aplica şi, aşa cum am mai spus, vor aduce falimentul pentru foarte multe companii şi îndeosebi instituţii media. În momentul în care va ieşi din dezbaterea parlamentară însă aceasta va fi sesizată la CCR şi atunci prevederile care deja şi-au produs efecte vor fi fost declarate neconstituţionale, moment în care statul se va confrunta cu o nouă dramă, cea a rambursării daunelor pricinuite prin aplicarea unor texte de lege neconforme cu Constituţia, şi acest lucru ne va afecta din nou pe toţi, acolo unde ne doare cel mai tare, la bugetul de stat.

Este uşor de prevăzut degringolada pe care adoptarea acestui act normativ o aduce în sistem. Sunt mai multe soluţii pentru evitarea acestor sincope. În primul rând Avocatul Poporului poate sesiza CCR pentru articolele pe care acesta le consideră neconforme cu Constituţia. În urma sesizării, decizia CCR va obliga Guvernul să adopte un alt act normativ de urgenţă prin care să îndrepte greşelile. A doua opţiune necesită mai mult curaj din partea Guvernului, dar este posibilă. Guvernul poate emite o ordonanţă de urgenţă prin care să abroge acest act normativ şi să îl transforme în proiect de lege care să fie înaintat pentru dezbatere în Parlament. Toate filtrele parlamentare pot, cu voinţă politică, să acţioneze în beneficiul mutual al statului şi al sectorului privat. În cel de-al treilea rând, Guvernul poate apela la o altă ordonanţă de urgenţă prin care să modifice punctual ceea ce nu este aplicabil în actuala formă a codului.

Propun tuturor celor interesaţide sănătatea sectorului economic privat din România să facă presiuni asupra Executivului să execute oricare din aceste opţiuni. Codul este grăbit, toate procedurile care existau deja în legislaţie sunt devansate, de la 90 de zile în care creditorul putea cere insolvenţa de la emiterea ultimei facturi neplătite, termenul a scăzut la 60 de zile. De la 3 ani, cât era prevăzută limita procedurii de insolvenţă, acum am scăzut la un an. Perioada de prelungire a acestui termen este tot de un an, aşadar ajungem la posibilitatea de a lucra şi implementa un plan de reorganizare timp de maxim 2 ani, faţă de 4 ani cât prevedea legislaţia până în acest moment.

Stimaţi membri ai Guvernului, eu am o convingere puternică asupra faptului că statul trebuie să încurajeze companiile să reziste pe piaţă, să menţină locurile de muncă şi să plătească taxele aferente activităţii lor. Dacă în 4 ani nu se poate acest lucru, nu există niciun motiv să crezi că în următorii 10 ani compania nu poate redeveni profitabilă şi o sursă constantă pentru bugetul de stat. Măsura implementată de Guvernul Ponta nu face altceva decât să presupună că toate firmele care au declarat insolvenţa au făcut acest lucru pentru a se sustrage de la plata taxelor. Această viziune este îngustă, pentru că aceste companii vor plăti taxele doar o dată, după care vor dispărea şi nu vor mai plăti niciun bănuţ odată ce intră în faliment şi acest lucru loveşte cu putere deopotrivă în capacitatea statului de a strânge bani la buget, capitol la care şi aşa nu stăm bine, dar şi în sectorul IMM-urilor care, culmea, sunt lovite în acelaşi timp şi de impozitul forfetar.

Intrarea în vigoare a Codului insolvenţei în această formă, dublată de aplicarea impozitului minim pe companii va rezulta în falimente în masă şi în creşterea exponenţială a ratei de şomaj. Ştiu că mulţi dintre dumneavoastră cred că şomajul nostru este printre cele mai mici din UE, dar după această măsură este posibil să ajungem la cifre şocante, ca în Grecia sau Spania, în ceea ce priveşte numărul real de şomeri.

Observaţi că argumentele pe care le-am adus sunt de natură economică şi fiscală, ceea ce m-a făcut să stau de o parte de substratul politic al acestei legi. Acest lucru nu înseamnă nicio clipă că sunt de acord cu presiunea pe care Guvernul o pune asupra presei prin acest cod, art. 81, pe care l-am amintit ca fiind neconstituţional la începutul intervenţiei mele, are şi proprietatea de a institui o modalitate total diferită de aplicare a legii pentru un întreg sector economic, sectorul mass-media. Toate entităţile economice care funcţionează după Legea audiovizualului sunt practic atacate de acest articol, care permite statului să retragă licenţa de emisie în momentul în care nu există un plan de reorganizare înaintat. Stimaţi colegi, nu sună deloc a şantaj? Cu alte cuvinte dacă nu îmi spui cum îmi dai banii îţi iau orice posibilitate de a plăti datoria. Statul român sau, mai bine spus, Guvernul României s-a transformat într-un cămătar pentru instituţiile de presă. Nu îmi doresc să intru în polemica privind un anumit post de televiziune pentru că se poate interpreta în fel şi chip acest lucru, dar aici este o chestiune de principiu, care se aplică nu unui post, ci unui întreg sistem. Acest sistem poate cu uşurinţă claca, acest sistem poate cu uşurinţă să fie controlat de cei care au posibilitatea de a preveni insolvenţa, pardon, falimentul trusturilor media prin acordarea contractelor grase de publicitate şi cu toţii ştim cine este cel mai mare furnizor de astfel de contracte. Evident, acelaşi stat, care cu o mână te loveşte până te închide şi cu alta te mângâie cu posibilitatea de a rămâne în activitate, pe termenii şi condiţiile impuse.

Nu este corect ce se întâmplă nici faţă de presă, nici faţă de IMM-uri şi nici faţă de sutele de mii de şomeri pe care Guvernul în va scoate în stradă după ce companiile la care astăzi lucrează nu vor mai exista.

Reiterez faptul că avem nevoie de acţiune împotriva acestui asalt pe care Guvernul îl face împotriva mediului privat. Avocatul Poporului trebuie să se sesizeze, noi, ca parlamentari, trebuie să intervenim pe lângă Guvern pentru a-i convinge pe cei care sunt susţinuţi aici în Parlament de o majoritate confortabilă că această măsură nu va aduce nimic bun. Trebuie să încercăm să îi convingem că ceea ce ar trebui să fie insolvenţă, o măsură de asistenţă pe care statul o acordă companiilor, se transformă în faliment, moartea juridică a oricărei entităţi comerciale. Nu lăsaţi Codul insolvenţei să se transforme în codul falimentului, nu lăsaţi IMM-urile să mai sufere încă 3 ani, deja au trecut prea mulţi!

Domnul Mihai Deaconu:

"Economia subterană - cauză structurală a deficitului bugetar"

Închiderea rând pe rând a întreprinderilor de stat, restructurările şi disponibilizările nenumărate au făcut ca piaţa muncii să sufere în decursul ultimilor douăzeci de ani un transfer masiv al forţei de muncă din sectorul centralizat în cel privat.

Astfel, situaţia economică foarte dificilă a generat o creştere masivă a muncii "la negru" începând cu anul 1999, după care a urmat o revenire spre niveluri mai scăzute şi o reluare a creşterii sectorului nefiscalizat care a dus în 2004 la depăşirea pragului de un milion de salariaţi fără acte în regulă.

Manifestarea deplină a efectelor crizei economice a dus numărul celor care lucrează la negru spre cota de 1,5 milioane persoane.

Introducerea cotei unice de impozitare de 16% în 2005 nu a avut decât un efect minor, numărul celor dispuşi săîncalce legea continuând să crească pe măsură ce cota efectivă de impozitare a urcat spre nivelurile din 2004, urmare a neindexării deducerii personale şi chiar a diminuării ei ulterioare pentru cei cu venituri impozabile de peste 1.000 lei. Cu toate eforturile făcute prin derularea unor programe de reintegrare profesională ce au costat 0,3% din PIB, în 2012 nu s-a reuşit decât o stopare temporară a tendinţei de creştere, dar reuşita plafonării evaziunii de pe piaţa muncii în 2013 rămâne incertă.

O altă categorie semnificativă a economiei neobservate oreprezintă croitorii, mecanicii auto, coaforii, zugravii, instalatorii, profesorii care predau lecţii particulare etc.

Anul trecut s-a produs o evaziune fiscală de aproximativ 19 miliarde lei la contribuţiile de asigurări sociale, la care se adaugă alte 6miliarde lei neachitaţi în contul impozitului pe venit.

În contextul în care evaziunea totală în România a fost estimată la 81 miliarde lei (14% din PIB), cele 25 miliarde provenite din neplata contribuţiilor la asigurările sociale şi a impozitului pe profit reprezintă o sumă foarte mare, care nu poate fi redusă fără o strategie de reducere a evaziunii fiscale bine gândită.

Din păcate, un an şi jumătate de guvernare USL în care nu se vede nimic bun la orizont în acest sens mă face să cred că anul 2013 se va înscrie ca un an cu o creştere suplimentară a muncii "la negru" şi a evaziunii în domeniu.

Consider că, în condiţiile în care Guvernul nu vine cu măsuri concrete de redresare economică menite să genereze noi locuri de muncă, iar salariul minim pe economie va continua să crească, angajatorii nu vor mai fi motivaţi să ofere locuri de muncă şi vor fi nevoiţi fie să intre în restructurare, ceea ce i-ar duce pe mulţi spre faliment, fie să se orienteze spre alte pieţe ale muncii, mai atractive.

Doamna Raluca Turcan:

"PDL cere Guvernului Ponta ca la rectificarea bugetară să nu ia bani de la educaţie"

PDL cere Guvernului Ponta ca la rectificarea bugetară să nu ia bani de la educaţie. Acest sector funcţionează deja la limita de avarie. O rectificare negativă ar pune şi mai mult în pericol atingerea obiectivelor cu privire la educaţia naţională, cum sunt cele de creştere a performanţei şi de compatibilizare cu piaţa muncii.

De asemenea, PDL cere ministrului educaţiei să ia toate măsurile pentru a fi în acord cu Legea educaţiei naţionale, în caz contrar să-şi prezinte demisia.

Odată cu începerea anului universitar, ministrul educaţiei a fost prins, din nou, cu propria lecţie nefăcută. MEN nu numai că nu a propus politici care să asigure dezvoltarea învăţământului românesc, dar nici măcar nu a aplicat prevederile legii.

În iunie 2013, Consiliul UE scria într-o recomandare că:

1. MEN nu are nicio strategie pentru a creşte participarea în programe de educaţie, fiind printre ultimele ţări din UE în acest sens, foarte departe de media UE; ministrul Pricopie a ignorat complet recomandarea, drept urmare nu a realizat nicio strategie în acest sens.
2. prevederile Legii nr. 1/2011 pentru creşterea calităţii în învăţământul superior nu sunt aplicate pe deplin; e necesar să fie formulate politici clare şi să se aloce în acest sens resursele financiare şi umane necesare; pe ministrul Pricopie nu îl preocupă ce spun legile din România.

Prin urmare, noul an universitar debutează în complet dezacord cu legea şi marcat de un management indiferent şi inexistent.

Ministerul nu a numit un alt Consiliu Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS) ca urmare a demisiei în bloc acum aproape şase luni a membrilor acestui consiliu. Ca urmare, întreaga activitate de sprijinire a cercetării ştiinţifice universitare este blocată.

Ministerul nu a aplicat nici în acest an prevederile legii, art. 160 alin. (3), privind procedurile de acordare a granturilor doctorale pe bază de competiţie naţională, organizată de CNCS, de proiecte ştiinţifice între şcolile doctorale sau între conducătorii de doctorat, membri ai unei şcoli doctorale, şi nu în mod discreţionar de către minister.

Nu a fost creată posibilitatea, aşa cum prevede Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, începerii evaluării programelor de studii doctorale din România. Nu există procedură în acest sens.

Nu a fost realizată, până la începerea anului universitar 2013-2014, evaluarea universităţilor în scopul ierarhizării programelor de studii şi clasificării universităţilor.

PDL cere ministrului educaţiei:

• să facă public Raportul privind starea învăţământul românesc şi să-l prezinte Parlamentului, aşa cum prevede legea;
• să ia toate măsurile pentru a fi în acord cu Legea educaţiei naţionale.

Domnul Ioan Oltean:

"Noul Cod rutier, un bumerang cu efect «mortal»"

Înainte de a fi suprarestrictivă, orice lege ar trebui să fie preventivă. Sigur că «unde-i lege, nu-i tocmeală»,dar de aici şi până la a secătui bugetul unei întregi familii pentru greşeala din trafic a unui singur membru al acesteia e cale lungă.

De ce spun asta? Pentru că în modificările aduse Codului rutier, înainte de orice, amenzile sunt atât de mari, încât este puţin probabil ca o familie întreagă să le poată plăti în solidar cu cel care a greşit.

Ce se va întâmpla în nenumăratele astfel de cazuri care vor apărea? Ce se va întâmpla atunci când, de exemplu, singurul întreţinător de familie îşi va pierde permisul auto pentru un an întreg, de acesta depinzând pâinea familiei sale? Unde este mult trâmbiţata solidaritate socială?

Sigur, Guvernul s-a gândit la toate. Sau poate că nu!

Ştim cum circulă în România mijloacele de transport în comun. Nu mă refer aici doar la marile oraşe, unde tramvaiele insalubre în interior şi jalnic de distruse pe dinafară circulă după un orar greu de anticipat şi pe străzile înguste sunt o sursă de nervi permanentă, pentru că blochează traficul şi aşa strangulat. Nu mă refer la autobuzele supraaglomerate sau la metroul în staţiile căruia plouă atunci când se întâmplă asta afară. Mă refer şi la microbuzele care transportă oameni la lucru, deja peste capacitatea admisă legal, dar mai ales la trenurile după care îţi puteai potrivi odinioară ceasul şi care acum circulă după un orar respectat numai pe hârtie şi în declaraţiile pompoase ale responsabililor din transporturi.

Să mergem cu observaţiile mai departe. Acum, în marile oraşe, traficul este un coşmar în care este imposibil până la urmă să nu greşeşti.

Dar să nu înţelegem altfel decât trebuie acest lucru. Cu toţii ar trebui ca în trafic să fim calmi, civilizaţi, să ne respectăm unii pe alţii. Dar este foarte greu atunci când drumurile noastre sunt adevărate capcane, când ferim gropi, şanţuri nesemnalizate, câini fără stăpân, cerşetori şi spălători ocazionali de parbrize, vânzători de binocluri şi catarame pentru centuri de siguranţă, şi asta chiar în centrul Capitalei, de exemplu!

Este foarte greu să nu apeşi acceleraţia din dorinţa de a scăpadin aglomeraţie, după ce ai mers ca melcul pentru că eşti obligat să circuli pe o bandă din două, cea din dreapta fiind restricţionată, dar goală, pentru mijloacele de transport în comun care sunt fantomatice.

Este foarte greu, chiar imposibil, când parcurgi un drum pentru prima oară, mai ales, să observi unele indicatoare camuflate de pomi sau urcate cu macaraua în înaltul cerului. Ce să mai spun despre marcajele care... sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire, pe Autostrada A2, de exemplu.

Este foarte greu să nu îţi ieşi din fire când la tot pasul eşti nevoit să opreşti, pentru că veşnic se dezgroapă şi se îngroapă câte un cablu sau se repară cate o conductă. Este foarte greu să nu te enervezi şi să nu greşeşti atunci când ai drumuri prost semnalizate şi când stopurile nu mai funcţionează la prima ploaie.

Este foarte greu să nu fi, ca şofer, într-o permanentă duşmănie cu pietonii, într-o ţară în care pietonii cred că au numai drepturi şi traversează de cele mai multe ori prin locuri nepermise şi în dorul lelii, dispreţuind pe cei de la volan, iar şoferii, obligaţii din ce în ce mai mari.

Într-o ţară în care poliţia, primăriile şi toţi cei responsabili ar trebui să se preocupe de cu totul alte lucruri, ca să ceri şoferilor un comportament ireproşabil la volan, ar trebui să le asiguri mai întâi măcar condiţiile de bază pentru a se deplasa în siguranţă în trafic. Dar ce pretenţii să mai avem, când însuşi Guvernul ar trebui să se preocupe de cu totul alte lucruri?

Ne temem însă că acest nou Cod rutier, în loc să fie o lege bună, justă şi corectă, va fi o nouă sursă de stres pentru şoferi, de conflicte pentru toţi participanţii la trafic, chiar de conflicte sociale, şi nu va umfla deloc bugetul de stat, aşa cum visează noaptea Guvernul actual.

Iată de ce continuăm să susţinem că în inconştienţa sa, guvernul nu îşi dă seama că, lovind astăzi în români, mâine va fi el însuşi zdruncinat de lovitura acestui bumerang numit Cod rutier.

Domnul Ioan Oltean:

"Timpul trece, Uniunea Social-Liberală continuă să guverneze. Şi nu oricum...."

Zilele trecute, nu doar vremea a fost capricioasă, ci, aşa cum ne-am obişnuit deja, în acelaşi stil inconfundabil, USL continuă să ne guverneze în total dezacord cu interesele cetăţenilor. Orice acţiune guvernamentală trebuie să se fundamenteze sau să-şi găsească resortul în interesul naţional, mai exact, în aportul pe care aşa-zisele proiecte naţionale îl asigură în îmbunătăţirea condiţiilor de trai, dar nu numai ale unei mase restrânse de oameni, ci ale tuturor românilor. Însă ceea ce au uitat aceşti guvernanţi este chiar unitatea statistică la care au apelat în scopul reprezentării intereselor. Citeam zilele trecute articole în presă în care politicienii care ne conduc susţineau cu tărie interesele unor companii private, în defavoarea interesului naţional. Aceasta reprezintă o mare greşeală şi, mai mult, o prejudiciere a interesului naţional printr-o slabă reprezentare a intereselor poporului român.

Din nefericire, acţiunile guvernanţilor care au înţeles că politica se face pentru acum şi aici, mai exact pentru interese meschine, riscă să ne asigure atât de neputinţa şi de lipsa de profesionalism, cât şi de incompetenţa unor politicieni care nu numai că nu înţeleg, dar nici nu respectă instituţiile unui stat de drept. Astfel, dacă luni domnul Dragnea declara că dumnealui nu are dublă personalitate şi nu va îmbrăca "altă haină" la votul în Parlament pentru proiectul Roşia Montană (aluzie directă la şeful său, domnul Ponta), zilele următoare, reacţia domnului premier a fost aceea de a demite din funcţii de conducere pe doi dintre cei mai buni procurori ai DNA, Lucian Papici şi Mariana Alexandru. Un lucru care poate fi, la prima vedere, lipsit de importanţă pentru omul de rând, dar, din nefericire, nu este lipsit de importanţă pentru mediul de afaceri, pentru investitorii pe care dorim să-i atragem în această ţară pentru a crea locuri de muncă şi, de ce nu, şi pentru omul de rând, care este condamnat pentru fapte grave sau mai puţin grave şi care trebuie să înţeleagă că justiţia este independentă.

Precum un politician lipsit de experienţă şi de respectul cuvenit instituţiilor independente din această ţară, domnul premier s-a considerat îndreptăţit să facă ceea ce nimeni în această ţară nu a reuşit să facă în timpul exercitării unei funcţii atât de importante, adică a recunoscut public că "mazilirea" acestui domn procuror a fost un "cadou" făcut domnului Dragnea. Cum altfel ne putem explica acuzaţiile violente din partea domnului premier la adresa unui procuror pe care îl condamnă că a făcut dosare politice şi că este "băsist"?!

Ce pot înţelege cetăţenii acestei ţări pe care o conduceţi, domnule Ponta, că doamna Iuliana Bendeac, numită la conducerea secţiei I Anticorupţie, este o USL-istă? Sau doar PSD-istă, având în vedere declaraţiile partenerului dumneavoastră de guvernare, domnul Crin Antonescu, care a condamnat declaraţiile dumneavoastră făcute în calitate de prim-ministru cu privire la revocarea şi numirea procurorilor: "un prim-ministru nu poate şi nici nu are voie să dea explicaţii în numele procurorului general". Mai mult, acesta explică ceea ce dumneavoastră, în calitate de prim-ministru care conduceţi această ţară, nu aţi înţeles: un sistem de justiţie eficient şi independent trebuie să servească cetăţeanului român, (...) şi nu trebuie să rezolve cazurile politice potrivit intereselor unor partide" - sau politicieni, aş completa eu.

În fapt, se pare că cel care a învăţat, mai greu, dar e posibil să fi reuşit, lecţia din vara trecută este domnul Crin Antonescu, şi nu dumneavoastră, domnule Ponta, ca reprezentant al executivului acestei ţări. Şi ce aţi făcut? Aţi încercat să vă scuzaţi acţiunile şi declaraţiile halucinant de iresponsabile prin scrisori trimise la Bruxelles familiei politice din care şi partidul dumneavoastră face parte. Dar ce faceţi cu reprezentanţii ţărilor cu adevărat democratice, unde instituţiile statului de drept sunt funcţionale şi sunt respectate de politicienii care se află, la un moment dat, la putere, indiferent de nume şi de culoare politică, tocmai pentru bunul mers al societăţii respective?! Ce faceţi cu reprezentantul Ambasadei SUA, al Olandei la Bucureşti, care îşi arată din nou îngrijorarea cu privire la acţiunile şefului guvernului?!

Cei care ar fi trebuit să conteze, în primul rând, ar trebui să fie cetăţenii pe care îi reprezentanţi, care au nevoie de o justiţie independentă, într-un stat de drept în care locurile de muncă lipsesc cu desăvârşire, iar investiţiile au rămas doar un cuvânt folosit adesea în discursurile publice ale dumneavoastră, pentru a induce speranţa de bine în rândul cetăţenilor. Dar despre ce investiţii poate fi vorba, când justiţia din această ţară a ajuns să fie catalogată de însuşi şeful Guvernului ca fiind lipsită de substanţă? Ce încredere trebuie să aibă potenţialii investitori de a-şi deschide o afacere într-o ţară în care mersul instituţiilor democratice poate fi uşor modificat printr-o intervenţie politică? Ce trebuie să înţeleagă cetăţenii acestei ţări pe care-i reprezentanţi, indiferent că sunt băsişti, USL-işti, români sau romi, salariaţi sau pensionari, angajaţi sau angajatori etc., când ambasada Americii reacţionează în contradicţie cu declaraţiile premierului, apreciind profesionalismul de care au dat dovadă cei doi procurori schimbaţi la ordin politic, făcând apel la corectitudine, profesionalism şi independenţă? Dar, din păcate, domnule Ponta, nu numai că nu aţi învăţat din greşeli, ci, mai mult, continuaţi să perseveraţi în greşeli şi să demonstraţi zilnic că nu sunteţi capabil de a fi un om politic. Prin urmare, domnule premier, nu puteţi pretinde de la ceilalţi ceea ce dumneavoastră însuşi nu aveţi nici măcar faţă de instituţia pe care o reprezentaţi: respect.

Consider că ar fi un beneficiu pentru cetăţenii acestei ţări, domnilor guvernanţi, de a nu guverna, decât să guvernaţi precum aţi făcut-o până acum, în dezacord cu interesul general. Un lucru este cert: rezultatele lipsei guvernării USL pentru economia acestei ţări nu pot fi mai proaste decât sunt în acest moment.

Domnul Mihai Lupu:

"Am respectat şi promisiunea făcută pensionarilor din sistemul de apărare al ţării"

Deşi a trecut mai bine de un an şi jumătate de când PDL nu mai guvernează, mai sunt încă foarte multe aberaţii guvernamentale ale acestuia de reparat. Să ne reamintim faptul că pentru guvernele domnului Băsescu pensionarii au reprezentat o categorie socială umilită frecvent, prin tot felul de declaraţii neinspirate ale preşedintelui şi ale protejaţilor săi, dar şi extrem de nedreptăţită, prin abuzurile legislative aplicate de dumnealor, cu alte cuvinte, prin acele tăieri ilegale de pensii şi diminuări al cuantumului acestora prin recalculări.

Primul pas pe care l-am făcut odată cu intrarea noastră la guvernare a fost cel al reparării nedreptăţii făcute de către PDL pensionarilor, prin reţinerea ilegală a CAS. Am stopat imediat acest abuz şi apoi am returnat integral sumele reţinute ilegal de către guvernele domnului Băsescu.

Acummai facem încă un pas în respectarea promisiunilor făcute pensionarilor,făcând de această dată dreptate pensionarilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională chiar de ziua internaţională a persoanelor vârstnice.

Printr-o simplă decizie, Guvernului Boc a diminuat, în 2010, pensia a peste 18.400 de militari din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Toţi acei pensionari şi-au pierdut la momentul adoptării acelei legi un drept deja câştigat, un drept constituţional.

Noi, liberalii, ne-am opus de la început acestui demers abuziv al Guvernului Boc, contestându-lvehement la acea vreme. Am continuat în această legislatură printr-o iniţiativă legislativă a parlamentarilor PNL şi PSD, care a fost recent adoptată şi pusă în practică de la 1 octombrie a.c., prin revenirea pensiilor militare la cuantumul din decembrie 2010.

Prin această lege, care va intra în vigoare din luna octombrie, se înlătură şi inechităţile dintre pensionarii ale căror venituri reale realizate lunar de-a lungul timpului au fost identificate şi cei cărora nu li s-au putut identifica veniturile, deoarece documentele necesare dovedirii veniturilor nu au mai putut fi recuperate.

Legea nr. 241/2013 va elimina astfel aceste inechităţi, iar pensionarii în cauză vor primi din luna octombrie o pensie calculată corect.

Astăzi, pentru această categorie de pensionari, care şi-a făcut întotdeauna datoria cu onoare, apărând ţara şi reprezentând-o în mod demn pe orice front al lumii, facem şi noi dreptate, prin legea care începând de la 1 octombrie a.c., impune acordarea sumelor necesare pentru ca aceste pensii să revină la vechiul cuantum.

PNL demonstrează că este consecventcu promisiunile făcute în timpul campaniilor electorale acestei categorii sociale, cea a pensionarilor, îndreptând greşelile intenţionate ale fostelor guverne şi redându-le acestora drepturile, care sunt oricum garantate de Constituţie, dar de data aceasta şi în mod faptic, nu numai scriptic.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Guvernul USL simplifică modalitatea de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţelor în această iarnă"

Partidul Naţional Liberal, Filiala Constanţa, salută iniţiativa Guvernului Uniunii Social-Liberale de a simplifica formularele de aplicare pentru acordarea ajutoarelor de încălzire. Noua metodă, mai facilă pentru cei care doresc să aplice pentru ajutoarele de încălzire, va garanta, în opinia noastră, o optimizare a procedurilor şi un număr mai mare de persoane care au nevoie de acest ajutor.

Declaraţiile de săptămâna trecute ale domnului Emil Boc prin care se înţelegea faptul că aceste norme privind aprobarea formularelor de încălzire nu au fost prioritare pentru Guvernul USL devin, după părerea noastră, propagandă fără un fundament real. Nu a fost pus în pericol în niciun fel tot acest proces de susţinere a populaţiei cu venituri reduse pe perioada sezonului rece.

În anticiparea efectelor creşterii preţului la gaze odată cu venirea iernii, Ministerul Muncii, prin activitatea ministrului Mariana Câmpeanu, s-a preocupat să asigure cadrul legislativ prin care persoanele defavorizate să fie protejate de majorarea costurilor.

PNL - Filiala Constanţa menţionează că, în contextul liberalizării preţurilor la energie electricăşi gaze naturale, s-au instituit măsuri de protecţie socială pentru populaţia cu venituri reduse: majorarea nivelului venitului minim garantat cu 8,5%, începând cu drepturile aferente lunii iulie 2013, şi cu 4,5%, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie 2014; majorarea limitei de venituri până la care se acordă alocaţia pentru susţinerea familiei, de la 370 lei/membru de familie la 530 lei/membru de familie, cu menţinerea a două intervale de venituri 0 - 200 lei/persoanăşi 201 lei/persoană - 530 lei/persoanăşi a cuantumului alocaţiei cu 30%, începând cu drepturile aferente lunii iulie 2013; introducerea ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei cu energie electrică. Aceleaşi limite de venituri stabilite se vor aplica şi pentru ajutoarele pentru gaze naturale şi lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, limita superioară fiind de 615 lei/persoană.

O altă prevedere pe care noi o susţinem şi pe care o considerăm benefică pentru cetăţenii vizaţi este cea care prevede că pentru ajutoarele de încălzire cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri se va face plata acestora la începutul sezonului rece, pentru toate lunile sezonului.

De asemenea, introducerea anchetei sociale ca mijloc de verificare a îndeplinirii de către solicitanţi a condiţiilor de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei, în situaţiile care nu pot fi determinate cu exactitate pe baza documentelor justificative prezentate, va ajuta la întocmirea unei evidenţe veridice şi exacte a situaţiei, limitând astfel numărul cererilor false şi al persoanelor care beneficiază de ajutor în mod fraudulos.

Odată cu aplicarea acestor măsuri, pentru anul 2013 se prevede o creştere cu 30% a numărului de beneficiari de ajutor social şi cu 45% a numărului de beneficiari de alocaţie pentru susţinerea familiei, ceea ce presupune un efort bugetar suplimentar, pentru anul în curs, de 197,3 mil. lei. Aceşti factori vor spori încrederea cetăţenilor în activitatea Guvernului USL, al cărui unic interes îl reprezintă bunăstarea românilor.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Parlamentul va adopta noul Cod silvic în regim de urgenţă"

Salut adoptarea noului Cod silvic de către Guvernul USL în şedinţa de guvern de săptămâna trecută. Prin acest demers demonstrăm încă o dată că atât noi, liberalii, prin miniştrii noştri, dar şi întreg USL-ul, avem curajul de a ne asuma acele măsuri absolut necesare economiei româneşti, dar ocolite de către toate celelalte guverne de până acum.

Consider că aceste actualizări şi clarificări ale legislaţiei din domeniul silvic au fost foarte mulţi ani lăsate de izbelişte şiacest lucru are un rezultat nefast: consecinţele asupra mediului, dar şi cele asupra bugetului României sunt deja extrem de grave.

Din acest motiv, cel al tergiversării şi, implicit, al neasumării unor prevederi legale ferme în acest sens de către guvernele precedente, România se confruntă deseori cuinundaţii devastatoare şi cu alunecări de teren care pun în pericol vieţile şi gospodăriile oamenilor în fiecare sezon.Mai mult decât atât, defrişările masive practicate în ultimii 24 de ani -numai în ultimii 8 anis-a tăiat ilegal de două ori mai mult decât s-a putut regenera sau împăduri în România -au condus şi laafectarea stării de sănătate a populaţiei.

De asemenea, cred că este foarte important să menţionăm aici şi o altă consecinţă a lacunelor legislative din domeniul silvic, şi anume cheltuirea ineficientă a banilor publici. De ce susţin acest lucru? Deoarece, numai potrivit raportului Curţii de Conturi,valoarea tăierilor ilegale consemnate în urma controalelor efectuate se ridică la 5 miliarde de euro. Dar această cifră este în realitate cu mult mai mare, ţinând cont de faptul că şi capacitatea de control din acest sector este ea însăşi limitată.

Este foarte limpede faptul că tăierile ilegale şi defrişările masive s-au perpetuat în absenţa unor reglementări legale clare şi actualizate, dar şi prin complicitatea şi iresponsabilitatea celor care ar fi trebuit să protejeze pădurea şi să aplice legea.

Principalele modificări ale Codului silvic pe care le avem în vedere au ca obiect în primul rândschimbarea modalităţii de vânzare şi valorificare a lemnului şi, implicit, păstrarea şi extinderea patrimoniului naţional forestier,apoi, evident, obiectivul vizat estesprijinirea proprietarilor de păduri, dar şi a agenţilor economici din domeniuşi, nu în ultimul rând, bineînţeles, ne dorim ca efectul principal al noii legislaţii să fiestoparea jafului din pădurile României.

Cu privire laschimbarea modalităţii de vânzare şi valorificare a lemnului, credem căprin această măsură vom genera ogestionare eficientă şi durabilă a pădurilor,deoarece aceastapresupune trecerea de la vânzarea lemnului estimat (direct din pădure) la vânzarea lemnului măsurat (din rampe şi depozite).

Prin această schimbare se va realiza o valorificare economică net superioară a lemnului şi se va realiza un control mult mai riguros privind introducerea lemnului pe piaţă. Lemnul se va comercializa numai de către administrator din rampe sau depozite, astfel încât comerciantul nu va mai avea ce căuta în pădure. Lemnul va fi tăiat şi transportat în rampe şi depozite de către firmele de exploatare care vor presta doar acest serviciu, comercializarea urmând să se facă doar de către administrator. Măsura prin care ne aliniem practicilor europene în domeniu va intra în vigoare progresiv. În 2014, 50% din masa lemnoasă se va vinde obligatoriu măsurat din rampe şi depozite, iar diferenţa, din 2015. Prin aplicarea progresivă se asigură perioada necesară realizării rampelor şi depozitelor. Este important de precizat şi că această măsură poate fi aplicată chiar şi din 2014, pentru că deja în acest moment peste 30% din masa lemnoasă se vinde din rampe şi depozit.

Până acum pădurile din România nu au avut, în mod real, statutul adecvat, cel de bun naţional, inestimabil ca valoare, de a cărui integritate depinde, în primul rând, sănătatea tuturor românilor. Ci, din păcate, pădurile româneşti au reprezentat doar un bun neglijat de autorităţi, profitând de această slăbiciune, în mod consistent, hoţii şi evazioniştii, un bun jefuit şi speculat intensiv, din punct de vedere financiar, într-un mod nemaiîntâlnit într-o altă ţară europeană.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PNL susţineşi promovează un nou Cod silvic"

Încă de la începutul acestei guvernări USL, din care facem şi noi, liberalii, parte, am promovat prin miniştrii noştri câteva proiecte prioritare în programul PNLde guvernare, printre care: relansarea economiei, reforma substanţială a domeniului sănătăţii, relaxarea fiscalităţii şi reducerea evaziunii fiscale, dar şi promovarea unei legislaţii corecte, ferme şi, mai ales, clare în domeniul silvic.

În acest sens, ministrul liberal al apelor, pădurilor şi pisciculturii, doamna Lucia Varga, ne-a solicitat susţinerea şi implicarea pentru formularea şi promovarea unui nou Cod silvic. Considerăm ca fiind absolut necesar acest demers legislativ al ministrului liberal şi, implicit, al Guvernului USL, precum şi adoptarea de către Parlament şi implementarea cât mai rapidă, pentru a putea astfel, în sfârşit, stopa jaful defrişărilor masive prin tăierile haotice şi ilegale de păduri din România.

Credem că este extrem de important ca acest act normativ să intre cât mai curând în vigoare pentru că în continuare avem în România 500.000 hectare de păduri nepăzite şi din acest considerent nu putem lua măsuri eficiente împotriva hoţilor, dar nici nu putem acorda compensaţiile cuvenite proprietarilor de pădure din parcurile naturale, care au restricţii impuse.

De aceea, la propunerea ministrului liberal Lucia Varga, Guvernul USL a aprobat săptămâna trecută Proiectul de Lege privind noul Cod silvic, care va intra în Parlament în regim de urgenţă.

Principalele modificări aduse Codului silvic constau în schimbarea modalităţii de vânzare şi valorificare a lemnului, fapt ce va genera gestionarea eficientă şi durabilă a pădurilor. Astfel, noua legislaţie stipulează faptul că lemnul se va comercializa numai de către administratori din rampe sau depozite, astfel încât comercianţii nu vor mai avea ce căuta în pădure.

Considerăm necesar acest nou Cod silvic pentru a putea pune capăt, odată pentru totdeauna, atât jafului incredibil din domeniul forestier, practicat la scenă deschisă în România ultimilor 24 de ani, dar şi pentru a pune capăt, în timp, efectelor acestuia.

Acest tip de jaf incontrolabil până în prezent, care a luat o anvergură fără precedent în ultimii 8 ani -s-a tăiat ilegal de două ori mai mult decât s-a putut regenera sau împăduri -,are un impact economic negativ, de mare amploare, în bugetul statului. Tăierile şi defrişările masive de păduri au, bineînţeles, consecinţe foarte grave, majore, atât asupra deteriorării calităţii mediului şi, evident, asupra sănătăţii românilor, dar reprezintă în acelaşi timp şi principalele cauze ale unor inundaţii şi alunecări de teren, devastatoare uneori pentru localităţi întregi.

Domnul Ion Diniţă:

"Acordul de parteneriat pentru fondurile europene, un pas important în dezvoltarea viitoare a României"

Partidul Conservator salută prezentarea de astăzi din plenul Camerei Deputaţilor a acestui document extrem de important pentru viitorul şi dezvoltarea României. Acordul de parteneriat propus de ţara noastră pentru perioada de referinţă 2014-2020 conţine atât progresele pe care le-a făcut statul român în ultimul an şi jumătate în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene, cât şi ţintele pe care ni le-am propus pentru viitoarea perioadă de finanţare europeană. Suntem încrezători că toţi factorii europeni direct implicaţi în acceptarea acestui document, care sunt de fapt şi partenerii noştri în acest demers dătător de speranţe, îl vor agrea la adevărata sa dimensiune - o radiografie extrem de complexă a stării de fapt a României înaintea următoarei perioade de referinţă.

Acest Acord de parteneriat între România şi Uniunea Europeană prevede în mod clar şi fără echivoc modalitatea în care vor fi concentrate investiţiile din Fondurile Europene Structurale şi de Investiţii. De remarcat este faptul că Acordul de parteneriat detaliază cadrul instituţional - Autorităţile de Management şi Organismele Intermediare, respectiv prezintă principiile implementării efective a fondurilor în conformitate cu prevederile pachetului legislativ al Uniunii Europene. Astfel, implementarea Fondurilor Europene Structurale şi de Investiţii 2014-2020 se va realiza într-un sistem mult mai bine coordonat, fiind stabilite atribuţii de autoritate de management numai la nivelul a trei ministere:Ministerul Fondurilor Europenepentru managementul a patru programe operaţionale: Infrastructura mare (transport, mediu şi energie); Competitivitate (cercetare - dezvoltare, Agenda Digitală); Capital Uman şi Asistenţă Tehnică;Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publicepentru managementul programelor de dezvoltare regională, a programelor dedicate cooperării teritoriale europene şi a programului Capacitate Administrativă şiMinisterul Agriculturii şi Dezvoltării Ruralepentru managementul programelor dedicate agriculturii, dezvoltării rurale şi pescuitului şi acvaculturii.

Parlamentarii Partidului Conservator sunt încrezători că noul sistem de coordonare dintre cele trei ministere va avea în vedere şi corectarea deficienţelor semnalate în privinţa accesării fondurilor europene din perioada 2007-2013. În cazul în care s-au făcut anumite greşeli, suntem convinşi că ele vor fi evitate pentru viitoarea perioadă a Acordului, în vederea eficientizării şi maximizării procesului de implementare, precum şi a diminuării birocraţiei şi a timpului relativ îndelungat de până acum dintre depunerea proiectelor şi obţinerea finanţărilor propriu-zise. O sarcină importantă va reveni în noul acord şi autorităţilor administraţiei publice locale, iar comasarea tematică a proiectelor va avea drept efect realizarea unei absorbţii eficiente a fondurilor, care va duce implicit la creşterea investiţiilor atât de necesare României.

Partidul Conservator salută, pe de altă parte, reabilitarea României din punctul de vedere al absorbţiei fondurilor europene din ultimul an şi jumătate, respectiv de când USL a venit la guvernare. Dacă în mai anul trecut rata de accesare era de 7%, în prezent avem peste 23%, iar în cifre România a încasat anul trecut peste un miliard de euro, iar în acest an peste 2 miliarde de euro. Mai mult, actualul Guvern a reuşit, într-un timp relativ scurt, să deblocheze cele patru programe de finanţare care erau temporar închise de Comisia Europeană. Este încă o dovadă că USL şi-a făcut exemplar treaba din acest punct de vedere şi a reparat gafele făcute de fostele guvernări, în folosul a mii de români beneficiari ai finanţărilor europene.

Consider că pentru perioada 2014-2020 România trebuie să fie extrem de atentă din punctul de vedere al derulării procedurilor pentru obţinerea fondurilor europene. Trebuie să acordăm o atenţie sporită către persoanele cel mai grav afectate de sărăcie şi excluziune socială.Astfel, la capitolul "Oamenii şi societatea - Ameliorarea capitalului uman prin creşterea ratei de ocupare a forţei de muncăşi politici mai bune privind incluziunea socialăşi educaţia, se prevăd ţinte ambiţioase legate de educaţie, sărăcie şi ocuparea forţei de muncă", România va trebui în perioada 2014-2020 să ajungă la un procent de ocupare de 75%, pentru grupa de vârstă 20 - 64 de ani, în timp ce anul trecut procentul era de 63,8%. De asemenea, numărul copiilorcarepărăsescşcoalalaovârstămicătrebuie să fie în 2020maimicde11,3%, faţă de cifra îngrijorătoare actuală, de 17,4%. Totodată, numărul persoanelor expuse la riscul de sărăcie sau excludere va trebui în următorii şase ani să fie mai mic cu 580.000 de persoane.

Trebuie să rezolvăm cât mai repede o serie de obiective, între care deficitul de forţă de muncă calificată, angajarea scăzută din mediul rural, ocuparea scăzută la femei şi persoane în vârstă, şi avem nevoie de măsuri speciale pentru tineri. De altfel, şi recomandarea expresă a Comisiei Europene este aceea de a ajuta România să finalizeze cu succes obiectivele sociale destinate categoriilor de persoane defavorizate şi cu posibilităţi limitate, prin orientarea prioritară înspre românii cei mai afectaţi de sărăcie şi excluziune socială. Un alt obiectiv important este constituit de viitorul tinerilor de 18 ani, care au nevoie de ajutor pentru a părăsi sistemul rezidenţial şi instituţional, şi a se integra corect şi echilibrat, iar pentru acest deziderat avem nevoie de creşterea rolului comunităţii în problematica socială, îndeosebi a primarilor din zonele rurale.

Avem un exemplu de succes, modelul polonez, carene arată că se poate. Trebuie să învăţăm şi să implementăm exemplar lecţiile de management oferite întregii Europe de polonezi.Modelul riguros şi birocratic promovat de Bruxelles li s-a potrivit perfect polonezilor, o ţară devenită numărul unu în Europa la capitolul folosirea banilor europeni. Este elocvent faptul căPolonia a obţinut în intervalul 2008-2013 suma-record de 68 de miliarde de euro, pe care i-a cheltuit deja până la finele lui 2012. Polonia a reuşit această performanţă datorită înfiinţării încă din 2005a Ministerului Dezvoltării Regionale (MDR), cu rolul de a coordona absorbţia fondurilor europene.Oamenii care se ocupă de proiecte au fost şcoliţi la Bruxelles şi ulterior au urmat cursuri de perfecţionare în ţară. Ce au mai făcut polonezii? Încă din 2007 au trecut la regionalizare, la un sistem cu 16 regiuni puternice, capabile să atragă cu succes bani europeni. Iată cum arată în cifre o parte din investiţiile făcute de polonezi:

• 300.000 de locuri de muncă create din bani europeni;
• peste 10.000 de kilometri de drumuri noi;
• 1.900 de tramvaie şi autobuze;
• 3.600 de grădiniţe;
• peste 2.000 de laboratoare şi institute de cercetare înfiinţate sau modernizate;
• 2.800 de proiecte realizate de către universităţile din Polonia;
• ajutoare pentru 23.000 de companii;
• peste 112.000 de case conectate la Internet ş.a.m.d.

În locul împovărătoarelor împrumuturi de la FMI, polonezii au luat banii gratis, şi au câştigat pariul cu toate ţările din UE în ceea ce priveşte utilizarea granturilor nerambursabile. Polonia este astăzi singura ţară din Europa care nu a cunoscut recesiunea economică, fără a recurge la măsuri de austeritate, impopulare, şi fără a tăia salariile bugetarilor. Şi am mai putea evoca la nesfârşit succesul polonez, dar trebuie să vedem ceea ce avem noi de făcut, România, pentru a reuşi să depăşim situaţia în care ne aflăm.

Să fim încrezători că vom reuşi!

Doamna Marioara Nistor:

"Românii, condamnaţi de ministrul Nicolăescusă nu se mai îmbolnăvească!"

Ceea cenici pe vremea răposatului secretar general al PCR şi conducător suprem al Republicii nu s-a întâmplat, respectiv ca românilor să li se dea sănătate cu porţia, se întâmplă iată în anul european 2013, cu "senzaţionalul" Guvern USL la conducere. Cel puţin aşa arată noul pachet al noii "reforme a sănătăţii", iniţiată de inconfundabilul ministru Eugen Nicolăescu. Potrivit documentului, supus, evident, dezbaterii publice - mă întreb oare la ce se mai folosesc aceste dezbateri publice, în urma cărora nu se modifică niciodată niciun act normativ... -, începând cu anul viitor românii vor putea merge la consultaţii la medicul de familie doar într-un număr limitat, în timp ce bolnavilor cu afecţiuni grave efectiv li se va refuza internarea în spital.

Potrivit propunerilor de modificare a Legii nr.95/2006,serviciile medicale se vor acorda prin pachetul de servicii medicale de bază, pachetul privind programele naţionale de sănătate şi pachetul din asigurări suplimentare private. Explicaţia ministrului-gropar al sănătăţii româneşti este aceea că "sistemul sanitar nu se mai poate susţine în maniera în care funcţionează la ora actuală, concentrat pe spitale, care fac internări nejustificate sau fictive şi sunt cele mai mari consumatoare de resurse". În concluzie, românii trebuie să se pregătească serios... să nu se îmbolnăvească, deoarecePachetul de bază la medicul de familie va avea ca obiect asigurarea unor servicii minime, şi anumeconsultaţii preventive o dată pe an la copiii cu vârsta între 4 şi 18 ani; două consultaţii succesive o dată la 3 ani pentru persoanele sănătoase cu vârsta cuprinsă între 18 şi 39 de ani;trei consultaţii succesive pe an pentru persoanele cu vârsta de peste 40 de ani; pentru pacienţii cu risc înalt de boală cardiovasculară, cu diabet tip 2, BPOC (boală pulmonară obstructivă cronică), depresie şi sindrom anxios se vor asigura la început 3-4 consultaţii pe an şi apoi 1-2 consultaţii anuale în perioada monitorizării bolii; pacienţii cu boli nou-apărute, în episod acut, vor avea dreptul la 1-2 consultaţii la medicul de familie/episod şi 1-4 analize; pacienţii aflaţi pe lista unui medic de familie au dreptul la eliberarea actelor privind starea de sănătate.

Potrivit afirmaţiilor unor medici brăileni cu care am discutat, acest proiect legislativ, a cărui şansă de "însănătoşire" este aproape inexistentă, dată fiind guvernarea după bunul-plac al USL, ministerul de resort va face economii la buget pe spatele bolnavilor, mai precis pe suferinţele lor. Intenţia declarată este aceea de a reduce cu 40% numărul internărilor în spitale în următorii trei ani. Cu ce preţ? Aceşti bolnavi trebuie să meargă totuşi la un consult de specialitate, au nevoie de tratamente adecvate, iar astfel se va încuraja medicina privată, cu costuri mult mai ridicate decât în sistemul public şi liste lungi de aşteptare, având în vedere numărul tot mai redus de medici specialişti din România. La această oră oricum există mii de pacienţi la un medic specialist, însă odată cu noua "reformă", sistemul va ajunge unul de-a dreptul de "balamuc", din cauza afluxului de pacienţi.

De asemenea, ultima "invenţie" a lui Nicolăescu elimină total diferenţele dintre plătitorii deasigurări de sănătate şi cei care nu achită niciun ban pentru acestea. În acest fel, vom fi cu toţii "la grămadă", precum în comunism, iar această "egalizare" nu va duce la majorarea contribuţiilor la bugetul asigurărilor de sănătate, ci, din contră, îi va face pe bun-platnici să renunţe la a-şi achita contribuţiile, din moment ce tot nu beneficiază de nicio consultaţie în plus faţă de cei care nu plătesc nimic.

Nu în ultimul rând, atrag serios atenţia asupra faptuluică modificările amintite ar putea fi într-un fel benefice doar pentru bolnavii cu probleme acute. A trimite însă un bolnav cronic doar o dată pe an la medic este similar cu a-l apropia de un inerent sfârşit, deoarece acel bolnav, acel om are nevoie periodic de consultaţii şi tratamente. Din păcate pentru sistemul medical şi în general, pentru toţi românii, ministrul Nicolăescu confundă strategia medicală de profilaxie şi prevenţie cu abordarea generală, pentru toată lumea, a fenomenului. În concluzie, dacă nu ne îngrijim, ne aşteaptă vremuri grele... Multă sănătate!

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"NoulCod rutier, un nou bir pe capul românilor!"

Toată tevatura privind legiferarea noului Cod rutier al României denotă, pentru a nu ştiu câta oară, starea de disoluţie în care îşi desfăşoară activitatea alianţa politică aflată la guvernare. Ministrul afacerilor interne anunţă în Guvern prevederile noului Cod, fără acceptul partidului din care face parte. Crin Antonescu îl mustră. Stroe revine cu o altă propunere. În final, premierul opreşte documentul înainte de a se transforma în mult dorita ordonanţă de urgenţă. Este un nou exemplu elocvent că lucrurile sunt departe de a sta "pe roze" în USL. Ba, din contră, oamenii nu se mai înţeleg, toată lumea vede acest lucru cu ochiul liber, însă divergenţele lor majore nu trebuie să afecteze populaţia României.

Vreau să lansez câteva consideraţii personale referitoare la documentul care are menirea de a diminua numărul românilor morţi pe şosele şi de a reinstaura respectul în trafic, decenţa, conducerea preventivă etc. În opinia mea, scopul principal al acestui nou proiect de Cod rutier este acela de a diminua numărul accidentelor, nu să nenorocim familiile şoferilor din România. În cazul în care cuantumul noilor amenzi ar rămâne în ultima formă, familii întregi de români ar trebui să îşi vândă casele, proprietăţile şi bunurile pentru a plăti amenzile şoferilor care "calcă pe bec". Mai ales în ceea ce priveşte trecerea pe culoarea roşie a semaforului, aspectul este extrem de relativ, deoarece, spre exemplu, poţi forţa trecerea pe galben într-o intersecţie, iar agentul constatator să susţină că ai trecut pe roşu. În acest caz, de unde să plătească un şofer amenda de 8.000 de lei, dacă el câştigă, să spunem, 800 de lei lunar? De asemenea, suspendarea permisului timp de doi ani pentru trecerea pe culoarea roşie a semaforului este vehement contestată de şoferi. Ce se întâmplă dacă prind un ambuteiaj în centrul Capitalei, nu vor mai putea conduce în următorii doi ani?....

Aceasta este cea mai mare problemă a noului Cod rutier: valoarea enormă a amenzilor. Consider că nuputem face un Cod rutier cu sancţiuni pecuniare date pentru buzunarele părinţilor copiilor teribilişti, de bani gata, care sunt într-un număr infim raportat la veniturile generale ale locuitorilor din România.

De asemenea, proiectulnoului Cod rutier mai ridică şi alte semne de întrebare. Spre exemplu, sancţiunile stabilite împotriva celor care pun în pericol viaţa participanţilor la trafic ar trebui înăsprite, însă noul Cod rutier pare, culmea!, mai permisiv din acest punct de vedere decât cel vechi, respectiv cel aflat acum în vigoare. În privinţa incidentelor de circulaţie se merge doar pe varianta pedepsirii celor vinovaţi, cu alte cuvinte vrem doar să sancţionăm şi să amendăm vinovaţii, fără ca documentul să se îndrepte împotriva cauzei, adică pe măsuri de prevenţie. Este o întrebare la care iniţiatorii nu au găsit încă răspuns.

Un alt aspect în neregulă este, spun eu, faptul că noul Cod rutier nu pune accentul pe reglementarea circulaţiei pe drumurile publice a TIR-urilor şi microbuzelor, cu toate că statisticile arată că acestea reprezintă o sursă majoră a accidentelor. Cred că trebuie reglementată şi această problemă în Codul rutier ce va fi adoptat. Totodată, statisticile oficiale arată că în 12 ani am avut 25.000 de morţi pe şoselele României.Guvernul vrea acum să modifice Codul rutier şi amenzile, dar ce ne facem cu desele cazuri de incompetenţă semnalate în rândul Poliţiei Rutiere?

Personal, înţeleg constrângerile bugetare din această perioadă de criză, însă la fel cum Guvernul nu are bani, nici populaţia nu are bani! Nu putem să impunem amenzi de mii de lei pentru o infracţiune, oricare ar fi aceasta, în condiţiile în care avem şoferi cu salariul minim pe economie, de 700 de lei lunar...Este o măsură disproporţionată, discriminatorie chiar. Nici măcar un om cu salariul mediu pe economie nu îşi va putea permite să achite aceste contravenţii.

Consider că Guvernul ar face mult mai bine să trimită proiectul în Parlament, şi nu să-l promoveze prin ordonanţă de urgenţă. Dacă proiectul Roşia Montană a fost trimis Legislativului, pe considerentul că este forul democratic suprem, chiar dacă parlamentarii nu sunt specialişti în minerit şi geologie, cu atât mai mult se impune ca proiectul noului Cod rutier să fie dezbătut la o dimensiune mai largă, în Senat şi Camera Deputaţilor. Până la urmă parlamentarii, dacă nu sunt avizaţi pe multe alte domenii de activitate, cel puţin şoferi sunt în marea lor majoritate.

Doamna Liliana Ciobanu:

"VictorPonta, demnul urmaş al lui Traian Băsescu!"

ConformConstituţiei României,Guvernul Românieieste autoritatea publică a puterii executive care funcţionează în bazavotului de încredereacordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Potrivit principiuluiintangibil alseparării puterilor în stat, sistemul judiciar din România este independent de celelalte ramuri ale Guvernului şi este compus dintr-o structură de instanţe organizate ierarhic. În România, justiţia se înfăptuieşte numai de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, respectiv curţile de apel, tribunalele, tribunalele specializate şi judecătoriile. Din punctul de vedere al legilor României, separarea puterilor în stat este cea tripartită, puterile legislativă,judiciarăşiexecutivăneavând voie să se afle în aceeaşi mână sau sub aceeaşi subordonare. Prin transmiterea funcţiilor către Parlament, Guvern, administraţie, precum şi către judecătorii independenţi, puterea statală este ţinută în echilibru prin intermediul unor controale reciproce, apanaj al echilibrului puterilor, apărându-i astfel pe cetăţeni de eventualele abuzuri sau acţiuni despotice ale statului.

Susţinătorii înverşunaţi aiseparării puterilor în stat afirmă că această limitare a responsabilităţilor protejează democraţia şi blochează apariţiadictaturii. Intervenţia de săptămâna trecută a primului-ministru Victor Ponta, una de-a dreptul despotică, într-adevăr inacceptabilă, chiar dictatorială, a frizat până la desfiinţare instituţia separării puterilor într-un stat democratic, aşa cum România se pretinde a fi. Este cu adevărat halucinant să-l auzi pe ditamai premierul României, cocoţat pe o majoritate parlamentară de 70%, că vine şi anunţă senin că procurorul "X" a fost demis pe motiv că este "băsist", că lucrează dosare politice şi nu mai ştiu ce hibe are! După modelul de "succes" al preşedintelui-jucător, iată cum România este blestemată să trăiască într-o continuitate politico-ideologică îndepărtată de preceptele unui stat de drept, cu un fost procuror pe post de premier-jucător, sau premier-judecător, în acelaşi timp. Până şi octogenarul Ion Iliescu a ţinut să-l dojenească pe tânărul şef al Guvernului, cu tactica lui blajină cunoscută...

Derapajul constituţional oferit de Victor Ponta - bine că nu este preşedinte, ar fi fost în real pericol de suspendare! - demonstrează, pentru a nu ştiu câta oară, căîn realitatea politicii româneşti nu există un sistem democratic care să permită o absolută separare a puterilor. Ceea ce este mai grav, în opinia mea, este faptul că amestecul direct al primului-ministru în treburile puterii judecătoreşti dă semnalul că România nu mai poate reveni pe un făgaş pozitiv, pe un drum bun, pe o strategie guvernamentală îndreptată spre agenda cetăţeanului, pe adevăratele probleme ale societăţii şi ale românilor.

Haideţi să nu fimnaivi şi să punem pe seama tinereţii ieşirea din decorul constituţional a lui Ponta! Omul ştia perfect ce spune, doar a fost procuror şi şef al Corpului de Control al mentorului său politic Adrian Năstase. Nu se pune problema ca Ponta să fi vorbit "fără el", cum se spune în popor, luat de val sau de alte porniri lăuntrice. Victor Ponta a fost în deplină cunoştinţă de cauză când s-a pronunţat cu veselie împotriva unui procuror care instrumenta chiar dosarul în care este implicat vicepremierul Dragnea. Primul-ministru a dat de fapt un semnal cât se poate de clar: acela că el conduce, că statul este el, extrem de dăunător pentru dezvoltarea sănătoasă a tinerei democraţii româneşti.

Asistăm de câţiva ani la încercări repetate de decredibilizare reciprocă a puterilor statului din România, de tendinţe de substituire, chiar de subordonare a acestora. Principiul separării puterilor în stat a fost, din păcate, grav încălcat în ultimii ani, tocmai de cel care trebuia să fie garantul acestui element fundamental constituţional: preşedintele Republicii. Acesta a promovat în ultimii nouă ani o politică destabilizatoare greu de înţeles pentru orice mare specialist în politică şi cu atât mai greu de digerat de către omul de rând. Prin acţiunile sale, preşedintele României nu a reuşit să dea funcţiei prezidenţiale o dimensiune istorică. Atacând şi destabilizând permanent Parlamentul, Guvernul şi sistemul judiciar, preşedintele a reuşit în aceşti aproape nouă ani de "domnie" să alăture funcţiei prezidenţiale o dimensiune exclusiv politică. Acum însă domnul Băsescu poate fi mulţumit. Are, în sfârşit, un urmaş demn: Victor Ponta!

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

"Ziua europeană a limbilor - 26 septembrie 2013"

Ziua europeană a limbilor a fost iniţiată de către Consiliul Europei în 2001 şi este sărbătorită în fiecare an pe data de 26 septembrie.

Şi anul acesta, milioane de cetăţeni europeni au celebrat diversitatea culturală şi lingvistică a Europei, prin emisiuni de televiziune şi radio, concursuri lingvistice, conferinţe, spectacole, cursuri de limbi străine etc.

În acest context, şi în România s-au organizat o serie de manifestări reunite sub sceptrul evenimentului cu titlul Lingua Fest 2013.

Joi, 26 septembrie, la Reprezentanţa Comisiei Europene în România s-au acordat premiile European Language Label pentru proiecte creative şi inovatoare în domeniul predării şi învăţării limbilor străine.

La Iaşi, în perioada 25-26 septembrie, s-a organizat Târgul ZEL, care a constat într-o miniexpoziţie de materiale informative în diverse limbi străine şi concursuri pe tema diversităţii.

Sâmbătă, 28 septembrie, în incinta Librăriei Cărtureşti, s-au organizat cursuri de gastronomie, lecţii deschise în mai multe limbi, spectacole, jocuri interactive, dansuri etc.

La Ploieşti, între 26 şi 29 septembrie, s-a desfăşurat festivalul multicultural cu titlul "Alfabetul convieţuirii", iniţiat de Uniunea Elenă din România şi organizat în parteneriat cu Primăria Ploieşti şi Guvernul României - Departamentul pentru Relaţii Interetnice, eveniment desfăşurat sub înaltul patronaj al reprezentanţei Comisiei Europene în România. Publicul s-a bucurat de numeroase spectacole, standuri expoziţionale, dar şi de parada costumelor naţionale desfăşurată în centrul municipiului Ploieşti. Au participat peste 450 de persoane, reprezentanţi ai tuturor minorităţilor naţionale din România şi invitaţi din Bulgaria, Grecia şi Italia.

Manifestările dedicate Zilei europene a limbilor s-au finalizat în data 4 octombrie, la Centrul de Informare "Europe Direct" din Sfântu Gheorghe, unde s-au organizat competiţii pentru elevii de gimnaziu cu tema: cultura, limba şi literatura statelor membre ale Uniunii Europene.

Zilele acestea am sărbătorit diversitatea culturală şi lingvistică a Europei, posesoare a unei inestimabile bogăţii lingvistice, 24 de limbi oficiale şi peste 60 de limbi regionale sau minoritare.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Iaşiul, cu adevărat o «cetate europeană»"

Marele nostru istoric Nicolae Iorga afirma despre Iaşi că: "Sunt români care n-au fost niciodată la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie niciunul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înţelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviinţă de spiritul trecutului nostru care trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decât oriunde aiurea [...]. În conştiinţa lui naţională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut oraşul care a fost şi-şi zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei", iar academicianul Răzvan Theodorescu, istoric de artă de talie europeană, denumeşte Iaşiul "Florenţa României".

Au trecut mai bine de 605 ani de la prima atestare documentară, timp în care Iaşiul a fost întotdeauna în prim-planul vieţii politice, cultural-religioase, oferind permanent soluţii prin personalităţile care s-au desăvârşit profesional aici, soluţii care au condus la cunoaşterea între popoarele Europei civilizate şi a acestei naţiuni, plină de talente novatoare, astfel că putem considera Iaşiul ca un veritabil ambasador al naţiunii, fapt cu care mă mândresc.

Aşa cum am amintit de-a lungul istoriei, Iaşiul a fost un punct de început pentru foarte multe iniţiative care s-au concretizat mai târziu în proiecte veritabile, şi aici ţin să amintesc faptul că Iaşiul a fost oraşul primului spectacol de teatru în limba română, primului orologiu din Ţările Române, al primelor pagini tipărite în limba română, al primului Abecedar, al primului Muzeu memorial, al primului Muzeu de Istorie Naturală şi, bineînţeles, oraşul primei Universităţi din ţară: "Al. I. Cuza".

Tot de Iaşi se leagă destinele oamenilor de cultură şi credinţă precum mitropoliţii Dosoftei şi Varlaam, cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin sau Dimitrie Cantemir, omul de geniu enciclopedic, membru al Academiei din Berlin, cărturar de reputaţie europeană.Iaşiul este oraşul cu vocaţie culturală,de care sunt legate destinele a două genii ale literaturii noastre, Mihai Eminescu şi Ion Creangă.

De asemenea în epoca modernă, Iaşiul a oferit culturii şi ştiinţei europene valori deosebite precum: Gh. Asachi, A.D. Xenopol, Al. Philipide, V. Conta, E. Racoviţă, Theodor Palladyetc.

Iaşiul a contribuit de-a lungul istoriei şi la desăvârşirea naţiunii române ca naţiune suverană între celelalte popoare.

Nu trebuie să uităm faptul că,în anii grei, ai Primului Război Mondial, Iaşiul a avut capacitatea de-a prelua toate instituţiile care asigurau funcţionalitatea statului român. De asemenea, să nu uităm că Iaşiul a reprezentat în aceiaşi ani un veritabil cartier general care a contribuit esenţial la Unirea cea mare de la data 1 decembrie 1918, visul suprem de atâta vreme al acestei naţiuni.

Iaşi "Cetate a culturii’’ - Filarmonica, Teatrul Naţional, Opera Naţională, Ateneul Tătăraşi, Mitropolia, universităţile, muzeele, acestea sunt mândriile Iaşiului! Ele sunt citadele ale culturii, ele sunt creatoare de idei, imagini, cuvinte, cântece, a tot ce îmbogăţesc şi înalţă sufletul. Evident, ele au o importanţă atât naţională, cât şi internaţională, izvoare de cultură care funcţionează cu sprijin din partea Ministerului Culturii, din partea Primăriei Municipiului Iaşi, al Direcţiei Judeţene de Cultură, al Consiliului Local şi al Consiliului Judeţean.

Vă spun aceste cuvinte astăzi tocmai pentru că în luna octombrie, mai precis în fiecare an, cu ocazia hramului religios al Sfintei Parascheva, Iaşiul se aniversează pe sine. Între 1 - 30 octombrie au loc o serie de evenimente culturale şi sportive, grupate toate în proiectul Zilele Iaşiului 2013, iar între 23 - 27 octombrie va avea locFestivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi - 2013, eveniment de rezonanţă europeană.

În aceste zile Iaşiul ne arată că merită din plin statutul de Capitală culturală europeană, şi de aceea am plăcerea de a vă invita la Iaşi, pentru a vă bucura de o experienţă culturală deosebită.

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

Educaţia fizicăşi sportul constituie în România un domeniu de activitate marginal, perceput ca atare de majoritatea cetăţenilor care practică sporadic şiîn număr foarte redus sportul de masă şi activităţile fizice de întreţinere şi de petrecere a timpului liber. Sportul de performanţă şi-a continuat existenţa din inerţie, pe baza talentului şi perseverenţei unor sportivi, tehnicieni şi conducători cu vocaţie, dar al căror nume se reduce pe zi ce trece. Aceştia şi-au desfăşurat activitatea în condiţii extrem de dificile şi au făcut adevărate minuni care nu se vor mai repeta în viitor într-un mediu internaţional din ce în ce mai concurenţial.

Toate acestea se întâmplă mai ales din cauza faptului că finanţarea acestui domeniu este redusă. Deşi activitatea sportivă generează un impact social major, interesul autorităţilor centrale şi locale este tot mai scăzut. În aceste condiţii, an de an, bugetele cluburilor, ale federaţiilor şi ale celorlalte structuri sportive sunt tot mai sărace şi nu oferă prea multe speranţe de viitor. Educaţia fizică este adesea neglijată şi în şcoală, iar facilităţile sportive moderne sunt aproape inexistente în multe localităţi.

În acelaşi timp, avem în vigoare olege a sportului neactualizată şi neadaptată cerinţelor Uniunii Europene, un cadru legislativ precar ce trebuie îmbunătăţit.

În aceste condiţii, doresc să trag unsemnal de alarmă, pe această cale, faţă de necesitatea adoptării de urgenţă a Strategiei în domeniul sportului pentru perioada 2013-2030, ce se află în momentul de faţă în dezbatere publică.

În calitate de parlamentar, voi face toate demersurile necesare pentru a îmbunătăţi cadrul legal, astfel încât împreună să reuşim să aducem un plus calităţii orei de educaţie fizică şi sport, să mărim numărul de ore de sport în gimnaziu şi liceu, să acordăm recompense şcolare pentru activitatea sportivă extracurriculară.

Spersă redăm sportului importanţa pe care o merită şi să creştem în acest mod numărul cetăţenilor care practică sport în mod regulat, fapt ce ar putea avea ca rezultat şi o economie considerabilă pentru stat şi pentru administraţiile locale, prin diminuarea cheltuielilor cu serviciile medicale, în condiţiile în care se ştie că educaţia fizică şi sportul au un rol esenţial în menţinerea sănătăţii fizice şi mentale a individului.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"USL dăunează grav sănătăţii românilor!"

Declaraţia politică de astăzi se referă la marea reformă din sănătate care va şubrezi şi mai mult sănătatea românilor. Pachetul de legi puse de curând în dezbatere publică de Ministerul Sănătăţii doreşte să ne convingă de faptul că toţi românii vor beneficia de servicii medicale gratuite oferite de stat, indiferent dacă sunt asiguraţi sau nu. Până aici nu este rău, dar, analizând cu atenţie acest pachet de legi, ne dăm seama că în spatele unui mesaj politic împachetat frumos se ascund de fapt multe capcane şi dezavantaje care vor înrăutăţi şi mai mult starea actuală a sănătăţii românilor. În centrul acestor acte normative reformatoare nu stă nicidecum pacientul, aşa cum ar fi normal.

Dacă acum, pacientul român încă se mai poate adresa serviciilor medicale publice pentru prevenirea şi tratarea unei game foarte largi de afecţiuni sau boli, după intrarea în vigoare a acestor legi care urmăresc mai degrabă privatizarea sănătăţii românilor, pacientul va realiza că nu mai poate face acest lucru. Pachetul legislativ Nicolăescu limitează substanţial numărul consultaţiilor, lucru prin care se urmăreşte scăderea adresabilităţii pacientului către sistemul public de sănătate. Prin aceste legi aberante, pacientul este văzut ca un robot, fiind scos din contextul bolii sale. Evoluţia bolii pacientului nu poate fi stabilită de nişte norme legale stricte. Datele numerice, traduse într-un număr fix de consultaţii sau servicii medicale gratuite impuse prin acest pachet legislativ, încalcă cel mai important drept fundamental, înscris în legea fundamentală a României. Cu alte cuvinte, dacă nevoia unui pacient depăşeşte numărul strict de consultaţii gratuite impus de aceste legi, pacientul este împins forţat către medicina privată. Oare acesta să fie sensul şi filozofia Legii Nicolăescu? Punerea pacientului "pe repede înainte" către medicina privată? Dacă este aşa, le recomand actualilor guvernaţi să recunoască făţiş şi să îşi asume acest lucru în faţa celor 70% care i-au ales.

O altă prevedere nefericită, care face praf şi pulbere prevenţia anumitor boli, este cea potrivit căreia persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 40 de ani au dreptul doar la două consultaţii gratuite în trei ani de zile. Dacă pe parcursul perioadei de trei ani apar semnale ce prevestesc apariţia unei boli, iar pacientul şi-a consumat cele două consultaţii gratuite oferite de stat, acesta trebuie să plătească, în condiţiile în care unii dintre pacienţi sunt şi contribuabili la fondul naţional de sănătate. Reiese clar că dreptul românilor la sănătate este încălcat şi subjugat incompetenţei şi nepăsării celor care gestionează astăzi sistemul naţional de sănătate.

Nu cred că domnul Nicolăescu poate încadra în mod matematic nevoile medicale ale românilor între limitele trasate de aceste prevederi legale.

Tot din pachetul legislativ privind marea reformă din sănătate reiese că mărirea salariilor medicilor nu se va putea face mai devreme de anul 2015 pentru toţii medicii pe criterii de performanţă. Din nou, vă încălcaţi promisiunea şi umiliţi corpul medical din România. Acum susţineţi că abia după ce 12 spitale vor fi într-un program-pilot şi după evaluările rezultatelor veţi introduce sistemul de plată pe criterii de performanţă pentru toţi medicii. Deci, iluzii deşarte pentru corpul medical.

Un alt aspect important care atrage atenţia în acest pachet legislativ ne spune voalat, ce-i drept, că spitalele vor fi plătitoare de TVA. Eu consider că se doreşte introducerea plăţii TVA la tot sistemul sanitar, având în vedere că domnul ministru a mai pomenit de introducerea TVA şi la studiile clinice. Introducerea TVA în sistemul sanitar înseamnă distrugerea în special a medicinei private, lovind direct medicii specialişti. Creşterea preţului consultaţiilor va scădea accesul pacientului la serviciile medicale, dar cui îi pasă?

Domnul ministruNicolăescu nu pomeneşte nimic despre faptul că toate unităţile medicale trebuie dotate cu cititoare pentru cardurile electronice de sănătate. În caz contrar, nu poate fi urmărit acest număr impus de consultaţii şi servicii medicale gratuite.

Lipsa de comunicareşi desconsiderarea punctelor de vedere pertinente ale specialiştilor îşi spun cuvântul şi amprentează negativ acest pachet legislativ. Mai mult, timpul propus de Ministerul Sănătăţii pentru consultarea specialiştilor din sistem este mai mult decât insuficient pentru a aduce modificările venite din partea acestora. Încă o dată, demonstraţi că nu vă pasă nici de specialişti, nici de pacienţi, care sunt cei mai importanţi actori din sistemul sanitar. Legi de o asemenea importanţă nu pot fi dezbătute eficient într-un timp record.

În încheiere, doresc să îi transmit domnului Nicolăescu că încalcă grav un drept esenţial din galeria drepturilor fundamentale ale românilor, şi anume dreptul la sănătate, garantat de Constituţia României. Posibil să ne trezim ca USL să şteargă definitiv dreptul românilor la sănătate din Constituţia României. Majoritatea din Comisia de revizuire a Constituţiei le aparţine, deci procedural ar fi posibilă punerea în acord a pachetului legislativ Nicolăescu cu noile prevederi constituţionale. Pentru USL, nimic nu pare imposibil. Însă toate aceste derapaje vor fi simţite de români, care vor realiza curând cât de dăunător este USL pentru sănătatea lor!

Domnul Varol Amet:

"Diacronia limbii tătare în sistemul educaţional"

Limba maternă este istoria unei etnii, un dar inestimabil, o formă de existenţă şi de afirmare ce trebuie menţinută vie în vederea păstrării identităţii.

Încă din 1879 limba tătară a fost susţinută şi promovată în formele de învăţământ primar şi gimnazial, trecând pe parcursul timpului prin diferite etape ce au determinat actuala ei soartă. Începând cu anul 1959, şcolile cu predare în limbă tătară au fost desfiinţate, limba putând fi vorbită şi perpetuată decât în cadrul comunităţii tătare, acest aspect reprezentând un pericol iminent la adresa graiului minoritar.

După o perioadă de aproximativ 49 de ani, cu ajutorul Uniunii Democratice a Tătarilor Turco-Musulmani din România, în 2008, cursurile de limbă tătară au putut fi reluate doar în patru şcoli din localităţile: Agigea, Lumina, Mihail Kogălnicenu şi Valu lui Traian, pe viitor dorindu-se ca aceasta să fie prezentă şi în formele de învăţământ superior. În momentul actual, limba tătară se învaţă ca limbă opţională, însă reprezentanţii Uniunii Democratice a Tătarilor Turco-Musulmani din România se străduiesc ca limba maternă să facă parte din planul-cadru al învăţământului.

În viitorul apropiat, bugetul alocat proiectelor din cadrul Departamentului pentru relaţii interetnice va fi cu 5% mai mare, banii fiind destinaţi susţinerii învăţământului în limba maternă, solicitându-se altfel ca limba tătară să se bucure de aceleaşi privilegii ca şi limba turcă: să se organizeze olimpiade de limba tătară, iar notele obţinute la această disciplină să contribuie la media generală.

Domnul Anton Doboş:

"Aurul verde al României"

În declaraţia de astăzi aş vrea să vă vorbesc despre importanţa Proiectul de Lege privind noul Cod silvic, care va intra înParlament în regim de urgenţă.

Văinvit să facem o scurtă retrospectivă a situaţiei cu care ne confruntăm în momentul de faţă.

În 1990, România avea peste 6,5 milioane de hectare de pădure. După 23 de ani, jumătate dintre pădurile statului au fost retrocedate, iar din ceea ce a mai rămas, mai bine de 350.000 de hectare au dispărut. Dintre hectarele care s-au evaporat, o mare parte au făcut-o în mod ilicit, valoarea sinistră a tăierilor ilegale fiind, potrivit Curţii de Conturi,de cinci miliarde de euro. Permiteţi-mi să formulez câteva rezerve raportat la această cifră, pentru că mă tem că de fapt în realitate este şi mai mare, capacitatea de control în acest sector fiind ea însăşi limitată.

Avem, aşadar, multe date, multe analize şi grafice, dar mai important e că trebuie să conştientizăm importanţa pădurilor dincolo de lege şi bani. Pentru că pădurea ne este vitală, fără ea nu am putea supravieţui... Pădurea furnizează două treimi din oxigenul consumat de oameni. Tot ea contribuie semnificativ la reducerea poluării şi fixează solul, împiedicând alunecările de teren şi eroziunile provocate de ploaie sau vânt, situaţii cu care, din nefericire, din cauza defrişărilor masive, am ajuns să ne întâlnim tot mai des.

Potrivit unui studiu Greenpeace, la noi în ţară dispar peste 3 hectare de pădure în fiecare oră.

În majoritatea cazurilor este vorba despre tăieri ilegale, iar cel mai frecvent, pagubele se înregistrează pe proprietatea statului. Consecinţele defrişărilor masive sunt extrem de îngrijorătoare: afectarea stării de sănătate a populaţiei, inundaţii, alunecări de teren, cheltuirea ineficientă a banilor publici pentru limitarea efectelor despăduririlor, în loc de alocări de fonduri pentru prevenirea problemelor,prin protejarea pădurilor.

Aceste probleme s-au perpetuat în absenţa unor reglementări legale clare şi actualizate.

De aceea, noul Cod silvic vine ca un răspuns la o realitate evidentă. El îşi propune să schimbe modalitatea de vânzare şi valorificare a lemnului, acesta urmând să fie comercializat numai de către administrator, din rampe sau depozite, să sprijine proprietarii, cărora li se va oferi pază gratuită de către RNP Romsilva, să aplice Codul penal pentru furtul de lemne la fel ca pentru orice furt şisă extindă patrimoniului naţional.

Dar mai presus de acestea, principalul obiectiv al modificării Codului silvic este oprirea jafului din pădurile din România.

Defrişările şi tăierile ilegale masive trebuie stopate urgent, prin măsuri clare şi fără echivoc. Nu vreau să fiu în postura de a le explica nepoţilor mei de ce trăiesc în cea mai poluatăţară din Europa şi de ce pădurile sunt doar imagini pe vederi turistice. Cred că nici dumneavoastră nu vreţi să vă găsiţi în această ipostază. De aceea, a sosit timpul să acţionăm, să oprim masacrul aurului verde al României.

Domnul Dan Bordeianu:

"Un nou Cod rutier pentru siguranţa cetăţenilor"

În momentul de faţă, România domină din punct de vedere negativ clasamentele europene referitoare la accidentele rutiere. La nivelul decidenţilor de la Bruxelles se pune problema extinderii şi modernizării transportului rutier, concomitent cu promovarea unui sistem integrat de măsuri, care are ca obiectiv creşterea siguranţei rutiere.

În perioada 2001-2010, Comisia Europeană şi-a propus o serie de măsuri asimilabile şi aplicabile în statele membre UE prin care să se reducă la jumătate numărul accidentelor rutiere. Acest obiectiv ambiţios a fost ratat şi din cauza contribuţiei negative a ţării noastre, prin numărul crescut de accidente rutiere cu morţi şi răniţi.

Până de curând, ţara noastră nu a avut o strategie pe termen lung privind siguranţa rutieră. Este meritul actualului guvern faptul că, sub coordonarea Comitetului Interministerial pentru Siguranţă Rutieră, s-a elaboratStrategia Naţională pentru Siguranţă Rutieră 2013-2020. Această strategie se bazează pe statistica tipurilor de accidente rutiere produse în perioada 2007-2011, precum şi a riscurilor la adresa siguranţei rutiere, ţinând cont şi de exigenţele europene în domeniu. Astfel, s-a constatat faptul că accidentele de circulaţie grave au cauze diferite, în funcţie de mediul în care acestea s-au produs. În mediul urban, principalele cauze generatoare de accidente sunt traversarea neregulamentară, neacordarea priorităţii pietonilor, viteza excesivă, neacordarea priorităţii vehiculelor şi conducerea imprudentă. În mediul rural, principalele cauze generatoare sunt viteza, traversarea neregulamentară a pietonilor, conducerea imprudentă, abaterile bicicliştilor şi depăşirea neregulamentară. Această situaţie este determinată de faptul că, în ţara noastră, foarte multe localităţi rurale sunt traversate de drumuri naţionale sau chiar europene, cu trafic intens.

Priorităţile Strategiei Naţionale de Siguranţă Rutieră 2013-2020 de îmbunătăţire a legislaţiei îndomeniul rutier, a siguranţei infrastructurii şi de reducere graduală a numărului de victime din accidentele de circulaţie sunt în strânsă legătură cu obiectivele Guvernului de interoperabilitate şi de interconectare a reţelei de drumuri din România cu reţeaua de drumuri europeană, cu obiectivul de asigurare a coerenţei şi continuităţii lucrărilor de infrastructură pe termen lung, cu cel de refacere a reţelei de drumuri naţionale la un nivel calitativ european, mai ales în contextul adoptării Directivei Consiliului şi Parlamentului 2008/96/CE privind managementul siguranţei infrastructurii rutiere.

Noul Cod rutierîşi propune să ducă la îndeplinire obiectivele prevăzute în Strategia Naţională pentru Siguranţă Rutieră 2013-2020 prin instituirea unor măsuri coercitive, graduale, în funcţie de gravitatea faptelor ilegale comise de participanţii la traficul rutier. Nu ne rămâne decât să sperăm că severitatea acestor măsuri va conduce la conştientizarea conducătorilor auto predispuşi la încălcarea legii şi, totodată, la prevenirea şi reducerea accidentelor rutiere.

Domnul Mircea Lubanovici:

Cu amărăciune constat că domeniul justiţiei rămâne încă o problemă definitorie pentru România. După ani de opoziţie în care membrii Uniunii Social-Liberale au criticat, în declaraţii publice, imixtiunea politicului în justiţie, în ciuda progreselor repetate arătate de rapoartele MCV, iată că acum asistăm la ce anume înţeleg guvernanţii prin stat de drept şi independenţa justiţiei: înlocuirea de procurori fără a urma procedurile oficiale, numirea în poziţii-cheie ale sistemului de persoane fără experienţă, slab pregătite, dar obediente şi uşor şantajabile.

Stimaţi guvernanţi, cum explicaţi ieşirile publice ale premierului pe acest subiect, declaraţii care arată clar dispreţul pentru independenţa justiţiei din România? Cum explicaţi că aceste afirmaţii au fost sancţionate de oficialităţile SUA şi UE, care ne-au spus răspicat că situaţia va influenţa viitorul raport MCV? Sper că nu vă amăgiţi că plimbările şi campaniile de imagine din afara ţării vor şterge cu buretele imixtiunile grave pe care le-aţi făcut în justiţie!

Consider că actele prim-ministrului din ultimele zile reprezintă actebrutale de iresposabilitate, care nu fac decât să decredibilizeze instituţiile justiţiei din România. Afirmaţiile senine ale acestuia că DNA-ul face poliţia politică specifică epocii stalinistă aduc prejudicii imense ţării, şi asta doar pentru apărarea lui Liviu Dragnea! Este ironic că tocmai dumneavoastră consideraţi investigaţiile în domeniul referendumului ca fiind o încălcare a democraţiei, în condiţiile în care neregulile şi falsurile înregistrate atunci sunt publice! Sunt curios: cum veţi motiva viitorul raport negativ pe justiţie - îl veţi învinovăţi iar pe preşedintele ţării sau veţi muta atenţia de la el printr-un nou conflict în USL?

Domnul Mircea Lubanovici:

"Diaspora cere permanent respingerea proiectuluiRoşia Montană"

Am primit şi continui să primesc mesaje de la cetăţenii români din afara graniţelor ţării privind respingerea lor fermă a proiectului de exploatare de la Roşia Montană. Preocuparea lor majoră pentru Roşia Montană confirmă, încă o dată, legăturile cu ţara-mamă, neşterse de distanţele geografice. Mişcările publice de protest împotriva acestui proiect al persoanelor din diaspora susţin interesul real pe care îl au pentru situaţia din ţară. Pentru mulţi dintre ei, declaraţiile năucitoare ale oamenilor politici sunt de neînţeles prin dispreţul şi lipsa de interes cu care se tratează vocea cetăţenilor români.

Recunoscută la nivel mondial ca fiind un model de protest ecologic paşnic, mişcarea anti-Roşia Montană este aproape ignorată de politicieni, aceeaşi oameni care se lăudau numai cu ceva timp în urmă că ascultă vocea celor pe care îi reprezintă. Ca reprezentant al Colegiului nr. 3 diaspora, sunt nevoit să reafirm neaprobarea proiectului de la Roşia Montană şi vă invit la studierea dovezilor care demonstrează de ce nu poate fi benefic pentru România!

Aţi arătat până acum în nenumărate rânduri lipsa de responsabilitate, de viziune strategică şi eficienţă cu care alegeţi să ne conduceţi. Este ridicol ca oameni care locuiesc în afara ţării, care înfruntă numeroase greutăţi şi piedici în păstrarea unor legături normale cu patria natală - dificultăţi cauzate tot de lipsa interesului statului român pentru ei, să vă atragă atenţia în mod repetat asupra greşelilor pe care sunteţi pe cale să le comiteţi!

Iată că aceleaşi persoane din afara României pe care le ignoraţi în activitatea dumneavoastră, pentru că ştiţi că nu îi puteţi păcăli cu declaraţiile demagogice din ţară, se alătură marilor proteste din ţară şi vă sancţionează în mod clar şi demn. Acest fapt ne arată decât importanţa şi potenţialul cetăţenilor din diaspora, aşa încât vă solicit să primiţi şi să ascultaţi mesajul lor!

Domnul Călin Potor:

"Acordul de parteneriat propus de România pentru perioada 2014-2020, o şansă pentru dezvoltarea de care avem nevoie!"

Acordul de parteneriat dintre România şi Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020, care va fi prezentat astăzi în Parlament de reprezentanţii Guvernului, ne-a arată principalele direcţii de acţiune, de cheltuire a fondurile europene destinate ţării noastre în următorii şase ani. Pentru ca România să-şi atingă ţintele fixate prin Strategia UE 2020, Guvernul a făcut o modificare importantă din punct de vedere instituţional, gestionarea banilor europeni în vederea optimizării absorbţiei urmând să fie făcută de trei ministere. Astfel, Ministerul Fondurilor Europene se va ocupa de patru programe operaţionale: Infrastructura mare (transport, mediu şi energie); Competitivitate (cercetare - dezvoltare, Agenda Digitală); Capital Uman şi Asistenţă Tehnică. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice va gestiona programele de dezvoltare regională, programele dedicate cooperării teritoriale europene şi programului Capacitate Administrativă. În fine, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va avea managementul programelor dedicate agriculturii, dezvoltării rurale, pescuitului şi acvaculturii.

Documentul care va fi prezentat azi în Camera Deputaţilor este structurat pe cinci mari tematici. Prima este Competitivitatea - Promovarea competitivităţii economice şi a dezvoltării locale, unde se va acorda o mare atenţie cercetării şi dezvoltării, activităţilor bazate pe cunoaştere, iar ţinta este ca în anul 2020 să ajungem, la fel ca toate celelalte state membre, ca investiţiile în cercetare, dezvoltare, inovare făcute atât de stat, cât şi de sectorul privat, să reprezinte 2% din PIB.

În anul 2011, ele se ridicau la valoarea a numai 0,48% din PIB. Obiectivele ţintite la capitolul competitivitate sunt: consolidarea cercetării, a dezvoltării tehnologice şi a inovării;

îmbunătăţirea accesului, utilizării şi calităţii tehnologiilor informatice şi de comunicare;

creşterea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, a sectorului agricol şi a sectorului pescuitului şi acvaculturii.

Nevoile identificate în Acord pentru creşterea competitivităţii sunt: crearea unui mediu public de cercetare dezvoltare, mai compact şi mai modern, care să se concentreze pe nevoile economiei, schimbările sociale şi tehnologiile în care România are potenţial de clasă mondială, în conformitate cu principiile specializării inteligente şi pentru a creşte gradul de comercializare şi internalizarea cercetării; promovarea unei culturi a antreprenoriatului şi inovării în întregul sistem educaţional şi în companii.

La Capitolul II, "Oamenii şi societatea - Ameliorarea capitalului uman prin creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă şi politici mai bune privind incluziunea socială şi educaţia", se are în vedere eliminarea discrepanţelor existente în prezent legate de educaţie, sărăcie şi ocupare. Astfel, România trebuie să ajungă la un procent de ocupare de 75% pentru grupa de vârstă 20 - 64 de ani. În 2012, procentul era de 63,8%. De asemenea, numărul copiilor care părăsesc şcoala la o vârstă mică trebuie să fie în 2020 mai mic de11,3%; în 2012 era de 17,4%. Numărul persoanelor expuse la riscul de sărăcie sau excludere să fie mai mic cu 580.000. Aici vor trebui rezolvate deficitul de forţă de muncă calificată, angajarea scăzută din mediul rural, ocuparea scăzută la femei şi persoane mai în vârstă, şi este nevoie de măsuri speciale pentru tineri.

La Capitolul "Infrastructură - Dezvoltarea infrastructurii moderne pentru creştere şi locuri de muncă", România are ca obiective creşterea economică, împiedicată în prezent de infrastructura subdezvoltată şi depăşită. Astfel, în perioada 2014-2020 se va aloca anual 2% din PIB pentru întreţinere şi proiecte de investiţii în sectorul transport. Principalele direcţii de dezvoltare sunt: îmbunătăţirea accesibilităţii României şi a regiunilor şi conectivităţii acestora cu pieţele; îmbunătăţirea sustenabilităţii sistemului mixt de transport din România şi atractivităţii alternativelor la transportul rutier; îmbunătăţirea şi modernizarea transportului urban, ţinându-se seama de descongestionarea aglomeraţiilor urbane.

La Capitolul "Resursele - Optimizarea utilizării şi protecţiei resurselor naturale şi activelor", ţintele fixate prin Strategia UE 2020 sunt reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (comparativ cu anul 1990), creşterea la 20% a ponderii energiei regenerabile în consumul final brut de energie şi creşterea cu 19% a eficienţei energetice.

Nu în ultimul rând, Capitolul "Guvernanţa, modernizarea şi consolidarea administraţiei naţionale şi a sistemului judiciar" are ca obiectiv reformarea politicilor publice, îmbunătăţirea procesului de reglementare şi guvernare, transparenţă şi accesibilitate în administraţia publică; creşterea eficienţei şi transparenţei şi scăderea birocraţiei în cadrul administraţiei publice; creşterea eficienţei, transparenţei, accesibilităţii şi consecvenţei sistemului judiciar etc.

Am enumerat doar câteva prevederi esenţiale din Acordul de parteneriat propus de România în vederea accesării fondurilor puse la dispoziţie de Uniunea Europeană în următorii şase ani. Să sperăm că actualul Guvern va corecta greşelile făcute de cele precedente în ceea ce priveşte absorbţia banilor europeni şi vom avea capacitatea şi managementul optime pentru a cheltui un procent consistent, în beneficiul societăţii şi al românilor.

Domnul Marian Enache:

"Dezvoltarea economică a Văii Muntelui".

Dacă pentru grecii antici Olimpul era tărâmul zeilor, pentru daci, cel mai impunător munte din Carpaţii Orientali, Ceahlăul, era sălaşul zeului Zalmoxis. Masivul Ceahlău, Peon sau Kogaionon, cum îl denumeau romanii, este considerat, astăzi, al doilea munte sfânt al creştinătăţii ortodoxe, după Muntele Athos. În fiecare an, în primele zile ale lunii august, numeroşi turişti străini vin să vadă un fenomen unic în lume, holograma unei piramide care se formează timp de 80 de minute din norii de ceaţă exact în ziua în care ortodoxia serbează "Schimbarea la faţă". Înainte de apariţia piramidei hologramă, un alt fenomen optic, cu o durată foarte scurtă, constă în apariţia mirificei "Căi a Cerului", descrisă şi de prinţul Moldovei, Dimitrie Cantemir, în lucrarea "Descriptio Moldaviae".

În contrast cu măreţia acestor locuri, viaţa oamenilor din Colegiul uninominal nr. 8, judeţul Neamţ, numit şi Valea Muntelui, se desfăşoară astăzi într-un cadru necorespunzător.

Veniturile locuitorilor, provenind predominant din agricultura de subzistenţă, sunt tot mai scăzute, iar discrepanţa faţă de alte zone se măreşte tot mai mult. Acestea se obţin îndeosebi din surse din natură - cum ar fi alimentele produse în gospodării, pentru autoconsum, iar incidenţa sărăciei este foarte mare la toate segmentele populaţiei. Grupurile cele mai expuse fenomenului de sărăcie sunt persoanele care lucrează în agricultură pe cont propriu, şomerii şi casnicele. Prin prisma vârstei, incidenţa sărăciei şi a lipsei de perspectivă este cea mai mare în rândul tinerilor.

Migrarea externă a tinerilor a căpătat accente îngrijorătoare, producându-se numerose separări ale membrilor familiilor, copiii rămânând în grija rudelor.

Astăzi, economia rurală non-agricolă pe Valea Muntelui utilizează mai puţin de un sfert din populaţia activă, numărul locurilor de muncă diminuându-se considerabil.

Aproape toată suprafaţa agricolă şi peste o treime din fondul forestier au fost retrocedate, dar titlurile de proprietate au fost emise fără o verificare corespunzătoare a terenurilor din punct de vedere cadastral şi fără înscriere în Cartea funciară. Identificarea şi delimitarea parcelelor retrocedate nu au fost întotdeauna corect realizate, făcând astfel obiectul multor litigii şi dispute.

Terenurile nu pot fi angajate ca garanţii pentru băncile comerciale, limitându-se astfel accesul la credite, iar taxele mari de cadastru şi intabulare a terenurilor limitează capacitatea agricultorilor de a-şi înregistra oficial proprietatea. Din cauza subevaluării şi nesiguranţei legate de delimitarea parcelelor şi proprietatea terenurilor, băncile comerciale nu acceptă terenuri ca garanţie. Acest lucru constituie un element deosebit de nefavorabil pentru agricultorii din segmentul exploataţiilor de dimensiune medie, care ar avea nevoie de investiţii pentru a se dezvolta, însă a căror bază de garantare este slabă.

Fragmentarea excesivă a proprietăţii şi lipsa asocierii între agricultori a determinat o performanţă în agricultură şi silvicultură tot mai slabă, datorită structurii "învechite" a exploataţiilor agricole şi lipsei pieţelor care să sprijine modernizarea sectorului agricol.

Efectivele de animale au scăzut drastic datorită preţului tot mai ridicat al furajelor şi lipsei spaţiilor şi dotărilor tehnice şi se află în exploataţii mici, de subzistenţă, aflate în proprietatea prea multor agricultori care se apropie sau au trecut de vârsta pensionării. Micii agricultori cresc astăzi animale doar pentru autoconsum. Furajarea şi practicile zootehnice sunt rudimentare, iar materialul genetic este de slabă calitate. Chiar şi situaţia igienei laptelui şi a sistemului de colectare nu mai respectă standardele minime.

Aceste exploataţii de subzistenţă nu pot fi considerate ferme, întrucât activităţile agricole se realizează ca şi cum ar fi activităţi casnice. Agricultorii nu mai au, practic, nici motivaţia, nici capacitatea de a respecta standardele, bolile animalelor decimând şi efectivele reduse care mai există.

Această foarte scurtă radiografie credem că este suficient de expresivă pentru a determina o schimbare radicală a strategiilor pe care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale le aplică pentru zonele montane.

Deşi România are o legislaţie în domeniul zonelor montane (HG nr.1779/2004) considerăm vitală realizarea urgentă a unui subprogram pentru zona montană care să schimbe radical concepţia greşită că muntele este doar o sursă de materii prime (exploatările miniere şi forestiere), iar deciziile pentru munte se iau în exteriorul muntelui. Cunoscând faptul că statele care nu au o politică montană greşesc fundamental, ne permitem să sugerăm câteva elemente de care trebuie să se ţină seama în realizarea programului pentru zona montană.

Pornind de la aserţiunea că legislaţia trebuie se recunoască specificitatea montană este necesară nu numai consolidarea şi dezvoltarea instituţională specifice zonei montane, ci şi diversificarea şi extinderea pârghiilor financiare de susţinere a agriculturii montane prin plăţi directe; credite avantajoase şi bonificaţii la dobânzi pentru activităţile de creştere a animalelor, refacerea efectivelor de bovine şi ovine şi modernizarea exploataţiilor agricole montane, dezvoltarea micilor industrii, a artizanatului şi dezvoltarea intensă a agroturismului; ajutoare directe la hectar şi pe cap de animal; prime de instalare a tinerilor agricultori montani duble faţă de câmpie; credite şi subvenţii pentru investiţiile de capital; resurse suplimentare pentru bugetele locale montane; alocaţii pentru copii, pensii şi alte ajutoare sociale mărite cu 20% pentru locuitorii zonelor de munte; ajutoare financiare pentru construcţia şi renovarea locuinţelor în funcţie de gradul de dificultate montană.

De asemenea, trebuie asigurată modernizarea infrastructurii şi a echipamentelor tehnico-edilitare, a căilor de acces, a serviciilor şi dotărilor necesare locuitorilor zonelor montane, după cum este necesar a se promova măsuri concrete pentru conservarea pajiştilor montane, protejarea mediului montan, a biodiversităţii şi activităţilor agropastorale şi conservarea tradiţiilor culturale şi patrimoniul cultural. În acest sens, susţinem ferm şi crearea unui centru de economie montană care să realizeze cercetarea ştiinţifică a zonelor de munte.

Nu putem încheia această declaraţie politică fără a menţiona faptul că toate ţările Uniunii Europene alocă anual subvenţii pentru zona montană, iar multe dintre ele au structuri instituţionale distincte (Consilii Naţionale ale Muntelui, Agenţii de Dezvoltare Montană, Fonduri Naţionale pentru Munte etc.) şi legislaţii specifice agriculturii montane.

Dacă locuitorii de la poalele masivului Ceahlău, de unde Zalmoxis veghea Valea Muntelui, nu vor fi ajutaţi să dezvolte o economie montană durabilă, poate că turiştii străini care vin anual să admire unul dintre misterele lumii, holograma piramidei, se vor minuna mai mult văzând cum trăiesc nişte oameni într-un colţ de rai.

Doamna Rodica Nassar:

"10 octombrie - Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale"

Sănătatea mintală reprezintă modul în care gândim, simţim, acţionăm, precum şi modul în care ne adaptăm la situaţiile din viaţă de zi cu zi. Sănătatea mintală determină modul în care răspundem la stres, relaţionăm cu ceilalţi şi luăm decizii. La fel ca sănătatea fizică, sănătatea mintală este importantă în fiecare etapă a vieţii, din copilărie până la vârsta adultă.

Sănătatea mintală este indispensabilă pentru sănătatea, bunăstarea şi calitatea vieţii fiecăruia dintre noi. A păstra sănătatea mintală nu este întotdeauna uşor, în special în situaţii dificile. De aceea, este foarte importantă educaţia cu privire la factorii de risc, modul de manifestare, precum şi tehnicile de intervenţie disponibile.

Numărul de cazuri de tulburări mintale este în creştere în Uniunea Europeană. Astăzi se estimează că aproape 50 de milioane de cetăţeni (aproximativ 11% din populaţie) suferă de boli mintale, bărbaţii şi femeile dezvoltând şi prezentând simptome diferite. Depresia constituie deja problema de sănătate cu prevalenţa cea mai mare în multe state membre ale Uniunii Europene, pentru România neexistand date statistice clare.

Tulburările mintale şi sinuciderile cauzate în urma unor suferinţe mintale provoacă afectări enorme indivizilor, familiilor şi comunităţilor. Totodată, tulburările mintale reprezintă o cauză majoră de invaliditate, ele constituind o povară pentru sistemele de sănătate, de protecţie socială, economie şi piaţa muncii, atât în România, cât şi pe teritoriul Uniunii Europene.

Cetăţenii pot fi ajutaţi să facă faţă prin încurajarea unor acţiuni care constau în promovarea sănătăţii mintale şi întărirea activităţilor preventive şi a întrajutorării şi furnizării unui sprijin atât persoanelor care suferă de tulburări mintale, cât şi familiilor lor, dar şi persoanelor cu sănătate mintală neafectată.

În fiecare an, pe 10 octombrie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii se alătură celebrării Zilei Mondiale a Sănătăţii Mintale. În ultimii 6 ani, ziua a fost dedicată următoarelor teme: 2012 - Depresia, 2011 - Investiţii, 2010 - Atenţia, 2009 - Ceai&Discuţii, 2008 - Ai grijă de tine, 2007 - Probleme globale.

Pentru anul 2013, tema zilei este "Sănătatea mintală şi adulţii în vârstă", iar Pactul european pentru sănătate mintală recomandă cinci domenii prioritare, ce pot fi implementate şi în România:

• prevenirea depresiei şi a sinuciderii (depresia reprezentând una din cele mai frecvente tulburări mintale cu risc pentru comportamentul suicidar);
• sănătatea mintală în rândul tinerilor şi în sistemul educaţional (până la 50% din tulburările mintale au debutul în cursul adolescenţei, iar 10-20% din tineri pot fi identificaţi cu probleme de sănătate mintală);
• sănătatea mintală la locurile de muncă (îmbunătăţirea productivităţii la locul de muncă prin reducerea absenteismului, stresului şi potenţialului nefolosit din cauza tulburărilor mintale este o prioritate atât pentru instituţiile publice, cât şi pentru cele private);
• sănătatea mintală a persoanelor în vârstă;
• combaterea stigmei şi a excluderii sociale (stigma, în sine, constituie un alt factor de risc care poate crea bariere majore în solicitarea ajutorului, cât şi pentru vindecare).

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

"Creşterea taxelor universitare reprezintă o ameninţare la îndeplinirea obiectivelor naţionale pentru educaţie"

Permanentizarea condiţiilor de criză economică produce efecte negative în toate sectoarele economice şi categoriile sociale, punând în pericol capacitatea societăţii de a se autoregla, în condiţiile în care statul este pus sub o presiune majoră, din lipsă de resurse. Societatea cunoaşterii este o sintagmă care trebuie să definească în contemporaneitate societăţile moderne, ale căror sisteme instituţionale se bazează pe cunoaştere şi aplicarea acesteia. Acolo unde statul este slab în autoritate şi în capacitate administrativă, societatea cunoaşterii decade de la statutul său.

Cazul educaţiei superioare în România este profund grăitor. De la strategia de la Bologna şi până la astăzi am cam ratat toate ţintele propuse pentru învăţământul superior şi chiar dacă nu ne dorim o societate numai de absolvenţi de facultate, numărul absolvenţilor şi calitatea acestora contează enorm în supravieţuirea, nu mai spun în modernizarea societăţii noastre.

Supun atenţiei dumneavoastră astăzi problema creşterii taxelor universitare, situaţia care duce la accelerarea problemelor sistemului învăţământului superior. În statele UE, investiţiile în educaţie au crescut constant, apropiindu-se în medie de procentul de 6% pe care îl consideră necesar pentru sustenabilitatea economiei şi funcţionalităţii sociale. În statele cu o economie puternică şi al căror parcurs economic a fost mai avansat, investiţiile au ajuns la 10%, ceea ce înseamnă o recunoaştere a rolului major pe care îl are educaţia.

Creşterea taxelor universitare s-a produs în majoritatea ţărilor europene şi a generat îngrijorări profunde cu privire la sustenabilitatea sistemelor. În România, rata abandonului studiilor universitare este de aproximativ 50%, conform unui studiu al Asociaţiei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România.

Astfel, sistemul educaţional superior nu este sustenabil nici măcar pe termen mediu, luând în considerare descreşterea numărului de studenţi, nivelul pregătirii absolvenţilor, dar şi cel al posibilităţilor de angajare a acestora în piaţa muncii. Mai mult, studii sociologice europene arată că în acest moment există o supracalificare a absolvenţilor de universităţi, în opoziţie cu oferta de muncă existentă în piaţă, ceea ce teoretic ar însemna că trendul descendent al numărului de studenţi reprezintă o adaptare la necesităţile pieţei. Însă România are unul din procentele mici de pregătire universitară la nivel european, ceea ce înseamnă că se cimentează acest procent şi ca nivel de dezvoltare în raport cu alte societăţi şi economii.

Dacă nu luăm în calcul pretenţiile de dezvoltare ale României, ar trebui să fim mulţumiţi că un număr mai mic de studenţi devin absolvenţi, trimiţând în producţie mai mulţi oameni. Însă cum şcoli de meserii nu prea mai avem, înseamnă că majoritatea absolvenţilor de şcoli din ţara noastră trebuie să rămână la nivelul mediu şi cu foarte puţine specializări, ceea ce intră în contradicţie flagrantă cu viziunea despre echilibru social. Fără trepte de pregătire, pe care să se afle procente stabile din populaţie, ne îndreptăm spre modelul feudal. Ne îndepărtăm de modelul dezirabil cu paşi repezi şi trebuie să gândim urgent sustenabilitatea sistemului de învăţământ superior. Dacă adăugăm fenomenul migraţiei "creierelor" în Occident şi declinul demografic, vom ajunge la perspectiva unui dezastru economic şi social.

Bursele universitare sunt mult sub nivelul acceptabil al susţinerii financiare pentru un student, atât pentru cazare şi masă, nu mai spunem pentru cumpărarea de cărţi şi alte obiecte necesare studiului, iar procentul tinerilor de la ţară care urmează cursuri universitare scade rapid.

Sistemul universitar din România trebuie adaptat rapid şi finanţat, pentru a putea fi un sprijin pentru dezvoltare economică. Taxarea în sistemul universitar nu trebuie să fie dependentă doar de scăderea nivelului studenţilor şi de creşterea cheltuielilor de cazare, motivată prin creşterea preţurilor la utilităţi şi întreţinere, ci trebuie să fie corelată cu creşterea calităţii rezultatului propus. Sistemul de la Bologna este considerat un sistem destul de defectuos, cu consecinţe negative pe întreg continentul european, ceea ce înseamnă că trebuie readaptat la tendinţele sociale şi economice ale momentului. Trebuie să gândim un sistem de sprijin financiar, pentru ca universităţile să scoată cu adevărat absolvenţi capabili de a se integra rapid pe piaţa forţei de muncă şi care să gândească soluţii economice sustenabile.

Atrag atenţia că creşterea abandonului şcolar la nivel universitar nu aduce nimic bun, în condiţiile în care sumele de bani investite de studenţi nu constituie valoare adăugată pentru universităţile în care aceştia şi-au început studiile, însă reprezintă pierderi economice pentru familiile acestora. Pe fondul unui transfer de responsabilităţi de la nivel naţional la nivel local şi regional, poate este necesar să sporim finanţarea şi sprijinul de la administraţiile locale care mai au resurse suplimentare. Pentru aceasta este nevoie însă de un transfer de know-how administrativ de la nivel central, care să sprijine această nouă relaţie. Absorbţia de fonduri europene este vitală şi pentru acest sector, loc în care se pot întâlni încă o dată administraţiile locale şi universităţile. Mai mult, administraţia locală poate dezvolta relaţii de colaborare între universităţi şi potenţiali investitori, folosind infrastructura universitară pentru dezvoltarea afacerilor.

Întrebările la care trebuie să răspundem sunt: ce facem dacă sistemul de învăţământ superior nu mai realizează produsul care trebuie să salveze întregul sistem social? Dacă renunţăm la societatea cunoaşterii, către ce tip de societate ne îndreptăm? Ce facem în faţa declinului social evident? Ne apărăm cu o pregătire superioară sau capitulăm în faţa unei tendinţe inevitabile? De aceste răspunsuri ţine viitorul nostru. Propun să ne preocupăm de acest viitor.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Violenţa împotriva femeilor - o problemă globală"

Două documente oficiale distincte constată acelaşi lucru, că la nivel global violenţa împotriva femeilor este un fenomen în creştere.

Raportul anual al ONU pe anul 2012 şi Raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii trag concluzii similare: violenţa împotriva femeii este o epidemie la nivel mondial; una din trei femei din lume a fost lovită sau abuzată sexual. Aceasta este realitatea pe care o trăim cu toţii.

Principalele cauze identificate ale fenomenului sunt inegalităţile economice şi cele de putere dintre sexe, obiceiurile, tradiţiile, valorile religioase, instabilitatea politică şi conflictul armat.

Din păcate, ceea ce vedem zi de zi în mass-media românească nu face decât să confirme faptul că România nu este excepţia pe care ne-am dori-o de la aceasta regulă. Paradoxal, s-a ajuns în situaţia în care, prin tabloidizarea excesivă, mass-media susţine indirect violenţa îndreptată împotriva femeilor şi dă un imbold suplimentar unui fenomen atât de nociv pentru climatul social general.

În acest context, Guvernul României a adoptat, la începutul lunii septembrie, Memorandumul privind semnarea Convenţiei de la Istanbul pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerului Afacerilor Externe.

Documentul face parte din parcursul stabilit de Planul de Măsuri al Strategiei Naţionale pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie 2013-2017, aprobată prin HG nr.1156/2012, care la punctul 2.1. prevede ratificarea Convenţiei de la Istanbul pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, având termen limită anul 2015.

Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice reprezintă tratatul internaţional cel mai cuprinzător care abordează această gravă violare a drepturilor omului. Textul tinde spre toleranţă zero privind această formă de violenţă şi constituie un important pas înainte pentru a face din Europa şi dincolo de ea un loc mai sigur.

În noua convenţie a Consiliului Europei, statele sunt totodată încurajate să aplice noile recomandări şi în cazul altor victime ale violenţei domestice, precum bărbaţi, copii şi bătrâni.

De aceea, salutăm iniţiativa Guvernului României de a se ralia politicii europene şi sub acest aspect, al prevenii şi eradicării violenţei împotriva femeilor. Căci este pasul necesar pentru ca agresiunea să înceteze de a mai fi văzută ca o soluţie a problemelor de zi cu zi, pentru că nu este. Doar prin respect reciproc şi bună înţelegere putem continua să trăim împreună, să muncim împreună, să ne sprijinim unii pe alţii în clipe grele, să ne bucurăm împreună, ca parteneri pentru orice realizare comună.

Domnul Ion Călin:

"Ziua Internaţională a Profesorilor"

Ziua Internaţională a Profesorilor se sărbătoreşte pe 5 octombrie, din anul 1994. UNESCO a ales această zi pentru celebrarea dascălilor din toată lumea, cu scopul de a asigura îndeplinirea nevoilor educaţionale ale tuturor şcolarilor şi de a mobiliza sprijinul pentru profesori.

Profesorii au un rol vital în dezvoltarea talentelor copiilor, iar în această zi celebrăm activitatea a şase milioane de profesori europeni, dar şi pe a celor din întreaga lume. Tocmai de aceea, este important să ne gândim că pentru a construi un viitor mai bun pentru toată lumea este important să investim în educaţia copiilor, şi cum altfel să facem asta cel mai bine dacă nu prin a investi în profesori!

În această zi mai suntem îndemnaţi să ne gândim la drepturile şi responsabilităţile profesorilor, la politicile şi legile adresate lor. Toţi le cerem profesorilor foarte multe. Nu numai că ne aşteptăm să ne înveţe tot felul de lucruri despre lume, despre matematici, cum să vorbim şi cum să ne purtăm, dar ei sunt responsabili de asemenea şi de dezvoltarea spiritului nostru civic. Prin propriul exemplu, profesorii ne învaţă cum să fim responsabili faţă de mediu şi cum să îi ajutăm pe cei din jur.

Profesorii pun sămânţa unor valori şi atitudini care transformă tinerii de azi în agenţi ai schimbării de mâine. De asemenea, este imperios să investim în profesori, în pregătirea şi motivarea lor. Este nevoie să ne gândim la lipsurile cu care se confruntă şi care îi împiedică să îşi facă meseria cu pasiune, cu resurse şi în condiţii adecvate, precum şi la impactul acestor lipsuri asupra promovării educaţiei pentru toţi.

În preajma Zilei Internaţionale a Profesorilor, în anul 2012, Secretarul General al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, a lansat "Educaţia pe primul loc" o iniţiativă menită să transforme educaţia într-o prioritate globală şi să susţină atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (Millennium Development Goal) în ceea ce priveşte educaţia. Astfel, în următorii cinci ani, iniţiativa "Educaţia pe primul loc" se va concentra pe trei priorităţi: fiecare copil să meargă la şcoală, îmbunătăţirea calităţii procesului de învăţare şi încurajarea cetăţeniei globale.

Prin intermediul campaniei şcolare "Hai la Şcoală", UNICEF România luptă ca fiecare copil să meargă la şcoală şi pentru prevenirea absenteismului, a abandonului şcolar, precum şi pentru îmbunătăţirea calităţii procesului de învăţare, asigurând formarea directorilor de şcoală, pentru promovarea educaţiei interculturale şi incluzive, iar profesorilor le propune cursuri de formare pentru îmbunătăţirea abilităţilor de adaptare a metodelor de predare la nevoile tuturor copiilor.

Europa trebuie să facă faţă unor noi provocări ce au apărut în urma crizei economice. Europa nu poate să facă faţă sărăciei, şomajului şi xenofobiei dacă cetăţenii ei nu dobândesc educaţia necesară. Profesorii au un rol important în dezvoltarea societăţii şi tocmai de aceea este necesară o limită minimă de 6% din PIB pentru cheltuielile pentru educaţie.

Prin educaţie, profesorii sunt cei care le oferă tuturor copiilor şansa la o viaţă mai bună, de aceea le datorăm acestor oameni mult mai mult decât recunoştinţa noastră, le datorăm ajutorul nostru şi trebuie să le oferim profesorilor recunoştinţa şi suportul de care au atâta nevoie pentru binele copiilor.

Să mulţumim profesorilor, învăţătorilor şi educatorilor români pentru că suportă, în aceste vremuri grele, încă o dată, povara lipsei materiale şi financiare, a lipsei de respect, şi pentru dedicaţia şi efortul lor de zi cu zi.

Domnul Mihai Weber:

"Codul rutier - pragmatic şi obiectiv pentru siguranţa cetăţenilor"

Proiectul elaborat de Ministerul de Interne şi supus dezbaterilor publice, privind modificarea Codului rutier, a provocat în ultimele zile discuţii aprinse.

Decizia cu privire la noile modificări a fost din nou respinsă de Guvern. Noua legislaţie propusă de ministrul de interne, Radu Stroe, prevede amenzi de până la 9 600 de lei.

Consider că amenzile drastice impuse nu sunt tocmai soluţia optimă pentru îmbunătăţirea traficului la nivel naţional.

Susţin înăsprirea pedepselor pentru cei care fac abateri grave de la Codul rutier - cei care urcă la volan în stare de ebrietate sau sub influenţa substanţelor halucinogene, cei care depăşesc viteza legală cu mult peste limita admisă, cei care nu respectă regulile de prioritate. În aceste cazuri, se pot aplica amenzi mai mari decât cele existente în Codul rutier actual, dar şi suportabile în acelaşi timp.

Cele mai multe critici ce sunt aduse acestui proiect de lege sunt cele care vizează cuantumul amenzilor. Este de subliniat faptul că valorile amenzilor, de ordinul miilor de lei, ar fi disproporţionate în raport cu veniturile populaţiei, lucru care nu ar duce la efectul dorit, acela de prevenţie.

Tot aici sunt vizate şi perioadele mărite de suspendare a permisului de conducere auto în cazul abaterilor de la Codul rutier. În acest caz, criticile sunt venite din partea asociaţiilor profesioniste ale transportatorilor, care susţin că suspendarea permisului pe o perioadă de câteva luni sau chiar ani, duce în mod evident la interzicerea dreptului de muncă.

Chiar dacă aceste critici sunt îndreptăţite, nu putem să nu subliniem numărul mare al accidentelor înregistrate în ultimul timp pe teritoriul României. La sfârşitul anului 2012 erau înregistrate 9.355 de accidente grave de circulaţie, soldate cu 2.040 de decese şi 8.848 de persoane grav rănite. În decursul ultimilor ani, valorile amenzilor au crescut, însă a crescut şi numărul accidentelor, fapt ce atestă că majorarea amenzilor nu este tocmai o soluţie optimă în evitarea accidentelor.

Indicat ar fi ca atenţia să fie îndreptată şi spre starea drumurilor, şoselelor, autostrăzilor care necesită îmbunătăţire.

Nu trebuie uitaţi nici transportatorii internaţionali care în drumul lor spre Bulgaria, Turcia sau Asia trec prin România. Dacă amenzile ar creşte atât de mult, ei ar evita tranzitul prin România, alegând o rută unde infrastructura drumurilor este mult mai bună, cât şi cuantumul amenzilor rutiere este mai mic. Acest lucru ar putea avea un impact negativ asupra României.

De altfel, este necesar să se lucreze puţin şi la întregul proces de obţinere al permisului de conducere auto. Este nevoie de mai multă severitate, ar trebui reintroduse probele de poligon şi conducere pe timp de noapte pentru ca cel care dobândeşte permisul să aibă un minim necesar de abilităţi în acest domeniu.

Nu trebuie ignorat nici modul în care se face încasarea amenzilor. Prea puţini îşi achită amenzile. Ele trebuie executate şi de preferat ar fi ca banii să nu mai fie colectaţi de către administraţiile locale.

Sper ca atât în urma dezbaterii publice, cât şi a celei parlamentare să se ajungă la un rezultat benefic, noile modificări ce vor fi aduse Codului rutier să ducă la descurajarea încălcărilor voite ale regulilor de circulaţie.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Motto: «Prima bogăţie este sănătatea», Ralph Waldo Emerson"

Sunt nenumărate zilele în care din spitale lipseşte cu desăvârşire vaccinul antitetanos, vaccin atât de necesar pentru cei aflaţi în suferinţă. La Institutul "Cantacuzino" Iaşi se produceau seruri fără echivalent în lume. Singurul institut din România în care se mai producea ser antitetanos va fi închis definitiv, printr-o decizie a Ministerului Sănătăţii.

Situaţia dezastruoasă de la acest institut datează încă din anul 2010, de când la conducerea ţării se afla Guvernul Boc. Atunci, Agenţia Naţională a Medicamentelor i-a ridicat autorizaţia de funcţionare pe motiv de proastă tehnologizare. Dacă inconştienţa Guvernului condus de Emil Boc a lăsat fără dreptul de a produce cei mai valoroşi imunomodulatori, precum Polidin, Orostim, IBC 10, Bronhodin, Aerodin, anatoxina tetanică şi vaccinul polimicrobian, produse ce nu au echivalent în alte centre de profil din lume, noi, cei ce ne aflăm acum la conducerea acestei ţări, haideţi să încercăm, domnule ministru Nicolăescu, să dăm o şansă acestui institut, institut care ar putea aduce, pe lângă siguranţa în rândul cetăţenilor că vor putea găsi în toate spitalele produsele fabricate aici, şi un real sprijin în economia ţării.

Samuel Johnson afirma "Cu siguranţă sănătatea este mult mai valoroasă ca şi banul, deoarece sănătatea face banul" Prin urmare, domnule ministru, să identificăm o modalitate cât mai rapidă şi viabilă pentru redeschiderea cât mai urgentă a Institutului "Cantacuzino" Iaşi.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Filmul românesc merită mai mult sprijin din partea Ministerului Culturii"

Săptămâna trecută, încă un premiu de prestigiu a venit să încununeze cinematografia românească. Filmul "Poziţia Copilului", în regia lui Călin Netzer, deja în posesia Ursului de Aur la Festivalul de la Berlin, a fost încununat şi cu Marele Premiu al Festivalului de Film de la Namur. Un premiu de rezonanţă, acordat în cadrul unui festival al filmului de artă, de către un juriu de-o tradiţională exigenţă. Şi care certifică nu numai valoarea artistică de excepţie a filmului regizat de Călin Netzer, ci şi cota tot mai înaltă pe care o are filmul românesc în lume.

Din păcate, tot mai apreciat pe mapamond, filmul românesc se zbate acasă într-un anonimat jenant pentru o cultură cu anumite pretenţii. Dacă nu ar exista mall-urile, cu cinematografele lor - dar în care sunt rareori proiectate filme de calitate artistică, şi încă şi mai rar filme româneşti -, s-ar putea spune că această instituţie este pe cale de dispariţie în România. Există câteva judeţe în care nu mai funcţionează nici un cinematograf.

Cauza acestui anonimat în care se zbate filmul românesc la el acasă - cu corolarul lui: dispariţia culturii cinematografice la nivelul tinerilor - o reprezintă absenţa desăvârşită o oricărei strategii de dezvoltare a cinematografiei româneşti. Strategie pe care Ministerul Culturii, ca principal finanţator al filmului de artă, ar trebui să o elaboreze. Din păcate, Ministerul Culturii, de mai bine de un deceniu, nu face decât să împartă discutabil sume tot mai mici şi să lase cinematografele să se închidă, sub diferite pretexte. Nu numai autorii de film, dar şi spectatorii sunt lăsaţi de izbelişte, la mâna regulilor pieţei, iar rezultatul este cel cunoscut.

Fac un apel, mai întâi la colegii din Camera Deputaţilor. Este anormal ca evidenta calitate a filmului românesc să nu se reflecte într-un buget mai consistent acordat producţiei de film în 2014. Trebuie să găsim resurse pentru a finanţa mai bine filmul românesc şi investiţiile în infrastructura cinematografică.

Apoi, invit conducerea Ministerului Culturii şi principalele instituţii cu atribuţii în domeniul cinematografiei să înceapă de urgenţă demersurile pentru configurarea unei strategii de relansare a cinematografiei. Comisia pentru cultură a Camerei Deputaţilor poate găzdui dezbaterile necesare elaborării acestei strategii, astfel încât să fie deschise noi cinematografe şi, în colaborare cu Ministerul Educaţiei, se fie intensificată cultura cinematografică în şcoală. Filmul românesc trebuie să revină acolo unde îi este locul, adică în cultura română vie şi în inimile spectatorilor.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Dacă nu au pâine, daţi-le cozonac!"

Ministerul "Noi muncim, nu gândim": cantitatea este mai importantă decât calitatea, proiectele de lege sunt cât mai multe, iar rezultatele cât mai puţine, sănătatea se tratează cu şi pe hârtie.

Domnule ministru al sănătăţii din România, stimate domnule Gheorghe-Eugen Nicolăescu, faptul că sunteţi preocupat de elaborarea unor proiecte al căror scop, cel puţin declarat, este acela al îmbunătăţirii sistemului de sănătate românesc este cel puţin lăudabil, dacă nu şi meritoriu.

Faptul că aceste proiecte, multe, prea multe dintre ele, nu au nicio legătură cu realitatea ţării noastre, nu poate fi trecut la capitolul "scăpare", ci, aş îndrăzni să o spun, nefiind singurul de altfel, la capitolul "alertă naţională".

Căci, domnule ministru, cum am putea cataloga sănătatea, dacă nu interes major de siguranţă naţională? Dacă ar fi să facem un bilanţ al activităţii dumneavoastră din ultimele luni, acesta ar include o grevă generală anunţată de către medici, închiderea unui obiectiv cheie, cum este Institutul "Cantacuzino" de la Iaşi, o situaţie deplorabilă a celui din Bucureşti şi multe proiecte anunţate cu surle şi trâmbiţe, dar care, din păcate pentru noi, domnule ministru, şi spre o invitaţie la o cât mai profundă reanaliză din partea dumneavoastră, anunţă lucruri complet străine de ceea ce reflectă cu adevărat sistemul de sănătate naţional.

Într-un stat cu cea mai mică finanţare per capita pe sănătate din rândul statelor europene, într-un stat în care bugetul alocat sănătăţii este unul derizoriu comparativ cu alte domenii sau state şi în care ministrul de resort, adică dumneavoastră, nu face nimic pentru o suplimentare considerabilă a bugetului pentru anul viitor, se anunţă proiecte ce urmăresc modelele unor ţări care beneficiază de sume net superioare nouă. Nu ar fi nicio problemă dacă, copiind modelele altora, le-am adapta, ţinând cont de posibilităţile reale. Problemele apar în momentul în care aceste modele sunt copiate fără discernământ şi fără funcţionalitate. Ce am putea crede sau înţelege, domnule ministru? Că proiectele pe care le-aţi iniţiat sunt doar unele populiste şi menite să asigure strălucire unui mandat care funcţionează după modelul: "după mine, potopul!"?

Nu v-aş putea crede atât de indiferent sau de centrat pe propria imagine, în detrimentul sănătăţii milioanelor de români şi a celor care îndeplinesc nobila profesie de cadru medical.

Pe de altă parte, doresc să mă fac foarte bine înţeles. Nu sunt retrograd, nici ostil muncii dumneavoastră. Sunt perfect conştient de problemele profunde ale sistemului şi de faptul că se impun măsuri complexe, rapide şi eficiente! Tocmai de aceea, subliniez, domnule ministru, măsuri complexe, rapide şi eficiente. Ceea ce nu aş putea spune eu sau foarte mulţi dintre beneficiarii sistemului despre proiectele dumneavoastră. Lucru dovedit oricând, într-o discuţie amplă, dincolo de consideraţiile limitate ale unei declaraţii politice.

Încă un lucru, stimate domnule ministru, nu credeţi că întotdeauna logica şi bunul-simţ dictează tuturor că, atunci când, de exemplu, vrei să renovezi o casă, trebuie să înlături vechile lucruri deteriorate, care stau în calea celor noi?

Şi, domnule ministru, nu credeţi că în calitatea pe care o deţineţi şi de care de multe ori aţi părut şi păreţi străin, ar trebui să începeţi de pe acum să lucraţi la modalităţile prin care poate creşte bugetul alocat pentru anul viitor sănătăţii?

Nu cred că aţi vrea să rămâneţi în istorie ca o variantă masculină şi palidă a Mariei Antoaneta, găsind soluţia pentru problema sistemului de sănătate din România pe modelul: "Dacă nu au pâine, daţi-le cozonac!" Dacă nu au sănătate, daţi-le proiecte!

Domnul Ion Bălan:

"Şcolile agricole, răspunsul la întrebările copiilor de la ţară"

Ne-am obişnuit să vorbim despre şansa la educaţie a copiilor din mediul rural ca despre o chestiune care priveşte doar pe familiile acestora. Consider că este greşit şi contraproductiv, deoarece generaţii întregi se pierd în încercarea de a urma şcoli la oraş, facultăţi pe bani grei (cine îşi permite sacrificiul), îngroşând rândurile şomerilor cu diplomă.

M-am adresat şi ministrului educaţiei cu această problemă şi vin cu ea şi în faţa dumneavoastră, pentru că rezolvarea acesteia depinde în mare măsură şi de noi şi de contribuţia noastră la reforma continuă a sistemului de învăţământ. Şi am în vedere aici reintroducerea în sistemul educaţional a şcolilor profesionale, lucru care s-a întâmplat în 2012, dar care nu a avut impactul scontat.

Elevii şi familiile acestora sunt prea puţin atraşi de şcolile profesionale, în lipsa unei informări corecte şi punctuale. Nu ştiu că în România piaţa muncii oferă prea puţine locuri de muncă pentru absolvenţii de studii superioare, în comparaţie cu numărul tot mai mare al acestora. Nu ştiu, cu siguranţă, că 80% dintre absolvenţi nu profesează meseria pentru care s-au pregătit. Şi, ca să aveţi în faţă şi nişte cifre, anul trecut am avut 44.233 de absolvenţi specializaţi în studii juridice, 6.030 în studii politice şi administrative şi 2.000 în jurnalism şi ştiinţele comunicării, dar n-am pus la dispoziţia lor tot atâtea locuri de muncă. Şi, cel mai important, părinţii şi copiii acestora nu ştiu sau ignoră faptul că în ziua de astăzi este crucial să cunoşti o meserie pentru a avea garanţia unui loc de muncă.

Există un paradox - în timp ce ţara este asaltată de copii cu diplome, sectorul agricol deplânge lipsa specialiştilor, iar fermierii şi investitorii în agricultură reclamă nevoia de personal adecvat.

O soluţie pentru reconfigurarea lucrurilor şi aşezarea lor pe un parcurs firesc, care să ducă la evoluţie pozitivă, este reintroducerea în sistemul de învăţământ a şcolilor agricole în mediul rural. Şi, oricât de retrogradă le va părea unora, ideea este foarte bine pusă în practică în alte ţări, unde agricultorii cu investiţii mari sponsorizează cursurile elevilor care le devin, la absolvire, angajaţi profesionişti.

Şansa copiilor care provin din familii sărace, de la ţară, nu este alta decât tot în zonele în care s-au născut. Însă noi putem determina dacă viitorul lor este unul bun, cu perspectiva unui trai decent sau, din contră, unul plin de lipsuri şi bazat exclusiv pe un ajutor social de la stat. Şi, în această idee, adaug şi perspectiva diminuării fenomenului de şomaj rural şi pe acela al abuzului în acordarea ajutoarelor sociale.

Dar, revin, pentru ca toate acestea să devină realitate, este nevoie de susţinerea şi implicarea noastră. De aceea, lansez astăzi un dialog despre şcoala agricolă în mediul rural.

Domnul Cătălin Tiuch:

"Dimensiunea umană a situaţiei din Siria"

Situaţia din Siria a captat, din nou, atenţia tuturor la sfârşitul lunii trecute, când Consiliul de Securitate al ONU a adoptat în unanimitate Rezoluţia 2118 prin care, pornind de la faptul că utilizarea armelor chimice reprezintă o ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale şi condamnând în termenii cei mai fermi orice utilizare a armelor chimice în Republica Arabă Siriană, susţine decizia Organizaţiei pentru Interzicea Armelor Chimice privind instituirea unor proceduri speciale pentru distrugerea expeditivă a arsenalului de arme chimice al Siriei şi verificarea riguroasă a punerii în aplicare a acestor măsuri. De asemenea, Rezoluţia mai prevede că Republica Arabă Siriană, partidele sau actorii nonstatali nu vor folosi, dezvolta, produce, achiziţiona, depozita, păstra sau transfera, în mod direct sau indirect, arme chimice şi vor coopera pe deplin cu OIAC şi ONU.

Votul a fost considerat un progres diplomatic major, deoarece aceasta este prima rezoluţie pe care Consiliul de Securitate o adoptată de la declanşarea conflictului sirian, în martie 2011, în alte trei ocazii de adoptare a unor rezoluţii, Rusia şi China făcând uz de dreptul de veto.

Dincolo de identificarea şi distrugerea armelor chimice, Consiliul de Securitate ONU a mai cerut, zilele trecute, autorităţilor siriene să ia măsuri imediate pentru a facilita expansiunea operaţiunilor de ajutorare umanitară şi pentru a ridica impedimentele birocratice sau alte obstacole. Acesta este, de fapt, aspectul asupra căruia aş vrea să insist în această declaraţie politică: drama refugiaţilor sirieni şi acordarea de ajutoare umanitare populaţiei rămase în Siria.

Atacul cu gaze toxice din luna august, de la periferia Damascului, soldat cu moartea a peste 1.300 de civili, dintre care 67% copii şi femei, pare săfi determinat comunitatea internaţională să iasă din atitudineaprudentămanifestată până în prezent şi care a aruncat Siria într-o criză umanitară fără precedent prin amploarea sa în istoria recentă. Înaltul comisar ONU pentru refugiaţi, Antonio Gutteres, arăta că: "Siria a devenit marea tragedie a acestui secol, o calamitate nedemnă, cu suferinţe şi deplasări de populaţie fără echivalent în istoria recentă. Singura consolare este umanitatea şi fraternitatea de care dau dovadă ţările vecine, primind refugiaţi şi salvându-le viaţa".

Din păcate, datele furnizate de UNHCR şi UNICEF sunt alarmante. În doi ani şi jumătate, peste două milioane de sirieni, şi vreau să precizez că cifra se referă la cei care au fost înregistraţi ca refugiaţi sau care sunt în aşteptarea acestui statut, au fost nevoiţi să îşi părăsească casele din cauza violenţelor. Peste 110.000 de persoane au fost ucise. În timp ce persoanele aflate în interiorul Siriei au nevoie imediată de asistenţă umanitară.

La sfârşitul lunii august, numărul refugiaţilor se ridica la 716.000 în Liban, 515.000 în Iordania, 460.000 în Turcia, 168.000 în Irak şi 110.000 în Egipt, ceea ce dă o amploare regională consecinţelor umanitare ale conflictului. Aproximativ 52% din această populaţie sunt copii cu vârste mai mici de 17 ani. Este vorba de aproximativ un milion de copii sirieni, confruntaţi cu ororile războiului, care s-au refugiat în afara graniţelor ţării, împreună cu membri ai familiilor sau, şi mai dramatic, singuri. Alte două milioane de copii au fost transferaţi în zone ale Siriei mai puţin expuse conflictului şi 58% dintre ei nu mai merg la şcoală. Mai mult, în interiorul ţării aproape 7 milioane de oameni au nevoie de asistenţă umanitară. 60% dintre spitale, 4.000 de şcoli, precum şi reţeaua de căi de comunicaţii au fost afectate sau distruse. Şi toate aceste cifre sunt departe de a reflecta exact dimensiunile acestei crize.

La nivelul UE, oficial, numărul refugiaţilor sirieni se ridică la aproximativ 50.000, Parlamentul European îndemnând ţările membre să fie mai puţin reticente faţă de primirea de refugiaţi sirieni şi să le garanteze acestora un acces echitabil la procedurile de azil.

La rândul său, România a fost printre puţinele state europene care şi-a menţinut ambasada deschisă, datorită comunităţii importante de cetăţeni români care se află pe teritoriul Siriei. Până în prezent, conform celor comunicate de MAE, au fost repatriaţi la cerere un număr de 500 de persoane. Însă, în contextul discuţiilor pentru aderarea la spaţiul Schengen, problema cu care s-ar putea confrunta în perioada următoare rămâne un posibil val de imigranţi sirieni dinspre Turcia şi Bulgaria.

Comunitatea internaţională nu trebuie să se limiteze la a prezenta dimensiunile fenomenului şi la a condamna atacurile cărora le cad victime persoane inocente, ci trebuie să se mobilizeze şi să găsească urgent soluţii viabile pentru a pune capăt acestor suferinţe. Şi dacă vorbim de o lipsă de consens internaţional cu privire la modalitatea de rezolvare a conflictului, atunci nu trebuie să avem de a face cu divergenţe când vine vorba de a ameliora şi pune capăt suferinţei umane.

Ajutoarele umanitare trebuie să ajungă la cei care au nevoie de ele, cât mai urgent posibil! Este responsabilitatea tuturor de a face mai mult, de a fi solidari cu aceşti oameni. Nu putem rămâne indiferenţi faţă de tragedia care se petrece în Siria.

Doamna Aurelia Cristea:

"În sprijinul Codului rutier, în sprijinul guvernării bazate pe principii şi determinare"

Am urmărit cu interes dezbaterile provocate de proiectul de modificare a Codului Rutier, mai ales pentru că sunt de acord, de principiu, cu pedepsele crescute pe care acesta le aduce. Cred că trebuie să învăţăm să fim şoferi responsabili şi pe străzile din România, nu doar în alte ţări, şi mai cred că siguranţa tuturor categoriilor de cetăţeni: pietoni, şoferi, biciclişti sau motociclişti, este la fel de importantă. Totuşi, văd că avem tendinţa să ne întoarcem, încet, şi să tot modificăm sancţiunile stabilite prin Cod, pentru ca nu cumva să supărăm pe cineva. Avem tendinţa să uităm, în toată această dezbatere, că unul din motivele pentru care stabilim sancţiuni, uneori drastice, e numărul de victime înregistrate anual în urma evenimentelor rutiere.

Şi aici aş dori să mai adăuga ceva: sunteţi de acord cu mine, cred, că în ceea ce priveşte legislaţia rutieră, fiecare eroare nepenalizată poate însemna costuri în vieţi omeneşti. De aceea, vă spun de pe cum că sunt de acord şi susţin suspendarea permisului pentru perioade mai lungi de timp pentru abateri grave, soldate cu victime, conducerea sub influenţa alcoolului sau conducerea fără permis. Aceste abateri nu cred că trebuie să fie cauţionate în niciun fel.

Trebuie să înţelegem o dată pentru totdeauna că dacă avem legi care nu sunt respectate, ele se întorc împotriva noastră sub forma consecinţelor. Prima, şi poate cea mai gravă, este întreţinerea mentalităţii că statul este oricum slab şi incapabil să aplice pedepse. A doua consecinţă este că daunele rezultate în cazul majorităţii legilor nerespectate se achită din buzunarele tuturor.

Să lăsăm legile să aibă măsuri punitive clare în cazuri care solicită aceste măsuri: ele ni se aplică nouă, tuturor. Şi să lăsăm oamenii să înţeleagă că nu există portiţe de scăpare. Singura portiţă e să fii corect şi să îţi respecţi propria parte a obligaţiilor faţă de stat. Sigur, asta înseamnă, de cealaltă parte, ca statul să fie un exemplu în aplicarea legilor şi în garantarea aplicării lor.

Şi atunci când oamenii vor prefera să fie corecţi şi să respecte legea, vor transmite asta, prin atitudinea lor, şi administraţiilor. E mai complicat să ceri mită unui om corect. E mai complicat să colectezi şpagă dintr-un sistem care funcţionează legal, pe bază de competenţe şi merite, şi nu are niciun motiv să caute "scurtcircuitarea" regulilor. Dar toate acestea se obţin în timp, cu multă voinţă politică şi cu determinare. Determinarea de a nu schimba regulile în funcţie de popularitatea pe care o avem în sondaje, de a nu ne ghida în guvernare după simpatii sau antipatii, ci după strategii care îşi arată roadele pe termen lung.

Trebuie să facem un salt de la a administra pur şi simplu instituţiile şi veniturile publice la a guverna cu ajutorul lor. Şi asta o vom putea face atunci când ne asumăm proiecte ferme, pe care le ducem până la capăt!

Domnul Marian Ghiveciu:

"O radiografie a producţiei agricole din 2013"

Creşterea semnificativă a PIB-ului în România se va datora, în mare parte, producătorilor agricoli din sectorul vegetal. Potrivit unor estimări preliminare, valoarea producţiei la grâu, orz, porumb, rapiţă şi floarea-soarelui s-ar putea ridica la aproximativ 4 miliarde euro. În acest an, volumul recoltei de grâu a înregistrat un avans de 40% faţă de 2012.

La floarea-soarelui, în 2013, volumul producţiei s-a dublat faţă de 2012.

Potrivit directorului Federaţiei Naţionale a Producătorilor de Seminţe de Porumb şi de Sorg din Franţa şi secretar permanent al Confederaţiei Europene a Producătorilor de Porumb, România a devenit al doilea mare producător de porumb boabe din Uniunea Europeană.

Oficial, însă, a subliniat că, din cauza randamentului scăzut, ţara noastră nu s-a putut situa pe aceeaşi poziţie şi la producţia totală.

Randamentul scăzut a fost determinat de dependenţa de condiţiile climatice în fazele critice de dezvoltare a plantelor, generată de insuficienţa sistemelor de irigaţii, precum şi de tendinţa de aridizare a unor suprafeţe, care va continua să genereze fluctuaţii ale producţiei, accentuate şi de nivelul redus de mecanizare în domeniul agricol.

Pe piaţă produselor româneşti s-au manifestat riscuri în ceea ce priveşte fluctuaţia preţurilor, acestea suferind o scădere abruptă, datorată inexistenţei unei burse de cereale la nivel naţional, de capacitatea limitată de stocare a produselor obţinute şi "absenţa" certificatelor de depozit, de menţinerea unui sistem rudimentar de colectare şi distribuţie şi de diminuarea, în timp, a efectivelor de animale.

În 2013, accesul limitat şi lipsa silozurilor a generat vânzarea producţiei către intermediari la preţuri minimale (-30%), producătorii şi economia noastră înregistrând pierderi semnificative (circa 2 miliarde de euro).

Pe de altă parte, spre deosebire de alte ţări, sistemul bancar din ţara noastră invocă norme ale băncii centrale pentru a refuza finanţare garantată cu stocul de produse agricole.

În final, o concluzie. În 2013, bugetul de stat a fost "văduvit" de profiturile traderilor care sunt "păstrate bine" în afara României.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"Cum se reflectă creşterea economică din acest an în viaţa oamenilor"

Este firesc ca opoziţia să critice Guvernul. Ceea ce nu e firesc este ca opoziţia să mintă opinia publică. În urma maăsurilor adoptate, dar şi a conjuncturii internaţionale, anul acesta România va avea o creştere economică de peste 2%.

Nu există prognoză, internă sau externă, care să spună altceva. Mai mult, se estimează o creştere economică medie de 4% pe an, în urmatorii zece ani.

Dincolo de prognoze sau date statistice, ceea ce contează cu adevărat sunt implicaţiile directe pentru viaţa de zi cu zi a oamenilor. După un moment de criză, când economia începe să-şi revină, noi venim cu măsuri reparatorii, de dreptate socială, şi încercăm să îi sprijim pe cei nedreptăţiţi şi aflaţi în dificultate.

S-a ieftinit pâinea, ca urmare a reducerii TVA. Acesta a fost efectul imediat. În perioada următoare, aşteptăm efectele pozitive şi în ceea ce priveşte evaziunea din acest sector. Pentru mulţi români, veniturile au crescut. Nu cât ar trebui pentru o creştere substanţială a nivelului de trai, dar am făcut un pas necesar. Am arătat care este direcţia în care vrem să mergem. Am reîntregit salariile bugetarilor. Am crescut salariul minim la 750 de lei. Am majorat punctul de pensie cu 4 procente. Acordăm sprijin pentru plata încălzirii şi a curentului electric. Au crescut preţurile ca urmare a liberalizarii, dar nu am rămas indiferenţi. Toate acestea reprezintă o povară pentru buget, dar este o decizie politică pe care ne-am asumat-o.

Economia a permis apariţia mai multor firme decat s-au închis. Numărul total de companii active din România a trecut pentru prima dată la finalul lunii august de 714.000, în creştere cu 2,7% faţă de 2012. La finele lunii iulie erau înregistrate 5,68 milioane de contracte de muncă active (mai multe cu 27.000 faţă de iulie 2012). Numărul de salariaţi pentru care companiile au plătit impozite şi contribuţii sociale a ajuns la 5,15 milioane de persoane (mai mult cu peste 17.000 faţă de anul trecut). Am deblocat fondurile europene şi am obţinut un an în plus pentru absorbţia acestora, ceea ce va aduce un plus de circa 2,2 miliarde de euro pentru firmele din România.

Există şi alte veşti bune, care poate nu se resimt direct în buzunarele cetăţenilor decât pe termen mediu, dar ele confirmă faptul că direcţia în care mergem este cea corectă; indicele de încredere macroeconomică - la maximul ultimelor 16 luni; cea mai mare creştere a lucrărilor de construcţii din UE - România a avut, în luna iulie 2013, comparativ cu luna iunie 2013, cea mai mare creştere a lucrărilor de construcţii din UE, 8,6%; nivel record atins de exporturile României în luna iulie 2013, de 4,5 de miliarde de euro; mai puţine datorii pe umerii viitoarelor generaţii - în primele 7 luni din 2013 avem un deficit bugetar de aproape două ori mai mic decât în aceeaşi perioadă din 2011 şi de peste 3 ori mai mic decât în 2010.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Promovarea de politici publice pentru combaterea evaziunii fiscale"

Problema combaterii evaziunii fiscale figurează printre priorităţile guvernului USL, care caută cele mai bune măsuri pentru soluţionarea ei, însă consider că este necesar să avem în vedere şi promovarea unei legislaţii stabile şi previzibile pe termen lung pentru eliminarea corupţiei din sectoarele public şi privat şi pentru a asigura transparenţa şi respectarea strictă a cerinţelor privind achiziţiile publice prevăzute în legislaţia europeană. Apreciez, de asemenea, că trebuie eliminată posibilitatea de a amâna plata taxelor, ceea ce va permite ca mijloacele astfel obţinute să fie investite în deschiderea de noi firme.

Se estimează că, în urma fraudei fiscale şi a evitării plăţii impozitelor, în UE se pierde în fiecare an suma de 1.000 de miliarde euro din bani publici. Această amploare alarmantă a decalajului fiscal reprezintă pentru cetăţeanul european un cost anual aproximativ de 2.000 de euro. În medie, pierderile fiscale depăşesc astăzi în Europa bugetul total alocat de statele membre sănătăţii şi depăşesc de patru ori bugetul alocat educaţiei în UE.

O mare parte din lichidităţile neimpozitate sunt investite în activităţi de tranzacţionare financiară mai degrabă decât în consumul şi investiţiile publice. În plus, lipsa de coordonare în materie de politici fiscale de la nivelul UE generează costuri şi sarcini administrative semnificative pentru cetăţenii şi întreprinderile care desfăşoară activităţi transfrontaliere în cadrul UE şi poate duce la neimpozitare sau la fraudă fiscală şi evitarea plăţii impozitelor.

Un număr tot mai mare de întreprinderi şi persoane fizice din Europa se află în prezent într-o situaţie de dezavantaj concurenţial faţă de cele care reuşesc să evite plata contribuţiei care le revine. Prin urmare, amploarea fraudei fiscale şi a fenomenului de evitare a plăţii impozitelor ajunge să afecteze încrederea cetăţenilor în echitatea şi legitimitatea impozitării şi a sistemului fiscal în general. Prin urmare, frauda fiscală şi evitarea plăţii impozitelor reprezintă o problemă gravă şi complexă, care necesită o abordare coordonată la nivel naţional, european şi internaţional. Întrucât competenţa pentru gestionarea regimurilor fiscale le aparţine statelor membre, este importantă luarea de măsuri la nivel naţional. În special, un angajament ferm în vederea reducerii decalajului fiscal ar contribui la stabilizarea necesară a pieţelor financiare, prin reducerea semnificativă a lichidităţilor disponibile pentru operaţiunile financiare care nu au legătură cu activitatea economică reală.

De asemenea, acest angajament ar determina creşterea veniturilor publice disponibile pentru măsurile de consolidare bugetară, atenuând, în acelaşi timp, efectele austerităţii. Ar fi garantată punerea la dispoziţie a resurselor necesare pentru creşterea investiţiilor publice care vizează consolidarea competitivităţii internaţionale şi a potenţialului de creştere economică ale UE. Mai mult decât atât, eficienţa şi echitatea regimurilor fiscale europene ar fi îmbunătăţite, garantând, în acelaşi timp, o mai bună respectare a legislaţiei fiscale generale.

Vă rog, aşadar, stimaţi colegi din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare îmbunătăţirea legislaţiei referitoare la frauda fiscală, evitarea plăţii impozitelor şi paradisurile fiscale.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Crearea de locuri de muncă prin promovarea aglomerărilor economice la nivel local"

Cu toate că la prima vedere aglomerarea firmelor similare ar putea părea neprielnică, prin generarea unui nivel excesiv al concurenţei, în realitate, ea este benefică atât pentru fiecare dintre firmele implicate în parte, cât şi pentru economia regională şi naţională.

Indiferent de mărime, companiile tind să devină mai eficiente atunci când concurează unele cu altele şi mai creative atunci când cooperează între ele. Aceasta pare a fi în esenţă motivaţia apariţiei structurilor economice la nivel local.

Există numeroase exemple de aglomerări economice în întreaga lume, atât în sfera producţiei materiale, cât şi a serviciilor. Printre cele mai cunoscute se numără: Silicon Valley, sau Route 128, Boston - SUA (tehnologiile informaţiei şi comunicării); Detroit, sau Route 66 (industrie auto); Wall Street - New York, Londra, Tokio, (servicii financiare), Hollywood (cinematografie); Fleet Street - Londra (presă); Cambridge - Oxford UK şi Massachusetts US (servicii educaţionale); Paris, Milano, New York (modă); Bangalore-India (tehnologia informaţiei); Olanda (flori), Germania (maşini şi echipamente), Hong Kong (servicii de afaceri), Norvegia şi Olanda (servicii de logistică şi transport) etc.

Aglomerările economice s-au dezvoltat cu succes, devenind exemple de bună practică atât în ţări foarte mari, cât şi în ţări mai mici, indiferent de specificul lor economic şi cultural, şi s-au dovedit benefice atât pentru activitatea firmelor de mari dimensiuni, inclusiv companii transnaţionale, cât şi, mai ales, pentru întreprinderile mici şi mijlocii. De aceea, în pofida faptului că este un domeniu de cercetare relativ mai nou, născut abia în anii 1990, dezvoltarea întemeiată pe aglomerări economice a căpătat popularitate printre decidenţii politicilor economice, materializată în programe şi politici guvernamentale de susţinere a acestora în peste 50 de economii.

De asemenea, în ţările membre mai vechi sau mai noi ale Uniunii Europene sunt tot mai recunoscute efectele benefice ale dezvoltării aglomerărilor economice asupra competitivităţii, productivităţii şi creşterii şi, de aceea, tot mai multe dintre aceste ţări se preocupă de identificarea şi inventarierea acestora, precum şi de elaborarea unor politici de încurajare şi sprijin al acestora, plasate adesea la temelia strategiilor lor de dezvoltare economică.

Vreau să vă dau un exemplu de promovare a unei aglomerări economice pe plan local care va conduce la crearea directă de locuri de muncă. Consiliul Judeţean Prahova a demarat lucrările la Parcul Agroindustrial din Ciorani, unde a fost construită o staţie de energie electrică, în urma unei investiţii de 3,5 milioane de euro, care va conduce în perioada următoare la crearea a 2.500 de locuri de muncă în Prahova.

Astfel, aglomerările economice asigură firmelor numeroase beneficii, pe care acestea nu le-ar fi obţinut dacă ar fi activat în izolare. Acestea sunt rezultatul direct al avantajelor obţinute prin operarea în strânsă proximitate cu firme şi instituţii care furnizează bunuri şi servicii complementare sau alte prestaţii specializate. Beneficii semnificative rezultă şi din colaborarea dintre firme similare, căci ea permite costuri mai mici şi accesul la idei, informaţii, tehnologii, bune practici.

De aceea, consider că dacă existenţa unei astfel de aglomerări economice, de tipul celei dezvoltate în Ciorani, în judeţul Prahova, este justificată şi benefică pentru firmelor implicate, prezenţa sa într-o anumită regiune este la fel de avantajoasă pentru dezvoltarea comunităţii locale. Regiunea care se bucură de prezenţa unei astfel de aglomerări economice beneficiază de o serie de avantaje: un potenţial ridicat de a avea forţa de muncă locală ocupată; condiţii pentru formare profesională superioară; posibilitatea localnicilor de a lucra în companii cu productivitate superioară, reflectată într-un nivel salarial ridicat; creşterea şi diversificarea cererii locale, ceea ce deschide noi oportunităţi de afaceri, generând creştere economică şi evoluţia pe o nouă spirală, ascendentă, a veniturilor populaţiei şi a prosperităţii zonei; venituri superioare din impozite şi taxe pentru administraţia locală, reflectate în ameliorarea constantă a calităţii serviciilor publice şi a infrastructurilor din zonă, cu efect favorabil atât asupra nivelului de trai al colectivităţii locale, cât şi pentru atractivitatea pe care o exercită regiunea pentru alte investiţii şi pentru locuire; nivelul de ocupare a forţei de muncă locale şi externalităţile pozitive generate de veniturile din afaceri derulate de aglomerarea economică ar putea fi superioare altor forme de dezvoltare economică.

Domnul Petre Petrescu:

"Veteranii de război au nevoie de ajutor"

În conformitate cu Legea privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, aceştia beneficiază de o serie de drepturi prevăzute care, din păcate, nu sunt respectate în totalitate sau sunt respectate parţial.

Cu toate prevederile legale, acestea, în bună parte, rămân pe hârtie, fără ca cei îndreptăţiţi, care s-au sacrificat în război pentru ţară, şi-au pierdut viaţa sau au fost mutilaţi, să poată beneficia de cele mai importante drepturi pe care noi, întreaga societate, le datorăm acestor oameni sau urmaşilor lor.

Mai exact, există numeroase cazuri de veterani de război sau urmaşi ai acestora care sunt într-o situaţie materială precară, fără locuinţe sau sunt daţi afară din locuinţe de foştii proprietari.

De asemenea, legea mai prevede, printre altele, scutirea de plată a impozitelor şi taxelor locale, scutirea de plată a abonamentului telefonului pentru un singur post, asistenţă medicală gratuită în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizării. Unele dintre aceste prevederi rămân doar la nivel de normă neaplicabilă prin indiferenţa autorităţilor care sunt insensibile la cererile acestor oameni care îşi cer drepturile ce li se cuvin. Veteranii de război, adevăraţii eroi ai neamului românesc, merită cinstire şi recunoştinţă pentru faptele de arme săvârşite în Primul şi cel de al Doilea Război Mondial, nu dispreţul şi ignoranţa cu care sunt trataţi de către autorităţile publice.

Consider că autorităţile statului trebuie să fie preocupate cu prioritate de soarta veteranilor şi a urmaşilor acestora prin punerea în aplicare, în cel mai scurt timp, a unor măsuri pentru protejarea acestei categorii de persoane, care merită toată recunoştinţa noastră, de a veghea la respectarea legilor în vigoare care le dau o serie de drepturi şi de care nu se pot bucura din cauza indiferenţei unora.

Domnul Petre Petrescu:

"Spitalul Clinic de Urgenţă din Craiova strigă după ajutor"

De mult timp se dezbat la nivel naţional şi local subiecte care implică decizii politice bine conturate pentru viitorul României, cum ar fi exploatarea minieră de la Roşia Montană sau cea legată de câinii comunitari. Dar, pe lângă toate aceste probleme, nu trebuie trecute cu vederea numeroase lucruri care se desfăşoară la nivel local şi care de multe ori sunt aproape neobservate sau ignorate.

În ultimii ani, Consiliul Judeţean Dolj a investit sume mari de bani în cultură, modernizând şi renovând toate instituţiile importante de cultură pe lângă multe alte investiţii, cum ar fi: reabilitarea tuturor policlinicilor din Craiova, a Aeroportul Internaţional Craiova, nemaiamintind de asfaltarea a sute de kilometri de drumuri şi alte numeroase investiţii.

Consiliului Judeţean Dolj ştiind că omul are nevoie atât de sănătate fizică, cât şi de hrană spirituală, a anunţat public că doreşte să investească în sănătate peste 18 milioane de euro, făcând astfel ca prioritatea zero a investiţiilor în perioada 2012 - 2016 să o reprezinte dotarea şi modernizarea Spitalului Clinic de Urgenţă din Craiova, încercând astfel să rezolve, pe cât posibil, una dintre cele mai spinoase probleme cu care se confruntă românii, şi anume cu un sistem precar de asigurări de sănătate.

Nici în ultima perioadă nu a fost dat uitării acest spital, ţinând cont că s-au renovat 30 de blocuri operatorii, iar, ca rezultat, clinica de ortopedie a fost acreditată să facă transplant de os, în prezent desfăşurându-se lucrări la ambulatoriu, în care au fost investite opt milioane de euro, şi se preconizează să se încheie la sfârşitul anului în curs.

Ţinând cont de statisticile Direcţiei de Sănătate Publică Dolj, potrivit căreia bolile de inimă şi ale vaselor de sânge sunt răspunzătoare de mai mult de două treimi din decesele înregistrate în judeţul Dolj, şi de nevoia cetăţenilor din Oltenia, în perioada următoare Consiliul Judeţean Dolj va scoate la licitaţie doua lucrări de investiţie în valoare de aproximativ 13 milioane de euro din bugetul propriu pentru o nouă Unitate de primiri urgenţe şi o Clinică de chirurgie cardiovasculară în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă din Craiova, unde vor putea fi realizate şi operaţii pe cord deschis. Este pentru prima dată în ţară când o autoritate publică locală ia totul de la zero şi construieşte o nouă unitate de primiri urgenţe.

Spitalul Clinic de Urgenţă din Craiova deserveşte peste 160.000 de pacienţi anual, fiind unul dintre cele mai mari spitale din ţară, cu un număr de 1436 paturi şi care, după cum se vede, are nevoie de un efort financiar considerabil atât din partea administraţiei locale, dar mai ales din partea administraţiei publice centrale, în speţă a Ministerului Sănătăţii, pentru a putea oferi pacienţilor servicii medicale de calitate.

Se vorbeşte de multă vreme la nivel central, dar şi la nivel local, despre descentralizare şi regionalizare, care, din punctul meu de vedere, nu este benefică atât timp cât descentralizarea implică doar transmiterea în administrare a unor instituţii, fără a alătura şi sprijinul financiar de care e nevoie pentru o buna funcţionare a acestora, cum este cazul acesta în care asistăm numai la efortul financiar singular făcut de Consiliul Judeţean Dolj pentru întreţinerea şi dotarea cu aparatură medicală.

Domnule ministru al sănătăţii Nicolăescu Gheorghe-Eugen, vă rog să veniţi în sprijinul Consiliului Judeţean Dolj, pentru a sprijini aceste proiecte ale administraţiei locale care, odată implementate, vor ajuta această instituţie sanitară să facă un pas important în alinierea la standardele europene, reuşind astfel să ofere servicii de o mai bună calitate cetăţenilor din întreaga regiune a Olteniei.

Aşadar, în calitate de parlamentar ales în judeţul Dolj doresc să trag un semnal de alarmă, şi să sprijinim aceste proiecte de investiţii şi de la nivel central, făcând astfel un efort financiar comun, pentru a nu lăsa numai pe umerii administraţiei judeţene această instituţie, ştiind foarte bine că bugetul public local este insuficient şi nu poate face faţă nevoilor acestei instituţii, aflată între primele zece spitale din ţară.

Domnul Daniel Iane:

"Strategia României pentru absorbţia de fonduri europene"

Obiectivul tematic nr. 2 - "Îmbunătăţirea accesului la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, a utilizării şi a calităţii acestora"

Declaraţia mea politică de astăzi este legată de Proiectul de parteneriat propus de România pentru atragerea de fonduri europene - 2014-2020, aflat în dezbatere publică, mai precis vreau să explic importanţa obiectivului numărul 2 din strategie legat de îmbunătăţirea accesului la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, a utilizării şi a calităţii acestora. Strategia propusă de Ministerul Fondurilor Europene cuprinde 11 obiective tematice, toate extrem de necesare şi pe care dacă vom reuşi să le atingem vom putea vorbi de standarde europene în domeniile esenţiale ale economiei sau ale administraţiei României.

Obiectivul tematic nr. 2 al acestei strategii este îmbunătăţirea accesului la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, a utilizării şi a calităţii acestora şi trebuie îndeplinit prin prisma importanţei acestui segment la acest moment. Competenţele informative sunt o provocare şi în acelaşi timp o reală nevoie pentru o reformă consistentă a sistemului de educaţie din România. România înregistrează cea mai mare pondere a persoanelor care nu au cunoştinţe informatice, şi anume 61% din persoanele cu vârste între 16 şi 74 de ani nu au cunoştinţe în acest domeniu, iar 48% dintre români nu au folosit niciodată un computer. În şcolile din România există foarte puţine table interactive sau proiectoare de date, şi cadrele didactice, într-un procent foarte mic, apelează la modalităţi interactive de tip TIC în procesul de predare. De aceea creşterea disponibilităţii şi calităţii segmentului hardware şi software trebuie să fie un obiectiv principal.

Utilizarea noilortehnologii în şcoli, universităţi sau la locul de muncă conduce la apariţia unor contexte noi de învăţare, mai atractive şi mai interactive pentru cursanţi sau pentru angajaţi. Dezvoltarea segmentului de educaţie şi creşterea semnificativă a ponderii populaţiei cu pregătire în domeniul ITC poate contribui, în mod cert, la dezvoltarea României din punct de vedere economic printr-un acces mai uşor pe piaţa muncii din acest domeniu şi, respectiv, o creştere semnificativă a segmentului IT.

Sprijinirea dezvoltării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în România poate garanta, din punctul meu de vedere, şi faptul că românii vor fi echipaţi tehnologic şi pregătiţi informaţional să furnizeze servicii digitale pentru autorităţi publice centrale sau locale, care să contribuie la îmbunătăţirea semnificativă a relaţiei dintre cetăţean şi stat. Dacă vom îmbunătăţi accesul la tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, avem premisele unei dezvoltări durabile pentru România. De aceea, în momentul digitalizării relaţiei dintre cetăţean şi stat, care trebuie realizată din considerente legate de maximizarea calităţii serviciilor publice, nu vom asista la vreun fenomen legat de excluderea socială, pentru că vom avea o populaţie pregătită efectiv să răspundă unor astfel de cerinţe.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

În urmă cu o săptămână amsărbătorit Ziua internaţională a persoanelor vârstnice. Întotdeauna am considerat că seniorii României reprezintă pentruţara noastră adevărate puncte de reper, fiind nişte modele reale mai ales pentru cei din generaţia mai tânără, din care facşi eu parte.

În cele ce urmează vreau să vă asigur de consecvenţa Partidului Naţional Liberal, careşi-a respectat angajamentele asumate în campania electorală în faţa acestui segment social. Astfel, încă din anul 2012, una dintre printre primele măsuri adoptate de Guvernul USL imediat după învestire a fost aceea de a restitui bugetarilorşi pensionarilor salariileşi pensiile tăiate abuziv de către guvernarea Boc-Băsescu. Am găsit resurse financiare pentru a reîntregi salariile în sectorul bugetar la nivelul din iunie 2010, iar începând cu luna mai 2012 am stopat perceperea contribuţiilor pentru sănătate la pensionarişi am început recuperarea graduală a sumelor tăiate de fostele guverne.

Un obiectiv important, pus în practică de la 1 octombrie, este acela al revenirii pensiilor militare la cuantumul din decembrie 2010.Acesta se va realiza printr-o lege iniţiatăşi promovată în Legislativ de către parlamentari liberalişi social-democraţi.

Printr-o simplă decizie, Guvernul Boc a diminuat în 2010 pensia a peste 18.400 de militari din sistemul de apărare, ordine publicăşi siguranţă naţională. Toţi acei pensionarişi-au pierdut la momentul adoptării acelei legi un drept deja câştigat, un drept constituţional. Astăzi, pentru această categorie de pensionari care a servit drapelul ţării se face dreptate şi, de la 1 octombrie, legea impune acordarea sumelor necesare pentru ca aceste pensii să revină la vechiul cuantum. Demonstrăm încă o dată că Uniunea Social-Liberală îşi menţine o promisiune electorală făcută celor care ne-au ales.

Prin această lege, care va intra în vigoare din luna octombrie, se înlăturăşi inechităţile dintre pensionarii ale căror venituri reale realizate lunar de-a lungul timpului au fost identificateşi cei cărora nu li s-au putut identifica veniturile, deoarece documentele necesare dovedirii veniturilor nu au mai putut fi recuperate.

Legea nr. 241/2013 va elimina astfel aceste inechităţi, iar pensionarii în cauză vor primi din luna octombrie o pensie calculată corect.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Partidul Naţional Liberal continuă, în domeniul sănătăţii, activitatea de reformare a sistemului sanitar. Drept dovadă că PNLşi-a asumat acest lucru stă activitatea ministerului condus de colegul meu Eugen Nicolăescu, primul care a adus la stadiu de aplicabilitate proiecte concrete, după ani de zile în care transformarea sănătăţii rămăsese la nivel pur teoretic, doar pe hârtie.

De la începutul anului viitor, ministerul are în vedere creşterea bugetului alocat medicinei de familie, astfel încât bugetul acestui segment medical să constituie 9% din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile în care, cu doi ani în urmă, medicina de familie a consumat aproximativ 5% din Fondul naţional de asigurări de sănătate.

În continuare, anul 2014 va aduceşi o creştere a fondurilor pentru medicina în ambulatoriu. Pentru a putea rezolva problema pacienţilor care nu au locuri în spitale vor fi dezvoltate centrele de permanenţă şi centrele multifuncţionale, unde medicii de familie vor putea acorda asistenţă medicală pacienţilor. De asemenea, se va pune accent şi pe îngrijirea la domiciliu. Ministrul liberal Eugen Nicolăescu doreşte ca acest procent alocat medicinei de familie să ajungă la 10% din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Să nu uităm că astfel se pot furniza aceleaşi servicii ca în spital, cu costuri mai mici. Tipurile de servicii medicale nu vor fi reduse, ci, printr-o îndrumare atentă, vor fi accesate de acei pacienţi care au nevoie de ele.

Un alt pas foarte important este introducerea pachetului de bază de servicii sanitare. Această prevedere este asumată de către USL prin Programul de guvernare şi constituie condiţionalitate obligatorie în acordul cu FMI. Astfel, de acum înainte,pachetul de bază oferă pacienţilor acces mai uşor la tratament prin medicul de familie şi ambulatoriu, iar serviciile din acest pachet de bază sunt clare şi garantate. Pentru comunităţile vulnerabile, pachetul de bază prevede că asistentul comunitar şi medicul de familie vor fi verigile care vor facilita accesul acestora la toate nivelele de asistenţă medicală. În prezent, numărul de asistenţi medicali comunitari este de aproape 1000, iar în cursul anului 2014 Ministerul Sănătăţii intenţionează să crească de cel puţin două ori numărul acestora.

Toate aceste dateşi informaţii prezentate astăzi în faţa dumneavoastră demonstrează cu Uniunea Social-Liberală îşi continuă programul de guvernare asumat odată cu învestirea Executivului, anul trecut, şi are ca scop, în domeniul sănătăţii, creşterea gradului de calitate a serviciilor medicale oferite de sistemul sanitar românesc.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Uniunea Social-Liberală şi-a asumat în faţa electoratului creşterea gradului de bunăstare a cetăţenilor, ca fiind cel mai important factor pe care să-l aibă în vedere în toate acţiunile pe care le întreprinde la nivel guvernamental.

Unul dintre exemplele cele mai bune pentru faptul că încercăm să ne onorăm promisiunile îl reprezintă decizia Ministerului Muncii de a acorda ajutoare de încălzire, începând cu luna noiembrie a acestui an.

Ajutorul de încălzire se va acorda în funcţie de forma de încălzire şi venituri, pe tranşe, începând de la 155 de lei şi poate ajunge până la 1.082 de lei, dacă încălzirea este în sistemul de termoficare, şi 615 lei pentru celelalte forme de încălzire. Ajutorul se acordă de la 1 noiembrie 2013 până pe 31 martie 2014.

Astfel, în anticiparea efectelor creşterii preţului la gaze asupra unor categorii ale populaţiei, Ministerul Muncii s-a preocupat încă de la sfârşitul verii să asigure cadrul legislativ prin care persoanele defavorizate să fie protejate de majorarea costurilor pe perioada sezonului rece.

Guvernul USL a introdus,de asemenea, şi ajutoare pentru încălzirea cu energie electrică, care vor varia între 240 lei pentru familiile/persoanele cu venituri până la 155 lei/persoană şi 48 lei pentru venituri de până la 615 lei/persoană.

Adevărata misiune a guvernării USL este aceea de a crea şanse pentru toţi cetăţenii acestei ţări, astfel consider că demersurile ministrului muncii sunt bine-venite, iar persoanele cu venituri reduse trebuie ajutate să treacă iarna în condiţii decente.

Doamna Raluca Surdu:

"Educaţie rutieră în şcoli şi licee - necesitate şi prioritate"

Tema declaraţiei mele politice de astăzi este educaţia rutieră - o necesitate pentru România. Subiectul acestor zile este legat de modificarea legislaţiei cu privire la circulaţia pe drumurile publice. Este un subiect sensibil şi sper ca în perioada următoare să punem în aplicare modificările Codului ce reglementează circulaţia pe drumurile publice. În fiecare zi, în România, mor 6 oameni în accidente rutiere, iar la fiecare oră o persoană este accidentată grav în urma unor evenimente rutiere. Suntem într-un top european negativ unde niciunul dintre noi nu ne dorim să fim.

Citind aceste statistici consider că trebuie să înăsprim regimul de sancţionare pentru nerespectarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice. Acum este momentul pentru o legislaţie fermă de prevenţie şi protejare a tuturor celor corecţi: şoferi, pasageri sau pietoni.

Toate aceste măsuri trebuie corelate cu o educaţie rutieră consistentă începând de la cele mai fragede vârste. Educaţia rutieră este în primul rând un element esenţial al civilizaţiei moderne. Datoria oricărui cetăţean este să respecte regulile de circulaţie şi în acelaşi timp să participe, în mod conştient, la stimularea interesului celorlalţi pentru cunoaşterea şi respectarea regulilor de circulaţie, indiferent că sunt şoferi, pasageri sau pietoni. Siguranţa rutieră este un obiectiv major şi al Uniunii Europene, şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU). Datele europene ne arată că din 2001 până în prezent numărul accidentelor rutiere mortale a scăzut cu 42%, iar tendinţa este tot în scădere. Din păcate, în România tendinţa este inversă, de continuă şi alarmantă creştere.

Trebuie să găsim soluţia pentru a intensifica activitatea de sprijinire a elevului din şcoala gimnazială şi a liceanului. Este o necesitate urgentă ca ei să dobândească cunoştinţele necesare, capacităţile şi deprinderile care să le permită să fie pietoni responsabili şi, în viitor, şoferi sau pietoni oneşti, abili şi cu respect faţă de viaţa lor şi a celorlalţi.

Consider că educaţia rutieră trebuie să fie cuprinsă în curricula şcolară obligatorie. Au fost câteva tentative în trecut, în anumite şcoli, să existe educaţia rutieră ca materie opţională. Lipsa de manuale în materie adaptate pentru şcolari sau liceeni, lipsa cunoştinţelor solide din partea profesorilor sau chiar lipsa interesului corpului profesoral pentru aceste cursuri sunt încă probleme de actualitate. Trebuie să avem în vedere şi faptul că educaţia rutieră are o eficienţă maximă când se desfăşoară şi în mod practic, în spaţiul real, pe stradă, în cazul de faţă. Este de evitat transformarea acestei materii într-un obiect de studiu teoretic şi de aceea trebuie să existe şi activităţi aplicate, unde copilul să interacţioneze, să găsească soluţii sau să îşi asume responsabilităţi pentru a deveni un pieton independent şi în siguranţă.

Menţionez aceste idei pentru că educaţia rutieră este o necesitate şi nu trebuie să mai fie opţională. Viaţa, siguranţa personală, integritatea corporală sunt drepturi fundamentalele, şi nu opţionale.

Propun să găsim toate resursele necesare pentru implementarea unei astfel de măsuri şi să realizăm în sfârşit că educaţia rutieră trebuie să fie obligatorie. În acelaşi timp, consider că trebuie să existe parteneriate continue între Brigada de Poliţie Rutieră şi Inspectoratele şcolare, pentru o înţelegere mai bună a semnificaţiilor unor semne de circulaţie, a sancţiunilor existente pentru nerespectarea regulilor rutiere sau a importanţei agentului de circulaţie pentru siguranţa lor ca cetăţeni. Întâlniri mai dese între copii, părinţi, profesori şi reprezentanţii Poliţiei Rutiere sunt şi ele extrem de necesare.

Educaţia rutieră drept materie obligatorie în curricula şcolară este imperios necesară. Nu mai putem fi pasivi în timp ce numărul morţilor în accidente continuă să crească.

Nu este o măsură de dreapta sau de stânga a celor de la putere sau a celor din opoziţie, ci este o prioritate pe termen scurt şi mediu pentru noi toţi.

Domnul Dorinel Ursărescu:

"Un adevărat caz decorupţie, pe care DNA nu l-a văzut şi nu îl vede"

În România de azi, s-a instaurat un precedent periculos. Corupţia este asimilată doar politicului. Organismele europene ne aplaudă atunci când un parlamentar sau un ministru sunt trimişi în judecată şi ne dau notă de trecere doar atunci când un fost premier este trimis după gratii. De mica corupţie, cea de la "ghişeu", căreia îi cad victime, direct, sute de mii de oameni (dacă nu mai mulţi) organismele europene nu sunt interesate. De corupţia medie - cea care, de fapt, aduce cele mai multe prejudicii atât statului, dar şi direct multor zeci de mii de cetăţeni - iarăşi oficialii europeni nu sunt interesaţi, chiar şi atunci când este implicată negativ şi justiţia, cea care a devenit super-protejata Bruxelles-ului şi a altor capitale europene.

Voi prezenta un caz de corupţie medie (cea care are în roluri negative funcţionari din eşalonul doi sau trei al administraţiei) care a fost considerat, în urmă cu 10 ani, cea mai mare escrocherie a deceniului din judeţul Neamţ, un caz care este şi acum în actualitate, prin nerezolvarea lui de către cei care trebuiau să-i pună capăt.

În toamna anului 2003, Piscicola SA Neamţ, care deţinea 14 hectare de teren, 475 de hectare de luciu de apă, utilaje, bunuri evaluate la aproximativ 9 miliarde de lei, a fost vândută cu doar 1,6 miliarde de lei unei firme, Proora Impex SRL, din Drobeta-Turnu Severin, o firmă care nu avea nimic în comun cu piscicultura. La licitaţia pentru vânzarea bunurilor mai sus enunţate au mai participat şi foştii salariaţi ai Piscicola SA Neamţ, constitui în Asociaţia Piscicolă PAS. Acestora li s-a respins, inexplicabil, de către Administraţia Domeniilor Statului - organizatorul licitaţiei - dosarul, şi astfel firma Proora Impex SRL a reuşit să cumpere activele scoase la vânzare. Aici avem un prim exemplu de corupţie medie: o substanţială pagubă - de circa 7 miliarde lei - adusă statului prin vânzarea de către ADS la un preţ mult sub valoare a activelor şi lezarea drepturilor unor cetăţeni - este vorba de cei constituiţi în Asociaţia Piscicolă PAS.

Considerându-se nedreptăţită, dar şi considerând că privatizarea a fost frauduloasă, Asociaţia Piscicolă PAS reclamă la poliţie modul în care s-a realizat privatizarea, urmează un ping-pong cu dosarul în cauzăîntre DNA Bucureşti şi DNA Bacău, pentru ca, într-un final, ancheta să fie finalizată cu NUP pentru întreaga conducere din 2003 a ADS de către Parchetul local. Suntem aici în faţa unui alt act de corupţie, autori fiind mult lăudaţii şi incoruptibilii procurori.

Reprezentanţii Asociaţiei Piscicola PAS nu renunţă la încercarea de a obţine dreptatea şi se adresează justiţiei. În cele din urmă, în 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin hotărârea nr.1.306 din 20 aprilie 2010 (hotărâre definitivă şi executorie), decide anularea privatizării din 2003 şi reprimirea Ascociaţiei Piscicola PAS la preselecţia pentru organizarea unei noi licitaţii. Cine crede că aici s-a terminat totul, se înşală.

Punerea în executare a hotărârii ÎCCJ nu a fost posibilă, pentru că firmaProora Impex SRL a înstrăinat ilegal activele aflate în litigiu, atât în timpul procesului, cât şi ulterior, unor firme.

Punerea în executare a hotărârii ÎCCJ urma să fie făcută de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), dar conducerea agenţiei nu s-a implicat, iar pasivitatea agenţiei a permis, în 2011, ca şi alte active să fie înstrăinate ilegal de Proora Impex. Ulterior, în urma descoperirii unui şir de abuzuri, ANPA introduce două acţiuni în justiţie pentru anularea înstrăinării ilegale din 2011 şi a unui alt abuz, dar ambele acţiuni sunt suspendate de instanţe în 2013 din cauza nesusţinerii lor de către ANPA.

Şi aici suntem în faţa unei acţiuni depresupusă corupţie medie, în cauză fiind funcţionari de la ANPA. Şi, iată, avem un caz de corupţie început în 2003 şi care se derulează în formă continuă şi în 2013, statul a pierdut foarte mult în 2003, pierde şi în prezent, pentru că unii dintre cei care au primit în concesiune active nu-şi plătesc obligaţiile, iar un grup de oameni nedreptăţiţi acum 10 ani se află în aceeaşi situaţie ca şi atunci, deşi au o decizie favorabilă de la instanţa supremă din România.

Acesta este cu adevărat un act de corupţie, dar procurorii dnei Laura Codruţa Kövesi sunt ocupaţi cu altceva, printre altele cu incriminarea unor SMS-uri prin care s-a mobilizat, legal, electoratul să vină la urne pe 29 iulie 2012. Câţi bani a pierdut în 10 ani şi câţi pierde în prezent statul român în urma megaescrocheriei din Neamţ, cât au pierdut şi pierd şi acum nişte cetăţeni români plătitori de impozite este mai puţin important pentru subalternii doamnei Kövesi.

Tot de la tribuna Parlamentului, fac un apel şi actualului preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, domnul preşedinteCristinel George Gherghişan, care este în măsură să pună capăt acestei situaţii care nu face deloc cinste instituţiei pe care o conduce.

Domnul Mircea Dolha:

"Comisia specială Roşia Montană - un exerciţiu de democraţie"

Foarte multă lume, indiferent de poziţia adoptatăfaţă de exploatarea zăcămintelor de la Roşia Montană, a criticat, chiar în termeni duri, constituirea unei comisii parlamentare speciale în care să se dezbată toate problemele legate de proiectul Roşia Montană.

Criticile au început să curgă chiar înaintea constituirii şi începerii activităţii comisiei. Pe măsură ce lucrările comisiei au avansat, vocile critice au fost tot mai reduse ca intensitate, pentru ca, dupădoar câteva zile de activitate, să se recunoască utilitatea existenţei acestei comisii.

Personal, consider că existenţa şi activitatea acestei comisii speciale reprezintă una dintre realizările de marcă ale actualei legislaturi, şi nu numai. Chiar dacă mă aflu la primul mandat de deputat, nu reţin, cel puţin pentru ultimele două legislaturi, să fi existat o astfel de comisie, cu o astfel de activitate amplă, pe o problemă punctuală, dar o problemă extrem de importantă, şi care a împărţit opinia publică în două.

Activitatea acestei comisii mai poate fi considerată ca fiind un real exerciţiu de democraţie prinamplele audieri şi dezbateriorganizate. Au fost audiate la comisie atât persoane implicate direct în proiect, cât şi persoane care se opun proiectului; au fost audiaţi specialişti de marcă atât din zona care promovează proiectul, cât şi din zona care îl consideră nociv şi/sau ineficient pentru România, au fost audiaţi specialişti neutri, reprezentanţi ai autorităţilor statului, reprezentanţi ai societăţii civile - atât din tabăra pro cât şi din tabăra care se opune -, au fost audiaţi, la cerere, simpli cetăţeni, am avut onoarea să audiem şi membri şi inclusiv pe preşedintele Academiei Române.

Aceste audieri au fost şi sunt foarte importante pentru senatorii şi deputaţii care urmează să legifereze. S-au aflat astfel o mulţime de lucruri care nu erau cunoscute, indiferent dacă este vorba de informaţiile prezentate de cei interesaţi de derularea proiectului sau dacă este vorba de informaţiile prezentate de care nu consideră oportun ca acest proiect să se deruleze. Argumentele şi contraargumentele prezentate în comisie vor avea un rol covârşitor în momentul în care va începe dezbaterea propriu-zisă a proiectului de lege referitor la exploatarea de la Roşia Montană.

Chiar dacă Partidul Naţional Liberal a luat decizia ca acest proiect de lege săfie respins, pe parcursul audierilor am fost imparţial, obiectiv şi nu m-am antepronunţat. Am pus, în cadrul audierilor din comisie din ultimele săptămâni, întrebări care trebuiau să ne lămurească asupra acestui act legislativ.

Din păcate, am şi un sentiment de dezamăgire vizavi de modul în care gândeşte directorul general al RMGC, Dragoş Tănase, şi anume de răspunsul dat la întrebarea mea din timpul audierilor: dacă RMGC îşi va menţine angajamentul privind cedarea către statul român a unor participaţii, astfel ca statul să deţină 25% din capitalul social, răspunsul a fost unul de natură să indigneze. Dragoş Tănase mi-a precizat că RMGC îşi va menţine angajamentul doar dacă proiectul de lege existent în Parlament va fi votat fără modificări şi, de asemenea, dacă redevenţa nu va creşte peste 6%.

Aici, directorul general al RMGC nu face altceva decât să impună Parlamentuluicum să fie votată o lege. Prin declaraţia făcută, Dragoş Tănase - chiar dacă este parte direct implicată şi direct interesată în realizarea proiectului Roşia Montană - a încălcat grav atât principiile democraţiei, cât şi principiile bunului-simţ. Domnia Sa trebuie să ştie că art. 69 alin.(2) din Constituţie prevede că "orice mandat imperativ este nul". Şi indiferent dacă o persoană este parte implicată sau nu, Constituţia trebuie respectată de toată lumea.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Grupurile politicecare neagă orientarea PNL şi-i înjură pe liberali ies în faţă cu... foste vedete liberale"

În România, în ultimul an şi jumătate se constată o adevărată inflaţie de grupări politice care se declară ca fiind de dreapta. Pornind de la exemplul Partidului Democrat, care şi-a surprins suporterii, atâţia câţi avea, care s-au culcat în seara de 25 iunie 2005 ca fiind membri ai Internaţionalei Socialiste şi s-au trezit a doua zi membri de dreapta cu cerere de intrare în familia popularilor europeni, mai multe formaţiuni politice liliput au decis peste noapte nu doar că sunt de dreapta, ci chiar că sunt şi "unicele" şi "adevăratele" reprezentante ale dreptei. Şi cum "mania grandorii" nu cunoaşte limite, toate aceste grupuleţe de partide, evident şi PDL - partid ce devine tot mai mic pe zi ce trece, neagă calitatea PNL de partid de dreapta.

Dar ce am constatat văzând în aceste zile începerea "castingului" pentru prezidenţiabilii care să reprezinte aceste formaţiuni în bătălia pentru Cotroceni din decembrie 2014? La PDL - formaţiune care a reuşit în primă instanţă, spre finalul anului 2006, să depăşească condiţia de partid de 7% prin înregimentarea unui grup de liberali ademeniţi cu cântecele (false) de sirenă ale lui Traian Băsescu şi ulterior să devină partid majoritar prin cooptarea încă a unui grup de liberali, prezumtivul candidat la prezidenţiale estefostul membru şi ministru PNLal justiţiei, Cătălin Predoiu; la Forţa Civică - un grupuscul politic care în sondaje (cu excepţia celor comandate de către propaganda portocalie) apare de regulă la rubrica "şi alţii", prezidenţiabil autoanunţat este Mihai-Răzvan Ungureanu, şi elfost membru şi ministru PNLde externe; în fine, în cazul conglomeratului care încă nu există, aşa-zisul partid Mişcarea Populară, se anunţă o prezumtivă candidatură a vestalei lui Traian Băsescu, Elena Udrea, şi eaaflată pe la începuturile carierei politice în PNL, partid care a propulsat-o în Consiliul Capitalei.

Deci, în viziunea tuturor celor care se autoproclamă ca fiind de dreapta, PNL "nu este de dreapta", PNL este un partid "rău" (am sintetizat în acest cuvânt toate gogomăniile spuse la adresa PNL), dar toţi prezumtivii candidaţi provin din...PNL?! Păi dacă tot consideră că PNL nu a fost şi nu este de dreapta, dacă tot consideră că PNL a fost şi este ceva rău, atunci de ce "adevăraţii reprezentanţi ai dreptei" ies în faţă doar cu oameni care au fost în PNL, oameni care au avut funcţii de mare importanţă în stat în guverne PNL. Ei nu erau "răi şi ineficienţi" când erau miniştri PNL? Ei nu erau ceva incert pe linie doctrinară când erau în PNL? Acum, ei sunt buni, acum ei au devenit subit de dreapta? Dar prea multe nu poţi cere unor grupuri politice lipsite de anvergură, şi de procente, dar care se cred că se află în "centrul universului".

Domnul Nechita-Adrian Oros:

Scandalul Papici a scos la lumină, de data aceasta fără niciun fel de dubiu, pe faţă, faptul că Preşedintele României, Traian Băsescu, este de fapt persoana politică care intervine în problemele justiţiei, se erijează în factor de presiune în justiţie, lezează independenţa magistraţilor. Evident, nu suntem în faţa unei noutăţi. Ştiam toate aceste lucruri. Dar acum, chiar preşedintele a scăpat porumbelu’ şi a recunoscut că l-a sunat pe procurorul general: "Discuţia pe care am avut-o cu procurorul general ieri, înainte de a trimite pe fax, sau poate aproape simultan, revocarea lui Papici. Eu l-am sunat să-i spun «Nu e bine, domnule procuror general!»".

Nu comentez pe fond înlocuirea din funcţia de şef de secţie a procurorului Papici, nu comentez activitatea procurorului Papici, presa a spus totul despre el, i-a dat zeci şi zeci de "buline negre", dar, indiferent de situaţie, intervenţia lui Traian Băsescu este inacceptabilă. Calitatea de preşedinte al României nu-i permite o astfel de intervenţie. Stau şi mă întreb, de câte ori au mai existat astfel de "discuţii", de câte ori o numire (se ştie, propunerile privind numirile în fruntea parchetelor aparţin procurorului general, iar Preşedintele României doar le confirmă sau infirmă - atât, doar la asta se reduce rolul preşedintelui) în funcţii de conducere a parchetelor nu a fost făcută în urma unui telefon de la Palatul Cotroceni, de câte ori începerea unei urmăriri penale rechizitoriu (în special pentru persoane neagreate de Traian Băsescu) nu a fost sugerată printr-un simplu telefon sau ieşire publică? Să ne amintim de celebrul "Nu ştiu dacă este bine, domnule chestor!" rostit din "garajul electoral" în august 2012, urmat după doar două zile de începerea urmăririi penale împotriva chestorului Manoliu din MAI. Să ne mai amintim şi de indicaţiile date tot în perioada referendumului privind ce articol (din Legea alegerilor prezidenţiale şi care nu avea nicio legătură cu procedurile referendare) trebuie utilizat pentru a se stabili cvorumul de participare la consultarea populară, indicaţii puse în practică de judecătorii CCR în nici 48 de ore.

Numai şi numai aceste exemple publice demonstrează că Traian Băsescu tratează procurorii, judecătorii, în fapt, actul de justiţie ca pe o feudă proprie. Şi să ne aducem (din nou) aminte că, în perioada ante - şi postsuspendare din funcţie, atât Traian Băsescu, cât şi întreaga propagandă portocalie susţineau pe toate canalele de comunicare, inclusiv cele externe, că USL doreşte să-l îndepărteze de la Palatul Cotroceni pentru "a pune mâna pe justiţie".

După cum se vede însă justiţia este în mâna lui Traian Băsescu, şi acest lucru este şi mai vizibil din moment ce - nu o spun eu, informaţia a venit tot din zona propagandei portocalii - inclusiv numirea la vârful parchetelor a fost decisă în urma Pactului de coabitare din decembrie 2012. Nu mă îndoiesc că textul referitor la numiri îi aparţine lui Traian Băsescu, acesta nedorind să-şi piardă influenţa asupra magistraţilor. Este de neacceptat şi acest lucru, ca şefii parchetelor să fie negociaţi, motiv pentru care salut iniţiativa Asociaţiei Magistraţilor din România de a cere Consiliului Superior al Magistraturii de a sesiza Curtea Constituţională privind existenţa unui conflict de natură constituţională generat de existenţa unui document al unei alte puteri decât cea judecătorească prin care s-au decis numirile în fruntea parchetelor.

Aştept o declaraţie publică a procurorului general referitoare la discuţia purtată cu Traian Băsescu. În absenţa unei clarificări, şi procurorul general este la fel de vinovat ca şi Traian Băsescu.

Aştept, de asemenea, ca şi Consiliul Superior al Magistraturii să ia poziţie faţă de ieşirile publice ale lui Traian Băsescu în care acesta etichetează drept "infractori" politicieni aflaţi în diverse stadii şi proceduri "de parcurs" în justiţie, deşi acest termen poate fi utilizat doar în urma unei sentinţe finale şi irevocabile a judecătorilor. Numirea unei persoane cercetate sau urmărite penal ca fiind infractor reprezintă tot o modalitate de ingerinţă şi presiune în actul de justiţie.

Doamna Manuela Mitrea:

"Bolnavii de cancer au dreptul la viaţă!"

Conform datelor statistice, în ţara noastră numărul îmbolnăvirilor de cancer a crescut vertiginos în ultimii ani. Într-un clasament alcătuit de Agenţia Internaţională pentru Cercetarea Cancerului (EUCAN) din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, România ocupă locul zece în rândul statelor europene, având în vedere că doar în anul 2012 au fost depistate aproape 80.000 de cazuri noi de cancer.

Cancerul este o boală ce nu iartă. El apare pe neaşteptate, de multe ori fiind descoperit mult prea târziu pentru a se putea interveni. Tot mai mulţi tineri sunt diagnosticaţi cu diverse forme de cancer, dar, din păcate, din această luptă de multe ori nu ei sunt cei care ies învingători, deşi fac totul pentru a-şi îndeplini visul de a trăi. În România, peste 400 de copii mor în fiecare an din cauza diferitelor tipuri de cancer.

În ciuda acestor nenorociri care le distrug viaţa, bolnavii de cancer se luptă şi cu lipsa tratamentelor de ultimă generaţie de care beneficiază pacienţii din multe alte ţări, tratamente ce ar putea să le prelungească viaţa sau măcar să le aline durerile fizice prin care trec şi pe care, din păcate, autorităţile întârzie să le aducă pe piaţă.

Conform reprezentanţilor Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC), lista medicamentelor compensate şi gratuite "nu a mai fost actualizată de peste 1.900 de zile". "Aceasta înseamnă că peste 167 de molecule, dintre care 141 de medicamente noi şi 26 de molecule cu indicaţii terapeutice noi - potrivit estimărilor autorităţilor din sănătate, aşteaptă de peste cinci ani să ajungă la pacienţi. În tot acest timp, în lupta cruntă cu boala, pacienţii au primit şi continuă să primească tratamente la nivelul anului 2007 - 2008".

Vreau să cred că estimările ministrului sănătăţii Eugen Nicolăescu, conform cărora pacienţii români vor avea cel mai probabil, o nouă listă de medicamente compensate începând cu 1 ianuarie 2014 sunt adevărate, iar bolnavii români vor avea aceleaşi şanse la viaţă ca orice bolnav din Europa, măcar de la începutul anului 2014 .

Sănătatea şi educaţia au fost şi vor rămâne temele principale pe care le abordez în intervenţiile mele, deoarece consider că, în secolul al XXI-lea acestea sunt drepturi fundamentale ale omului şi fără ele nu poate exista viaţă civilizată.

Nu trebuie să vă reamintesc faptul că stă în puterea noastră să participăm la crearea unor sisteme de sănătate şi de educaţie performante, care să asigure un viitor românilor şi României.

Domnul Constantin Avram:

"Asistăm la amestecul politicului în justiţie sau a justiţiei în politic?"

Cam din anul 2005, tema potrivit căreia, în România, factorul politic nu trebuie să intervină, să influenţeze justiţia, ca motiv de deblocare a marilor dosare de corupţie aflate în diferite etape ale parcursului juridic, a căpătat un caracter aproape permanent şi a devenit totodată subiect (temă) principal al ştirilor de pe orice fel de mijloc de informare în masă. Ba mai mult, pe aproape toate posturile de televiziune această temă este prioritar abordată, dar din diferite unghiuri, după cum este structurată politica editorială marcată de partizanat politic sau nu.

Am asistat de-a lungul anilor, începând cu anii ’90, primii ai fragedei noastre democraţii, la adevărate manifestări publice ale unor grupuri de politicieni, ce ţineau neapărat să apere un camarad de-al lor împotriva unor aşa-zise abuzuri ale justiţiei, cum ar fi cazul Gabriel Bivolaru, cazul preşedintelui CJ Argeş Constantin Nicolescu, cazul Adrian Năstase etc. Aceste cazuri ar putea mai degrabă să fie catalogate ca gesturi de camaraderie politică decât de presiune asupra justiţiei, întrucât chiar şi în aceste condiţii, justiţia a parcurs toate etapele procedurale, în unele cazuri chiar a reuşit să le finalizeze.

Am asistat, de asemenea, în primăvara acestui an, la adevărate bătălii între preşedinţie şi primul-ministru pentru nominalizările în fruntea Procuraturii Generale, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau a DIICOT, sau a Consiliului Superior al Magistraturii! Ştim bine cu toţii că rezultatul acestor confruntări s-a încheiat după câteva descinderi ale primului-ministru la Bruxelles, prin semnarea aşa-zisului "pact de coabitare" în exerciţiul puterii executive şi curiscul şubrezirii unităţii Uniunii Social-Liberale, pe care noi, parlamentarii Partidului Conservator, încercăm să o menţinem, tocmai în interesul atingerii obiectivelor propuse de USL prin Programul de guvernare trecut prin Parlament la începutul acestui an.

Considerăm că abordarea serioasă a acestei teme privind raportul între factorul politic şi justiţie poate aduce liniştea şi stabilitatea guvernamentală de care are nevoie ţara în această perioadă. Poporul român a obosit să fie martorul unor confruntări permanente şi uneori fără rost între preşedinte şi premier pe tema amestecului factorului politic în actul de justiţie şi de atâtea ori a fostadus acest subiect în faţa opiniei publice, încât oamenii ar fi înclinaţisă creadă ca aşa şi este!

Mai de actualitate este poziţionarea preşedintelui,chipurile, faţă de neimplicarea politicienilor în justiţie(dar recomandă procurorului general: "Nu e bine, domnule procuror general, ce aţi făcut!"). În contradicţie cu premierul Victor Ponta, care a făcut nişte aprecieri la adresa activităţii unui procuror,şef de secţie la DNA, dar nu a recomandat şinu a pus presiune în niciun fel asupra procurorului general care şi-a exercitat cu bună intenţie o prerogativă exclusiv administrativă. Ce interese ar fi aici, e greu de spus în acest moment! Trebuie spus aici că procurorul demis a instrumentat cu exces de zel un dosar "cu cântec", acela al referendumului din vara lui 2012, dosar întocmit după jurăminte cu mâna pe Biblie pe capota maşinilor, la porţile oamenilor,sub acuzaţia de influenţare a electoratului.Dar tocmai asta este, într-o democraţie reală, misiunea oricărui politician!

Orice politician poate să-şi folosească întreaga sa capacitate, întreaga sa putere de persuasiune de a convinge electoratul sau o parte a corpului electoral să voteze într-un fel sau altul! Demersul reprezentanţilor justiţiei în judeţul Vrancea, al procurorilor pe subiectul referendumului de demitere a preşedintelui nu poate fi considerato ingerinţă a justiţiei în politic?!Nu se poate spune, în egală măsură, căjustiţia a pus presiune pe factorul politicprin intimidarea corpului electoral?! Nu se poate spune că metodele folosite de procurori în dosarul referendumului de demitere a preşedintelui sunt ingerinţe în politic şi răspund unei comenzi politice date de la un anumit nivel şi marchează clar uncomportament de subordonare politică?!

Mă întreb şi pun aceste întrebări tuturor celor interesaţi, să mă lămuresc şi eu alături de foarte mulţi cetăţeni românice ar trebui să primeze în mediul social şi economic, ce ar trebui să se constituie (şi să se substituie) ca factor de echilibru între puterile statului,autoritatea aleasăsau autoritatea numită?! Nu ştiu dacă am să găsesc răspunsul aici şi acum, dar raporturile tot mai deteriorate între autorităţile alese şi cele numite trebuiesc reevaluate cât mai curând posibil, întrucât riscurile unor dezechilibre economice şi sociale majore însoţite de crize politice sunt foarte mari.

Efectele concrete asupra vieţii economice şi sociale din România ale acestor dezechilibre sunt, în opinia mea, incalculabile atât în plan economic, dar mai ales în plan social. Pentru că ştim cu toţii că orice decizie politică insuficient documentată, că orice decizie administrativă insuficient fundamentată poate avea efecte dezastruoase în plan social.

Atât cei aleşi, cât şi cei numiţi trebuie să răspundă interesului public, să acţioneze spre binele oamenilor, spre siguranţa cetăţenilor români,nu să pună în practică comenzi politicespre a bifa îndeplinirea unor obiective meschine ce pot provoca numai rău societăţii româneşti!

Altfel, manifestările revanşarde nu fac altceva decât să tensioneze societatea românească, să ucidă speranţa de mai bine, să dezamăgească aşteptările legitime ale oamenilor într-o societate unită, dinamică, dar şi puternică.

Domnul Constantin Avram:

"Votul obligatoriu este o necesitate pentru legitimitatea şi reprezentativitatea aleşilor tocmaipentru întărirea autorităţilor numite"

Avem la cunoştinţă cu toţii că,într-o anume perioadă,în Camera superioară a Parlamentului, Senatul, a fost depus un proiect de lege privind introducerea votului obligatoriu la toate scrutinele electorale specifice oricărui tip de alegeri: locale, parlamentare, prezidenţiale sau europarlamentare. La fel de bine ne amintim că acest proiect de lege a trecut în mod tacit de Senat şi a fost depus spre dezbatere la Camera Deputaţilor.

Reacţia multora dintre specialişti, analişti politici, comentatori ai barometrelor sociale, sociologi etc., nu a întârziat să apară. Unii au arătat că proiectul de lege, aşa cum a fost prezentat, intră în contradicţie gravă cu Constituţia ţării, alţii şi-au manifestat îngrijorarea privind efectele ulterioare adoptării unui astfel de act normativ. Alţii sunt ferm convinşi că prezenţa foarte scăzută a electoratului se datorează exclusiv prestaţieilamentabile a clasei politice de-a lungul vremurilor.

Acest punct de vedere fiind susţinut de statistici evidente: de la un procent de peste 80% de prezenţă la urne în anii imediat după 1989, s-a ajuns la procente situate în jurul a 30-35%, carepun sub semnul întrebării legitimitatea alegerii primarilor, a consilierilor, a deputaţilor şi senatorilor etc. şi mai mult decât atât, se pune sub semnul întrebării nivelul de reprezentativitate a celor aleşi. Or, atunci când un conducător de administraţie, în condiţiile scrutinului electoral într-un singur tur, este declarat ales cu 20 - 30 % din voturila o prezenţă la vot de alte 30 - 40 procente,practic,un ales local (primar, parlamentar, europarlamentar etc.)are un nivel de reprezentativitate de maximum 12 - 15% din corpul electoral.

Într-o astfel de situaţie, destul de des întâlnită, se pune întrebarea dacă acel ales cu 12 - 15% real poate să fie reprezentativ, dacă poate îmbrăca haina unor responsabilităţi enorme cu atât de puţin suport politic?! Eu găsesc că proiectul de lege iniţiat de Tudor Ciuhodaru este mai mult decât necesar în actualul context politic, darcred că un astfel de act normativ trebuie mai întâi să aibă pusă prima cărămidă odată cu modificarea Constituţiei. Adică acest subiect să fie conturat într-un articol constituţional, pentru a nu avea puncte de vedere sterile la dezbaterile din comisiile parlamentare sau eventual în plenul Camerei Deputaţilor (Cameră decizională) şi pentru a stopa odată pentru totdeauna intenţiile partidelor politice şi ale candidaţilor lor de a-şi asigura voturi contra unor găleţi sau pachete cu alimente.

Unii o să spună, o să reclame că această iniţiativă legislativăo să transforme un drept universal într-o obligaţie.Dar cum rămâne cu ţările (peste 30% de pe glob) cu democraţii vechi, cum sunt Grecia, Cipru, Belgia etc., care deja au aplicat cu succes acest sistem şi nu s-a plâns încă nimeni de diluarea actului electoral democratic. Dimpotrivă, pe la sfârşitul secolului 19 şi pe parcursul secolului 20, acest sistem electoral obligatoriu a fost folosit în anumite perioade, este adevărat, şi de alte ţări europene, cum ar fi Suedia, Franţa, Austria, Spania sau Olanda. Ca să nu mai vorbim de faptul că cea mai progresistă, cea mai democratică Constituţie,Constituţia din 1923, prevedea în mod clar, fără echivoc, prezenţa cetăţenilor la vot.

Şi mai trebuie să semnalăm faptul că simulările cercetărilor sociologice în privinţa prezenţei cetăţenilor la urne la apropiatele alegeri pentru Parlamentul European sunt dezastruoase, situându-se sub 25% din electoratul înscris pe liste. Se poate trage concluzia că vom fi reprezentaţi în Parlamentul European, cu nivel electoral real de 10 - 12 %?! Se poate, subliniez eu, şi atunci, singura soluţie politică de a creşte prezenţa la vot este mobilizarea cetăţenilor la vot. Dar câtă vreme mobilizarea electoratului la vot, de altfel, o pârghie esenţială a activităţii şi competiţiei politice pe timpul campaniilor electorale,este calificată ca infracţiuneîn recentul dosar al lui Liviu Dragnea, un act normativ privind votul obligatoriu este necesar.

Aşa stând lucrurile, constatămcă pe măsura scăderii prezenţei cetăţenilor la vot, creşte prezenţa cetăţenilor acestei ţări la manifestaţiile de stradă "convocate" prin mijloace electronice,şi dacă acest comportament social se escaladează, atunci trebuie să ne luăm adio de la o societate democratică. Atunci când problemele oamenilor capătă rezolvare în stradă, drumul până la anarhie este foarte scurt!

Şi asta trebuie să dea de gândit tuturor factorilor de decizie politică!

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"Necesitatea unui nou Cod rutier"

Considercă asigurarea unui climat de siguranţă rutieră pe şoselele din România trebuie să fie una dintre priorităţile instituţiilor statului. Potrivit statisticilor, România se situează pe locul al treilea în Uniunea Europeană atunci când vine vorba despre nesiguranţa rutieră. Pornind de la acest clasament îngrijorător, consider că îmbunătăţirea siguranţei rutiere, precum şi diminuarea treptată a numărului victimelor implicate în accidente de circulaţie trebuie să constituie puncte importante pe agenda instituţiilor statului.

Ţinând cont de aceste aspecte, se impune modificarea Codului rutier prin aplicarea unor sancţiuni contravenţionale mai aspre, cu precădere în cazul şoferilor care conduc autovehicule sub influenţa băuturilor alcoolice, al celor care nu acordă prioritate sau trecerea pe culoarea roşie a semaforului electric, pietonilor care traversează neregulamentar drumurile publice şi al celor care depăşesc viteza maximă admisă. Totodată, în scopul preventiv de a responsabiliza participanţii la trafic, susţin măsura propusă de Ministerul Afacerilor Interne de a suspenda exercitarea dreptului de a conduce pentru cei care nu fac dovada achitării amenzii contravenţionale, dar subliniez faptul că, pentru ca această măsură să aibă efectul scontat, este necesar să existe o concordanţă între cuantumul amenzilor şi venitul fiecărui participant la trafic.

Pentru a se lua cele mai bune decizii în ceea ce priveşte modificarea Codului rutier, pledez pentru o dezbatere democratică în plenul Parlamentului, o dezbatere menită să asigure o transparenţă decizională şi nu prin ordonanţă de urgenţă, Cabinetul Ponta angajându-se să nu mai uziteze la fel de des de ordonanţele de urgenţă ca şi guvernele anterioare.

Domnul Aurelian Ionescu:

"Proiectul de la Roşia Montană nu trebuie analizat separat de contextul dezvoltării socio-economice a ţării"

În timp cât mai scurt posibil, România aşteaptă de la noi, decidenţii de la nivel central, hotărârea cea mai corectă în problema proiectului minier de la Roşia Montană. Aşa cum era firesc în cazul unui subiect atât de sensibil din punct de vedere socio-cultural şi economic, viitoarea decizie a Parlamentului nu avea cum să se bazeze decât pe o concluzie trasă în urma epuizării dezbaterilor pe fiecare dintre cele mai importante aspecte pro şi contra ale mult mediatizatei exploataţii auro - argentifere. În acest context, din postura celui care nu m-am ferit să-mi exprim public punctul de vedere pe această temă, subscriu iniţiativei constituirii Comisiei parlamentare mixte pentru Roşia Montană şi mai ales modului în care acest organism înţelege să caute în plan oficial cele mai bune soluţii pentru România, în condiţiile în care ţara are nevoie de valorificarea resurselor.

În acest moment, în cadrul acestei Comisii, s-au derulat deja multe runde de discuţii atât cu reprezentanţi ai ministerelor şi RMGC, cât şi cu specialişti în domeniul minier, economic, în cel al geologiei şi protecţiei mediului. Având în vedere toate aceste dezbateri, am încredere că raportul ce va fi întocmit şi înaintat Legislativului la finele acestei luni va fi un document complet şi exact, care va oferi pe larg datele necesare asupra necesităţii, oportunităţii şi impactului proiectului minier de la Roşia Montană. Astfel, dacă acest raport va convinge în legătură cu dezvoltarea pieţei locurilor de muncă în zonă, cu implementarea unei investiţii eficiente şi garantarea respectării reglementărilor de mediu, consider că decizia în Parlament se va îndrepta în mod majoritar către un vot pozitiv dat începerii exploatării de la Roşia Montană.

Înclin să cred că niciun parlamentar n-ar vota împotriva acestui proiect minier din raţiuni ce ţin de un vot de blam dat valorificării resurselor naturale ale României, ci doar contra modalităţii în careaceasta se realizează altfel decât în beneficiul ţării. De aceea, atrag atenţia asupra importanţei cu care trebuie tratate eventualele concluzii favorabile exploatării ale Raportului Comisiei parlamentare, în situaţia în care o decizie ulterioară pozitivă a Legislativului pe acest proiect minier poate constitui un detaliu fundamental al unei strategii de dezvoltare socio-economică la fel de pozitivă a României pe termen mediu şi lung.

În faţa acestui argument esenţial, orice interpretări legate de posibile inconsecvenţe sau contradicţii între declaraţiile iniţiale pe tema Roşiei Montane şi votul final din dreptul unuia sau altuia dintre parlamentari pălesc la nivel de relevanţă în plan decizional.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Măsura ridicării de autovehicule - intrarea în legalitate"

Ridicarea abuzivă a vehiculelor reprezintă o problemă semnificativă la nivel naţional. În fiecare zi, mii de conducători auto sunt sancţionaţi, în condiţiile în care, totuşi, nu avem suficiente locuri de parcare. Doar în Bucureşti, de pildă, se ridică între 500 şi 1.000 de autoturisme săptămânal. Iar pentru firmele specializatesancţiunea complementarăconstituie o afacere profitabilă, chiar şi în perioade de recesiune economică.

Acest număr însemnat de ridicări derivă, în principal, din faptul că actuala legislaţie permite o abordare largă a dispoziţiilor sale, lăsând la îndemâna organelor de poliţie şi firmelor specializate să dispună măsura ridicării chiar şi în situaţiile în care nu este imperios necesară. De asemenea, sancţionarea abuzivă poate rezulta din următoarele două motive:

1. Lacunele de informare legislativă: mulţi dintre şoferi nu cunosc procedura juridică de contestare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a faptei.
2. Lipsa de resurse financiare necesare pentru plata serviciilor de avocatură pentru consultanţă şi reprezentare în instanţă.

Aş vrea să trag un semnal de alarmă asupra existenţei unei neconcordanţe între dispoziţiile a două acte normative ale Executivului: OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Conform art. 64 alin. (3) din OUG nr. 195/2002, ridicarea vehiculelor se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament, însă Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 nu prevede procedura de ridicare a autovehiculelor în Secţiunea a 3-a, intitulată "Sancţiuni contravenţionale complementare".

În plus, din dispoziţiile art. 135 din OUG nr. 195/2002 deducem că Executivul are competenţa de a reglementa procedura ridicării de autovehicule, şi nu autorităţile publice locale.

Întrebarea mea este următoarea:nu asistăm oare la o depăşire a atribuţiilor consiliilor locale prin reglementarea unui domeniu care aparţine exclusiv Guvernului?

O altă problemă ce derivă din vidul legislativ şi care necesită rezolvare se referă la tarifele solicitate pentru recuperarea autoturismelor. În funcţie de fiecare unitate administrativ-teritorială, şoferii sunt nevoiţi să plătească sume cuprinse între 350 şi 850 de lei. Aceste valori sunt comparabile, uneori, cu un salariu mediu pe economie. Pentru a se evita decalajele existente între localităţi şi pentru a se limita interpretarea subiectivă a normelor, se impune adoptarea unei legi care să reglementeze următoarele paliere legislative:

1. Un tarif unic aplicabil pe întreg teritoriul ţării, fie instituirea unei limite minime şi maxime ale valorii acestuia.

2. Indicarea clară a situaţiilor în care se poate dispune măsura ridicării şi depozitării în locuri special amenajate a vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Sprijinul României acordat unui partener tradiţional: Siria"

Înainte de toate, să aruncăm o privire scurtă, punctuală, asupra bilanţului războiului din Siria:

• Sute de mii de femei şi copii nevinovaţi sunt victimele atrocităţilor, torturilor şi masacrelor comise în această zonă de la începutul revoluţiei;
• Peste 115.000 de persoane, în marea lor majoritate civili, şi-au pierdut viaţa din martie 2011 şi până azi;
• Sute de mii de case, spitale şi şcoli devastate;
• Un nivel de trai extrem de scăzut;
• Economia prăbuşită la un nivel de subzistenţă;
• Un număr impresionant de refugiaţi: peste două milioane în doar cinci state: Irak, Liban, Iordania, Turcia şi Egipt.

În aceste condiţii, trebuie observat că reconstrucţia Siriei va fi un proces de durată, la care trebuie să participe întreaga comunitate internaţională prin instituirea unor angajamente la scară largă care să includă ajutoare umanitare şi susţinere de urgenţă pentru dezvoltare.

În acest sens, miniştrii statelor Iordania, Turcia şi Irak au transmis, la începutul lunii septembrie, un mesaj internaţional prin care solicitau celorlalte ţări să adăpostească refugiaţii sirieni.

Ca urmare a acestui apel, în cadrul reuniunii comitetului executiv al Înaltului Comisariat al ONU, ce a avut loc pe 1 octombrie 2013, şaptesprezece state - printre care Canada, Germania, Austria, Luxemburg, Olanda, Statele Unite- au anunţat că îşi vor deschide graniţele pentru refugiaţii sirieni. Se estimează că aceste ţări vor putea primi peste 10.000 de persoane.

Plecând de la principiul esenţial al respectării interesului naţional şi al garantării siguranţei naţionale - respectând, aşadar, direcţiile considerate strategice de instituţiile care asigură securitatea naţională - mă întreb dacă şi când va adopta România aceste principii umanitare şi se va ralia măsurilor admise de toţi aliaţii noştri occidentali?

Numărul de imigranţi sirieni ajunşi ilegal pe mare în România a crescut considerabil de la începutul anului 2013. Din luna ianuarie până în prezent au fost înregistrate 827 de cereri în vederea obţinerii unei forme de protecţie. Aş vrea să amintesc principalele raţiuni în baza cărora ar putea fi o datorie morală să sprijinim Siria.

1. În primul rând, relaţiile de prietenie dintre România şi Siria sunt bazate pe o tradiţie solidă.

Timp de 6 decenii, relaţiile româno-siriene s-au bazat pe deschidere la nivel social, educaţional şi cultural. Începând cu anul 2007 a avut loc o "reinventare" a relaţiilor bilaterale dintre cele două state partenere, prin semnarea mai multor acorduri de cooperare privind încurajarea investiţiilor, evitarea dublei impuneri sau consultări politice.

2.În al doilea rând, pentru că Diaspora românească în Siria este printre cele mai importante din Europa, fiind formată din aproximativ 14.000 de români împreună cu familiile mixte din care fac parte.

3.În al treilea rând, comunitatea siriană din România este una importantă şi activă, bine integrată în ansamblul social românesc.

4. Pentru că - foarte important - vorbim despre cetăţeni ale căror drepturi sunt încălcate astăzi în mod flagrant de un stat totalitar.

În plus, aş vrea să trag un semnal de alarmă asupra principalelor dificultăţi cu care se confruntă familiile mixte româno-siriene care s-au întors în ţară ca urmare a conflictului din Siria. În prezent, aceştia nu sunt beneficiarii de facto ai niciunei forme eficiente de protecţie. În pofida faptului că nu mai deţin locuinţe şi proprietăţi în ţară, că se confruntă cu lipsa alimentelor şi absenţa locurilor de muncă, statul român nu acordă niciun sprijin financiar propriilor cetăţeni.

Domnul Florin Iordache:

"7 octombrie 1993 - aderarea României la Consiliul Europei"

La data de 7 octombrie 1993 România a fost invitată să adere la Consiliul Europei, a semnat documentele statutare şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

De-a lungul acestor 20 de ani, România a fost un membru activ şi un promotor al valorilor Consiliului Europei, militând permanent pentru promovarea drepturilor şi libertăţilor omului, dezvoltarea unui sistem de norme care să asigure democraţia şi statul de drept.

Alături de celelalte 46 de state membre, România a contribuit permanent pentru promovarea şi consolidarea valorilor fundamentale europene ale democraţiei, toleranţei, păcii şi respectului pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale.

În toată această perioadă, România a militat pentru rolul Consiliului Europei de a reprezenta un important for de dezbatere, de stabilire a standardelor în domeniul politic, juridic, administrativ, de acordare de asistenţă şi monitorizare a statelor.

La sesiunile plenare, dar şi în comisiile de specialitate, intervenţiile reprezentanţilor României au fost concrete, obiective şi bine receptate de cei prezenţi.

Domnul Petru Movilă:

"Cine conduce România? Ponta sau directorul CNADNR?"

Autostrada Iaşi - TârguMureş a fost clasată de către directorul CNADNR la capitolul investiţii inoportune, din cauza costurilor extraordinar de ridicate.

După aproape un an şi jumătate de când Ponta s-a urcat pe scaunul de premier, după două campanii grele în care USL a supralicitat cu proiecte de investiţii pentru Iaşi şi după luni de zile în care ministerele n-au ştiut prin ce sertare să mai închidă acest proiect, s-a trezit directorul CNADNR să spună că, totuşi, parcă este prea scumpă. Costul acestei investiţii se ştia de ceva ani, din timpul PDL-ului, care a făcut un prim pas şi a finalizat studiul de fezabilitate. Preţul a fost la fel şi în timpul campaniilor, dar mai ales şi în timp de criză, când, aflat în opoziţie, Ponta oferea soluţii care mai de care mai bune, acelaşi Ponta care a venit la Iaşi să spună că vom avea şi aeroport şi autostradă. De venit la Iaşi a mai venit, dar noi n-am mai văzut nimic din ce s-a promis.

Cel care conduce România este şeful Guvernului, nu şeful CNADNR.Nu avem nevoie să ni se spună că este nevoie de bani, ci să se găsească bani. Am depus săptămâna trecută, la sediul Guvernului, o scrisoare deschisă prin care i-am cerut lui Victor Ponta să lămurească situaţia acestei investiţii şi să ne spună clar la ce minister se află proiectul şi cine se va ocupa de el.

Nimeni din spaţiul public nu mai ştie exact cine se ocupă de această autostradă. Ba este în subordinea Ministerului Transporturilor, ba a domnului Şova şi al lui minister pentru mari proiecte. Între timp, şi CNADNR-ul s-a tot mutat şi divizat, făcând ca lucrurile să fie şi mai confuze.

Astăzi avem un nou ministrucare vrea ordine. Dacă mâine avem un alt ministru, vom avea o altă ordine? În această nouă ordine, cine se va ocupa de acest proiect? Nu cumva USL tărăgănează lucrurile pentru că nu vrea să spună alegătorilor săi faptul că nu mai există acest proiect?

Sănu uităm că în ultima vreme tot mai multe voci din PSD susţin o nouă autostradă, o legătură între Bacău şi Braşov, fără nicio legătură cu Iaşiul. Dacă într-adevăr se confirmă acest traseu, atunci este cât se poate de clar de ce parlamentarii PSD de Iaşi nu au semnat memoriul pentru susţinerea Autostrăzii Iaşi - Târgu Mureş. Atunci vom fi puşi în faţa celei mai mari trădări a PSD-ului faţă de Iaşi şi faţă de Moldova.

Liderii USL, locali şi naţionali, măcar să aibă bunul simţşi să iasăîn faţa ieşenilor şi să-şi asume eşecul acestui proiect! N-avem nevoie nici de autostrăzi de rezervă şi nici de şefi de instituţii care să ne transmită mesaje din partea celor care au venit personal să ceară voturi în schimbul unor proiecte importante, precum cel al acestei autostrăzi.

Domnul Petru Movilă:

"Nicolăescu desfiinţează sistemul de asigurări de sănătate"

Cu oîntârziere de mai bine de un an, Ministerul Sănătăţii a reuşit să pună în dezbatere publică actele normative ce reglementează pachetul de servicii medicale de bază. Cele patru documente oferite publicului larg detaliază în ce va consta pachetul de servicii medicale de bază oferit în spital, în policlinici, la medicul de familie şi în cadrul asistenţei medicale primare. Din toate aceste documente, constatăm că Ministerul Sănătăţii nu face diferenţa între persoanele asigurate şi persoanele neasigurate. Adică, stimaţi colegi, cu toţii am fost aduşi la acelaşi numitor comun, respectiv la acelaşi nivel al drepturilor la îngrijiri de sănătate, indiferent de calitatea de plătitor sau neplătitor la fondul asigurărilor sociale de sănătate. Concret, pachetul de bază va fi gratuit atât pentru cei care plătesc contribuţii cât şi pentru cei care nu plătesc, fără nicio diferenţă. Un salariat va fi obligat să plătească în continuare contribuţiile la stat, în timp ce o persoană care munceşte la negru va beneficia exact de acelaşi tratament, dar fără să plătească nimic.

Pe lângă această eroare extrem de gravă, Ministerul Sănătăţii limitează dreptulromânilor la servicii medicale. Începând de anul viitor, ministrul Nicolăescu doreşte ca numărul consultaţiilor la medicul de familie să fie limitate la doar câteva pe an. Nu este normal, stimaţi colegi parlamentari, ca statul să impună un număr de consultaţii deja prestabilit. Este imposibil ca un bolnav să se încadreze într-un număr exact de consultaţii, când fiecare pacient evoluează într-un mod diferit. Astfel, consultaţiile medicale vor fi numărate pe degetele de la o mână, iar internările vor deveni o raritate. Potrivit proiectului, un bolnav de cancer, de exemplu, are dreptul la doarşase consultaţii la policlinică pe an, iar un bolnav cu coaste fracturate nu va mai putea fi internat.

Acestea sunt doar două dintre cele mai grave probleme ale viitoarelor măsuri dorite de către ministrul Eugen Nicolăescu, măsuri restrictive şi în detrimentul pacienţilor. În loc să se corecteze deficienţele actuale ale sistemului de sănătate, Nicolăescu îşi mai arată încă o dată incapacitatea de a lua măsuri necesare şi eficiente şi anunţă schimbări superficiale, care nu aduc nimic bun nici pacienţilor şi nici întregului sistem.

Domnul Iulian Vladu:

"De ce vrea PSD săînchidă gura presei?"

Odată cu Revoluţia din 1989, principalul deziderat al românilor a fost să aibă acces la informaţie corectă, obiectivă, la libertatea de informare şi de exprimare, iar cine îşi propune astăzi să calce în picioare demnitatea unui întreg popor şi să reînvie propaganda şi cultul personalităţii, trebuie să fie conştient de bomba cu ceas pe care o declanşează în societate.

În perioada 2000-2004, un politician de tristă amintire, Adrian Năstase, prim-ministru PSD, a dus un război crunt cu jurnaliştii critici, pe care a încercat să-i extermine economic şi chiar să-i agreseze prin intermediul instituţiilor statului, pe care le îngenunchease în faţa unui regim politic opresiv şi cu tendinţe totalitare. Acesta a fost unul dintre principalele motive pentru care românii l-au aruncat, imediat cum au avut ocazia, la lada de gunoi a istoriei, pentru că - indiferent de scorul electoral al unei formaţiuni politice sau al unei alianţe la un moment dat - nu putem să ne întoarcem în epoca interdicţiilor şi a odelor, iar acest lucru trebuie să devină limpede şi pentru gaşca PSD, cocoţată artificial pe un val de aşteptare a românilor, imediat după o cumplită criză economică.

Iată că cel mai bun dintre discipolii lui Adrian Năstase, actualul premier Victor-Viorel Ponta, încearcă să reînvie, prin mijloace jenante, o practică extrem de periculoasă. Celebrul Cod al insolvenţei, adoptat pe furiş prin ordonanţă de urgenţă, nu încearcă să rezolve o problemă economică, ci să elimine adversarii din media ai PSD. Victor-Viorel Ponta şi ai lui şi-au construit guvernarea pe imagine, pe vorbărie goală, şi nu pe fapte. Celebra teleguvernare, cu efecte pe termen scurt, începe să-i îngreţoşeze pe cetăţenii care în fiecare zi constată că nu găsesc loc de muncă şi că taxele şi impozitele îi sufocă.

De aceea, PSD nu are nevoie de libertate de exprimare, de voci care se ridică împotriva sa şi de presă liberă. PSD are nevoie de aplaudaci, de trusturi media care se fac că nu văd şi că nu aud că România are încasări la buget cu 1,5 miliarde euro mai puţin decât a previzionat, că ţintele economice negociate cu partenerii externi nu pot fi atinse, că nu mai suntem un mediu economic predictibil şi atractiv pentru investitorii străini, că privatizările sunt dezastruoase, că şomajul atinge praguri de neimaginat şi că nu avem niciun plan şi niciun program de redresare economică.

Victor-Viorel Ponta şi PSD, care trăiesc într-o logică electorală de când au preluat puterea, vor acum să închidă gura presei! Vor să stingă lumina peste o ţară pe care au preluat-o cu perspective de creştere economică şi pe care o îngroapă zilnic cu incompetenţă, cu aroganţă şi cu lipsă de respect faţă de popor!

Domnul Tinel Gheorghe:

"Greu la deal cu boii mici"

Îmi propusesem la începutul sesiunii parlamentare, noii sesiunii parlamentare, să monitorizez activitatea Guvernului Ponta şi a coaliţiei de guvernare şi să taxez prin declaraţii politice acţiunile considerate "derapaje" de la democraţie şi statul de drept. Mărturisesc că mi-a fost practic imposibil să fac acest lucru săptămânal, pentru că nu este zi de la Dumnezeu fără o "chiflă" politică a lui Victor Ponta şi tovarăşii lui în ale guvernării, ceea ce mi-a îngreunat foarte mult activitatea de selecţie şi prioritizare a acestor "chifle".

Ce s-a întâmplat însă în ultima săptămână mi-a reaminitit de vara anului 2012 şi de preocupările USL pentru îngroparea statului de drept. Mai întâi a fost atacul la DNA şi mesajul clar pe care Victor Ponta, în calitate de prim-ministru, a încercat să-l transmită: eu sunt jupânul pe justiţie acum.

La două zile distanţă, apare OUG nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi insolvenţa, prin care încearcă de data aceasta să pună sub control presa audiovizuală din România.

Practic, într-o săptămână, Victor Ponta şi coaliţia de guvernare au atacat frontal, la baionetă, două dintre puterile recunoscute în stat - cea judecătoreascăşi cea a presei, în condiţiile în care pe celelalte, puterea legislativăşi cea executivă, le silueşte zilnic, fie printr-un număr insuportabil de ordonanţe de urgenţă, fie printr-un management iresponsabil, superficial, cu încălcarea legii sau la limita ei, de cele mai multe ori.

Şi asta, în timp ce obiectivele fundamentale ale programului de guvernare al USL - de modificare a Constituţiei şi de reorganizare administrativ-teritorială (regionalizarea) au trecut deja în planul secund de preocupare, fiind amânate pentru perioada de după alegerile prezidenţiale din toamna lui 2014.

Să ai 70% în Parlamentul României şi să-ţi baţi joc în acest fel de cei care te-au ales şi de ţara ta, cred că numai USL şi Victor Ponta puteau să o facă.

Crescut în umbra lui Adrian Năstase, Victor Ponta a "furat" de la acesta toate "mizeriile" unei mentalităţi care până la urmă aveau să-i fie fatale primului. Atenţie, domnule Victor Ponta, să nu-i "împrumutaţi" cumva şi "destinul politic" al lui Adrian Năstase. Nu de alta, dar atunci cred că Ion Iliescu va rămâne singura "tânără speranţă" a PSD.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Obezitatea infantilă, un pericol iminent"

Obezitatea este una din cele mai importante boli cu care se confruntă societatea modernă. Din nefericire, nici copiii nu sunt feriţi de efectele ei dezastruoase.

La nivel mondial, există 22 de milioane de copii obezi care au sub vârsta de 5 ani. În Uniunea Europeană, obezitatea a ajuns la proporţii alarmante, existând aproximativ 14 milioane de copii supraponderali. Ceea ce este realmente alarmant este faptul că România ocupă un tristşi îngrijorător loc 3 la obezitatea infantilă.

Specialiştii în domeniu evidenţiază faptul că totul se petrece din cauza unui program de viaţă incorect. Părinţii, foarte ocupaţi cu serviciul, nu le oferă micuţilor un program de viaţă sănătos, însă, de cele mai multe ori, nici aceştia nu cunosc normele de conduită pentru o viaţă sănătoasăşi nici nu conştientizează că acele kilograme în plus constituie o problemă gravă.

Principalele cauze care au generat acest fenomen printre cei mici sunt, pe de-o parte, alimentaţia bogată în grăsimişi zaharuri, iar pe de altă parte, lipsa exerciţiului fizic. Consecinţele sunt, din păcate, dintre cele mai alarmante. Aproape toţi preşcolarii au deficienţe de vitamina D, extrem de importantă în dezvoltarea lor. Pentru 93% dintre ei, lipsa calciului este o problemă, iar pentru 40% cea a fierului, iar problemele de sănătate sunt frecvente:diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, colesterolul ridicat sau bulimia fiind unele din cele mai răspândite afecţiuni.

Pe de altă parte, un alt aspect important constăîn lipsa activităţilor fizice, situaţie care tinde să pună stăpânire pe din ce în ce mai mulţi copii. Nu este demult trecut timpul când un copil considera că cel mai grozav cadou pe care l-ar putea primi era o bicicletă. Astăzi, copiii îşi doresc un computer, un PlayStation ori un telefon de ultimă generaţie. Aparent, nimic grav, însă acest lucru atrage atenţia asupra unui aspect deosebit de important - nivelul de activitate fizică este în continuă scădere. Mulţi copii preferă să petreacă ore întregi în faţa monitorului sau televizorului, în defavoarea practicării unui sport ca activitate recreativă sau de performanţă.

Problema obezităţii s-a pus într-o foarte mică măsurăîn România, dar, din nefericire, devine o problemă de sănătate publică ce trebuie privită din mai multe unghiuri, pentru a putea salva generaţiile următoare. Abordarea trebuie să fie mult mai largă: pe de-o parte, în familie trebuie să existe o educaţie în acest sens, iar, pe de altă parte, lucru de care ar trebui să ne îngrijim inclusiv noi, la şcoală copiii trebuie să fie informaţi şi învăţaţi despre ceea ce presupune un regim de viaţă sănătos şi riscurile asociate vieţii sedentare.

Domnul Erland Cocei:

Pe data de 1 octombrie, întreaga omenire a sărbătorit Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, prilej pentru a aduce, în calitate de deputat, un omagiu acestor persoane, adevărate repere morale pentru generaţiile tinere.

În România, această categorie a fost greu încercată, mai ales în perioada 2009-2011, când fosta guvernare PDL a atentat serios la drepturile şi libertăţile fundamentale ale pensionarilor, desconsiderându-le demnitatea şi anii întregi de activitate.

Este motivul pentru care PNL şi-a asumat încă din campania electorală o serie angajamente în domeniul social şial protecţiei sociale, cu scopul de a face "dreptate până la capăt" pensionarilor şi tuturor categoriilor socio-profesionale afectate de măsurile iresponsabile de ajustare adoptate de fostul Guvern PDL.

Încă din 2012, una dintre printre primele măsuri adoptate de Guvernul USL imediat după învestire a fost aceea de arestitui bugetarilor şi pensionarilor salariile şi pensiile tăiate abuziv de către guvernarea Boc-Băsescu. Începând cu luna mai 2012, am stopat perceperea contribuţiilor pentru sănătate la pensionari şi am început recuperarea graduală de către aceştia a sumelor tăiate de fostele guverne, iar de la 1 ianuarie 2013, am indexat pensiile prin majorarea punctului de pensie, rămas încremenit la valoarea din octombrie 2009.

Un alt obiectiv important, pus în practică de la 1 octombrie, este acela al revenirii pensiilor militare la cuantumul din decembrie 2010, decizie care se materializează printr-o lege promovată de Guvern şi susţinută de parlamentarii PNL. Să ne amintim că în anul 2010, Guvernul Boc a diminuat pensia a peste 18.400 de militari din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, fapt care a condus la pierderea de către aceştia a unui drept deja câştigat, un drept constituţional.

De la 1 octombrie, legea impune acordarea sumelor necesare pentru ca aceste pensii să revină la vechiul cuantum,protejând astfel dreptul fundamental la pensie al persoanelor afectate de procesul de recalculare şi revizuire din 2010.

Toate aceste demersuri demonstrează că persoanele vârstnice reprezintă o prioritate pentru Ministerul Muncii în actul de guvernare şi că PNL este capabil să-şi îndeplinească în cadrul USL angajamentele asumate în faţa cetăţenilor.

Domnul Titi Holban:

După dezastrul economic provocat de fosta guvernare în perioada 2009-2011, care a culminat cu mutilarea fără precedent a drepturilor salariale ale bugetarilor, ale pensionarilor, precum şi a indemnizaţiilor pentru mame şi a ajutoarelor pentru cei aflaţi în dificultate, am sperat că liderii PDL se vor abţine în a mai invoca în discursul public interesele şi numele românilor.

Declaraţia domnuluiEmil Boc, fost premier şi promotor al măsurilor de ajustare bugetară pe spinarea românilor, potrivit căreia "Guvernul USL îşi bate joc de români pentru că nu a emis la timp actele normative care să permită distribuţia ajutoarelor de încălzire" are un caracter propagandistic şi electoral, fără legătură cu realitatea, amintind de atitudinea de infatuare şi dispreţ cu care foştii guvernanţi au tratat România şi cetăţenii săi.

Guvernul nu a pus în pericol acordarea de ajutoare pentru încălzire, aşa cum se vaitădomnul Boc, din contră, a identificat o metodă mai simplă de calcul pentru cei care pot beneficia de ajutor, astfel ca toate persoanele care au nevoie de sprijin din partea statului să-l primească.

Intrarea în drepturi privind plata ajutoarelor de încălzire se va face începând cu 1 noiembrie, iar cererile pentru acordarea de ajutoare pot fi depuse până la data de 20 noiembrie.În aceste condiţii, Guvernul nu a întârziat în niciun fel procesul de susţinere a populaţiei cu venituri reduse pe perioada sezonului rece.

În anticiparea efectelor creşterii preţului la gaze asupra unor categorii ale populaţiei, Ministerul Muncii s-a preocupat încă de la sfârşitul verii să asigure cadrul legislativ prin care persoanele defavorizate să fie protejate de majorarea costurilor pe perioada sezonului rece.

Astfel, în contextul liberalizării preţurilor la energie electrică şi gaze naturale, s-au instituit o serie de măsuri de protecţie socială acordate populaţiei cu venituri reduse:

• Majorarea nivelului venitului minim garantat cu 8,5%, începând cu drepturile aferente lunii iulie 2013, şi cu 4,5%, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie 2014.
• Majorarea limitei de venituri până la care se acordă alocaţia pentru susţinerea familiei, de la 370 lei/membru de familie la 530 lei/membru de familie, cu menţinerea a două intervale de venituri 0 - 200 lei/persoană şi 201 lei/persoană - 530 lei/persoană şi a cuantumului alocaţiei cu 30%, începând cu drepturile aferente lunii iulie 2013.
• Introducerea ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei cu energie electrică. Limitele de venituri până la care vor fi acordate vor fi aceleaşi ca şi în cazul ajutoarelor pentru gaze naturale şi lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, limita superioară fiind de 615 lei/persoană.
• Pentru ajutoarele de încălzire cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, se va face plata acestora la începutul sezonului rece, pentru toate lunile sezonului.

Prin aplicarea acestor măsuri, se prevede pentru anul 2013 o creştere cu 30% a numărului de beneficiari de ajutor social şi cu 45% a numărului de beneficiari de alocaţie pentru susţinerea familiei, ceea ce presupune un efort bugetar suplimentar de 197,3 mil. lei.

Toate acestea aruncă în derizoriu declaraţiile domnului Boc, care a rămas captiv aceluiaşi tip de propagandă, şi demonstrează implicarea serioasă a Ministerului Muncii în sprijinirea persoanelor cu venituri reduse la început de sezon rece.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

"Justiţia militarăşi efectele ei"

Se întâmplăîn România anului 2012 - 2013,când un tânăr manifestant în Piaţa Universităţii este rănit de Jandarmerie, este bătut ulterior rănirii, este plimbat prin tribunale civile şi militare şi, la un moment dat, riscă el însuşi închisoarea pentru "distrugere".

Este, pe scurt, povestea lui IonuţŞandru, protestatar în Piaţă în iarna lui 2012, care a fost împuşcat în picior cu un trasor cu gaz lacrimogen şi care nu a beneficiat imediat de îngrijiri medicale. Din contră, a fost târât de jandarmi şi lovit cu piciorul (fapt prezentat de televiziuni în jurnalele de ştiri). Toate acestea sunt povestite pe larg în dosarul deschis la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, plimbat apoi la Parchetul Curţii Militare de Apel, la Judecătoria sectorului 3 şi iar la Parchetul Tribunalului Militar.

În tot acest timp cauza a luat forma unei acuzaţii de distrugere împotriva reclamantului, reproşându-i-se faptul că a rupt gardurile de protecţie şi a format baricade. Ancheta a dovedit că nu a fost aşa şi s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Şi, repet, nu s-a cercetat cu adevărat nicio clipă cauza adevărată - lovirea, rănirea şi punerea în pericol a vieţii unui cetăţean care şi-a exercitat liber dreptul la protest. Mai mult, i s-a respins cererea de expertiză balistică a ghetei perforate de proiectil, care ar fi ajutat ancheta, dar şi reexaminarea medicală.

Cum lucrurile par să nu se dorească rezolvate şi ancheta stagnează, am considerat necesar să prezint acest caz, pentru a nu crea un precedent cu adevărat periculos - acela care poate induce frica în populaţie, frica de faptul că protestul în România este pedepsit cu ignoranţa şi nerespectarea legii de către autorităţile care ar trebui să o aplice.

În acelaşi timp, am încredere că ancheta va continua normal de acum înainte, pentru a nu periclita reputaţia justiţiei militare şi a nu aduce atingere unui sector respectat al statului român - jandarmeria. Mai mult decât atât, avem iarăşi în prim plan subiectul justiţie - indiferent de natura sa. Şi ultimul lucru pe care ni-l dorim, ca ţară, este încurajarea suspiciunii că poţi avea dreptate, dar că justiţia nu te poate ajuta cu nimic.

Domnul Dumitru Niculescu:

"Codul insolvenţei între bune intenţii şi vendetă?!"

Mă adresez dumneavoastrăîn mod public prin această declaraţie politică, fără a avea pretenţia de fin cunoscător al subiectului, dar din crezul că a închide orice şansă redresării financiare şi mai ales a elimina orice formă de presă, care a suferit în ultimii ani mari deficienţe financiare, ne întoarce la "epoca de aur" a "celui mai iubit fiu al poporului". Cu asta nu voi fi de acord niciodată şi nici părtaş!

Că avem nevoie de o lege a insolvenţei este limpede. Guvernanţi, bancheri, oameni de afaceri, avocaţi - toţi spun că legea în vigoare este bună pentru şmecheri. Procedura insolvenţei este utilizată prea des de ţepari pentru a evita plata datoriilor către creditorii de bună-credinţă. Într-o vreme în care criza loveşte în toate firmele, se justifică inclusiv procedura de legiferare extraordinară (ordonanţă de urgenţă) pentru această lege. Aşadar, Guvernul face bine că îmbunătăţeşte urgent legislaţia în domeniu.

Oameni care se pricep mai bine ca mine la domeniu mi-au spus că proiectul propus de Ministerul Justiţiei în dezbatere publică era unul bun. Asta înseamnă că, cel puţin teoretic, erau eliminate diferitele portiţe care lăsau liber diverşilor "băieţi deştepţi". Ceea ce nu au înţeles profesioniştii şi experţii în domeniu a fost şi este momentul fatidic al promulgării ordonanţei şi, direct de la Cancelaria primului-ministru, legii i-a fost adăugat alineatul care a aruncat în aer şi bunele intenţii şi munca funcţionarilor de la Ministerul Justiţiei. Articolului 81 i-a fost adăugat alineatul (3), care spune aşa (preluare direct din Monitorul Oficial, să nu existe loc de interpretări): "în cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii Audiovizualului nr.504/2002, ca urmare a deschiderii procedurii, şi până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licenţa audio-vizuală..."

În formularea de mai sus, articolul introduce o discriminare evidentă între firmele din audiovizual (adică televiziuni şi radio, pe scurt spus) şi toate celelalte firme. Celor din audiovizual li se aplică o prevedere în plus, o pedeapsă suplimentară. Nicăieri nu găsim o justificare raţională de ce, dintre toate firmele, acestea au acest regim special.

Mai mult, această pedeapsă suplimentară este una foarte dură: suspendarea licenţei. Acest lucru afectează direct încasările. Cu licenţa suspendată, televiziunea sau postul de radio nu mai emite, deci nu mai încasează nimic şi îi cresc instantaneu datoriile. Exact efectul contrar celui scontat de insolvenţă, adică o şansă de a supravieţui.

În fine, mai trebuie spus că alineatele (1)şi (2) ale art. 81 se referă la tranzancţionarea pe bursă a acţiunilor firmelor intrate în insolvenţă, adică alineatul (3) nu e doar apărut peste noapte, dar e aruncat fix ca nuca în perete.

Toate aceste lucruri conduc natural la suspiciunea de "lege cu dedicaţie". Şi aşa ajungem la Realitatea TV, care, ce coincidenţă, tocmai se află în procedură de insolvenţă. Fac o paranteză. Nu sunt un fan înfocat al Realităţii TV, dar al realităţii corecte, da. Am încheiat paranteza.

Mă apropii şi de sfârşitul declaraţiei. Să ne mai uităm o dată cum arată noua faţă a insolvenţei. La început vorbim despre bunele intenţii şi munca bună a Guvernului, apoi intrăm într-o poveste lungă ce ne lasă cu un gust amar. Ei bine, exact asta s-a întâmplat şi cu OUG nr.91/2013, care rescrie Legea insolvenţei.

Toată lumea vorbeşte despre răzbunarea premierului pe un post de televiziune. Aşa se vede!

Domnul Paul Dumbrăvanu:

În data de 23 august 2013 am organizat un seminar interactiv în cadrul colegiului pe care îl reprezint, aducând faţă în faţă reprezentanţi ai IMM-urilor de pe raza colegiului şi ai unor instituţii ce au putut veni cu lămuriri în cazul situaţiilor cu care aceştia se confruntă. Printre problemele ridicate, care conduc la îngreunarea activităţii agenţilor economici, s-au numărat şi cele care ţin de legislaţia neadaptată la realităţile din teren.

Una din problemele majore cu care se confruntăagenţii economici este aceea ca, în conformitate cu Codul de procedură fiscală, beneficiarii care achiziţionează bunuri sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a TVA-ului aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită.

Conform Codului de procedură fiscală,contribuabilii sunt declaraţi inactivi dacă se află în una dintre următoarele situaţii: nu îşi îndeplinesc pe parcursul unui semestru calendaristic nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege; se sustrag de la efectuarea inspecţiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia; organele fiscale au constatat că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat.

În această situaţie,agentul economic beneficiar are obligaţia să verifice în Registrul contribuabililor inactivi dacă furnizorul de la care se aprovizionează şi emite factura are această calitate.

Aparent acest lucru parefoarte simplu, însă, în realitate, agentul economic care desfăşoară o activitate comercială de desfacere a produselor în magazinul propriu şi care, de regulă, se aprovizionează de la furnizori din en gros, nu au posibilitatea să acceseze acest registru. Mai mult, dacă aveţi curiozitatea să verificaţi, veţi constata că acest registru nu este actualizat şi nu poate furniza informaţii în timp real.

Astfel, agentul beneficiar poate constata ulterior facturării şi achitării achiziţiilor făcute,faptul că furnizorul este inactiv şi deci va intra sub incidenţa art.11 alin. (1²) din Codul fiscal. Mai grav este faptul că, în multe cazuri, organele fiscale efectuează control de fond în interiorul perioadei de prescripţie de 5 ani, constatând aceste nereguli, iar sumele datorate de agentul economic de bună-credinţă, ca rezultat al acestora, devin purtătoare de dobânzi şi penalităţi, ajungându-se astfel la sume care determină societatea să se îndrepte cu paşi repezi către insolvenţă sau chiar faliment.

Nu ar trebui sancţionat cel care nu are toate pârghiile la îndemână în timp real, în favoarea celui care, cu bună ştiinţă se sustrage regulilor fiscale, creându-se astfel un mediu în care cei din urmă sunt încurajaţi să eludeze legea după bunul plac, iar contribuabilii corecţi sunt lezaţi în drepturile legitime.

Trebuie să luăm atitudine în această problemă, întreprinzătorii mici şi mijlocii au nevoie de sprijinul dumneavoastră în vederea susţinerii adoptării modificărilor necesare pentru a evita pe viitor astfel de probleme.

Domnul Iuliu Nosa:

"Politici publice pentru tineri"

Aş dori să vă supun atenţiei problema incluziunii sociale a tinerilor, care reprezintă un subiect de dezbatere şi o dimensiune prioritară a strategiilor europene de politici publice, ceea ce arată că este obligatoriu să devină o temă principală şi pentru agenda Parlamentului şi Guvernului din România.

Aşadar, în prezent, în ţara noastră se constată o nevoie acută a formulării de politici publice centrate pe tineri, în special în ceea ce priveşte incluziunea pe piaţa muncii, din perspectiva ocupării de la nivelul regiunilor de dezvoltare ale României.

Dacă pornim de la analiza programelor naţionale şi regionale în ceea ce priveşte problematica incluziunii sociale a tinerilor, este obligatoriu să fie implementată o structură de coordonare a palierelor naţional şi regional/local în dezvoltarea politicilor de ocupare.

Unul dintre conceptele vehiculate de majoritatea strategiilor europene legate de ocuparea forţei de muncă este flexisecuritatea. Flexisecuritatea reprezintă o strategie integrată prin care se urmăreşte atât dezvoltarea flexibilităţii, cât şi a securităţiipe piaţa muncii. Prin flexisecuritate se urmăreşte reconcilierea nevoii angajatorilor de a avea acces la o forţă de muncă flexibilă cu nevoia angajaţilor de securitate şi de a nu rămâne o perioadă lungă de timp în şomaj. Rezultatele implementării principiilor flexisecurităţii pe piaţa forţei de muncă vizează atât un spaţiu competitiv pentru recrutarea celor mai calificate persoane de către potenţialii angajatori, cât şi construirea unui sistem de protecţie consolidată pentru angajaţi, în vederea contracarării efectelor negative ale şomajului şi ale pierderii locului de muncă. Aşadar, flexisecuritatea reprezintă principiul conform căruia se constituie un balans între nevoile angajatorilor şi aşteptările angajaţilor pe piaţa forţei de muncă.

Ocuparea tinerilor este un segment de politică publică deosebit de relevant pentru dezvoltarea durabilă a societăţii. Guvernarea pe mai multe niveluri, de la nivelul european către cel naţional, regional şi local, este o abordare optimă doar în condiţiile în care politicile şi măsurile active sunt coordonate pe orizontală şi verticală. Atât timp cât deciziile de la orice nivel îşi găsesc raţiunea în nevoi identificate la nivel local, ele devin legitime. Abordarea ocupării de jos în sus, coordonată cu un cadru naţional clar, cu principii şi direcţii de la nivel european poate aduce beneficii însemnate comunităţilor din România.

Vă rog, aşadar, să luăm în considerare pentru perioada următoare adoptarea unor măsuri specifice de stimulare a pieţei muncii pentru tineri prin: îmbunătăţirea măsurilor de stimulare a angajatorilor pentru ocuparea tinerilor, promovarea şi încurajarea culturii antreprenoriale în rândul tinerilor pentru crearea de noi locuri de muncă; creşterea mobilităţii tinerilor pe piaţa muncii la nivel naţional şi european; facilitarea procesului care trebuie parcurs pentru obţinerea unui prim loc de muncă.

Domnul Aurelian Mihai:

Lupta pentru conservarea mediului natural din Roşia Montană este mai mult decât o realitate a mişcării sociale a noilor generaţii de tineri cu bun-simţ, a unei categorii de români care nu pierd din vedere posibilitatea unei mici naţiuni de a avea un viitor mare.

Tind să cred că, într-adevăr, mişcarea împotriva actualului şi mult trâmbiţatului proiect minier se etalează ca un model de rezistenţă nonviolenţă.

Deşi cenzurată, deşi prea puţin discutată în România, această mişcare este tot mai des întâlnită în capitalele celor mai importante oraşe ale ţărilor puternic industrializate, exemplele des întâlnite fiind în Londra, în Trafalgar Square, la New York, în fata sediului ONU, Chicago, la Washington DC, unde cetăţenii români au protestat în faţa Casei Albe,Budapesta, Berlin, Amsterdam, Milano, Praga, Paris, Toronto, Viena, Barcelona, Roma, Madrid etc.

Având în vedere dorinţa acestui popor, a celor mai mulţi dintre protestatarii din rândurile cărora fac şi eu parte, cel puţin ca şi generaţie, mesajele transmise de pretutindeni din România, întrebarea mea este, stimaţi guvernanţi, nu referitoare numai la pierderea şi dezastrul care vor urma în Munţii Apuseni, acasă, în România, întrebarea mea cum spuneam este: Unde vreţi să duceţi naţiunea română?

Domnul Aurelian Mihai:

"Holocaust = arderea de tot"

Se impune comemorarea uneia dintre cele mai triste zile în amintirea celor care au fost cândva cetăţeni ai statului român, buni patrioţi, muncitori, serioşi, oneşti, prima populaţie etnică a României înainte de începerea celui mai dezastruos război din istoria lumii.

De ce s-a întâmplat acel lucru cu acei oameni? Cum de a fost posibil aşa ceva în sânul unui popor atât de tolerant cum este poporul român? Unde s-a greşit? De ce tocmai ei? Şi întrebările pot continua cu miile, pentru fiecare cetăţean român de origine evreiască care a pierit în acele timpuri în ţara în care ... se născuse, rupt de lângă ai lui, persecutat de mulţi pe care îi considera poate fraţi, batjocorit, slăbit de puteri, alungat de peste tot, îndepărtat inclusiv de speranţă.

Astăzi, în secolul XXI,ne vine a crede că o astfel de atrocitate s-a întâmplat în propria noastră ţară? Mai ales în Moldova, de unde cu aproape cinci secole în urmă domnitorul Ştefan cel Mare oferea ajutor, primea cu braţele deschise în propria casă şi înţelegea pe cei alungaţi de la capătul continentului?

Ca să trec în revista miile de exemple, neevitând însă milioanele de vieţi smulse Europei şi umanităţii de o categorie de criminali bolnavi, ar trebui să compun poate una dintre cele mai laborioase declaraţii politice. Ar fi de ajuns să ne privim cu corectitudine propria istorie, aceea adevărată pe care uneori o evităm, acea istorie a cărei faţă o acoperim multora.

Până când poate ne vom obişnui cu propriile greşeli, mă asociez şi eu altor oameni, pur şi simplu oameni care din fericire nu văd evrei, români, maghiari, ţigani, emigranţi, imigranţi etc., ci fraţi, iar dacă Dumnezeu va îngădui, mă voi bucura de clipa când am să văd pe stradă, la muncă, în metrou, pretutindeni, nu numai evrei, români, maghiari, ţigani, emigranţi, imigranţi etc., nu numai fraţi, ci îngeri.

Doamna Violeta Tudorie:

"Integrarea romilor"

Generozitatea şi toleranţa poporului român au făcut ca în ţara noastră să convieţuiască un număr mai mare de cetăţeni de etnie romă decât în alte state. Dar în loc să fim apreciaţi pentru aceste calităţi, ne trezim adesea puşi la colţ de politicienii altor ţări. Deşi nu există nicio legătură între problematica integrării romilor şi aderarea României la spaţiul Schengen, totuşi vedem că această complicată problemă este folosită într-un mod incorect şi politicianist în campanile electorale, cum s-a întâmplat atât recent, cât şi în campania de acum 4 ani din Franţa.

Readucerea în dezbaterea publică a problemelor create în Uniunea Europeană de către cetăţenii de etnie romă, chiar dacă nu are legătură cu aderarea la Schengen, ne-a determinat totuşi să ne punem întrebarea de ce progresele în integrarea acestor cetăţeni sunt atât de modeste în ciuda unor eforturi şi resurse financiare alocate acestui obiectiv.

Pentru a contura un răspuns eu cred că trebuie să vedem dimensiunea europeană a problemei şi să nu o lăsăm doar pe seama ţării în care romii s-au născut. România singură nu poate rezolva în totalitate problema, pentru că nu mai suntem pe vremea războiului rece al graniţelor închise. De altfel, în condiţiile de astăzi ale liberei circulaţii a persoanelor, niciun stat nu ar putea face faţă unilateral acestui fenomen. Problemele romilor trebuie rezolvate acolo unde se află aceştia, şi nu acolo sau nu numai acolo unde s-au născut.

Evoluţia fenomenului la care ne referim ne-a dovedit că metoda expulzării, a trimiterii romilor înapoi de unde au venit, cu toate eforturile şi cheltuielile de rigoare, nu dă roade, nu rezolvă problemele, ci le aruncă peste graniţă, le amână. De altfel, subiecţii în cauză iau în glumă această soluţie. Atunci când sunt intervievaţi, promit o grabnică reîntoarcere de unde au fost izgoniţi.

Trebuie să recunoaştem că nici ţările de origine, nici cele în care romii călătoresc sau în care se stabilesc nu au elaborat şi aplicat cele mai inteligente politici sociale, de educare, de ridicare culturală, de integrare civilizată în muncă şi în viaţa socială a cetăţenilor de etnie romă. Aşa că nu este o bună conduită aceea de a arunca vina unii pe alţii.

Mult mai înţelept ar fi să mobilizăm resursele comune, naţionale şi europene, de dezbatere şi înţelegere profundă a complexităţii şi a dificultăţilor de cunoaştere, de control social şi management public, pentru ca împreună cu reprezentanţii şi organizaţiile romilor să se găsească soluţii reale, de durată, pe categorii de vârstă, de sex, de ocupaţii, de mentalităţi şi tradiţii pentru a fi aduşi la un mod de viaţă în respectul standardelor şi al valorilor civilizate, dominante din statele Uniunii Europene, păstrându-se în acelaşi timp şi particularităţile care nu intră în conflict cu valorile majoritare şi care dau conţinut sloganului: unitate în diversitate.

În sensul celor de mai sus, eu propun colegilor noştri parlamentari europeni, preşedintelui şi Guvernului României să iniţieze noi discuţii la nivelul Uniunii Europene pe tema integrării cetăţenilor de etnie romă, iar ţara noastră ar putea deveni, cu ajutorul tuturor statelor UE, coordonator-raportor al unui program multianual, cu obiective şi resurse realiste care să asigure progrese mai consistente în această delicată problemă.

Noi, românii, să ridicăm problemele romilor, să nu ne fie jenă să abordăm această problematică reală şi de multe ori supărătoare, nu să le dăm prilejul altora să ne dea cu ea în cap! În plan intern, consider că odată cu aplicarea regionalizării şi a descentralizării, problematica integrării romilor trebuie să facă parte integrantă din politicile şi evaluările administraţiei publice locale.

Domnul Vasile Popeangă:

"Avem nevoie de o justiţie ca la carte!"

O nouă sămânţă de scandal a crescut în sânul USL având ca motiv justiţia. Aceeaşi justiţie care a fost criticată, pe bună dreptate, de nenumărate ori, de toate părţile: politicieni, societate civilă, inclusiv de oamenii rămaşi cinstiţi, imparţiali din sânul acestei puteri a statului.

Din păcate, de această dată, atacul către premier a venit din partea cui se aştepta acesta mai puţin: a celui care ar trebui să-i fie alături în această construcţie politică în care şi-au pus speranţele 70% dintre românii cu drept de vot din această ţară. Este regretabil că, în cursa sa către preşedinţie - unde, de altfel, noi am spus-o de nenumărate ori, PSD-ul îl susţine necondiţionat - Crin Antonescu crede că, pe de-o parte, premierul nu mai are dreptul să opineze pe anumite subiecte (bine că are Băsescu acest drept!), de parcă s-ar fi reinventat tabuurile, iar pe de altă parte, se situează alături de ceea ce mai ieri dezavua cu voce tare, cu subiect şi predicat.

A fost un moment jenant, iar foarte mulţi din cei care au auzit discursul lui Crin Antonescu au spus că au rămas stupefiaţi văzând atât tema cât şi violenţa atacului acestuia împotriva premierului, ştiindu-1 pe şeful liberalilor un om echilibrat şi cu principii ferme - când Victor Ponta a zis, într-un sfârşit, ce zice un întreg popor de un deceniu încoace: ca băsismul să plece din justiţie!

Poate domnul Crin Antonescu a uitat, dar am câştigat încrederea electoratului prin promisiunile făcute că vom da jos băsismul, fie el din puterea politică, fie din puterea economică, fie din puterea juridică, de peste tot! De ce uită şeful liberalilor că el însuşi n-a fost deloc încântat când Băsescu a revenit la Cotroceni după ce l-a demis un popor întreg, dar şase aşa-zişi înalţi reprezentanţi ai justiţiei româneşti s-au pus de-a curmezişul c-aşa au vrut muşchii lor - deşi motivaţiile se spune că ar fi cu totul altele?

Uită liderul liberal că nu bucuria a fost cea care 1-a năpădit când a văzut cum procurorii lui Morar şi ai doamnei Kövesi îi fugăreau pe săteni cu bibliile pe capota maşinilor, de au fost la un pas să pună oamenii câinii pe ei pe coclauri? A fost fericit şeful Senatului când a văzut că un om ca Daniel Morar, care a fost respins ca mod de judecată şi acţiune chiar de către CEDO, a devenit şeful procurorilor DNA şi acum se lăfăie pentru 9 ani la Curtea Constituţională?

Într-o opinie a lui Cătălin Predoiu, care a pierdut un nou bun prilej de a tăcea, ştiindu-se cât de valoroasă e tăcerea la români, acesta concluziona că "atacul lui Victor Ponta la procurori a omorât mii, poate zeci de mii de locuri de muncă". A calculat, cumva, Crin Antonescu, câte mii de locuri de muncă pierdem anual din cauza justiţiei băsiste, care ocroteşte marea corupţie, investitorii străini serioşi nefiind amatori de dat şpăgi? S-au făcut sute de rapoarte ale corpurilor de control ale ministerelor, multe dintre ele aparţinând liberalilor, dosare peste care procurorii băsişti au grijă să se aştearnă praful gros. Este mai fericit aşa Crin Antonescu? E bine că, deşi legea permite continuarea cercetărilor, procurorul Daniel Morar a decretat că dosarele lui Băsescu nu mai pot merge mai departe dacă el e preşedinte, iar acest "ordin de zi pe unitate" a rămas valabil şi azi, urmaşilor săi? Doreşte şeful liberalilor ca dosarele Flota, Casa din Mihăileanu ş.a.m.d. să rămână nelucrate până intervine prescripţia? De ce oare?

A luat apărarea procurorilor, dar fără să facă distincţie între cei care îşi fac cinstit meseria şi cei care şi-a făcut o meserie din închinarea la Băsescu, ocrotindu-1 pe acesta de neplăcerile oponenţilor săi. A uitat domnul Crin Antonescu câţi din propriul partid au suferit de nevinovaţi din partea procurorilor băsişti cărora le ia acum partea? Miniştri liberali care şi-au pierdut locurile doar ca să fie Băsescu satisfăcut? De ce oare o lua Crin Antonescu apărarea inclusiv procurorilor ce trimit în instanţă (care, ulterior, sunt, culmea, şi condamnaţi!) oameni nu pe bază de dovezi, ci doar aşa, ca să dea nişte exemple, ori procurorilor care au introdus ca probă irefutabilă telepatia?

Da, este adevărat, avem nevoie de o justiţie ca la carte. Da, este frumos să iei apărarea justiţiei, aşa, ca instituţie, ca principiu, însă prea mulţi procurori nu sunt nici măcar principiali, darămite principii - sunt nişte oameni, nu nişte roboţi. Şi au şi ei interesele lor, agenda lor personală..., indiferent de ce scrie-n fişa postului. Au văzut că se poate face treabă bună din abuzuri, că pot scăpa nepedepsiţi, că le sare "sindicatul" numit CSM în ajutor, după vechiul principiu: "dai în mine, dai în fabrici şi uzine, dai în doctor Petru Groza", păi, atunci, de ce să nu profite?

Dacă sunt ascultători la cerinţele Cotroceniului, sunt acoperiţi, dacă fac prostii, sunt avansaţi, sunt recompensaţi în tot felul. Iar dacă încearcă cineva să le descopere matrapazlâcurile, vai, e lezată independenţa justiţiei!... Care justiţie? CSM-ul, care a trecut cu bocancii lui Băsescu peste vrerea majorităţii judecătorilor din România - peste 1700 de judecători a căror voinţă a fost batjocorită de alţi... judecători, cei din CCR? Care justiţie? Înalta Curte, unde jocurile sunt făcute doar de către două complete de băsişti care se rotesc între ele şi rezolvă dosarele politice după cum vin indicaţiile de la Cotroceni?

Din păcate, nu se poate face omletă fără să spargi câteva ouă! Când un organism este virusat, nu aştepţi ca să se vindece singur, asta nu se va întâmpla niciodată, el trebuie ajutat din exterior. În caz contrar, moare. De aceea, în justiţia infectată cu virusul portocaliu nu trebuie să se aştepte nimeni că se poate face curăţenie doar din interior, e o speranţă deşartă, o naivitate puerilă. Iar dacă domnul Crin Antonescu îşi doreşte o justiţie curată, poate să pună liniştit umărul la asta: poporul aşteaptă de mult să fie promovate ori modificate legile care să facă această curăţenie în justiţie, deci va fi în asentimentul poporului peste care se doreşte a fi preşedinte. Deocamdată tot ce am văzut e că şeful Senatului încearcă să se repoziţioneze politic de partea celor care nu prea sunt agreaţi de popor. După cum începe să le ţină partea, să înţelegem că, odată ajuns la Cotroceni, şi-ar dori să preia frâiele "sistemului ticăloşit" perfecţionat de Băsescu?

Da, este bună o justiţie independentă. Dar asta e valabil la o justiţie ca la carte. Cui foloseşte, pe cine interesează o justiţie aşa-zis independentă dacă este virusată cu băsism, cum este acum? Cam pe nimeni! Dovada? Pentru justiţia actuală, doar vreo 100 de "cetăţeni îngrijoraţi" au ieşit să protesteze că lui Papici i-au expirat mandatele de şef al DNA. Doar 100 din 20 de milioane! Păi, sunt mai mulţi în stradă cei pro Roşia Montană!

Apropo: de ce i-o fi deranjat pe manifestanţii pentru "independenţa justiţiei" că în Piaţa Universităţii s-a strigat "Jos procurorii mafioţi!" şi "Jos Băsescu!"?

Domnul Neculai Răţoi:

"ANI mai bine s-ar verifica singură la incompatibilitate..."

Unul dintre câinii de pază ai băsismului - pompos denumita Agenţie Naţională de Integritate - a mai primit o botniţă din partea justiţiei româneşti.

După ce că a acuzat de incompatibilitate pe unul dintre cei mai oneşti oameni politici din România, Klaus Iohannis, primarul a câştigat en fanfare procesul intentat ANI. Astfel, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis contestaţia lui Klaus Iohannis la raportul de evaluare prin care ANI constata că se află în incompatibilitate şi a dispus anularea acestuia. Drept este şi că decizia nu este definitivă şi poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare, iar eventualul recurs va fi judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar n-ar fi altceva decât un nou prilej pentru Agenţia Naţională de Integritate de a se face de râs şi de a mai slăbi încă o dată încrederea publică în această instituţie rămasă în continuare sub aripa băsismului. Mă rog, asta ar mai fi valabil pentru cei care încă s-ar mai lăsa păcăliţi de faptul că ANI ar fi, ea însăşi, o insulă de integritate în România.

Însă, dacă am da crezare însuşi fratelui şefului ANI, Sorin Georgescu, acesta a fost victima propriului frate, căpetenia ANI, pe care îl mai acuză şi de faptul că a urcat treptele ierarhice prin fraudă - sau prin clasica şi româneasca şpagă. Cu alte cuvinte, Horia Georgescu, unul dintre pionii de bază ai lui Băsescu, în lupta sa disperată împotriva oricărui politician care ar dori binele acestei ţări, ar cam fi în suferinţă cu integritatea personală, ceea ce nu l-ar îndreptăţi în niciun caz să-i analizeze şi să-i judece pe alţii, ci mai degrabă să îşi dea demisia şi să se ducă în treaba lui, lăsând locul liber pentru o altă persoană, cu adevărat integră şi competentă.

O imagine mai reală ne putem face despre acelaşi Horia Georgescu şi amintindu-ne că domnul taman pomenit şi-a făcut un adevărat hobby din a da de lucru agenţilor de circulaţie, speriind maidanezii de pe străzile Bucureştiului când goneşte cu peste suta de kilometri la oră, ori făcând diverse gesturi calificabile ca şi obscene către oamenii legii. Dacă am da crezare (şi nu văd de ce nu am face-o) dicţionarelor limbii române, a fi integru înseamnă să ai un sentiment al demnităţii, dreptăţii şi conştiinciozităţii, care serveşte drept călăuză în conduita omului, înseamnă onestitate, cinste, probitate morală. Cum se împacă toate astea, în cazul însăşi căpeteniei supreme a Agenţiei Naţionale de Integritate, cu faptele de care este acuzat?

Ar fi putut, dintr-un bun-simţ elementar, măcar să renunţe pe o scurtă perioadă la a-şi mai fugări maşinile (ale altora, dacă ar fi să-1 credem, c-aşa-i el, băiat bun, şi de-abia aşteaptă tot soiul de firme să-i dea pe mână maşini de lux ca să le conducă el...). După cum de un bun-simţ elementar ar fi trebuit să fie şi decizia procurorului care s-a grăbit să-i dea neînceperea urmăririi penale, când şeful ANI a fost prins de agenţii de circulaţie şofând fără permis.

Lăsând la o parte superceleritatea de care s-a bucurat pionul lui Băsescu din partea procurorului, care şi el ar fi încălcat astfel viteza permisă pentru rezolvarea unui dosar, ştiindu-se că alte cazuri, chiar dintre cele trimise de către guvern, adună praf fericite prin sertare uitate de Dumnezeu, procurorul trebuia măcar să îşi motiveze NUP-ul în mod mai serios. Nicăieri în Codul rutier nu scrie că un autovehicul poate fi condus doar cu certificatul de grefă sau că acesta înlocuieşte permisul de conducere. A, că poţi duce acel certificat la poliţie, iar aceasta îţi eliberează în permis provizoriu de conducere, e cu totul altceva! Acesta este scopul pentru care a fost emis certificatul de grefă, şi nu scrie nicăieri că poate fi utilizat pe post de carnet de conducere, card bancar, legitimaţie de serviciu, cheie electronică de acces în bloc ori alte întrebuinţări.

După cum tot ANI ar trebui cercetată şi pentru inducerea în eroare a instanţelor: acelaşi Klaus Iohannis a fost acuzat că a reprezentat municipiul Sibiu în Adunarea Generală a Acţionarilor la SC Pieţe SA, demonstrându-se în instanţă că această acuzaţie a fost, pur şi simplu, un fals! Păi, în momentul în care ANI produce falsuri şi uzează de ele, oare aceste lucruri nu intră ele însele sub incidenţa Codului penal? De ce se trec aceste fapte cu vederea, dacă este vorba despre instituţia patronată de către Horia Georgescu, iar omul de rând se vede-n puşcărie înainte de a-şi da bine seama ce a făcut? Justiţia nu trebuie să judece cu aceeaşi măsură pe oricine? Teoretic, ba da. Şi atunci, de ce nu o face?

Domnul Daniel Tudorache:

"Declaraţie politică cu privire la ieşirea publică de vineri a liderului PNL, Crin Antonescu"

Referitor la ieşirea publică de vineri a liderului PNL, Crin Antonescu, cred că nimeni nu a înţeles nimic. Cu cât acesta atacă mai mult premierul, Guvernul şi USL-ul, cu atât scade mai mult în sondaje.

Ca să gestionezi treburile importante ale ţării trebuie să ai o coaliţie care lucrează în armonie, nu una care se frământă. Trebuie să facem tot ce ţine de noi, să ne abţinem cât putem de mult, pentru ca această construcţie politică să funcţioneze din nou, aşa cum a funcţionat înainte, şi să ducă România în direcţia bună.

PSD este un partid serios, e un partid aşezat, dar asta nu înseamnă ca îi trebuie foarte mult timp să ia nişte decizii, dacă se impun. Noi vrem ca USL să funcţioneze în continuare.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Vizita lui George Maior la comisia parlamentară - o greşeală"

În speranţa că vor afla lucruri importante referitoare la cel mai fierbinte subiect al momentului - Roşia Montană - parlamentarii au considerat că nu ar fi rău dacă s-ar încerca obţinerea acestor informaţii de la "tatăl informaţiilor" - şeful oficial al SRI, George Maior. Din păcate, acest lucru s-a dovedit a fi o greşeală...

După ce s-a codit să vină, că, deh, nu toţi cei care ar fi urmat să fie cu urechile ciulite la ce spune el aveau certificate ORNISS, rezolvându-se treaba, până la urmă, a trebuit să dea curs cererii. Comparativ cu CSM ori procurorii, oare nu au o comisie parlamentară de control (şi e rău că nu e aşa, întrucât când cineva se crede Dumnezeu şi imposibil de controlat - administrativ, că-n rest nu interesează pe nimeni de dosarele cârnăţarilor evazionişti - rapid devine dictatorial şi abuziv), SRI are o comisie parlamentară de control care poate măcar să lase această instituţie specializată cu doar jumătate din fonduri. Măcar pentru domeniul tragerii cu urechea, că şi-aşa, din câte mii de mandate de ascultare pe siguranţă naţională s-au emis anul trecut, niciun caz nu a ajuns în instanţă, şi nici vreun SRI-ist nu s-a dus, cioc-cioc, la uşa cuiva care a fost ascultat aiurea ca să prezinte scuzele instituţiei... Las' aşa, ce atâtea scuze, ce, suntem în America?

Sincer, curentul general de opinie era că, dacă se dorea aflarea unor lucruri de valoare, trebuia chemat la comisie prim-adjunctul directorului SRI, generalul-maior Florian Coldea, deţinătorul cu adevărat al informaţiilor. Aşa, comisia a trebuit să se mulţumească doar cu o colecţie de platitudini şi răspunsuri eliptice, din care fiecare putea înţelege ce dorea, George Maior lăsând de înţeles şi ceva mai spectaculos: că entităţi anarhiste au încercat să deturneze protestele pe tema Roşia Montană, iar serviciul a dat o atenţie deosebită acestor tentative. Era normal, trebuia cumva să justifice noua revendicare bugetară pentru anul care vine şi, nu-i aşa?, trebuie să fie o creştere substanţială fată de anul acesta, că, deh...

Şi ce a mai aflat comisia parlamentară? Că s-au făcut 500 de informări, dar care nu au adus nici măcar o informaţie şi că "SRI a acordat atenţie acţiunilor interesate menite să influenţeze actul decizional, precum şi tentativelor unor structuri extremiste ecoanarhiste de a exploata sau de a deturna mişcările protestare, de altfel, legitime", zis-a Maior.

A, c-au fost şi extremişti p-acolo, am văzut: se umpluse de Mihai Neamţu şi alţi băsişti prin Piaţa Universităţii, însă au fost luaţi cu huo, şi nu cred că SRI-ştii ziceau: "Noua Republică - o latrină publică". Dar, de ce a fost acordată aşa de mare atenţie "acţiunilor interesate menite să influenţeze actul decizional"!? Nu acesta este rolul oricărui protest într-o democraţie autentică? Mereu vor fi grupări care vor avea opinii şi interese divergente în cam oricare din problemele locale sau naţionale. Şi ieşitul în stradă este o acţiune de presiune, ca să înţeleagă factorii de decizie că opinia lor nu este împărtăşită integral de cei care sunt implicaţi implicit în problemele supuse actului decizional.

Cât despre "tentativele unor structuri extremiste eco-anarhiste", cineva nu şi-a făcut temele, ecoanarhismul e altceva, n-are nici în clin, nici în mânecă, nici cu cianurile şi nici cu Roşia Montană, are treabă cu modul de organizare al societăţii, cu reorganizarea infrastructurii şi sistemelor politice pentru a funcţiona în armonie cu forţele naturii. Dar dă bine la unele urechi: anarhism, terorism, super, exact treaba SRI, măriţi-ne bugetul că încă nu v-am ascultat pe toţi, sunteţi 20 de milioane, ce Dumnezeu!Potrivit şefului SRI, instituţia a abordat subiectul de o manieră neutră. Probabil i-a ascultat pe toţi, fără nicio discriminare. Căci, după ultimele anchete de răsunet din România, s-a văzut că tot ce trebuie la un dosar penal e o înregistrare; chiar dacă e între Gigica şi Mimişor, oricând se vor găsi interpretări că "oja" nu e ojă, ci este cine ştie ce năzbâtie de interes naţional, că "trei unghii ojate" înseamnă, de fapt, şpagă la trei inşi dintre factorii de decizie ş.a.m.d. După care se ocupă procurorii de dosar: o cheamă pe nepoata de cumnată a Mamei Omida, fac nişte poze cum i se-nşiră cărţile de tarot şi cu zaţul de pe fundul ceştii de cafea şi gata, la zdup cu cine trebuie. A apus epoca în care se mai putea jongla cu telepatiile...

În final, un gest interesant făcut de ambasadorul George Cristian Maior. Când a plecat de la declaraţia de presă, subtilul şi experimentatul diplomat devenit şef la SRI a "uitat" să dea mâna cu şeful Comisiei parlamentare de control asupra SRI, tânărul social-democrat Georgian Pop. Cum e mai mult ca sigur că ex-PSD-istul n-a vrut să-1 ofenseze pe mai tânărul PSD-ist la o manieră de neanderthalian, uitându-1 pe acesta cu mâna-ntinsă într-un gest mai mult decât protocolar şi civilizat, cum SRI este o instituţie care acţionează profilactic, probabil că diplomatul George Maior avea râie ori altă boală contagioasă prin contact şi n-a vrut să i-o transmită şi şefului Comisiei parlamentare de control asupra SRI. Doar şi taica Băsescu a făcut la fel cu Emil Constantinescu şi Ion Iliescu...

Domnul Vasile Mocanu:

"Tichia de mărgăritar a DNA"

Săptămâna trecută, ultima găselniţă a şefei DNA, Laura Codruţa Kövesi, a fost să-şi facă şi ea un serviciu secret! Nu e destul că ne-am umplut de parchete şi servicii secrete inutile mai dihai decât maidanezii de purici, mai trebuia şi DNA să aibă serviciul său secret! Şi la o adică, de ce nu?

Încă de la instalare, baschetbalista mutată acum la DNA îşi dorea chiar şi un serviciu propriu de poliţie, aşa că nu mai e de mirare că acum îşi doreşte un serviciu secret! De-aia zăceau dosarele adunând praful gros pe ele în sertarele DNA, de-aia nu s-a rezolvat niciun dosar de mare corupţie până acum (cu excepţia cazului lui Nelu Iordache, dar şi acolo a fost mâna OLAF, nu tragerea de inimă a procurorilor români), că n-avea doamna Kövesi propriul serviciu secret! Că n-avea propria structură de filaj şi ai săi investigatori sub acoperire!

Asta-i mai trebuia poporului român ca să atingă starea de nirvana: 50 de ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie! 12 ofiţeri de poliţie judiciară, care vor fi "constituiţi în două echipe complete de supraveghere operativă", cărora să li se adauge serviciul investigatori sub acoperire, unde vor activa 18 ofiţeri de poliţie judiciară, aceştia urmând să aibă şi un sediu separat. Bine-nţeles, şi vreo 20 de maşini aferente, şi dotarea tehnică - aparatura de înregistrare audio-video, şi armamentul corespunzător, şi... of, câtamai lista urmează (a se vedea doar caietul de sarcini, pentru a avea o idee), se sparie gândul şi bugetul!

Şi asta în condiţiile în care statele cu democraţii serioase nu au găselniţe gen DNA, ANI etc., descurcându-se excelent şi fără ele. Doar la noi ce trebuie să fie cât mai multe şi mai stufoase parchetele, poliţiile, agenţiile de integritate, serviciile secrete..., spre bucuria unei populaţii tot mai îmbătrânite, tot mai lipsite de locuri de muncă, tot mai disperate pentru ziua de mâine!

Nu era destul că nu se mai termină odată sediul SPP, pe care românii vor da mai mult de 43 de milioane de dolari (valoare iniţială: 35 de milioane de euro!) - sediu care e făcut cu un apropiat al lui Videanu. Bani cu care s-ar fi putut face de 17 ori lucrările de consolidare şi modernizare ale unui corp al Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti, reabilitarea a 22 de şcoli din Bucureşti, cel puţin 65.000 de metri pătraţi de birouri, 85.000 de metri pătraţi de locuinţe şi un mall cu o suprafaţă de 30.000 de metri pătraţi!

Care să fie priorităţile României: scoaterea SPP din Casa Poporului sau construcţiile, renovările şi modernizările de şcoli şi spitale? Nu se ştie cum se face, dar, de fiecare dată, fie că e vorba de adoptarea bugetului ori de rectificarea lui, întotdeauna se găsesc bani pentru SRI, SIE, ANI, DNA, STS, CSM, Ministerul Public, Justiţie, Curtea Constituţională ori preşedinţie. Nu contează că asta înseamnă reduceri la educaţie, sănătate, muncă ori agricultură. Par a fi mai utile contribuabilului român stenogramele pline pe jumătate cu puncte-puncte şi spaţii albe, în ciuda tehnicilor de ascultare de ultimă generaţie, decât învăţătura, scăparea de boli, de şomaj ori asigurarea pâinii pentru ziua de mâine.

Este mai fericit românul că are mai mulţi inşi bine dotaţi şi bine plătiţi care să tragă cu urechea la ce vorbeşte el cu nepotul său, în vreme ce părinţii-i mor de foame şi de boală, cu o pensie de nici măcar bacşiş nu ar putea fi numită în condiţii normale? De ce ar vrea românul mai mulţi bani risipiţi de un DNA, care nu are niciun rezultat mai spectaculos decât mai puţine şcoli? De ce ar vrea românul de rând banii săi risipiţi de SPP pe un mausoleu de sediu, dar să-şi plătească singur până şi vata şi tifonul din spitale? De ce nu ar putea lucra toţi procurorii sub aceeaşi căciulă, specializările făcându-se doar prin separarea în secţii? De ce trebuie să fie mai mult de trei servicii secrete?

În concluzie: serviciul secret al DNA este un soi de tichie de mărgăritar pentru Băsescu, un lucru la fel de inutil românului de rând ca şi o frecţie la un picior de lemn. N-ar fi cumva mai bine ca DNA să se autofinanţeze din rezultatele muncii sale? Poate, astfel, îşi va face, din când în când, şi treaba pentru care a fost înfiinţată...

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

"Declaraţie politică pe tema pericolului reprezentat de depozitele de deşeuri periculoase din România"

La începutul lunii octombrie a anului în curs, în judeţul Argeş, s-a produs un incendiu puternic la un depozit de deşeuri periculoase care putea avea urmări grave. Pentru stingerea flăcărilor şi eliminarea pericolului, pompierii au acţionat mai bine de 9 ore la acest depozit deschis pe platforma fostei Uzine ARO din Câmpulung. Pericolul cel mare a fost ca flăcările să se extindă şi la deşeuri toxice, precum cianuri, circa 3.700 de tone de deşeuri periculoase fiind depozitate în acest loc.

Depozitul respectiv se afla la câteva zeci de metri de clădiri locuite, inclusiv blocuri, iar oamenii zonei au atras în mai multe rânduri atenţia asupra deşeurilor care erau aduse pe platformă, temându-se pentru sănătatea şi chiar viaţa lor. Din câte se pare, totul a fost posibil din două cauze principale: legislaţia care este permisivă şi o oarecare lipsă de fermitate a instituţiilor statului în ceea ce priveşte condiţiile de securitate pe care un asemenea depozit ar fi trebuit să se le îndeplinească.

Problema de fond este însă aceea că astfel de depozite sunt peste tot în ţară. Unele dintre ele slab controlate, altele funcţionează chiar în ilegalitate, dar toate reprezintă un potenţial pericol pentru cetăţenii acestei ţări. Culmea este că deşeurile periculoase sunt aduse în aceste depozite chiar şi din străinătate, în portul Constanţa fiind semnalate destule cazuri de vase care au ajuns la noi în ţară tocmai din acest motiv, transportând deşeuri pe care nimeni nu le vrea, dar de care trebuie să ne ocupăm noi.

Întrebarea mea este: de ce? De ce să fie România groapa de gunoi a Europei? De ce să fie cetăţenii acestei ţări expuşi unor pericole ale căror urmări sunt greu de închipuit? De ce să nu punem piciorul în prag şi să stopăm afacerile din acest domeniu de activitate?

Trebuie să luăm măsuri ferme pentru a proteja viitorul acestei ţări, dar şi prezentul. Ne plângem că cianurile ar urma să facă rău mediului la Roşia Montană, la o exploatare minieră auriferă, dar ignorăm total un fenomen cel puţin la fel de grav, dacă nu cu un impact mult mai direct şi mai puternic asupra cetăţenilor din mai multe zone ale ţării, respectiv cel al dezvoltării acestor depozite de deşeuri periculoase. Dacă noi nu vom avea grijă de propria noastră ogradă, atunci cu siguranţă nici alţii nu o vor face!

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

"Indiferenţa Guvernului faţă de parlamentari"

În actualul mandat de deputat am depus 9 interpelări, la unele am primit răspuns evaziv, iar la altele nu am primit niciun răspuns, şi aici menţionez interpelările depuse în 18.06.2013 cu nr. 529/B şi 494/B, interpelare adresată domnului ministru al sănătăţii şi care se referă la alocarea de fonduri pentru spitalul din Beiuş. Pe lângă faptul că nu a alocat fonduri pentru spital, nu a găsit timpul necesar să răspundă la interpelare.

Spitalul Municipal Beiuş deserveşte un municipiu, 3 oraşe, 20 comune, 119 sate cu o populaţie de 100.000 locuitori răspândiţi pe o suprafaţă de 815 km².^. La această oră spitalul nu are fonduri pentru reparaţii, medicamente şi materiale de întreţinere.

Actualului Guvern USL nu-i pasă de populaţia din zona Beiuş-Ştei din judeţul Bihor, pentru că dacă avea interes faţă de această populaţie, nu oprea finanţarea investiţiilor din această zonă, şi aici mă refer şi la modernizarea DN76 Oradea-Deva, modernizare întreruptă de guvernare USL în 2012.

Solicit prim-ministrului Victor-Viorel Ponta să oblige membrii Guvernului să respecte legea şi aleşii din Parlament şi să răspundă la interpelări în termenul prevăzut de lege.

Domnul Scarlat Iriza:

"Măsuri necesare"

Complexul Energetic Oltenia doreşte externalizarea carierelor de cărbune din afara judeţului. Situaţia unităţilor miniere Berbeşti din judeţul Vâlcea şi Husnicioara din judeţul Hunedoara a încins încă o dată spiritele în rândul oamenilor.

În urmă cu câteva zile, s-a dat aviz favorabil privind desprinderea din patrimoniul Complexului Energetic Oltenia a celor două unităţi. Este vorba de un acord de principiu dat de membrii comitetului director din CEO. Pasul următor ar trebui să fie acordul Consiliului de Supraveghere şi al reprezentanţilor Adunării Generale a Acţionarilor. Prin urmare, unităţile în cauză vor funcţiona ca două entităţi de sine stătătoare. Cei 2000 de angajaţi vor rămâne cu drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă la Complexul Energetic Oltenia, până la 19 februarie 2015. Măsura pare una oportună în condiţiile date. Lignitul de la cele două exploatări ajunge la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, dar beneficiarii nu sunt de bună-credinţă şi nu plătesc. Datoriile nu mai pot fi trecute cu vederea.

În plus, trebuie să subliniez, în ciuda nemulţumirilor venite din sfera Federaţiei Naţionale Mine Energie, că măsura nu trebuie privită ca un act de disponibilizare. Mai trebuie spus că RAAN se va împărţi în Romag şi Termo, termocentrala urmând să se unească cu Husnicioara, iar la Vâlcea, CET Govora preia exploatarea Berbeşti. Beneficiarii vor avea la rândul lor de câştigat, pentru că vor avea cărbune la un preţ mult mai mic. Toată lumea ar avea de câştigat.

Cu alte cuvinte, trebuie să ne asumăm o astfel de măsură şi mai important decât asta, trebuie să o luăm la timp, nu după ce ne vom afunda în datorii şi nu o să mai fie cale de întoarcere.

Domnul Cornel Itu:

"Stabilimentele pentru bătrâni şi alte categorii aflate în dificultate"

Şomajul, starea de sănătate precară, invaliditatea, situaţia familială şi vârsta înaintată sunt riscuri pe care trebuie să ni le asumăm şi care, într-o formă sau alta, îi afectează pe cei mai mulţi dintre cetăţeni. Tocmai de aceea este de datoria noastră, a oamenilor politici îndeosebi, de a dezvolta şi perfecţiona sistemele de protecţie socială, pe baza unor modele consacrate în UE. Nu în ultimul rând, gradul de civilizaţie al societăţii este în mare măsură determinat de atitudinea noastră faţă de semenii noştri.

În ultimii ani, tot mai multe familii aflate în dificultate financiară apelează la serviciile acestor centre. În acest moment, gradul de ocupare a centrelor pentru bătrâni depăşeşte 100%, iar pe listele de aşteptare mai sunt înscrise alte sute de persoane. Chiar dacă viaţa într-un azil de bătrâni nu este nici pe departe dorinţa vreunei persoane, tot mai mulţi pensionari ajung în astfel de instituţii de îngrijire. Este regretabil că există un număr insuficient de asemenea centre, că solicitările de acces în acestea acoperă o lungă perioadă de timp, de acum încolo, singura şansă a unui aspirant fiind decesul unui beneficiar. Dacă ne raportăm la stabilimentele pentru îngrijirea persoanelor cu handicap mental sau a altor categorii de persoane, precum cele care au nevoie de un adăpost temporar ca victime ale violenţei domestice, ale traficului de carne vie sau ale delicvenţei juvenile, situaţia este şi mai tristă.

Cred că cel mai important pentru noi este să dăm speranţă şi bucurie tocmai acelor segmente sociale care sunt cel mai defavorizate sau cu un orizont nu prea încurajator.

Dacă la toate aceste aspecte mai adăugam câteva date statistice, situaţia capătă contururi de-a dreptul îngrijorătoare. 8% dintre minorii din România trăiesc într-o sărăcie severă. Dar sărăcia şi excluziunea nu se referă numai la aspectul financiar, ci şi la lipsa accesului acestora la serviciile de bază. Procentul populaţiei cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani care au părăsit de timpuriu şcoala este de aproximativ 22%. România înregistrează un număr ridicat al tinerilor care nu sunt integraţi nici în educaţie, nici în formare profesională, în 2012 procentul acestora fiind de 16,8%. Numărul nou-născuţilor şi al copiilor abandonaţi este în creştere şi nu este de mirare, atâta vreme cât numărul fetelor cu vârsta sub 19 ani însărcinate depăşeşte cifra de 17.000. Violenţa conjugală este de neacceptat şi nu are justificări, doar în ultimii 7 ani, în România, au murit aproape 800 de femei din cauza violenţei domestice. O femeie este bătută la fiecare 30 de secunde.

Între 2010 şi 2012 au avut loc peste 65.000 de cazuri de violenţă conjugală şi doar în 20% din cazuri s-a dispus începerea urmăriri penale. Dinamica şi controlul fenomenului infracţional al traficului de persoane arată că, în 2012, 1.401 de persoane au fost victime ale acestui gen. Ponderea arată că 35,5% dintre acestea sunt minori, iar din rândul minorilor, 88% au fost fete, adolescente cu vârsta între 14-17 ani.

Toate acestea arată că, în materie de protecţie şi asistenţă socială, trebuie să acţionăm cu responsabilitate, pentru că, în fapt, toţi cetăţenii acestei ţări sunt entităţi ce trebuie să se bucure de respectul nostru, că avem datoria de a dezvolta servicii pentru ei, dându-le posibilitatea de participare şi dezvoltare sau de a le asigura un stil de viaţă decent, întrucât au trăit şi muncit în folosul acestei ţări.

Domnul Cornel Itu:

"Unitate în decizii la nivelul USL"

Ne aflăm într-un moment în care unitatea USL trebuie să fie cuvântul de ordine. Provocările prin care trece populaţia acestei ţări, şi mă refer aici la riscul inundaţiilor ce ameninţă o mare parte din România, soarta Roşiei Montane şi implicit a ecosistemului din acea zonă, viitorul căilor ferate, iar lista punctelor de maxim interes asupra cărora trebuie să ne aplecăm cu toată responsabilitatea e lungă, toate acestea ne obligă la unitate în decizii. Să nu pierdem din vedere proiectul de lege privind bugetul de stat pentru 2014, proiectul de lege privind asigurările sociale de stat pentru anul viitor. În ce parte se va înclina balanţa pentru sistemul sanitar şi pentru educaţie? Voinţa politică este cea care face diferenţa între servicii publice esenţiale ce ne situează la capătul listei statelor membre UE sau la o cotă demnă de o ţară care îşi preţuieşte viitorul.

Ancoraţi în realitate, trebuie să admitem că, aşa cum afirma premierul Victor Ponta, percepând taxele la nivelul actual, nu putem să avem spitale ca în Germania, însă, folosind resursele într-un mod judicios, cred că putem avea un sistem sanitar la nivelul Poloniei, unde rata mortalităţii infantile este de peste două ori mai mică decât în România. Logica e simplă, în Polonia se alocă 900 de dolari anual pe cap de locuitor pentru sănătate, iar în România doar 500 de dolari.

Paradoxal, România dă cei mai mulţi medici din lume, mai mulţi decât SUA, dar oraşele mici şi satele noastre le duc lipsa, tinerii rezidenţi iau calea străinătăţii, pentru că niciodată nu au fost bani pentru ei. Traian Băsescu rămâne în paginile negre ale istoriei României, ce preşedinte al unui stat european a mai spus că nu trebuie făcută o dramă din exodul medicilor? Este momentul să ţinem frâiele în mână, cu toată solidaritatea, pentru a nu mai permite ca astfel de viziuni, nu mă feresc să spun, sinistre, să devină o realitate în ţara noastră.

La final, vă spun că vineri am participat, în prezenţa domnului subsecretar de stat Raed Arafat, la deschiderea unei subunităţi pentru intervenţii în situaţii de urgenţă în localitatea Mociu din judeţul Cluj. Aproximativ 25.000 de oameni din mediul rural vor beneficia de servicii medicale de urgenţă la cele mai înalte standarde. Un semn că se poate oferi egalitate de şanse, că schimbarea a prins un contur real. Trebuie doar voinţă politică, iar în aceste momente totul stă sub semnul coeziunii USL.

Domnul Ionel Arsene:

"Energia electrică pe timp nefavorabil"

În declaraţia politică de astăzi am să mă refer la un sector vital al economiei româneşti, şi anume acela al energiei electrice. Mai precis, al distribuţiei de energie electrică.

Tot mai mulţi cetăţeni, mai ales din zona rurală, îmi aduc la cunoştinţă cum că la o adiere de vânt, la o ploaie mai zdravănă sau la apariţia de fulgere şi declanşarea de trăsnete, energia electrică este întreruptă în toată localitatea, uneori chiar ore bune. Păgubiţii încearcă să se intereseze de cauza în urma căreia satul lor a rămas pe întuneric. Şi unde să se adreseze decât la primar, că doar ei l-au ales pentru a le rezolva problemele. Numai că primarul dă din umeri a neputinţă şi îi trimite la furnizori, adică la societăţile private de distribuţie a energiei electrice cum sunt: Enel-Italia, E.ON-Germania şi CEZ-Cehia.

Dacă ai răbdare să apelezi una din aceste societăţi înseamnă că ai nervii tari. La capătul firului îţi răspunde robotul cam aşa: "pentru facturi restante apăsaţi tasta 1, pentru instalaţii apăsaţi tasta 2, pentru deranjamente apăsaţi tasta 3" şi aşa mai departe. Sunt vreo şase, şapte taste. Când ajungi la tasta care te interesează, ţi se spune că operatorul este ocupat şi te roagă să aştepţi în telefon, ascultând, ce-i drept, muzica preferată de ei. Majoritatea păgubiţilor renunţă, pentru că îşi dau seama că toată această tevatură este o metodă de prost gust utilizată de societăţile private pentru a se proteja de nemulţumirea consumatorilor. Cum să sune, să zicem, un client tocmai din Tupilaţi, la una din firmele distribuitoare? Hai să fim serioşi! Nu îl bagă nimeni în seamă, chiar dacă aici se află celebrul Han al Ancuţei din secolul 18.

Am arătat toate acestea pentru că sunt sigur că asemenea situaţii se întâlnesc şi în alte judeţe, nu numai în Neamţ. Clienţii, consumatorii de rând, cu care am stat de vorbă, mi-au precizat că sunt localităţi unde transformatoarele de energie electrică funcţionează de pe vremea CAP-urilor, trebuind scoase de mult din uz. Din capul locului, societăţile private de distribuire a energiei electrice amintite mai sus par să fi avut un singur scop, şi anume să obţină profituri cât mai mari pe care apoi să le exporte tocmai pentru a nu plăti taxe şi impozite în ţara noastră. De investiţii în acest domeniu, nici pomeneală.

Când aproape că ne-am pierdut speranţa în ceea ce priveşte ridicarea la standarde europene a distribuţiei de energie electrică şi în România, colegul nostru Constantin Niţă, ministru delegat pentru Energie "ia taurul de coarne", cum se spune, acuzând societăţile private că prestează servicii de slabă calitate. Ba mai mult, ministrul Niţă le bate obrazul societăţilor private citate de mine în această declaraţie politică, susţinând că: "multe echipamente folosite la investiţii sunt second-hand, sunt proaste şi nu au fiabilitate. Ele trebuie certificate conform normelor europene, nu cum doresc aceste companii". Şi ca să nu se mai întâmple aşa ceva, la iniţiativa ministrului Constantin Niţă se va propune de către departamentul de specialitate modificarea legii energiei, în sensul că, de la data aprobării ei, toate echipamentele ce vor fi folosite în sectorul energetic să nu fie decât noi şi certificate pentru piaţa noastră.

Aşteptăm cu nerăbdare propunerile de modificare a acestei importante legi, pe care în cadrul dezbaterilor o putem îmbunătăţi în beneficiul consumatorilor.

Domnul Toader Dima:

"De ce nu mai cultivăm plante furajere româneşti?"

Declaraţia mea politică face referire la domeniul cercetării în agricultură şi la situaţia institutelor şi staţiunilor de cercetare în domeniu. Ştim cu toţii cât de importantă este agricultura, ce posibilităţi de dezvoltare şi obţinere de importante venituri sunt în acest domeniu. Ştim câtă atenţie acordă Uniunea Europeană acestui sector economic în noul său Program Agricol Comun pentru 2014-2020. Iar succesul în acest domeniu foarte competitiv este dat de o cercetare dezvoltată şi aplicată nevoilor locale ale agriculturii.

Problema pe care vreau să o scot în evidenţă astăzi, doamnelor şi domnilor deputaţi, este tot mai slaba prezenţă în piaţă a produselor cercetării româneşti. În ultima vreme, agricultura României a atins un nedorit record, prin importul de seminţe de plante furajere în proporţie de peste 90%. Am să vă dau un singur exemplu - la cultura de trifoi alb se seamănă numai seminţe produse în Australia şi Noua Zeelandă.

Vă amintesc că acum 15-20 de ani, întregul necesar de sămânţă era asigurat la toate culturile numai din producţia internă, iar suprafeţele cultivate cu plante furajere erau de cel puţin două ori mai mari.

Nimeni nu spune că astfel de importuri nu ar fi bune, numai că vorbim de soiuri care nu sunt mereu adaptate condiţiilor locale de climă. Iar asta explică uneori slabele producţii în zootehnie, domeniu care este legat direct de cultivarea plantelor furajere.

Introducerea unor soiuri străine, provenite din alte zone, cu condiţii climatice diferite, fără a fi testate, a condus, pe de o parte, la înlăturarea unor genotipuri autohtone performante şi foarte bine adaptate la condiţiile specifice din România, iar pe de altă parte la diminuarea drastică a veniturilor din ferme, care cu greu supravieţuiesc. De asemenea, odată cu creşterea ponderii cantităţilor de seminţe din soiurile de provenienţă străină, netestate în condiţiile din România, a crescut şi vulnerabilitatea speciilor cultivate la atacul unor buruieni, boli şi dăunători.

În Uniunea Europeană, 80% din producţia de cereale nu este consumată ca atare, ci este folosită pentru furajarea animalelor, ceea ce înseamnă plusvaloare pentru fermieri. Iar zootehnia este motorul agriculturii româneşti. Numai că nu se poate face zootehnie fără plante furajere, iar culturile acestea au nevoie de seminţe. Avem nevoie să încurajăm creşterea animalelor. Iar pentru asta trebuie să producem furaje de calitate la un preţ de cost cât mai redus. Toată lumea ştie că preţul furajului se reflectă direct în produsul final (carne, lapte etc.). Modernizarea agriculturii înseamnă şi producerea seminţelor de plante furajere din soiuri româneşti, care provin din vechile populaţii locale, adaptate perfect climatului destul de capricios de la noi.

De aceea, doamnelor şi domnilor deputaţi, e nevoie de cercetare în domeniu, e nevoie de susţinerea şi încurajarea institutelor şi staţiunilor de cercetare agricolă, atâtea câte mai are România. La ora actuală, ameliorarea plantelor furajere pentru crearea de soiuri se mai face doar în câteva institute şi staţiuni de cercetare: ICDA Fundulea, ICDP Braşov, SCDP Timişoara, SCDP Vaslui, SCDA Livada, SCDA Lovrin şi SCDA Suceava.

Din păcate însă, în lipsa resurselor financiare, aceste institute şi-au diminuat drastic activităţile de cercetare şi în acest domeniu, astfel că numărul cercetătorilor care lucrează la acest program a scăzut, la nivel de ţară, la zece, iar vârsta medie a acestora este de peste 50 de ani. Prin comparaţie, în Franţa, numai pentru ameliorarea unei singure specii lucrează peste 100 de cercetători! De asemenea, prin diminuarea suprafeţelor de cultivare, a bazei materiale şi tehnice, cât şi a personalului specializat, aceste institute de cercetare nu mai pot realiza nici măcar menţinerea în cultură a propriilor soiuri create, până la nivelul de prebază.

Dacă această situaţie continuă, în următorii ani va apărea riscul pierderii definitive a unor fonduri importante de germoplasmă, în special la plantele furajere, unde aceasta se bazează foarte mult pe ecotipurile valoroase provenite din flora spontană.

Aş mai aminti de Staţiunea de la Podu Iloaiei, din judeţul Iaşi, care era singurul laborator din România pentru testarea soiurilor de ierburi folosite la combaterea eroziunii solurilor, aflat acum în paragină. Sau aş putea să vă vorbesc de Staţiunea de la Perieni, din judeţul Vaslui, dedicată tot combaterii eroziunii solului, cea mai performantă din ţara noastră, dar care abia mai supravieţuieşte. Şi aş aminti şi de Staţiunea pentru Ameliorarea Pajiştilor de la Vaslui, închisă la ora actuală.

Acum e nevoie de ajutorul nostru. Dacă noi abandonăm cercetarea agricolă, institutele şi staţiunile de cercetare, ne întrebăm cum s-ar putea dezvolta un sector de bază, aşa cum este zootehnia? Să nu ne mirăm că firmele din străinătate au cucerit piaţa românească a seminţelor, inclusiv cele de plante furajere. E nevoie de susţinere politică, astfel încât acest sector economic să aibă parte acum de o finanţare pe măsură.

Domnul George Ionescu:

"9 octombrie - Ziua Mondială a Poştei"

9 octombrie este Ziua Mondială a Poştei, zi în care întreaga lume recunoaşte importanţa serviciilor poştale şi a activităţii celor care lucrează în acest sector.

Această zi a fost declarată în 1969, în cadrul Congresului Uniunii Poştale Universale (UPU) desfăşurat la Tokyo, pentru a celebra data semnării protocolului de la Berna, atunci când, în 1874, 22 de state, printre care s-au aflat şi Principatele Române, au semnat actul de constituire a Uniunii Poştale Universale (UPU). Aceasta este o organizaţie internaţională care coordonează politicile poştale ale statelor membre şi sistemul poştal global. În prezent, Uniunea Poştală Universală este un organism aparţinând Organizaţiei Naţiunilor Unite, la care sunt afiliate administraţii poştale din peste 190 de ţări, formând cea mai mare reţea fizică de distribuţie din lume, cu peste cinci milioane de angajaţi.

Epoca poştei moderne române începe în 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în 1893, s-a adăugat şi serviciul telefonic (PTT).

Odată cu adoptarea la 1 ianuarie 1865 a Legii telegrafo-poştale a fost reglementată şi situaţia personalului, prin statut propriu, apărând primele uniforme ale personalului Poştei Române. Anul 1865 aduce şi alte premiere în domeniu în ţara noastră: introducerea serviciului abonamentelor prin poştă la presa din ţară şi străinătate, administraţia poştală percepând un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor şi francarea trimiterilor, dar şi organizarea serviciului de poştă rurală care asigura legătura între comune, prin curse de factori. "Legea pentru serviciul de poştă rurală" intrată în vigoare la 1 mai 1874 a avut ca efect înfiinţarea a 115 birouri poştale rurale.

În anul 1925 Poşta-Telegraf-Telefon (PTT) se transformă în PTTR, ca urmare a preluării radiotelegrafiei.

După Revoluţia din 1989, serviciile poştale române au suferit transformări profunde: în septembrie 1990 a fost creată Regia Autonomă "Romposttelecom"; în iunie 1991 Guvernul României dispune desfiinţarea acesteia şi separarea activităţilor prin înfiinţarea a patru regii autonome: R.A. Poşta Română, R.A. RomTelecom, R.A. Radiocomunicaţii şi Inspectoratul General al Radiocomunicaţiilor; în 1998 R.A. Poşta Română a devenit societate comercială, cu denumirea Compania Naţională "Poşta Română" S.A.

Încrederea, tradiţia şi siguranţa se numără printre valorile fundamentale ale Poştei Române. În lumea de astăzi, ca şi în trecut, serviciile poştale reprezintă suportul necesar pentru libera circulaţie a informaţiilor, mărfurilor şi fondurilor, dar şi o garanţie a dreptului de a comunica şi de a fi informat.

Domnul Viorel Palaşcă:

"Absorbţia fondurilor europene, şansa dezvoltării României"

Fondurile nerambursabile alocate României reprezintă o imensă oportunitate pentru solicitanţii de finanţări din majoritatea domeniilor: economic, social, cultural sau administraţie locală. Fondurile Structurale şi de Coeziune (FSC), sau Instrumentele Structurale, sunt instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale.

Prin accesarea Fondului European de Dezvoltare Regională trebuie sprijinite investiţiile menite să creeze locuri de muncă - destinate cu prioritate sectorului IMM; în infrastructură - de transport, de mediu, de comunicaţii, de educaţie, de sănătate, socială, culturală şi pentru energie; dezvoltarea potenţialului autohton - acordarea de sprijin şi servicii pentru întreprinderi, networking, cooperare şi schimburi de experienţă, asistenţă tehnică.

De asemenea, Fondul Social European trebuie folosit în sprijinirea adaptării lucrătorilor şi a întreprinderilor - sisteme de învăţare pe toată durata vieţii, în conceperea şi diseminarea unor forme inovatoare de organizare a muncii. Îmbunătăţirea accesului la un loc de muncă al persoanelor în căutarea unui loc de muncă, a persoanelor inactive, a femeilor şi a emigranţilor, precum şi integrarea socială a persoanelor defavorizate şi combaterea tuturor formelor de discriminare pe piaţa muncii, prin accesarea Fondului Social European, va aduce o diminuare a ratei şomajului din România.

O altă sursă de finanţare este Fondul de Coeziune, care promovează dezvoltarea durabilă prin reţele de transport trans-european; protecţia mediului (eficienţa energetică, transport, transport nonrutier, transport public ecologic etc.), investiţii care vor duce la îmbunătăţirea infrastructurii, atât de importantă în dezvoltarea economică.

România a atras până în iulie 2013 aproximativ 5 miliarde de euro din fondurile europene pentru dezvoltare rurală, ceea ce reprezintă un grad de absorbţie de aproximativ 58% din suma totală alocată prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007 - 2013, grad de absorbţie ce va trebui să crească în perioada 2014-2020.

Perioada 2014-2020 de alocare financiară este foarte importantă, iar România va avea la dispoziţie, din 2014, o sumă de aproape 40 de miliarde de euro. Chiar dacă nu este o sumă mare faţă de ce are nevoie România, aceasta trebuie investită şi cheltuită în proiecte economice cu impact real.

Prin urmare, România trebuie să crească nivelul de absorbţie a fondurilor europene, aşteptările fiind enorme, nu doar din partea beneficiarilor, ci şi a populaţiei, aceste fonduri reprezentând bani care vor intra în economie, efectul lor asupra creşterii economice generând o creştere a PIB-ului, concomitent cu crearea de locuri de muncă.

Având în vedere experienţa acumulată în perioada 2007-2013, sper ca instituţiile abilitate la nivel de Guvern, autorităţi de management, autorităţi locale şi regionale, să fie bine pregătite şi să facă toate demersurile pentru absorbţia fondurilor europene puse la dispoziţie, aceste fonduri fiind şansa de dezvoltare a României în perioada următoare.

Doamna Maria Dragomir:

"Un fenomen îngrijorător ia amploare - închiderea televiziunilor!"

Atunci când printr-o decizie neconstituţională s-a închis OTV-ul, am atras atenţia că dincolo de problema strictă a postului respectiv de televiziune şi a telespectatorilor săi, ceea ce s-a întâmplat în acel caz poate reprezenta un precedent extrem de periculos pentru libertatea presei, în general, şi a televiziunilor din România, în special. Cu acest precedent creat se putea deschide oricând cutia Pandorei pentru orice altă televiziune care deranja, întrucât numai naivii cred că OTV-ul s-a închis din cauza datoriilor şi a insolvenţei, şi nu din motive politice, pur şi simplu!

Ce ar fi fost, astăzi, în România, dacă OTV-ul nu ar fi fost închis? în condiţiile în care ar fi fost abordate, seară de seară, subiecte dramatice precum Oltchim (în care tot ceea ce s-a susţinut la postul de televiziune respectiv s-a dovedit real!), ca să nu mai vorbim despre Roşia Montană, ca să nu mai vorbim despre situaţiile dramatice în care au ajuns instituţii importante din economia românească! OTV-ul a fost, pentru o anumită perioadă, redus la tăcere şi astfel s-a făcut linişte. Linişte care a culminat cu momentul primelor demonstraţii din Piaţa Universităţii, din această toamnă, când aproape toate televiziunile nu au transmis evenimentul! Atunci, numeroase persoane m-au abordat cu formula: "Dacă ar fi existat OTV-ul, se transmitea cu siguranţă din Piaţa Universităţii!".

Din nefericire pentru ea, o televiziune a transmis, în direct, aceste manifestări. Se numeşte Realitatea TV, prima televiziune de ştiri din România. Rezultatul? Printr-o adăugire, absolut aberantă, la noua lege a insolvenţei, practic, Realitatea TV este pusă în situaţia de a-i fi întreruptă emisia! De a dispărea de pe ecranele televizoarelor! Şi nu este singurul caz. Vă reamintim că şi Antena 3 a fost pusă, în ultima vreme, în situaţia de a se apăra în faţa unor foarte grave intervenţii, ameninţări, maşinaţiuni care să ducă la situaţia ca postul Antena 3 să fie închis! Dar în ce ţară trăim, oameni buni?! Într-o ţară democratică în care, prin Constituţie, se confirmă că nicio instituţie de presă nu poate fi închisă?! Într-o ţară care prevede, prin lege, că nicio televiziune nu poate fi închisă?! Ele nu sunt închise pentru motivele reale (că deranjează), ci pe motive inventate, în primul rând, problemele economice de care se izbesc toate instituţiile de presă din România.

Situaţia a devenit efectiv dramatică şi ne putem gândi că, într-un timp mai mult sau mai puţin îndelungat se va ajunge să nu mai rămână pe piaţă decât televiziunile care plac puterii! Şi când se va schimba puterea, ce se va întâmpla? Se vor închide acele televiziuni şi se vor deschide celelalte?!

Atrag atenţia asupra acestui fenomen extrem de periculos, în condiţiile în care, din nefericire, solidaritatea de breaslă nu funcţionează, în general, iar a televiziunilor, în mod special, în România contemporană! Interzicerea oricărei instituţii de presă este inacceptabilă, iar folosirea unor maşinaţiuni prin care se doreşte scoaterea de pe piaţă a unei televiziuni, oricum s-ar numi ea, trebuie sesizată public, până nu este prea târziu pentru democraţie!...

Lăsaţi în pace televiziunile!