Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Cristian Buican şi Ion-Marcel Ciolacu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor.

Este 8,30. Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice, astăzi, marţi, 23 septembrie 2014.

O să începem astăzi cu puterea şi o să-l invit la microfon pe domnul deputat Sorin Constantin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai, din partea Grupului deputaţilor fără apartenenţă politică.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi este prilejuită de apropiata Zi Internaţională a Persoanelor în Vârstă, ziua de 1 octombrie. Şi se intitulează "Persoanele vârstnice, prilej de reflecţii".

Cu toţii am cunoscut sau cunoaştem o persoană vârstnică în familie sau în societate. Oricare dintre ele ne este dragă, ne umple un gol în sufletul fiecăruia dintre noi. Ne-a îngrijit şi dojenit, ne-a dăruit din înţelepciunea sa. Cât ne este de greu, dar cu durere în suflet, trebuie să recunoaştem că din ce în ce mai mulţi părinţi şi bunici din jurul nostru consideră bătrâneţea ca o povară, şi nu ca o etapă firească din viaţa lor.

În sesiunea ONU din februarie 1991 s-a stabilit ca ziua de 1 octombrie să fie declarată Zi Internaţională a Persoanelor în Vârstă, iar la 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a adoptat, prin Rezoluţia 46, Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă, destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi.

Din multitudinea de principii, singurul care cred că devine important în aceste zile este principiul demnităţii, ca unicul care izvorăşte din lumina lăuntrică a fiecăruia dintre noi.

Măsurile aberante ale Guvernelor Băsescu şi Boc luate împotriva pensionarilor şi a vârstnicilor în general au dus inevitabil la agravarea situaţiei materiale a bătrânilor care şi aşa, din cauza veniturilor mici, aveau un trai chinuit de povara plăţilor. Guvernul condus de Victor Ponta a încercat şi încearcă să trateze această categorie socială numeroasă şi importantă în acelaşi timp, cu respect şi demnitate.

Din fericire, există localităţi în care autorităţile locale, în frunte cu primari inimoşi, se străduiesc şi reuşesc să îndulcească viaţa de zi cu zi a bătrânilor, implementând programe de ajutorare şi de susţinere materială a acestora.

Primăria municipiului Lugoj, de exemplu, prin Direcţia de Asistenţă Socială, prin coordonarea directă a primarului Boldea, oferă servicii pentru persoanele vârstnice, prin îngrijirea locuinţei şi a gospodăriei, centre de zi, cluburi pentru persoane vârstnice, locuinţe sociale, cantină socială şi omagierea lor cu prilejul Zilei Persoanelor Vârstnice sau Revelionul Pensionarilor.

Totodată, acum mai mult ca oricând, ar trebui să ne îndreptăm gândurile cu respect şi recunoştinţă către aceste persoane care au contribuit la construcţia României moderne şi să tragem un semnal de alarmă la modul general guvernanţilor care conduc România vremelnic şi îi ignoră şi îi umilesc.

Sărbătoarea aceasta, a Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, ar trebui să ne prilejuiască prilej de reflecţii. Pentru că în graba către viitor ne scapă din vedere dezideratele, cerinţele, nevoile celor ajunşi la această vârstă şi nu ne mai întoarcem privirile spre cei care au contribuit la prezent şi o parte din trecut.

Prezentul nu poate fi explicat fără cunoaşterea trecutului, nici proiectarea viitorului, fără explicarea prezentului. Tot astfel generaţiile viitoare îşi găsesc plauzibilitatea de destin în faptele vârstnicilor de astăzi.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Lugoj-Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Aurelian Mihai, din partea Grupului deputaţilor fără apartenenţă politică.

Se pregăteşte domnul deputat Márton Árpád, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică din această dimineaţă se intitulează "Diaspora nu cedează".

Toamna îşi intră în drepturi în Bucureşti, iar pentru mine începe a 7-a zi de grevă a foamei. Au trecut 145 de ore de când nu am mâncat, dar cauza noastră, a românilor din diaspora, chiar şi a românilor de acasă, părinţi, familii, vecini, foşti colegi de muncă, de şcoală, a prietenilor noştri, această cauză mă hrăneşte la fel cum forţa credinţei în Dumnezeu m-a determinat să rezist, să înţeleg că poporul nostru va avea un viitor, indiferent de mocirla prezentului în care ne-au aruncat alţii, chiar şi la mii de kilometri de locurile unde noi sau înaintaşii noştri ne-am născut.

Din partea dumneavoastră, a cetăţenilor români care vă aflaţi în afara ţării, dar şi de acasă, am primit numeroase mesaje de solidaritate pentru cauza purtată, motiv pentru care îmi exprim cu recunoştinţă mulţumirea faţă de dumneavoastră şi, de asemenea, faţă de colegii parlamentari care s-au interesat de modul în care mă simt.

Mă aşteptam ca până în acest moment, cum poate ar fi fost normal, guvernul statului să îşi manifeste disponibilitatea asupra unui dialog axat pe rezolvarea problemelor semnalate atât la începutul protestului, cât şi a celorlalte probleme de interes comun, fie că acestea vizează problemele diasporei, sau chiar existente în România, multe dintre ele de aici atingându-ne în mod direct.

Consider o eroare lipsa de reacţie a celor însărcinaţi din arcul guvernamental, în a căror sarcină intră în mod direct problematica diasporei. Constat, ca şi dumneavoastră, umilinţa aşteptării unui semnal de dispoziţie la dialog între Guvern şi reprezentantul său sau cu toţi reprezentanţii aleşi în mod direct de către cetăţenii
Colegiului nr.1, Circumscripţia nr.43, Diaspora sau a Circumscripţiei nr.43 Diaspora, în cazul colegilor, inclusiv din cauza neschiţării unui minim gest din partea Guvernului de a transmite românilor din diaspora hotărârea din partea dumnealor a dorinţei de a regla situaţia gravă din sânul comunităţilor cetăţenilor noştri, existente în afara ţării, semnalată atât de mine, cât şi de românii din diaspora, în numeroase ocazii.

Nu voi abdica de la principiile asumate care m-au determinat să protestez vehement împotriva ignoranţei realităţii departe de casă, la fel cum nu voi înceta să solicit din partea colegilor parlamentari şi a guvernului, implicare masivă şi rezultate în beneficiul cetăţenilor români aflaţi departe sau foarte departe de patria lor.

Discutând despre taxele consulare exagerat de ridicate, de situaţia existentă în consulate, de lipsa personalului în aceste consulate, de nemodernizarea acestora, de lipsa lor în multe dintre locurile unde se află români, care percep lipsa reprezentanţelor statului acolo unde este nevoie ca pe o sfidare tocmai din partea celor care ar trebui să îi ocrotească, indiferent unde s-ar afla, or, fie că atacăm problema sensibilă a repatrierii copiilor României morţi în străinătate, ale căror corpuri zac în morgile din toată lumea, de lipsa unităţilor de învăţământ pentru copiii români în limba română în afara ţării sau de sprijinul consistent, cum ar fi fost normal, pentru parohiile şi bisericile românilor, indiferent de tradiţia creştină practicată, locaţii care în majoritatea cazurilor, pe lângă misiunea de credinţă, ţin de multe ori loc de şcoală, refugiu, punct informativ, sprijin pentru repatrierea morţilor, crearea de locuri de muncă; acasă, de asemenea, trebuie amintită şi, acolo unde este nevoie, transformarea administrativă, economică şi fiscală în ţară, investiţii serioase în educaţie şi sănătate, protecţia bătrânilor etc., fie că invocăm lipsa reformelor în România pentru a încuraja întoarcerea acasă a celor mai mulţi dintre noi şi îmbunătăţirea nivelului de trai în rândul celor din ţară, nu avem decât să depăşim cu toţii stadiul de resemnare şi de a ne regăsi ca români şi cetăţeni europeni, capabili de a determina transformarea, aşa cum ne-o dorim, în România şi în afara ei, pentru noi, pentru fiii şi fiicele acestui neam.

Dacă decidenţii politici, Guvernul nu sunt în stare să ne audă, să ne asculte, apoi să înţeleagă că a trecut timpul disimulării interesului faţă de cetăţeni şi că dumnealor sunt în mare întârziere în raport cu aşteptările pe care le avem, ar fi bine să aleagă deja între schimbarea urgentă a modului de operare şi renunţarea la spaţiul pe care îl ocupă în cadrul societăţii aflate încă prea departe de stadiul pe care dorim cu toţii să-l atingem.

Aşadar, voi parcurge în continuare drumul pe care l-am ales, protestând şi cerând respectarea drepturilor cetăţenilor şi executarea cum se cuvine a obligaţiilor guvernanţilor.

Încă o dată: taxele reduse, ordine în consulate şi morţii, acasă.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Sper... cine ar trebui să audă, să audă.

Domnul deputat Márton Árpád, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Şi se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iar se vorbeşte mult despre statul de drept. Permiteţi-mi să citesc prevederi din Codul penal referitoare la infracţiunile de ameninţare şi şantaj.

"Ameninţarea. Art. 206 alin. (1). Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Şantajul. Art. 207 alin.(1). Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial pentru sine ori pentru altul se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Alineatul (2). Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia în scopul prevăzut în alin. (1)". Am încheiat citatul.

Dacă o persoană, fie şi preşedintele ţării, ameninţă pe candidaţii la prezidenţiale că îi va demasca dacă nu recunosc de bunăvoie că sunt sau au fost ofiţeri sub acoperire, atunci acea persoană comite fapta definită în alineatul 2 al articolului 207 şi trebuie să răspundă penal.

Dacă o anumită persoană îi ameninţă pe membrii unei comisii parlamentare că porneşte împotriva lor o procedură penală, dacă nu se comportă cum doreşte ea, fapta poate fi încadrată la alineatul (1) al articolului 206 sau alineatul (1) al articolului 207, în funcţie de speţă.

La fel, ar trebui să răspundă pentru faptele lor procurorii şi judecătorii care se fac vinovaţi de fapta represiunii nedrepte, art. 283, Cod penal.

Să nici nu vorbim de persoane care, în numele unor autorităţi sau asociaţii, încearcă să constrângă membrii Curţii Constituţionale să ia altfel de decizii decât cele pe care le consideră de cuviinţă.

Dacă toate aceste persoane vor fi trase la răspundere conform prevederilor penale, atunci România este un stat de drept. Dar dacă nu, atunci nu trăim într-un stat de drept.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Şi se pregăteşte domnul deputat Valerian Vreme, din partea Grupului de parlamentari fără apartenenţă la un grup din Cameră.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "UDMR cere autonomia Ţinutului Secuiesc".

După cum ştiţi, UDMR a lansat în spaţiul public un proiect de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Acest proiect de lege urmăreşte crearea unui stat în stat, a unei republici autonome care să aibă preşedinte, parlament, guvern propriu, şi în care două treimi din justiţie să aparţină maghiarilor.

UDMR cere acest lucru într-o ţară dată exemplu pentru modul democratic în care sunt tratate minorităţile, o ţară în care de sute de ani trăiesc în armonie români, maghiari, evrei, saşi, sârbi, ucraineni, tătari, turci, greci ş.a, o ţară în care fiecare etnie are drepturile şi libertăţile cele mai largi dintre statele europene, având asigurate toate condiţiile pentru păstrarea identităţii culturale, a obiceiurilor şi tradiţiilor: de la şcoli şi facultăţi în limba maternă până la reprezentanţi în toate instituţiile statului, inclusiv în Parlamentul şi Guvernul României.

În pofida acestor realităţi evidente, UDMR cere autonomia pe criterii etnice, în dispreţ total faţă de Constituţie şi faţă de lege, faţă de toţi cetăţenii României, indiferent de etnia lor.

Profitând de concesia, nu tocmai legală, prin care Fundaţiei "Uniunea Democrată a Maghiarilor din România" i s-a permis statutul de partid politic, UDMR întinde mereu coarda, fără teama că aceasta ar putea plesni.

Şi de ce s-ar teme de fapt, când, de neînţeles, primii doi oameni din stat, preşedintele Băsescu şi prim-ministrul Victor Ponta, nu iau atitudine fermă în această problemă, iar preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului procedează la fel. De ce oare? Cu siguranţă, din cauza apropiatelor alegeri prezidenţiale. Miza? Una mare pentru ei, dar atât de minoră pentru ţară, voturile cetăţenilor români de etnie maghiară în turul doi al alegerilor prezidenţiale! Toţi stau în aşteptare şi nu vor să supere UDMR-ul.

Preşedintele Băsescu pare mai preocupat ca reprezentantul Partidului Mişcarea Populară să câştige alegerile prezidenţiale. Câştigarea acestor alegeri este şi principala preocupare a premierului Victor Ponta. Mai presus de interesul ţării, aceşti oameni pun interesul electoral şi cel personal pe principiul machiavelic "fie ce-o fi cu ţara, eu să câştig alegerile şi apoi vom mai vedea". Pentru ei contează doar atingerea acestui vremelnic şi mărunt interes, dar nu contează dacă România va rămâne un stat unitar sau unul federal.

Spre deosebire de ei, candidatul dreptei, Klaus Iohannis, s-a exprimat public că România are nevoie de o reîmpărţire teritorial-administrativă, de o regionalizare, dar nici într-un caz de una făcută pe criterii etnice.

Singura instituţie a statului care s-a situat pe aceeaşi poziţie cu Klaus Iohannis este Consiliul Superior al Magistraturii, cu atât mai meritoriu, cu cât lansarea în spaţiul public a unei teme precum autonomia Ţinutului Secuiesc reprezintă un pericol pentru independenţa ţării şi o agresiune la principiile statului de drept.

Când vor merge la vot, românii ar trebui să cântărească bine înainte de a pune ştampila pe un candidat. Şi cum românii ţin cu adevărat la ţara lor, sunt convins că vor face alegerea înţeleaptă şi nu-şi vor dezamăgi înaintaşii care au zidit România de astăzi. Şi nici nu vor lăsa pe nimeni să năruie această construcţie solidă numită România, care, datorită cetăţenilor ei, va dăinui în veacuri!

Vă mulţumesc.

Deputat Grigore Crăciunescu.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Invit acum la microfon pe domnul deputat Valerian Vreme, din partea Grupului de parlamentari fără apartenenţă la un grup parlamentar. Şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Sorin-Avram Iacoban, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Valerian Vreme:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Două drame petrecute în ultimele săptămâni în colegiul pe care îl reprezint m-au determinat să vin astăzi în faţa dumneavoastră. Un bărbat de 40 de ani a murit în faţa Fiscului din Oneşti, acum câteva zile. Şi-a dat pur şi simplu foc, pentru că nu a mai suportat povara datoriilor pe care le avea de plătit către stat. Acum aproape o lună în urmă, un alt oneştean, tot om tânăr, a sfârşit într-un ştreang, după ce a realizat că este în imposibilitatea de a mai da banii pentru întreţinerea apartamentului. Două destine, cu tot ce presupun aceste gesturi disperate: durerea familiilor, copii rămaşi fără părinţi.

Am venit în faţa dumneavoastră să trag un semnal de alarmă. Avem, doamnelor şi domnilor colegi, responsabilităţi faţă de multe aspecte ce se petrec astăzi în societatea românească. Nu putem trece mai departe, cu ochii închişi, ca şi cum astfel de drame au loc în alte timpuri, nu în aceste vremuri în care noi suntem parlamentari ai statului român.

Trăiesc tot mai mult senzaţia că toată grija actualilor guvernanţi, toată grija noastră, atunci când votăm o lege sau alta, se îndreaptă doar spre cei defavorizaţi. De oamenii normali, de oamenii activi, de cei care ar trebui să dezvolte societatea noastră, de cei care ar trebui să ducă un trai decent în baza muncii lor, nu se mai preocupă nimeni.

Sunt cu atât mai îngrijorat cu cât astfel de evenimente au loc într-un oraş cunoscut, Oneşti, judeţul Bacău, până acum câţiva ani un pol de susţinere a economiei româneşti, un oraş în care a funcţionat o rafinărie, un combinat de cauciuc sintetic, singurul, de altfel, din ţară, şi o performantă companie chimică. Pe unele s-a pus lacătul, altele sunt într-un regres pe care nu-l justifică nici măcar criza economică mondială sau lipsa pieţelor de desfacere, iar ceea ce se întâmplă la mine în colegiu poate fi multiplicat, din păcate, în foarte multe alte locuri din ţară. Este suficient să mă uit în Bacău, unde, pe locul unei fabrici de încălţăminte care exporta în toată lumea funcţionează astăzi un mall, pe locul unei fabrici de postav deschisă înainte de Primul Război Mondial s-a ridicat un alt mall, iar cea mai veche fabrică de hârtie din ţară a fost transformată într-un teren viran.

Cred că suntem responsabili pentru ceea ce se întâmplă şi pentru faptul că avem oameni activi care ajung să-şi dea foc, asupriţi de poveri fiscale. Cred că avem datoria, obligaţia, de a cere guvernanţilor să prezinte măsuri ferme şi coerente, pe termen scurt şi mediu, de susţinere a economiei româneşti, de ajutor pentru o economie reală, sănătoasă, cea care aduce plusvaloare unei societăţi şi bunăstarea oamenilor. Acesta este un proiect care ar trebui să preocupe pe toţi, dar măcar dreapta românească ar trebui să se adune în jurul acestui proiect, până nu ne vor pleca toţi specialiştii din ţară, în căutarea unui trai minim decent.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Da, sunt îngrijorat de soarta populaţiei active din România şi mă mai preocupă ceva. S-a pierdut ideea clasei de mijloc, care astăzi e ca şi inexistentă. Uitaţi-vă că niciunul dintre noi nu mai are curajul să vorbească despre această clasă de mijloc, care părea unul dintre cele mai frumoase şi generoase proiecte ale anilor ’90. Şi micul om de afaceri, şi medicul, şi profesorul, şi meseriaşul adevărat ar fi trebuit astăzi să se regăsească în această clasă de mijloc.

După 25 de ani, trăim într-o lume profund stratificată. Cei foarte puţini şi foarte bogaţi, şi restul lumii. De aceea, cred că ar trebui să reflectăm şi să ne gândim la o strategie pentru economia românească şi pentru oamenii activi ai acestei ţări, care au nevoie de muncă, de alternative, şi nu de ajutoare sociale.

Nu poţi să ai prosperitate, dezvoltare şi, nu în ultimul rând, democraţie ignorând clasa de mijloc.

Declaraţia mea politică se numeşte "Unde am ajuns ignorând clasa de mijloc?".

Vă mulţumesc.

Valerian Vreme, deputat, Partidul Mişcarea Populară, Colegiul nr.6, Oneşti, Bacău.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Cristina Pocora, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi, declaraţia politică "Revanşa celor 7,4 milioane de români".

Dragi colegi,

În ultima perioadă românii au demonstrat că strategiile băsiste nu mai pot avea niciun efect asupra încrederii populaţiei în cei care de 10 ani de zile s-au ocupat cu ciuruirea tuturor oponenţilor politici, dar şi cu ciuruirea propriului popor.

După iulie 2012, avem peste 7,4 milioane de victime ale unui regim opresiv, nedrept, care nu şi-a respectat jurământul de fidelitate faţă de ţară şi faţă de propriii cetăţeni. 7,4 milioane de oameni au suferit timp de 2 ani, dispreţuiţi fiind de un sistem dictatorial, un regim al anchetelor comandate sau mai bine zis un regim al represiunii nedrepte.

Toate aceste nedreptăţi la care au fost supuşi toţi cei care avut un cuvânt de reproşat celei mai odioase dictaturi de la începutul acestui secol au constituit meniul zilnic servit de regimul Traian Băsescu unor oameni poate mult prea îngăduitori faţă de nedreptatea şi necinstea de care au avut parte.

Sâmbătă, prim-ministrul Victor Ponta s-a lansat oficial în cursa pentru Preşedinţia României, dorind să producă schimbarea până la capăt, schimbarea cerută de toţi locuitorii acestei ţări.

Nu putem uita situaţia în care se găsea România până în momentul în care conducerea guvernului a fost preluată de PSD şi Victor Ponta.

S-au făcut eforturi politice foarte mari pentru a îndrepta politica de guvernare despotică a fostului partid prezidenţial, s-au făcut eforturi pentru reîntregirea salariilor, a ajutoarelor sociale, a pensiilor, în timp ce personajul care a chinuit poporul român timp de 10 ani cu răzbunări politice, cu acte de duşmănie şi de dispreţ a avut permanent un mesaj răzbunător de genul: "Vom ancheta, vom trimite în puşcărie, vom trimite DNA-ul să rezolve problema".

Victor Ponta a avut un mesaj dominant, de îndemn la unitate, la unirea tuturor românilor. Într-adevăr, aşa cum a precizat şi Victor Ponta, a răsărit soarele şi pe strada românilor. După 10 ani de furtuni care au generat pagube însemnate de tot felul, profesori, elevi, studenţi, medici, poliţişti, tineri sau pensionari, toate categoriile sociale şi profesionale s-au reunit pe Stadionul Naţional pentru marea unire, fiind săturaţi de vrajba socială, de nedreptate şi de anchete comandate.

Da, cei ciuruiţi văd pentru prima dată lumina soarelui pe strada lor. Ei ştiu că după 22 decembrie 2014 vor câştiga din nou libertatea pentru care au murit alţi români eroi pe 22 decembrie 1989.

Comparaţia aceasta, dragi colegi, nu e deplasată, pentru că realităţile pe care le-am trăit în ultimii 10 ani au confirmat acest lucru. Au îndrăznit poliţiştii să protesteze, li s-au tăiat veniturile şi au fost desfiinţate posturile. Au îndrăznit profesorii să protesteze, li s-au tăiat veniturile cu peste 40%. Au îndrăznit medicii să protesteze, li s-au desfiinţat locurile de muncă prin desfiinţarea spitalelor, a numărului de paturi din spitale care au supravieţuit regimului, iar medicilor li s-au oferit două soluţii: ori flagrantul premeditat şi cosmetizat, ori plecarea din ţară. Au protestat pensionarii, li s-a răspuns cu impozitarea abuzivă a pensiilor.

Nu este vorba, dragi colegi, de doar cele 7,4 milioane de victime ale regimului Băsescu care au fost ciuruite după referendumul din 2012. La acest număr se mai adaugă şi cele peste 2,8 milioane de români care au plecat în străinătate, mânaţi fiind de lipsa de perspective din ţară, dar şi cele peste un milion de persoane cu care a scăzut populaţia României în ultimii 10 ani de dictatură.

În concluzie, românilor li s-a refuzat nu dreptul la un trai decent, ci dreptul la viaţă.

Probabil că Traian Băsescu a văzut ţara aceasta ca pe propria navă pe care a comandat-o şi nu a suportat faptul că poporul s-a decis într-un final să-i acorde jucătorului cartonaşul roşu. De aici a pornit ura faţă de nişte oameni nevinovaţi care au crezut în 2004 că vor avea un trai mai bun, lipsit de griji, şi după câţiva ani au constatat că au primit sărăcie, izolare, răzbunare, dezinteres, poliţie politică. Toate acestea, pe registrul zâmbetului malefic al unui individ certat cu legea.

În loc de pace socială, poporul român a primit lovitură după lovitură. Şi ca şi cum nu era de ajuns un singur dictator, iată că cetăţenii au făcut cunoştinţă cu o adevărată dinastie de ipocriţi, murdăriţi din cap până-n picioare de elemente cu relevanţă penală.

Nu trebuie să uităm faptul că românii nu l-au dorit pe Traian Băsescu nici în 2009, acesta rămânând în mod fraudulos preşedinte, în urma ingineriilor electorale iniţiate de domnul Baconschi şi de colonelul Turcescu, care i-a moderat ultima ieşire din public, tocmai în sensul manipulării opiniei publice.

Acesta este Traian Băsescu, un om care s-a impus cu forţa şi care a rămas preşedinte la al doilea mandat, cu ajutorul coloneilor, promovaţi tot abuziv, prin fel de fel de decrete, care nu aveau nimic comun cu legea românească.

Sensul schimbării a fost dat sâmbăta trecută, pe Stadionul Naţional. Reconcilierea socială a fost proiectul principal al viitorului preşedinte, Victor Ponta. Nu ştim cât va mai dura până când românii vor uita acest deceniu nenorocit din existenţa lor. Poate nici nu e bine să-l uite vreodată, pentru că românul iartă prea uşor, faţă de chinul la care a fost supus de nişte parveniţi incurabili.

Românii au demonstrat de-a lungul timpului că se pot, în sfârşit, bucura, că se pot simţi în siguranţă, că se pot gândi la familie, nu cu groaza supravieţuirii de zi cu zi, ci cu speranţă. Un singur lucru mai trebuie să facă românii pentru a trăi din nou în pace socială, în siguranţă şi mai ales pentru a trăi din nou decent: să-şi ia revanşa în luna noiembrie faţă de o clasă minusculă de politicienii care i-a prigonit.

Românii au spus sâmbăta trecută "Victor Ponta - preşedinte!".

Românii vor spune în luna noiembrie "Victor Ponta - preşedintele tuturor românilor!".

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat Sorin-Avram Iacoban, Colegiul nr. 10, Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc, dragi colegi, că durata maximă a unei intervenţii politice, a unei declaraţii politice este de trei minute.

O invit acum la microfon pe distinsa noastră colegă Cristina Pocora, din partea Grupului parlamentar al PNL, şi rog să se pregătească o altă distinsă colegă din acelaşi grup parlamentar, doamna deputat Carmen Hărău.

Distinsă colegă, trei minute.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Cifrele domnului Ponta, partea a III-a, 293 de lei pe lună indemnizaţia persoanelor cu handicap grav, bătaia de joc a guvernanţilor".

Stimaţi colegi,

Din lungul şir al declaraţiilor privitoare la cifrele domnului Ponta face parte şi declaraţia pe care doresc să o susţin astăzi în faţa dumneavoastră, a cărei temă vine să arate lipsa de politici publice din partea actualului guvern şi lipsa de respect manifestată faţă de persoanele cu dizabilităţi din România. Aceşti oameni sunt, în general, uitaţi sau invizibili în comunităţile din care fac parte. Sunt oameni care se confruntă cu un risc crescut de sărăcie şi de excluziune socială şi care nu îşi pot desfăşura activităţile zilnice în mod normal, aşa cum noi, toţi ceilalţi, o putem face. Ei aparţin unei categorii speciale, fragile, vulnerabile, care se confruntă cu o serie de probleme din cauza handicapului care le îngreunează viaţa de zi cu zi.

Dacă persoanele care au un grad de handicap mediu sau uşor reuşesc cât de cât să se integreze în societate şi să-şi găsească chiar şi un loc de muncă, cei care au un handicap grav sau accentuat nu au nicio sursă de venit, fiind nevoite să facă faţă unor cheltuieli considerabile care presupun întreţinerea, plata medicamentelor şi alte plăţi de primă necesitate.

Trebuie menţionat faptul că, timp de şase ani, indemnizaţiile persoanelor cu handicap nu au mai fost indexate, iar dumneavoastră, domnule Ponta, nu păreţi câtuşi de puţin preocupat de soarta acestor categorii vulnerabile.

Chiar dacă la începutul lunii iulie, colega dumneavoastră, doamna Rovana Plumb, anunţa cu surle şi trâmbiţe că indemnizaţia pentru persoanele cu handicap va fi majorată cu 30%, în urma discuţiilor purtate cu Ministerul Finanţelor Publice, iată că, până la această dată, cuantumul acesteia nu a fost mărit. Cu alte cuvinte, o nouă promisiune neonorată, o nouă speranţă dată acestor oameni pe care aţi spulberat-o fără niciun resentiment.

Lăsate în seama nimănui, persoanele cu handicap grav trebuie să se descurce cu o indemnizaţie lunară de 293 de lei, o sumă infimă şi insuficientă pentru un trai decent. Şi mai puţin au persoanele cu handicap accentuat, 234 de lei, iar cei cu handicap mediu, o sumă mizeră de 33,5 lei. V-aţi întrebat vreodată, domnule Ponta, doamnă Plumb, cum se pot descurca aceşti oameni cu asemenea sume derizorii?

Vorbim de aproximativ 700.000 de persoane care suferă de handicap, din aceştia 89% având dizabilităţi grave şi accentuate şi 11% dizabilitate medie sau uşoară. Aproximativ 250.000 de persoane nu au o altă sursă de venit decât suma ridicolă aruncată fără pic de suflet de către guvernanţi, cei 293 lei, pe care aceştia trebuie să-i drămuiască pentru a nu muri de foame, nemaiputând vorbi despre medicamente, plata facturilor şi alte nevoi stringente.

În contextul legislativ specific domeniului persoanei cu handicap, România, ca ţară membră a Uniunii Europene, avea obligaţia de a se alinia ţărilor membre în ceea ce priveşte asigurarea normalităţii şi demnităţii persoanei cu handicap. Aşadar, domnule Ponta, dumneavoastră aveaţi obligaţia de a majora indemnizaţiile pentru persoanele cu handicap, însă v-a fost mult mai la îndemână să direcţionaţi milioane de euro în judeţul pe care îl reprezentaţi în Parlament sau în buzunarele baronilor PSD. Vă este foarte greu, se pare, să găsiţi sumele necesare asigurării unui trai decent pentru aceste persoane aflate în suferinţă, însă găsiţi cu uşurinţă fonduri pentru cei ce servesc intereselor dumneavoastră electorale şi celor de partid.

Nu aţi făcut nimic pentru a mări aceste indemnizaţii şi, mai ales, până în acest moment, nu aţi făcut nimic pentru a avea funcţională Strategia Naţională pentru incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi. Deşi această strategie trebuia adoptată din toamna anului trecut, iată că nici până la această dată nu există un document final pe acest domeniu, atât de necesar persoanelor cu dizabilităţi din ţara pe care se presupune că o guvernaţi. Aţi venit în faţa noastră cu un draft de strategie extrem de slab, de incomplet, nesupus unei dezbateri publice serioase, care a fost, bineînţeles, respins de toate organizaţiile societăţii civile din domeniu, din cauza unor prevederi precare. Apoi, probabil, l-aţi lăsat să putrezească printr-un sertar, pe undeva. Or, acest proiect fundamental pentru domeniul persoanelor cu dizabilităţi trebuia să vină cu o analiză şi un plan de acţiune care să reflecte nevoile reale de modernizare a politicilor şi practicilor din acest sector în viitorii 6 ani, precum şi definirea liniilor prioritare care susţin incluziunea, participarea şi accesul la servicii de suport de bună calitate, sustenabile, eficiente, accesibile şi transparente.

Domnule Ponta,

Trag astfel un semnal de alarmă asupra necesităţii elaborării rapide a unei strategii funcţionale în acest domeniu, care să creeze, până în 2020, o Românie fără obstacole pentru persoanele cu dizabilităţi.

De asemenea, fac apel la găsirea de soluţii necesare garantării unei indemnizaţii minimale pentru a putea asigura acestor persoane demnitatea şi normalitatea vieţii. Cred că foarte important ar fi să li se acorde un sprijin financiar real, indemnizaţia pe care o au aceşti oameni acum fiind una realmente ridicolă, de departe una insuficientă. Importanţa unei susţineri financiare ar veni să completeze efortul pe care persoanele cu dizabilităţi trebuie să îl facă în fiecare zi în lupta lor împotriva mentalităţilor şi a atitudinii nefavorabile pe care o întâmpină adesea din partea societăţii.

Am o iniţiativă legislativă care susţine ca nivelul indemnizaţiei pentru persoanele cu dizabilităţi grave să fie cel puţin egală cu pensia minimă. Nu trebuie decât să daţi semnalul parlamentarilor PSD-UNPR-PC-UDMR-Minorităţi-Tăricenişti să voteze această lege.

Domnule Ponta,

Promovarea, protejarea şi asigurarea exercitării depline a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pentru toate persoanele cu dizabilităţi ar trebui să fie prioritatea noastră, a tuturor.

În calitate de cetăţeni cu drepturi depline, persoanele cu handicap ar trebui să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi restul populaţiei. Au dreptul la demnitate, la tratament egal, la o viaţă autonomă şi la o participare deplină în cadrul societăţii. Crearea unui cadru menit să le permită să se bucure de toate aceste drepturi ar trebui să reprezinte principalul dumneavoastră obiectiv pe termen lung.

Aşa cum nu uitaţi de baronii PSD, faceţi un efort pentru a sprijini şi persoanele cu dizabilităţi din România, prin crearea de politici publice, cadre legislative şi programe care să aibă ca scop îndepărtarea barierelor şi, în egală măsură, promovarea atitudinilor şi resurselor necesare egalităţii şi nediscriminării.

Domnule Ponta, aveţi bani de cumpărat primari, consilieri locali, aveţi bani de organizat mega lansări pe stadionul naţional, aveţi bani publici pe care faceţi campanie electorală, mascând totul cu haina de premier, economisiţi aceşti bani şi ajutaţi persoanele cu dizabilităţi!

Eu, Cristina-Ancuţa Pocora, deputat PNL Colegiul nr. 1 Feteşti-Ţăndărei, Ialomiţa, susţin persoanele cu dizabilităţi, şi nu baronii!

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Să ştiţi că şi eu susţin persoanele cu dizabilităţi şi toţi susţinem persoanele cu dizabilităţi, şi nu baronii, dar să ştiţi că i-aţi furat culoarea domnişoarei Ana Birchall... I-ai furat culoarea la îmbrăcăminte! E-n regulă atunci...

O invit acum la microfon pe doamna deputat Carmen Hărău, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi o invit să se pregătească pe distinsa noastră colegă Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, distinsă colegă.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sunt în faţa dumneavoastră pentru a vă împărtăşi convingerea mea că mândria de a fi român trebuie reconstruită pornind din zona economică, iar mândria de a fi român, dragi colegi, nu se potriveşte deloc cu situaţia de asistat social.

Am plăcerea să constat că după şcoala de vară la care am fost lector săptămâna trecută pentru doamnele din ACL, încep să aud din ce în ce mai des noţiunea de clasă mijlocie, noţiune care a cam fost uitată din anii ´90 şi e păcat că a fost uitată şi lăsată deoparte, pentru că a fost unul dintre cele mai interesante şi prolifice programe ale acelor ani. Mândria de a fi român trebuie reconstruită, pe măsură ce reconstruim clasa mijlocie.

Am asistat în municipiul Hunedoara, în colegiul meu, la prăbuşirea pe parcursul a 25 de ani a mândriei de a fi hunedorean, pe măsură ce economia acestui municipiu se ducea pur şi simplu pe topogan la vale, din cauza lipsei politicilor de dezvoltare, din cauza lipsei dorinţei şi determinării de a face din România o ţară demnă, o ţară care are clasă mijlocie.

Am fost interesată de această problemă şi vă comunic cu amărăciune faptul că, în timp ce în Germania clasa mijlocie numără 50% din populaţie, în România, aceasta abia dacă atinge procentul de 10%.

Ce înseamnă, de fapt, clasă mijlocie? În absenţa unei definiţii ştiinţifice, o putem defini la nivelul percepţiei personale. Dacă vreunul dintre dumneavoastră sau dintre votanţii noştri este în situaţia să aleagă între a cumpăra palton sau ghetuţe copilului în prag de an şcolar, nu face parte din clasa mijlocie. Dacă vreuna dintre doamne este în situaţia de a alege între a petrece un concediu şi a-şi cumpăra o maşină de spălat performantă, nu face parte din clasa mijlocie. Câţi dintre cetăţenii acestei ţări nu sunt puşi în faţa unor astfel de alegeri?

În momentul în care orice locuitor al României îşi poate permite să intre într-un restaurant fără teama că nu va putea face faţă notei de plată, da, această persoană face parte din clasa mijlocie.

Clasa mijlocie, dragi colegi, este un obiectiv pentru care noi, politicienii de dreapta, merită să transpirăm în zona politicului, în munca politică, pentru că aceasta înseamnă nivel de trai crescut, înseamnă bunăstare, pentru că dacă nu vom face aceasta, degeaba vom transpira, cum s-a întâmplat când am făcut fuziunea PNL-PDL în săli fără aer condiţionat.

Lucrul acesta defineşte un politician adevărat, dreapta politică se construieşte construind bunăstare, construind clasa mijlocie care, atenţie, este suportul electoral al partidelor de dreapta.

Am toată convingerea că după alegerile care se vor încheia în 16 noiembrie vom putea purcede la a face politică de dreapta încurajând crearea clasei mijlocii, încurajând capitalul autohton, încurajând micul şi marele investitor român, şi nu numai, încurajându-i pe toţi aceia care din muncă proprie sunt în măsură să-şi construiască o viaţă bună, o viaţă de om care nu stă cu mâna întinsă la stat.

Dragi colegi,

Nu întotdeauna un om sărac nu este mândru de a fi român, dar întotdeauna un om dependent care merge cu mâna întinsă la ajutoare sociale nu va avea cum să fie mândru pentru că e român, fiindcă este umilit, fiindcă este deposedat de ceea ce înseamnă demnitate umană, nemaivorbind de faptul că este deposedat de demnitatea naţională.

Aşa încât, dragi colegi din arcul guvernamental, haideţi să lăsăm sloganul fără formă, să ne amintim că de când se împart rezultatele economice ale unei naţiuni, dilema între fond de dezvoltare şi fond de consum există, nu sacrificaţi investiţiile publice, mai ales într-o perioadă în care investiţiile directe vin cu mare greutate, dată fiind situaţia conjuncturală a României şi a zonei în care trăim.

A amputa investiţiile în favoarea pomenilor electorale la momentul acesta este crimă faţă de poporul român, este crimă faţă de bunăstarea românilor. În numele cetăţenilor colegiului meu vă somez să încetaţi acest lucru!

Vă mai informez în legătură cu faptul că un sondaj pe care l-am întreprins personal în colegiul meu dovedeşte faptul că un oraş sărac, de pensionari, a înţeles cu mult mai bine decât guvernanţii comanda acestui moment, comanda economică a acestui moment; 62 dintre repondenţi consideră că principala problemă a ţării este lipsa locurilor de muncă şi de abia 18% dintre repondenţi comunică faptul că vor pensii mai mari. Până şi pensionarii acestei ţări au băgat de seamă ceea ce Guvernul întârzie să facă. Nimeni nu este interesat, indiferent care va fi scorul alegerilor, să domnească, să stăpânească nişte ruine şi un pustiu.

Aşa încât, Carmen Hărău, deputatul municipiului Hunedoara, vă solicită revizuirea urgentă a politicii de împărţire a banilor noştri, ai tuturor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumim şi noi, doamnă deputat.

Ia să vedem dacă puterea este de acord că este o guvernare de formă, fără fond? Şi o invităm pe reprezentanta puterii, distinsa noastră colegă Ana Birchall, membru PSD, şi se pregăteşte un alt membru al opoziţiei, domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului PDL.

Distinsă colegă, aveţi microfonul.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte şi cu toată simpatia şi respectul pe care ştiţi că vi-l port, totuşi trebuie să precizez că da, e o diferenţă între vorbe şi fapte; vorbele promovate de guvernarea dumneavoastră şi faptele promovate de guvernarea noastră.

Dar în declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre familia tânără şi responsabilităţile pe care noi, politicieni şi parlamentari, le avem faţă de familia tânără.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Întotdeauna am considerat că statul român trebuie să promoveze politici publice ţintite pentru a ajuta tinerii, pentru a ajuta familia tânără. O familie tânără are nevoie de ajutor la început de drum, pentru a sparge cercul vicios în care este prins un tânăr: primul loc de muncă, prima casă, primul copil.

Această convingere pe care o am nu ţine atât de ideologie, cât de experienţa personală. Şi mie, asemeni multor români, când am început, mi-a fost foarte greu. De-a lungul carierei mele, în avocatură şi politică, m-am înconjurat de oameni de valoare, cu proiecte frumoase de viaţă, fiind o susţinătoare a tinerilor. Din munca în echipă cu ei, am învăţat că faptele reprezintă măsura adevărată a caracterului nostru. De aceea cred că tinerii care fac primii paşi în viaţa de adult au nevoie de ajutor, au nevoie de oportunităţi care să le ofere o şansă să se realizeze şi să se împlinească profesional aici, acasă.

Familia tânără din România a trecut în ultimii ani prin mult prea multe etape dificile, fapt care a dus la o scădere a încrederii tinerilor, inclusiv în instituţia familiei. A venit timpul ca familia tânără să fie stabilizată atât din punct de vedere financiar, cât şi din punct de vedere social în România şi acest lucru poate fi realizat inclusiv prin elaborarea unui set bine determinat de măsuri economice, financiare şi sociale care să restabilească un echilibru în societate, care să încurajeze creşterea economică sustenabilă, consumul, dar şi încrederea că fiecare tânăr are o şansă aici, acasă. Numai într-un mediu economic sănătos, propice pentru dezvoltare, familia tânără poate evolua. Este necesar să aducem bunăstarea în casele tinerilor, iar modelul economic propus de actuala guvernare vine în susţinerea acestor măsuri.

Tinerii trebuie să continue să fie o prioritate în elaborarea politicilor publice economice şi financiare ale Guvernului, iar măsurile luate în ultimul timp de reprezentanţii Executivului confirmă acest lucru.

Se vorbeşte des despre generaţia actuală de tineri, atât de lovită de şomaj, ca despre o generaţie pierdută. Printre argumentele folosite se invocă faptul că aceştia devin şomeri pe termen lung şi vor pierde lupta cu generaţiile de tineri absolvenţi care vin din urmă, mai bine pregătite şi mai bine adaptate pieţei muncii. Implicaţiile acestui fenomen sunt multiple şi grave. De exemplu, tinerii care nu au slujbe îşi întemeiază mai greu o familie, ceea ce va face ca fenomenul îmbătrânirii populaţiei, care deja afectează grav ţara noastră, să se accentueze şi mai tare. Aşa cum am mai declarat şi cu alte ocazii, avem datoria de a sparge cercul vicios în care este prins un tânăr: primul loc de muncă, prima casă, primul copil.

Aş vrea doar să menţionez cu titlu de exemplu "Garanţia pentru tineri", care reprezintă o parte importantă în programul de guvernare al Cabinetului Ponta. Prin implementarea acestui program, 641 de mii de tineri beneficiază în 2014 şi 2015 de anumite măsuri menite să asigure fiecărei persoane tinere un loc de muncă după ieşirea din sistemul de învăţământ, continuarea studiilor la locul de muncă sau intrarea pe piaţa muncii.

Pentru anii 2014 şi 2015, Guvernul condus de Ponta şi-a asumat ca toţi tinerii care au între 16 ani şi 25 de ani şi care îşi pierd locul de muncă sau care nu găsesc un loc de muncă după terminarea studiilor să primească o ofertă de angajare de bună calitate, de continuare a educaţiei, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu. Zeci de mii de tineri au fost şi vor continua să fie consiliaţi şi orientaţi profesional în anul 2014 sau vor obţine recunoaşterea competenţelor profesionale obţinute în sistemul informal şi nonformal. De asemenea, Guvernul oferă suport şi subvenţii pentru tinerii cu risc de marginalizare socială sau pentru tinerii fermieri.

Aceste eforturi reprezintă nu doar măsuri de echitate socială, dar şi o investiţie în tineri şi în viitorul acestei ţări pe care fosta guvernare sub patronajul lui Băsescu a ignorat-o prin măsuri de austeritate pentru români, tăieri de pensii şi salarii şi printr-un model conflictual din punct de vedere social şi auster din punct de vedere economic.

Modelul promovat de Guvernul Ponta susţine economia şi locurile de muncă prin reducerea taxelor, prin stimularea mediului de afaceri şi prin direcţionarea creşterii economice către populaţie. Am reparat abuzurile regimului Băsescu - Boc, am repornit economia şi am reîntregit pensii şi salarii, exemple recente fiind reducerea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale, amnistia fiscală pentru mămici şi pensionari sau dreptul de a cumula pensia cu salariul, votată de PSD şi de aliaţii săi ca o măsură de reparaţie şi de dreptate socială, printre iniţiatori numărându-mă şi eu.

Şi pentru că am auzit tot felul de discuţii legate de această lege de a cumula pensia cu salariul, aş vrea să precizez următoarele, pentru că au fost tot felul de comentarii: că prin această lege noi luăm de fapt dreptul tinerilor de a avea un loc de muncă. Demagogic, ipocrit şi fals un asemenea comentariu, care vine cu rea-credinţă, din partea unor oameni care nici măcar nu s-au deranjat să citească această lege, care nu reprezintă altceva decât o măsură de reparaţie şi dreptate socială, pentru că eu consider, alături de colegii mei, ca după zeci de ani grei de muncă tăiaţi în mod nedrept de regimul Băsescu-Boc, românii să poată să cumuleze şi să-şi completeze veniturile prin cumulul pensiei cu salariul.

Adevărul este că măsurile sociale, economice, dar şi politice ale Guvernului condus de Victor Ponta au vizat toţi românii, redând speranţa milioanelor de oameni, încrezători într-un proiect de ţară care să unească românii şi să elimine dictatura nonvalorilor din societatea românească. Şi acest mod de a face politică, care văd că este acum continuat de Iohannis şi ai lui, de a învrăjbi diverse categorii sociale, de a insulta diverse categorii sociale, sunt convinsă că românii nu numai că-l vor taxa la votul din noiembrie, dar o dată pentru totdeauna vom pune capăt acestui model de a face politică în România.

Dezvoltarea societăţii este bazată pe investiţiile pe care le facem în tineri, tocmai de aceea avem nevoie de astfel de proiecte prin care economia noastră să susţină viitorul familiei tinere în România. Statul, în opinia mea, trebuie să dezvolte programe de ajutor şi asistenţă acordată tinerilor pe cel puţin trei domenii vitale pentru dezvoltare: crearea de locuinţe ieftine pentru tineri, educaţie performantă cu standarde raliate la cerinţele pieţei muncii şi, foarte important, stimularea creării de locuri de muncă care să ofere tinerilor nu numai siguranţa zilei de mâine, dar şi şansa de a se împlini profesional în România.

Foarte mulţi tineri din România au hotărât să-şi îndrepte atenţia către alte ţări pentru a-şi construi un viitor acolo. Asistăm de câţiva ani de zile, mult prea mulţi ani de zile, la un exod de materie cenuşie, un exod al creierelor din România, iar acest lucru trebuie să se schimbe. Nu pot să nu mă gândesc că, de exemplu, judeţul Vaslui, pe care-l reprezint în Parlamentul României, este în continuare perceput ca un loc neatractiv pentru tineri. Tinerii din Vaslui aleg fie drumul străinătăţii, fie drumul capitalei sau al altor oraşe, iar această frumoasă parte a Moldovei rămâne fără o resursă importantă de dezvoltare.

Eu voi susţine în continuare investiţia statului în celula societăţii prin programe coerente, fără interes electoral, implementate de factorii de decizie din România, oricare ar fi aceştia, dar şi prin fonduri europene pentru construcţii de locuinţe, fonduri europene pentru reforma sistemului educaţional şi fonduri europene care să creeze locuri de muncă bine plătite. Familia tânără trebuie sprijinită pentru că situaţia judeţului Vaslui nu este singulară în România. Toate aceste măsuri pot asigura restabilirea unui echilibru social normal în care tinerii şi familia tânără redevin cea mai importantă piesă pentru viitorul României. Nu ne mai putem permite să aşteptăm la nesfârşit ca lucrurile să se rezolve de la sine.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În calitatea noastră de aleşi şi de reprezentanţi ai românilor în Parlament, avem o responsabilitate deosebită pentru viitorul acestui neam, astfel încât tinerilor să li se ofere o şansă, iar familia tânără, celula de bază a societăţii româneşti, să fie ajutată. De aceea consider că de viitorul tinerilor din România depinde viitorul nostru şi orice măsură care vine în ajutorul integrării sociale a tinerilor, orice măsură care ajută tinerii să-şi găsească stabilitatea care să le permită să se dezvolte atât profesional, cât şi personal aici, acasă, este numai în beneficiul României.

Trebuie să descătuşăm talentul tinerilor români şi să le oferim, aici, în România, oportunităţile care să-i ajute să se împlinească şi personal, şi profesional şi ca un prim pas în eliminarea dictaturii nonvalorilor care sufocă societatea românească de mult prea mulţi ani.

Fac apel la dumneavoastră, stimate colege şi stimaţi colegi, indiferent din ce familie politică faceţi parte, ca atunci când vine vorba de tineri, de familia tânără, să lăsaţi lupta politică deoparte şi să sprijiniţi politicile şi măsurile de ajutor pentru tineri, pentru familia tânără.

Vă mulţumesc şi vă rog să consemnaţi pentru stenogramă şi depunerea în scris a unei alte declaraţii politice, intitulată "Partidele extremiste şi curentul eurosceptic".

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr. 5, Vaslui.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, distinsă colegă.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că durata unei declaraţii politice este de maximum trei minute.

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Dragoş Zisopol, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Gudu:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Instituţia Avocatului Poporului, autoritate publică autonomă şi independentă în România anului 2014?"

Instituţia Avocatului Poporului şi regimul ordonanţelor de urgenţă ar trebui deopotrivă supuse unor ample revizuiri, având în vedere faptul că Guvernul Ponta abuzează în mod sistematic de această prerogativă. Este nefiresc şi nedemocratic faptul că instituţia creată ca instrument pentru protecţia drepturilor cetăţenilor a ajuns să fie un pivot al puterii politice. În loc să-l protejeze pe cetăţeanul de rând, victimă a tuturor abuzurilor mari sau mici, Avocatul Poporului a devenit instrument de guvernare al PSD şi al aliaţilor săi.

Avocatul poporului, prin statutul său, ar trebui să fie independent politic. Dacă judecătorul este inamovibil şi nu poate fi destituit decât în condiţii excepţionale, avocatul poporului poate fi înlocuit cu uşurinţă de majoritatea politică a momentului, cu toate că Comisia Europeană a emis recomandarea ca avocatul poporului să fie numit consensual de toate grupurile politice. Prin decizia sa, Curtea Constituţională a certificat în vara lui 2012 că nu există nicio barieră legală în calea demiterii.

Într-o ţară democratică, membră a Uniunii Europene, avocatul poporului ar trebui să nu mai fie numit de către Parlament, ci să fie ales de întregul popor, ceea ce i-ar oferi nu doar o mare şi necesară independenţă faţă de grupurile politice, dar i-ar conferi şi tăria de a-şi respecta statutul şi prerogativele instituţionale. Independenţa, aşa cum prea bine am văzut în cazul actualului avocat al poporului, domnul Victor Ciorbea, nu are nimic de-a face cu discernământul şi înţelepciunea politică.

Conform Constituţiei României, ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nu pot fi atacate la Curtea Constituţională decât de Avocatul Poporului. Victor Ciorbea a ignorat în mod sistematic solicitările partidelor de opoziţie, ca să nu mai vorbim de faptul că, până în prezent, actualul avocat al poporului nu s-a sesizat din oficiu în niciunul din cazurile prezentate de mass-media sau societatea civilă.

Unul din rolurile instituţiei Avocatului Poporului este, cel puţin din punct de vedere teoretic, acela de a reclama ordonanţele emise de Guvern al căror conţinut a fost contestat de partidele de opoziţie sau societatea civilă la Curtea Constituţională. Dacă Avocatul Poporului nu sesizează Curtea Constituţională cu privire la aceste acte ale Guvernului, ele trec nestingherite, indiferent de conţinutul lor.

În ultimii ani, emiterea ordonanţelor de urgenţă este un atribut la îndemâna tuturor guvernelor pe care nicio majoritate parlamentară nu l-a contestat. Ordonanţele emise de Guvern ar trebui limitate. Regimul însuşi al ordonanţelor ar trebui să fie supus unei revizuiri radicale, căci oferă Guvernului o putere excesivă, de care nu se poate abţine să nu abuzeze.

Guvernul Ponta deţine recordul ordonanţelor emise într-un singur an. De pildă, ordonanţa alegerilor conţine o serie întreagă de prevederi cel puţin discutabile. Ele nu sunt neapărat contrare Constituţiei, dar lărgesc în mod suspect spaţiul de nedeterminare care îngăduie frauda electorală.

Un alt exemplu este ordonanţa privitoare la educaţie, care oferă universităţilor private falimentare o nouă clientelă care, prin efectele produse, discreditează învăţământul universitar.

Toate acestea au fost strecurate în textul ordonanţei, invocându-se urgenţa în mod nelegitim. Până se găseşte o cale de a limita practica ordonanţelor, instituţia Avocatului Poporului rămâne doar din punct de vedere teoretic singurul recurs împotriva abuzului guvernamental.

Din păcate, pentru democraţia românească, atunci când abuzul este evident, Avocatul Poporului ar trebui să iasă din rezerva sa, să-şi intre în competenţe, să-şi intre în atribuţii şi să-şi exercite rolul de instituţie democratică, garantată de statutul său prin Legea nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea sa, republicată.

Reamintesc domnului Victor Ciorbea şi Guvernului Ponta conţinutul art.1 din Legea nr.35/1997, în care se arată: "Instituţia Avocatului Poporului este autoritate publică, autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică, în condiţiile legii. În exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităţilor publice. Avocatul Poporului nu poate fi supus niciunui mandat imperativ sau reprezentativ. Nimeni nu-l poate obliga pe Avocatul Poporului să se supună instrucţiunilor sau dispoziţiilor sale".

Domnule Victor Ciorbea, Avocatul Poporului este o instituţie aflată în slujba cetăţenilor, nu în slujba partidelor politice, a baronilor locali sau a clientelei de partid.

Vă mulţumesc.

Vasile Gudu, deputat PDL de Tulcea.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul coleg Dragoş Zisopol, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Se pregăteşte domnul deputat Florin Urcan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Premieră mondială în Camera Deputaţilor din Parlamentul României - prima olimpiadă internaţională de limbă neogreacă, Bucureşti, 10-14 septembrie 2014".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În anul 1959, Societatea de Ştiinţe Matematice din România, condusă de domnul academician Nicolae Victor Teodorescu, a organizat prima olimpiadă internaţională din lume.

Considerând interconectarea armonioasă o şansă a generaţiei actuale de a se dezvolta durabil şi deopotrivă interesul elevilor faţă de limba neogreacă, la propunerea conducerii Uniunii Elene din România, în colaborare cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei Naţionale, am organizat, în premieră, la Bucureşti, în perioada 10-14 septembrie 2014, Olimpiada internaţională de limba neogreacă, la care au participat elevi şi cadre didactice din Grecia, Bulgaria, Republica Moldova, Ungaria şi România.

Olimpiada de limba neogreacă, iniţiată si organizată de conducerea Uniunii Elene din România (UER) din 2002, se încadrează, începând din anul şcolar 2009-2010, în seria olimpiadelor şi concursurilor naţionale şcolare finanţate şi cuprinse în calendarul Ministerului Educaţiei Naţionale.

Ca urmare a demersurilor conducerii Uniunii Elene din România, începând din anul 2012, prin intermediul Ordinului ministrului nr. 3035 din 10 ianuarie 2012, ministrul educaţiei naţionale din România consemnează Olimpiada de limba neogreacă ca fiind "o competiţie naţională de excelenţă la care pot participa elevi din toate judeţele României, din învăţământul de stat, particular şi confesional, care studiază limba neogreacă".

Astfel, cele două instituţii au identificat şi valorizat elevii cu un înalt nivel de competenţă în domeniul limbii, culturii şi civilizaţiei elene, promovând în acest domeniu excelenţa.

Pe lângă toate acestea, evenimentul la care fac referire a înregistrat câteva premiere mondiale: 1. prima olimpiadă internaţională de limba neogreacă; 2. la propunerea mea, Olimpiada Internaţională de limba neogreacă a fost organizată sub înaltul patronaj al Parlamentului României - Camera Deputaţilor, şi al Parlamentului Republicii Elene; 3. festivitatea de deschidere s-a desfăşurat în incinta Parlamentului României; 4. examenul susţinut de elevi şi festivitatea de premiere a acestora s-au desfăşurat în sala de şedinţe a Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Daca viziunea conducerii Uniunii Elene din România nu ar fi fost dublată de foarte multă muncă şi de contribuţia esenţială a celor mai buni dintre cei buni, elevi, profesori şi părinţi, totul ar fi rămas la stadiul de vis.

Şi pentru că astăzi vorbim despre o realitate, în calitatea pe care o deţin de preşedinte şi deputat al Uniunii Elene din România, doresc să le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la reuşita acestui eveniment:

• delegaţiilor participante din Grecia, Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova şi România;
• domnului Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor din Parlamentul României;
• domnului Evanghelos Meimarakis, preşedintele Parlamentului Republicii Elene;
• domnului Niculae Mircovici, secretar al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României;
• domnului Ioannis Kefalogiannis, deputat de Rethimo, secretar general al Preşedinţiei Parlamentului Elen;
• domnului profesor Angel Tîlvar, preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor;
• domnilor deputaţi, membri ai Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor;
• domnului prof.univ.dr. Remus Pricopie, ministrul educaţiei naţionale;
• domnului András Király, ministru secretar de stat în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale;
• doamnei profesor Liliana Preoteasa, ministru subsecretar de stat în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale;
• doamnei Irina Cajal, ministru subsecretar de stat în cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional;
• cu tot sufletul, doamnei conf.univ.dr. Mina Maria Rusu, inspector general în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale;
• domnului prof. Constantin Trăistaru, inspector general în cadrul Inspectoratului General Bucureşti;
• domnului prof. Petre Nachilă, Inspector General în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Prahova;
• domnului ambasador, Excelenţa Sa Grigorios Vasiloconstandakis, ambasadorul Republicii Elene în România;
• domnului Nikolaos Karalekas, consulul Republicii Elene la Bucureşti;
• doamnei Maria Xristou, consulul Republicii Cipru la Bucureşti;
• domnului Martin Ladislau Salamon, consulul general al României la Salonic; şi, nu în ultimul rând, membrilor Uniunii Elene din România.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Permiteţi-mi ca, în încheierea alocuţiunii, să felicit elevii care au participat la prima ediţie a Olimpiadei internaţionale de limba neogreacă, Bucureşti, 2014.

Suntem cu toţii învingători, împreună am scris istorie!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe distinsul nostru coleg Urcan Florin, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Nistor Marioara, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ionaş-Florin Urcan:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Vin în faţa dumneavoastră astăzi cu o declaraţie politică numită "Migraţia aleşilor locali - înfiinţarea cooperativei PSD-iste cu banii noştri, ai românilor".

Doresc pe această cale să condamn public, de la tribuna Parlamentului României, şi să cer stoparea de îndată a practicilor de o profundă gravitate privind mita electorală pe care Guvernul condus de Victor-Viorel Ponta, prin intermediul vicepremierului Dragnea, o săvârşesc asupra aleşilor locali, în special asupra preşedinţilor de consilii judeţene, primarilor şi viceprimarilor care aparţin altor formaţiuni politice decât PSD.

Nu pot să afirm decât că banii tuturor românilor, contribuabili activi şi de bună-credinţă la vistieria ţării, sunt folosiţi în mod ilegal de către cuplul Ponta-Dragnea tocmai pentru a şantaja şi cumpăra credinţa veşnică pentru PSD a aleşilor locali care, sub pretextul interesului comunitar şi al bunului mers al localităţilor de unde provin, calcă strâmb, trădându-şi cetăţenii care le-au oferit încredere, trădându-şi colegii, dar şi propria conştiinţă.

Celebra ordonanţă de mare urgenţă guvernamentală prin care aceste maşinaţiuni cu iz penal sunt permise, a fost adoptată printr-un puternic abuz la principiile statului de drept, a subsidiarităţii administraţiei publice locale a statutului aleşilor locali, a normelor civice şi etice care trebuie, de altfel, să primeze într-un stat democratic.

Victor Ponta şi Liviu Dragnea au dat atacul, a nu ştiu câta oară, la temelia statului român, aruncând România la coşul de gunoi al Europei. Ce încredere mai pot să aibă partenerii noştri occidentali în sistemul politic şi instituţional din România când, prin promovarea acestor practici abuzive de preluare a aleşilor locali, se urmăreşte de fapt crearea un nou partid-stat?

Atât Ambasada Statelor Unite ale Americii în România, reprezentanţi politici de seamă ai Europei unite, organizaţii civice europene şi mare parte din presa internaţională au transmis un mesaj dur şi negativ asupra promovării acestor practici de către Guvernul român.

Victor-Viorel Ponta şi Liviu Dragnea au urechile acoperite la toate aceste semnale de alarmă, simfonia puterii absolute, necondiţionată şi nederanjată, fiind singura reprezentaţie la care participă şi pe care o încurajează cu sârg.

Am observat în mod evident şi clar reflexele dictatoriale pe care mai-marii conducători ai ţării noastre le au, prin intermediul macabrului spectacol de pe arena naţională, prilejuit de lansarea candidaturii conducătorului iubit, unicul fiu al poporului, la preşedinţia ţării.

Mafia PSD-istă lucrează pe la spate folosindu-se de banii tuturor românilor. Cumpărarea aleşilor locali cu bani guvernamentali a aruncat întreaga administraţie locală din România în aer.

Din nefericire, şi cei care comit aceste gesturi extreme, sub pretextul binelui comunitar, se fac la fel de vinovaţi de eşecul democraţiei în România, torpilându-şi orice ultimă fărâmă de bună conştiinţă şi caracter integru. Prin nevolnicia lor, făptuitorii acestui incomensurabil abuz creează puternice şi defavorabile discriminări asupra celorlalte comunităţi şi a reprezentanţilor lor oneşti şi corecţi, care astfel nu pot beneficia de mita electorală oferită de Guvern în schimbul completării adeziunii de culoare roşie.

Paranghelia politică oferită de formaţiunea Ponta-Dragnea este doar începutul unei mari minciuni, a povestioarei cu undiţa şi zăhărelul, în mrejele căreia au picat sau vor pica toţi credulii cu puţină experienţă în vastele şi încurcatele hăţişuri ale administraţiei publice locale. Metoda este simplă: astăzi primeşti nişte gologani pătaţi, iar mâine, dacă lucrurile ies bine pentru unii, se promit finanţări majore, dar care în mod cert se găsesc bine închise în dulapul din casa lui sfântu-aşteaptă! Ei se văd în braţe cu puterea, iar fraierii cu promisiunile.

Din nefericire, ţărişoara noastră nu are vistieria atât de plină cum şi-o pot închipui unii. Grijile pentru plata pensiilor şi salariilor din sectorul bugetar vor fi mult mai mari decât finanţarea "marilor proiecte" pentru care aleşii au ales trădarea. Aceştia nu au înţeles încă faptul că în România ne confruntăm cu recesiune economică, şi nu cu excedente bugetare numai bune de împărţit la copoii trădători din teritoriu.

Un exemplu concret şi extrem de recent este cel al primarului oraşului Luduş, judeţul Mureş, colegiul din care provin, care a lăsat Partidul Naţional Liberal pentru PSD, în schimbul celor 1 leu şi 9 bani oferiţi acum de Dragnea, împănaţi cu promisiuni măreţe pentru finanţarea de proiecte importante pentru comunitate. Brusc şi dintr-o dată, după mai bine de doi ani de solicitări pentru finanţarea de proiecte, Luduşul a intrat urgent pe harta unui ministru pontaş care cumpără primari şi voturi.

Vorbesc în deplină cunoştinţă de cauză, ca fost primar al unei localităţi în care m-am luptat ca lucrurile bune şi importante să se realizeze în mod accelerat, în care am învestit timp nesfârşit şi suflet tocmai pentru a-i crea un drum bun pe care s-o apuce, dar de multe ori barierele amplasate independent de voinţa şi dorinţele noastre şi-au făcut loc, întrerupându-ne entuziasmul. A crede că cineva, mai ales dacă se cheamă Ponta sau Dragnea, care au demonstrat până acum tot ce era de demonstrat, pot să înfăptuiască minuni, eu zic că se înşală amarnic. O spun cu tărie, ei nu sunt buni la minuni, sunt buni la vrăji, pentru că asta fac cu românii de aproape trei ani de zile!

Mai mult, în tot acest context, sunt sigur însă că justiţia îşi va arăta şi demonstra menirea de putere în stat, anulând aplicabilitatea unei act normativ aberant şi abuziv. A crede că poţi să suspenzi temporar, prin ordonanţă de urgenţă dată de nişte repetenţi, producerea efectelor unei legi, înseamnă că mersul pe jos şi apa caldă chiar s-au inventat în România!

Cu certitudine şi siguranţă, cei care produc astăzi aceste puternice derapaje îşi vor pierde pe deplin mandatele de aleşi, pătându-şi pe veci conştiinţa. Dar nimeni nu spune că nu merită asta, nimeni nu o să-i regrete, nimeni nu o să-şi mai aducă aminte de ei, cel puţin cu cinste, cu cinstea pe care nu o au acum şi nu o vor mai avea niciodată!

Deputat Florin Urcan, Mureş.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, mulţumim frumos.

O invit la microfon pe doamna colegă Nistor Marioara, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Se pregăteşte domnul Gheorghe Firczak, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Marioara Nistor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică este vorba despre "Ordonanţa de urgenţă nr.55/2014, un document cu valoare de normalitate pentru politica zilelor noastre".

Respingerea de către Camera Deputaţilor a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 646 din 2 septembrie 2014, nu schimbă cu nimic efectele acestui act normativ. Documentul în cauză a fost absolut necesar în actualul context politic, mai ales în urma înfiinţării Alianţei dintre PDL şi PNL.

În fapt, coalizarea partidelor menţionate a condus la schimbarea fundamentală a raporturilor de forţe politice din marea majoritate a consiliilor locale şi judeţene din ţară.

Guvernul a reacţionat corect în acest sens, mai ales după ce PNL şi PDL au demarat o adevărată prigoană asupra aleşilor locali, ameninţându-i cu excluderea şi, implicit, pierderea mandatelor, în cazul în care nu acceptă crearea unor noi majorităţi sau dacă votează proiectele de hotărâri iniţiate de primarii din zona puterii.

Astfel de evenimente s-au petrecut în foarte multe localităţi din ţară, inclusiv în Brăila. Punctual, nu văd ce vină aş avea eu personal dacă aleşii locali ai PP-DD şi-au exprimat dorinţa liber consimţită de a mă urma în UNPR. Pur şi simplu aşa au simţit oamenii să facă, cine să fie tras la răspundere pentru o decizie unilaterală? Tocmai de aceea, susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2014 nu constituie o legiferare a hulitului fenomen al migraţiei politice, ci, din contră, revenirea la o stare de normalitate pe scena noastră politică. Să ne reamintim că alegerile locale din vara anului 2012 au configurat componenţa consiliilor locale şi judeţene în urma unor voturi acordate alianţei USL, de exemplu. Între timp, USL a dispărut şi au apărut, în schimb, ACL şi PLR, în timp ce partidele politice mai mici şi-au redimensionat politica de alianţe.

În aceste condiţii, nu se poate vorbi de O.U.G. nr.55/2014 ca fiind un act imoral şi generator de voturi spre candidatul PSD-UNPR-PC la alegerile prezidenţiale. Dimpotrivă, documentul este, în opinia mea şi a altor oameni cu gândire logică, un act de normalitate, deoarece dă posibilitatea aleşilor locali, primari, preşedinţi de consilii judeţene, consilieri, să opteze pentru ce formaţiune politică doresc. Oricum, mulţi dintre primari au recunoscut direct că, deşi au fost aleşi pe lista unei anumite formaţiuni, în răstimpul trecut de la alegerile locale şi-au schimbat radical viziunea şi orientarea, deci erau doar formal înscrişi într-un partid, dar de facto lucrau pentru un altul. Atunci care este elementul de noutate sau de imoralitate? Absolut niciunul.

Mai mult, primarii care doresc să beneficieze de posibilitatea de a alege un alt partid, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.55/2014, nu sunt obligaţi să-şi părăsească formaţiunea iniţială. Este o opţiune personală, derivată din contextul local unde activează fiecare, de doleanţele comunităţii care i-a ales şi de o serie de alţi factori particulari, complet diferiţi de practica politică de la centru. Aceşti aleşi, repet, nu sunt obligaţi să plece niciunde. Ei pot sta liniştiţi în partidele lor actuale, nu li se întâmplă absolut nimic rău. De altfel, până acum au fost o serie de primari şi aleşi locali care au trecut la PNL, de pildă, sau au devenit independenţi, nu toată lumea a trecut în barca puterii, aşa cum eronat s-a lăsat să se înţeleagă.

Consider că este important pentru fiecare ales local şi judeţean să îşi aducă un aport substanţial la dezvoltarea comunităţilor locale. Fie că este primar, consilier local sau, cu atât mai mult, preşedinte de consiliu judeţean, aceşti oameni au datoria de onoare faţă de oamenii pe care-i păstoresc şi faţă de funcţiile deţinute să contribuie activ şi implicat la dezvoltarea localităţilor şi la deblocarea activităţii administraţiilor publice locale.

În concluzie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.55/2014 nu este deloc anticonstituţională sau ilegală, întrucât nu limitează în niciun fel libertatea şi posibilitatea de opţiune a unui primar sau ales local în acţiunea personală de a alege formaţiunea politică pe care să o reprezinte de acum încolo.

Deputat UNPR, Marioara Nistor.

Domnul Ioan Oltean:

Doamnă deputat, fac şi eu corectura necesară. Deci, doamna deputat Nistor, deputat UNPR, şi nu PSD, cum v-am prezentat. Îmi cer scuze.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Gheorghe Firczak, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, şi se pregăteşte domnul deputat Laza Liviu Matiuţa, căruia îi cer scuze. Este de dimineaţă aici, dar, nu ştiu, am avut sentimentul că ai depus-o în scris şi am reţinut acest lucru. Îţi cer scuze, Liviu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Firczak:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se intitulează "Reuniunea extraordinară a Consiliului Mondial al Rutenilor".

În perioada 19-21 septembrie 2014, la Petrovci-Croaţia, a avut loc reuniunea extraordinară a Consiliului Mondial al Rutenilor pentru a analiza situaţia creată în Podkarpatska Rus - Ucraina. Mikola Bobinec, reprezentantul organizaţiilor rutene din Podkarpatska Rus a expus punctul de vedere al acestora. Există voci care nu au nicio cădere să vorbească în numele rutenilor din această zonă. Cu toate acestea, ei cer răspicat fie autonomia, fie independenţa acestei regiuni a Ucrainei.

Discuţiile au determinat punctul de vedere al Consiliului Mondial al Rutenilor. O primă idee este aceea că viitorul rutenilor trebuie concretizat în cadrul Uniunii Europene. Cvasitotalitatea etniei noastre, cu excepţia celor din Ucraina, trăiesc în ţări membre ale Uniunii Europene. Consiliul Mondial al Rutenilor salută începerea negocierilor UE - Ucraina şi aşteaptă concretizarea lor prin aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, fără afectarea integrităţii sale teritoriale. S-a precizat foarte clar că statutul rutenilor din Ucraina, pentru afirmarea identităţii etnice prin tradiţii, limbă şi cultură, nu trebuie să fie diferit de al rutenilor din România, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Croaţia şi Serbia.

Uniunea Culturală a Rutenilor din România, prin reprezentantul său, a propus acest punct de vedere Consiliului Mondial al Rutenilor, care, în urma discuţiilor, a fost concretizat ca poziţie oficială a forului nostru mondial.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Liviu Laza-Matiuţa, cu scuzele de rigoare, încă o dată, Liviu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Şi se pregăteşte distinsa noastră colegă, Cristina Nichita, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Distinse coleg, ai cuvântul.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Nepăsare şi haos în ţară".

Haosul din învăţământ continuă.

După ce elevii au început anul şcolar fără manuale, bobocii din clasa zero, dar mai ales părinţii lor au rămas cu gura căscată când au văzut ce materii vor studia, şi anume M.E.M.; C.L.R.; D.P. şi alte denumiri schimbate peste noapte de Ministerul Educaţiei şi înlocuirea cu nişte iniţiale fără sens.

Copiii nu au manuale, în schimb au microbuze cumpărate din bani publici pe care viceprim-ministrul Liviu Dragea le prezintă prin judeţe, de parcă ar fi cumpărate de partidul de guvernământ, din banii de campanie.

Angajaţii de la Institutul "Cantacuzino" au intrat în grevă pentru neplata salariilor; angajaţii TAROM nu se prezintă la lucru, ca formă de protest pentru salariile pe care le primesc.

În colegiul pe care îl reprezint în Parlament, în localitatea Băiţa-Plai, în data de 18 septembrie 2014, 110 mineri se aflau blocaţi în subteran, ca acţiune de protest faţă de dispoziţia dată de domnul secretar de stat Maricel Popa, de la Ministerul Economiei, de a închide această mină de zăcăminte polimetalice de cupru, plumb, bismut şi molibden, urmând ca mina să fie inundată, ceea ce ar produce un dezastru ecologic în zonă, pe lângă faptul că dispar locuri de muncă.

Mă întreb unde sunt locurile de muncă promise de PSD în campania electorală din 2012, cel puţin un milion de locuri de muncă.

Am enumerat doar câteva acţiuni întreprinse de actualul Guvern în ultima perioadă, acţiuni prin care dispar locuri de muncă, oamenii intră în grevă pentru neplata salariilor, copiii nu au manuale după care să înveţe, iar Guvernul se laudă cu creşterea economică, care se regăseşte în buzunarele baronilor locali ai PSD: Duicu, Mazăre, Constantinescu, Cosma, Bunea-Stancu şi mulţi alţii, cu toţii cercetaţi penal.

Aceasta este adevărata faţă a guvernării Ponta. Este cazul să ne trezim cu toţii la realitate şi în luna noiembrie să-l sancţionăm la vot pe actualul prim-ministru.

Deputat PDL Bihor, Laza-Matiuţa Liviu.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

O invit acum la microfon pe distinsa noastră colegă, Nichita Cristina, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Vă rog, stimată colegă.

Doamna Cristina Nichita:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, dragi colegi

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Cei care îşi uită istoria sunt condamnaţi să o repete".

Doamnelor şi domnilor colegi,

Lansarea candidaturii lui Victor Ponta la prezidenţiale a declanşat două tipuri de reacţie: invidia şi entuziasmul. Despre invidie nu voi vorbi, deoarece nu irosesc timpul la tribuna Parlamentului cu psihanalizarea adversarilor politici.

Ar fi multe, însă, de spus despre entuziasm. Atât membrii de partid, cât şi simpatizanţii PSD au decodificat corect momentul de pe Arena Naţională: o manifestare modernă, tinerească, de tip occidental, de unde s-a transmis tuturor românilor un mesaj extrem important. Mesajul este simplu: trebuie să ştergem din viaţa noastră toate racilele ultimilor 10 ani, toate metehnele acestei perioade pe care o ştim deja apusă. Fără ură, fără minciuni şi false ţinte stabilite din Dealul Cotrocenilor.

Acesta este sensul unirii, pe care Victor Ponta o proclamă. Să fim uniţi, să nu ne mai lăsăm târâţi în conflicte generate de delirul vreunui personaj tarat. Să fim uniţi înseamnă să ne promovăm valorile şi personalităţile demne de a ne reprezenta. Să fim uniţi înseamnă să ne stabilim ţintele reale, să punem la punct strategiile şi tacticile pentru a atinge acele ţinte. Să fim uniţi înseamnă să nu mai răspundem niciodată petardelor politice şi să ne dăm seama că interesul naţional este unul singur şi nu coincide cu interesul mărunt şi conjunctural al cine ştie cărui individ deviant. Să fim uniţi mai înseamnă şi să ne ocupăm cu demnitate locul corect în concertul european şi global.

Nu suntem o ţară de mâna a doua, aşa cum ne-a etichetat încă actualul preşedinte. Nu suntem nici un neam de mâna a doua, iar istoria noastră plină de convulsii demonstrează că am fost întotdeauna victorioşi asupra vicisitudinilor din vremurile grele.

Avem acum prilejul să ne demonstrăm puterea, inteligenţa şi calităţile. O putem face numai dacă suntem uniţi şi mândri.

Schimbarea din decembrie înseamnă sfârşitul unei epoci pe care nu ar trebui să o uităm niciodată, pentru că, aşa cum spune un mare gânditor, cei care îşi uită istoria sunt condamnaţi să o repete.

Vă mulţumesc.

Cristina Nichita, deputat PSD, Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, distinsă colegă.

Dacă mai e cineva în sală care...

Poftim. Iartă-mă că nu ţi-am reţinut numele. Te rog să pofteşti şi să te prezinţi. Iartă-mă.

Te rog, altă dată să vii la preşedintele de şedinţă şi să spui acest lucru. Te rog.

Da. Îl invit acum pe domnul deputat Daniel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Te rog, domnule deputat.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În contextul actualului referendum scoţian, încă o dată am văzut dovada faptului că naţiunea încă reprezintă forma de agregare colectivă valabilă şi justă la nivel european, într-un context centrat tot mai mult pe valorizarea identităţilor regionale.

Statul naţional, axat şi concentrat pe componenta civică, fixată pe structura unei asumări legitime a unor valori comune identitare, ce ţin de cultură, tradiţie, moştenire comună şi conştiinţă liberă, concentrată pe istoria liberă a respectivelor naţiuni, reprezintă încă valoarea centrală a identităţii europene.

De aceea, consider că inviolabilitatea ideii de naţiune şi a democraţiei sunt valorile fundamentale ale naţiunii române în acest moment.

Federalizarea Europei reprezintă, în viziunea mea, o întoarcere la fărâmiţarea medievală şi o reîntoarcere la un context deja depăşit de această cultură a Europei, concentrată pe democraţie.

Astăzi, noi ne găsim în faţa unei Europe concentrate, care trebuie să regăsească o nouă identitate naţională şi o identitate a protejării drepturilor şi libertăţilor individuale democratice, axate pe combaterea naţionalismului sectar şi a gândirii retrograde, care dau naştere unei lipse de libertăţi identitare.

De asemenea, consider că Europa are nevoie, mai mult ca niciodată, de mai multă cooperare pe baze egale şi de o responsabilizare civică şi morală a cetăţenilor săi în direcţia concentrării ideii naţionale pe noul statut al fiecărei ţări libere europene.

România este o ţară, un stat naţional compus pe asumarea valorilor naţional identitare tradiţionale româneşti, pe baza unei noi identităţi civice.

De aceea, consider că orice punere în discuţie a caracterului naţional suveran şi unitar al statutul român reprezintă un gest amoral şi o dovadă de gravă lipsă de loialitate faţă de România.

Identitatea, cultura, istoria şi tradiţia unei naţiuni nu pot fi tranzacţionate şi nu pot face loc de obiect de relativizare sub niciun aspect şi nicio discuţie.

Consider că avem nevoie mai mult decât oricând astăzi de o Europă a naţiunilor, de o Europă a libertăţilor, de o Europă a drepturilor şi mai puţin de o Europă federală, de o Europă care tinde să dea naştere din nou unor pulsiuni sectare, unor pulsiuni naţionaliste, care nu fac decât să arunce cu bătrânul continent într-o dispută comună premodernităţii.

De aceea, noi, astăzi, trebuie să nu uităm că suntem tributari unui concept naţional mai vechi de mai bine de 250 de ani. Un concept naţional axat pe toleranţă, axat pe credinţă, axat pe respectul faţă de noi şi faţă de toţi ceilalţi.

Consider că este dreptul nostru să regândim această Românie în contextul secolului XXI ca o Românie naţională, ca o Românie care să ţină cont de drepturile şi libertăţile tuturor celorlalţi, care să ţină cont de câştigurile modernităţii, dar care, totodată, să nu uite niciodată de valorile patriotismului. Adevăratul patriotism, axat pe sacrificiu, pe ataşament, pe implicare civică, pe solidaritate şi pe demnitate.

Ca atare, cred într-o Europă care să meargă în direcţia unui plus de coeziune naţională şi unui plus de cooperare instituţională şi o cooperare internaţională care să nu uite niciodată de propriile sale fundamente şi de valorile sale care provin, în principiu, de la civilizaţia şi etica iudeo-creştină, de la instituţionalismul roman şi, nu în ultimul rând, de la moştenirea culturii reflexive a Greciei antice.

Domnul Ioan Oltean:

O să vă rog să vă apropiaţi de sfârşitul declaraţiei.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc.

Cred că este nevoie de o cooperare la nivel european, care să ţină cont în primul rând de un raport de egalitate şi un raport de complementaritate între culturile şi civilizaţiile continentului nostru.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Daţi-mi voie şi mie să îmi susţin propria declaraţie politică a zilei. (Coboară la tribună.)

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Ieşirea din comunism şi intrarea în incompetenţă".

Ieşirea din criza economico-financiară cu care ne-am confruntat nu a fost doar un rezultat al hazardului, o simplă întâmplare, ci rezultatul politicilor economice implementate de Guvernul PDL, al măsurilor luate la acea vreme, cu mult curaj şi gândire strategică, în interesul real al cetăţenilor. Măsurile luate de guvernul PDL au reuşit să treacă ţara prin criză, cu cele mai mici riscuri economice, deşi cu cele mai mari riscuri din punct de vedere politic pentru partid.

Din păcate, Guvernul Ponta nu a continuat să valorifice munca şi să încurajeze competitivitatea unei economii abia salvate din pragul colapsului. Guvernarea socialistă a compromis total capacitatea de redresare economică a ţării şi ne aflăm la un pas de iremediabil.

Schimbarea politicilor guvernamentale, de o manieră atât de drastică, practic la 180 de grade, reprezintă, în primul rând, trădarea mandatului primit de la electorat. Declaraţia ministrului finanţelor Ioana Petrescu, potrivit căreia "nu este treaba Guvernului să creeze locuri de muncă", declaraţie susţinută şi împărtăşită şi de primul-ministru, care a spus că "nu mai suntem în comunism, ci în socialism. Statul nu creează locuri de muncă" .

Pe lângă faptul că actuala guvernare nu a reuşit în toţi aceşti ani de când se află la cârma ţării să creeze un cadru economic stimulativ, care să ducă la apariţia de noi locuri de muncă, se vede că nu a reuşit să înţeleagă că statul poate crea direct locuri de muncă prin investiţiile pe care le-ar putea face în infrastructură, în dezvoltarea companiilor pe care le controlează, dar şi prin suplinirea deficitului de personal din unele zone bugetare. Stimularea angajărilor se poate face şi în sectoarele de stat, nu numai în privat, cum ar fi angajările în domeniul educaţiei, al sănătăţii care au un deficit de personal îngrijorător. Asta ar trebui să ştie domnişoara ministru de finanţe, iar primul-ministru să aleagă între a-şi susţine membrii guvernului, indiferent de cât de aiuritoare, deplasate sau incompetente le sunt opiniile, şi a respecta cetăţenii şi propriul angajament politic. Vreau să îi reamintesc domnului prim-ministru Victor Ponta că şi-a asumat prin programul de guvernare înfiinţarea unui milion de locuri de muncă, astfel încât numărul de angajaţi să devină cel puţin egal cu numărul de pensionari. Concepţia mea despre politică este una extrem de simplă: cred în legitimitatea populară. De aici porneşte totul şi tot aici se întoarce totul. Cred că relaţia pe care orice guvern trebuie să o aibă cu cetăţenii constă în a spune ce vrei să faci ca guvern şi apoi să-ţi respecta promisiunile.

Nu numai că Guvernul Ponta nu a reuşit să creeze un număr substanţial de locuri de muncă, nici în mod direct şi nici prin intermediul politicilor economice derulate, ci chiar a generat şomaj şi disponibilizări. Investiţiile statului s-au tot diminuat până când vor ajunge complet inexistente, iar absenţa investiţiilor duce şi aceasta la lipsa locurilor de muncă. Cât despre milionul de locuri de muncă promise, nici nu poate fi vorba! În afară de un număr exagerat de mare de taxe şi impozite, unele neinspirate, altele nejustificate, iar altele de-a dreptul aberante, guvernul Ponta nu se poate "mândri" cu altceva. Promisiunile electorale sunt doar cuvinte menite să încânte alegătorul la un moment dat al timpului politic. Apoi, vine un alt moment care cere alte promisiuni şi mai mari, şi mai multe. Aşa trăieşte electoral guvernul socialist, blamând pe oricine, pasând orice vină oricui, reclamând grele moşteniri, promiţând mult şi făcând nu doar nimic dar şi mult rău - ca în cazul introducerii unor taxe, cum e taxa pe stâlp sau creşterea accizei la carburanţi sau creşterea taxelor pentru agricultori. Cadrul stimulativ propice pentru crearea de locuri de muncă despre care vorbea ministrul de finanţe doar din atât este constituit: taxe! - multe taxe, aberante, năucitoare, caraghioase, ciudate, inutile!

O dovadă amară a strategiilor guvernamentale ale Partidului Social Democrat este intrarea României în recesiune tehnică, conform unei informări a Oficiului European de statistică Eurostat, după ce primele două trimestre ale acestui an au înregistrat contracţie economică. Economia României a scăzut în trimestrul II cu 1% faţă de trimestrul I şi cu 0,2% în trimestrul I faţă de trimestrul IV din anul 2013, înregistrând astfel cea mai puternică scădere economică din întreaga Uniune Europeană. Scăderea dramatică a investiţiilor publice este una din principalele cauze ale reintrării în recesiune şi, în consecinţă, lipsa investiţiilor a generat şi contractarea pieţei muncii. Dacă economia nu are proiecte în derulare, nu se creează nici locuri de muncă.

Absenţa locurilor de muncă are ca substrat dureros şi pierderea valorii pe care o are munca. Trebuie să înscriem această perspectivă în morala indispensabilă şi în refondarea atât de necesară a capitalismului. Plasarea valorii muncii în centrul economiei noastre este o prioritate absolută. Avem nevoie de o economie, de o societate care să răsplătească munca, dar în momentul de faţă acest lucru este imposibil pentru că "munca", "valoarea", "responsabilitatea", "morala" sunt cuvinte goale pentru un prim-ministru acuzat de plagiat, şi deci care nu are cum să cunoască valoarea muncii.

De asemenea, o bună gestionare a locurilor de muncă presupune şi o bună gestionare a competenţelor profesionale. În ziua de azi, nesiguranţa locului de muncă creşte tot mai mult. De aceea, trebuie să creăm o siguranţă socială şi profesională prin securizarea parcursului profesional şi propunând soluţii imediate şi concrete la situaţiile dificile cu care ne confruntăm. Nimeni nu poate fi sigur că îşi va petrece toată viaţa în acelaşi loc de muncă sau că va face mereu aceeaşi meserie, că nu vor exista unele derapări în parcursul său profesional.

Îl cronometrez cu atenţie, stimate coleg.

Datoria noastră, a politicienilor, este de a oferi fiecărui om siguranţa că îşi poate construi viitorul, că poate să se adapteze şi să dea rezultate profesionale în diverse domenii de activitate. Este nevoie de o reformă a formării profesionale care să garanteze calitatea formării, să responsabilizeze companiile în ceea ce priveşte formarea profesională a salariaţilor proprii, să facă finanţările mai eficiente şi mai transparente. Ştim cu toţii că avem nevoie de o reformă profundă a acestui sistem, mai ales în cazul în care situaţia economică poate reprezenta o ameninţare pentru locurile de muncă ale cetăţenilor. Este vorba de siguranţa socio-profesională a oamenilor. Dacă un cetăţean devine şomer, trebuie să fie sigur de un lucru: că sistemul, adică statul, îi va oferi o formare de calitate, ce îi va permite să îşi găsească un nou loc de muncă. Cam de aici ar trebui să înceapă strategia guvernamentală în ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă, şi nu să fie doar o lozincă folosită în campaniile electorale, o promisiune neonorată niciodată. Ce este mai grav este că nici măcar nu se mai face un minim efort pentru a crea locuri de muncă, pentru că, nu-i aşa, potrivit ministrului de finanţe, cu susţinerea premierului - stimaţi colegi - acest lucru "nu mai este o treabă a Guvernului".

Sloganul sub care domnul Ponta a câştigat alegerile a fost, dacă vă amintiţi, "Reparăm ce s-a stricat, facem un milion de locuri de muncă". Este evident că nu s-a reuşit să se creeze un milion de locuri de muncă, dar mai grav este faptul că incompetenţa în guvernare a dus, în mod evident, la creşterea şomajului, stimaţi şi dragi colegi.

Vă mulţumesc. (Aplauze. Îşi reia locul la prezidiu.)

Stimaţi colegi,

Cer scuze puterii că n-am reuşit să-mi opresc microfonul pentru că am depăşit timpul.

Sper că şi cei care mai conduc şedinţa o să înveţe şi o să ne lasă să ne spunem punctul de vedere atunci când avem ceva de spus.

Stimaţi colegi,

Am epuizat lista de vorbitori.

Am să dau citire acum celor care azi au considerat că pot să depună în scris şi au depus în scris declaraţiile lor politice.

Şi am să începu cu cei ce reprezintă astăzi puterea, cu Partidul Social Democrat, cu distinşii colegi au depus declaraţiile în scris.

Deputaţii: Ioan Stan, Ana Birchall, Cristina Nichita, Sorin Iacoban, Sorin Stragea, Adăscăliţei Constantin, Arsene Ionel, Adam Ioan, Tiuch Cătălin, Intotero Natalia, Popeangă Vasile, Nistor Laurenţiu, Răţoi Neculai, Mocanu Vasile - să trăiască, Itu Cornel, Călin Ion, Găină Mihăiţă, Mitrea Manuela, Daniel Florea, Harbuz Liviu, Smarandache Miron, Melinte Ion, Mazilu Constantin, Nica Ciprian, Bălan Ion, Sava Andrei, Petric Octavian, Iriza Scarlat, Emacu Gheorghe, Vulpescu Ionuţ, Tudorache Dan, Weber Mihai, Tudorie Violeta, Babuş Radu, Ciofu Tamara, Dorel Covaci, Tănase Răzvan- Ionuţ, Gavril Mîrza, Mihăilescu Bogdan, Podaşcă Gabriela, Suciu Vasile, Sorin Grindeanu şi Ioana Dumitru.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal au depus în scris declaraţiile politice următorii colegi, următorii deputaţi: Anton Doboş, Raluca Surdu, Erland Cocei, Gheorghe Dragomir, Marin Almăjanu, Ştefan Băişanu, Mihai Donţu, Mihai Lupu, Daniel Iane, Florin Ciurariu, Ioan Tămâian, Elena Uioreanu, Raluca Ispir, Thuma Hubert, Florica Cherecheş, Alexe Florin, Carmen Hărău, Mugurel Cozmanciuc, Mircea Cazan, Maria Grecea, Radu Zlati, Gigel Ştirbu, Eugen Nicolăescu şi Mircea Dolha.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal au fost depuse declaraţiile în scris de către deputaţii: Sanda-Maria Ardeleanu, Cezar Preda, Roberta Anastase, Valeria Schelean, Cornel Sărmătinean, Claudia Boghicevici, Raluca Turcan, Cătălin Teodorescu, Liviu Laza-Matiuţa, Mircea Lubanovici, Vladu Iulian şi Andreea Paul.

Un minut, doamna deputat.

Domnilor colegi,

Îngăduiţi-mi să vă întreţin până începe şedinţa. Mai avem un pic de timp. Ascultaţi o distinsă şi frumoasă doamnă.

Vă rog, doamna deputat, daţi citire declaraţiei.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Scurt şi la obiect.

"Este important pentru România ca Şmecherescu să nu fie Preşedinte"

Ponta era de mic în sistemul comunist. Se pare că îl admira şi venera sincer pe Ceauşescu. Ne-a oferit dovada că Victor era copil favorit al sistemului comunist de ieri şi al PSD de azi, chiar de ziua lui, sâmbătă, când a ales să-şi lanseze struţocandidatura.

De doi ani încearcă să ne fure democraţia şi să reconstruiască sistemul autoritar, mafiot, de cumetrie, în versiunea Victorescu Viorelescu Pontescu.

Aţi sesizat, probabil, în ţară şi în fiecare judeţ, reminiscenţele comunistoide prin care copiii şefilor noştri vor să fie impuşi şefii copiilor noştri, fără să dovedească minimale competenţe sau caracter. Argumentul: se nasc în sistem şi fac parte din sistem. Trecutul lui Pontescu a fost imprimat în prezentul Arenei Naţionale pe 20 septembrie 2014, exact la 25 de ani de la Revoluţie. Nu au ce căuta practicile comunistoide în viitorul României.

Nu există niciun argument raţional sau corect pentru care să votezi Victorescu Pontescu. Există multe motive pentru care nu trebuie votat. Este important pentru România ca Şmecherescu să nu fie preşedinte. Pontescu nu poate fi un bun preşedinte dacă a fost şi este un foarte, foarte slab prim-ministru, cel mai prost din ultimul sfert de veac.

Dacă românii vor ieşi masiv la vot, Ponta nu va putea câştiga prin furtul său programat la vot.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Aşa să fie! Doamne ajută!

Doamna deputat, mulţumesc foarte mult.

Continuăm lista cu numele colegilor care au depus în scris declaraţiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnii deputaţi Varol Amet şi Nicolae Păun.

Iar din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar domnul deputat Petrică Movilă şi doamna deputat Camelia Bogdănici.

Stimaţi colegi,

83 de declaraţii au fost depuse în scris astăzi, din care 44 de către reprezentanţii puterii şi 39 din partea opoziţiei.

Au susţinut de la microfonul Camerei declaraţiile politice 18 colegi, opt din partea puterii, zece din partea opoziţiei.

Stimaţi colegi,

Cu acestea declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice astăzi, 23 septembrie 2014.

Ne revedem în câteva minute la dezbaterea moţiunii simple depuse de către opoziţie.

Doamne ajută! Zi frumoasă tuturor, să auzim numai de bine!

Vă mulţumesc.

Voce din sală:

Să trăiţi bine!

Domnul Ioan Oltean:

Să trăiţi că trebuiţi.

Să trăiţi frumos, că bine aţi trăit destul!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Cornel Itu:

Constat, şi nu sunt singurul, că noua sesiune parlamentară a început cu o avalanşă de moţiuni simple şi de cenzură din partea opoziţiei.

Port un respect profund pentru orice mijloc de luptă democratică, însă a abuza şi a aduce în derizoriu dialogul parlamentar, a încărca agenda legislativă doar pentru a distrage atenţia publică de la problemele reale ale ţării, este un act care denotă ori lipsă de responsabilitate, ori disperare. Inspiraţi din veşnicele atacuri ale lui Traian Băsescu, deputaţii PDL şi PNL ticluiesc săptămânal câte o moţiune, pe principiul mai bine să fie decât să nu fie.

Săptămâna şi moţiunea, aceasta e strategia preelectorală a opoziţiei. Desigur, când nu ai realizări, când oferta politică este prea puţin tentantă pentru alegători, cea mai bună armă rămâne atacarea celui cu care te afli în competiţie. Însă, iniţiatorii acestui val de moţiuni uită esenţialul, şi anume, că nu sperie pe nimeni şi nu schimbă datele realităţii cu această strategie. Cea mai recentă moţiune simplă, ţintită spre doamna ministru Ioana Petrescu, vine, surpriză, pentru a contracara cumva o ştire deosebit de importantă, care validează încă o dată faptul că Guvernul Ponta are o viziune politică europeană şi ia măsuri eficiente pentru relansarea economică a României.

După un an de la reducerea TVA de la 24% la 9% la pâine şi produsele de panificaţie, s-a înregistrat o scădere a evaziunii fiscale cu 20%. Un alt efect al acestei măsuri este că producţia fiscalizată de făină şi pâine a crescut cu 19%. Drept urmare, premierul Victor Ponta a introdus pe agenda politică o nouă ţintă, mult aşteptată de producători, dar mai ales de consumatori, respectiv reducerea TVA şi la alte produse agroalimentare, precum carnea, fructele şi legumele. Acestea sunt armele politice ale PSD, rezultatele măsurilor de reparaţie economică şi socială care s-au făcut simţite din 2012 până în prezent.

Restul e vorbărie goală, menită să acopere problemele din curtea ACL în prag de campanie electorală. Alianţa dintre PNL şi PDL este cusută cu aţă albă, iar adversităţile vechi şi profunde între cele două partide, chiar dacă se revendică ambele de la dreapta eşichierului politic, sunt departe de a fi reconciliate şi erup tot mai puternic şi mai des cu cât se apropie bătălia electorală. Faptul că semnează împreună pe nişte foi de hârtie, săptămână de săptămână, nu le stinge nici conflictele interne, nici nu le va aduce victoria, ci doar arată măsura disperării în faţa alegerilor prezidenţiale.

Domnul Ioan Stan:

Intenţionez ca prin intervenţia mea de astăzi să reamintesc nişte lucruri pe care le credeam arhicunoscute, dar în legătură cu care luările de poziţii ale unor cunoscute personaje politice îmi demonstrează că încă n-au fost înţelese şi se constituie ca surse de grijă permanentă pe confortul acestora.

În România funcţionează, încă de la 1 ianuarie 2014, schema de finanţare a locurilor de muncă pentru tineret. Măsurile prevăzute de această schemă sunt finanţate deocamdată de la bugetul asigurărilor sociale şi din bugetul de stat, sumele cheltuite urmând a fi decontate de Comisia Europeană după aprobarea Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020. Acest Program are ca autoritate de management Ministerul Fondurilor Europene, de implementarea efectivă fiind responsabil Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Aşadar, Programului Operaţional Capital Uman i s-a alocat suma de 574 milioane euro pentru programe de sprijinire a tinerilor pentru a-şi găsi un loc de muncă. Axa prioritară 1 a acestui program are o alocare de 212 milioane euro în acest scop. Iniţiativa "Locuri de muncă pentru tineri" pentru trei regiuni în care rata şomajului la nivelul anului 2012, în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 16-24 ani, este mai mare de 25%, are o alocare de 212 milioane de euro. Cele trei regiuni sunt Centru, Sud-Est şi Sud-Muntenia. La această sumă, s-au adăugat încă 106 milioane de euro din fonduri europene (Fondul Social European).

La nivelul Axei Prioritare 2 a acestui program, este prevăzută suma de aproximativ 362 milioane de euro, ce va fi folosită pentru implementarea programelor dedicate tinerilor în celelalte cinci regiuni: Bucureşti-Ilfov, Nord-Est, Nord-Vest, Vest, Sud-Vest Oltenia.

Întorcându-mă la motivaţia alocuţiunii mele, îi îndemn pe aşa-zişii îngrijoraţi de soarta tineretului român să se calmeze. Ce rost are să deplângi înfiinţarea a 200.000 de locuri de muncă în ultimii doi ani, când sub directa ta oblăduire au fost desfiinţate 700.000? De ce să te frământe grija pentru gradul de ocupare a forţei tinere de muncă din România, dacă rata şomajului în rândul tinerilor din ţara noastră este sub media europeană, economia este în creştere, iar până la sfârşitul anului 2015 se vor fi creat, utilizând fonduri europene, peste 70.000 de locuri de muncă.

Îngăduiţi-mi să mai calmez şi lamentaţia unei prezenţe active în politica românească, animatoare a părerii că Victor Ponta a compromis ideea de tineri în politică. Nenumita doamnă nu recunoaşte nicicum că Guvernul Ponta a mărit salariile tinerilor medici şi profesori, că a facilitat scutirea impozitului pe venit pentru tinerii absolvenţi ai facultăţilor de IT, că a extins programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către tineri, că a susţinut prin ajutoare financiare tinerii care vor să-şi deschidă o afacere în mediul rural. Să mai afle doamna cu pricina că în guvernarea Ponta, la 31 iulie 2014, numărul de tineri ajutaţi să-şi găsească un loc de muncă prin măsurile ANOFM se ridica la aproape 45.000.

Nu-i aşa că premierul Ponta este un adevărat distrugător al ideii de tineri în politică şi că frecventa susţinătoare a merelor emblematice are reale motive de îngrijorare?

În iminenţa apropierii alegerilor prezidenţiale, chiar că le înţeleg temerile, deşi este clar că motivele acestora sunt cu totul altele decât cele aruncate ca praful în ochii alegătorilor.

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"De când este o ruşine sa ai o meserie în România?"

Învăţământul profesional, cum se numea cu ceva timp în urmă actualul învăţământ vocaţional, până la un anumit moment a cunoscut o dezvoltare considerabilă în ţara noastră. Însă, odată cu avântul luat de învăţământul universitar, cu precădere privat şi cu plată, acesta a fost abandonat. Tinerii liceeni şi-au dorit din ce în ce mai mult să obţină o diplomă de licenţă, indiferent dacă diploma respectivă le asigură sau nu garanţia unei profesii. Ca atare, fenomenul a produs o supraaglomerare a pieţei muncii cu tineri absolvenţi de studii universitare, în special teoretice, nepregătiţi pentru nevoile şi cerinţele pieţei muncii.

Şcolile profesionale, cursurile postliceale de tehnicieni şi subingineri, cum existau pe vremuri, au dat nume recunoscute de constructori, ingineri, petrolişti şi specialişti români. Salut faptul că planurile cadru pentru şcoala profesională cu durata de 3 ani au fost aprobate la începutul acestui an printr-un ordin semnat de ministru. Din păcate, conform datelor statistice, în 2014 doar 20.000 de tineri figurează ca fiind înscrişi la cursurile şcolilor profesionale.

Acest proiect, prin care învăţământul vocaţional îşi propune să devină un furnizor de forţă de muncă calificată, vine într-un moment în care companiile se confruntă tot mai mult cu o lipsă de profesionalizare a forţei de muncă şi într-un context mai larg al necesităţii susţinerii planurilor guvernului de modificare a Legii uceniciei la locul de muncă, pentru care ucenicii trebuie să aibă întâi o anumită şcolarizare.

Pe de altă parte, un astfel de proiect reprezintă o alternativă reală pentru tinerii care îşi doresc să se pregătească pentru o anumită meserie ce le poate oferi certitudinea unui loc de muncă calificat şi motivant. Consider că învăţământul vocaţional poate revigora piaţa muncii şi poate reduce şomajul în rândul tinerilor, fiind o soluţie pertinentă pentru cei pentru care învăţarea unei meserii nu este o ruşine.

Există deja numeroase abandonuri şcolare, circa 274.000 de copii au abandonat şcoala în 2014, totodată s-a înregistrat cea mai mică rată de prezenţă a elevilor la examenul de bacalaureat. Astfel, doar 62% dintre elevii de clasa a XII-a s-au înscris anul acesta la examenul de bacalaureat, cel mai mic procent înregistrat vreodată în România.

Promovarea şi reorganizarea şcolilor profesionale din România reprezintă o condiţie obligatorie, o prioritate a sistemului naţional de educaţie, deoarece este nevoie de o alternativă viabilă, competitivă, adaptată la cerinţele pieţei. Poate că, totuşi, zicala "meseria, brăţară de aur" nu este total perimată!

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"România 100, un proiect de ţară"

Există voci în opoziţie şi în mediul celor care fac analize politice care vorbesc de o aşa-zisă lipsă a unui proiect politic. Sigur, dacă vorbim despre proiectul politic al opoziţiei este evident pentru toată lumea că el există.

În schimb, cred că doar cârcotaşii nu văd proiectul guvernamental România 100, proiect prin care Guvernul României vrea să aniverseze 100 de ani de la Marea Unire a României prin unirea de facto a celor trei provincii, prin dezvoltarea unei infrastructuri adecvate secolului XXI, dar şi, deloc de neglijat, prin dezvoltarea armonioasă a acestor provincii din punct de vedere economic.

Sigur, aceleaşi voci vorbesc despre faptul că încă ne lipsesc autostrăzile, dar uită să spună că Aradul este aproape unit cu Braşovul prin autostrăzi, la fel cum uită să spună că deja ajungem cu trenul de la Constanţa la Bucureşti în două ore şi jumătate, la fel ca pe autostradă.

Eu sunt vrâncean şi pentru mine proiectul România 100 devine, pe zi ce trece, o certitudine. În 2004, fostul ministru al transporturilor, deputatul Miron Mitrea, semna contractul prin care DN 2 D Focşani-Târgu Secuiesc urma să fie reabilitat, în aşa fel încât să se creeze o axă de transport rapidă care să unească Transilvania cu sud-estul României. Era un proiect ambiţios prin care un guvern post-decembrist urma să facă un nou drum prin inima Carpaţilor.

Din păcate, aproape 10 ani de zile acest proiect a stagnat. Au fost reabilitaţi 80 de kilometri din cei aproximativ 150 de kilometri care urmau să fie reabilitaţi şi proiectul a fost uitat mai bine de 5 ani. El a fost reluat în primăvara acestui an şi, de câteva zile, au început lucrările la ultimii 25 de kilometri, respectiv limita judeţului Vrancea, Ojdula. Cel mai probabil că în câteva luni de zile acest drum va fi finalizat şi atunci putem spune că Guvernul Ponta a finalizat primul proiect marca România 100, un drum care uneşte Transilvania cu Moldova şi Ţara Românească. Cred că vorbele sunt mai puţin importante decât faptele, iar faptele arată că România 100 este un proiect de ţară, un proiect prin care provinciile României vor fi unite printr-o infrastructură europeană la o diferenţă de 100 de ani de la Marea Unire.

Fireşte, acesta este primul pas şi cred eu cel mai important, căci dezvoltarea economică armonioasă a provinciilor nu poate fi realizată decât atunci când există o infrastructură de transport bine pusă la punct, în aşa fel încât toate zonele României să poată fi puse în valoare şi să devină atractive din punct de vedere al investiţiilor.

Cred că prin astfel de proiecte România îşi găseşte drumul firesc, drum pe care orice lider care iubeşte această ţară şi îi preţuieşte pe români trebuie să păşească cu gândul că doar astfel poate îndeplini dezideratele celor care au gândit Marea Unire în urmă cu aproximativ 100 ani.

Domnul Mihai Lupu:

"PNL a votat «da» pentru anularea interdicţiei de cumul al pensiei cu salariul"

Săptămâna trecută a fost dezbătută şi adoptată în plenul Camerei Deputaţilor una dintre propunerile de anulare a reglementării prin care pensionarilor li se interzice să cumuleze pensia cu salariul.

În dezbaterea respectivei şedinţe au fost două propuneri legislative, una iniţiată de către noi, parlamentarii PNL, iar cea de-a doua de către cei ai PSD.

Aşa cum era previzibil, dar în afara cutumelor statuate până în prezent în Parlament, potrivit cărora atunci când se dezbat mai multe iniţiative legislative care au aceeaşi temă se ajunge la contopirea acelor proiecte într-unul singur, asumat de către toţi iniţiatorii, şi de data aceasta PSD şi-a tras partea leului din motive electorale. Astfel, majoritatea din arcul guvernamental a adoptat proiectul PSD, care copia proiectul PNL depus în Parlament încă din anul 2012 şi care fusese deja adoptat de Senat. Prin acest fapt se demonstrează şi de această dată că plagiatul rămâne marcă înregistrată PSD.

Partidul Naţional Liberal a susţinut încă de la început, prin mai multe propuneri legislative, anularea acestei prevederi, luând în considerare jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în cauza Buchen contra Cehiei în 2002, potrivit căreia noţiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu şi dreptul la pensie au fost asimilate unui drept de proprietate, iar interdicţia de a cumula pensia cu salariul a fost considerată expropriere.

Mai mult decât atât, tot noi, liberalii, am atras atenţia asupra faptului că în majoritatea ţărilor membre NATO şi UE cumulul pensie-salariu este permis, anularea acestuia afectând pensionarii în general, dar şi persoanele aflate sub vârste standard de pensionare, în primul rând cadrele militare disponibilizate, ca urmare a măsurilor de reorganizare a armatei în conformitate cu angajamentele României de aderare la NATO, care aveau în acea perioadă între 40 şi 55 de ani.

Dar trecând peste toate subterfugiile electorale ale PSD, noi, liberalii, în calitate de iniţiatori reali ai stopării acestei discriminări de interzicere a cumulului pensiei cu salariul, am fost consecvenţi şi am dat un vot pentru anularea acesteia!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PSD susţine promovarea unui Cod silvic dezastruos"

În plină precampanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, PSD şi candidatul său la prezidenţiale, premierul Ponta promovează, pe repede înainte nişte modificări ale Codului silvic controversate, ilogice şi care nu au absolut nicio legătură cu ceea ce a susţinut şi semnat, exact acum un an, acelaşi premier, în numele Guvernului, care a depus atunci spre dezbatere în Parlament, un proiect de modificare a Codului silvic cu totul diferit de cel pe care-l susţine astăzi. Acel Cod silvic avea rolul de a susţine şi proteja fondul forestier al României şi de a combate drastic tăierile ilegale de păduri, dar şi de a elimina pe termen lung efectele acestora în privinţa inundaţiilor şi a alunecărilor de teren, două dintre problemele majore cu care românii se confruntă an de an în anotimpurile ploioase.

Dacă vrem să ne lămurim cam cum se traduce în limbajul PSD consecvenţa în actul de guvernare, avem în faţă cel mai elocvent exemplu în acest sens sau mai bine zis, cum se suceşte, de azi pe mâine, complet pe dos, reforma promisă de Guvernul Ponta în programul de guvernare din 2012.

Astfel, aşa cum am menţionat şi mai sus, în octombrie 2013, sub semnătura premierului Victor Ponta, era depus în Parlament un proiect de lege pentru modificarea Codului silvic care, prin prevederile sale iniţiate de colega noastră Lucia Varga, în calitate la acea vreme de ministru delegat pentru ape, păduri şi piscicultură şi susţinute de PNL, contribuia la combaterea corupţiei, sprijinirea agenţilor economici din industria lemnului şi a proprietarilor de păduri. Dar acel proiect a fost ciopârţit de parlamentarii PSD, suferind modificări radicale, iar schimbările reformatoare de protecţie şi conservare a pădurilor au fost eliminate.

Astăzi, 127 de deputaţi şi senatori PSD, printre care de această dată şi deputatul Victor Ponta, propun printr-o altă iniţiativă legislativă, modificări negative, substanţiale ale Codului silvic. Prin această nouă propunere a PSD, care a trecut deja cu viteza fulgerului de Senat şi urmează să fie adoptată şi de Camera Deputaţilor prin procedură de urgenţă, se deschide larg poarta celor interesaţi pentru defrişări, se statuează, culmea, în aceeaşi Românie deja defrişată pe jumătate, înjumătăţirea suprafeţei pe care România ar trebui să o împădurească până în 2030 şi se dă posibilitatea (oare de ce?) RA-APPS ca aceasta să-şi poată înfiinţa propriul ocol silvic.

Mai mult decât atât, trebuie semnalat faptul că prin modificările propuse de către parlamentarii din arcul guvernamental, din fondul forestier naţional vor fi scoase perdelele forestiere de protecţie, jnepenişurile şi păşunile, care vor putea fi defrişate cu riscul alunecărilor de teren şi al altor efecte ale inundaţiilor.

Dacă un astfel de Cod silvic va trece de Parlament, subliniez cu îngrijorare faptul că vor fi destule consecinţe negative: fondul forestier naţional se va diminua mult, va creşte masiv riscul de inundaţii şi alunecări de teren după defrişări şi vom avea mai puţin aer curat, dar şi mai puţină resursă de lemn pentru industrie.

Mă întreb cum este posibil ca acest gen de măsuri să fie susţinute de acelaşi premier-deputat care a asistat, din nefericire, chiar în această vară, în repetate rânduri, la dezastrele produse de inundaţii în mai multe judeţe din ţară şi a văzut în direct prin ce drame trec mii de familii lăsate fără bunuri sau adăpost.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Micul Titulescu, spre înaltele culmi ale socialismului"

Românii au asistat sâmbătă la transformarea lui Victor Ponta din micul Titulescu în micul Ceauşescu, în cadrul unui spectacol care ne readuce în memorie manifestările puse în scenă de Partidul Comunist Român.

Victor Ponta întoarce România cu 25 de ani înapoi: manifestarea organizată pe Arena Naţională a fost una tipic comunistă, menită să creeze impresia că întreg poporul este strâns unit în jurul conducătorului iubit.

Liderii PSD au pus la cale un nou eveniment faraonic prin care au încercat să arate că Victor Ponta se bucură în continuare de o largă susţinere în rândul oamenilor. În fapt, maşinăria de propagandă PSD a cumpărat cu banii murdari ai baronilor roşii participarea celor prezenţi la eveniment pentru a umple Arena Naţională, ceea ce denotă scăderea dramatică a popularităţii candidatului PSD.

Noi, constănţenii, suntem deja obişnuiţi cu manifestările din America Latină, dar la un nivel mai mic, şi din partea unui primar care se crede când faraon, când Ştefan cel Mare, când sultan, şi, mai tot timpul, Che Guevara înconjurat de domnişoare. Poate data viitoare se va costuma în primar.

PSD n-a avut nicio jenă în a folosi discreţionar şi abuziv instituţiile publice în scopuri particulare. Angajaţii unor regii aflate în subordinea statului au fost forţaţi să participe la excursii electorale, doar pentru a demonstra că Victor Ponta este un lider popular.

Probabil că, după vizitele repetate în China şi admiraţia făţişă faţă de Partidul Comunist Chinez, Victor Ponta a cerut să fie şi el omagiat, chiar de ziua lui, la scenă deschisă, de zeci de mii de susţinători, încercând astfel să-şi creeze propriul cult al personalităţii, lucru care nu prea îi reuşeşte, fiind obişnuit cu plagiatul. Mao Zedong ar fi mulţumit de lansarea de sâmbătă. Totul e să nu vrea drepturi de autor.

În timp ce o serie de localităţi din câteva judeţe erau sub ape, elevii din clasele întâi şi a doua au început anul şcolar fără manuale, locurile de muncă sunt tot mai puţine, numărul românilor care sunt sub pragul sărăciei creşte, pentru aniversarea lui Victor Ponta s-a organizat o manifestare megalomanică, o sfidare fără precedent a realităţilor din România şi a românilor.

Tot ce a făcut PSD-ul, de la tentativele de debarcare a lui Traian Băsescu la scoaterea PNL de la guvernare, s-a limitat doar la dorinţa de putere. Pacea între români, înţelegerea şi unirea tuturor grupurilor din societate nu au fost niciodată preocuparea PSD-ului.

Domnul Marin Almăjanu:

"PSD a dat undă verde migraţiei aleşilor locali pentru 45 de zile, iar defrişării în masă a României, pe termen nelimitat"

În afară de pomenile electorale marca PSD, pe care premierul-candidat Ponta şi al său guvern le-au aprobat pe bandă rulantă odată cu începerea campaniei preelectorale pentru alegerile prezidenţiale, marele partid de guvernământ, PSD, se mai ocupă şi de serbări megalomanice, organizate cu mare fast pentru acelaşi premier-candidat, dar şi cu racolări intensive de aleşi locali şi, în spatele acestei perdele de fumigene electorale, cu promovarea unor iniţiative legislative dezastruoase.

Astfel, în timp ce în plin scandal al racolărilor de primari şi alţi aleşi locali, săptămâna trecută noi, parlamentarii Opoziţiei, am reuşit, după alte numeroase demersuri de contestare, să înregistrăm o victorie de etapă, prin respingerea în Camera Deputaţilor a OUG nr.55/2014, cea prin care PSD liberalizează practic migraţia aleşilor locali pentru 45 de zile, la Senat, 127 de deputaţi şi senatori PSD au depus şi aprobat, într-un timp record, o nouă iniţiativă legislativă care are rolul de a modifica substanţial Codul silvic. Mai trebuie spus faptul că acest proiect are rolul de a liberaliza efectiv defrişările şi acest lucru se întâmplă şi cu girul Guvernului Ponta 3, printre iniţiatorii proiectului respectiv aflându-se mai mulţi miniştri care sunt şi parlamentari, Eugen Nicolicea, ministrul delegat pentru relaţia cu Parlamentul, Constantin Niţă, ministrul economiei, Doina Pană, ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultură, şi Rovana Plumb, ministrul muncii, inclusiv premierul Victor Ponta.

Deşi premierul şi PSD, pe vremea guvernării USL, au susţinut proiectul de Cod silvic iniţiat de fostul ministru al apelor, pădurilor şi pisciculturii, colega noastră, doamna deputat Lucia Varga, proiect care a fost modificat substanţial şi respins de către parlamentarii puterii ulterior, acum, în noua formulă a legii nu au fost păstrate principiile sănătoase introduse de Lucia Varga în acel Cod silvic, principii prin care se amendau şi chiar sancţionau în mod drastic defrişările şi astfel erau evitate inundaţiile şi alunecările de terenuri, dar în care erau totodată temeinic protejate drepturile proprietarilor de păduri, dar şi dreptul fiecărui cetăţean la sănătate şi la viaţă, afectat major de distrugerea pădurilor şi neprotejarea mediului.

Trebuie menţionat faptul că prin modificările propuse acum în noul Cod silvic de către parlamentarii PSD, din fondul forestier naţional vor fi scoase perdelele forestiere de protecţie, jnepenişurile şi păşunile, care vor putea fi defrişate cu riscul alunecărilor de teren şi al altor efecte ale inundaţiilor.

Mai precis, proiectul de lege depus în grabă de parlamentarii PSD şi care poartă şi semnătura deputatului Victor Ponta este o ameninţare la siguranţa pădurilor româneşti şi la sănătatea fiecărui român. Altfel, cum explică PSD faptul că acest proiect a înjumătăţit suprafaţa pe care ar urma să o împădurească România până în 2035, de la două milioane de hectare, cum e prevăzut în actualul Cod silvic, ajungându-se la 1 milion de hectare?!

Mai mult decât atât, acest proiect al PSD nu doar că nu include măsuri care să stopeze furtul de masă lemnoasă, să elimine corupţia din sistem sau să protejeze proprietarii de păduri, dar iniţiativa PSD încurajează aceste forme toxice de distrugere a fondului forestier naţional.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Să dăm vina pe neprevăzut, dar cineva trebuie să-şi dea demisia pentru incompetenţă!"

Atunci când un ministru al educaţiei nu cunoaşte lucruri esenţiale dintr-un manual de istorie de ciclu gimnazial, ne putem întrista că s-a putut ajunge ca generaţii întregi de elevi să fie bulversate de nişte decizii încurcate printre licitaţii sau că este posibil un astfel de paradox, ca o întreagă tagmă, cea a celor foarte învăţaţi, profesorii, să depindă de ideile minunate ale unor repetenţi.

Dar atunci când acel ministru al educaţiei lasă mii de copii de clasa I şi a II-a din întreaga ţară fără manualele de căpătâi, dând vina pe neprevăzut, pe edituri controversate, pe încurcături la licitaţii, pe oricine şi pe orice altceva, dar nu poate în ruptul capului să recunoască un adevăr simplu, şi anume că are şi dumnealui o parte de vină, nepermisă pentru o asemenea consecinţă gravă, cred că ministrul respectiv este obligat să îşi asume cu onoare responsabilitatea unei greşeli şi să-şi dea urgent demisia.

Poate că nimeni nu a mai avut timp să remarce un alt paradox, pe care însuşi Houdini l-ar invidia. Şi mă refer aici la faptul că acelaşi ministru al educaţiei susţinea, în luna august a.c. următoarele: "Ne-am gândit ca, pentru început, elevii din ciclul primar să nu mai returneze manualele. Pentru unii copii, manualele sunt singurele cărţi. Apoi, copiii sunt prea mici şi unele cărţi se strică mai mult, aşa că am decis ca elevii din ciclul primar să păstreze cărţile", iar în 15 septembrie, copiii din clasele I şi a II-a erau îndemnaţi de către guvernanţi să înveţe după tabletă sau telefon. Oare copiii cu venituri reduse, care abia au ce mânca, după ce ar putea învăţa în opinia dumnealor, deoarece manualele promise ca nereturnabile s-au volatilizat, înainte de a fi înmânate elevilor.

Poate este desuet faptul că-mi evoc propria experienţă, dar nu pot să nu-mi amintesc primul început de an şcolar, acum aproape 40 de ani, şi faptul că nu am trăit o astfel de experienţă tristă. Nimeni nu uită niciodată prima zi de şcoală, când cea mai mare bucurie, chiar şi a copiilor de atunci, inclusiv a mea, era bineînţeles găsirea abecedarului pe bancă. Şi, culmea ironiei, abecedarul era atunci la locul aşteptat!

Deşi vorbim de vremuri de tristă amintire, în care am fost majoritatea din generaţia noastră, lipsiţi cu bună ştiinţă de către regimul respectiv de foarte multe lucruri elementare, printre care democraţia şi libertatea de expresie, abecedarul nu a lipsit niciunei generaţii de până în 1989, domnilor guvernanţi!

Nici în ultimii 25 de ani postdecembrişti nu a existat vreun 15 septembrie fără abecedare pe bănci, domnule, încă ministru al educaţiei! Şi, mă întreb, oare cum aţi reuşit dumneavoastră, tocmai în anul şcolar 2014, o performanţă atât de "notabilă", încât şi lupoaica s-a transformat în vulpe, de invidie?

Domnul Octavian Petric:

"SUMAL, sprijin pentru combaterea tăierii ilegale a pădurilor"

Declaraţia mea politică se referă la eforturile autorităţilor şi al agenţilor economici, alături de cetăţeni, de a combate îngrijorătorul fenomen al furtului de material lemnos din pădurile noastre. Astfel, începând cu data de 21 septembrie a intrat în testare la nivel naţional sistemul de urmărire SUMAL care ajută la controlarea şi urmărirea exploatării de masă lemnoasă. Acesta va funcţiona efectiv începând cu data de 8 octombrie.

Ce este SUMAL şi cum funcţionează? Este vorba despre un soft pus la dispoziţia utilizatorilor în mod gratuit, soft care poate fi lesne instalat pe telefoanele mobile sau tabletele acestora. Odată instalat, SUMAL va oferi un sistem de urmărire la secundă a modului de exploatare a materialului lemnos. În momentul înregistrării lemnului exploatat, aplicaţia va emite un cod unic care va fi consemnat în avizele de însoţire a mărfii, împreună cu datele de identificare în timp (ora, minutul şi secunda emiterii). În cazul în care în zona de exploatare nu este semnal Internet, sistemul permite emiterea unui semnal off-line, care va fi activat când transportul ajunge în maxim şapte ore într-o zonă cu semnal.

Softul va putea fi folosit atât de angajaţii inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi vânătoare, cât şi de reprezentanţi ai agenţilor economici şi transportatori, alături de ofiţeri de poliţie şi vameşi. Sistemul este atât de performant şi de uşor de utilizat, încât printr-o simplă tastare a numărului de înmatriculare a autovehiculului care transportă lemnul, autorităţile de supraveghere vor putea urmări în trafic în timp real provenienţa mărfii şi legalitatea transportului. De menţionat că materialul lemnos identificat în teren a nu fi înregistrat în aplicaţia SUMAL va fi confiscat, urmând ca cei care s-ar face vinovaţi de nerespectarea prevederilor legale să răspundă în faţa legii. Totodată, sunt prevăzute amenzi în cuantum de 1000 de lei până la 20.000 de lei pentru neutilizarea sistemului în cazul exploataţiilor de material lemnos. Ce mai este de remarcat, este că se permit transporturi de lemne pentru gospodării în cantitate de maxim trei metri cubi, caz în care marfa poate fi transportată doar cu aviz de însoţire. În acest sens se vine în întâmpinarea cetăţenilor care achiziţionează cantităţi mici de lemn pentru uzul gospodăresc.

Sistemul SUMAL este deci util pentru supravegherea exploatării de mari dimensiuni a masei lemnoase şi vreau să salut în declaraţia mea politică acest demers al autorităţilor de a găsi metode eficiente de protejare a pădurilor ţării şi de a facilita desfăşurarea în mod legal a exploatărilor de material lemnos.

Domnul Ioan Balan:

"De ce urăşte Victor Ponta şcoala românească?!"

Şcoala a început, iar dincolo de ghiozdanele roşii cu sigla PSD împărţite de partidul de guvernământ, prima zi de şcoală a însemnat pentru cei mai mulţi dintre elevi un slalom periculos printre grămezi de moloz, schele ruginite şi toalete insalubre. Despre manuale nici nu ar trebui să mai deschidem discuţia, pentru că firmele de casă ale PSD s-au războit între ele şi în final nu au reuşit să dea un tun financiar serios de peste 30 milioane de euro în afacerea manualelor digitale, micuţii din primele clase nu vor avea suportul didactic pe băncuţe pentru o perioadă încă nedefinită în timp. Cu toate acestea, banii s-au cheltuit pe stadionul Arena Naţională. În ceea ce-i priveşte pe cei de vârste mai mari, situaţia nu doar că nu dă niciun semn de redresare, ci lucrurile stau să se agraveze de la o promoţie la alta, fie că vorbim despre evaluările naţionale, fie că vorbim despre bacalaureat, fie despre tentativele încă nestârpite de corupţie.

Dispreţul lui Victor Ponta faţă de sistemul de educaţie este foarte cunoscut, iar el nu a fost niciodată mai clar exprimat ca prin ultima ordonanţă de urgenţă a guvernului, care a dat lovitura fatală întregii reforme din sistem.

La facultate fără bacalaureat! Aşa înţelege Victor Ponta, alături de Ecaterina Andronescu, acest ministru din umbră al intereselor PSD, reforma din educaţie. La ce ne mai trebuie bacalaureatul, dacă se poate şi fără el?! Mâine ne putem trezi că se pot urma cursurile liceale fără să fi promovat gimnaziul şi aşa mai departe. Victor Ponta ar face orice, doar ca să mai câştige voturi în dorinţa sa de a deveni Preşedinte al României. Ar fi în stare să dea foc la ţară pentru a intra în turul 2 al prezidenţialelor sau pentru a da satisfacţie propriilor baroni.

Niciun guvern din Uniunea Europeană nu s-a gândit vreodată să batjocorească în aşa fel destinul viitoarelor generaţii, subordonând politic educaţia. De fapt, domnul Ponta promisese încă din 2012 că va da afară din şcoli, până la femeia de serviciu, dacă nu au carnetul de partid roşu vizat la zi.

Este de domeniul absurdului modul în care Victor Ponta a ajuns să taie panglici pentru renovarea unei săli de clasă, când în ţară sunt sute de şcoli în paragină. Mai mult, încalcă legea aducând copiii duminica la şcoală, cu de-a sila, doar pentru a se poza printre elevi. Cred că în acest caz legea este clară, iar organele abilitate ale statului ar trebui să se autosesizeze pe marginea folosirii copiilor în campania electorală.

Mă adresez celor care încă mai ţin la România şi conştientizează pericolul reprezentat de acest tânăr cu apucături mai totalitare decât cei care au fugit cu elicopterul în decembrie 1989. Opriţi-l, până nu este prea târziu! Dacă nu o faceţi dumneavoastră, o să o facă ACL în noiembrie, atunci când Victor Ponta nu va mai fi nici premier şi nici preşedinte de ţară.

Domnul Cătălin-Florin Teodorescu:

"Privatizările eşuate au fost uitate de Guvernul Ponta"

Vă mai aduceţi aminte de domnul D.J. Vulpescu, celebrul necunoscut în mâinile căruia Victor Ponta pusese nu numai activele de miliarde ale companiilor de stat din România, ci şi destinul a sute şi mii de angajaţi şi a familiilor acestora?! Vă mai aduceţi aminte de scenele desprinse din filme care ar fi putut fi premiate cu zmeura de aur, în care Victor Ponta şi Dan Diaconescu se jucau cu destinele angajaţilor de la Oltchim? Dacă dumneavoastră poate vă mai aduceţi aminte, pentru Victor Ponta şi guvernul său toate acestea reprezintă doar istorie, o istorie pentru care nu are şi nu vrea să aibă soluţii.

Ce s-a ales din măreţele privatizări ale lui Victor Ponta? Mii de şomeri au căpătat acest statut numai de la compania CFR Marfă. Mii de angajaţi de la Oltchim Râmnicu Vâlcea asistă la prăbuşirea asistată a combinatului, iar mii de angajaţi ai Arpechim Piteşti se zbat în sărăcie, şi-au pierdut orice speranţă că îşi vor recupera salariile restante şi vor avea cu ce să cumpere o pâine familiilor lor.

Mai mult, "dreptatea până la capăt" pe care o trăiesc piteştenii, foşti angajaţi ai unuia dintre cele mai performante combinate petrochimice din ţară, se traduce nu în recuperarea salariilor restante, ci în executări silite pentru nişte sporuri primite în urmă cu mai mulţi ani pentru că lucrau într-un mediu extrem de toxic.

Pentru Victor Ponta şi miniştri săi, românii nu sunt utili decât atunci când vin alegerile. Între rândurile de alegeri românii nu contează, nu există. A demonstrat-o din plin doamna ministru care ar trebui să medieze între angajaţi, patronate şi guvern, prin intermediul dialogului social. Cum cine? Doamna Aurelia Cristea! Nu o ştiţi? Nu-i de mirare, nu o ştie nimeni. Nu o ştiu nici sindicate, nici patronate şi cred că nici Victor Ponta nu o cunoaşte!

Cu toate acestea, este de nepermis ca peste 100 de angajaţi ai combinatului Oltchim să o aştepte pe sus-numita, iar Domnia Sa să-i lase pe angajaţi cu ochii în soare, doar pentru că are şedinţe politice mai importante la partid.

În aceste condiţii, domnule Dragnea, domnule viceprim-ministru, să nu vă fie de mirare că atunci când mai călcaţi triumfal pe bulevardele din Piteşti, oamenii vă huiduie! Nu-i ascultaţi, nu-i băgaţi în seamă, nu vă interesează problemele lor reale. Vă interesează doar cum să-i mai păcăliţi încă o dată că faceţi dreptate până la capăt. Poate că morţii din Teleorman vă mai cred, însă argeşenii au înţeles că Guvernul Ponta este cel mai incompetent şi cel mai mincinos guvern de după Revoluţie.

În ultimii doi ani şi jumătate argeşenii au trăit numai nedreptăţi până la capăt. Arpechim a fost pus pe butuci, iar mediul de afaceri privat sufocat de politicile guvernamentale proaste, nu mai creează nici locuri de muncă, nici valoare adăugată, nici prosperitate.

Ceea ce vă pot garanta, este că argeşenii, vâlcenii şi toţi cei afectaţi de politicile puse doar în interesul lui Victor Ponta şi al PSD, vă vor mulţumi în noiembrie la urne, făcând ei dreptatea până la capăt. Cum? Trimiţându-l pe Victor Ponta în paginile negre ale istoriei post-decembriste.

Domnul Florin Gheorghe:

"Turismul - motor de creştere pentru România"

România are un potenţial turistic extrem de competitiv, asupra căruia cred că toţi suntem de acord că nu este exploatat la întreaga sa capacitate. Germania, Olanda, Ungaria sau Cehia nu au nici pe jumătate din resursele turistice ale României, însă sectorul serviciilor din turism aduce o contribuţie importantă la PIB-ul naţional şi aduce economiei sute de mii de locuri de muncă şi prosperitate pentru cetăţenii acestor ţări.

Din păcate, de la an la an asistăm parcă neputincioşi la un flux tot mai important de turişti români care preferă din raţiuni neimputabile lor ţările vecine României, şi tot mai mulţi turişti străini care ar dori să vină în România, dar sunt descurajaţi de preţurile şi serviciile necompetitive.

Care sunt cauzele? Care sunt soluţiile? Cum putem să creştem România prin turism? Cum putem creşte bunăstarea românilor prin turism? Prea puţine au fost proiectele naţionale şi locale care au încercat să răspundă la aceste întrebări. Mult prea timid a fost sprijinul autorităţilor pentru dezvoltarea acestui sector.

Asistăm cu toţii cum economia europeană încearcă însă nu reuşeşte într-un mod convingător să se desprindă de efectele negative ale crizei. Activităţile de producţie nu înregistrează valori satisfăcătoare. Consumul de mărfuri nu dă semne de reviriment. Singura soluţie pentru relansarea economiei europene este fără îndoială stimularea serviciilor şi relansarea cercetării-inovării.

De asemenea, incapacitatea economiei europene de a se relansa se vede şi în dinamica locurilor de muncă la nivel european, care nu doar că nu au crescut, ci chiar s-au diminuat, mai ales în rândul tinerilor. Europenii şi românii au nevoie urgentă de locuri de muncă şi am convingerea că prin dezvoltarea turismului se poate ajunge atât la creşterea economică dorită, cât şi la sporirea numărului locurilor de muncă.

Este în interesul României şi al românilor să exploatăm atât frumuseţile Carpaţilor, unicitatea Deltei Dunării, cât şi litoralul Mării Negre. Pentru aceasta, trebuie stimulat mediul de afaceri din acest sector pentru a se dezvolta şi a deveni tot mai competitiv. Trebuie găsit mixtul de politici prin care cei care doresc să dezvolte turismul românesc, să o şi poată face. Autorităţile locale trebuie stimulate şi convinse că turismul este cea mai mare provocare, dar şi oportunitate pentru creşterea bunăstării propriilor concetăţeni.

Sunt constănţean şi sunt în permanenţă preocupat de problemele pe care le ridică schimbările climatice asupra degradării litoralului românesc. Au început deja investiţii în acest sens, însă ele trebuie susţinute. Mediul de afaceri trebuie de asemenea consultat în permanenţă pentru a afla care sunt problemele pe care le întâmpină aceştia şi, mai ales, cum ar putea deveni aceştia mai competitivi şi mai atractivi pentru turişti.

Vă asigur că voi sprijini demersurile legislative prin care dezvoltarea, modernizarea şi creşterea competitivităţii turismului românesc vor fi promovate. Este un sector de interes naţional, de al cărui management eficient depinde în mod real economia României şi şansa la prosperitate a românilor.

Domnul Florin Gheorghe:

"Capcanele statisticilor şi standardul de viaţă"

Mi-a rămas viu întipărită în minte remarca unui faimos profesor de economie, care critica apetitul unor specialişti pentru cifrele seci ale statisticii. "Tu mănânci două pâini, eu nu mănânc niciuna. Statistica ne va convinge că fiecare mâncăm câte o pâine", avea să spună profesorul celor care deveniseră captivii cifrelor şi dinamicii acestora. Nu pot să nu remarc faptul că răzvrătirea profesorului faţă de cei care astăzi nu mai văd pădurea din pricina copacilor are un fundament real. Nu este nicidecum, aşa cum din greşeală am bănui, cazul noilor state membre ale Uniunii Europene, ci al tuturor statelor europene, unele cu puternică tradiţie în democraţie.

PIB-ul creşte, exporturile cresc inflaţia scade! Aşa sună succesele guvernelor europene de la Atlantic la Marea Neagră şi de la Mediterană până la Marea Nordului. Uită oare guvernele să spună că cifrele pozitive ale statisticii nu se răsfrâng asupra întregii populaţii, ci doar asupra unora. Uită oare guvernele europene să spună că până şi în cele mai dezvoltate state din Europa creşte de la zi la zi polarizarea socială, cresc discrepanţele dintre cei extrem de bogaţi şi cei care abia dacă îşi duc viaţa de zi cu zi.

Am convingerea că guvernele nu uită, ci doar omit să spună, că la nivelul Uniunii Europene numărul celor care trăiesc tot mai greu a crescut în ultimele două decenii, ajungând la nivelul zecilor de milioane. Guvernele omit să spună că politicile fiscale, politicile bugetare şi politicile comerciale nu au ajuns la cel mai bun rezultat pentru redistribuirea veniturilor în societate şi pentru o protecţie socială orientată direct către grupurile sociale vulnerabile.

România are datoria de a învăţa din greşelile statelor occidentale, care, deşi se laudă în statistici cu venituri naţionale uriaşe, au o pondere a populaţiei sărace în totalul populaţiei încă extrem de mare. România nu are voie să facă aceleaşi greşeli. Chiar dacă UE a fost un proiect pentru prosperitate, bunăstarea nu a ajuns în toate casele şi în toate familiile de pe vechiul continent.

Nu este de mirare valul de neîncredere tot mai puternic pe care populaţia europeană l-a căpătat în Uniunea Europeană. Nu este de mirare dorinţa unor regiuni de a se autonomiza şi a vota independenţa de structuri politice extrem de vechi. Îndepărtarea de prosperitate este de departe cel mai mare duşman al democraţiei europene. Sărăcia sădeşte în populaţia europeană neîncrederea în instituţiile democratice şi în capacitatea economiei de piaţă în a redistribui echitabil resursele în societate.

România are astăzi şansa de a se dezvolta sănătos, armonios şi de a împărţi bunăstarea către întreaga societate.

Pentru aceasta, este nevoie de un cadru legislativ armonios care să pună interesul omului deasupra capitalului, iar cetăţeanul să fie tot mai frecvent privit ca om cu nevoi, cu dorinţe, cu aspiraţii. Pentru aceasta, România are nevoie de şcoli performante, de spitale bine dotate şi atractive pentru medici, de investiţii publice şi private care să genereze locuri de muncă şi salarii decente. Pentru aceasta, România trebuie să înveţe din erorile ultimilor ani şi să acceseze fondurile nerambursabile europene până la ultimul cent. În România astăzi se toarnă fundaţia României de mâine. De cât de bine se va realiza acest proces, va depinde bunăstarea românilor în viitor.

Domnul Anton Doboş:

"Ziua celui mai mândru român, ziua lui Victor Ponta"

Fiind prea mândru că e român şi îndrăgostit de ţara lui, după cum singur trâmbiţează, Victor Ponta a reuşit să ne surprindă din nou, în încercarea sa de a intra în Cartea Recordurilor cu ziua de naştere cu cei mai mulţi invitaţi, mai exact 70.000. Atâţia oameni se estimează că au luat parte la lansarea candidaturii la preşedinţie a celui mai iubit fiu al poporului, omul căruia preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, urmărit penal pentru corupţie, îi înalţă ode: "Victor, o galaxie română-n devenire/ Răsare în universul zidit pe răstigniri/ Pe temelie veche, de piatră şi jertfire /El reînalţă o ţară a vechilor români!".

Poate de aceea, şcolarii de clasa I şi a II-a nu au manuale, pentru că trăim în ţara vechilor români. E drept, nu au manuale, dar conform premierului nu mai există vreun copil de clasa întâi care nu ştie să lucreze pe calculator sau n-are telefon cu Internet.

Şoc! Există domnule Ponta! Există şi copii care nu au electricitate, care nu au apă curentă, care au microbuz dat de dumneavoastră de la guvern, dar pentru care primăriile nu au şofer sau bani de benzină, copii care nu au nici şanse, niciun viitor pentru că l-aţi fraudat şi pe acesta, cum încercaţi să fraudaţi şi alegerile, oferind în loc de lucruri concrete, iluzii şi ordonanţe de urgenţă. Să nu uităm şi de circ, din acesta oferiţi din plin, am văzut de curând chiar cea mai recentă reprezentaţie. Dar pâinea, când aveţi de gând să o livraţi celor care speră nu la un trai mai bun, ci măcar la unul decent?

Manifestarea de forţe de la lansarea candidaturii, oamenii târâţi în autocare ca să fie proprii dumneavoastră aplaudaci, coconul de autosuficienţă în care vă plasaţi, toate acestea au căpătat valenţe tragico-comice în ochii noştri, a multora celor care nu privesc cu ochi adulatori către strălucirea dumneavoastră astrală care are nevoie doar de ochi admirativi şi opaci, eventual şi plătiţi să fie astfel.

Din nefericire, v-am surprins cu ocazia acestei lansări grandioase în vecinătatea megalomaniei, fără să păreţi a face eforturi de a vă distanţa de ea, ci din contră. Mai mult, încercaţi să pervertiţi şi să confiscaţi un simbol naţional, lansându-vă candidatura pe o scenă încadrată de două arcade susţinute de coloane asemănătoare cu Coloana Infinitului a lui Brâncuşi, asta în timp ce pe pagina de Facebook uitaţi că şi diacriticele sunt tot româneşti, ignorându-le cu desăvârşire. Ce ironie!

Revenind la lansarea dumneavoastră şi ajungând la capitolul economic, sumele cheltuite cu această luxuriantă zi de naştere sunt încă neoficiale, şi nici nu cred că vor fi vreodată, transparenţa nefiind o trăsătură care să vă caracterizeze. Cert e că au fost enorme, iar evenimentul în sine a ajuns să fie fost comparat cu Congresele lui Ceauşescu, doar că al dumneavoastră a costat mai mult.

Într-o ţară în care unul din patru tineri nu are un loc de muncă, unde pensia este cea mai mică din Uniunea Europeană, unde un profesor câştigă cât să îşi ducă zilele, unde medicii sunt nevoiţi să plece în străinătate ca să aibă un trai decent, mi-aş dori un răspuns simplu şi elegant la întrebarea: de ce tot acest fast, domnule Ponta?, dar deocamdată, atât eu, cât şi milioane de români consternaţi, rămânem cu răbdarea şi aşteptatul.... Vorba lui Trahanache: "Într-o societate fără moral şi fără prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeală, trebuie să ai... puţintică răbdare."

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ministrul Rovana Plumb trebuie să demisioneze după ce Guvernul Ponta a picat din nou testul recalculării pensiilor la Curtea Constituţională"

Ministrul Rovana Plumb trebuie să demisioneze după ce guvernul Ponta a picat din nou testul recalculării pensiilor la Curtea Constituţională. Prejudiciul adus pensionarilor de Guvernul Ponta este de 630 lei în medie pentru fiecare pensie recalculată greşit.

În martie anul acesta, proaspăt numită ministru într-un domeniu pe care nu-l stăpânea şi nu-l stăpâneşte nici după 6 luni de mandat, doamna Rovana Plumb îngălbenea toate burtierele televiziunilor de ştiri cu marele breaking news că Guvernul PSD face din nou dreptate şi creşte 234 mii de pensii cu 63 de lei în medie. Ce uita deliberat să spună doamna Plumb era că această creştere era impusă de o decizie a Curţii Constituţionale, care obliga guvernul PSD să recalculeze 234 mii de pensii calculate greşit de Guvernul Ponta. Ce evita perfid să menţioneze doamna Plumb era că această creştere, ca şi indexările anuale cu rata inflaţiei şi jumătate din creşterea salariului mediu brut, nu era opţională, ci era obligatorie conform legii.

Decizia de miercuri a Curţii Constituţionale prin care Guvernul Ponta este atenţionat că a greşit şi a doua oară recalcularea pensiilor, conform indicelui de corecţie din Legea nr.263 din 2010, este una fără precedent şi extrem de ruşinoasă pentru actuala guvernare. Este fără precedent ca un guvern să fie tras de mânecă că a înţeles greşit o decizie anterioară a Curţii. În fapt, vorbim de un demers premeditat al guvernului PSD pentru a-şi păstra surse de venit pentru campania premierului Ponta la prezidenţiale din banii pensionarilor. Este o bâlbâială de nedescris care arată dorinţa guvernului actual de a nu ţine cont de lege nici când este vorba de această categorie de oameni defavorizată prin veniturile pe care le au.

Astfel, guvernarea Ponta este pentru a doua oară sancţionată la Curtea Constituţională în urma unui demers făcut de cetăţeni din Arad, prejudiciul acestui guvern faţă de pensionari fiind de 630 de lei în medie.

Ca şi în prima speţă în care Guvernul Ponta a fost sancţionat de decizia Curţii Constituţionale, şi acum este vorba de victoria unor cetăţeni din Arad care s-au luptat cu sistemul pesedist, dând în judecată Casa de Pensii pentru calcularea greşită a pensiilor. Doamna Plumb se umfla în pene în martie 2014 că recalcularea pensiilor, conform deciziei CCR, însemna creşterea a 234.000 de pensii cu 63 de lei în medie. Un calcul simplu ne arată că guvernul PSD a ajuns în 2014 să taie 630 de lei în medie pentru fiecare dintre cei 234.000 de pensionari.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Soluţiile Dreptei pentru susţinerea familiei în România"

Margaret Thatcher spunea despre familie că este "fundaţia societăţii; este creşă, şcoală, spital, loc de relaxare, de refugiu şi de odihnă; cuprinde în ea întreaga societate; este definită de convingerile noastre şi ne pregăteşte pentru restul vieţii. Iar femeile conduc familia!"

Politicile pentru femei trebuie din acest punct de vedere să sprijine familia, astfel încât aceasta să rămână "centrul vieţii, dar să nu devină un obstacol în carieră" (Margaret Thatcher). Sprijinirea femeilor şi a familiilor are drept scop şi creşterea natalităţii, una dintre cele mai îngrijorătoare probleme cu care se confruntă România, dar şi celelalte state europene. Conform datelor Băncii Mondiale, România este pe locul 3 în lume cu cele mai puţine naşteri, 10 copii la 1000 de locuitori în 2012, ceea ce va determina o scădere a populaţiei de până la 16 milioane în 2050 şi o presiune foarte mare pe sistemul de pensii, care va trebui să suporte un număr tot mai mare de beneficiari şi din ce în ce mai puţini contributori.

În România, politicile de sprijinire a familiei sunt definite în principal de măsurile financiare: indemnizaţia pentru creşterea copilului, alocaţia pentru sprijinirea familiilor cu venituri reduse şi monoparentale, alocaţia pentru copii. Sistemul alternativ de creştere a copiilor este încă slab dezvoltat în România, locurile în creşe fiind încă insuficiente în sistemul public şi în cele mai multe cazuri, la costuri inaccesibile în unităţile private pentru majoritatea familiilor. De aceea, cea mai mare parte dintre familii se bazează pe sprijinul bunicilor pentru creşterea copiilor, şi doar o mică parte îşi permit luxul bonelor sau al creşelor private. În aceste condiţii, este evident că din ce în ce mai puţine femei educate, cu o carieră, optează pentru a avea copii sau limitează numărul naşterilor.

Majorarea sumelor acordate drept alocaţii pentru copii este una dintre politicile necesare pentru a încuraja natalitatea, în condiţiile în care nivelul actual este unul din cele mai scăzute din Europa, iar suma este derizorie, până şi pentru a asigura necesarul de bază pentru un copil care merge zilnic la şcoală: haine, rechizite, alimentaţie. Din păcate însă, în prea multe cazuri, alocaţia copiilor devine mijloc de subzistenţă pentru părinţi.

Pentru a stimula creşterea copiilor care să aibă o şansă la un nivel de trai decent şi o educaţie bună, sunt necesare măsuri care să se adreseze claselor urbane, cu venituri medii şi mari. Introducerea în 2003 a indemnizaţiei pentru creşterea copilului a reuşit să apropie numărul de copii născut de femeile salariate de cel al femeilor nesalariate, deşi în continuare acestea aduc pe lume mai mulţi copii în fiecare an.

În Bucureşti, Cluj sau Timişoara, oraşe cu o pondere de peste 50% a femeilor, se înregistrează, deloc surprinzător, cele mai scăzute rate ale natalităţii, pentru că vorbim de o pondere mai mare a femeilor cu studii superioare şi o carieră.

În ceea ce priveşte ansamblul măsurilor de politici familiale, alocaţia fiind doar una dintre acestea, procentele din PIB alocate de statele europene diferă foarte mult:

• Franţa, Regatul Unit, Suedia, Ungaria, Danemarca, Belgia şi Luxemburg acordă între 3 şi 4% din PIB;
• Norvegia, Islanda, Olanda, Finlanda, Germania, Irlanda, Austria, Republica Cehă şi Slovacia alocă între 2 şi 3% din PIB;
• Slovenia, Estonia, România, Polonia, Spania, Elveţia, Italia, Portugalia, Bulgaria, Lituania, Letonia, Grecia alocă între 1 şi 2% din PIB; în România ponderea este de aproximativ 1,7% din PIB.

Alocările acestea se regăsesc fie sub forma unor ajutoare, subvenţii directe de tipul alocaţiilor, fie sub forma unor servicii oferite (creşe, grădiniţe, after-school etc.), fie sub forma unor deduceri fiscale.

În Franţa, Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda, cea mai mare parte a alocărilor este direcţionată către serviciile oferite. În Germania avem o pondere aproape egală între ajutoarele în bani şi deducerile fiscale. În România, există un proiect pentru dublarea acestor deduceri şi creşterea pragului veniturilor până la care se acordă aceste deduceri, de la 3000 de lei la 6600 de lei, iniţiat de cei de la Facultatea de Asistenţă Socială din Bucureşti.

Studiile demonstrează o strânsă corelare între nivelul cheltuielilor bugetare pentru politici familiale şi rata de fertilitate. Cu excepţia câtorva cazuri: Germania, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, ţările cu un nivel ridicat al cheltuielilor au şi fertilitatea cea mai ridicată.

Pentru PDL şi PNL, abordarea unor politici integrate care să vizeze familia reprezintă un pilon de bază al noii construcţii politice de dreapta, având în vedere apartenenţa la familia popularilor europeni şi adresarea noastră către publicul de dreapta. Deja în Parlament avem mai multe proiecte care împreună constituie un pachet de susţinere a familiilor, cu precădere a celor din clasa de mijloc:

• mărirea alocaţiilor pentru copii la 300/75/150 de lei, faţă de 200/42/84 lei în prezent;
• masa caldă în şcoli;
• programul "Şcoală după şcoală".

La acestea, vom adăuga noi proiecte pentru mărirea alocaţiilor de sprijinire a familiilor cu venituri reduse şi monoparentale şi creşterea deducerilor fiscale. Un proiect în acest sens îl voi iniţia în Parlament chiar zilele următoare, pentru că este inadmisibil ca această alocaţie să fie în continuare doar de maxim 40 lei pe copil pentru familiile cu 2 părinţi, în condiţiile în care şi alocaţia de stat pentru copii este de doar 42 de lei pentru copiii între 2 şi 18 ani. Sunt nişte sume derizorii care niciodată nu vor stimula natalitatea, dar aproape întotdeauna vor ţine categoriile vulnerabile în sărăcie perpetuă.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Miniştrii Plumb şi Teodorovici insultă inteligenţa tinerilor români prin minciunile despre combaterea şomajului"

Consider jignitoare atitudinea miniştrilor Rovana Plumb şi Eugen Teodorovici care neagă întârzierea utilizării fondurilor europene pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor.

Principala realizare a Guvernului Ponta pentru tineri este că şomajul a trecut de 25%. Şi-au bătut joc de educaţie prin subordonarea politică a acesteia şi aducerea plagiatului la rang de politică de stat. Îşi bat joc în permanenţă de viitorul copiilor şi tinerilor din această ţară şi nici măcar nu sunt în stare să utilizeze fondurile europene care ne stau la dispoziţie în mod gratuit.

În aprilie 2012, Guvernul PDL a lăsat pregătit şi pe circuitul de aprobare în ministere, Planul Naţional pentru Ocuparea Tinerilor prin care să fie utilizate fondurile europene din acest domeniu. A durat un an şi jumătate până când acesta a fost aprobat în decembrie 2013.

Miniştrii Rovana Plumb şi Eugen Teodorovici insultă inteligenţa tinerilor din această ţară prin răspunsurile lor că totul este bine şi sub control. Doamna ministru se laudă cu 27 de centre de garanţii înfiinţate, 46 de contracte de ucenicie şi 49 de prime de mobilitate. Doar 2.777 de tineri au fost angajaţi şi alţi 80.000 consiliaţi. Acestea sunt soluţiile guvernării Ponta: centre de garanţii şi consiliere, nu locuri de muncă. Şi, mai spune doamna ministru că suntem un model pentru întreaga Europă. Poate un model de "aşa nu".

Ministrul Teodorovici se laudă în schimb că el a trimis în august la Bruxelles programul prin care se vor finanţa măsurile şi până atunci se finanţează de la buget. Uită să menţioneze că programul pentru capital uman a fost trimis abia în august, pentru că Acordul de Parteneriat, strategia generală pentru fonduri europene au fost aprobate? cu chiu cu vai de Comisia Europeană. Nu avem nicio informaţie însă când va fi aprobat acest program şi când ar putea fi finanţate primele proiecte din fonduri europene.

Domnul Iulian Vladu:

"România, în viziunea lui Ponta, nu este nici liberă, nici mândră"

Victor Ponta şi-a serbat ziua de naştere la Arena Naţională, înconjurat de zeci de mii de oameni plătiţi sau aduşi cu japca. Demonstraţia de forţă, pusă în scenă de baronii penali sub comanda lui Dragnea, ne oferă indicii clare despre cum va arăta România, în ipoteza în care PSD va cuceri ultima redută, preşedinţia. În anul de graţie 2014, într-o Europă în care libertatea cetăţenească este bunul cel mai de preţ, manifestările de genul celei organizate de PSD la aniversarea candidatului său, nu pot să provoace decât groază. Groaza, că jocul democratic va fi definitiv confiscat şi definitiv compromis, pe altarul cultului personalităţii.

România, în viziunea oferită de Ponta, nu este nici liberă, nici prosperă, nici mândră. România lui Ponta este îngenuncheată de sărăcie, de deznădejde, este instigată la ură, este minţită, este sugrumată de un spectacol absurd, în care nici circul nu mai ţine loc de pâine. România, în viziunea lui Ponta, nu trebuie slujită, ci trebuie să-l slujească.

Sâmbătă, la Arena Naţională, nu am văzut un spectacol politic democratic, ci muşchii încordaţi ai baronilor. Aceiaşi baroni pe care justiţia şi, implicit, statul de drept, îi incomodează peste limita suportabilului.

Candidatul Victor Ponta ne-a arătat de ziua lui că nu se mulţumeşte cu majoritate, ci vrea unanimitate. O unanimitate siluită, însă încolonată în spatele iubitului conducător.

Ceea ce nu a înţeles însă Victor Ponta, dar probabil că în noiembrie va înţelege, este că românii, chiar şi îngenuncheaţi, ştiu să se ridice. Şi atunci, cu mândrie, să-l trimită la groapa de gunoi a istoriei.

Domnul Iulian Vladu:

"Dragnea îşi negociază electoratul ca la piaţă"

Bugetul public este monedă de schimb politic. Cu o ordonanţă de urgenţă care legalizează pentru 45 de zile traseismul aleşilor locali, guvernul are şi instrumentul perfect de convingere: banii românilor din taxe şi impozite, împărţiţi discreţionar din pixul baronului Dragnea.

Dacă vreun primar îndrăzneşte să-şi asume crezul politic şi să nu cedeze insistenţelor celor aflaţi la putere de a se alătura lor în barca fericirii, riscă să nu poată realiza absolut nimic pentru comunitatea pe care o reprezintă. Atât de sărace sunt localităţile din mediul rural, încât pedepsirea celor care nu se aliniază echivalează, în cele mai multe dintre cazuri, cu agonia administrativă. Şi atunci, se nasc întrebări legitime: Ce interes ar avea Guvernul Ponta să contribuie la dezvoltarea reală a României? Ce interes ar avea să creeze locuri de muncă, să-şi asume o populaţie care nu poate fi nici manipulată şi nici manevrată?

Primarii sunt dependenţi de putere, la fel cum şi puterea este dependentă de primari. Electoratul se negociază ca în piaţă, într-un dispreţ total faţă de democraţie şi principii. Infrastructura are culoare politică, locurile de muncă au culoare politică, pâinea cea de toate zilele are culoare politică. Partidul stat acaparează, în ritm ameninţător, toate sectoarele vieţii economice şi sociale. Oamenii nu se mai simt liberi. Nu mai există criterii, nu mai există priorităţi, nu mai există competenţă.

Deşi a depăşit perioada tranziţiei, România este încă o ţară a dependenţelor. Administraţia locală este oglinda unei societăţi mult prea sufocate de zelul politic. Fariseii îşi calculează sentimentele pe banii românilor. Economia reală se stinge încet şi sigur sub dezinteresul şi incompetenţa guvernanţilor. Rămâne însă sentimentul acaparării politice artificiale a cât mai multor oameni care sunt negociaţi, nu respectaţi. La piaţa lui Liviu Dragnea!

Domnul Miron Ignat:

"Identitatea etnică în zona Dobrogei"

Comunitatea ruşilor lipoveni din România a organizat în parteneriat cu Departamentul pentru Relaţii Interetnice - Guvernul României evenimentul "Identitatea etnică în zona Dobrogei", în cadrul proiectului "Promovarea culturii ruşilor lipoveni pe teritoriul României".

Proiectul s-a adresat atât populaţiei mature, cât şi tinerilor, urmărind să-i determine pe aceştia din urmă să studieze trecutul strămoşilor lor stabiliţi pe teritoriul României.

Dintre numeroasele neamuri prezente de-a lungul istoriei, ruşii lipoveni au avut o influenţă fluctuantă asupra dezvoltării culturii şi civilizaţiei în zona Dobrogei. Exodul acestei populaţii din patria mamă are legătură cu patriarhul Nikon şi cu schisma bisericii ortodoxe ruse de la mijlocul secolului al XVII-lea. Nemaiputând să suporte restricţiile, staroverii s-au refugiat şi s-au răspândit în întreaga lume (Polonia, Austria, Canada, etc.), dar mai ales la gurile Dunării, în Dobrogea. Au ales această destinaţie, deoarece la origine fiind pescari, din zona râurilor Don şi Nipru, aici şi-au putut relua practicarea acestei meserii.

Prin organizarea acestui eveniment s-a adus un aport meşteşugarilor din zonă care prin ocupaţia de bază moştenită din tată în fiu, nu numai că şi-au asigurat traiul de zi cu zi, oferind bunăstarea familiilor lor, dar au păstrat şi conservat şi unicitatea zonei, în ciuda dificultăţilor şi neajunsurilor vieţii.

În cadrul acestui eveniment, s-a organizat o masă rotundă, unde pescarii şi-au expus problemele cu care se confruntă, au cerut ajutor oficialilor de la Ministerul Mediului şi cel al Agriculturii, au discutat despre echilibrul deltaic, modalităţile de accesare a fondurilor europene şi despre programul operaţional pentru pescuit.

La eveniment au participat reprezentanţi de la diferite minorităţi naţionale, de la comunităţile locale ale ruşilor lipoveni, de la Ambasada Federaţiei Ruse în România şi de la Şcoala Rusă de pe lângă ambasadă.

Datorită existenţei a numeroaselor etnii, a înţelegerii şi a respectului de care acestea au dat dovadă în relaţiile dintre ele, fac ca Dobrogea să fie un model de convieţuire interetnică în spaţiul european.

Doamna Valeria-Diana Schelean:

"Salutând calea socialistă chineză în manifestări nord-coreene, Victor Ponta ucide economia românească"

Guvernul României este condus de un prim-ministru care admiră Partidul Comunist Chinez pentru felul în care şi-a condus poporul pe calea socialistă.

Guvernul României este condus de un prim-ministru care admiră manifestaţiile nord-coreene şi care le importă pe deplin şi cu bucurie, pentru propriul său uz politic.

Guvernul României este condus de un prim-ministru care înlocuieşte de urgenţă, prin ordonanţă, votul cetăţenilor cu combinaţiile sale politice.

Guvernul României este condus de un prim-ministru care vrea să folosească în alegeri un Institut Naţional de Statistică pe care l-a subjugat politic complet şi un Serviciu de Telecomunicaţii Speciale pe care nu l-a subjugat politic încă, dar îşi doreşte cu ardoare.

Guvernul României este condus de un prim-ministru care modifică legea alegerii preşedintelui României, în timp ce candidează pentru această funcţie, pentru a putea înlocui juriştii din birourile secţiei de votare cu oamenii primarilor partidului pe care-i conduce.

Guvernul României este condus de un prim-ministru şi de o echipă de miniştri care nu înţeleg, nu pot sau pur şi simplu nu ştiu cum să guverneze, astfel încât să nu ucidă economia.

Guvernul României este condus de un prim-ministru care a numit un ministru de finanţe care spune senin, că nu guvernul creează locuri de muncă, deşi lucrează pentru un premier care a promis nu mai puţin de un milion de noi locuri de muncă în patru ani de zile.

În timp ce candidatul la preşedinţia României, Victor-Viorel Ponta, se lansa din mijlocul unei manifestaţii nord-coreene care a costat, potrivit relatărilor din mass-media, peste 200.000 de euro, bani plătiţi de un partid de stânga încă înfundat în datorii, economia românească nu avea niciun motiv de sărbătoare.

În timp ce Victor Ponta momea oamenii la congresul său cu câteva zeci de lei sau un sandvici şi o sticlă cu apă, oamenii de afaceri, antreprenorii, cei care muncesc din greu ca să ofere bugetului banii care să plătească aceste congrese megalomanice, se luau cu mâinile de cap.

Reducerea CAS nu va crea locuri de muncă noi, deci nu va stimula economia, pentru că nu este însoţită şi de un stimul al investiţiilor. O măsură bună va fi sacrificată pentru că un guvern slab nu ştie cum s-o implementeze.

Investiţiile publice nu funcţionează pentru că guvernul nu alocă bani, pentru că are nevoie de fonduri pentru a momi primarii să vină la partidul stat. Iată explicaţia pentru care România are un deficit record la început de toamnă şi mai are loc de cheltuială de 2% din PIB, nu pentru că economia românească dă superperformanţe la hectar, nici pentru că guvernul a învăţat brusc cum să folosească eficient banii, pentru că s-a tăiat în carne vie, astfel încât campania electorală a celui mai iubit fiu al poporului PSD-ist să aibă toţi banii de care are nevoie şi mai mult decât atât: "la finalul lunii iunie, cheltuielile de capital erau de 69,3% din programarea semestrială, mai mici cu 2,3 miliarde de lei decât programarea şi cu 2,34 miliarde de lei sub nivelul din primul semestru al anului trecut", arată un raport al Consiliului fiscal. Şi, ca să înţelegeţi până la capăt nebunia modului în care a fost construit bugetul pe acest an, vă mai spun doar atât: în bugetul pe anul 2014 au fost incluse 104 obiective de investiţii publice semnificative. Timpul estimat pentru finalizarea lor, în condiţiile în care nu apar alte proiecte mari de investiţii, ar fi de 12 ani.

Prioritizarea investiţiilor sau revoluţia din finanţe, cum anunţase triumfal Liviu Voinea acum ceva timp, a murit la fel de subit ca şi creşterea economică cu care se lăuda Victor Ponta. Maşina economiei româneşti condusă de copilotul de raliu nu mai merge nici cu 100 de km pe oră. Ea abia mai merge.

Reducerea TVA la pâine nu a redus nici preţul pâinii, nu a redus nici evaziunea fiscală. L-a ajutat puţin pe Dan Voiculescu doar. Reducerea CAS nu va produce nici angajări, nu va reduce nici locurile de muncă la negru, dar va ajuta statul să-şi fure singur căciula, căci cel mai mare angajator, statul, va plăti cu 5% mai puţin CAS. Curată logică economică!

Am adresat doamnei ministru Ioana Petrescu o întrebare, acum o săptămână, în care i-am cerut să ne spună care sunt măsurile pe care guvernul le va lua pentru redresarea economiei şi pentru crearea de locuri de muncă în ultima parte a anului 2014.

Care sunt investiţiile finanţate din bugetul de stat care vor permite, până la sfârşitul acestui an, compensarea rezultatelor dezastruoase înregistrate în primul semestru al lui 2014? Care este totalul estimat al Ministerului Finanţelor Publice în ceea ce priveşte sumele pentru investiţii publice, ţinând cont de cifrele primului semestru? Câte locuri de muncă se estimează a fi create prin investiţiile publice din al doilea semestru? Care sunt măsurile pe care guvernul le va lua pentru a compensa scăderea importantă a investiţiilor străine directe?

Nu am primit niciun răspuns. Nu mă îngrijorează doar tăcerea doamnei ministru Petrescu, cât faptul că mă gândesc că Domnia Sa nu răspunde pentru că nu are ce să răspundă. Iar acest lucru mă îngrijorează şi mă revoltă.

ACL a propus ca Guvernul României să fie eliberat de sub Victor Ponta. ACL a arătat cu fiecare ocazie că un premier pentru care ticăloşia nu are nicio limită, pentru care nici UE şi nici NATO nu mai reprezintă stavile, pentru care disperarea de a câştiga alegerile prezidenţiale scuză orice şi califică la orice trebuie schimbat din funcţie.

ACL mai susţine că un asemenea individ nu trebuie lăsat să devină preşedintele României. Milioanele de români care au semnat pentru Klaus Iohannis întăresc această susţinere.

Victor Ponta trebuie oprit de a ajunge la Palatul Cotroceni. Victor Ponta trebuie oprit înainte de a pune cruce economiei româneşti şi de a falimenta sute de mii de firme şi de a distruge destinele a sute de mii, dacă nu chiar milioane de oameni, care nu vor decât să muncească.

Victor Ponta nu este prim-ministrul de care România are nevoie şi, cu siguranţă, nu este preşedintele de care România are nevoie!

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Un succes de etapă al opoziţiei ACL pentru blocarea migraţiei politice şi a presiunilor fără precedent ale PSD asupra aleşilor locali, urmat de depunerea unei moţiuni de cenzură"

Parlamentarii ACL au votat în data de 17 septembrie a.c. în Camera Deputaţilor, împotriva tentativelor PSD de a îngenunchea aleşii locali. Este un succes remarcabil de etapă al opoziţiei.

În paralel, am depus o moţiune de cenzură care sancţionează încercările lui Victor Ponta şi ale guvernului PSD de a frauda alegerile, evidente prin prevederile OUG nr.45/2014 privind modificarea legii alegerii preşedintelui României, şi ale OUG nr.55/2014 privind migraţia politică.

ACL foloseşte toate mijloacele democratice pe care le are la dispoziţie pentru a stopa fraudarea alegerilor. ACL a depus sesizări la Curtea de Apel şi la Avocatul Poporului referitoare la OUG nr.55/2014 privind migraţia aleşilor locali pentru sancţionarea demersurilor nedemocratice ale Guvernului Ponta. ACL va picheta zilnic sediul Avocatului Poporului, începând de luni, 8 septembrie a.c., pentru a protesta împotriva adoptării OUG nr.55/2014.

Preşedintele PNL, Klaus Iohannis, a depus plângere penală împotriva ministrului dezvoltării, Liviu Dragnea, care, prin iniţierea şi promovarea OUG nr.55/2014, a săvârşit abuz în serviciu, şi salutăm decizia DNA de a investiga in rem faptele legate de migraţia politică.

Totodată, condamn lipsa de reacţie a premierului Victor Ponta la declaraţiile lui Radu Mazăre la adresa justiţiei. Ponta alege astfel să rămână prietenul baronilor locali, care aşteaptă protecţie în faţa justiţiei, poziţie gravă care intră în conflict cu cea de premier al României.

Prezidenţiabilul ACL, Klaus Iohannis, propune întregii clase politice din România Pactul Naţional pentru Stabilitate şi Democraţie, prin care cere respingerea proiectului privind amnistia şi graţierea, renunţarea la toate demersurile îndreptate de PSD în direcţia fraudării alegerilor şi a vicierii voinţei electoratului, dar şi depolitizarea instituţiilor. Acest Pact poate fi semnat de toţi cetăţenii pe adresa http://www.pactuldestabilitate.ro. Klaus Iohannis este singurul prezidenţiabil care a demonstrat că poate construi un proiect de succes cu seriozitate şi profesionalism la Sibiu şi am convingerea că va reuşi în toată ţara.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Recesiunea economică şi «performanţele» Guvernului Ponta 3"

La începutul lunii septembrie 2014, Oficiul European de Statistică Eurostat a confirmat recesiunea în care ne aflăm. Astfel, România a înregistrat o scădere a produsului intern brut cu 0,2% în trimestrul I al anului 2014, faţă de trimestrul al IV-lea al anului 2013 şi de 1% în trimestrul al II-lea din 2014, faţă de precedentele trei luni. Analizând informaţiile publicate de Eurostat în contextul ţărilor membre UE, constatăm că România a înregistrat în trimestrul al II-lea din 2014 în raport cu primele trei luni ale anului, cea mai mare scădere economică din Uniunea Europeană. Acestea nu sunt singurele veşti proaste pe care le înregistrează sectorul economic în guvernarea Victor Ponta. Astfel, în ceea ce priveşte numărul de locuri de muncă, tot Eurostat ne spune că în trimestrul al II-lea din 2014 numărul de angajaţi a scăzut cu 3,1%, faţă de perioada similară anului trecut. Din nou, avem de-a face cu cea mai mare scădere dintre toate statele UE, luând în calcul datele prezentate de instituţia europeană.

Cauza principală a scăderii locurilor de muncă din România o reprezintă şi în acest caz managementul slab şi neperformant al Guvernului Ponta. Tăierea de investiţii în primul semestru de peste 6,5 miliarde lei a determinat scăderea dramatică a locurilor de muncă în sectorul privat, România situându-se pe primul loc, din păcate, în clasamentul ţărilor membre UE, în ceea ce priveşte scăderea numărului de locuri de muncă.

Analizând ceea ce s-a întâmplat cu investiţiile străine directe şi cu investiţiile publice în prima parte a acestui an, rezultatele nu surprind pe nimeni. Investiţiile străine directe s-au situat la 1,309 miliarde de euro după primele şapte luni, în scădere cu 13,8% faţă de aceeaşi perioadă din 2013, potrivit Băncii Naţionale a României. Participaţiile la capital, inclusiv profitul reinvestit, au însumat 1,385 miliarde de euro, iar creditele intragrup au înregistrat o valoare negativă de 76 milioane de euro net, a anunţat BNR. Lucrările de infrastructură au scăzut în primul semestru al lui 2014 cu 26,7%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, în lipsa unor investiţii consistente din partea statului, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică. Cheltuielile publice cu investiţiile s-au ridicat în primele şase luni la 9,6 miliarde de lei (2,2 miliarde de euro), în scădere cu 21% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor puse la dispoziţie de Ministerul Finanţelor Publice.

Contraperformanţele Guvernului Ponta se datorează introducerii accizei de 7 eurocenţi, a taxei pe stâlp, a calculului accizei cu 4,73 lei pe euro, taxe şi impozite care fac parte din totalul de 36 de taxe introduse de Guvernarea Ponta. Aceste majorări de impozite au dus la situarea României pe primul loc în Uniunea Europeană în ce priveşte creşterea preţurilor la carburanţi în anul 2014, ţară în care începând cu 7 aprilie 2014, preţul motorinei este mai mare decât cel practicat, de exemplu în Germania după aplicarea accizei suplimentare la carburanţi.

Orice sector economic poate fi atractiv, cu condiţia să avem un mediu de afaceri atractiv. Din păcate pentru români, guvernele Ponta au redus investiţiile guvernamentale şi această măsură proastă a adus şomaj şi falimente în lanţ la nivelul IMM-urilor.

La 25 de ani de la Revoluţie, după doi ani şi jumătate de guvernare Ponta, cetăţenii români se zbat încă în lipsuri, şi prea mulţi dintre ei în sărăcie. În acest context, ne punem o întrebare firească: are Guvernul Ponta în vedere un plan de acţiune privind ieşirea României din recesiune, pentru redresarea economiei şi pentru crearea de locuri de muncă? Din păcate, realitatea ne arată că strategia economică a Guvernului Ponta este caracterizată de lipsa de expertiză în înţelegerea problemelor şi nevoilor economiei reale, de o politică fiscală haotică, incoerentă, lipsită de orice minimă predictibilitate, ostilă mediului de afaceri şi economiei în general. Aplicarea în continuare a politicii de supraimpozitare şi tăiere a investiţiilor va împinge România cu siguranţă spre un dezastru economic şi bugetar cu consecinţe grave asupra mediului de afaceri şi asupra nivelului de trai al românilor

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Avem nevoie de corectitudine din partea salariaţilor din asistenţă socială"

M-am adresat cu o interpelare parlamentară ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, Rovana Plumb, care a avut ca obiect predispoziţia salariaţilor din sistemul de asistenţă socială de a comite infracţiuni. În documentul trimis conducerii MMFPSPV, am amintit cazul directoarei Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov, reţinută recent şi acuzată de comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu, luare şi dare de mită şi conflict de interese. Conform procurorilor, şefa DGASPC Braşov a atribuit, în mod ilegal şi fără nicio licitaţie, mai multe contracte de achiziţie către două societăţi comerciale ale unui consilier judeţean. Procurorii spun că în schimbul acestor favoruri, directoarea DGASPC Braşov ar fi primit un autoturism marca BMW, iar prejudiciul se ridică la 250.000 de lei.

În răspunsul său, ministrul Rovana Plumb a precizat că din colectarea datelor de la instituţiile din subordine sau sub autoritatea ministerului, reiese faptul că în cursul anului 2013 au fost înregistrate un număr de 8 incidente de integritate de tipul prevăzut la lit. b) "trimiterea în judecată sau condamnarea pentru săvârşirea unei infracţiuni de corupţie sau a unei fapte legate de nerespectarea regimului interdicţiilor, incompatibilităţilor, conflictului de interese sau declarării averilor", din care: 2 - aparat central MMFPSPV, 1 - OIR POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia, 1 - Casa Judeţeană de Pensii Cluj, 2 - Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, 1 - Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, 1 - Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea.

"În cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice au fost începute demersurile de implementare a unei metodologii privind managementul riscurilor de corupţie, cu susţinerea specialiştilor din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie. Din analizele efectuate pentru identificarea riscurilor/vulnerabilităţilor la corupţie, a rezultat că nivelul de salarizare al personalului este una dintre cauze, dar nu dintre cele mai determinante", a subliniat ministrul muncii.

Rovana Plumb a mai menţionat că în cadrul celor 42 de agenţii teritoriale din subordinea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială nu s-au înregistrat în anul 2013 cauze penale în care salariaţii să fi fost reţinuţi şi acuzaţi pentru săvârşirea de fapte penale: infracţiuni de abuz în serviciu, luare de mită şi conflicte de interese. De asemenea, activităţile de control desfăşurate de inspectorii sociali la Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC) au avut atât caracter tematic, precum şi inopinat, ca urmare a petiţiilor/sesizărilor/autosesizărilor.

Referitor la judeţul Bacău, despre care m-am interesat punctual, ministrul Rovana Plumb a afirmat că a fost sesizat Consiliul judeţean Bacău, prin adresa înregistrată la ANPIS sub numărul 12.548/27.08.2013, ca urmare a neregulilor constatate la CRRN Dărmăneşti şi CRRN Răcăciuni. "În ce priveşte controalele efectuate la Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din ţară şi din municipiul Bucureşti, având ca temă respectarea sarcinilor de serviciu, menţionăm că, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.1434/2004 privind atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în temeiul prevederilor art. 2, «Direcţia generală este instituţia publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, prin comasarea serviciului public de asistenţă socială şi a serviciului public specializat pentru protecţia copilului de la nivelul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti, prin preluarea, în mod corespunzător, a atribuţiilor şi funcţiilor acestora».

Prin urmare, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nu are ca atribuţii verificarea respectării sarcinilor de serviciu a personalului din cadrul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului aflat în subordinea Consiliilor judeţene", a conchis ministrul Rovana Plumb.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Să facem front comun pentru reducerea fenomenului violenţei în şcoli"

Am primit răspuns la interpelarea adresată ministrului educaţiei naţionale, Remus Pricopie, pe tema strategiei referitoare la reducerea fenomenului violenţei în şcoli. Din păcate, în România fenomenul violenţei în şcoli a căpătat proporţii cotidiene, opt şcoli din zece confruntându-se cu o anumită formă de violenţă: violenţă între elevi, violenţa elevilor împotriva profesorilor, violenţa profesorilor împotriva elevilor, violenţa unor tineri din afara şcolii faţă de elevi sau chiar faţă de profesori. Un studiu al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei arată că pe primul loc se află violenţa între elevi, urmată de violenţa elevilor faţă de profesori, pe ultimul loc aflându-se violenţa profesorilor împotriva elevilor. Astfel, fenomenul violenţei este întâlnit în 73,3% din şcolile generale şi 80,6% din şcolile post gimnaziale, am precizat în documentul trimis conducerii Ministerului Educaţiei.

"Pentru prevenirea şi combaterea fenomenului de violenţă, Ministerul Educaţiei Naţionale a elaborat o serie de documente strategice cu privire la problematica prevenirii şi combaterii violenţei şi delincvenţei juvenile în mediul şcolar, care presupune o abordare integrată şi care, în parteneriat cu alte instituţii, sunt implementate la toate nivelurile (naţional, judeţean, local şi cu precădere la nivelul unităţilor de învăţământ)", a precizat ministrul Remus Pricopie în răspunsul trimis. Ministrul a mai adăugat că, în conformitate cu strategia MEN, în prezent, la nivelul ISJ/ISMB s-au format comisiile pentru prevenirea şi combaterea fenomenului de violenţă, din care fac parte reprezentanţi ai ISJ/ISMB, directori de unităţi de învăţământ, părinţi, elevi, reprezentanţi ai primăriilor, ai Jandarmeriei, Poliţiei judeţene/IGPR, Poliţiei de Proximitate.

"Din rapoartele transmise către MEN s-au desprins diferite iniţiative, concretizate în programe şi măsuri de prevenire a violenţei în unităţile de învăţământ, axate pe derularea de proiecte antiviolenţă, consiliere psihologică, participarea periodică a ofiţerilor de prevenire şi a poliţiştilor de proximitate la şedinţele cu părinţii, organizarea de şedinţe cu părinţii ai căror copii au probleme de comportament, implementarea şi monitorizarea aplicării la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ a unei proceduri de intervenţie în situaţii de violenţă în mediul şcolar, realizate în parteneriat de către toate instituţiile cu rol în prevenirea violenţei locale", a mai precizat ministrul educaţiei. Remus Pricopie a afirmat de asemenea că începând cu anul şcolar 2012-2013, în colaborare cu MAI, s-a decis colectarea datelor privind cazurile de violenţă şcolară pe patru categorii: atac la persoană, atentat la securitatea unităţii şcolare, atentat la bunuri, alte fapte de violenţă sau atentate la securitate în spaţiul şcolar. "În ce priveşte cazurile de violenţă şcolară pentru anul şcolar 2012-2013, la nivel naţional numărul acestora a fost de 24.373, din care: 16.337 pentru atac la persoană, 776 pentru atentat la securitatea unităţii de învăţământ, 4.919 pentru atentat la bunuri şi 2.341 pentru alte fapte de violenţă sau atentate la securitatea în spaţiul şcolar.

La nivelul judeţului Bacău, numărul cazurilor de violenţă în şcoală pentru anul şcolar 2012-2013 a fost de 1.062, din care: 530 pentru atac la persoană, 90 pentru atentat la securitatea unităţii de învăţământ, 283 pentru atentat la bunuri şi 159 pentru alte fapte de violenţă sau atentate la securitatea în spaţiul şcolar", a conchis ministrul educaţiei naţionale.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Proiectele de investiţii în pomicultură, extrem de importante pentru dezvoltarea fermelor de familie"

Dezvoltarea fermelor de familie, prin creşterea investiţiilor în domeniul pomiculturii, constituie o prioritate pentru băcăuani. Pentru a obţine informaţii legate de acest subiect, m-am adresat vicepremierului Daniel Constantin, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, cu o interpelare pe tema derulării programului de reconversie şi replantare al pomiculturii româneşti.

Am subliniat că pomicultura românească va avea din acest an un program de reconversie şi replantare similar cu cel din viticultură. Potrivit declaraţiilor oficiale, obiectivul principal al Ministerului Agriculturii este ca până în 2020 să atingem o suprafaţă de 200.000 de hectare cu livezi. Anunţul respectiv a fost primit cu deosebit interes de către numeroşi agricultori din judeţul Bacău, care doresc să îşi îmbunătăţească plantaţiile de pomi, dar şi să creeze altele noi, moderne şi la standarde europene.

În răspunsul său, ministrul agriculturii a specificat că noul Program Naţional de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014-2020 conţine un subprogram tematic pentru pomicultură, iar ghidurile specifice fiecărei măsuri sunt publicate pe site-urile www.madr.ro şi www.apdrp.ro.

"Cei interesaţi pot depune proiecte în cadrul sesiunilor organizate de Grupurile de Acţiune Locală (GAL), dacă localitatea în care urmează a fi realizată investiţia se găseşte pe teritoriul unui GAL autorizat, iar respectivul GAL a prevăzut în Strategia de Dezvoltare Locală măsura prin care se va realiza investiţia, respectiv măsura 121 - «Modernizarea exploataţiilor agricole».

Până acum, în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, s-a acordat prioritate proiectelor de investiţii în pepiniere şi plantaţii de pomi şi arbuşti fructiferi, căpşunării etc.", a subliniat vicepremierul Daniel Constantin. De asemenea, la întrebarea mea cu privire la ponderea suprafeţei pomicole actuale, atât la nivelul ţării, cât şi în judeţul Bacău, ministrul agriculturii a răspuns că în prezent suprafaţa totală de livezi şi pepiniere pomicole a României este de 196.753 hectare, din care în judeţul Bacău 2.667 hectare.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Elevii merituoşi din Moineşti, încurajaţi să obţină performanţe prin Programul «Vreau să fiu parlamentar»"

Voi continua şi în această sesiune parlamentară să susţin performanţele educaţionale ale elevilor din colegiul nr.7 Bacău. În această toamnă, am iniţiat Programul "Vreau să fiu parlamentar", care se adresează unor adolescenţi cu rezultate deosebite, atât la învăţătură, cât şi în activităţile extraşcolare. În cadrul acestui program, zece elevi ai liceelor din municipiul Moineşti au şansa de a cunoaşte îndeaproape activitatea şi programul de lucru al unui deputat, exact la locul de muncă al acestuia. Săptămâna trecută, primii doi tineri selectaţi în acest proiect, Cristian Marcu şi Răzvan Moţei, elevi în clasa a-XII-a la Liceul Teoretic "Spiru Haret" din Moineşti, m-au însoţit timp de două zile la activităţile desfăşurate în Camera Deputaţilor.

Cei doi elevi merituoşi au fost lângă mine pas cu pas în cele două zile petrecute la Palatul Parlamentului. Nu numai că au avut ocazia să cunoască cu exactitate activitatea şi preocupările zilnice ale unui parlamentar, dar cei doi au avut posibilitatea să urmărească pe viu şedinţa plenului Camerei Deputaţilor, şedinţele comisiilor de specialitate, precum şi întrunirea grupurilor parlamentare. Au văzut în timp real ceea ce trebuie să facă un parlamentar la locul de muncă, şi, de asemenea, au fost încântaţi să cunoască şi alţi deputaţi, precum şi funcţionari publici din stafful Camerei Deputaţilor. În rezumat, cei doi elevi din Moineşti au cuprins în cele două zile petrecute la Parlament tot ce trebuie să cunoască un tânăr care doreşte să urmeze o carieră politică.

De remarcat este faptul că liceenii care sunt incluşi în Programul "Vreau să fiu parlamentar" au fost selecţionaţi în baza rezultatelor excelente avute la învăţătură, dar şi a participării lor la acţiuni de voluntariat şi alte activităţi extraşcolare.

Cum am mai spus în repetate rânduri, voi susţine cât îmi stă în puteri performanţa şcolară la toate nivelurile, mai ales în colegiul meu parlamentar, unde elevii au posibilităţi mai limitate. Prin iniţierea acestui program, doresc să creez o emulaţie pozitivă în rândul elevilor din colegiul meu, în aşa fel încât fiecare să-şi dorească să fie primul, şi la note, şi la disciplină şi la comportamentul de acasă şi din societate.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Locuri de muncă noi, menţinerea sub control a preţurilor şi independenţa energetică sunt trei priorităţi necesare pentru administraţia publică centrală"

Campania electorală pune între paranteze dezbaterile despre problemele reale cu care se confruntă românii. Aceasta este o practică pe care am avut din păcate ocazia să o revedem cel puţin o dată la patru ani. În această toamnă, pe lângă întrebarea firească: "cine va fi următorul preşedinte al României?" trebuie să ne impunem să discutăm despre viziunea economică şi socială cu care acest nou preşedinte va veni în următorii 5 ani. Activitatea guvernului rămâne cheia dezvoltării României. Preşedintele are un rol determinant în dezvoltarea ţării, atât timp cât are un executiv cu care poate colabora eficient, pe care să nu-l încurce şi pe care să-l susţină în implementarea măsurilor necesare şi benefice pentru români. Pe lângă întrebarea legată de preşedinte, cred că vine un moment în care trebuie să ne întrebăm cine va fi următorul prim-ministru şi cu ce promisiuni vine acesta în faţa noastră.

De aceea, dezbaterea electorală trebuie să aibă o componentă serioasă ce ţine de economie, de locuri de muncă, de energie şi de finanţe. Guvernul a semnat recent contracte de finanţare prin POSDRU. Dezvoltarea resurselor umane se traduce în mod direct prin locuri de muncă pentru cei care aparţin categoriilor defavorizate. Recalificarea la locul de muncă, pregătirea profesională sau reconversia profesională, ca în cazul angajaţilor de la Mechel, sunt pilonii pe care se poate susţine o creştere considerabilă a locurilor de muncă ocupate în România. Susţin fără niciun fel de îndoială investiţiile masive în programele europene care creează noi locuri de muncă şi mă bucur că Guvernul Ponta a reuşit să ajute economia socială prin semnarea documentelor care vor crea, să sperăm, zeci de mii de noi locuri de muncă în ţară.

Dacă locurile de muncă sunt o prioritate pentru guvern, în mod cert o altă prioritate ar trebui să fie menţinerea sub control a preţurilor care afectează bugetul familiei. Cunoaştem foarte bine că cei mai mulţi bani din bugetul lunar al românilor se îndreaptă către alimente şi facturi la energie. În acest sens apreciez decizia guvernului de a amâna termenul de liberalizare a preţului la gaze până în 2021. Facturile românilor trebuie să fie ţinute sub control şi ţara noastră trebuie să-şi menţină perspectivele celui mai mic preţ la energie din zonă. Acest guvern dar şi următorul trebuie să rămână conectate la obiectivul de a face ca România să fie independentă energetic, şi, mai mult decât atât, să devină un lider regional din punct de vedere energetic, pentru că avem resursele necesare şi pentru că putem să profităm, alături de Republica Moldova, de aceste resurse. Poate în această cheie ar trebui interpretate şi întâlnirile pe care prim-ministrul Victor Ponta le susţine în SUA cu reprezentanţii companiilor de profil. Poate România să devină cel mai important producător şi distribuitor de energie din regiune? Eu cred că da.

Nu în ultimul rând, lupta actualului şi următorului guvern trebuie să se dea cu preţurile. Alimentele din România sunt printre cele mai scumpe din Europa. Nu ne mai putem permite să dezvoltăm o fiscalitate care lucrează împotriva românilor. Dacă state mult mai dezvoltate precum Franţa, Olanda sau Italia îşi permit TVA redus la alimente, de ce nu este posibil acest lucru şi în România? Reducerea TVA-ului la pâine a funcţionat, şi chiar foarte bine, preţuri scăzute cu peste 10% şi evaziune mai mică în sector cu 20%. Avem curajul să introducem această măsură la carne şi la alte alimente de bază, cum ar fi legumele sau fructele?

Acestea trebuie să fie angajamentele viitorului guvern al României şi aceste angajamente trebuie să fie luate în această campanie electorală. Este foarte dificil să nu ne gândim că după 16 noiembrie Palatul Victoria nu va fi ocupat de un alt executiv, de un alt premier care îşi va impune propriul model de execuţie bugetară, propriul model de administrare şi gestionare a resurselor.

Avem datoria să fim atenţi la ce anume alegem în această toamnă. Susţinerea mea se îndreaptă către echipa care reuşeşte să îndeplinească aceste trei obiective simple: mai multe locuri de muncă, preţuri mai mici şi România pusă la adăpost de capriciile furnizorilor de energie din regiune.

Doamna Raluca Surdu:

În urmă cu cinci ani, sub presiunea unei crize economice mondiale ce a încercat şi ţara noastră, a apărut Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Aceasta prevedea, la Capitolul IV, faptul că în sistemul bugetar se poate cumula salariul cu pensia, numai dacă aceasta din urmă nu depăşeşte salariul mediu pe economie (la vremea respectivă 1.700 lei, anul acesta 2.298 lei). În caz contrar, cei care depăşeau această limită aveau în faţă două variante simple: fie renunţau să muncească, păstrând pensia, fie renunţau la pensie şi se mulţumeau cu salariul.

Partidul Naţional Liberal a susţinut încă de la început, prin mai multe propuneri legislative, anularea acestei prevederi, luând în considerare jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în cauza Buchen contra Cehiei - 2002, potrivit căreia noţiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu şi dreptul la pensie au fost asimilate unui drept de proprietate, iar interdicţia de a cumula pensia cu salariul a fost considerată expropriere.

Mai mult, am atras atenţia asupra faptului că în majoritatea ţărilor membre NATO şi UE, cumulul pensie-salariu este permis, anularea acestuia afectând pensionarii în general, dar şi persoanele aflate sub vârste standard de pensionare, în primul rând cadrele militare disponibilizate, ca urmare a măsurilor de reorganizare a armatei, în conformitate cu angajamentele României de aderare la NATO, care aveau în acea perioadă între 40 şi 55 de ani.

Am considerat încă de la început că stabilirea arbitrară şi imperativă a limitei pensiei până la care se poate realiza cumulul produce discriminări şi limitări ale accesului şi dreptului la muncă în sistemul public al persoanelor cu pregătire temeinică şi expertiză în anumite domenii.

De aceea, votul pozitiv dat în plenul Camerei Deputaţilor, în data de 17 septembrie a.c. pe marginea propunerii iniţiate de deputaţi ai PSD, de anulare a reglementării prin care pensionarilor li se interzice să cumuleze pensia cu salariul, ne-a bucurat pe noi toţi, iar noi, în calitate de iniţiatori, am fost consecvenţi şi am dat un vot pentru această anulare. Am făcut acest lucru, deşi în dezbatere erau două propuneri legislative, una iniţiată de Partidul Naţional Liberal, iar cea de-a doua de Partidul Social Democrat, deoarece am considerat că important este rezultatul şi anularea unei măsuri care a fost în totală contradicţie cu legislaţia în vigoare privind dreptul la muncă, dreptul la pensie, dreptul la proprietate privată, în acest fel eliminându-se de pe rol multe procese aflate în derulare la instanţele interne şi internaţionale, ce nu vor mai avea astfel obiect.

Astfel, fac apel către preşedintele României, pe masa căruia va ajunge legea pentru promulgare, să semneze acest act normativ cât mai repede, astfel încât pensionarii să poată fi repuşi în drepturi.

Domnul Daniel Iane:

De curând au apărut în presă prevederile pe care colegii noştri de la UDMR le-au cuprins într-un proiect care presupune formarea unei regiuni autonome, formată din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, ce ar urma să fie condusă de un preşedinte, care va participa la şedinţele de Guvern. În plus, limba maghiară ar urma să fie limbă oficială, iar toate resursele de sol şi de subsol, precum pădurile, minele, carierele de piatră, dar şi imobilele statului român ar urma să devină parte a patrimoniului acestei regiune autonome.

Ca liberal, ca om politic, dar şi ca cetăţean, consider că aceste deziderate ale colegilor noştri parlamentari din UDMR sunt o sfidare în primul rând la adresa Constituţiei. Avem nevoie de o dezbatere imediată şi reală la nivelul întregii societăţi cu privire la această propunere. Într-un moment istoric în care politica noastră externă este în concordanţă totală cu partenerii noştri europeni şi respectiv alături de cei din NATO, analizând şi evenimentele din estul Ucrainei, ideea formării unei regiuni autonome este una total inoportună. Barierele între etnii într-o Europă multiculturală nu mai există de mulţi ani. Suntem cu toţii cetăţeni europeni, iar acest lucru primează în faţa etniei fiecăruia. Un astfel de proiect, într-o altă ordine de idei, înseamnă şi modificarea Constituţiei României, având în vedere că articolul 1 al legii fundamentale este unul foarte clar şi respinge din start orice formă de proiect care atacă, direct sau indirect, unitatea teritorială a statului român - "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil."

Am văzut cu toţii şi poziţia Consiliului Superior al Magistraturii, care a atras public atenţia că proiectul de autonomie propus de UDMR reprezintă un potenţial de afectare a independenţei şi prestigiului justiţiei şi o agresiune la principiile statului de drept şi că excede cadrul constituţional în materia înfăptuirii justiţiei în România.

Vreau să le reamintesc colegilor din UDMR că România este un reper de performanţă în tot ceea ce înseamnă respectarea drepturilor minorităţilor. Sunt printre cele mai liberale state din acest punct de vedere, putem vorbi chiar şi de situaţii care relevă o discriminare pozitivă pentru etnicii maghiari.

De aceea, consider că o astfel de retorică a celor de la UDMR este în strânsă legătură cu campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din această toamnă, căci de fiecare dată când suntem în preajma unui scrutin electoral, putem observa că temele legate de autonomia Ţinutului Secuiesc reapar în atenţia publică.

Doresc să transmit pe această cale că avem nevoie de o dezbatere aprofundată, serioasă, pe tema formării unei regiuni autonome, în perioada imediat următoare. Consider că trebuie lămurit foarte clar ce prevede un astfel de demers. În cazul în care nu va exista o poziţie foarte clară a partidelor politice parlamentare, cât şi din partea societăţii româneşti, pe subiectul legat de formarea unei potenţiale regiuni autonome, riscăm apariţia şi escaladarea unui conflict de idei în perioada campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale. Într-o României europeană, într-un context politic în care unitatea politică şi teritorială a Europei este dezideratul fiecărui stat în parte, consider că o astfel de retorică electorală privind formarea unei regiune autonome trebuie să rămână în afara campaniei electorale din această toamnă.

Domnul Ion Diniţă:

"Învăţămintele de urmat ale referendumului pentru independenţa Scoţiei"

Rezultatele referendumului organizat zilele trecute în Scoţia, încheiat cu rămânerea acestei ţări în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, este un semn de responsabilitate şi unitate care poate fi extrapolat asupra întregii Europe. Alegerea scoţienilor, care au votat în majoritate să nu îşi declare independenţa, se constituie într-un mesaj clar către populaţia din ţările europene în care există grupări cu revendicări teritoriale şi autonomiste.

Faptul că scoţienii, unde s-a propagat un curent extrem de puternic în favoarea independenţei, susţinut cu bani mulţi inclusiv din afara graniţelor, au decis că ar fi mai bine pentru ei să rămână parte a Marii Britanii, trebuie să dea de gândit multor oameni, inclusiv din România. Alegerea scoţienilor demonstrează că ţările europene trebuie să continue pe acest drum, să rămână unite în forurile instituţionale create în acest scop, respectiv Uniunea Europeană şi NATO, ca părţi componente ale unor programe politico-militare generatoare de stabilitate, linişte şi dezvoltare.

România are nevoie acum, poate mai mult ca oricând, de stabilitate politică şi instituţională internă. Avem nevoie de predictibilitate, pentru a implementa în cele mai bune condiţii prevederile conţinute în recentul summit NATO din Ţara Galilor. Faptul că vom avea baze permanente în ţara noastră este o garanţie de siguranţă suplimentară pentru români şi pentru ţara noastră în actualul context regional extrem de complex, cu ameninţări şi probleme grave în imediata apropiere a graniţei Europei de est. Tocmai în această situaţie avem nevoie, ca stat membru al Uniunii Europene, să transmitem un mesaj coerent şi puternic de unitate şi clarviziune faţă de proiectele europene şi euroatlantice, şi de apreciere la adevărata dimensiune a valorilor democratice care animă Europa.

În calitate de factor important al stabilităţii din regiune, reconfirmat şi la summitul de la Newport, România are nevoie de stabilitate internă, cu atât mai mult acum, înaintea alegerilor prezidenţiale din noiembrie. Trebuie să rămânem consecvenţi principiilor care ne-au acordat şansa să fim la acelaşi nivel cu ţările europene, a căror tradiţie în democraţie este mult mai evoluată. În aceste condiţii, este de dorit să nu avem niciun fel de tensiuni şi animozităţi interetnice sau de orice alt tip, deoarece atenţia întregii Europe este deja îndreptată spre noi, ca pol al rezistenţei Uniunii şi al NATO în estul continentului. În consecinţă, fac un apel către factorii decizionali ai partidelor politice şi ai minorităţilor naţionale să se comporte cu responsabilitate şi maturitate, pentru a nu desconsidera eforturile naţionale de coeziune şi solidaritate consolidate în ultima perioadă, care ne-au sporit credibilitatea şi prestigiul ţării în complexul context european actual.

Doamna Maria Grecea:

"Solidaritate cu Aurelian Mihai"

Vin în faţa dumneavoastră pentru a transmite un mesaj de solidaritate cu colegul nostru Aurelian Mihai, intrat de miercurea trecută în greva foamei, în semn de protest faţă de modalitatea în care autorităţile noastre tratează cetăţenii români din diaspora. Cu toate că anumiţi colegi ai noştri, printre care şi preşedintele Valeriu Zgonea, au ales să bagatelizeze demersul deputatului Colegiului uninominal nr. 1, Europa de Vest, Circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, în opinia mea gestul lui Aurelian Mihai nu este unul lipsit de consistenţă. Nu pot fi de acord cu afirmaţia domnului preşedinte Valeriu Zgonea, care spunea luni, referitor la protestul respectiv, că, citez: "din păcate, este un instrument pe care îl folosesc cei care sunt la primul mandat ca să iasă în evidenţă, dar ca politician trebuie să negociezi cu toţi, să-ţi creezi majoritate, asta e obligaţia ta, pentru proiectul de lege pe care l-ai iniţiat".

În realitate, consider că intrarea în greva foamei a deputatului Aurelian Mihai are o valoare extrem de importantă pentru fragila democraţie românească. Domnia sa a recurs la acest gest în urma a numeroase demersuri făcute în scopul de a atenua o serie de greutăţi cu care se confruntă românii care trăiesc şi muncesc în afara graniţelor ţării, oameni folosiţi de regulă ca masă de manevră electorală, atunci când este cazul, iar în rest nu prea sunt băgaţi în seamă de autorităţile statului român.

Comunităţile românilor din străinătate se zbat într-un anonimat desăvârşit, având o serie de probleme rămase de ani buni fie nerezolvate, fie în stadiul de proiect. Este vorba despre nivelul exagerat al taxelor consulare, de modalitatea de lucru greoaie şi birocratică din majoritatea consulatelor statului român din străinătate, de lipsa personalului consular care să-i ajute aşa cum se cuvine pe români, de lipsa unor ataşaţi pe probleme de muncă şi protecţie socială, şi multe altele. De asemenea, în paralel, colegul nostru deputat a reclamat lipsa de implicare a autorităţilor abilitate ale statului român în rezolvarea mai multor aspecte care-i macină pe românii plecaţi în afara ţării, precum procedurile extrem de anevoioase de aducere acasă a cetăţenilor români decedaţi în străinătate, sau lipsa unei strategii coerente, în vederea stimulării repatrierii a milioanelor de cetăţeni care îşi doresc să revină înapoi în ţară.

Prelungirea crizei economice în ţările europene este o realitate drastică, care afectează preponderent cetăţenii străini stabiliţi temporar în ţările europene, respectiv românii plecaţi să muncească pentru a asigura o viaţă mai bună copiilor lor. În aceste condiţii, este cât se poate de evident că românii aflaţi dincolo de graniţe sunt primii care decontează problemele din ţările de adopţie, iar şomajul şi lipsa unor reprezentanţi ai statului român care să-i ajute în dialogul cu autorităţile locale sunt probleme extrem de delicate în prezent.

Ca membru în Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării am încercat, împreună cu colegul Aurelian Mihai, să susţin iniţiativele sale de a impulsiona autorităţile, în vederea găsirii unor soluţii concrete la problemele românilor din diaspora, dar trebuie să recunosc că multitudinea demersurilor noastre nu au avut efectul scontat.

În acest moment, nu ştiu cum se va încheia gestul curajos al colegului Aurelian Mihai. Deja a stat o săptămână în greva foamei, ceea ce nu este la îndemâna oricui, şi cred că decidenţii politici, în speţă conducerea Parlamentului şi a Ministerului Afacerilor Externe, ar trebui să răspundă într-un fel acţiunii sale. Până nu va fi prea târziu...

Doamna Maria Grecea:

"Respingerea OUG nr.55/2014 în Camera Deputaţilor, o victorie mare a opoziţiei"

Premierul Victor-Viorel Ponta şi Guvernul său au înregistrat săptămâna trecută o înfrângere drastică, prin respingerea de către Camera Deputaţilor a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 646/2 septembrie 2014. Documentul respectiv prevedea legiferarea migraţiei primarilor, viceprimarilor, preşedinţilor consiliilor judeţene şi a tuturor consilierilor şi aleşilor locali de la un partid la altul, în termen de 45 de zile. Proiectul de Lege de aprobare a Ordonanţei de urgenţă nr.55/2014 nu a întrunit numărul de voturi necesare pentru adoptarea unei legi organice, fiind înregistrate 195 de voturi "pentru", 109 "împotrivă" şi 21 de abţineri.

Respingerea acestui proiect de lege demonstrează faptul că opoziţia parlamentară îşi face datoria faţă de români şi nu acceptă ca traseismul politic, fenomen mult hulit de toate partidele politice după 1990, să fie instaurat printr-un act normativ. Ordonanţa de urgenţă nr.55/2014 constituie o măsură abuzivă a actualei puteri, iniţiată doar în scopul de a-şi asigura apropierea primarilor a cât mai multe localităţi din România, în vederea abordării în forţă a campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale. Iată însă că votul de miercuri din Camera Deputaţilor a arătat că demersul PSD de a se transforma într-un partid-stat, care să controleze majoritatea pârghiilor administraţiei publice locale, a eşuat în primă instanţă.

Votul din Parlament mai demonstrează că PNL a avut dreptate atunci când, prin acţiunea preşedintelui Klaus Iohannnis, a depus plângere la DNA împotriva vicepremierului Liviu Dragnea, pentru abuz în serviciu, pentru iniţierea OUG nr.55.

Îmi exprim speranţa că şi senatorii vor da dovadă de luciditate politică în momentul votului final pe proiectul de lege privind aprobarea ordonanţei care legalizează migraţia politică, Senatul fiind Camera decizională în acest caz, în aşa fel încât românilor să nu le fie deturnat votul de la alegerile locale din 2012.

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

"Mineritul Văii Jiului, între iluzii şi deziluzii"

Realităţile prezentului, legate de evoluţia sau, mai degrabă, involuţia sectorului minier din Valea Jiului, regiunea pe care o reprezint în Parlament, mă determină să readuc în atenţia dumneavoastră situaţia în care se află minerii şi, în general, oamenii din acest important bazin carbonifer al ţării. O situaţie care, pe zi ce trece, capătă accente tot mai dramatice.

Situaţia este cu atât mai dramatică cu cât ea se produce pe fondul în care, în ultimii ani, Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie au dat, în repetate rânduri, inclusiv la apelurile lansate de mine, asigurări că perspectivele sectorului minier şi termoenergetic din Valea Jiului se îndreaptă spre un făgaş de normalitate. Tot despre normalitate, ba chiar despre îmbunătăţirea perspectivelor din sectorul minier şi energetic al Văii Jiului, despre investiţii de zeci de milioane de euro venite din partea unor investitori din China, ca urmare a demersurilor făcute de primul ministru ori, mai departe, despre angajări în cadrul minelor viabile din Valea Jiului primim, constant, informaţii din partea Guvernului României. La fel ca oamenii din Colegiul meu, îmi doresc ca toate acestea să nu fie doar simple declaraţii politice sau, mai rău, iluzii.

În tot acest timp însă, constat, zi de zi, că realităţile din Valea Jiului sunt cu totul şi cu totul altele decât cele despre care, în mod atât de optimist, ne vorbeşte guvernul. Iar, în realitate, situaţia mineritului din Valea Jiului este una deosebit de gravă. De pildă, numai în această lună, peste 250 de mineri din Valea Jiului au fost concediaţi, iar procesul se pare că va mai continua. Între timp, s-a dovedit faptul că minerii rămaşi în structura Diviziei miniere din cadrul Complexului Energetic Hunedoara nu pot da, doar cu sapa şi lopata, cantitatea de cărbune necesară pentru funcţionarea la capacitatea programată a termocentralelor din judeţul Hunedoara. Trist este că, în loc să adopte măsuri care să conducă la eficientizarea muncii minerilor din Valea Jiului, la investiţii în retehnologizare şi echipare a minelor care dispun de cărbunele necesar pentru funcţionarea CEH, Departamentul pentru Energie dă "undă verde" Complexului Energetic Hunedoara pentru a demara procedurile privind achiziţia de cărbune din import. Nu pot să nu constat că o astfel de decizie vine nu doar în totală contradicţie cu promisiunile făcute de reprezentanţii puterii minerilor din Valea Jiului, ci şi ca o desconsiderare a eforturilor (deseori supraomeneşti) pe care le fac aceşti oameni bravi, şi anume, acela de a munci, în orice condiţii, pentru ca România să fie o ţară independentă din punct de vedere energetic.

Din păcate, ceea ce par să înţeleagă mult mai bine oamenii simpli, cum sunt minerii din Valea Jiului, par la fel de bine să nu înţeleagă sau, mai grav, să ignore, responsabilii de la Bucureşti. Contextul geopolitic de astăzi ne obligă să reconsiderăm strategia naţională în domeniul energiei, la fel cum procedează Germania, Polonia, Franţa, Marea Britanie şi celelalte state europene. În acest context, cred că este inadmisibil ca, în timp ce ţările din Europa acţionează pentru valorificarea la maximum a resurselor şi potenţialului energetic naţional, noi să stăm pe un munte de cărbune în Valea Jiului şi, cu toate acestea, să fim în situaţia de a importa cărbune. Similar, cred că este inadmisibil ca atunci când Germania, spre exemplu, vorbeşte astăzi despre redeschiderea minelor, noi să nu fim în stare să susţinem, la nivel european, oportunitatea continuării mineritului acolo unde el încă există, continuând în acelaşi timp, aş spune într-un mod iresponsabil, să ne închidem minele.

Sigur că şi în minerit, ca peste tot în economie, trebuie găsite soluţii pentru eliminarea pierderilor, soluţii pentru eficientizarea activităţii. Dar în acelaşi timp, cred că măcar pentru o zonă precum Valea Jiului, în care întreaga viaţă social-economică se învârte în jurul activităţii din minerit şi energie, în locul simplelor calcule aritmetice, balanţa economico-financiară trebuie să ţină cont şi de factorul social, de oamenii care trăiesc aici, oameni care din tată-n fiu nu ştiu să facă altceva mai bine decât să fie mineri, harnici şi devotaţi. În primul rând pentru aceşti oameni, dar în acelaşi timp pentru a conserva potenţialul energetic al României şi în următorii ani, cred că atât Guvernul României, cât şi Parlamentul, au datoria să facă nimic mai mult decât ceea ce au asumat în faţa acestor oameni.

Experienţa tristă a închiderii minelor ne-a demonstrat, la Aninoasa, în colegiul pe care-l reprezint eu în Parlament, ce se poate întâmpla cu o întreagă comunitate de oameni, cu un oraş întreg. Aninoasa este primul oraş din România care, la puţin timp după închiderea minei de cărbune, a ajuns în stare de insolvenţă, de sărăcie. Desigur, nu pot decât să salut decizia primului ministru de a scoate Aninoasa din faliment, acordând zilele trecute administraţiei locale sumele necesare pentru achitarea datoriilor. În acelaşi timp, vreau să avertizez asupra faptului că, prin continuarea procesului de închidere a minelor, la Petrila, la Vulcan, la Uricani sau în oricare alt oraş al Văii Jiului, fără a găsi între timp o alternativă care să asigure continuitatea economică a acestora, situaţia de la Aninoasa se poate repeta oriunde în Valea Jiului. Şi, vă întreb, poate primul ministru să ne garanteze că va rezolva, la infinit, această problemă doar cu banii din fondul de rezervă al Guvernului? Nu este oare mai simplu ca Guvernul să găsească acele soluţii - prin investiţii în retehnologizarea şi modernizarea minelor, în deschiderea de noi capacităţi de producţie ş.a.m.d. - care să conducă la exploatarea eficientă a cărbunelui, la independenţa energetică a ţării şi la crearea de locuri de muncă?

Toate aceste aspecte enumerate în declaraţia mea politică nu reprezintă nimic altceva decât ecoul frământărilor de astăzi ale oamenilor din Valea Jiului. Pentru ca ele să se facă auzite acolo unde trebuie, sunt chiar acum în Valea Jiului oameni care fac greva foamei pentru că vor să câştige, în mod demn, prin muncă, o pâine pentru ei şi pentru familiile lor. Sunt oameni care, atunci când ţara a avut nevoie de ei şi de munca lor, au răspuns întotdeauna prezent. Sunt oameni care, astăzi, nu cer nimic mai mult decât onorarea promisiunilor pe care guvernul şi clasa politică românească le-au asumat în faţa lor. Sunt oameni care nu pot fi hrăniţi cu iluzii. Pentru că, aşa cum am mai spus de la această tribună, în rândul bravilor mineri din Valea Jiului circulă o vorbă a cărei valoare e mai presus decât orice. Ei, minerii, exclamă atunci când îşi fac unii altora promisiuni: "un om, o vorbă"! Iar această sintagmă înseamnă pentru orice om cinstit, dar mai ales pentru minerii Văii Jiului, dacă nu literă de lege, atunci în mod categoric un cuvânt de onoare ce se cere a fi respectat cu stricteţe.

Vă invit să reflectaţi asupra acestor lucruri şi să acţionaţi ca atare.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Creşterea alarmantă a numărului abuzurilor suferite de copii, recunoscută public de către autorităţi"

Aproape 10.000 de copii din România au fost victimele diferitelor forme de abuzuri în doar nouă luni! Aceasta este realitatea crudă din România zilelor noastre, un fenomen îngrijorător pentru părinţi, cadre didactice şi deopotrivă pentru autorităţi, pentru responsabilii statului de acest domeniu extrem de complex şi delicat.

Am abordat acest subiect sensibil printr-o interpelare adresată conducerii Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, pe tema abuzurilor comise împotriva copiilor. Am spus, în materialul trimis conducerii MMFPSPV, că organizaţiile neguvernamentale româneşti fac eforturi considerabile pentru a strânge fonduri, în vederea derulării unor campanii naţionale dedicate îmbunătăţirii vieţii copiilor, mai ales a celor cu probleme. Cauzele generale pentru care militează aceste ONG-uri sunt protejarea copiilor cu probleme de abuz, exploatare sau acte de violenţă, iar în unele cazuri acţiunile de caritate au fost susţinute chiar şi din străinătate.

De asemenea, am formulat o serie de întrebări la care statul este dator să ne ofere răspunsuri: "1) Câţi copii au fost victime ale unor situaţii de abuz, exploatare, agresiune şi violenţă fizică, verbală şi emoţională în cursul anului 2013, atât la nivel naţional, cât şi în judeţul Maramureş?; 2) Din datele statistice pe care le deţineţi, asistăm la un trend descendent sau ascendent, din acest punct de vedere?; 3) Câţi dintre copiii aflaţi în grija statului au fost abuzaţi anterior plasamentului acestora?; 4) Care sunt politicile publice şi programele derulate de ministerul dumneavoastră, în vederea diminuării abuzurilor cu victime copii?", a întrebat deputatul maramureşean.

Ministrul muncii mi-a răspuns că, referitor la numărul copiilor victime ale unor diferite forme de abuzuri, menţionăm că în conformitate cu datele centralizate la nivelul MMFPSPV, în baza informaţiilor transmise de Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din judeţe/sectoare ale municipiului Bucureşti, în perioada 1 ianuarie 2013 - 30 septembrie 2013, a fost înregistrat un număr de 9.178 cazuri de abuz, neglijare sau exploatare a copilului, din care 455 cazuri au fost înregistrate în judeţul Maramureş. În ceea ce priveşte tendinţele înregistrate în ceea ce priveşte evoluţia acestui fenomen, menţionăm că din analiza informaţiilor transmise de DGASPC-uri reiese că în perioada 1.01.2013 — 30.09.2013 s-a înregistrat o creştere cu 380 de cazuri de abuz, neglijare, exploatare a copilului, faţă de aceeaşi perioadă a anului 2012, şi cu 837 de cazuri faţă de aceeaşi perioadă a anului 2011.

Cu privire la existenţa unor abuzuri anterioare săvârşite faţă de copii, pentru care ulterior a fost instituită o măsură de protecţie specială, ministrul muncii a afirmat că, din analiza aceloraşi date, rezultă că pentru 23,32% din totalul copiilor aflaţi în sistemul de protecţie specială la data de 30.09.2013, preluarea în sistemul de protecţie specială s-a datorat existenţei unei situaţii de abuz, neglijare sau exploatare a acestuia în cadrul mediului familial. Continuând să considere problematica abuzului împotriva copilului drept un domeniu de interes căruia vor trebui să îi fie adresate în continuare măsuri ferme, MMFPSPV a inclus în noul proiect de Strategie naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014-2020 o serie de măsuri şi acţiuni, al căror scop este diminuarea acestui fenomen şi prevenirea apariţiei unor astfel de cazuri, a conchis ministrul muncii.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite de autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară numai dacă sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române"

Am primit răspuns la interpelarea adresată viceprim-ministrului Gabriel Oprea, ministrul afacerilor interne, cu privire la unele neclarităţi referitoare la acordarea cetăţeniei române, care mi-au fost semnalate de oamenii din Colegiul uninominal nr. 6. Am supus atenţiei ministrului de interne memoriul domnului Mihai Bledea, din Sighetu Marmaţiei, care mi-a transmis o solicitare adresată instituţiei respective. Concret, acesta lucrează şi trăieşte în Marea Britanie, la Londra, iar de doi ani s-a căsătorit acolo cu o cetăţeană din Republica Nigeria. Oficierea căsătoriei a avut loc în cadrul unei primării din capitala Angliei. Petentul doreşte să ştie ce condiţii trebuie să îndeplinească soţia lui nigeriană pentru obţinerea cetăţeniei române şi a unor documente de identitate emise de autorităţile noastre, precum şi ce acte trebuie să prezinte pentru reuşita acestui demers, am precizat în documentul oficial trimis ministrului internelor.

În răspunsul său, vicepremierul Gabriel Oprea a precizat că: "în legătură cu solicitarea persoanei la care faceţi referire, precizăm că cetăţenia română se dobândeşte în condiţiile stabilite de Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Conform art.12 din actul normativ invocat, aprobarea cererilor de acordare a cetăţeniei române se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, din cadrul Ministerului Justiţiei."

Pe de altă parte, vicepremierul Oprea a precizat că, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite de autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară numai dacă sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române. "Faţă de dispoziţiile legale invocate, certificatul de căsătorie al persoanei în discuţie poate fi înscris în registrele de stare civilă ale misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră al României acreditat în Marea Britanie, în conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. (2) din actul normativ anterior menţionat, sau poate fi transcris în registrele de stare civilă ale serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor al locului de domiciliu, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din acelaşi act normativ, eliberându-se, în acest sens, certificat de căsătorie românesc", a mai adăugat ministrul de interne.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Clubul Sportiv Şcolar nr. 2 Baia Mare, la ceas aniversar"

"Lumea aceasta este o mare sală de sport, în care noi venim pentru a deveni puternici", spunea perfect un mare învăţat al vremurilor, Swami Vivekananda, scriitor indian. Cred că astfel se poate traduce munca şi tenacitatea sportivilor, a antrenorilor, a echipei manageriale şi profesorale, în general a tuturor celor implicaţi în realizarea unor performanţe incredibile pentru sportul românesc la Baia Mare, de către Clubul Sportiv Şcolar nr. 2, ajuns zilele trecute la 35 de ani de activitate. 35 de ani care au trecut parcă pe nesimţite, dând o valoare simbolică primului club sportiv şcolar înfiinţat în judeţul Maramureş, în 1979. 35 de ani de eforturi, dăruire, preocupare şi multă, multă transpiraţie, care au făcut din CSS 2 Baia Mare un adevărat nume de referinţă în sportul românesc şi chiar internaţional.

La ceas aniversar, performanţele extraordinare reuşite de CSS 2 Baia Mare în cei 35 de ani de activitate trebuie apreciate la superlativ, dar amintirea lor ar fi mult prea lungă. Trebuie spus faptul că Clubul Sportiv Şcolar nr. 2 Baia Mare are în prezent zece secţii de performanţă de nota 10, respectiv baschet, box, fotbal, gimnastică ritmică, handbal, înot, lupte, rugby, scrimă şi volei. De asemenea, rezultatele excepţionale ale sportivilor de aici s-au concretizat în cele trei Centre Naţionale de Excelenţă care funcţionează în cadrul clubului, la volei, feminin şi masculin, şi rugby, aprobările acestora prin ordin de ministru recunoscând nivelul calitativ de cel mai înalt nivel al educaţiei şi sportului oferit de-a lungul istoriei de Clubul Sportiv Şcolar nr. 2 Baia Mare.

Dincolo de rezultatele remarcabile obţinute în competiţiile şi concursurile naţionale şi internaţionale, în fiecare an CSS 2 Baia Mare a dat un număr consistent de sportivi loturilor naţionale, la toate disciplinele reprezentate, sportivi care reprezintă România şi de care suntem mândri. Totodată, CSS 2 a absolvit cu brio un alt deziderat important al funcţionării unui club sportiv şcolar, cel de a promova sportivi către echipele de seniori, în ultima perioadă peste 150 de sportivi de la acest club şcolar făcând pasul spre seniorat, îndeosebi la handbal şi volei. Bineînţeles, rezultatele nu au venit deloc întâmplător, ele fiind rodul îngemănării talentului şi muncii sportivilor cu mijloacele şi tehnicile moderne ale antrenorilor şi profesorilor, care au ţinut permanent pasul cu ultimele noutăţi din domeniu.

Rezultatele formidabile avute până acum de CSS 2 Baia Mare au nevoie de continuitate şi în următorii cel puţin 35 de ani de acum înainte. Trebuie să le mulţumim tuturor antrenorilor, profesorilor, cadrelor didactice, staffului tehnic şi administrativ şi, nu în ultimul rând, elevilor sportivi, pentru eforturile depuse în aceşti ani de glorie sportivă şi educaţională. De asemenea, un cuvânt de apreciere şi pentru autorităţilor centrale, judeţene şi locale care au crezut în demersul celor de aici şi i-au sprijinit, în aşa fel încât Baia Mare să reprezinte, prin CSS 2, un centru de prestigiu la nivel naţional şi internaţional în sportul şcolar. Nu în ultimul rând, un gând de pioasă recunoştinţă se îndreaptă şi spre cei care au muncit ani de zile la CSS 2 Baia Mare, iar acum nu se mai află printre noi, dar vor dăinui în amintirile noastre frumoase.

Sunt convinsă că Clubul Sportiv Şcolar nr. 2 Baia Mare va continua şirul performanţelor de până acum, atât la sport, cât şi la învăţătură, deoarece, aşa cum spunea un mare sportiv, Michael Jordan, "Talentul câştigă meciuri, dar munca de echipă şi inteligenţa câştigă campionate!". CSS 2 Baia Mare a demonstrat, în ultimii 35 de ani, că a câştigat campionatul sportului şcolar din România şi sunt sigură că va duce ştafeta şi mai departe!

Doamna Cornelia Negruţ:

"Proprietarii clădirilor de patrimoniu primesc o serie de beneficii dacă îşi repară faţadele"

M-am adresat cu o interpelare domnului viceprim-ministru Liviu-Nicolae Dragnea, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, care a avut ca obiect reabilitarea clădirilor de patrimoniu, deoarece consider că rezolvarea acestei probleme constituie un act de civilizaţie şi normalitate, într-o Românie cu adevărat europeană. "Atenţie, cade tencuiala!" - acesta este mesajul care îi întâmpină pe trecătorii de pe străzile centrelor istorice din mai multe oraşe ale ţării, am subliniat în documentul trimis Guvernului. De asemenea, am arătat că sute de români care au proprietăţi în aceste zone sunt somaţi lunar de către primării să îşi reabiliteze faţadele clădirilor, însă aceste avertizări rămân fără finalitate, iar imobilele de patrimoniu se degradează continuu. Crăpăturile, tencuiala căzută şi chiar cărămizile desprinse din pereţii acestor clădiri istorice se văd cu ochiul liber, iar trecătorii sunt într-un pericol permanent. Au existat chiar cazuri în care au murit oameni, după ce părţi din acoperişurile unor astfel de clădiri s-au desprins şi au căzut peste trecători. De regulă, autorităţile locale susţin că rezolvarea acestei spinoase probleme stă doar în mâinile localnicilor, dar aceştia ridică neputincioşi din umeri, spunând că nu dispun de banii necesari reparării faţadelor.

Pentru a obţine informaţiile necesare cetăţenilor din colegiul meu parlamentar, l-am întrebat pe viceprim-ministru cine este răspunzător, conform legii, de suportarea costurilor de reabilitare ale imobilelor degradate din centrele istorice ale oraşelor României, precum şi care este posibilitatea legală şi tehnică a guvernului de a găsi o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme, respectiv pentru reabilitarea clădirilor de patrimoniu.

În răspunsul său, Liviu Dragnea a precizat că problematica reabilitării clădirilor de patrimoniu, în principal, face obiectul Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, cu modificările şi completările ulterioare. "Astfel, referitor la responsabilitatea privind cheltuielile legate de reabilitarea clădirilor de patrimoniu degradate, Legea nr.422/2001 stabileşte la art. 6 că: «Art. 6. - (1) Paza, întreţinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, după caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora, în conformitate cu prevederile prezentei legi. (2) În cazul în care un monument istoric nu are proprietar cunoscut, obligaţiile decurgând din prezenta lege revin autorităţii administraţiei publice locale din unitatea administrativă pe al cărei teritoriu este situat monumentul istoric sau autorităţilor administraţiei publice centrale.» De asemenea, responsabilităţile proprietarilor de monumente istorice şi ale administraţiei publice locale, precum şi modalităţile de finanţare a activităţilor de protejare a monumentelor istorice, sunt descrise pe larg în textul Legii nr. 422/2001, în cadrul art. 36-52", a afirmat Liviu Dragnea.

Vicepremierul a mai menţionat că Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, alături de Ministerul Culturii, autoritatea de specialitate a administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul protejării monumentelor, a fost în permanenţă preocupat de găsirea celor mai eficiente şi sustenabile soluţii în privinţa protejării şi conservării patrimoniului construit. "Astfel, unul din rezultatele acestor preocupări l-a constituit şi iniţiativa Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice de a propune un act normativ care să vizeze refacerea faţadelor degradate ce afectează calitatea spaţiilor publice sau pun în pericol sănătatea, integritatea fizică ori viaţa cetăţenilor, iniţiativă finalizată cu adoptarea de către Parlamentul României a Legii nr.153/2011. Acest act normativ a fost inspirat de reglementări similare care se aplică în alte ţări europene şi, prin conţinutul lui, sunt stabilite o serie de stimulente şi măsuri menite să încurajeze deţinătorii de clădiri clasate ca monument (şi în general proprietarii de clădiri de orice fel) să întreprindă acţiunile necesare pentru reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei clădirilor. În acest sens, menţionăm scutirile de taxă pentru eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire pentru executarea lucrărilor de intervenţie, scutirile de la virarea unor cote din cheltuielile cu lucrările de intervenţie, ori scutirea de la plata impozitului pe clădiri pentru o perioadă de 5 ani consecutivi, cu începere din anul fiscal în care se efectuează recepţia la terminarea lucrărilor", a conchis Liviu Dragnea.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Subunităţile MAI din Maramureş au nevoie de autovehicule performante de teren."

M-am adresat vicepremierului Gabriel Oprea pentru a-i prezenta solicitările unor structuri ale Ministerului Afacerilor Interne din judeţul Maramureş, respectiv din oraşul Borşa, care au imperioasă nevoie de anumite dotări de strictă necesitate pentru a-şi desfăşura activităţile în bune condiţii. În concret, Poliţia oraşului Borşa are nevoie de distribuirea unui autovehicul de teren 4x4, iar Garda de Intervenţie Borşa, din cadrul Secţiei de pompieri Vişeu de Sus, aparţinând ISU "Gheorghe Pop de Băseşti" Maramureş, de o autospecială de capacitate mărită şi o autospecială de primă intervenţie şi comandă 4x4, dotată cu pompă de înaltă presiune şi capacitate de transport apă. De asemenea, subunitatea din Borşa a ISU mai are nevoie de o ambulanţă de terapie intensivă mobilă SMURD, precum şi de suplimentarea personalului în statul de organizare a Inspectoratului pentru încadrarea autospecialei şi completarea tabelei de înzestrare cu noile autospeciale.

L-am informat pe vicepremier că structurile specializate din Borşa ale MAI nu dispun în prezent de autovehicule cu tracţiune integrală, în contextul în care raza de competenţă se află în proporţie de peste 70% într-un relief muntos şi împădurit, cu zone greu accesibile, întins pe mai mult de 200 de kilometri. În zona Borşa există două parcuri naţionale, Munţii Maramureşului şi Munţii Rodnei, monumente ale naturii, cu floră şi faună ocrotită la nivel naţional şi mondial. De asemenea, în ultima perioadă au crescut semnificativ infracţiunile de contrabandă pe întreaga zonă de graniţă cu Ucraina, dar şi delictele silvice. Mai mult, peste 25.000 de cetăţeni din Maramureş lucrează în străinătate, toate aceste elemente fiind de natură să creeze o situaţie operativă complexă, în care deplasarea cu rapiditate în teritoriu a poliţiştilor şi pompierilor este vitală pentru a salva vieţi omeneşti sau bunuri ale populaţiei. De altfel, căile de comunicaţie rutieră ajung în zona Borşa la aproape 1.500 de metri altitudine, iar blocarea acestora ar izola comunităţi locale cu sute de cetăţeni. De menţionat este şi faptul că reprezentanţii ISU Maramureş susţin că Borşa este o zonă cu potenţial ridicat de producere a alunecărilor de teren, dar şi cu un risc sporit de avalanşe.

Având în vedere considerentele expuse, îmi exprim speranţa ca ministrul de interne să dispună cu celeritate soluţionarea adreselor trimise în acest sens de IPJ şi ISU Maramureş, în aşa fel încât unităţile respective să fie ajutate în lupta grea contra infracţionalităţii.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Avem nevoie de măsuri active şi dinamice pentru prevenirea inundaţiilor"

Am primit răspuns la interpelarea adresată conducerii Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, care a avut ca obiect lucrările de investiţii pe râurile din judeţul Maramureş. Am pornit de la analiza de către Comitetul judeţean pentru situaţii de urgenţă Maramureş a situaţiei centralizatoare a locuinţelor din judeţul Maramureş care pot rămâne izolate în urma manifestării fenomenelor hidrometeorologice periculoase. De asemenea, s-a discutat situaţia măsurilor întreprinse după solicitările primite din partea primăriilor din localităţile Baia Sprie, Tăuţii Măgherăuş, Săliştea de Sus şi Bistra, în urma manifestării unor situaţii de urgenţă pe teritoriul acestora. Autorităţile judeţene din Maramureş, respectiv Instituţia Prefectului şi Consiliul Judeţean, au primit asigurări din partea guvernului că vor fi alocate fondurile necesare continuării lucrărilor de investiţii pe râul Vişeu, între Bistra şi Valea Vişeului, şi pe pârâul Bâleasa (afluent al râului Iza), în intravilanul localităţii Săliştea de Sus, am mai arătat în documentul trimis ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură.

În răspunsul său, ministrul delegat Doina Pană a precizat că la nivelul judeţului Maramureş a fost aprobat un plan de măsuri pentru apărarea împotriva inundaţiilor, fiind stabilite termene şi responsabilităţi pentru fiecare măsură în parte. "Printre acestea se regăseşte şi măsura privind demersuri pentru alocarea urgentă de fonduri, în vederea stopării eroziunii mal drept râu Vişeu la Bistra CSA 3-4, în vederea protejării drumului judeţean Bistra - Valea Vişeului, în responsabilitatea Administraţiei Bazinale de Apă Someş - Tisa, cu termen de finalizare decembrie 2014", a subliniat ministrul Doina Pană.

De asemenea, ministrul delegat a adăugat că Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, Administraţia Naţională "Apele Române" şi Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa au în vedere promovarea cu prioritate a proiectelor de investiţii pentru această zonă în cadrul programului pe anul 2014, în funcţie de alocările bugetare pentru lucrări pe cursurile de apă şi construcţii hidrotehnice.

"După aprobarea şi accesarea fondurilor europene, în vederea implementării Programelor Operaţionale finanţate din Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul de Coeziune, respectiv a programelor de finanţare pe domeniul managementului şi prevenirii riscurilor la inundaţii, în perioada de programare 2014 - 2020, priorităţile de finanţare vor fi susţinute şi completate suplimentar", a mai spus ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultură.

Aşa cum a precizat doamna ministru, este necesară afişarea la sediul primăriilor a noilor planuri de situaţie a unităţilor administrativ teritoriale pe care sunt delimitate zonele inundabile din revărsări ale cursurilor de apă, scurgeri de pe versanţi şi ape interne, precum şi a semnificaţiei codurilor de culori folosite pentru avertizările meteorologice şi hidrologice.

De asemenea, primăriile trebuie să posteze pe site-urile proprii prevederile planurilor locale de apărare împotriva inundaţiilor aprobate pentru perioada 2014-2017 (inclusiv a planurilor de situaţie a localităţilor pe care au fost delimitate zonele inundabile). Este nevoie de măsuri active împotriva inundaţiilor, a tuturor factorilor implicaţi, pentru a preveni evenimente neplăcute, precum cele din vara recent încheiată.

Doamna Cornelia Negruţ:

"România are nevoie educaţia anti-violenţă a copiilor!"

Anul trecut, minorii români au comis nouă infracţiuni de tentative de omor. Cifre seci, grave, înspăimântătoare! Ele mi-au fost furnizate de către viceprim-ministrul Gabriel Oprea, ministrul afacerilor interne, ca răspuns la o interpelare care a avut ca obiect infracţiunile contra vieţii săvârşite de minori.

"Tânăr arestat după ce a violat şi ucis o fată de 10 ani", "Adolescent de 16 ani reţinut după ce a omorât în bătaie o bătrână", sau "O adolescentă de 16 ani, reţinută după ce şi-a ucis iubitul" - sunt doar câteva titluri din presa ultimei perioade, în care infracţiunile grave şi deosebit de grave, cu autori minori, s-au înmulţit parcă mai mult ca niciodată, am punctat în documentul parlamentar trimis conducerii MAI.

Consider că autorităţile abilitate ale statului trebuie să ia măsuri drastice pentru stoparea acestui fenomen al copiilor transformaţi în infractori extrem de periculoşi, care iau fără somaţie viaţa unor copii nevinovaţi, dar şi a altor oameni care îşi duceau viaţa în linişte. Un potenţial motiv al creşterii numărului infractorilor minori l-ar putea constitui faptul că societatea românească este într-o descreştere morală fără precedent, generată probabil de lipsa educaţiei, de insuficienţele materiale ale părinţilor, de absenteismul şcolar şi analfabetism şi, nu în ultimul rând, de absenţa unor modele pozitive. Subliniez că asemenea evenimente nedorite cunosc o recrudescenţă îngrijorătoare pentru evoluţia societăţii româneşti în ansamblul ei, fiind vorba despre viitorul tinerei generaţii.

În răspunsul său, vicepremierul Gabriel Oprea a precizat că prevenirea delicvenţei juvenile şi a victimizării minorilor reprezintă o preocupare constantă a Ministerului Afacerilor Interne care, prin Poliţia Română, întreprinde demersurile necesare în vederea identificării celor mai eficiente modalităţi de atingere a acestui obiectiv. "Astfel, la nivel naţional, în anul 2013 au fost derulate mai multe proiecte pentru prevenirea delicvenţei juvenile pe următoarele teme: prevenirea abandonului şcolar, prevenirea violenţei şcolare şi a faptelor antisociale comise în zona unităţilor de învăţământ, prevenirea consumului de droguri şi etnobotanice, prevenirea infracţionalităţii în rândul minorilor cu părinţi plecaţi în străinătate, corectarea unor comportamente antisociale ale grupurilor ţintă, precum şi prevenirea infracţiunilor de furt comise de tineri şi a infracţiunilor comise de minorii din centrele de plasament", a spus ministrul de interne.

Totodată, Oprea a precizat că, începând cu luna octombrie 2013, Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii şi structurile specializate teritoriale, a demarat, la nivel naţional, proiectul "Copilărie fără delicvenţă", cu o durată de 2 ani şi finanţare europeană (I.S.E.C.), care are ca scop creşterea eficienţei programelor de prevenire a delicvenţei juvenile în rândul minorilor cu vârsta sub limita răspunderii penale (14 ani). "În cadrul proiectului în discuţie va fi derulată o campanie de informare, atât a elevilor din clasele V-VIII, cât şi a părinţilor şi profesorilor acestora, privind prevenirea delicvenţei juvenile. Cu această ocazie, poliţiştii vor merge în şcoli şi vor discuta cu elevii despre legislaţia în vigoare incidentă domeniului de referinţă, consecinţele sociale ale faptelor săvârşite, modalităţile de gestionare a conflictelor, vor prezenta filme educative şi vor distribui materiale informativ-preventive. Apreciem că numărul elevilor beneficiari va fi de aproximativ 17.000", a remarcat ministrul afacerilor interne.

În ceea ce priveşte infracţiunile de omor şi tentativă de omor comise de minori în anul 2013, cifre de care m-am interesat, informaţiile furnizate de Inspectoratul General al Poliţiei Române relevă faptul că, la nivel naţional, în perioada de referinţă au fost înregistrate un număr de 9 infracţiuni de omor şi 9 tentative de omor, niciuna dintre acestea pe raza judeţului Maramureş, a conchis viceprim-ministrul Gabriel Oprea.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Drama tinerilor absolvenţi care nu îşi găsesc un loc de muncă."

Din ce în ce mai mulţi tineri înmulţesc rândurile şomerilor români şi, invers proporţional, scad speranţa unei dezvoltări mature sănătoase, consacrată prin obţinerea unui loc de muncă, procurarea unei locuinţe şi întemeierea unei familii. Este o realitate perpetuată în fiecare an, odată cu susţinerea examenelor de bacalaureat, în urma cărora marea majoritate a absolvenţilor nu trec proba de "maturitate", iar apoi trăiesc o adevărată dramă şi ei şi, mai ales, părinţii lor, nevoiţi să îi întreţină pe lângă modica indemnizaţie de şomaj.

Locurile de muncă din România zilelor noastre sunt extrem de importante pentru tânăra generaţie. Sunt tineri care au nevoie de un venit minim necesar şi, în acelaşi timp, este vital să aibă o preocupare, să fie activi, inclusiv pentru starea lor de sănătate. Efectele lipsei locurilor de muncă în rândul tinerilor sunt extrem de periculoase. Între acestea, aş menţiona faptul că determină apariţia unui număr considerabil de depresii şi, din păcate, a dus chiar la creşterea incidenţei sinuciderilor. Un astfel de exemplu tragic s-a consumat chiar în aceste zile, Claudiu Roman, DJ de prestigiu la Radio 21, renunţând la viaţă după ce şi-a pierdut locul de muncă...Trist, dar adevărat...

Din datele oficiale comunicate în ultima perioadă de către Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) din toate judeţele ţării rezultă clar şi fără echivoc că şomajul a crescut în august cu un procent semnificativ, cauzele fiind disponibilizările şi situaţia absolvenţilor de liceu care şi-au depus dosarele pentru obţinerea indemnizaţiei. La nivel naţional, câteva mii de absolvenţi de liceu şi-au depus în ultimele trei luni dosarele pentru a primi ajutor de şomaj, după ce au susţinut bacalaureatul în cele două sesiuni din acest an. Mai mult, funcţionarii din sistem se aşteaptă la o avalanşă de cereri de şomaj şi de acum încolo, motivul fiind absolvirea facultăţilor de către alte mii de tineri. Aşa se face că într-un singur judeţ se ajunge anual la circa 2.500 de noi şomeri, proveniţi exclusiv din rândul tinerilor.

În atare situaţie, când şansele de angajare ale tinerilor noştri sunt aproape nule, fie că au absolvit un liceu sau o facultate, se cer puse câteva întrebări conducerii guvernului. Cine îi angajează pe aceşti tineri? Ce să facă un absolvent al Liceului Sportiv, al unui colegiu de siguranţa alimentară sau din orice alt domeniu şi specialitate? Din ceea ce se observă de către toţi românii, se vede clar că nici cursurile de formare şi reconversie profesională nu au efectele dorite, iar ofertele de forţă de muncă se adresează tocmai acelor meserii care au dispărut din România, după închiderea nejustificată a şcolilor profesionale şi de meserii. Aşa se face că există cazuri în care se caută muncitori, dar nu se găsesc. Este adevărat că tinerii din ziua de astăzi sunt extrem de pretenţioşi şi mai bine stau pe "capul" şi cheltuiala părinţilor până la 30 de ani decât să accepte o slujbă, chipurile, inferioară pregătirii lor!

Consider că preocuparea statului pentru a îndrepta această problemă gravă a tinerilor lipsiţi de loc de muncă şi de perspective ar trebui să înceapă prin corelarea pregătirii tinerilor cu necesarul de forţă de muncă existent, fapt ce s-ar putea realiza prin colaborarea sistemului de învăţământ cu mediul de afaceri. De asemenea, cred că pregătirea pe băncile şcolilor trebuie să fie modificată, să fie mai pragmatică, în aşa fel încât la absolvire tinerii să nu aibă doar diploma, ci şi abilităţile şi competenţele necesare pentru a face faţă viitorului loc de muncă. Statul trebuie să vegheze pentru a îndruma copiii de mici să facă exact ceea ce le place, să fie orientaţi spre meserii de viitor, meserii pe care să le facă plăcere să le practice ulterior absolvirii. Una dintre soluţii ar fi, în opinia mea, reînfiinţarea şcolilor de meserii, care ar contribui decisiv la creşterea numărului tinerilor care îşi vor putea găsi un loc de muncă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

"Degradarea învăţământului românesc - singura performanţă a ministrului Pricopie"

În ultimii doi ani, învăţământul românesc s-a degradat constant şi cu o viteză uimitoare. Trecând peste declaraţiile spumoase din ultima vreme ale ministrului Pricopie, în opinia căruia întemeietorii Romei au fost crescuţi de o vulpe şi peste eşecul licitaţiei pentru achiziţionarea manualelor noi, Guvernul Ponta desfiinţează Legea educaţiei prin Ordonanţa de urgenţă nr. 49/2014.

Prin acest document, guvernul bulversează şi mai mult învăţământul românesc schimbând, pe ascuns, 97 de prevederi ale legii. Măsuri precum cea a introducerii unei a III-a sesiuni de Bacalaureat sau înfiinţarea de colegii în universităţi au ca efect coborârea standardului de pregătire al elevilor.

În faţa acestei situaţii, Victor Ponta, şeful direct al ministrului păcălit de vulpe, alege doar să îşi dojenească subalternul de dragul spectacolului televizat. Preocupat de blocarea Bucureştiului şi organizarea de festivităţi megalomanice pe stadioane, premierul girează incompetenţa ministrului Pricopie, în speranţa obţinerii de voturi din partea beneficiarilor acestei ordonanţe.

Modul incalificabil în care PSD gestionează învăţământul românesc arată dispreţul pe care acest partid îl are faţă de elevi şi de viitorul acestora. Victor Ponta este preocupat doar de inscripţionarea PSD pe numerele de înmatriculare ale microbuzelor şcolare trimise cu dedicaţie şi de anihilarea instituţiilor statului.

În faţa dezastrului produs în învăţământ, îi solicit public lui Victor Ponta să îl demită pe Remus Pricopie.

Doamna Manuela Mitrea:

"Copiii din România care suferă de ADHD au dreptul la o viaţă normală."

În România, aproximativ 200.000 de copii au deficit de atenţie şi hiperactivitate care, conform noilor studii, este mai mult o tulburare de comportament decât o boală. Aceasta mai este cunoscută după acronimul ADHD, ce provine din denumirea englezească Attention Deficit Hyperactivity Disorder.

Conform studiului "Analiza serviciilor de sănătate mintală pentru copiii din România", realizat de "Salvaţi Copiii" şi CURS, din 200.000 de copii cu ADHD, doar 8.000, reprezentând 4%, se regăsesc în evidenţele specialiştilor şi urmează un tratament, această situaţie persistând în lipsa unui program guvernamental care să identifice copiii cu ADHD înainte sau imediat după vârsta de 6 ani.

Din cauza acestei tulburări, copiii afectaţi au un randament mult mai scăzut la şcoală faţă de copiii fără ADHD. Conform aceluiaşi studiu realizat de "Salvaţi Copiii" şi CURS, 61,8% dintre copiii cu deficit de atenţie şi hiperactivitate reuşesc să termine liceul, faţă de 98,7% dintre copiii fără ADHD, mai puţin de 10% termină o facultate, faţă de 68% dintre copiii fără ADHD, 45,5% întâmpină dificultăţi de învăţare, faţă 1,3% dintre copiii fără ADHD, şi 70,9% primesc suspendări şi exmatriculări, faţă de 21,3% dintre copiii fără ADHD.

Un copil cu ADHD ar trebui să treacă prin toate cele trei forme de tratament existente la ora actuală: terapie, medicaţie şi terapie combinată cu medicaţie. Din păcate, la ora actuală, singurul tratament decontat de Casa de Asigurări de Sănătate este medicaţia, ceea ce nu este suficient.

Lipsa unui tratament adecvat pentru copilul cu ADHD poate avea consecinţe nefavorabile nu doar asupra activităţilor şcolare, ci şi asupra celor casnice, profesionale sau a relaţiilor interumane, existând posibilitatea de a nu se integra în societate şi de a fi marginalizat toată viaţa.

La fel ca orice copil din lume, copiii cu ADHD din România au dreptul să ducă o viaţă normală. Identificaţi timpuriu, aceşti copii, dar şi familiile lor, pot duce o viaţă normală. România are nevoie de un program care să identifice copiii cu ADHD înainte sau după vârsta de 6 ani, astfel încât aceşti copii să fie trataţi corespunzător la timpul potrivit.

Domnul Nicolae Păun:

Declaraţia aceasta constituie o atenţionare a guvernului asupra subfinanţării cronice a politicilor publice, pentru soluţionarea problemelor romilor, vechi de un sfert de secol.

Recentele evoluţii globale, atât politice, cât şi economice, au făcut ca problema romilor să devină una europeană, rămânând totodată naţională. Cei 25 de ani de democraţie postdecembristă au evidenţiat că problema romă nu poate fi tratată separat de politicile de dezvoltare economică şi socială de nivel naţional şi nivel regional.

Din nefericire, la subfinanţarea acelor politici publice destinate minorităţii romilor s-a adăugat criza economică din ultimii ani, ce a afectat grav posibilităţile de finanţare naţionale ale programelor de sprijin pentru comunităţile de romi, aceasta pe fondul deteriorării condiţiilor de viaţă şi aşa precare ale romilor, ca o consecinţă a aceleiaşi crize.

Pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor au fost elaborate două strategii, la distanţă de un deceniu - 2001 şi 2011, precum şi Strategia Guvernului pentru perioada 2011-2020, toate acestea menite să asigure incluziunea socio-economică şi culturală a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor, prin implementarea unor politici integrate, în domeniul educaţiei, a ocupării forţei de muncă, a sănătăţii, a locuirii, a culturii, a infrastructurii sociale.

Cea de-a doua Strategie de îmbunătăţire a situaţiei romilor - din decembrie 2011 - a fost formulată sub egida Programului naţional de reformă din cadrul "Strategiei Europa 2020" prin care România îşi asuma, între altele: ameliorarea şomajului şi combaterea sărăciei care afectează grupurile vulnerabile. Au fost formulate, în acest cadru, politici sociale pentru minoritatea romilor axate pe conceptul de incluziune socială: Planul Naţional Antisărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale, Memorandumul Comun de Incluziune Socială, Planul Naţional de Dezvoltare a României. Implementarea ultimei strategii era prevăzută să aibă loc în două etape: 2011-2013 şi 2014-2020.

Mai mult chiar, în afara acestor strategii angajate legislativ prin acte normative de nivelul unor hotărâri de guvern, România a aderat la două instrumente regionale care trebuie s-o angajeze nu numai politic, ci şi economic:

• Documentul Comisiei Europene din 2011 "Un cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020";
• Deceniul de Incluziune a Romilor 2005-2015, angajament politic asumat în 2003 la nivel internaţional de către guvernele a nouă state din regiune (inclusiv România).

Se ştie că orice finanţare din fonduri comunitare presupune şi o cofinanţare din fondurile bugetului de stat: ori în condiţiile unei rate insuficiente de absorbţie de 36,26%, în iulie 2014, abundenţa proiectelor viabile pentru comunităţile de romi nu poate înlocui nealocarea sumelor necesare destinate cofinanţării de la bugetul naţional.

Cu toate acestea, după momentul integrării în UE, niciun guvern nu a dat dovadă de voinţa politică necesară pentru a depăşi impasul..."delicat" al finanţării corespunzătoare a programelor naţionale pentru minoritatea romă şi a organului guvernamental de specialitate înfiinţat prin OUG nr. 78/2004 - Agenţia Naţională pentru Romi, deşi politicienii, fie ei de dreapta sau de stânga, nu scapă niciun prilej electoral pentru a promite "marea cu sarea" şi reducerea decalajului socio-economic dintre minoritatea noastră cea mai defavorizată şi majoritate.

Referitor la sărăcia romilor, este revelator un studiu recent al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, potrivit căruia romii reprezentau 20,6% din totalul persoanelor aflate în sărăcie absolută, 35,2% din cele aflate în sărăcie severă şi 44,4% din cele aflate în sărăcie alimentară. În ceea ce priveşte subfinanţarea agenţiei, aceasta are şi în prezent un personal subdimensionat: 30-50 de posturi pe ţară, inclusiv pentru Bucureşti şi cele 7 filiale regionale, iar activitatea ei este drastic restrânsă din cauze financiare.

În acest context, este semnificativ faptul că suma iniţială prevăzută în bugetul pe 2014 pentru A.N.R., la capitolul "Cheltuieli de personal", nu acoperă în întregime plata salariilor nici pe anul în curs, fiind necesară o suplimentare cu suma de 1.100.000 lei.

Pe de altă parte, conform regulamentului său de organizare şi funcţionare, A.N.R. acordă finanţări nerambursabile pentru programe, proiecte şi acţiuni culturale, sportive, educaţionale, cu caracter religios, dar în limita creditelor bugetare alocate cu această destinaţie de către bugetul de stat pentru fiecare exerciţiu bugetar. Din păcate, spre exemplu, în anul 2012 s-a organizat o singură sesiune de finanţare în următoarele domenii: educaţie, cultură, media, sănătate, sport, formare profesională, dezvoltare comunitară.

În condiţiile în care Agenţia Naţională pentru Romi avea ca obiectiv, la înfiinţare, "creşterea gradului de incluziune socială a persoanelor aparţinând minorităţii rome aflată în dificultate", devine evident că subfinanţarea cronică pe ambele paliere - european şi naţional - ale programelor pentru ridicarea standardului de trai al minorităţii rome poate conduce la însăşi compromiterea scopului său instituţional de a exista!...

În decursul timpului, am făcut numeroase demersuri pentru rezolvarea acestui neajuns, atât personal, cât şi pe cale instituţională.

Subfinanţarea politicilor publice menite să amelioreze condiţiile de viaţă ale romilor s-a reflectat negativ şi în domeniul cultural. Astfel, urmare a Strategiei pentru romi din 2001, a fost înfiinţat, în 2003, Centrul Naţional de Cultură a Romilor "Romano-Kher", iniţial aflat în subordinea Ministerului Culturii şi trecut, în 2013, în coordonarea A.N.R. Înfiinţarea "pe hârtie" a centrului ar fi şi singurul rezultat notabil în domeniul prezervării culturii romilor, în condiţiile în care acest centru nu are nici acum măcar un sediu, după mai bine de un deceniu de la actul de înfiinţare, A.N.R solicitând pentru ridicarea sediului acestuia suplimentarea bugetului alocat cu suma de 1.765.000 lei. Aşadar, dacă avem în vedere că bugetul agenţiei abia solicită fonduri pentru construirea clădirii centrului, înfiinţarea Teatrului Rom de Stat - alt obiectiv asumat, dar nerealizat al Strategiei pentru romi din 2011 - se amână până la...calendele greceşti!...

Aceasta, în condiţiile asumării prin amintita strategie a următoarelor obiective principale: folosirea şi păstrarea limbilor minoritare, prezervarea culturii scrise şi a mass-media etnice, păstrarea patrimoniului material (muzee), a patrimoniului imaterial (spectacole, meşteşuguri tradiţionale, festivaluri).

Aceste două nerealizări nu fac altceva decât să exprime încălcarea implicită, ori chiar explicită a art.2 din Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, care prevede prezervarea culturii tradiţionale ale diferitelor comunităţi rome sau nerome, prin "susţinerea programelor şi a proiectelor care promovează elementele patrimoniului cultural imaterial, stimularea iniţiativelor comunitare de revitalizare a manifestărilor tradiţionale." Chiar şi în Strategia din 2011 cultura romă este etichetată ca fiind subdezvoltată, prioritară fiind promovarea unor măsuri care să reducă decalajul socio-cultural.

Având în vedere toate cele menţionate mai sus, solicităm guvernului să bugeteze corespunzător Agenţia Naţională pentru Romi, atât pentru buna sa funcţionare, cât şi pentru finanţarea celor patru proiecte cu cofinanţare europeană aflate în derulare, pentru care este necesară majorarea alocărilor bugetare pentru 2015 cu suma de 2.010.000 lei.

Credem că soluţionarea problemelor cronice ale comunităţilor de romi trebuie să fie avute în vedere cu prioritate de Guvernul României, atât la apropiata rectificare bugetară, cât şi în proiectul bugetului de stat pe 2015, dacă nu se doreşte declanşarea unor probleme sociale mult mai greu de rezolvat!...

Domnul Erland Cocei:

"Nu e treaba Guvernului să creeze locuri de muncă" - aceasta a fost esenţa răspunsului ministrului finanţelor, Ioana Petrescu, rostit de la tribuna Parlamentului la moţiunea simplă iniţiată de deputaţii ACL cu tema "Ministerul MTO - Minciună, Taxare, Oprirea economiei". În loc să răspundă întrebărilor punctuale ale iniţiatorilor şi să ofere soluţii privind redresarea economiei româneşti, intrată în recesiune tehnică în timpul propriului mandat la finanţe, doamna Petrescu a preferat această declaraţie, care trebuie analizată având în vedere gravitatea ei.

În primul rând, în orice stat european şi în orice democraţie civilizată o asemenea declaraţie ar fi fost urmată firesc de demisia sau de demiterea ministrului în cauză, ca o dovadă de respect faţă de cetăţeni.

În al doilea rând, această declaraţie confirmă haosul generalizat din Ministerul de Finanţe, lipsa de viziune şi de pricepere dovedite de ministrul Petrescu în cele câteva luni de ministeriat, aspecte pe care noi, deputaţii ACL, le-am evidenţiat în textul moţiunii simple. În câteva luni, ministrul Ioana Petrescu a răvăşit finanţele ţării, spulberând toate premisele de creştere economică care se întrezăreau la începutul anului 2014.

După primul semestru al acestui an, în dreptul României la capitolul economie stă scris "recesiune." Acesta este bilanţul doamnei Ioana Petrescu, care este demonstrat de date şi cifre oficiale chiar dacă s-a dorit a fi cosmetizat de aparatul de propagandă din slujba premierului României.

"Nu e treaba Guvernului să creeze locuri de muncă" devine astfel noua deviză a Guvernului Ponta în materie fiscal-bugetară. Din păcate, această deviză a fost îmbrăţişată de majoritatea parlamentară pesedistă, care în ciuda evidenţelor şi în detrimentul intereselor economiei româneşti şi ale mediului de afaceri, a preferat să respingă moţiunea ACL şi să răspundă intereselor clientelare de partid, menţinând-o în funcţie pe doamna Petrescu.

Însuşi premierul Ponta girează această nouă viziune economică a României: "Este ca şi când România mergea cu maşina cu 130 kilometri la oră şi acum merge cu 100 kilometri la oră, dar merge tot înainte", a anunţat Victor Ponta pe o reţea de socializare la anunţul Eurostat privind intrarea economiei româneşti în recesiune.

Chiar dacă prezentată în mod plastic, pentru a ascunde starea de fapt a finanţelor ţării, afirmaţia premierului condamnă România la stagnare economică. În ritmul imprimat de ministrul finanţelor, România o să ajungă să meargă "tot înainte", dar cu o viteză din ce în ce mai mică, iar peste câteva luni o să stagneze sau o să meargă înapoi.

Ca de obicei, premierul Ponta este în situaţia copilotului, iar pilotul, de această dată doamna ministru Petrescu, a gripat deja motorul şi duce România în parapet.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

După mulţi ani de zile în care situaţia TVR s-a degradat văzând cu ochii, astăzi, această instituţie esenţială pentru susţinerea unei societăţi deschise, democratice, este foarte aproape de a-şi închide porţile. De prea mult timp, televiziunea publică este captivă intereselor politice care au primat în faţa oricăror reguli de management performant. Cetăţenilor români li s-a luat dreptul de a avea o televiziune profesionistă şi imparţială, aşa cum au toate statele civilizate, o televiziune care să fie profesionistă şi imparţială nu prin tăcere, ci prin cuvinte şi imagini.

Dezastrul în care se află televiziunea publică din România este fără margini. Îngropată în datorii şi în presiuni politice, TVR are o singură şansă: să fie susţinută de cetăţeni. Chiar şi pentru datoria enormă, de 800 de milioane de lei, dintre care 543 la bugetul de stat, se poate găsi o rezolvare. Cea mai mare problemă, însă, sunt presiunile politice care nu contenesc.

Cu Stelian Tănase în fruntea Televiziunii române, ne aşteptam să vedem repede o schimbare a macazului către profesionalism. Şi iată că am văzut. La doar câteva luni de la preluarea conducerii TVR, Stelian Tănase vine cu noua grilă, de toamnă, care include dezbateri politice reale, nu cu întrebările pregătite în culise, emisiuni economice fără cosmetizare, pamflete necenzurate.

După doar două săptămâni de la implementarea noii grile, Consiliul de administraţie, controlat de PSD, cere revenirea la grila de vară, neavând nici măcar curajul să ceară pe faţă scoaterea din grilă a emisiunilor care îi deranjează. La "butoane" în TVR nu este Stelian Tănase, preşedinte-director general, membru în Comitetul director şi în Consiliul de administraţie, aşa cum ar fi normal, ci Corneliu Calotă, liderul pesediştilor din Consiliul de administraţie şi, în acelaşi timp, purtătorul de cuvânt al Guvernului Ponta. Vineri, 19 septembrie, după ce situaţia de la TVR a fost preluată şi multiplicată pentru public de aproape toată presa, Victor Ponta a ieşit public şi a anunţat că îl retrage pe Corneliu Calotă din CA al TVR, în încercarea de a opri discuţia transparentă despre problemele TVR iniţiată de Stelian Tănase.

Consiliul de administraţie a solicitat iniţial scoaterea din grilă a emisiunile realizate de Sorin Avram - "Vorbeşte liber", Moise Guran - "Biziday" şi Dragoş Pătraru - "Starea naţiei". Tot în urma informaţiilor apărute în presă, se pare că acestea vor fi menţinute, cel puţin pentru o perioadă.

Pentru ca Parlamentul, instituţie în subordinea căreia se află TVR, să fie în cunoştinţă de cauză despre situaţia de fapt, Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă l-a invitat pe Stelian Tănase, preşedinte - director general al TVR la şedinţa comisiei care va avea loc miercuri, 24 septembrie.

Pe de altă parte, presiunile exercitate de PSD asupra televiziunii publice sunt inadmisibile şi revoltătoare. Societatea civilă trebuie să se mobilizeze şi să facă faţă presiunilor. Legea nr.41/1994 privind organizarea Societăţii române de radiodifuziune şi Societăţii române de televiziune este depăşită, ea însăşi legiferând posibilitatea unor presiuni politice.

Stelian Tănase este un exemplar om de cultură, neafiliat politic, profesionist, cu dorinţa clară de a le reda românilor un post de televiziune în care să aibă încredere şi pe care să-l respecte. Stelian Tănase nu poate reuşi singur la conducerea TVR, el poate reuşi doar cu susţinerea cetăţenilor, a celor care îşi doresc cu adevărat libertatea de exprimare.

Vă mai amintiţi cum am denumit TVR în zilele Revoluţiei din decembrie 1989? - Televiziunea Română Liberă! Nu doresc nimic mai mult decât şi-au dorit românii atunci, acum 25 de ani, când a curs sânge ca noi să putem să ne numim televiziunea "liberă". Acum Televiziunea română trebuie să devină liberă, în fapt, de orice ingerinţă politică.

În vederea susţinerii punctului meu de vedere, am iniţiat şi semnat petiţia publică "Vrem televiziune publică, nu politică!", prin care se afirmă susţinerea pentru continuarea profesionalizării şi depolitizării TVR - prin menţinerea lui Stelian Tănase în fruntea Televiziunii Române, pentru păstrarea emisiunilor realizate de Sorin Avram - "Vorbeşte liber", Moise Guran - "Biziday" şi Dragoş Pătraru - "Starea naţiei" în grila TVR şi pentru începerea neîntârziată a realizării unei noi forme a Legii de organizare a TVR.

Domnul George Ionescu:

"Ziua internaţională a păcii"

Ziua Internaţională a Păcii este sărbătorită în fiecare an pe data de 21 septembrie.

Celebrarea acestei zile s-a stabilit în anul 1981, printr-o rezoluţie emisă de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, iniţial în fiecare a treia zi de marţi din luna septembrie, iar ulterior în anul 2001, printr-o noua rezoluţie a fost fixată data de 21 septembrie. Această zi este dedicată păcii, absenţei războiului şi a violenţei din comunităţile în care trăim.

Pentru marcarea acesteia este tras Clopotul Păcii la sediul Naţiunilor Unite din New York, clopot ce este turnat din monede donate de copii din toată lumea şi are inscripţionat pe acesta "Trăiască pacea absolută în lume".

Cu ocazia acestei zile, Organizaţia Naţiunilor Unite desfăşoară numeroase activităţii şi manifestări menite să promoveze şi să conştientizeze populaţia cu privire la importanţa şi valoarea păcii în lume.

Anul acesta ceremoniile ţinute cu ocazia acestei zile se desfăşoară sub sloganul "Dreptul oamenilor la pace", odată cu împlinirea a 30 de ani de la adoptarea Declaraţiei Adunării Generale a Naţiunilor Unite cu privire la dreptul popoarelor la pace.

Din păcate, "Ziua Internaţională a Păcii" nu este foarte cunoscută la noi în ţară, deşi ar trebui ca în această zi şi nu numai să conştientizăm cu toţii importanţa pe care o are pacea în lume, cu atât mai mult cu cât în jurul nostru tinde să existe mai mult ură şi dezbinare.

Această zi nu trebuie să treacă neobservată şi totodată este de datoria noastră să promovăm şi să insuflăm şi copiilor noştri valori cum ar fi îngăduinţa şi respectul.

Domnul Petru Movilă:

"Ponta. Victor-Viorel Ponta. Garanţia învăţământului de calitate."

De curând, un cunoscut inspector şef al unui inspectorat şcolar judeţean a declarat, cu toată convingerea de care putea da dovadă la acel moment, că premierul Ponta este garanţia unui învăţământ de calitate. N-am să mai menţionez faptul că actualul şef a trecut prin câteva partide, iar acum ocupă un scaun călduţ cu ajutorul preşedintelui PSD Iaşi, ci doar faptul că este frapantă o asemenea declaraţie, în timp ce Guvernul Ponta decimează tot ce a mai rămas din sistemul educaţional românesc.

Ce s-a întâmplat în ultimele luni nu are termeni de comparaţie: elevii nu au de pe ce învăţa, se poate intra la facultate fără bacalaureat, s-a inventat o a treia sesiune de bacalaureat, iar copiii din mediul rural, care abia au unde să înveţe, vor citi de pe tablete, pentru că, bineînţeles, cu toţii au smartphone-uri.

Guvernul Ponta sabotează în mod conştient sistemul de învăţământ şi, implicit, viitorul tinerilor. Doza de impertinenţă, aroganţa pe care premierul şi ministrul Pricopie le afişează atunci când oferă explicaţii, sunt strigătoare la cer.

Guvernul Ponta n-a fost în stare să asigure manuale şcolarilor. Gafă uluitoare, prostie, rea-voinţă sau lipsă de interes? Probabil toate la un loc. Senin, Victor-Viorel Ponta ne declară zâmbăreţ, că nu s-a întâmplat nimic grav. Însă, pentru prima dată în istoria modernă a României, elevii de clasa I şi a II-a nu au manualele pe bancă, pentru că Ministerul Educaţiei nu a luat în considerare problemele inerente care pot apărea la organizarea licitaţiei pentru manuale. În acelaşi timp, ministerul le interzice părinţilor şi dascălilor să achiziţioneze manuale alternative.

Pe 8 septembrie a fost publicat în Monitorul Oficial Ordinul nr. 4.542 pentru aprobarea Metodologiei-cadru pentru organizarea şi funcţionarea învăţământului terţiar nonuniversitar, organizat la nivelul colegiilor, din cadrul instituţiilor de învăţământ superior acreditate, în anul şcolar 2014-2015. Metodologia este, practic, ultimul act necesar pentru punerea în aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr.49/2014, care prevede organizarea unei a treia sesiuni de BAC şi pregătirea elevilor fără bacalaureat la universitate, în colegii. În tot acest timp, ministrul educaţiei ne explică faptul că lupoaica fraţilor gemeni Romulus şi Remus este, de fapt, o vulpe.

Guvernul Ponta este garantul învăţământului de calitate. Doar că diferă calitatea pe care eu, în calitate de părinte, vreau să i-o ofer copilului meu. Pentru că îmi pasă de sistemul de învăţământ şi pentru că nu pot să rămân indiferent faţă de ceea ce se întâmplă, mă aflu în faţa dumneavoastră cerând demisia lui Remus Pricopie, cel care tratează elevii din România la fel cum a tratat vulpea ursul din poveste.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

După cum ştiţi deja, săptămâna trecută Camera Deputaţilor a adoptat cumularea pensiei şi salariului pentru bugetari. Deşi aceeaşi iniţiativă a PNL a fost respinsă tot săptămâna trecută, fiind preferată versiunea colegilor noştri aflaţi la guvernare, pentru noi este mai important ca de acest proiect să beneficieze cei care îşi doresc în continuare să îşi desfăşoare anumite tipuri de activităţi, chiar dacă au atins vârsta de pensionare.

Drept urmare, Partidul Naţional Liberal nu doar că a susţinut această măsură, ci a şi iniţiat-o imediat după ce a fost adoptată interdicţia cumulului pensiei cu salariul pentru bugetari, în urmă cu câţiva ani. Luând în considerare jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, noi, liberalii, am susţinut încă de la început, prin mai multe propuneri legislative, anularea acestei prevederi. Consider, de la bun început, că stabilirea arbitrară şi imperativă a limitei pensiei până la care se poate realiza cumulul produce discriminări şi limitări ale accesului şi dreptului la muncă în sistemul public a persoanelor cu pregătire temeinică şi expertiză în anumite domenii. Să nu uităm că, în multe domenii, lipsa specialiştilor este o problemă majoră. Şi asta pentru că, din păcate, după revoluţie, sistemul de învăţământ schimbat precum şi conjunctura economică, de cele mai multe ori nefavorabilă au condus la scăderea numărului de specialişti tineri, baza fiind tot cei care s-au format înainte de 1990.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Vreau să salut astăzi, aici, primul pas făcut săptămâna trecută împotriva traseismului politic şi a suspiciunii de fraudare a alegerilor.

Votul din Camera Deputaţilor împotriva OUG nr.55/2014 are nu doar o importanţă juridică, dar şi o valoare simbolică. Au votat alături de Alianţa Creştin Liberală chiar şi colegi parlamentari din arcul guvernamental, care nu sunt solidari cu intenţia guvernului de a legifera traseismul politic pentru a obţine avantaje electorale.

Îmi manifest speranţa că demersul nostru din Camera Deputaţilor va fi susţinut şi de colegii noştri din Senat. Actul normativ ar trebui să fie dezbătut şi respins în cel mai scurt timp şi la cealaltă Cameră a Parlamentului României, pentru a putea pune capăt suspiciunilor de abuz şi fraudare la alegerile prezidenţiale din noiembrie.

Ne aşteptăm ca după eşecul din Camera Deputaţilor senatorii să fie supuşi unor presiuni din partea puterii pentru a vota OUG nr.55/2014 şi facem un apel la colegii noştri din Senatul României să nu cedeze. Aşa cum, din păcate, există semnale că ar fi făcute presiuni şi şantaj şi asupra primarilor, având în vedere că lucrurile în Parlament nu decurg aşa cum îşi doreau unii. Pe această cale, vreau să vă asigur că Partidul Naţional Liberal nu ameninţă primari. Credem că este normal ca aleşii locali din România să fie informaţi corect privind prevederile legii şi să fie conştienţi că cei care au promovat o astfel de ordonanţă vor suporta, mai devreme sau mai târziu, rigorile legii. Pentru că, aşa cum am anunţat deja, Alianţa Creştin-Liberală va folosi toate pârghiile pe care le are la dispoziţie pentru ca democraţia şi statul de drept să nu fie puse în pericol.

Conform prevederilor legale, primarii şi consilierii locali trebuie să ştie că promiterea, acordarea şi primirea de foloase necuvenite sau de fonduri acordate discreţionar de către reprezentanţii puterii, cu precădere pentru administraţiile unde s-au produs "transferuri" politice în baza OUG nr.55/2014, pot constitui fapte penale, în funcţie de modul de săvârşire al acestor abuzuri. Vorbim despre abuz în serviciu, despre infracţiuni de corupţie, despre infracţiuni de şantaj şi ameninţare.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Victor-Viorel Ponta - candidatul cu trei lansări"

Victor-Viorel Ponta, prim-ministru şi preşedinte al Partidului Social Democrat, a avut nevoie de trei lansări pentru candidatura la preşedinţia României: la Craiova, Alba Iulia şi Bucureşti. S-au vehiculat sume astronomice pentru toate evenimentele. Se vorbeşte despre 2 milioane de euro, totul pentru nişte evenimente pe care nu le vedem în lumea cu adevărat democratică. Într-o ţară în care nu s-au găsit vaccinuri pentru nou-născuţi, candidatul stângii s-a lansat în cursa electorală cu spectacole megalomanice, care amintesc de dictatorii din Coreea de Nord.

Într-o ţară în care elevii de clasele I şi a II-a încă îşi mai aşteaptă manualele, social-democraţii regizează spectacole omagiale pentru preşedintele lor, Victor-Viorel Ponta.

Într-o ţară în care bolnavii de cancer fac chimioterapie pe holurile spitalelor, reprezentanţii PSD, UNPR şi PC se întâlnesc pe stadion să ridice osanale, de ziua lui, întâiului pesedist al patriei.

Într-o ţară în care românii dau în judecată băncile, sufocaţi de credite cărora le-au crescut dobânzile precum Făt-Frumos, social-democraţii, adică oamenii de stânga, participă la adunări ce au costat milioane de euro.

Într-o ţară în care românii îşi găsesc cu greu un loc de muncă, social-democraţii se adună pe stadion şi aplaudă, tropăie şi zbiară de fericire că au un candidat la preşedinţie ce angajează bone filipineze pentru copiii săi. În rest, "mândri că suntem români", nu-i aşa?!

Într-o ţară în care pensionarii trăiesc de multe ori în condiţii umilitoare, Victor-Viorel Ponta îşi lansează de trei ori candidatura, cheltuind sume cu care putea, de exemplu, să utileze câteva cămine de bătrâni.

Într-o ţară în care sportivii se antrenează în condiţii greu de imaginat, Victor-Viorel Ponta a preferat ca de ziua sa de naştere să le sfideze munca şi rezultatele.

Într-o ţară în care vârfurile din medicină, ştiinţă, artă etc. nu se mai regăsesc şi pleacă adesea în lumea largă, Victor-Viorel Ponta ne-a anunţat, printr-un spectacol megalomanic, că vrea să fie preşedintele fiecărui român şi să "reuşim împreună Marea Unire". Unire cu cine? Cu cei 4 milioane de români aflaţi dincolo de graniţele României? Unire cu cei care nu au avut şansa să îl întâlnească pe Adrian Năstase şi să îşi susţină cu acesta o teză de doctorat plagiată? Unire cu cei care îşi duc traiul de azi pe mâine, într-o Românie sufocată de corupţie?

A spus Victor-Viorel Ponta că "schimbarea nu înseamnă doar schimbarea unui sistem, a unui preşedinte, ci schimbarea tuturor românilor". Vă asigur că toţi românii doresc să se schimbe, pentru că nimeni nu vrea să trăiască în umilinţă şi sărăcie. Dumneavoastră, domnilor de la PSD, UNPR şi PC, vă puteţi schimba? Puteţi să acceptaţi că aţi trecut orice limită a măsurii când aţi pregătit serbările ce aminteau de Roma Antică şi de Ceauşescu pentru candidatul Victor-Viorel Ponta? E drept că nu aţi avut pâine, ci doar popcorn pentru cei care strigau în arenă! Aţi avut, în schimb, circ, mult prea mult circ!

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Cazul Robert Turcescu - Cât de slabe sunt serviciile în România?"

România are şase servicii secrete. Am putea spune că suntem una dintre cele mai sigure ţări din lume, cu mulţi "spioni" pe cap de locuitor. Din păcate, după ce Robert Turcescu s-a deconspirat în direct, pare că lucrurile nu stau tocmai aşa. Indiferent că a spus adevărul, că a minţit, pentru că există voci care pomenesc de un bluff, că ar fi fost şantajat sau nu, mărturisirea sa ne obligă să ne gândim foarte serios la un lucru: este România în siguranţă? Este clar că nu! Dacă Robert Turcescu a fost ofiţer acoperit, atunci cum a fost posibil să fie angajat de un serviciu secret? Cum ar putea să acţioneze un om pe care l-am văzut în delir mistic atunci când se află într-o situaţie limită? Cât de în siguranţă mai suntem noi, românii, dacă un ofiţer acoperit, care trebuie să păstreze secrete, se sperie şi merge la televizor şi spune tot ce ştie? Mai mult, de ce sunt trimişi să lucreze în presă? Sau de ce sunt racolaţi dintre ziarişti? De ce sunt folosiţi în mass-media? Reprezintă mijloacele de comunicare în masă o ameninţare la adresa statului sau sunt potentaţii zilei speriaţi de ceea ce ar putea dezvălui presa şi atunci au ajuns la concluzia că ori se folosesc de mass-media, ori le anihilează? Totuşi, de ce se folosesc de oameni precum Robert Turcescu? Sau, amintiţi-vă, de răposatul Dumitru Tinu. Oameni slabi, care pot fi şantajaţi cu orice, începând de la felul în care îşi trăiesc viaţa personală şi până la modul în care au înţeles să îşi exercite meseria. Practic, cu astfel de angajaţi, au fost compromise atât mass-media, cât şi serviciile.

Pe de altă parte, dacă Robert Turcescu a minţit, atunci avem o situaţie la fel de îngrijorătoare, pentru că nimeni de la serviciul secret la care se presupune că a fost angajat nu a reacţionat. Avem de-a face, în această situaţie, din nou, cu lucrători slab pregătiţi şi, din nou, avem de ce să ne temem. Revine întrebarea logică: pe noi cine ne apără? În plus, poate ne explică cineva de ce plătim lucrătorii din cele şase servicii secrete? De ce românii trebuie să plătească salariile celor din Serviciul Român de Informaţii (SRI), Serviciul de Informaţii Externe (SIE), Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS), Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP), Direcţia Generală de Informaţii a Armatei (DGIA) şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI)?

Un lucru sigur ar trebui să înveţe cu toţii, din această păţanie: agenţii sub acoperire servesc siguranţa statului şi a cetăţeanului, iar jurnalistul are menirea să informeze corect cetăţeanul, pentru ca drepturile acestuia să fie respectate!

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Transformarea"

Sâmbătă, 20 septembrie, am asistat la transformarea finală a lui Victor Ponta din "micul Titulescu" în "micul Ceauşescu" . Ponta a demonstrat ce fel de preşedinte vrea să fie: un vrednic urmaş al comuniştilor care pune în aplicare practicile de atunci. Şi lucrul acesta se poate întâmpla după un sfert de secol de la Revoluţia din 1989, când tocmai el ar trebui să fie primul politician care ar trebui să combată astfel de apucături.

Dar Victor Ponta întoarce România cu 25 de ani înapoi: manifestarea organizată pe Naţional Arena de sâmbătă a fost o manifestare tipic comunistă, unde lansarea candidaturii - de fapt a treia lansare - lui Victor Ponta s-a suprapus, coincidenţă, cu aniversarea zilei de naştere. Istoria recentă se repetă: pe acelaşi stadion era omagiat Nicolae Ceauşescu, pe acelaşi stadion propaganda comunistă (până în 1989) regiza manifestări grandioase care trebuiau să creeze impresia că întreg poporul este strâns unit în jurul "conducătorului iubit". Mai mult, Ion Iliescu este cel care-l patronează şi stă în dreapta sa tot timpul, nimeni altul decât cel care i-a chemat pe ortaci şi, ulterior, le mulţumea minerilor care au cotonogit în 1990 cu bâtele populaţia civilă şi democraţia.

În România antedecembristă situaţia s-a înrăutăţit după ce Nicolae Ceauşescu s-a întors dintr-un turneu în China şi Coreea de Nord, iar manifestările megalomanice, în fapt acte de sfidare ale românilor, au devenit ceva obişnuit. Coincidenţă sau nu, manifestarea de pe Naţional Arena s-a organizat după întoarcerea lui Victor Ponta din cea de-a doua vizită în China.

Şi tot ca şi Nicolae Ceauşescu, care şi-a inventat un trecut glorios de revoluţionar pentru perioada interbelică, şi Victor Ponta şi-a inventat (prin predecesori) un trecut "glorios" legat de Unirea din 1989. România nu are nevoie de un astfel de preşedinte care nu are alt scop decât de a copia obiceiuri ale unor vremuri pe care le credeam apuse. Declaraţia premierului Ponta, "micul Ceauşescu", din 15 septembrie (deci tot după întoarcerea din China): "Nu ştiu dacă mai e vreun copil, chiar şi de clasa I, care să nu ştie să umble pe computer, să nu aibă telefon cu Internet", reprezintă tot o sfidare la adresa românilor. Mai ales a acelor români din mediul rural şi din oraşele cu şomaj ridicat şi a căror copii nici măcar nu au văzut vreodată cum arată un telefon de jucărie.

Deşi prin manifestarea de pe Naţional Arena, Victor Ponta şi colegii lui din PSD, pur şi simplu au sfidat poporul român, tot a reieşit ceva "pozitiv": şi anume, banii murdari ai baronilor au ieşit la suprafaţă, pentru cheltuielile cu miile de autocare cu care au fost aduşi cetăţenii din toată ţara.

În timp ce o serie de localităţi din câteva judeţe erau sub ape, în timp ce elevii din clasele întâi şi a doua au început anul şcolar fără manuale, în timp ce locurile de muncă sunt tot mai puţine, în timp ce numărul românilor care sunt sub pragul de sărăcie creşte, pentru a treia lansare şi pentru aniversarea lui Victor Ponta s-a organizat o manifestare megalomanică pentru care s-au cheltuit milioane bune de euro şi care trebuia să demonstreze că sub conducerea premierului Ponta şi a PSD curge lapte şi miere în România. O sfidare fără precedent a realităţilor din România şi a românilor.

În eventualitatea nefericită dacă va fi ales preşedintele României în noiembrie, oamenii muncii vor fi şoferi pe carele alegorice ce vor defila pe străzile României cu ocazia noii zile naţionale a României, 20 septembrie, şi vor închina un pahar de şampanie, exact ca pe data de 26 ianuarie, de ziua "mult iubitului conducător" Nicolae Ceauşescu.

La 25 de ani de la Revoluţie, România este în pericol să ajungă din nou prizoniera apucăturilor megalomanice practicate de comunişti.

Domnule Ponta, nu daţi dovadă de onoare şi că vă pasă de România şi de cetăţenii ei, ci doar de mijloacele prin care să ieşiţi preşedintele ţării!

Domnul Radu Zlati:

"Nu vă fie frică!"

În perioada guvernelor Boc am asistat la o practică cel puţin ciudată în cadrul coaliţiei guvernamentale: atunci când se punea în joc soarta guvernului, când opoziţia încerca stabilitatea guvernării prin moţiuni de cenzură, parlamentarii din coaliţia de guvernare erau obligaţi, de către liderii grupurilor lor parlamentare, să nu voteze. Era asigurată astfel coeziunea votului, faptul că astfel nu se întâmplă "incidente" nedorite, se elimina riscul ca unii dintre parlamentarii puterii să voteze moţiunea propusă de către opoziţie.

Istoria ne-a dovedit deja că legarea parlamentarilor cu lanţurile supunerii necondiţionate poate să funcţioneze o dată, de mai multe ori, dar nu la infinit. Astfel se explică faptul că, în final, coada guvernării Boc, guvernul MRU, a căzut totuşi, finalmente, printr-o moţiune de cenzură.

Ieri, în cazul moţiunii de cenzură propusă de către PNL şi PDL, am avut de-a face cu reeditarea practicilor din timpul guvernelor Boc: parlamentarii din cadrul alianţei de guvernare, prezenţi la vot pentru a asigura cvorumul, nu au votat. Semn de nesiguranţă din partea conducerilor grupurilor parlamentare respective. Semn de slăbiciune. Semn de dezagregare. Când nu mai ai încredere în proprii tăi parlamentari, nu mai ai încredere nici în viitorul partidului sau a alianţei pe care o conduci.

Cu tot respectul cuvenit unor colegi care reprezintă voinţa liberă a milioane de români, le spun: nu vă fie frică! Cetăţenii nu v-au trimis în Parlament pentru a asista doar, indiferenţi, la spectacolul exercitării unor proceduri democratice, precum moţiunile simple sau de cenzură. Cetăţenii v-au trimis în forul legislativ pentru a fi voi înşivă, prin acţiunea iar nu prin non-acţiunea voastră! Votaţi cum doriţi, dar votaţi! Nici măcar mântuitorului nu îi plăceau aceia care nu erau nici reci, nici fierbinţi.

Democraţia începe prin actul simplu al exprimării, al votului; responsabilitatea parlamentarului, prin acelaşi act. Nu vă ascultaţi liderii, aceştia nu sunt sau nu ar trebui să fie stăpânii, ci colegii voştri. Stăpânii adevăraţi sunt aceia care v-au votat, cei care v-au încredinţat un mandat pentru a îi reprezenta în Parlament şi nu pentru a sta în fotolii, a consuma popcorn şi a vedea cum alţii, parlamentarii opoziţiei, încearcă să facă să se mişte lucrurile.

Opoziţia are sau nu are dreptate. Dar dovediţi că înţelegeţi ce înseamnă dialogul putere - opoziţie, exprimându-vă prin vot. Altfel, gestul retragerii voastre din faţa urnei de vot nu poate fi comentat decât într-un singur mod: frică.

Nu vă fie teamă, şi poate că, împreună, vom construi punţi de dialog viabile, vom demonstra că în politică adversitatea poate să coexiste cu un parteneriat în care ambele părţi, şi mai ales cei pe care şi unii şi alţii îl reprezintă aici, poporul român.

Domnul Ioan Tămâian:

"Învăţământul din România necesită îmbunătăţiri majore"

Textul moţiunii simple pe educaţie depusă în Parlamentul României de Alianţa Creştin Liberală reflectă o parte a situaţiei în care se găseşte actualmente sistemul de învăţământ din România. Faptul că Guvernul PSD nu are niciun fel de strategie modernă de îmbunătăţire a calităţii actului de învăţământ, ne îndreptăţeşte să luăm măsuri, deoarece, peste 10 sau 20 de ani, ţara va fi condusă de către generaţiile de elevi care se află astăzi pe băncile şcolilor.

Nu de puţine ori la birourile din teritoriu ale parlamentarilor se prezintă profesori sau părinţi care expun probleme reale existente în şcolile româneşti, probleme regăsite în toate judeţele României. În urma sesizărilor primite, am demarat la începutul anului 2014 o procedură de informare, luând contact cu profesori din mai multe judeţe şi cu Inspectoratele Şcolare Judeţene.

O parte din problemele existente sunt arhicunoscute, dar o altă parte, de substrat, au fost expuse tocmai de către persoane integrate în sistemul educaţional. Astfel, din mai multe judeţe ale ţării au venit propuneri privind modificarea sistemului de învăţământ şi a legislaţiei din domeniu, în sensul reducerii volumului conţinuturilor programelor şcolare propuse şi concentrarea pe o formare reală a competenţelor elevilor. În sistemul gimnazial trebuie avută în vedere adaptarea manualelor la nivelul şi specificul clasei, reeditarea acestora pentru a fi actualizate şi îmbunătăţite, precum şi stabilirea unor criterii realiste de evaluare a manualelor, în funcţie de programa în vigoare.

Totodată, printr-o reformă a sistemului educaţional, trebuie remediate şi alte deficienţe existente care reprezintă necesităţi pentru sistemul de învăţământ românesc, cum sunt ajustarea şi accesibilitatea limbajului folosit de către suporturile de învăţare (manuale, culegeri, etc.), prin adaptarea limbajului profesorului, pentru a fi bine înţeles, la nivelul de înţelegere al elevului, selecţia conceptelor, esenţializarea conţinuturilor şi diversificarea modului de prezentare a acestora.

Nu putem vorbi de o reformare a învăţământului fără să avem în vedere şi necesitatea de modificare a cadrului legal al acestuia. Pentru ca Legea educaţiei să poată fi modificată eficient, pentru modificarea programelor şcolare şi pentru reducerea şi simplificarea acestora, este necesar a fi modificat Cadrul de referinţă al curriculumului naţional, care la rândul său ar trebui să modifice şi Curriculumul Naţional.

Pentru o îmbunătăţire a carenţelor din sistemul de învăţământ indicate anterior şi care pot fi observate cu uşurinţă de către cei interesaţi, Ministerul Educaţiei Naţionale trebuie să ia o poziţie fermă, apelând la profesionişti în domeniu. Nu este o ruşine să aruncăm privirea spre alte sisteme de învăţământ din ţările Comunităţii Europene, de la care poate putem învăţa ceva, deoarece democraţiile cu tradiţie se bucură de sisteme educaţionale bine concepute şi eficiente. Nu este necesar ca şcolile româneşti să scoată absolvenţi pe bandă, pregătiţi pentru anumite domenii care nu sunt cu adevărat importante pentru societate, ci trebuie să pregătească profesionişti pentru domeniile de interes major pentru redresarea pe termen mediu şi lung a economiei. În acest sens, învăţământul românesc trebuie să interacţioneze cu domeniul economic, cu domeniul ştiinţific şi de cercetare, în aşa fel încât facultăţile să se reorienteze spre a dezvolta şi oferi pregătirea necesară cursanţilor pentru noi direcţii de studiu, în acest fel putându-se împiedica apariţia şomajului şi ajutând la creşterea nivelului economiei naţionale.

Nu în ultimul rând, doresc să trag un semnal de alarmă asupra examenului de Bacalaureat, care de la an la an are rezultate tot mai slabe. Nu trebuie să aruncăm vina numai asupra elevului, pentru că poate sistemul este de vină. În orice situaţie, victime ale acestor rezultate slabe sunt şi elevii, dar şi părinţii şi întreaga societate românească.

Cu părere de rău, pot să afirm că sistemul de învăţământ actual nu este potrivit într-o societate şi o economie ca şi cele ale României de astăzi, motiv pentru care îi invit pe toţi colegii parlamentari să susţină moţiunea simplă pe educaţie intitulată "PSD amanetează educaţia pentru a achiziţiona voturi!", astfel finalizându-se un prim pas în reformarea învăţământului românesc care de 130 de ani se află în acelaşi stadiu, aşa cum a sintetizat şi marele poet naţional Mihai Eminescu.

Închei prin a aduce aminte distinşilor colegi parlamentari că fiecare dintre noi, cetăţenii României, am fost educaţi, cizelaţi şi formaţi de către unul dintre cele mai importante domenii ale unei naţiuni, sistemul de învăţământ, iar noi suntem datori a-l actualiza şi îmbunătăţi pentru generaţiile viitoare.

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

O democraţie reală şi funcţională presupune cel puţin doi actori politici care-şi dispută principii, idei şi soluţii pe care le consideră benefice societăţii. Disputa se concretizează în dezbateri argumentate, mai mult sau mai puţin colorate, dar categoric respectuoase la adresa preopinenţilor. Asta e teoria.

Iată acum realitatea românească a momentului.

Opoziţia parlamentară a depus o moţiune de cenzură, considerând, cu argumente, că unele acţiuni ale premierului Victor Ponta sunt nefaste pentru interesul public şi pentru fragila noastră democraţie.

Concret, moţiunea viza OUG nr.45/2014 privind modificarea şi completarea Legii pentru alegerea preşedintelui României şi OUG nr.55/2014 privind migraţia aleşilor locali.

ACL acuză faptul că, în ultimele luni, "asaltul asupra democraţiei şi asupra statului de drept a atins cote alarmante", artizanul acestor "acţiuni destabilizatoare" fiind Guvernul condus de Victor Ponta.

Moţiunea şi-a urmat calea legală şi, luni după-amiază, a intrat în dezbaterea plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului.

De aici încep derapajele de la ceea ce considerăm noi a fi atitudinea democratică.

Întâi de toate, în sală erau prezenţi doar 303 din cei 576 de aleşi ai naţiunii. Din partea puterii au venit, într-adevăr, premierul şi majoritatea miniştrilor săi, dar a lipsit un număr consistent de parlamentari, ceea ce a condus la ridicola situaţie de a se dezbate o moţiune de cenzură, una dintre cele mai importante acţiuni pe care legislativul le poate întreprinde, cu o prezenţă de 52%! Totuşi, se discuta demiterea Guvernului, nu plantarea de corcoduşi pe marginea drumurilor judeţene! Neplăcută a fost şi lipsa unui număr de parlamentari ai opoziţiei, a căror prezenţă ar fi subliniat mai mult comportamentul nedemn al puterii.

Trist ni s-a părut faptul că replica premierului la acuzaţiile aduse de textul moţiunii n-a fost una serioasă şi argumentată, ci o înşiruire de banalităţi "condimentată" cu ironii eşuate.

Pentru ca sfidarea adusă regulilor jocului democratic să fie deplină, parlamentarii PSD n-au votat deloc, iar exemplul lor a fost urmat de "aleşii" din PC şi UDMR. Atitudinea UDMR ni se pare cu atât mai nelalocul ei cu cât, acum câteva zile doar, Kelemen Hunor invoca principiile democratice în susţinerea autonomiei pe criterii etnice. Îi reamintim, pe această cale, că dubla măsură este una dintre cele mai condamnabile ofense aduse ideilor de etică şi bună-credinţă.

La final, moţiunea de cenzură a căzut, în favoarea ei votând doar 154 de parlamentari.

Să înţelegem că boicotarea unei moţiuni de cenzură care nu-i convine domnului Ponta este normală şi în spiritul principiilor democratice?

Una dintre misiunile de bază ale parlamentarului este votul. Da, nu, sau, în cel mai rău caz, abţinere, dar vot! Când "alesul" poporului refuză să voteze, care este logica prezenţei sale în Parlament? Sau poate domnului Ponta i-a fost teamă ca parlamentarii PSD vor vota în favoarea moţiunii?

Chiar crede domnul Ponta că forţarea Constituţiei îi va asigura victoria în noiembrie? Ne face plăcere să-l informăm că numărul de alegători uşor manevrabili va fi şi mai redus decât a fost în 2012, iar posibilitatea de a falsifica rezultatele scrutinului a devenit extraordinar de grea, aproape imposibilă, mai ales din cauza prezenţei masive la vot care se anunţă.

ACL speră ca, măcar în acest ceas al 12-lea, PSD&Co să se trezească din beţia puterii şi să-şi dea seama că suntem în 2014, nu în 1990 şi nici măcar în 2003.

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

Una dintre măsurile cele mai nedrepte a fost interzicerea cumulării salariului cu pensia în sectorul public. Fireşte, unii s-au grăbit cu laudele, că li se face loc tinerilor, că scade numărul de şomeri etc. Ce nu s-a luat în calcul este faptul că există foarte multe situaţii în care treaba pensionarului nu poate, pur şi simplu, să fie făcută de altcineva. De ce? Pentru că necesită nişte calităţi şi o experienţă care nu se dobândesc prin decizie managerială. Iar până la instruirea unor înlocuitori de valoare cel puţin egală, a renunţa la serviciile acelor pensionari este, iertată-mi fie exprimarea neelegantă, o uriaşă prostie!

Pentru a corecta aceste anomalii legislative cu efecte nefericite în practică, a fost dezbătută şi adoptată în plenul Camerei Deputaţilor una dintre propunerile de anulare a reglementării prin care pensionarilor li se interzice să cumuleze pensia cu salariul.

Partidul Naţional Liberal a susţinut încă de la început, prin mai multe propuneri legislative, anularea acestei prevederi, luând în considerare jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia noţiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu şi dreptul la pensie au fost asimilate unui drept de proprietate, iar interdicţia de a cumula pensia cu salariul a fost considerată expropriere.

Mai mult, am atras atenţia asupra faptului că în majoritatea ţărilor membre NATO şi UE, cumulul pensie-salariu este permis, anularea lui afectând pensionarii în general, dar şi persoanele aflate sub vârste standard de pensionare, în primul rând cadrele militare disponibilizate ca urmare a măsurilor de reorganizare a armatei, care aveau în acea perioadă vârste cuprinse între 40 şi 55 de ani.

În dezbaterea Camerei Deputaţilor au intrat două propuneri legislative, una iniţiată de Partidul Naţional Liberal, iar cea de-a doua de Partidul Social Democrat. A fost adoptată cea din urmă, din raţiuni politice ce vizează viitoarea campanie electorală. Chiar şi aşa, noi am fost consecvenţi şi am votat pentru.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

"Autostrada Sibiu-Deva: una declară premierul Ponta, alta este realitatea din teren"

Aflat într-o acţiune guvernamental-electorală în Sibiu, pe 12 septembrie, Victor Ponta a făcut, în cadrul unei conferinţe de presă o declaraţie referitoare la lotul III al autostrăzii Sibiu - Orăştie. "Am rămas cu acel tronson al treilea, între Sibiu şi Deva, la care încă se lucrează. Înainte de a veni la Sibiu am discutat şi cu reprezentanţii firmei şi cu reprezentanţii CNADNR şi mi-au confirmat faptul că de data asta se vor ţine de termen şi pe 15 noiembrie, cel mai târziu, se va circula neîntrerupt între Sibiu şi Deva".

O declaraţie optimistă, mobilizatoare şi demnă de aplaudat pentru românii care aşteaptă de ani buni să aibă o infrastructură rutieră la standarde occidentale. Numai că pentru sibieni şi hunedoreni şi pentru toţi cei care cunosc zona, spusele premierului nu reprezintă altceva decât simple declaraţii de campanie electorală, prin care încearcă să strângă puncte în bătălia pentru Cotroceni.

În realitate, cea de pe teren, lucrurile nu stau deloc aşa cum declară Victor Ponta. La nicio oră după ce premierul a părăsit Sibiul, lucrările pe respectivul tronson de autostradă s-au suspendat. Zilnic, cine trece prin zonă vede următorul "tablou": între 25 şi 30 de utilaje sunt trase pe dreapta, nu se lucrează deloc, iar muncitorii se plimbă de colo-colo, pentru a preveni furtul materialelor de construcţii.

Termenul de finalizare a lucrărilor - anunţat triumfalist de Victor Ponta, "cel târziu până pe 15 noiembrie", coincidenţă, cu o zi înainte de turul al doilea al alegerilor prezidenţiale - nu are cum să fie atins nici în situaţia în care lucrările ar fi în plină desfăşurare, pentru că în zona Sălişte-Cunţa, afectată de alunecări, dealul încă nu este stabilizat, iar pe drum nu s-a aşternut nici măcar un strat de asfalt.

Şi o dovadă că aşa stau lucrurile o reprezintă şi faptul că Victor Ponta încearcă să mascheze realitatea din teren, prin interzicerea filmărilor în zona şantierului, fără acordul CNADNR.

Nu este pentru prima dată, mass-media este plină de exemple de acest gen, când premierul Victor Ponta "rezolvă" probleme, "anunţă" începerea sau finalizarea unor lucrări, dar dincolo de declaraţii nu mai există nimic.

Drept urmare, în calitatea mea de deputat de Sibiu, îi solicit premierului Victor Ponta să precizeze clar cine a decis şi de ce au fost sistate lucrările pe tronsonul III şi când vor fi reluate lucrările. Când vor fi reluate efectiv, nu doar declarativ. Nu doar sibienii şi hunedorenii vor să afle adevărul, ci toţi românii care ar urma să beneficieze de această autostradă.

După ce fostul ministru Dan Şova a făcut tot posibilul pentru a întârzia cât mai mult calendarul pentru autostrada Piteşti-Sibiu, observ că aceeaşi politică o are şi ministrul Ioan Rus. Nici măcar data de 1 ianuarie 2017, avansată de fostul ministru Şova, nu cred că va mai fi atinsă. Oare premierul Victor Ponta îşi mai aduce aminte că a declarat ca termen de începere efectivă a lucrărilor ianuarie 2015?

Doamna Florica Cherecheş:

"El este Victor-Viorel Ponta"

Bine aţi venit în România, o ţară în care prim-ministrul este "conducătorul mult iubit", o ţară în care acesta este sărbătorit de ziua lui pe stadion, de circa 70.000 de oameni, îmbrăcaţi în trei culori, cu steaguri, confetti, ode şi scandări la unison. Nu contează că unii au participat aduşi cu japca, fiind ameninţaţi cu concedierea, sau plătiţi cu sume cuprinse între 10 şi 100 de lei, contează că au fost acolo.

Şi de ce nu ar fi? Sărbătoritul este Victor-Viorel Ponta şi el vrea să fie preşedintele românilor. El este un român ca oricare altul. El este strănepotul unui român din Ardeal. El este nepotul unui preot care l-a învăţat să creadă în Dumnezeu.

El este cel care şi-a plagiat lucrarea de doctorat şi a scăpat. El este cel care a dat microbuze şcolare, dar fără a asigura şoferii. El este cel care a promis că nu va accepta exploatarea aurului cu cianuri la Roşia Montană. El este cel care s-a răzgândit şi a promovat exploatarea cu cianuri. El este un superom, care s-a dedublat în Victor-Viorel Ponta prim-ministrul, care a aprobat şi promovat exploatarea aurului cu cianuri, şi în Victor-Viorel Ponta deputatul, care a respins exploatarea aurului cu cianuri. El este cel care ne spune că economia României este "tigrul Europei", ce contează dacă Europa ne demonstrează că suntem în recesiune. El este cel care se dă cu barca la inundaţii. El este cel care a legalizat traseismul politic. El este cel care a perfecţionat distrugerea sistemului de învăţământ. El este cel care promovează incompetenţa cu diplomă pe piaţa muncii.

El este cel care a reînviat cultul personalităţii proprii, manifestările grandioase în faţa unor oameni săraci, flămânzi şi fără viitor. El este cel care ne duce în trecut, când manifestările megalomanice organizate de către comunişti erau la ordinea zilei şi ţineau de sfera normalului.

Domnul Varol Amet:

"Promovarea valorilor culturale şi spirituale ale tătarilor în cadrul cursurilor de istoria şi civilizaţia tătarilor "

Începând cu data de 1 octombrie, pe durata anului universitar 2014-2015, în cadrul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii Ovidius din Constanţa, vor fi predate cursuri de istoria şi civilizaţia tătarilor. În urma unui protocol semnat între Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România şi Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii Ovidius, doctorandul Metin Omer, de la Universitatea Hacettepe din Ankara, va susţine aceste cursuri în dorinţa de a informa şi expune principalele repere ale evoluţiei istorice a tătarilor.

Cursurile despre istoria şi civilizaţia tătarilor vor fi accesibile tuturor celor interesaţi, acestea având loc în fiecare vineri, într-un interval de două ore. Fiecare persoană care va participa la acest curs, pe toată durata lui, la sfârşitul anului va primi o diplomă de absolvire din partea Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice şi a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România. Colaborarea cu Universitatea Ovidius, în vederea susţinerii cursurilor de istorie şi civilizaţia tătarilor, este o mare realizare pentru întreagă comunitate tătară, un prilej de mândrie din prisma tinerilor talentaţi care ne reprezintă şi se preocupă de promovarea şi perpetuarea identităţii poporului tătar. Demararea acestui proiect în mediul academic se doreşte a fi doar începutul, ulterior urmând să fie promovate şi alte proiecte, implicit dezvoltarea celui actual.

În numele Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România aş vrea să mulţumesc Universităţii Ovidius pentru suportul pe care ni l-a acordat şi implicarea de care a dat dovadă în promovarea şi găzduirea cursurilor de istorie şi civilizaţia tătarilor. Desfăşurarea acestor cursuri demonstrează încă o dată faptul că avem tineri valoroşi şi dornici de a ne reprezenta tezaurul cultural şi spiritual, de a ne face cunoscut trecutul şi menţine vie imaginea neamului tătar. Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România este deschisă spre a susţine proiecte venite din iniţiativa generaţiei de tineri, considerând-o o bună oportunitate de vizibilitate pentru etnie şi un mod educativ pentru ei de a-şi exprima talentul în diferite domenii.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Cursuri de prim ajutor în şcolile din România"

Cursurile de prim ajutor nu sunt o noutate pentru ţara noastră. Programe-pilot, sprijinite de Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii, au fost derulate în şcolile bucureştene chiar anul trecut. Asociaţii nonguvernamentale, fundaţii sau instituţii de prestigiu, precum Crucea Roşie, au implementat asemenea programe în şcolile din România.

Oportunitatea cursurilor de prim ajutor în şcoli şi licee nu poate fi subliniată îndeajuns, în opinia mea. Ca medic pediatru susţin cu tărie eforturile pentru educaţia medicală atât în familie, cât şi în şcoală. Cursurile de prim ajutor şi educaţie medicală nu sunt binevenite doar în situaţii de urgenţă, ci constituie baza unei vieţi sănătoase, bazate pe prevenţie, şi nu intervenţie.

Salut demersul Ministerului Educaţiei de a aduce programul- pilot pentru cursuri de prim ajutor în şcolile bucureştene. La sfârşitul anului trecut, elevii din 12 şcoli din Bucureşti au învăţat, pe parcursul a unei ore, în fiecare săptămână, noţiuni de educaţie medicală, tehnici de prim ajutor, prevenţia bolilor transmisibile, măsuri de urgenţă în caz de inundaţie, incendiu, cutremur. Mai mult, cursurile au avut şi rolul de a educa elevii cu privire la efectele drogurilor, alcoolului şi tutunului. Cursurile au fost predate de specialişti medicali (doctori şi asistenţi) angajaţi ai Serviciul de Ambulanţă din Bucureşti sau voluntari de la Societatea de Salvare Bucureşti. Rezultatele bune obţinute în urma acestui proiect au făcut ca programul-pilot să fie extins în câte 10 şcoli din fiecare sector al Capitalei.

În consecinţă, sunt ferm convinsă că la nivelul Ministerului Educaţiei, Ministerului Sănătăţii şi al inspectoratelor şcolare din toată ţara există un mare interes pentru extinderea programului-pilot de cursuri de prim ajutor în şcolile româneşti.

Domnul Ioan Adam:

"Neconstituţionalitatea Proiectului privind autonomia aşa- zisului Ţinut Secuiesc"

Drepturile tuturor minorităţilor din România au fost şi sunt în continuare respectate, statul făcând eforturi serioase pentru a aplica standarde de nivel european pentru minorităţi, prin integrarea culturală, educaţională şi economică.

Mai mult, drepturile lor sunt garantate de art. 6 din Constituţie, denumit "Dreptul la identitate", în care se prevede că: "Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români".

Bineînţeles că fiecare parlamentar are dreptul de a depune iniţiative legislative, însă acestea trebuie să fie în concordanţă cu legea fundamentală, ori proiectul de lege al UDMR, privind autonomia aşa- zisului Ţinut Secuiesc, şi dacă te uiţi din avion la el, îţi dai seama că este total neconstituţional şi nu va trece de Parlament.

Desigur că liderii UDMR au încercat să suprapună referendumul pentru independenţa Scoţiei cu prezentarea proiectului autonomiei Ţinutului Secuiesc, însă scoţienii au spus nu şi bine au făcut, altfel le hrănea orgoliile şi le oferea un model după care să se ghideze. Însa Scoţia are propriul sistem legal şi educaţional, iar din anul 1999 are şi propriul Parlament. Acest lucru înseamnă că are puteri proprii, lucru total diferit faţă de ceea ce se întâmplă la noi.

Dispoziţiile acestui proiect contravin flagrant art. 1 alin. (1) din Constituţia României, revizuită, în care se stipulează clar că: "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil", prevedere care nu lasă loc de interpretare.

Un alt articol de care nu se ţine seama este art. 128 referitor la "Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie", potrivit căruia: " (1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română. (2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice".

Dispoziţiile Constituţiei privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul unei revizuiri.

Cei de la UDMR, mânaţi de oficiali ungari care în nenumărate rânduri şi-au exprimat părerea în acest sens, încearcă să folosească contextul internaţional delicat (aici mă refer la conflictul din Ucraina, precum şi la referendumul organizat în Regatul Unit prin care scoţienii puteau vota ruperea de Marea Britanie) pentru promovarea unor obiective nerealiste şi de neacceptat.

Aceşti lideri total iresponsabili cu viziuni extremiste nu fac altceva decât să întreţină ura dintre cetăţenii români şi cei ai minorităţilor naţionale şi încearcă o fragmentare a unităţii naţionale.

Le cer acestora să recitească şi să respecte Tratatul de înţelegere, cooperare şi buna vecinătate între România şi Republica Ungară, semnat în 1996, şi să nu mai ceară României să adopte măsuri care să implice autonomia teritorială pe criteriu etnic.

Fac un apel către liderii UDMR, precum şi oficialilor ungari să înceteze agresiunea împotriva statului naţional, unitar şi indivizibil român şi să nu se mai folosească de contextul internaţional complicat pentru a promova obiective exagerate şi scandaloase.

Domnul Ioan Adam:

"Referendumul organizat în Regatul Unit prin care s-a votat independenţa Scoţiei"

În contextul în care UE se confruntă deja cu o criză cauzată de acţiunile Rusiei în Ucraina, unde se doreşte formarea unei regiuni autonome, conflict care are efecte majore şi asupra ţărilor baltice, cu o importantă minoritate rusofonă care ar putea cere mai multă autonomie, victoria unioniştilor din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord este o uşurare, deoarece nu se creează un precedent care, adaptat, poate fi invocat şi pus în practică în alte zone cu tensiuni.

Pe 18 septembrie scoţienii au votat împotriva independenţei faţă de Marea Britanie, în cadrul unui referendum ce ar fi putut redesena harta Europei. Prezenţa la urne a fost covârşitoare, de aproape 85%, scoţienii votând în proporţie de 55,42% împotriva independenţei.

Relaţia dintre Scoţia şi Regatul Unit datează de peste 300 de ani, când, pe 1 mai 1707, s-a format Regatul Marii Britanii. Motivul principal invocat de către separatiştii scoţieni este acela că Scoţia este o naţiune separată îndreptăţită la independenţă. Susţinătorii independenţei susţineau că Scoţia are nevoie de o schimbare după 300 de ani, precizând că ţara îşi poate administra singură afacerile mai bine decât o poate face Guvernul britanic.

Dacă rezultatul votului ar fi fost în favoarea proclamării independenţei Scoţiei, într-un moment în care criza economică din UE este intensă, destrămarea uniunii britanice ar fi legitimat pretenţii naţionale îngropate de decenii.

Este bine că s-a evitat un posibil precedent care, adaptat, ar fi putut fi invocat şi în România. Anume o detaşare de facto, prin regionalizare şi mijloace economice. Desigur, situaţia aşa-zisului Ţinut Secuiesc din România este total diferită de cea a Scoţiei, care are propriul sistem legal şi educaţional, precum şi propriul Parlament, adică are puteri proprii. Însă liderii din Ungaria ar fi văzut-o ca pe o rampă care să le justifice pretenţiile creării unei regiuni autonome în inima României, lucru de neacceptat într-un stat democratic, unitar şi indivizibil.

Independenţa Scoţiei ar fi putut legitima minorităţi şi din alte state să recurgă chiar la acţiuni violente în vederea obţinerii independenţei. Acest scenariu ar fi stabilit un precedent clar, care s-ar fi putut extinde, ar fi legitimizat mişcări similare la nivel mondial de natură să reconsidere ideea de naţiune.

Votul scoţienilor pentru respingerea independenţei are implicaţii enorme atât la nivel intern, cât şi pentru stabilitatea Europei şi cea globală.

Menţionez că este necesar mai mult ca oricând ca toate statele europene să fie unite, iar nu fragmentate, mai ales în contextul crizei economice prin care încă trecem, precum şi a tensiunilor cu care ne confruntăm în partea de est a UE şi NATO.

Domnul Mihăiţă Găină:

"Am înfiinţat 200.000 de noi locuri de muncă"

Opoziţia e în pană de idei! Reprezentanţii ei folosesc într-un mod de-a dreptul abracadabrant teme populiste pentru a-şi menţine electoratul de dreapta captiv, de teama reorientării acestuia către alternativele nou create pe această parte a eşichierului politic, şi care ne sunt partenere la guvernare. Ultima găselniţă, pentru că nu o pot numi altfel, este cea privind şomajul, temă, de altfel, extrem de percutantă peste tot în lume pe fondul crizei economice globale, care pare că nu îşi mai găseşte sfârşitul.

Acest subiect nu are impact puternic doar asupra populaţiei României, ci şi asupra oricărui popor european, american şi chiar norvegian. Cu alte cuvinte, blamarea Guvernului Ponta pentru aşa-zisa lipsă de iniţiativă privind înfiinţarea de noi locuri de muncă nu este doar un demers mincinos, contrazis de datele statistice ale organismelor europene, ci şi un subiect percutant la orice popor, căruia literatura de specialitate într-ale manipulării maselor îi rezervă nu volume întregi, ci biblioteci întregi.

Opoziţia noastră uită de cuvântul decenţă atunci când vorbeşte despre locuri de muncă, având în vedere că guvernarea ei a generat pierderea a peste 700.000 de posturi, măsurile sale fiind considerate cele mai dure decizii de austeritate din întreaga Uniune Europeană. Dar, dragi români şi stimaţi colegi, din fericire, vin şi vă dau o veste bună astăzi. O mare parte din nedreptăţile acelei triste perioade au fost corijate. Economia se află pe creştere, iar în ultimii doi ani, în România, au fost create 200.000 de locuri de muncă. În ceea ce-i priveşte pe tineri, trebuie să subliniez că, la 31 iulie 2014, numărul celor care au fost ajutaţi să-şi găsească un loc de muncă datorită măsurilor ANOFM se ridică la aproximativ 45.000.

Mai mult, rata şomajului în rândul tinerilor se încadrează sub media europeană. De asemenea, până la sfârşitul anului 2015 se intenţionează realizarea a peste 70.000 de noi locuri de muncă, folosind finanţarea europeană. De altfel, în acest moment se află în curs de implementare Proiectul "Garanţii pentru tineri", funcţional încă de la 1 ianuarie anul acesta. Pe lângă măsurile anunţate, statul subvenţionează, prin finanţări europene, plata salariilor tinerilor absolvenţi, elevi şi studenţi, promoţia 2014, pentru un an, cu obligaţia angajatorilor de a menţine postul nou creat încă un an. Aceste măsuri demonstrează că locurile de muncă sunt o prioritate pentru Guvernul Ponta.

Personal regret când aud asemenea acuzaţii cu caracter calomnios adresate executivului Ponta nu doar pentru că nu au niciun suport real, ci şi pentru că astfel de minciuni şi dezinformări lovesc exact în beneficiarii acestor proiecte: tinerii.

Nu există nicio întârziere în implementarea schemei de finanţare a locurilor de muncă pentru tineri în România. Conform datelor făcute publice de către Ministerul Fondurilor Europene, în Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020 este alocată o sumă de 574 milioane de euro pentru programe de sprijinire a tinerilor pentru a-şi găsi un loc de muncă. Astfel, Axa prioritară 1 a Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020 are o alocare de 212 milioane de euro în acest scop. O sumă de 106 milioane de euro provine din Iniţiativa Locuri de Muncă pentru Tineri (Youth Employment Initiative -YEI), pentru trei regiuni în care rata şomajului, la nivelul anului 2012, în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 16-24 ani, este mai mare de 25%. Cele trei regiuni sunt: centru, sud-est şi sud - Muntenia. La această sumă, ministrul de resort subliniază că se adăugă încă aproximativ 106 milioane de euro din fondurile europene, alocate din Fondul Social European (FSE). Totodată, la nivelul Axei Prioritare 2 a acestui program este prevăzută o sumă de aproximativ 362 milioane de euro, tot pentru implementarea programelor dedicate tinerilor. Această sumă va fi folosită pentru finanţarea măsurilor de susţinere a tinerilor în celelalte cinci regiuni (Bucureşti-Ilfov, nord-est, nord-vest, vest, sud-vest Oltenia). În plus, cu această sumă se va continua asigurarea de finanţări şi pentru tinerii din cele trei regiuni care sunt finanţate din Iniţiativa Locuri de Muncă pentru Tineri după anul 2015, în cazul în care la nivelul Uniunii Europene nu se va decide prelungirea acesteia.

Ţinând cont de toate aceste măsuri, le transmit tuturor românilor şi, în special tinerilor, că nu există niciun motiv de îngrijorare. Singura îngrijorare poate fi doar cea a opoziţiei care a pierdut încă un subiect de manipulare şi dezinformare, precum şi o mare parte din electoratul asfixiat cu asemenea fumigene.

Domnul Mihai Weber:

"Grija şi respectul Guvernului Ponta pentru cetăţeanul român"

Camera Deputaţilor a adoptat miercuri, 17 septembrie, un Proiect de Lege privind modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale, a Legii petrolului şi a unei ordonanţe de urgenţă, cea mai importantă prevedere a acestuia făcând referire la prorogarea termenului, extinderea calendarului şi menţinerea coşului pentru gaze naturale până în 2021.

Nesurprinzător este că şi de această dată PDL şi PNL doresc să pună beţe-n roate, refuzând să acorde votul acestui proiect de lege, ceea ce atestă pentru a nu ştiu câta oară că preferă să continue cu nenumăratele acţiuni împotriva intereselor tuturor românilor.

Dacă răsfoim cartea trecutului, la capitolul energie electrică şi gaze naturale, descoperim calendarul negociat de Guvernul Boc, calendar ce prevedea creşteri în următorii ani, care, din punctul meu de vedere, erau greu de suportat de către populaţie.

Aşadar, zvonurile cum că vor creşte preţurile la gaze şi la alimente sunt împrăştiate cu scopul de a influenţa negativ opinia miilor de oameni care cred în puterea Partidului Social Democrat de a repara toate nedreptăţile fostei guvernări.

De ştiut este că măsura reducerii TVA la pâine, de la 24% la 9%, luată tot de către Guvernul Ponta, a fost una de succes. Un studiu elaborat de patronatul din domeniul panificaţiei Rompan atestă că această reducere a dus la o scădere a evaziunii fiscale cu 20%, în timp ce producţia fiscalizată a crescut cu 19 puncte procentuale, respectiv cu 280.000 de tone. Tot în acest studiu este stipulat şi faptul că cei care au cumpărat produse de panificaţie au economisit 200 milioane de lei pe segmentul de făină şi 400 de milioane lei la cumpărarea de pâine, în total un echivalent de 136 milioane de euro.

În concluzie, toate aceste măsuri au generat creşterea nivelului de trai, modelul economic adoptat de către actuala guvernare fiind mult mai potrivit decât cel anterior, adaptat la nevoile fiecărui cetăţean român, la economiile pe care acesta le face în urma achitării facturilor mai mici la gaze, precum şi a preţurilor reduse ale produselor de panificaţie care compun traiul zilnic.

Domnul Daniel Tudorache:

"Candidatura lui Victor Ponta, un pas matur pentru un viitor mai bun"

Asistăm la un moment foarte important atât pentru scena politică românească, cât şi pentru fiecare cetăţean al acestei ţări. Alegerea unui nou preşedinte reprezintă o decizie pe care fiecare dintre noi trebuie să o gândim foarte bine.

Candidatura lui Victor Ponta marchează un nou început. Acum este momentul ideal să ne rupem de tot ceea ce a însemnat şi continuă să însemne efectele regimului Băsescu. Acum vom învăţa că există alternative şi că nu trebuie să ne mulţumim niciodată cu ceea ce considerăm că este greşit.

În momentul de faţă putem spune că Victor Ponta este cel mai potrivit candidat pentru preluarea acestei uriaşe responsabilităţi, de a conduce România. Spun asta deoarece acest tânăr politician a venit cu o nouă viziune într-un moment în care toţi ne confruntam cu o situaţie dificilă la nivel naţional. A avut curajul să ia decizii majore, să îşi asume responsabilitatea şi să ne educe în spiritul lucrului în echipă.

Nu trebuie să ne temem de noi începuturi, trebuie să ştim că România poate avea un viitor politic, social şi economic mai strălucit. Este un moment istoric, în care ne dăm seama că noi suntem motorul acestei ţări şi că fiecare decizie a noastră poate contribui sau afecta tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

România este o ţară bogată, o ţară care merită un nou început. Haideţi să facem împreună primii paşi spre aceste noi începuturi de care tot vorbim!

Nu mă voi folosi de o declaraţie pompoasă pentru a-mi face cunoscut punctul de vedere. Uneori sunt suficiente doar câteva cuvinte pentru a arăta că se poate.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Victor Ponta - un preşedinte pentru marea unire a românilor"

În 16 noiembrie românii îşi vor alege un nou preşedinte pentru ţară. Este un moment important şi Partidul Social Democrat vine în faţa electoratului cu cel mai bun candidat al său, Victor Ponta.

La 39 de ani, românii au avut încredere în el şi astfel a devenit cel mai tânăr prim-ministru din Europa, al unei ţări distruse economic, social, o ţară fără încredere şi fără speranţă. A demonstrat că un guvern poate guverna în folosul cetăţenilor, că un guvern poate îndrepta lucrurile rele, că un guvern poate face multe lucruri bune. La 42 de ani, partidul a considerat că este pregătit, că are curajul necesar, încrederea şi credinţa că poate fi preşedintele românilor, că poate face acea mare schimbare pe care o aşteptăm cu toţii de prea mult timp.

Victor Ponta doreşte să fie preşedintele românilor, al tuturor celor care îl sprijină şi al celor care nu îl sprijină, al celor care consideră că facem bine şi al celor care cred că greşim, vrea să fie preşedintele fiecărui român şi vrea să reuşim împreună marea unire.

Victor Ponta a afirmat cu toată tăria, încă o dată, că va fi preşedintele care va arăta respect, va fi preşedintele care va putea să poarte un dialog mereu deschis, care va arăta înţelegere în orice situaţie, care ne va face mândri că suntem români.

Dorim să fim alături de el în această mare schimbare a României. Dorim să ne schimbăm cu toţii nu doar preşedintele ţării, dorim să fim încrezători, să fim mândri, să facem împreună acea schimbare şi acea mare unire care ne dă speranţa într-un viitor mai bun.

Sunt de acord că exemplul preşedintelui ţării este fundamental pentru ca noi toţi să putem să mergem în aceeaşi direcţie. Victor Ponta s-a angajat să fie primul care dă exemplu de unire, primul care dă exemplu de toleranţă, primul care dă exemplu de compasiune, primul care dă exemplu de dialog. El a promis că va fi preşedintele tuturor românilor şi că vom fi acea ţară puternică şi unită pe care ne-am dorit-o întotdeauna.

Sunt convinsă, sincer, că Victor Ponta nu ne va dezamăgi ca preşedinte al României, că nu ne va înşela încrederea, că ne va arăta că putem, într-adevăr, ceea ce ne dorim cu toţii, să ne schimbăm în bine, să fim împreună, să facem marea unire a românilor.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"O ipocrizie liberală sub o aparenţă justiţiară"

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală a fost concepută ca o soluţie raţională şi legală pentru rupturile politice apărute pe parcursul mandatului autorităţilor locale de la alegerile din 2012 şi până astăzi, şi pentru remedierea efectelor negative ale acestora asupra continuităţii şi stabilităţii activităţii autorităţilor locale, ca să nu fie periclitată satisfacerea nevoilor colectivităţilor locale.

Se constatase că în ultimul an autorităţile administraţiei publice locale se confruntau cu blocaje privind îndeplinirea condiţiilor legale necesare validării deciziilor care să asigure stabilitatea politică în urma reorganizării unor partide politice, alianţe politice sau alianţe electorale. Dificultăţile în funcţionarea autorităţilor deliberative de la nivel local se repercutau şi asupra funcţionării eficiente şi conforme cu programul asumat în faţa cetăţenilor, a activităţii primarilor, respectiv a preşedinţilor consiliilor judeţene.

În aceste condiţii, OUG nr.55/2014 s-a impus ca o necesitate pentru armonizarea legislaţiei cu noile circumstanţe politice tocmai pentru a veni în sprijinul activităţii administraţiei locale şi, implicit, a comunităţilor umane.

Polemicile apărute pe marginea actului normativ iniţiat de guvern şi susţinute cu atâta fervoare de opoziţie par cu atât mai stranii cu cât reglementarea nu favorizează nicio formaţiune politică sau alianţă. Nu impune nicio interdicţie şi nu introduce nicio discriminare tocmai pentru a crea cadrul unei armonizări naturale a raportului de forţe politic naţional în conformitate cu rezultanta existentă în acest moment teritoriu.

Şi dacă doriţi un exemplu concret despre efectele reale ale OUG nr.55/2014, vă pot spune că în judeţul Hunedoara, de la data intrării în vigoare a actului normativ, un număr de cinci consilieri judeţeni au optat deja pentru Partidul Naţional Liberal. Sau, altfel spus, partidul al cărui preşedinte a făcut plângere penală la Direcţia Naţională Anticorupţie, pretinzând că are în faţă un abuz al Guvernului, a devenit principalul beneficiar al acestei ordonanţe de urgenţă.

Deci un demers care a fost prezentat de către PNL ca un act de justiţie în sine s-a transformat într-un act de ipocrizie. O evoluţie tristă pentru un partid care ar trebui să onoreze numele pe care îl poartă şi istoria cu care vine din urmă.

Doamna Ana Birchall:

"Partidele extremiste şi curentul eurosceptic"

În această declaraţie vreau să vă vorbesc despre noua configuraţie a Parlamentului European, despre pericolul partidelor extremiste naţionale promotoare ale curentului eurosceptic pentru integrarea românilor în societăţile unde acestea se manifestă cu precădere.

Este foarte important să realizăm că după alegerile europarlamentare din acest an, Europa trebuie să se îndrepte într-o direcţie nouă. Climatul internaţional este tensionat, provocările politice şi economice ale Uniunii Europene se multiplică şi trebuie să ştim că avem, poate mai mult ca oricând, nevoie de solidaritate, de o viziune unitară, de măsuri aproape de fiecare dintre cetăţenii UE. Flagelul extremismului şi euroscepticismului trebuie să fie izolat, reacţiile UE faţă de provocările regionale trebuie să rămână consecvente şi prompte, iar strategia de dezvoltare şi consolidare economică trebuie să fie unitară pentru toţi membri UE. Sunt convinsă că liderii europeni, legitimaţi acum de voturile cetăţenilor, vor da dovadă de înţelepciune, de viziune şi de foarte multă grijă în exercitarea mandatului, inclusiv la conducerea UE pentru următorii ani.

PSD a ajuns unul din cele mai puternice partide social-democrate din Europa şi cu acest lucru trebuie să ne mândrim. Rezultatele la europarlamentare fac din delegaţia PSD-UNPR-PC la Parlamentul European a patra din UE ca mărime. Echipa noastră a câştigat jumătate din mandatele atribuite României în Parlamentul European tocmai pentru că am asigurat pentru România o politică procreştere şi antiausteritate. Pentru acest tip de politici publice ne vom bate şi în Parlamentul European, pentru că aceste politici combat euroscepticismul în rândul cetăţenilor europeni.

Sunt profund îngrijorată că poziţiile şi politicile publice promovate de unii lideri politici, în special din Marea Britanie, un stat prieten cu care avem relaţii comerciale şi politice foarte bune, afectează grav situaţia cetăţenilor români din Regat şi duce la deturnarea principiilor fundamentale ale Uniunii Europene. Aşa cum declara premierul Victor Ponta într-un interviu cotidianului "The Times", propunerile de politici şi măsuri în privinţa imigraţiei sunt discriminatorii şi neconforme cu principiile Uniunii Europene.

Uniunea Europeană este un proiect integrant pentru state şi naţiuni, nu doar o listă de propuneri care pot fi ignorate sau combătute. Principiul libertăţii de circulaţie a cetăţenilor pe întreg teritoriul uniunii este fundamental. Uniunea Europeană nu poate funcţiona pe două viteze diferite şi nu poate promova tratamente diferenţiate pentru cetăţenii săi. Indiferent de ţara de provenienţă sau cea în care aleg să muncească, europenii sunt cetăţenii aceleiaşi entităţi, la care fiecare stat membru şi-a exprimat dorinţa să adere, Uniunea Europeană.

Este evident că rezultatele alegerilor europarlamentare au arătat că euroscepticismul este în creştere şi de aceea consider că este nevoie de unitate şi solidaritate la nivelul UE pentru a combate un asemenea curent dăunător evoluţiei proiectului european. În acelaşi timp, avertizez în mod public că soluţia aleasă de unele partide tradiţionale şi cu vechime din Marea Britanie sau din Franţa de a câştiga voturi din direcţia dreptei extreme este profund greşită şi antieuropeană. Ştiu că românii, oriunde au decis să trăiască în afara graniţelor, în majoritatea lor covârşitoare fac cinste României, fiind oameni muncitori şi de caracter. Îmi exprim speranţa că liderii politici din ţările unde sunt comunităţi de români înţeleg că infracţionalitatea nu înseamnă naţionalitate. Cine nu respectă legea trebuie să fie pedepsit, dar nu este corect să pui ştampila unor acte izolate pe o întreagă naţiune.

Discursurile xenofobe şi eurosceptice trebuie să dispară din spaţiul european, oricât de tentant ar fi pentru unii politicieni să-şi atragă susţinători în acest fel. Ele pun în pericol proiectul european, iar strategia unor partide tradiţionale, cum sunt laburiştii şi conservatorii în Marea Britanie, de acomodare a partidelor de extremă dreaptă a eşuat. Combaterea acestor derapaje trebuie făcută cu fermitate pentru a stopa flagelul euroscepticismului şi extremismului. În acelaşi timp, acţiunile statelor membre faţă de fenomenul imigraţiei trebuie să respecte întocmai legislaţia europeană din domeniu şi principiile liberei circulaţii a forţei de muncă, principii pe care fiecare dintre statele membre s-au angajat să le respecte odată cu semnarea tratatelor de aderare.

Alegerile europarlamentare din acest an au confirmat, din păcate, tendinţa înregistrată în ultimii ani de democraţii puternice şi de tradiţie de a dezvolta în interiorul lor un curent eurosceptic foarte important prin partidele extremiste şi ultranaţionaliste. În Franţa, partidul liderului naţionalist Marine Le Pen, Frontul Naţional, au luat cele mai multe mandate (24). În Marea Britanie, celebrul de acum UKIP al lui Nigel Farage a luat tot 24 de mandate, peste cele ale partidelor tradiţionale, 20 pentru laburişti şi 20 pentru conservatori, ca să nu mai vorbim de partidul de extremă dreapta din Germania, care a reuşit, în premieră, să intre în Parlamentul European. Aceste rezultate ne dau de gândit şi cred că este nevoie de o reformă a conceptului de Uniune Europeană, mai ales la nivelul percepţiilor naţionale.

Putem spune cu mândrie că România este singura ţară din UE care nu are extremişti sau antieuropeni organizaţi la nivel politic, însă situaţia la nivelul Europei, cu ascensiunea curentului extremist şi eurosceptic, trebuie să ne dea la toţi de gândit.

Observ că la nivelul Europei, în numeroase state, apare clivajul între extremiştii adepţi ai federalizării şi naţionaliştii care îşi doresc ieşirea din această construcţie economico-politică. În vreme ce elitele se pronunţă spre o integrare mai solidă, ceilalţi cetăţeni nu susţin proiectul european, iar absenteismul major de la recentele alegeri (exemplu Slovacia cu 13% prezenţă la vot) este o dovadă în acest sens şi o cauză a proliferării şi succesului partidelor extremiste. Pe această linie, consider că este de datoria noastră, a politicienilor, de a susţine şi a mediatiza pozitiv în rândul oamenilor, fiecare în colegiul său, necesitatea unui proiect european cu sprijin în rândul oamenilor şi combaterea extremismului de orice natură. Viitorul Europei stă în acest proiect comunitar, care dacă va eşua, va avea consecinţe nefaste pentru toţi cetăţenii ei, indiferent de ţara de origine.

Din acest punct de vedere, alegerea făcută recent de scoţieni la referendumul pentru independenţă este un semnal puternic de unitate nu doar pentru Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, dar pentru un viitor comun, alături de popoarele Europei. Suntem mai puternici împreună, participând activ în cadrul Uniunii Europene şi în NATO, proiecte care au adus pace, stabilitate şi dezvoltare economică pentru statele membre.

În actualul context regional extrem de complex, Statele Membre ale Uniunii Europene trebuie să transmită un mesaj de unitate şi speranţă în proiectul european, dar şi de respect faţă de valorile democratice care au stat la baza dezvoltării uniunii în ultimele decade. Trebuie să susţinem în continuare dezvoltarea economică şi politică a Uniunii Europene, precum şi siguranţa şi securitatea comună a NATO, asigurându-ne că orice voce şi orice opinie poate lua parte la o dezbatere cu adevărat europeană, într-un cadru unitar şi democratic. Trebuie să combatem curentul eurosceptic şi pericolul partidelor extremiste din Europa prin susţinerea principiilor care au pus bazele proiectului european şi care au dus la o perioadă nemaiîntâlnită de pace, dezvoltare economică şi evoluţie socială.

Domnul Liviu Harbuz:

"O şansă pentru Europa este o şansă pentru România"

Comisarul pentru dezvoltare regională Corina Creţu reconfirmă poziţia României în UE.

Desemnarea europarlamentarului Corina Creţu, vicepreşedinte al PSD, în funcţia de comisar european pentru dezvoltarea regională arată preţuirea de care se bucură şi din partea preşedintelui Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker, recunoaşterea experienţei şi calităţilor probate de Corina Creţu în responsabilităţi pe care le-a avut la nivel european, dar şi susţinerea de care se bucură din partea Guvernului şi Parlamentului României.

Dezvoltarea regională este cea mai importantă politică de investiţii din Europa, iar faptul că România a primit un portofoliu atât de important relevă încrederea de care se bucură ţara noastră la Bruxelles.

Un astfel de portofoliu presupune viziune, responsabilitate, armonizarea strategiilor statale, altfel spus cooperare şi cointeresare. Ca social democrat şi deputat în Parlamentul României, şi eu, Liviu Harbuz, cred şi susţin ceea ce colega noastră, Corina Creţu, promovează şi aplică: proiecte care să folosească principiul cointeresării, soluţii care se bazează pe cooperare, armonizarea şi prioritizarea unor strategii care să valorizeze specificul şi resursele fiecărei ţări membre, cu scopul comun al dezvoltării durabile, sustenabile şi echilibrate.

Ultimele intervenţii publice ale comisarului desemnat Corina Creţu arată anvergura europeană a principiilor pe care se bazează vicepreşedintele Parlamentului European în gestionarea problemelor ce derivă din importanţa portofoliului cu care este învestită.

Comisarul pentru dezvoltare regională Corina Creţu s-a declarat îngrijorată de rata ridicată a şomajului şi a inactivităţii, în special în rândul tinerilor, din plan european.

De altfel, Corina Creţu a apreciat faptul că preşedinţia italiană va depune eforturi pentru punerea în aplicare a strategiei UE de ocupare a forţei de muncă, axată pe instrumente cum ar fi iniţiativa de ocupare a forţei de muncă pentru tineret şi garanţia pentru tineri, care reprezintă un pas suplimentar în direcţia corectă, pe axa acţiunilor necesare în acest moment în Europa.

Subliniez această problemă şi, implicit, soluţiile, deoarece instrumentele europene sunt implementate deja şi de către Guvernul Ponta, cu scopul de a stimula crearea de noi locuri de muncă, ţintind, implicit, reducerea şomajului. Creşterea mobilităţii forţei de muncă de înaltă calitate este o şansă nu doar pentru români, îndeosebi tineri, şi va duce la o "circulaţie a creierelor" de care şi România va beneficia.

O acumulare de experienţă profesională într-un stat membru, care poate fi ulterior implementată şi în România, poate forma noua generaţie de specialişti de care avem nevoie.

Energia şi deciziile politice ale Guvernului Ponta vor fi convergente cu politicile promovate de comisarul european Corina Creţu, iar Europa şi România vor face paşi importanţi în direcţia stimulării mobilităţii forţei de muncă, a identificării de soluţii concrete la problema ocupării forţei de muncă, a promovării egalităţii de gen şi combaterii discriminării. România va fi o ţară puternică, demnă, respectată în Europa.

Am convingerea că principiile susţinute de PSD, respectiv egalitatea de şanse, acces echilibrat la proiecte şi fonduri de dezvoltare, libera circulaţie, respect şi reciprocitate vor fi susţinute de Corina Creţu în Parlamentul European, vor fi pe agenda instituţiilor UE, astfel ca reacţiile extremiste şi/sau extremiştii să nu aibă nicio şansă de manifestare.

Demnitatea, onoarea, onestitatea şi responsabilitatea românilor sunt pe cartea de vizită ce o recomandă pe Corina Creţu în onoranta misiune de a promova politici de dezvoltare care să garanteze statutul de cetăţeni europeni. O şansă pentru Europa este o şansă pentru România.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Portofoliul pentru politici regionale, un succes pentru România"

Ieri a avut loc audierea doamnei Corina Creţu pentru funcţia de comisar european pentru politici regionale. Cu această ocazie, europarlamentarul PSD a prezentat portofoliul de dezvoltare regională drept una dintre politicile europene de succes, cu rezultate vizibile în îmbunătăţirea calităţii vieţii. Principalul instrument de solidaritate îl constituie politica de coeziune 2014-2020, de care vor beneficia în primul rând ţările mai puţin dezvoltate. În acest sens, Corina Creţu a subliniat importanţa eliminării decalajelor dintre sistemele educaţionale din cadrul statelor membre UE.

În prezentarea sa, Corina Creţu a evidenţiat două direcţii prioritare ale Strategiei Europa 2020, şi anume, reducerea numărului de cazuri de abandon şcolar sub 10% şi creşterea numărului de absolvenţi de învăţământ superior la cel puţin 40% până în 2020. Îndeplinirea acestui obiectiv ar însemna un mare pas înainte pentru ţara noastră, care, din păcate, încă înregistrează o rată mare a abandonului şcolar: aproximativ 17%. Să nu uităm că părăsirea timpurie a şcolii este un simptom, un efect al marginalizării sociale. De aceea, un instrument important este Fondul Social European, care se adresează direct grupurilor defavorizate. Vestea bună este că cel puţin 20 de procente din Fondul Social European vor fi alocate pentru incluziunea socială, ceea ce înseamnă sporirea accesului la educaţie pentru mai mulţi copii aflaţi în dificultate.

După cum bine ştim, în toată Europa, tinerii continuă să se confrunte cu dificultăţi la angajare chiar şi după finalizarea studiilor. Pentru a veni în sprijinul lor, Partidul Socialiştilor Europeni a lansat Garanţia pentru Tineri, prin care, la patru luni de la terminarea studiilor sau intrarea în şomaj, tinerii beneficiază de alternative precum formarea profesională gratuită, continuarea studiilor sau accesul la un internship. Corina Creţu a precizat că pentru implementarea Garanţiei pentru Tineri vor fi alocate 6,4 miliarde de euro. Mai mult, în următorii 7 ani, iniţiativa privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor europeni va ajunge la investiţii de peste 80 de miliarde de euro.

Vă încurajez să le faceţi cunoscute aceste oportunităţi cetăţenilor din colegiile voastre şi să promovaţi mecanismele prin care ţara noastră poate atrage fonduri europene. După cum ştiţi, România este un beneficiar important al politicilor de coeziune, astfel că portofoliul pentru politici regionale este un domeniu extrem de important pentru noi. Avem nevoie de politici care să reducă decalajele faţă de Europa Occidentală, iar portofoliul doamnei Creţu va urmări întocmai implementarea unor asemenea politici. De aceea, mă bucur că am reuşit să depăşim disensiunile partinice şi să privim nominalizarea doamnei Creţu drept un succes al tuturor românilor.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Redaţi Bucureştilor istoria!"

Săptămâna trecută, Capitala României a aniversat 555 de ani de la prima atestare documentară în calitate de cetate domnească, aşadar, cu funcţie politică în sistemul central al Ţării Româneşti.

Dar după cum arată toţi istoricii Capitalei, de la Nicolae Iorga, la Constantin C. Giurescu, istoria Capitalei este mult mai veche, ba, chiar şi statutul de cetate (fortificaţie menită să apere o parte din teritoriul Ţării Româneşti) este mult mai vechi decât această atestare documentară pe care am aniversat-o recent. Locul propice pentru apărare - căci în trecut zona dintre Colentina şi Dâmboviţa era străbătută de zeci de canale, între care se aflau insuliţe, alcătuind o insolită lagună în mijlocul câmpiei -, fertilitatea solului - optim pentru cultivarea viţei de vie şi a legumelor - şi apropierea de Dunăre, de Marea Neagră şi de trecătorile Carpaţilor au favorizat dezvoltarea "cetăţii de pe Dâmboviţa".

Din păcate, aproape nimic nu mai aminteşte astăzi de această istorie îndelungată, care consemnează locuirea în acest areal încă din timpul daco-romanilor. Vizitatorul străin trebuie să ştie bine româneşte ca să citească unde se află vestigiile din perioada daco-romană din jurul Bucureştilor, ca să nu mai vorbim că fără o maşină de teren ele nu sunt vizitabile, deşi au fost excavate şi, teoretic, sunt expuse curiozităţii turiştilor. Săpăturile din zona Curţii Vechi s-au oprit la colţişorul expus astăzi, deşi istoricii ştiu că sub clădirile delabrate din spate se află alte ruine, mult mai importante şi mai impozante. Deşi multe dintre clădirile care acoperă rămăşiţele Curţii Vechi sunt aproape ruinate şi nu prezintă niciun fel de valoare arhitecturală sau istorică, o sfială bizară opreşte demolarea lor pentru continuarea excavaţiilor arheologice. Probabil că se doreşte nu descoperirea adevăratei istorii a Bucureştilor, ci speculaţiile imobiliare, foarte rentabile, din momentul în care Centrul Vechi a devenit un loc foarte frecventat de turişti şi de bucureşteni. Nimănui nu-i trece prin minte că o mai bună punere în valoare a straturilor de istorie din situl de la Curtea Veche ar face zona şi mai valoroasă, în primul rând turistic.

Fac un apel insistent la Ministerul Culturii şi la Primăria Capitalei să găsească de urgenţă o soluţie pentru ca Bucureştilor să le fie redată adevărata istorie. Focurile de artificii şi concertele sunt frumoase, dar trec. Monumentele şi vestigiile arheologice, puse corespunzător în valoare, dau substanţă pretenţiilor Capitalei României de a fi un oraş european de tradiţie.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

"Se întorc românii plecaţi la muncă în străinătate’’

Ultimii 15 ani au reliefat un adevărat exod al românilor pe piaţa muncii din mult visatul spaţiu Schengen, dar şi din ţări extracomunitare. Am ascultat multe poveşti de viaţă ale unor oameni care au plecat în Spania sau Italia fără siguranţa unui contract de muncă sau a unui acoperiş deasupra capului, dar şi poveşti despre hărnicie şi perseverenţă ale unor oameni care în străinătate s-au realizat şi şi-au făcut un rost.

Conform Ministerului Muncii, în 2013, peste două milioane de români lucrau în afara graniţelor României, cu precădere în state UE. Oficial peste 600.000 lucrează în Italia, deşi statul italian raportează peste un milion de cetăţeni români care locuiesc în peninsulă.

Statul Spaniol raportează la rândul său aproape 900.000 de cetăţeni români, din care 250.000 sunt înregistraţi în sistemul de securitate socială spaniol.

Peste 200.000 de români se găsesc în Franţa, 100.000 în Marea Britanie şi Irlanda, 50.000 în Germania, iar 20.000 în Austria sau Olanda.

De menţionat că de-a lungul anilor ocupaţiile preponderente ale românilor plecaţi la muncă în străinătate au fost în domeniul construcţiilor, agriculturii şi diverse prestări de servicii. Criza din imobiliare a afectat grav sectorul spaniol, ţara în care rata şomajului în rândul propriilor cetăţeni ajunsese la 26% în 2013, faţă de 0,8% cât era înainte de 2008. Lesne de înţeles cât de dificilă a devenit obţinerea şi păstrarea unui loc de muncă în această ţară, iar situaţia este aproximativ similară şi în statul italian.

După vârful de criză economică au apărut alte destinaţii atractive pentru cei care doresc să muncească în străinătate, este vorba despre ţările nordice, care oferă locuri de muncă în agricultură, Marea Britanie, care şi-a menţinut un înalt plafon salarial, şi Germania, ţara cu cea mai evidentă revigorare economică din Europa.

O situaţie deosebită o constituie specialiştii cu înaltă calificare, medici, ingineri, IT-işti care se duc în străinătate atraşi de salarii incomensurabile faţă de posibilităţile româneşti. Această categorie funcţionează însă după cu totul alţi algoritmi geografici şi economici.

Ca buni români, ne doream, încă din 2007, ca toţi aceşti oameni să se realizeze material în străinătate, după care să se întoarcă acasă şi fiecare să contribuie la dezvoltarea propriei comunităţi, prin investiţii, noi mentalităţi şi împărtăşirea experienţei internaţionale. Contextul de care vorbeam mai sus se pare că grăbeşte vrând-nevrând înfăptuirea acestui deziderat. Anul acesta, de exemplu, în Colegiul nr.3 Iaşi, în care am fost ales parlamentar, am constatat numeroase cazuri de familii repatriate, îndeosebi din Spania şi Italia, majoritatea cu aceleaşi motivaţii: nu se mai găseşte de muncă, iar concurenţa pe piaţa muncii a devenit împovărătoare.

Trebuie sa ne aşteptăm ca de la an la an numărul cetăţenilor care revin în ţară să crească exponenţial. De noi depinde ca România să îi primească cum trebuie pe aceşti cetăţeni, care timp de 10 ani au susţinut, prin banii lor, dezvoltarea economică internă. Depinde de noi ca aceşti oameni să ne ajute la dezvoltarea durabilă, prin experienţa dobândită în străinătate, şi nu să îngroaşe rândurile săracilor.

România are şansa să transforme această potenţială vulnerabilitate într-o oportunitate, însă trebuie să recunoaştem că e nevoie de o adevărată politică de stat, la fel ca în cazul agriculturii, industriei sau a creşterii demografice.

Domnul Constantin Mazilu:

" Cine n-are bătrâni, să-şi cumpere!"

Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice este sărbătorită, în fiecare an, în data de 1 octombrie. Această dată ar trebui să ne reamintească fiecăruia dintre noi cât de valoroşi sunt oamenii, indiferent de vârsta lor. Mai mult, noi, românii, putem face uz de cunoscutul proverb "Cine n-are bătrâni să-şi cumpere" nu doar în această zi, ci mereu. 1 octombrie trebuie să fie o zi specială nu doar pentru seniorii noştri şi cei din întreaga lume, ci pentru noi toţi, cei care trebuie să le arătăm respectul şi preţuirea pentru eforturile şi realizările lor.

În februarie 1991, Organizaţia Naţiunilor Unite consacra ziua de 1 octombrie ca zi internaţională a persoanelor în vârstă, iar câteva luni mai târziu, pe 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU adopta Rezoluţia 46/91 cu titlul "Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi". Aceste principii consacră dreptul persoanelor vârstnice la hrană, condiţii de locuit şi îngrijire medicală, libertatea de a decide asupra vieţii personale şi profesionale, dreptul de a se exprima şi de a participa în activităţi sociale după pensionare, precum şi accesul la oportunităţi de învăţare adecvate vârstei.

Marcarea acestei zile nu trebuie să fie doar un act de celebrare, doar un omagiu adus celor ajunşi în această etapă a vieţii, când sufletul se hrăneşte numai cu amintiri, ci şi un prilej de reflecţie asupra modului de viaţă al pensionarilor, pentru a face mai bine cunoscute problemele reale, multe foarte grele, pe care le au de rezolvat oamenii în etate.

Să nu uităm că într-o societate în care numărul persoanelor vârstnice este în creştere continuă, îmbătrânirea activă este direct corelată cu solidaritatea dintre generaţii. Avem datoria de a crea condiţiile favorabile îmbătrânirii active şi asigurării unui mod de viaţă autonom, prin garantarea pensiilor, menţinerea lucrătorilor vârstnici pe piaţa muncii, acordarea unor servicii medicale, de îngrijire şi asistenţă socială echitabile şi de calitate, încurajarea învăţării pe tot parcursul vieţii, sprijinirea implicării în activităţi de voluntariat, adaptarea locuinţelor la nevoile persoanelor vârstnice, crearea unui mediu de viaţă prietenos, facilitarea accesului la utilizarea tehnologiilor informatice.

Dacă generaţiile anterioare apreciau şi utilizau înţelepciunea bătrânilor, societatea modernă priveşte cu neîncredere utilitatea persoanelor de vârsta a treia. Se dezvoltă o cultură a tinereţii şi adolescenţei, în care bătrânul îşi găseşte din ce în ce mai greu locul. În concluzie, societatea modernă generează bătrâneţe, dar tinde să o respingă şi să o izoleze.

Consider că toate ţările trebuie să-şi reevalueze măsurile pentru asigurarea securităţii venitului pentru populaţia vârstnică şi că este imperios să se treacă la planificarea fondurilor pentru această categorie de populaţie. Girată a fi o soluţie optimă atât pentru guvernul fiecărei ţări în parte, dar şi pentru vârstnici, planificarea constă în prelungirea vieţii profesionale a acestora. O parte apreciabilă dintre persoanele vârstnice corespunde definiţiilor de populaţie activă, respectiv ocupată. Din acest motiv, în sprijinul persoanelor vârstnice, am dat liber la posibilitatea cumulului pensiei cu salariul pentru bugetari. Ţin să punctez că această variantă a fost interzisă până acum printr-o decizie a Guvernului Boc.

Nu în ultimul rând, de ziua seniorilor, le urez acestora, din toată inima, multă sănătate, o viaţă mai bună şi împreună cu generaţiile ce ne urmează să dăm ani vieţii şi, mai ales, viaţă anilor! Anul care vine, 2015, să ne aducă bucurii, satisfacţii, sănătate, respectul din partea autorităţilor, pentru a îmbătrâni frumos, demn şi cu conştiinţa împăcată de cetăţeni ai României şi ai Europei!

Domnul Ion Călin:

"Exploatarea sexuală şi traficul de persoane - vulnerabilităţi ale lipsei educaţiei sau sărăciei"

Data de 23 septembrie este marcată la nivel mondial ca Ziua Internaţională împotriva exploatării sexuale şi traficului femeilor şi copiilor. Traficul de fiinţe umane este responsabil pentru multe drame umane, pentru suferinţe devastatoare provocate victimelor, fie ele exploatate prin muncă, sexual sau sub o altă formă. Femeile şi copiii sunt categoriile cele mai expuse şi mai vulnerabile în faţa traficului de persoane.

Evoluţia contextului social şi economic din România anilor 1990 a favorizat apariţia clivajelor sociale, intensificarea mişcărilor migratorii şi, implicit, apariţia unor grupuri de populaţie vulnerabile la trafic. Apropierea geografică de zonele conflictuale din Fosta Iugoslavie a determinat, la sfârşitul anilor 1990 şi începutul anilor 2000, creşterea incidenţei fenomenului traficului din România. Ţara noastră a fost şi rămâne, în principal, ţara de origine pentru copii, femei şi bărbaţi traficaţi în scopul exploatării sexuale, prin munca forţată şi/sau constrânşi la comiterea de diferite infracţiuni.

Exploatarea sexuală a femeilor este una din cele mai cunoscute şi întâlnite forme de exploatare în rândul victimelor traficului de persoane. Această formă de exploatare este strâns legată de apartenenţa la gen, majoritatea victimelor fiind persoane de gen feminin. În numeroase situaţii, cauza traficului de persoane o reprezintă lipsa formaţiilor, precum şi educaţia necorespunzătoare.

Conform statisticilor, Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane pe anul 2013 arată că cele mai multe victime traficante în anul de referinţă au fost absolventele ciclului gimnazial sau liceal, totalul acestora însemnând 77% din victime.

Aproximativ 54% dintre acestea au fost recrutate de către o cunoştinţă sau un prieten. Recrutarea s-a făcut în procent de 94% în mod direct, fără intermediari. Cele mai multe victime au fost atrase prin intermediul promisiunilor unui loc de muncă în străinătate. Distribuţia pe gen a victimelor traficate în anul 2013 arată că 77% dintre aceastea sunt de gen feminin şi 33% sunt de gen masculin. Distribuţia pe criteriul vârstei arată că 52% dintre victime erau majore la intrarea în trafic.

Totodată, statistica arată că cele mai multe victime au fost traficate pentru a fi exploatate sexual, în procent de aproximativ 66%, cu 8% mai mult ca în anul 2012, în timp ce 24% au fost exploatate prin muncă în diverse sectoare economice. Au fost înregistrate victime şi ca urmare a obligării practicării cerşetoriei, a pornografiei sau prin determinarea comiterii de furturi, însă ponderea acestora a fost de 6%.

Lipsa suportului social şi întoarcerea în mediul de risc reprezintă factorii care contribuie la apariţia şi manifestarea acestui fenomen, precum şi stigmatizarea socială specifică exploatării sexuale, care poate conduce la un grad scăzut de respect de sine, lipsa perspectivelor viabile şi mirajul unor câştiguri relativ uşor de obţinut, carenţe educaţionale sau lipsa experienţei de viaţă şi lipsa informării.

Creşterea numărului cazurilor de abuz sexual asupra copiilor constituie un semnal de alarmă, motiv pentru care campanile de informare sunt extrem de importante în încercarea de a preveni situaţiile de abuz sexual în rândul adolescenţilor şi, totodată, de a preveni categoriile vulnerabile privind riscurile existente.

Într-o lume tot mai dominată de egoism şi nepăsare civică, unul dintre rolurile primordiale ale societăţii ar trebui să fie lupta - eficientă, pe faţă şi bazată pe principii sănătoase - împotriva fenomenelor antisociale care influenţează iremediabil destine şi distrug vieţi. O abordare practică şi care are la bază o corectă fundamentare în realităţile vremurilor pe care le trăim va aduce beneficii atât pe termen scurt, în viaţa indivizilor, în societate, dar şi pentru eternitate.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Ciocoii vechi şi noi"

Precedentul a fost creat, iar istoria se repetă. Am un sentiment de deja vu atunci când îl văd pe Vasile Blaga stând la dreapta candidatului nominalizat pentru alegerile prezidenţiale.

În anul 2004 Blaga îl promova pe candidatul Traian Băsescu, cinci ani mai târziu Vasile Blaga era din nou la dreapta preşedintelui pentru a se îngriji de renumirea acestuia în funcţie, iar în acest an serviciile i-au fost, din nou, solicitate.

Klaus Iohannis, candidatul care propune "o schimbare de paradigmă", dar din câte observ schimbarea se mai amână, a apelat la regretatele servicii ale domnului Blaga pentru a fi şeful de campanie şi al Domniei Sale. Cu această oportunitate, întreg alaiul preşedintelui Traian Băsescu, precum Gheorghe Flutur, Sorin Frunzăverde, Gheorghe Falcă etc., s-a suit pe cai şi a pornit spre Sibiu pentru promovarea următorului lor preşedinte.

Ca o scurtă paranteză, voi puncta faptul că Vasile Blaga şi alaiul de ciocoi aduc ghinion acestei ţări. Din cauza eforturilor acestor oameni, Traian Băsescu a fost ales în 2004. Nenorocul românilor s-a perpetuat, iar Traian Băsescu, alături de aceeaşi echipă, a fost reales şi în 2009, an care a dat startul oficial la sărăcirea sistematică şi vertiginoasă a locuitorilor României.

Astăzi, cei responsabili pentru adâncirea ţării în criza economică şi promotorii măsurilor de austeritate, îl plimbă de braţ pe Klaus Iohannis, candidatul ACL, şi promit râuri de lapte şi miere sub auspiciul politrucilor reformaţi.

Domnule Iohannis, cu ciocoii vechi nu aduceţi adierea schimbării. Pe cartea dumneavoastră de vizită stă scris faptul că aţi convins un partid declarat antipolitica preşedintelui, încă din 2006, Partidul Naţional Liberal, să bată palma cu portocaliii, să renunţe la ideologia liberală şi sa devină simpli pioni în "marea familie a dreptei".

Şi ca un devotat adept al politicii de dreapta, politica înfăţişata de Macovei şi Blaga, aţi preluat obiceiurile deplorabile ale acestora, acelea de a discredita imaginea României şi de a face opoziţie ţării chiar în sânul Comisiei Europene.

În profunda voastră înţelepciune, consideraţi că redaţi încrederea cetăţenilor europeni în România, efectuând astfel de demersuri jenante? Sau credeţi că cetăţenii români vă vor vota atunci când demonstraţi că aveţi capacitatea de a vă mula perfect pe deprinderile domnilor Blaga şi Băsescu? Unde e schimbarea?

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Şansa la o dezvoltare echilibrată"

Voi profita de faptul că în decursul săptămânii trecute Camera Deputaţilor a votat Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272 din 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Îmi exprim recunoştinţa iniţiatorilor şi doresc ca preţ de câteva momente să explic efectul pe care îl va produce această lege în noul ei format.

Nu este un element de noutate faptul că România are un număr de peste 60. 000 de copii instituţionalizaţi. În perioada ianuarie-decembrie 2013, peste 1.400 de copii au fost părăsiţi în unităţi sanitare, dintre care numai 524 au fost plasaţi în grija asistenţilor maternali.

Cu toate că statul român a arătat grijă şi preocupare în privinţa acestei situaţii alarmante, de exemplu, prin modificarea Legii adopţiilor, în scopul de a facilita accesul părinţilor adoptatori la cei mici, birocraţia a îngreunat această misiune şi numărul adopţiilor nu a crescut aşa cum ne-am dorit. De asemenea, majoritatea părinţilor adoptivi preferă să înfieze copii cu vârste cuprinse între 0 şi 3 ani, ceea ce face ca un număr considerabil de copii să rămână în formele de îngrijire publică.

Până la adoptarea acestui proiect de lege doar copiii cu vârsta de până la 2 ani erau repartizaţi asistenţilor maternali, dar din ianuarie 2015 toţi copiii cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani vor beneficia de acest tip de îngrijire.

Conform studiilor în domeniul psihanalizei, copilul prezintă riscuri decisive în dezvoltarea socială şi emoţională în primii trei ani din viaţă. Deprivarea micuţilor de afecţiunea unei figuri materne va avea consecinţe ireversibile asupra psihicului lor. Cele mai cunoscute efecte sunt incapacitatea de a controla fluxul emoţiilor de vină, anxietate, stări depresive şi inaptitudinea de a dezvolta relaţii interumane.

Mulţi dintre noi, poate, am observat faptul că un copil cu vârsta cuprinsă în acest interval va căuta cu privirea ochii unuia dintre părinţi. Ei bine, atunci când ochii acestora se întâlnesc, copilul se simte protejat şi în deplină siguranţă. Acest fapt conduce la abilitatea micuţului de a-şi stăpâni emoţiile de teamă şi furie, ce apar în jurul vârstei de 2-3 ani. Copiii din centrele de plasament sunt adesea neglijaţi, fapt ce îi transformă pe aceştia în persoane general vulnerabile, cu randament redus şi dezvoltare sub medie în etapele ulterioare ale vieţii.

Faptul că de la aplicarea acestei legi, copiii nu cu vârsta de până la 2 ani, ci până la 3 ani vor beneficia de atenţia dedicată a unor asistenţi maternali şi vor avea oportunitatea de a fi integraţi în familii reprezintă o reuşită a noastră, ca generaţie de oameni politici şi ca părinţi.

Dar, mai presus de toate, această lege înseamnă şansa acestor copii de a nu fi privaţi de afecţiune, de o figură maternă şi de o dezvoltare într-un ambient familial.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Asistenţă psihologică pentru pacienţii cu autism"

În 15 septembrie 2014, printr-o scrisoare deschisă, Federaţia pentru Drepturi şi Resurse pentru Persoanele cu Tulburări în Spectrul Autist (FEDRA) a solicitat Ministerului Sănătăţii şi CNAS soluţii concrete pentru decontarea reală şi eficientă a terapiei pentru toţi copiii şi tinerii diagnosticaţi cu autism. FEDRA propune îmbunătăţirea procedurii de decontare a serviciilor, prin decontarea directă a serviciilor de terapie prin specialişti psihoterapeuţi cu formare şi experienţă, decontarea serviciilor de terapie printr-un sistem de vouchere, decontarea unui număr de 90 de puncte per specialist care lucrează direct cu copilul (psiholog, philoterapeut, logoped, kinetoterapeut), şi nu 90 de puncte per medic psihiatru.

Am atenţionat Ministerul Sănătăţii despre necesitatea instituirii unui sistem de asistenţă psihologică, decontat direct de Casa de Asigurări de Sănătate încă din februarie 2013, atât printr-o interpelare, dar şi printr-o iniţiativă depusă la Camera Deputaţilor. Sistemul actual, de contractare indirectă, psiholog-medic psihiatru - CAS, trebuie să înceteze şi să fie înlocuit urgent cu singura modalitate corectă de contractare, cea directă.

Prin Ordinului 619 al Ministerului Sănătăţii, orele de intervenţie psihologică decontate de CNAS sunt insuficiente, comparativ cu numărul de copii care au nevoie de terapie, iar pentru adulţii cu autism aceste servicii sunt practic inexistente, decontarea terapiei pentru aceştia nefiind prinsă în cele decontate de CNAS. Având în vedere că prevalenţa autismului este în creştere, este necesară înfiinţarea unui Program Naţional de Sănătate pentru autism.

Totodată, în vederea respectării independenţei profesionale a psihologilor clinicieni din România şi al eficientizării acordării de servicii psihologice în domeniul medical, dar şi în interesul asiguraţilor, solicit modificarea contractului-cadru cu introducerea următoarelor prevederi:

• dreptul psihologilor clinicieni de a încheia contracte directe cu CAS;
• decontarea serviciilor specifice psihologilor clinicieni;
• consultaţia de psihologie clinică, în vederea stabilirii psihodiagnosticului;
• psihoterapia şi consilierea psihologică, în vederea acordării tratamentului psihologic.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Dreptatea acuzată pe nedrept"

În apropierea începutului de campanie electorală aş vrea să fac apel să ne păstrăm cu toţi raţiunea şi bunul-simţ şi să reuşim să avem o campanie bazată pe cinste şi încredere. Zilele acestea sunt presărate cu evenimente diferite, cu declaraţii nesăbuite şi cu asemănări de situaţii care mai de care mai îndrăzneţe. Am citit comparaţiile făcute despre lansarea candidatului PSD la preşedinţie cu festivităţile nord-coreene. Oameni buni, ce aţi văzut acolo a fost dorinţa milioanelor de cetăţeni ai acestei ţări, o parte dintre aceiaşi care s-au prezentat la referendumul din 2012, cei care susţin şi luptă pentru revenirea la normalitate a acestei ţări, pentru un preşedinte cu simţ al răspunderii asupra declaraţiilor, pentru un om care promite şi realizează. România are nevoie de stabilitate, de certitudini.

Asistăm la succese de renume în plan internaţional. Deunăzi doamna Corina Creţu a fost audiată de Parlament pentru a ne reprezenta la cel mai înalt nivel. Sunt oameni cu experienţă cărora nu trebuie să le fie jenă atunci când ne reprezintă, oameni care pot atrage investiţii dacă vor fi lăsaţi să îşi pună priceperea în slujba ţării. Ţara noastră nu trebuie să fie trasă înapoi prin acuze nefondate venite de la cel mai înalt nivel. Văd că Parlamentul şi Guvernul este acuzat că promovează diverse interese prin adoptarea de acte normative cu impact social. Greşit. Se face dreptate. Abia în prezent putem reglementa nedreptăţile ordonanţelor emise de Guvernul Boc care, deşi profesor de drept constituţional precum şi doctorand în drept constituţional, şi instituţii politice, figurează în evidenţele legislaţiei cu un număr mare de ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale, deoarece încălcau principiile fundamentale de drept sau pentru că era confundată puterea executivă cu cea legislativă.

Numai în perioada 2008-2010, Guvernul Boc a avut declarate ca neconstituţionale 16 situaţii, dintre care 14 au fost excepţii de neconstituţionalitate ale ordonanţelor şi legilor propuse de Guvern, printre care interzicerea cumulării pensiei cu salariul de la stat, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, OUG nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, Legea educaţiei, asumată de Guvern în data de 15 septembrie 2011, sau reducerea pensiilor cu 15%.

Modificarea tuturor acestor acte de către Guvernul Ponta, aducerea la normalitate sunt lucrurile pentru care fariseii de pe margine sau din interior ne arată cu degetul. Nu-i frumos şi nici civilizat.

Domnul Niculae Mircovici:

Scrisoare deschisă adresată domnului Victor Ponta, prim-ministru şi candidat la preşedinţia României, referitoare la definiţia familiei şi a căsătoriei

Stimate domnule Victor Ponta,

Coaliţia pentru Familie şi Constituţie, organism informal reunind organizaţii nonguvernamentale care activează pentru apărarea familiei prin legile şi Constituţia ţării, se declară îngrijorată de declaraţiile dumneavoastră recente cu privire la eventualitatea legiferării "căsătoriilor" între persoane de acelaşi sex.

Dumneavoastră aţi afirmat că nu sunteţi de acord cu o asemenea propunere pentru că "societatea nu este pregătită încă". Din păcate, noi înţelegem din discursul dumneavoastră că această stare de fapt este doar temporară şi că cineva se ocupă ca pe viitor lucrurile să se schimbe.

Dorim să vă atragem atenţia, domnule prim-ministru şi candidat la preşedinţia ţării, că societatea "nu este pregătită încă" pentru că este aşezată încă pe principiile morale solide pe care s-a clădit Europa creştină şi civilizaţia modernă.

V-aţi referit repetat, în mod pozitiv, la religiile majore ale lumii; cunoaşteţi, suntem siguri, că valorile fundamentale ale acestora sunt neschimbabile în timp. Viziunea ortodoxiei, a catolicismului, a iudaismului etc. asupra familiei nu s-a modificat şi nici nu se va putea modifica fără ca acestea să-şi nege fundamentele.

Unele lucruri nu depind de exprimarea voinţei populare sau de conjunctură. Suntem siguri că dacă, prin referendum, românii ar accepta reintroducerea pedepsei capitale, o susţinere populară, chiar covârşitoare nu ar face această măsură mai puţin nedreaptă.

Vă asigurăm că şi noi ne opunem discriminării, însă căsătoria este o instituţie specific heterosexuală, prin natura sa, de aceea, limitarea ei la cuplurile heterosexuale nu poate constitui un act de discriminare.

Ne permitem să vă solicităm, domnule Ponta - român, ortodox, familist - să respectaţi acest adevăr simplu, anume, că familia se întemeiază doar pe legătura specială între un bărbat şi o femeie, uniţi prin căsătorie. Doar familia autentică serveşte optim interesele generaţiilor viitoare, ale naţiunii şi statului pe care v-aţi angajat să le apăraţi.

Domnia Voastră trebuie să ştie că nu vom accepta să mai fim supuşi unei noi reeducări, precum în comunism. Nu dorim să trăim într-o ţară în care bărbaţii şi femeile vor fi înlocuiţi de un "om nou", de "genul neutru" şi în care se practică o pretinsă "căsătorie" indiferent de sex.

Păstraţi nealterată identitatea naţională şi spirituală a ţării unde aţi declarat că vreţi să trăiţi, domnule prim-ministru, pentru a mai avea ce lăsa moştenire copiilor şi nepoţilor noştri!

Pentru aceasta, vă rugăm să ne sprijiniţi în demersul nostru de a înscrie definiţia corectă a familiei în Constituţia României, pentru a o proteja în faţa distrugerilor cauzate de viitoare conjuncturi politice sau sociale nefaste.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul!"

Purtătorul de cuvânt al guvernării ne povesteşte că anul şcolar a început cu dreptul, dar fără manuale pentru copii! Iar domnul Pricopie, luminat după ce a tras vulpea de coadă, le recomandă să înveţe după fişe. Îmi amintesc cum acest ctitor de la ministerul marilor proiecte a votat împotriva respectării legii. Tăiatul frunzei la câini pe autostradă nu se potrivea cu alocarea a 6% din PIB pentru educaţie. Marele proiect e să fim reduşi la o turmă de alegători, capabilă să înţeleagă doar degetul ridicat în sus de către liderul de grup şi să-l aplaude atunci când raportează cum planul la învăţământ a depăşit graniţele ţării.

Până la sfârşitul anului şcolar 2014-2015 alţi 67.000 de copii vor abandona şcoala. Pentru politicieni pare puţin. În fond, nu-i aşa, "şcoala face tâmpiţi", iar numărul pare redus faţă de cei 2,5 milioane de elevi. Grav este că ei se adaugă celor peste 260.000 de copii ce ar trebui să meargă la şcoală, dar nu au intrat vreodată într-o instituţie de învăţământ.

Să vă mai povestesc de realizări măreţe? Statul nu a decontat naveta elevilor şi nu are de gând să o facă, aşa că peste 200.000 de elevi se alătură dascălilor ce îşi rup din puţinii bani de salariu pentru deplasare.

Realitatea purtătorului de vorbe se apropie de a celui mai iubit dintre doctori, ce vede câte un iPhone în fiecare bordei din România. Plină de mari "succesuri"! Evident, electorale.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Avocatul poporului?"

Avocatul Poporului este o instituţie fundamentală a statului, aceasta fiind reglementată în mod expres de articolele 58-60 din Constituţia României.

Argumentele pentru respingerea de către Parlament a OUG nr.48/2014 ţin atât de forma, cât şi de fondul acestui act normativ, mai precis de modul de elaborare a acestei ordonanţe, cât şi de consecinţele negative asupra unei instituţii fundamentale a statului, afectând şi drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie.

Tipul de act normativ ales de guvern pentru a institui măsuri ce vizează organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului nu corespunde normelor legislative, pentru că domeniile reglementate prin legi organice, aşa cum este Avocatul Poporului, nu pot fi modificate prin ordonanţe de urgenţă emise de guvern, ci doar prin lege.

Articolul 115 alin. (1) din Constituţia României precizează clar că Guvernul poate fi abilitat de Parlament, printr-o lege specială, pentru a emite ordonanţe doar în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar art.58 din aceeaşi Constituţie, ce defineşte numirea şi rolul Avocatului Poporului, ne arată fără dubiu, la alin. (3), că organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică, aşa că orice modificare în acest domeniu poate fi făcută doar prin lege.

Tipul de act normativ ales de guvern pentru modificarea şi completarea organizării şi funcţionării Avocatului Poporului nu corespunde situaţiei date.

Articolul 115 alin. (4) din Constituţia României precizează clar că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Vă reamintesc doar că această ordonanţă a fost emisă pe 28 iunie 2014, motivându-se drept urgenţe măsuri ce trebuiau implementate în termen de 3 ani după ratificarea Protocolului opţional din 2009, dar pentru care s-au obţinut fără probleme două prelungiri succesive, aşa că termenul devenise august 2014.

Actul emis de guvern stabileşte noi norme privind protecţia drepturilor cetăţeneşti în zonele în care ponderea cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale depăşeşte 20%, fără a ţine cont de art.115 alin. (6) din Constituţia României care precizează clar că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta instituţiile fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie.

Toate acestea influenţează negativ organizarea şi funcţionarea unei instituţii fundamentale a statului.

Având în vedere argumentele prezentate, vă solicit adoptarea proiectului meu de lege privind respingerea ordonanţei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ce mai coace premierul pe la brutărie?"

Note cu justificare. Şi atunci, mă întreb retoric: ce rost mai au îndelungatele studii ale profesorilor, dacă vor trebui să îşi motiveze fiecare notă dată? Când vor mai avea timp pentru numeroasele activităţi şcolare, dacă veşnic vor trebui să poarte discuţii lungi şi obositoare cu părinţii care vor vrea numai note maxime pentru progenituri? Eminescu, Creangă şi alţi luminatori ai acestui popor au învăţat fără ca astfel de "reglementări" să taie elanul şi corectitudinea aprecierii dascălilor.

Putem să ne închipuim cam cum se va justifica vreun profesor de română sau fizică în faţa unui părinte cu carenţe în educaţie. Ce şi cum poate să justifice, dacă pe la Porumbiştea din deal ăla crede că legea gravitaţiei este o ordonanţă de guvern sau Creangă Ion este ultima achiziţie a FC Botoşani?!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Copiii mor în maternităţi. Guvernul lucrează pentru tine. Dormiţi liniştiţi!"

Un nou-născut a murit la maternitatea "Elena Doamna" din Iaşi. Cazul nu este singular. Un băieţel de şapte ani a fost operat la piciorul sănătos. În ambele cazuri părinţii copilului au depus plângeri la Colegiul Medicilor, iar asociaţiile de pacienţi sfătuiesc familia să solicite daune medicilor şi spitalului.

Vedem însă că în România asigurările de malpraxis sunt mai mult de formă şi făcute parcă să apere societăţile de asigurare. Cazurile în care pacienţii au fost despăgubiţi sunt rarisime, putându-se număra pe degetele de la o mână. De când au fost introduse aceste asigurări, firmele de asigurări au câştigat zeci de milioane de euro şi au despăgubit doar cinci pacienţi, deşi, potrivit unor date făcute publice de către Colegiul Medicilor din România, în intervalul 2006-2011, Comisia de disciplină din cadrul acestei instituţii a analizat 725 de dosare în care au fost reclamaţi 916 medici.

Pacienţii mor pe capete, Legea malpraxisului zace în Parlament, pentru că Guvernul nu consideră oportună o astfel de lege, deşi "lucrează" la un proiect de lege pe această temă. Proiectul meu de lege va fi probabil respins, din cauza punctului de vedere negativ al Guvernului, fără a avea nici măcar un singur argument raţional. Singura justificare guvernamentală este că poate, cândva, cine ştie când, Guvernul va binevoi să facă un copy-paste pentru o astfel de lege.

Proiectul meu de lege a fost elaborat după ample consultări cu asociaţiile de pacienţi, asociaţiile profesionale şi asigurători şi reprezintă o speranţă pentru victimele malpraxisului.

Guvernul uită că scopul acestui act normativ este soluţionarea promptă a tuturor cazurilor de malpraxis, pacientul fiind despăgubit în maximum 60 de zile de la depunerea plângerii.

Fără îndoială, familiile ar trebui să primească despăgubiri, pentru că atât spitalul, cât şi personalul medical au asigurare, iar familiile copiilor au dreptul la compensarea acestui prejudiciu.

Însă... calvarul abia începe. Pentru a obţine despăgubiri victima trebuie să se adreseze instanţei şi trebuie să ducă un certificat medico-legal pe care îl obţine uneori după ani de zile şi ale cărui costuri sunt importante. Instanţa cere şi expertiză a unei comisii de specialişti, plătită cu bani grei tot de pacient.

În general, procesul durează între doi şi cinci ani, timp în care pacientul, uneori mutilat pe viaţă, nu primeşte niciun ajutor, iar adesea rezultatul este sub aşteptările pacientului.

Lucrurile ar putea fi şi altfel dacă proiectul meu de lege ar fi adoptat. Proiectul a fost realizat după trei ani de consultări cu reprezentanţii pacienţilor, asigurătorilor şi ai asociaţiilor profesionale medicale şi are drept obiectiv soluţionarea promptă a tuturor cazurilor de malpraxis, pacientul fiind despăgubit în maximum 60 de zile de la depunerea plângerii.

Concret, plângerea primită de unitatea sanitară este transmisă în maximum 10 zile societăţii de asigurare. Aceasta este obligată să o analizeze şi să dea răspuns pacientului în maximum 30 de zile. Despăgubirile ajung la victimă după maximum alte 20 de zile. Se ajunge astfel ca în maximum 60 de zile pacientul să fie despăgubit pentru prejudiciul cauzat de malpraxis.

Prin acest proiect noi dăm speranţă pentru cei ce au fost victimele malpraxisului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum ajung unii să bea pe banii dumneavoastră"

Numărul urgenţelor medicale legate de consumul de alcool este în continuă creştere. Mai precis, consumul excesiv de alcool reprezintă între 20 şi 40% din cazurile de solicitare a asistenţei medicale şi peste 50000 de pacienţi au beneficiat de tratament gratuit în unităţile de primire a urgenţelor. Ne situăm peste media europeană cu cei 18,5 litri de alcool consumaţi anual şi pe locul doi la binge drinking (o formă episodică de consum excesiv de alcool). În aceste condiţii, un sfert din cele 2.000.000 de persoane ce consumă excesiv de alcool ajung cel puţin o dată pe an la spital.

Etilicii beau pe banii dumneavoastră. Peste 80% dintre aceştia nu sunt asiguraţi aşa că transportul cu salvarea, evaluările clinice şi paraclinice, explorările imagistice şi de laborator, tratamentele perfuzabile sunt plătite de fiecare dintre noi. Aceşti bani ar putea fi folosiţi pentru îmbunătăţirea condiţiilor în care sunteţi trataţi.

Doar în primele patru luni din 2014 în Vaslui au fost trataţi 347 de cetăţeni în urma consumului excesiv de alcool. Mai precis, la spitalul din Vaslui au ajuns 175 de astfel de pacienţi, la cel din Bârlad, 58, la Huşi, 106, iar la cel din Murgeni, 8. Adică aproape 3 în fiecare zi. Şi încă nu a început tulburelul şi nici nu am numărat accidentele, agresiunile sau afecţiunile favorizate sau agravate de consumul de alcool, şi nici cazurile în care personalul medical a fost agresat sau împiedicat să-şi facă datoria, şi nici cazurile în care a a fost necesară intervenţia poliţiei. Alte cheltuieli, tot din buzunarul nostru.

Principiul solidarităţii pe care se bazează Legea sănătăţii a fost transformat în discriminarea pozitivă a acestor cazuri pentru că, în timp ce pacienţii bolnavi de cancer nu au medicamente, iar vârstnicii sunt supuşi coplăţii, preferăm să deconteze aceste cheltuieli din fondul, şi aşa redus, al asigurărilor de sănătate.

De aceea am iniţiat un proiect de lege ce prevede coplata pentru cei trataţi în urma exceselor bahice. Ea reprezintă decontarea examenului clinic şi paraclinic, a determinărilor toxicologice şi a măsurilor terapeutice efectuate în unităţile sanitare în cazul pacienţilor cu abuz de alcool şi poate fi modificată prin ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al justiţiei.

Concret, coplata pentru abuz de alcool se decontează la ieşirea din spital şi are valoarea de 500-1000 de lei sau 50-100 de ore de muncă la prima prezentare. Aceasta se dublează la repetarea abuzului în mai puţin de un an. Sumele colectate vor fi utilizate de unităţile sanitare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de tratament din sănătate.

Este normal ca cei ce ajung la spital în urma consumului abuziv de alcool să plătească, după ce au fost trataţi, măcar o parte din îngrijirile acordate, fie în bani sau în ore de muncă în folosul comunităţii. Poate că astfel s-ar reduce şi numărul acestor cazuri.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Educaţie regulamentară marca PSD"

Conform unui regulament aberant al ministerului, părinţii vor putea contesta nota obţinută de elevi, soluţia fiind dată de directorul şcolii în faţa părinţilor, elevilor şi profesorilor. Pentru ca bruma de credibilitate şi demnitate a profesorilor să fie spulberată propun următoarele amendamente:

• la punctul 1 aş adăuga după "în faţa directorului" sintagma "şi a procurorilor, după caz";
• la punctul 2 "autorităţile care nu-şi îndeplinesc obligaţiile şi nu se ocupă de şcolarizarea eficientă a copiilor sunt exonerate de obligaţia de a munci în folosul comunităţii", motivat de faptul că "această noţiune le este absolut necunoscută";
• la punctul 3 - "apar manualele digitale" (sicc!) aş adăuga "atunci când nu apar, ele primesc denumirea de manuale virtuale. Dacă, totuşi, apar chiar şi după ce se încheie anul şcolar, vor face cu siguranţă obiectul unei anchete a DNA". Aici, cu un mic amendament la alineatul 3, se va introduce "în funcţie de rezultatul alegerilor din această toamnă/iarnă".

Şi nu în ultimul rând, aş adăuga un al 8-lea punct, anume "nu contează cum începi, contează cum închei ciclul de şcolarizare, admiterea la un curs universitar va fi permisă şi fără obţinerea diplomei de bacalaureat, admiterea la master şi doctorat va fi permisă fără obţinere unei licenţe; plagiatul nu va mai fi incriminat nici măcar la nivel moral".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vreau respingerea Ordonanţei nr.49/2014"

Tipul de act normativ ales de guvern pentru a institui măsuri în domeniul educaţiei nu corespunde situaţiei date.

Articolul 115 alin. (4) din Constituţia României precizează clar că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Vă reamintesc doar că această ordonanţă a fost emisă pe 30 iunie 2014, motivându-se drept urgenţe măsuri ce trebuiau luate după 1 septembrie 2014.

Dintre modificările negative asupra învăţământului preuniversitar şi universitar, ne limităm a enumera: posibilitatea organizării, în cazuri temeinic justificate, a unei sesiuni de bacalaureat speciale; organizarea învăţământului postliceal în cadrul universităţilor de învăţământ superior, pregătirea în facultăţi a elevilor care nu au promovat examenul de bacalaureat naţional, trecerea terenurilor şi a clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea elevii, palatele şi cluburile acestora, cluburile sportive şcolare, ale căror cheltuieli curente şi de capital se finanţează de la bugetul de stat, din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, la cererea consiliului judeţean sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului; organizarea concursului de ocupare a funcţiilor de director şi de director adjunct de către inspectoratul şcolar; participarea în calitate de membri în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ de stat a primarilor şi preşedinţilor consiliilor judeţene; crearea unei noi categorii de funcţii didactice în cadrul unităţilor de învăţământ superior.

Toate acestea influenţează negativ organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ prin distorsionarea competiţiei, deturnarea de fonduri şi politizare.

Având în vedere argumentele prezentate, vă solicit adoptarea proiectului de lege privind respingerea ordonanţei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Antidemocraţia loveşte România"

Argumentele pentru respingerea de către Parlament a O.U.G. nr.55/2014 ţin atât de forma, cât şi de fondul acestui act normativ, mai precis de modul de elaborare a acestei ordonanţe, cât şi de consecinţele negative asupra procesului democratic, în vederea obţinerii de avantaje electorale şi economice nemeritate.

Tipul de act normativ ales de guvern pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală, cât şi modificarea drepturilor electorale nu corespunde normelor legislative pentru domeniile reglementate prin legi organice, aşa cum este statutul aleşilor locali, care nu poate fi modificat prin ordonanţă de urgenţă emisă de guvern, ci doar prin lege.

Articolul 115 alin. (1) din Constituţia României precizează clar că Guvernul poate fi abilitat de Parlament, printr-o lege specială, pentru a emite ordonanţe doar în domenii care nu fac obiectul legilor organice iar art.73 din aceeaşi Constituţie, ce defineşte categoriile de legi, ne arată fără dubiu, la lit.o) a alin. (3), că organizarea administraţiei publice locale se stabileşte prin lege organică, aşa că orice modificare în acest domeniu nu poate fi făcută decât prin lege. Acelaşi articol 115, dar la alin. (6), precizează suplimentar că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile electorale.

Tipul de act normativ ales de guvern pentru a reglementa unele măsuri în domeniul administraţiei publice locale nu corespunde situaţiei date.

Articolul 115 alin. (4) din Constituţia României precizează clar că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Vă reamintesc doar că această ordonanţă a fost emisă pe 28 august 2014, motivându-se drept extraordinare şi urgente măsuri care nu au deranjat funcţionarea administraţiei locale până în acel moment.

Remarcăm faptul că, în expunerea de motive, nu este prezentată o cuantificare exactă a situaţiilor menţionate privind aleşii locali, actul normativ fiind susţinut doar pe baza unor exemple particulare. În plus, toate problemele menţionate îşi au rezolvarea atât în Legea nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali, cât şi în Legea nr.215/2001 privind regimul general al autonomiei locale, organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale.

Toate acestea influenţează negativ organizarea şi funcţionarea sistemului legislativ. Constatăm că Guvernul legiferază în moduri şi în domenii în care nu are niciun drept conform Constituţiei, doar pentru obţinerea, prin suspendarea legii existente, a unor majorităţi în administraţia locală care îi conferă avantaje de ordin electoral şi economic.

Având în vedere argumentele prezentate, vă solicit adoptarea proiectului de lege privind respingerea ordonanţei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Lupii moralişti"

Văd astăzi mulţi lupi moralişti care tot încearcă de vreo câţiva ani să dea de pământ cu justiţia, iar când nu le iese lansează noi teme false. Le place sau nu, se vede tot mai clar că nimeni nu e mai presus de lege. Nici preşedintele, nici fratele preşedintelui, nici mama parlamentarului sau a baronului local.

Şi dacă tot s-a deschis sezonul de demisii, le mai aştept pe cele ale parlamentarilor condamnaţi cu suspendare sau pe ale celor care au acoperit miniştrii ajunşi la puşcărie sau au făcut zid de protecţie pentru baronii corupţi. Şi cred că voi mai aştepta vreo 20 de ani. Până atunci, cred că justiţia trebuie lăsată să-şi urmeze calea, dincolo de urletele disperate ale puternicilor zilei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Moţiune pentru cel mai iubit dintre doctori"

Nici pe vremea lui Ceauşescu nimeni n-a avut curajul de a face atâtea furăciuni prin abuzuri legislative, numite eufemistic ordonanţe de urgenţă. Mâine-poimâine ne putem trezi că, fără jenă, acest guvern schimbă şi Constituţia prin ordonanţe de urgenţă şi că desfiinţează tot ce îl deranjează: DNA, ANI şi oamenii care mai spun lucrurilor pe nume.

Pentru ca România să nu se întoarcă în epoca de aur a nomenclaturii, pentru că oamenii din această ţară merită mai mult decât o teleguvernare, noi taxe şi abuzuri, am semnat şi voi vota moţiunea de cenzură.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Omul-etichetă"

Unii s-au bucurat când a ajuns premier. Mi-au spus că este tânăr, energic, inteligent. Deziluzia şi dezamăgirea sunt tot mai frecvente.

Şi când a fost ales preşedinte al partidului, şi când s-a trezit apoi cocoţat în fotoliul de la guvern, omul-etichetă era acelaşi personaj ca cel pe care-l vedem azi. Era suficient să îl analizăm la rece, să vedem ce a realizat până atunci, în viaţa lui, cum s-a manifestat, să nu-i uităm nici furtul intelectual, nici manifestările vehemente de apărare a hoţilor şi corupţilor, să avem în memorie ameninţările pe care le făcea puterii de atunci, care demonstrau clar că nu vrea nici dreptate şi nici justiţie şi că nu are proiecte pentru interesul României. Şi câte şi mai câte ...

Ne frigem rău dacă ne clădim iluzii pe valori de genul X e tânăr, Y e neamţ. Pentru că sunt tineri buni, dar sunt şi răi, la fel ca seniorii. Ca să nu mai vorbim de nemţi sau de români.

E momentul să alegem omul, nu eticheta care-i este lipită de aparatul de partid.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Palatul nimănui"

Palatul Culturii va fi gata... probabil prin 2100 şi ceva, cam tot atunci când Iaşiul va ajunge şi capitală culturală europeană. Minunea se datorează şi celor 24 de senatori şi deputaţi, cel mai numeros grup parlamentar de după 1989, ce reprezintă doar un zero fâsâit pentru binele ieşenilor. Şantierul de la palat a început în 2008, iar realizările măreţe ale actualei administraţii au constat în dispariţia tablei de cupru şi a ornamentelor de alamă de pe acoperiş, ce au fost înlocuite - ghiciţi, desigur - cu tabla de zinc strălucitoare după reţeta de la palatele ţigăneşti.

Au trecut aproape patru ani de când, în noiembrie 2010, doamna Luminiţa Stratulat dădea aviz pentru această mutilare arhitectonică, pretextând că "datorită proprietăţii de patinare, tabla de zinc îşi pierde din strălucire la contactul cu apa. Dacă vom avea o iarnă bogată în precipitaţii, sperăm ca tabla să îşi schimbe culoarea până la finalul primăverii".

Ieşenii se mai întreabă încă în cât timp dispare luciul? Au trecut patru ani, unii chiar foarte ploioşi, şi nu s-a schimbat nimic. Maşina de spălat bani din renovare funcţionează la turaţie maximă, avem aceiaşi edili glorioşi, iar interesul turistic pentru Iaşi continuă să scadă.

Reţeta o ştim de la primărie: eternele şantiere făcute anapoda, ce nu se mai termină sau care au nevoie de reparaţii capitale imediat după ce se taie panglica.

Şparlamentarii puterii ar fi trebuit să se înroşească la fel ca ouăle de Paşte... pentru că au asistat neputincioşi la sistarea unor lucrări importante pentru urbe în timp ce găseau bani pentru alegeri locale şi parlamentare, pentru referendum, pentru mărit salariile din Primăria Iaşi sau numărul din ce în ce mai mare de miniştri, secretari şi subsecretari de stat, secretare, şoferi, bucătărese, amante şi alte cheltuieli de dotare a celor 24 de birouri parlamentare inutile.

Dacă ar fi fost vila personală sau căsuţa de prin altă ţară, lucrările ar fi fost gata din primul an de mandat. Aşa, Palatul stă în paragină de vreo zece ani şi... până în 2100 şi ceva. Poate ne facem timp să trimitem şi primarul, şi parlamentarul lângă teii tăiaţi din centrul Iaşiului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Se pare că până şi demisiile importante au nevoie de timp"

Teii tăiaţi, deschiderea pasajului din fundaţie amânată de vreo cinci ori, niciun centimetru de autostradă şi spital regional fantomă. Patru măsuri ale ineptocraţiei ce guvernează de un deceniu Iaşiul. Din acest "palmares" nu putea lipsi pasarela Octav Băncilă.

Primăria a anunţat că va face o nouă licitaţie pentru construcţia rampelor laterale de acces pentru că, surprize-surprize, au descoperit peste noapte o reţea de canalizare ce nu figura în documentaţia iniţială.

Modificarea proiectului înseamnă un plus de 128000 de lei plătiţi, incredibil, dar adevărat, aceleiaşi firme care a mai primit în urmă cu câţiva ani aproape 360000 de lei fără TVA pentru documentaţia iniţială şi amânarea punerii în funcţiune.

Un calcul simplu ne arată că, doar pentru această proiectare, ce stârneşte invidia oricărui Dorel, ieşenii au scos din buzunar 1000 de lei (10 lei pe centimetru!) pentru proiectarea fiecărui metru de pasarelă. Şi nu putem fi siguri că edilii nu vor mai descoperi alte noi surprize care să le permită noi şi noi modificări de proiect.

Colac peste pupăză, încă cel puţin un an, ieşenii vor trebuie să ocolească jumătate de oraş pentru a ajunge din Păcurari în Zimbru. Edililor nu le pasă că aceste tergiversări menţin şi praful, şi mizeria, şi traficul îngreunat într-un oraş plin de gropi în care poţi să-ţi rupi oricând maşina.

Această punte de câteva sute de metri, subţire cât să încapă pe ea două autoturisme poziţionate paralel, ar fi luat maximum o lună de eforturi pentru cei care au construit baraje şi poduri prin alte părţi ale lumii.

De vreo zece ani ni se tot spune că "lucrurile importante au nevoie de timp". Acum vedem şi cauza: incompetenţa generalizată!

Aş vrea să ştiu, de la edilul-şef, ce sancţiuni pecuniare prevede contractul de proiectare pentru nerespectarea calităţii în construcţii? Ce fel de proiectanţi sunt aceştia, care au făcut documentaţia din birou? Cine din Primărie a recepţionat-o?

Şi mai am o întrebare: unde se adună semnăturile pentru demiterea primarului şi a consilierilor tăietori de tei?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Se ştie"

Se ştie că mi-am oferit demisia imediat după aflarea rezultatului naţional la europarlamentare.

Este bine cunoscut că nu am agreat nici noua direcţie a partidului şi nu am fost de acord nici cu actuala alianţă. Nu asta s-a promis oamenilor în campanie. Aşa că am sancţionat atât prin vot, cât şi în spaţiul public erorile şi abuzurile actualei guvernări. Nu am de gând să schimb acest lucru.

Până una-alta e treaba conducerii să dea, mai devreme sau mai târziu, un răspuns. De atunci au trecut mai bine de trei luni. Nu mi s-a comunicat nimic.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Tăcerea mieilor?"

Ce mă miră şi mă revoltă este tăcerea oamenilor de cultură din România. Nicio luare de poziţie faţă de această jignire adusă culturii româneşti! Unde sunt acei ce spun că apără tradiţiile, spiritul, valorile culturale româneşti?! Unde se ascund acum acei cerberi ai culturii? Poate s-au dedat şi ei la trocuri mizerabile politice şi nu mai au timp să se revolte faţă de aceste vânzări şi distrugeri.

Se pare că oamenii de cultură s-au consumat în revolta de pe timpul lui Ceauşescu, iar acum nu mai au vlagă. De fapt, de ce să ne mai mirăm, când vedem cum instituţia Academiei a făcut afaceri şi hoţii!

Cultura e în comă... Deşteaptă-te, române!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ţine-o tot aşa!"

Cel mai "cinstit" guvern de istorie ne arată ce poate. Miniştri la puşcărie, deputaţi penali, purtători de cuvânt injurioşi, ascunderea datelor oficiale prin numiri politice, stingerea luminii la CNA, recesiune şi "mari proiecte"...

Ţine-o tot aşa, domnule Ponta! Va vedea tot poporul cine eşti cu adevărat şi încotro vrei să duci ţara! Cum ţi-au picat bine inundaţiile în ziua lansării candidaturii, cum v-aţi umplut toţi pozitiv după ce aţi văzut nenorocirile oamenilor şi cum promiteai că, aşa cum a fost în ziua aceea, aşa va fi tot mandatul tău... adică furăciune la greu?!

Atacaţi jurnalişti, furaţi marile proiecte, respingeţi lupta anticorupţie, instigaţi la violenţă, creaţi zone speciale de siguranţă publică la Pungeşti, dar ordonaţi jandarmeriei să întoarcă politic capul la violenţe, să reacţioneze doar la violenţele care nu vă convin...

Ţine-o tot aşa! Ne vedem la prezidenţiale...

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Să aducem Republica Moldova mai aproape de România"

Pe 13 septembrie m-am aflat în Chişinău, la Liceul "Ştefan cel Mare", în cadrul Campaniei "Adoptă un liceu din Basarabia", iniţiată de Platforma Unionistă Acţiunea 2012. Am "adoptat" simbolic această unitate de învăţământ cu intenţia de a crea o nouă punte de legătură între cele două spaţii româneşti, iar primirea de care am avut parte mi-a demonstrat că există o reală deschidere către România din partea românilor de peste Prut, deschidere care ne obligă să nu rămânem indiferenţi la asemenea proiecte.

Am fost primiţi cu pâine şi sare de micuţii elevi îmbrăcaţi în costume populare, am întâlnit învăţători, profesori şi o mulţime de părinţi, am vizitat şcoala şi am participat la două momente artistice, unul în cadrul muzeului liceului, celălalt în sala de festivităţi. Ne-au impresionat cabinetele pe specialităţi, biblioteca, materialul didactic folosit la ore, cantina liceului (care nu are internat) unde servesc micul dejun toţi elevii din clasele I-IV şi gimnaziu (400 de copii), iar cei din familii fără posibilităţi (vreo 200), iau şi prânzul, o masă caldă, finanţarea fiind asigurată de Primăria Chişinăului. În contextul începutului de an şcolar ratat din România, nu pot să nu menţionez şi un alt aspect care, poate, în alţi ani mi-ar fi părut banal: abecedarele elevilor erau frumos aranjate pe bănci. Se învaţă într-un singur schimb, spaţiile şcolare fiind suficiente, dragostea faţă de şcoală fiind asemenea dragostei faţă de casă. "Suntem o familie", ne-a spus o doamna învăţătoare, şi am simţit acest lucru pe tot parcursul vizitei.

Mi-am exprimat, la Chişinău, dorinţa de mă implica în realizarea unei reviste a liceului şi în aducerea altor licee din ţară mai aproape de Republica Moldova, propunându-mi ca această vizită "să nu fie o vizită cu punct, ci una cu puncte de suspensie" (am citat-o pe doamna profesoară de limba română de la Liceul "Ştefan cel Mare" din Chişinău).

Vă invit să spuneţi da acestei campanii care reprezintă o oportunitate extraordinară de a ne exersa capacitatea de a fi adevăraţi români. Nu rataţi şansa de a intra în contact cu şcoala din Republica Moldova care, zi de zi, promovează românismul şi limba română. Elevii şi profesorii basarabeni au nevoie şi de atenţia noastră, iar un semnal ca cel pe care eu am avut oportunitatea să îl dau la Chişinău înseamnă enorm pentru apropierea celor două spaţii româneşti. Aderaţi la această campanie şi vă asigur că, cel puţin pentru o zi, veţi simţi ce înseamnă să fii un român complet.

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Încă mai sper ca PSD să nu dea foc la ţară pentru Ponta!"

Ce amintiri v-au răscolit sâmbătă imaginile transmise de pe stadionul Arena Naţională?! Nu ştiu sigur ce aţi simţit dumneavoastră, însă pe mine m-au trecut fiori reci pe spate şi nu sunt un om uşor de impresionat. Nu am putut să nu-mi amintesc evenimente megalomane de dinainte de 1989, în care zeci de mii de oameni aplaudau siliţi în cinstea marelui conducător! Sunt lucruri care nu se uită!

Deşi se laudă că în decembrie 1989 nu avea încă 18 ani, vă garantez că prin faptele sale Victor Ponta demonstrează că este cel puţin la fel periculos pentru România precum au fost comuniştii şi, deşi a împlinit 42 de ani, este mai bătrân în obiceiuri decât Ion Iliescu. A guvernat peste doi ani prin minciună şi fals şi şi-a demarat campania electorală într-un mod care-i pune în umbră şi pe ultimii dictatori din lume.

Guvernarea împotriva României şi a cetăţenilor ei se apropie de sfârşit, însă lasă în urmă sărăcie cruntă, sute de mii de şomeri, instituţii şubrezite şi o Românie mai slabă decât în anii '90. Nimeni nu le spune oamenilor ce îi aşteaptă după ce toate aceste fumigene se vor risipi. Au bulversat educaţia, au răvăşit reforma din sănătate, au dărâmat politicile fiscal-bugetare, iar acum au introdus un haos total în administraţia publică locală.

Vă mai aduceţi minte cum se băteau în piept că vor lupta contra migraţiei politice a aleşilor? Panicat că nu o să fie preşedinte, Victor Ponta a transformat administraţia publică în "Liga lui Mitică". Ponta legiferează, Dragnea negociază, PSD marchează!

Nimeni şi nimic nu le mai stă în cale. Unde în lume o lege este suspendată pentru 45 de zile? În România! De ce? Pentru că Victor Ponta şi Liviu Dragnea se pregătesc să fraudeze alegerile. Visul de toamnă al PSD nu înseamnă decât primari care să fugă cu voturile în spate, câteva milioane de teleormăneni care să-şi exprime votul la prezidenţiale şi stadioane pline care să ovaţioneze "marele conducător"!

Consecinţele ordonanţei care legiferează traseismul politic sunt greu de estimat. Îl întreb pe cel care a dat viza de legalitate, adică ministrul justiţiei, dar şi pe expertul în alba-neagra electorală, domnul Dragnea, dacă s-au gândit, atunci când au semnat O.U.G. nr.55. la consilierii locali şi judeţeni. S-au gândit la ce se va întâmpla cu mandatele consilierilor la expirarea ordonanţei sau ştiu dinainte că le-au oferit un măr otrăvit pentru care doar PSD are antidotul?!

Lăsaţi-mă măcar o dată să fiu de acord cu un lider PSD, care, într-un exces de sinceritate, a afirmat că "PSD este în stare să dea foc la ţară" doar ca să iasă Ponta preşedinte. Da, PSD este în stare să dea foc ţării numai ca Victor Ponta să ajungă la Cotroceni, însă eu sper şi cred că acest lucru nu se va întâmpla.

Doamna Raluca Turcan:

"Avocatul poporului este avocatul Guvernului Ponta!"

Victor Ciorbea girează ordonanţa care reporneşte tiparniţele de diplome fără valoare, permite accesul tinerilor fără bacalaureat în colegiile universitare, politizează învăţământul la toate nivelurile şi introduce doctoratul fără frecvenţă. Pe scurt, Victor Ciorbea strangulează învăţământul românesc la comanda lui Victor Ponta.

Avocatul poporului nu a fost sesizat să ne spună dacă modificările aduse Legii educaţiei naţionale sunt oportune, pozitive, corecte sau dacă OUG nr. 49/2014 este sau nu susţinută de sindicate.

Avocatul poporului trebuie să sesizeze Curtea Constituţională în materie de constituţionalitate. CCR este instituţia care trebuie să se pronunţe dacă O.U.G. nr.49/2014 este constituţională sau nu, nu Avocatul Poporului!

Urgenţa invocată de avocatul poporului nu se poate justifica pe faptul că "începe noul an şcolar".

Anul şcolar a început sub conducerea lui Victor Ponta fără manuale şcolare, aşadar modificări care ţin de politizare, de cursuri în facultăţi fără bacalaureat, de patrimoniu de sute de milioane de euro, ar fi putut avea parte de dezbatere în societate şi în Parlament.

Aici nu este vorba de obiectivitatea avocatului poporului sau de necunoaşterea legii, aici este vorba de rea-voinţă! Se face totul după bunul-plac al liderului cinic şi plagiator - Victor Ponta.

Doamna Raluca Turcan:

"Guvernul a picat examenul începutului de an. În acest moment doar dascălii îi mai pot ajuta pe elevi."

Premierul Ponta i-a solicitat ministrului educaţiei să găsească o soluţie, chiar şi temporară, la criza manualelor şcolare de la debutul acestui an şcolar. Ponta i-a sugerat ministrului Pricopie că o soluţie ar putea fi folosirea manualelor vechi, după care s-a învăţat anul trecut.

Adevărul este însă că soluţia sugerată de premier este doar o eschivă mincinoasă. De fapt, Ponta încearcă să-l salveze pe Pricopie de la demisie şi să pară că a identificat soluţiile acestei crize catastrofale.

În primul rând, manualele vechi invocate de Ponta nu există pe stocurile inspectoratelor şcolare. În al doilea rând şi cel mai important, elevii de clasa a II-a dau, la finalul anului, o evaluare transdisciplinară după programa nouă şi deci după manualele noi. Asta înseamnă că nu pot învăţa după manuale vechi.

Dacă e să roage pe cineva să salveze situaţia, singurii care îi pot sprijini pe elevi sunt profesorii. Doar ei pot să-i ajute pe elevi să depăşească acest impas generat de incompetenţa Guvernului Ponta.

Doamna Raluca Turcan:

"În 2014 nu se va inaugura nici măcar 1 kilometru de autostradă!"

Premierul Ponta a vizitat disperat Sibiul, în goană după voturi. A împărţit autocare, a împărţit şi promisiuni.

Autocarele le-a distribuit pentru că multe familii nu au bani pentru plata transportului copiilor către şcolile lor. După aceea, la Bucureşti, a spus că de fapt toţi copiii au smartphone-uri. Cinismul lui Ponta nu are măsură.

Ponta a împărţit şi promisiuni că va fi finalizat lotul 3 din autostrada Nădlac-Sibiu la 15 noiembrie. Cum este posibil ca acest lucru să devină realitate când şantierul este abandonat?

Ponta încearcă să mascheze realitatea prin interzicerea filmărilor la lucrările autostrăzii fără acordul CNADNR.

ACL îi solicită premierului Victor Ponta să declare de ce au fost oprite lucrările pe tronsonul 3 de autostradă şi când vor fi reluate nu doar declarativ, ci şi faptic lucrările.

În 2014 nu se va inaugura nici măcar 1 kilometru de autostradă!

Mai mult decât atât, România ar putea pierde 2,88 miliarde de euro din fondurile europene alocate pentru transporturi, dacă banii nu vor fi absorbiţi până la sfârşitul anului 2015.

Concluzia este simplă: Guvernul PSD este un guvern al minciunii, deznădejdii, şi lăcomiei. Acest guvern:

• a dus ţara în recesiune;
• a destabilizat sistemul de învăţământ;
• a oprit investiţiile şi
• a împovărat sistemul fiscal cu zeci de taxe şi impozite.

Nu mai avem timp de experimente sterile, ţara are nevoie de o guvernare stabilă, bazată pe profesionalism şi respect faţă de cetăţeni şi statul de drept.

Primul pas îl putem face cu alegerea lui Klaus Iohannis la Cotroceni.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Ca urmare a vizitei la Beijing a premierului Victor Ponta, presa oficială din China informa cititorii despre admiraţia acestuia pentru felul în care Partidul Comunist Chinez şi-a condus poporul pe calea socialistă.

La sfârşitul săptămânii care a trecut, odată cu lansarea sa în cursa pentru Cotroceni, am asistat la transpunerea în fapte a acestei admiraţii făţişe faţă de PCC a candidatului Victor Ponta.

Evenimentul organizat de PSD ne-a amintit, fără să vrem, de oda pentru conducătorul iubit "bolnav" de cultul personalităţii, de conducătorul care se doreşte, cu orice preţ, omagiat la scenă deschisă de zeci, de sute de mii de susţinători.

Motivul pentru care eminenţele "electorale" din PSD au pus în scenă acest spectacol de prost gust îl reprezintă rezultatele reale ale sondajelor de opinie, care arată scăderea de popularitate a candidatului care împarte tricouri roşii - Victor-Viorel Ponta.

La fel ca şi discursul său de lansare, imaginea primului-ministru care se doreşte preşedinte de ţară este o formă fără fond, un amestec de vorbe goale, fără acoperire în activitatea sa de mai bine de doi ani în fruntea Guvernului.

În timp ce o serie de localităţi din câteva judeţe erau sub ape, elevii din clasele întâi şi a doua au început anul şcolar fără manuale, locurile de muncă sunt tot mai puţine, numărul românilor care sunt sub pragul de sărăcie creşte, "petrecerea cu popcorn" organizată pentru ziua de naştere a lui Victor Ponta a fost megalomanică, a demonstrat o sfidare fără precedent a realităţilor din România şi a românilor.

PSD nu a avut nicio reţinere în a folosi abuziv instituţiile publice în folosul candidatului propriu. Angajaţii unor regii aflate în subordinea statului au fost obligaţi să participe la excursii electorale, să umple autocare de susţinători, doar pentru a demonstra că Victor Ponta este un lider popular.

Din postura de premier, prezidenţiabilul PSD, cu încălcarea Constituţiei, a legilor naţionale şi a tuturor recomandărilor internaţionale în materie electorală a pus la cale un plan concertat prin care urmăreşte fraudarea alegerilor din această toamnă.

Prin depunerea moţiunii de cenzură de către parlamentarii ACL s-a dorit stoparea efectelor acestui plan, a abuzurilor repetate ale Guvernului condus de către candidatul Victor Ponta, care, prin emiterea unui set de acte normative, pune în pericol statul de drept din România şi corectitudinea procesului electoral de la sfârşitul acestui an.

Prin legalizarea turismului electoral şi a votului multiplu, a migraţiei politice la nivelul aleşilor locali, practicând mita, şantajul şi presiunea politică asupra primarilor, PSD şi Victor Ponta şi-au creat un avantaj electoral tranzacţionând, fără nicio jenă, voturile românilor.

Indiferent de modul în care a fost votată moţiunea de cenzură, la 24 de ani de la Revoluţie, românii vor avea de ales în această toamnă între trecut şi viitor, între manifestări megalomanice şi decenţă, între regres şi dezvoltare.

Timpul a demonstrat că mesajul adresat de către Victor Ponta colegilor de partid: "Dacă pierdem, scapă cine poate!", nu a fost doar una dintre glumiţele sale cu care ne-a obişnuit în ultima vreme. Aceasta a fost, de fapt, scânteia care a întreţinut vie operaţiunea- monstru a PSD-ului de fraudare a alegerilor, că Ponta poate trece fără nicio reţinere peste orice "impediment democratic" pentru a ajunge preşedintele ţării, chiar dacă acţiunile sale şi ale echipei pe care o conduce echivalează cu sfârşitul statului de drept din România.

Domnul Gheorghe Emacu:

"5 octombrie - Ziua internaţională a dascălilor şi a educaţiei"

La 5 octombrie întreaga lume sărbătoreşte Ziua internaţională a dascălilor şi a educaţiei. Sărbătoarea a fost instituită în 1994, ca moment de aniversare a semnării, în 1966, a recomandărilor UNESCO şi ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii referitoare la Statutul personalului didactic, document ce reprezintă carta drepturilor cadrelor didactice din întreaga lume.

Scopul acestei sărbători este acela de a onora dascălii şi rolul important pe care aceştia îl au în societate.

Dascălii sunt cei care ne deschid uşile către o lume mai bună, pentru că a învăţa pe cineva înseamnă a elibera potenţialul acestuia, a-i oferi noi perspective, a-l ajuta să-şi concretizeze visele spre o lume mai bună.

Dascălii ajută copiii, tinerii şi adulţii să devină cetăţeni responsabili şi capabili, le trezesc acestora sensul dialogului şi sentimentul de încredere în ei, precum şi în cei care îi înconjoară. Dascălii constituie deci stâlpii educaţiei.

De calitatea învăţământului depinde calitatea lumii de mâine. Numai educaţia ne permite să distingem între adevăr şi fals şi să putem avansa în această lume în schimbare.

De aceea, pe parcursul diferitelor etape ale formării, începând de la grădiniţă până la învăţământul superior, este nevoie de dascăli calificaţi care să ghideze tinerii şi să-i încurajeze să cultive valorile fundamentale precum pacea, toleranţa, egalitatea, respectul şi înţelegerea.

Deşi rolul lor este recunoscut şi înţeles de marea majoritate, recunoştinţa societăţii româneşti faţă de aceştia rămâne încă aşteptată şi insuficientă, atât în plan moral, cât şi material.

Educaţia este o prioritate pentru România. Aceasta impune, în mod necesar, asigurarea de către stat a unei minime baze materiale, în acord cu evoluţia societăţii, precum şi materiale educative adecvate şi, mai ales, cadre didactice bine pregătite şi plătite corespunzător.

Anul acesta, tema sărbătorii UNESCO se intitulează "Un apel pentru profesori" şi vine să atragă atenţia în special asupra nevoii de calitate când vine vorba de cadre didactice, subliniind faptul că performanţa educaţiei se bazează pe profesionalismul şi competenţa dascălilor.

Am început de curând un nou an şcolar, şi nu sub cele mai bune auspicii. De aceea, această zi de sărbătoare trebuie să reprezinte pentru Ministerul Educaţiei Naţionale o zi de referinţă, în care să se analizeze cu obiectivitate situaţia învăţământului românesc şi să se adopte măsurile adecvate.

În încheiere, doresc să mulţumesc tuturor cadrelor didactice din Iaşi, din întreaga ţară, pentru munca şi dedicaţia acestora şi ţin să vă amintesc că încă nu e târziu să facem ceva pentru dascălii noştri.

Domnul Constantin Avram:

"Fuziunea prin diviziune"

Destrămarea Uniunii Social Liberale înainte de alegerile europarlamentare din mai 2014, ca urmare a retragerii Partidului Naţional Liberal, anunţa o adevărată furtună în politica românească. Iată că, îndată ce s-a încheiat sesiunea parlamentară februarie-iunie 2014, Partidul Naţional Liberal, în urma demisiei lui Crin Antonescu, îşi alegea o conducere nouă şi anunţa, "cu surle şi trâmbiţe", trecerea de la ALDE la Grupul Parlamentar al Popularilor Europeni şi fuziunea cu PDL-ul lui Vasile Blaga. Asta după ce, ani de-a rândul, persoanele care serveau drept exemplu în Partidul Liberal îi criticau şi ironizau pe cei din PDL.

Deci, vorba lui nenea Iancu, în "Telegrame": "Pupat Piaţa Endependenţi!" Cine spunea că politica de pe Dâmboviţa, pe care a zugrăvit-o aproape perfect nenea Iancu, a trecut, iată ca s-a înşelat amarnic. Graba cu care s-au parafat toate funcţiile, candidatul pentru alegerile prezidenţiale nu dau nicio garanţie a câştigului, decât în măsura în care noua formaţiune politică sau, mai bine spus, noua structură politică, va câştiga sprijinul preşedintelui Băsescu. Şi pentru ca "tacâmul să fie complet", noua fuziune a fost imediat urmată de o nouă divizare a spectrului politic liberal, care este în deplină concordantă cu modul în care s-au desprins Stolojan şi Stoica din PNL, alăturându-se PDL-ului, care era pe mare val politic, cu Traian Băsescu.

Dacă noi, cei care activăm în politică, nu mai înţelegem mare lucru, ce să mai înţeleagă electoratul, căruia i se vor cere din nou voturile, iar problemele reale ale lor vor rămâne în aşteptare?!

Opinez că liberalii vor retrăi momentele anilor `90, când după rupturi succesive care au durat aproape 10 ani, vor avea în vedere, exact ca atunci, nevoia reunificării mişcării liberale din România. Ţinând cont de momentul politic actual, mişcarea lui Tăriceanu se va dovedi a fi una care să salveze liberalismul autentic de nevoia de majorităţi a popularilor europeni, tocmai prin adiţionarea unor parlamentari şi a unor structuri judeţene şi, de ce nu, a unor partide de centru-dreapta.

Cu o atentă selecţie a liberalilor judeţeni, a deputaţilor sau senatorilor, cu formarea unor structuri solide în teritoriu, Tăriceanu ar putea deveni un actor politic foarte important în bătălia prezidenţialelor din noiembrie 2014. Să nu uităm că Tăriceanu a fost singurul premier care i-a rezistat lui Traian Băsescu, ca a guvernat 4 ani cu 20% sprijin parlamentar (lucruri care nu înseamnă deloc puţin!) şi este cel mai frecventabil politician de cei din sectorul stâng al eşichierului politic, dar şi unul dintre cei mai agreaţi politicieni români în cancelariile occidentale. Motive pentru care, s-ar putea constitui ca o mare surpriză la alegerile prezidenţiale.

Domnul Constantin Avram:

"Nevoia de normalitate"

După Revoluţia din decembrie 1989, eveniment plătit cu viaţa de tinerii ţării, şi nu numai de ei, societatea românească se îndreptă spre normalitatea mult dorită de români, după aproape 50 de ani de dictatură a sistemului comunist. Au început să apară legi democratice care să definească libertatea de mişcare, libertatea de expresie (libertatea presei), libertatea de asociere etc. Se simţeau deja beneficiile schimbărilor de regim economic, social şi politic, a fost ales un nou Parlament, un nou Guvern, au fost înfiinţate, prin lege, instituţiile alăturate exerciţiului de putere (evident, cu caracter democratic), România devenind, astfel, o ţară cu o altă faţă europeană, decisă să ocupe alt loc în comunitatea naţiunilor europene.

Însă, treptat, anii au trecut, iar câştigurile democraţiei instalate în 1989 au început să pălească, să-şi piardă din consistenţă, unele chiar au fost abandonate, mai ales datorită perturbării profunde a echilibrului puterilor statului român. Normalitatea relaţiilor dintre instituţii, nevoia controlului reciproc al acestora s-a deteriorat rapid, mai ales în ultimii 10 ani, în timpul mandatelor prezidenţiale ale lui Traian Băsescu.

Preşedintele nu a reuşit să atribuie funcţiei prezidenţiale dimensiunea istorică specifică, izvorâtă din rolul de mediator între instituţiile statului român, motiv pentru care dorinţa de supremaţie nejustificată a unora dintre puteri a demarat o luptă acerbă pentru întâietate, pentru a-şi impune procedurile în societatea românească, afectând grav normalitatea spaţiului social al ţării noastre.

Guvernele succedate au încercat, cât de cât, politici economice şi fiscale cu impact social pozitiv, justiţia a rezolvat câte ceva în acţiunile de combatere a corupţiei, dar a eşuat clar în multe dintre dosarele instrumentate (mai ales acele dosare în care erau implicaţi oameni politici), lăsând convingerea opiniei publice că au acţionat la comandă politică, presa s-a schimbat radical, a căpătat clar accesele partizanatelor politice, legislativul (Parlamentul) a adoptat acte normative care nu au răspuns întotdeauna nevoilor societăţii româneşti, ci mai degrabă au fost rezultatul disputelor fără de sfârşit, al ironiilor, al atacurilor la persoană etc.

Cadrul normal de conlucrare între instituţiile statului fiind dispărut, am devenit un spaţiu vital al intereselor lacome ale unor companii străine, al sistemelor bancare şi mai lacome; am devenit dependenţi de capitalul străin şi, nu în ultimul rând, am devenit o piaţă de desfacere şi o sursă de forţă de muncă ieftină pentru mai toate economiile europene.

Dureros, dar adevărat, şi iată la ce duce dezbinarea unei naţiuni. Ba mai mult decât atât, ne-am pierdut suveranitatea odată cu referendumul din iulie 2012, când dorinţa a 7,4 milioane de români a fost călcată în picioare cu concursul unor decidenţi din justiţie, aserviţi intereselor străine acestui popor.

În acest context, mă întreb, plin de amărăciune: "unde am ajuns, Doamne, cu ce am greşit noi, românii, să merităm această soartă?!" Nu cumva, răspunsul se află în noi?... Nu cumva, rezolvarea problemelor noastre se află la noi, şi nu la alţii, străini naţiunii noastre? Eu sunt convins că da, din moment ce noi suntem actorii sociali, economici sau politici ai acestor vremuri, noi suntem victimele dezbinării, ale încrâncenării, ale lipsei de toleranţă, ale unei acute lipse a solidarităţii umane.

Am devenit o naţiune frământată, condusă din exterior, minţită permanent, manipulată, supusă, îngrozită de procese de tot felul şi în acest mod am devenit indiferenţi, vulnerabili şi tot mai lipsiţi de siguranţă în propria ţară.

Iată, în opinia mea, o parte a preţului plătit pentru lipsa normalităţii, un preţ extrem de greu de suportat de naţiunea română, şi mă întreb ce este de făcut, însă am convingerea că Dumnezeu ne va îndruma în acest sens la momentul potrivit şi mai cred că acest moment nu este departe!

Domnul Paul Dumbrăvanu:

În urmă cu câteva luni am lansat o petiţie în care am solicitat autorităţilor locale să mă susţină în demersul întreprins pentru construirea unui centru cultural în cartierele colegiului pe care îl reprezint în cadrul Parlamentului, în speţă, Colegiul nr.11 Ploieşti- Vest.

Argumentând că infrastructura pentru desfăşurarea activităţilor cultural-educative din colegiul meu lipseşte cu desăvârşire şi reprezintă o nevoie reală pentru zecile de mii de cetăţeni ai cartierelor din această zonă a municipiului Ploieşti, am solicitat susţinerea consilierilor locali pentru alocarea sumelor de bani necesare din bugetul local, pentru dezvoltarea unei investiţii în această parte a municipiului. Cu o astfel de investiţie am fi reuşit, aşa cum am susţinut la momentul respectiv, să "facem cetăţenii să se simtă parte din civilizaţia secolului nostru".

Anterior înaintării acestei propuneri către consiliul local, am avut mai multe luări de poziţie cu privire la situaţia cinematografului Modern din Ploieşti, spaţiu ce corespunde în totalitate exigenţelor unui astfel de proiect. Situaţia de degradare a cinematografului Modern a fost observată de cetăţenii din colegiul meu şi m-a determinat să înaintez o adresă către RADEF-Romaniafilm prin care am solicitat explicaţii cu privire la situaţia cinematografului din colegiul pe care îl reprezint. Răspunsul instituţiei a fost că spaţiul este momentan închiriat unui investitor privat, contractul incluzând o clauză ce obligă chiriaşul la salubrizarea spaţiului şi folosirea acestuia pentru alimentaţie publică. Cu toate că aceste obligaţii sunt clar stipulate în contractul încheiat între RADEF şi investitor, acesta din urmă nu şi-a îndeplinit nici până în acest moment obligaţiile contractuale. Mai mult decât atât, acesta a subînchiriat spaţiul, astfel că la începutul acestui an în incinta fostului cinematograf funcţionau o farmacie, o sală de jocuri de noroc şi o casă de amanet.

Ulterior acestui demers, la începutul lunii februarie am adresat o interpelare Ministerului Culturii, prin care am prezentat aceste fapte şi am cerut o poziţie oficială a instituţiei, interpelare rămasă fără răspuns.

Cu toate că echipa mea a reuşit să strângă un număr mare de semnături pentru construirea acestui centru cultural în incinta fostului cinematograf Modern, acum aflat în ruină, autorităţile locale mi-au adus la cunoştinţă faptul că administratorul de drept al cinematografului, RADEF-Romaniafilm, ar dori să transforme fostul cinematograf într-un hipermarket. Deşi nu contest faptul că posibilele locuri de muncă ce ar putea fi create de acest spaţiu comercial ar reprezenta un bonus pentru zonă, utilitatea unui alt hipermarket este discutabilă, existând în imediata vecinătate o piaţă unde micii antreprenori îşi câştigă traiul de zi cu zi.

În aceste condiţii, cu tot respectul cuvenit companiilor multinaţionale ce investesc sume impresionante în România, sunt de părere că este cazul să punem înainte de orice cultura, educaţia şi dezvoltarea personală a cetăţenilor.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

"Necesitatea implementării unui sistem educaţional cu accent pe descoperirea capacităţilor şi înclinaţiilor tinerilor"

De-a lungul anilor, după 1990, s-a pus accentul tot mai mult pe necesitatea studiilor superioare, pentru a prezenta competitivitate pe piaţa muncii în România. Astfel, de la an la an şcolile profesionale au început să se afle tot mai puţin între preferinţele tinerilor, fie că vorbim de absolvenţii claselor gimnaziale, fie de absolvenţii de liceu.

Cu toate acestea, potrivit unui studiu realizat recent, unul din doi tineri ar alege o meserie care presupune mai mult efort fizic, dar pe care să o înveţe rapid şi care să îi ofere posibilitatea să lucreze oriunde în Europa şi să îi garanteze câştiguri imediate.

Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă pentru mulţi tineri posibilitatea de a-şi găsi, cu forme legale, un loc de muncă stabil şi mult mai bine plătit, în oricare din celelalte state membre. Acesta este poate şi principalul motiv pentru care tinerii se îndreaptă, din nou, către meserii ca şofer, mecanic ori electrician.

Din păcate, sistemul educaţional din ţara noastră nu mai pune de mult timp accentul pe instruirea tinerilor în aceste domenii. Consider că cea mai potrivită cale de a sprijini dezvoltarea societăţii pe care ne-o dorim şi pe care o merităm, noi şi cetăţenii pe care îi reprezentăm, este implementarea unui sistem educaţional care să pună accentul pe descoperirea capacităţilor şi ghidarea tinerilor, încă din primii ani de şcoală, către meseria potrivită fiecăruia.

Cred cu tărie că, atâta vreme cât ne vom arăta în mod concret interesul pentru dezvoltarea României, vom putea susţine şi implementa proiecte menite să aducă în atenţia tinerilor învăţământul profesional şi toate beneficiile acestuia, prin programe dezvoltate în parteneriat cu sectorul privat şi printr-o informare corectă şi completă cu privire la ofertele educaţionale din acest sistem.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

"Muzeul Naţional al Literaturii Române are nevoie de un nou sediu"

La numai câteva zile după succesul pe care campania de promovare a metodelor de combatere a sclerozei laterale multiple, renumitul "ALS Ice Bucket Challenge" l-a avut în lume, dar şi în România, am observat cu mare plăcere că pe reţelele de socializare a apărut un nou trend printre tinerii români: numirea a zece cărţi pe care aceştia le-au citit şi care i-au influenţat deosebit în formarea lor, urmată de provocarea adresată prietenilor de a numi cele zece cărţi care i-au impresionat.

Faptul că tinerii români îşi mai fac timp să citească nu poate fi decât un lucru îmbucurător. În acelaşi timp însă, "Leapşa celor zece cărţi" mi-a adus aminte de nefericitul episod prin care a trecut recent Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR), care din 8 august a rămas fără sediu. Astfel, de aproximativ o lună cele mai importante fonduri de literatură ale României, peste 300.000 de manuscrise al căror valoare ca artefacte este de peste un miliard de euro, dar ce au o valoare culturală şi istorică inestimabilă, sunt stocate într-unul dintre depozitele Casei Presei Libere.

Potrivit reprezentanţilor muzeului, MNLR a avut aproape 15.000 de vizitatori anul trecut, 10% dintre aceştia fiind străini. De asemenea, aproximativ 60% dintre vizitatorii muzeului, ce se afla până de curând în Casa Scarlat-Kretzulescu din bulevardul Dacia, erau copii şi tineri cu vârste cuprinse între 7 şi 18 ani, ce vizitau muzeul în cadrul numeroaselor programe şcolare prin care li se facilita accesul la manuscrisele originale ale unor adevărate capodopere ale literaturii române, corespondenţele scriitorilor, dar şi obiecte personale de preţ ale acestora, cum erau jobenul, papionul şi fularul lui Liviu Rebreanu.

Din păcate, deşi autorităţile ştiau de 10 ani de retrocedarea clădirii ce constituia sediul acestui muzeu către proprietarii iniţiali, indiferenţa acestora a făcut să nu se caute nicio soluţie pentru momentul când muzeul ar fi fost mutat. Astfel, acum, cea mai importantă colecţie a literaturii române este aruncată într-o camera obscură, departe de atenţia pe care o merită.

Mi-aş dori ca măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să se facă eforturi pentru găsirea unui nou sediu al Muzeului Naţional al Literaturii Române şi îmi este greu să cred că acest obiectiv este unul irealizabil.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

"Un plan naţional de combatere a obezităţii - o prioritate"

Conform statisticilor, 3,5 milioane de români suferă de obezitate, dintre aceştia doar 10% merg la un control medical şi doar 1% sunt incluşi într-un program naţional de educaţie împotriva obezităţii.

Obezitatea reprezintă un factor de risc major în aproximativ 75% din bolile contemporane. Potrivit specialiştilor, nutriţionişti, psihologi, dietologi, principalele cauze ale acestei boli sunt alimentaţia nesănătoasă, stresul şi sedentarismul.

Programe de prevenţie şi combatere a acestei afecţiuni se desfăşoară de ani buni în Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. În combaterea acestei boli, implicarea mass-mediei s-a dovedit a fi foarte importanta, exemplu fiind emisiunile care se ocupă special cu prevenţia sau ajutorarea persoanelor care suferă de acest tip de tulburare. Totodată, sistemele de asigurări din aceste ţări permit pacienţilor să beneficieze, fără costuri suplimentare, de programe de susţinere şi tratament organizate de Ministerul Sănătăţii, în cadrul cărora beneficiază de ajutorul unor echipe formate din medici şi psihologi specializaţi în problemele ce privesc obezitatea.

În opinia mea, ţinând cont de numărul mare de români care suferă de aceasta afecţiune, ar trebui considerată o prioritate elaborarea unui plan naţional de combatere a obezităţii, urmând modelul celor americane sau britanice, printr-un parteneriat între stat, specialişti şi mass-media.

Programele recent implementate de Ministerul Educaţiei, care au ca scop prevenţia obezităţii infantile, nu au avut rezultatele scontate, întrucât nu au beneficiat de o mediatizare potrivită şi nici de implicarea prea mare a instituţiilor statului. Crearea unui parteneriat interinstituţional, între Ministerul Educaţiei şi cel al Sănătăţii, ar fi foarte benefică pentru combaterea şi prevenirea obezităţii.

Acesta ar crea premisele unui mediu specializat şi adecvat, al cărui scop ar fi educarea copiilor încă de la vârste fragede în sensul consumului sănătos şi echilibrat de nutriţie şi respectării unui program riguros al meselor zilnice. Totodată, trebuie creat un program eficient de educaţie fizică şi sport, care să asigure tinerilor premisele pentru a face mişcare astfel încât să combatem sedentarismul. De asemenea, programul va trebui să aducă în faţa celor ce suferă de această tulburare specialişti psihologi, care să îi ajute să scape de stresul acumulat, care, la rândul său, reprezintă o cauza a obezităţii.

Consider că sănătatea copiilor noştri şi a cetăţenilor români este o prioritate, iar instituţiile specializate ar trebui să ia în considerare cât mai urgent elaborarea unui plan naţional de combatere a obezităţii, pentru a ne asigura un viitor frumos şi sănătos.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

"Este nevoie de elaborarea unei Strategii pentru tineri"

Valorificarea potenţialului tinerilor reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru actuala clasă conducătoare din România. Reprezentând una dintre categoriile cele mai defavorizate de condiţiile actuale din ţară, tinerii trebuie ajutaţi şi ghidaţi, dacă dorim ca aceştia să rămână în ţară şi să se regăsească în societatea românească. De asemenea, tinerii reprezintă viitorul acestei ţări şi instituţiile statului trebuie să gândească strategii ce ar trebui aplicate nu numai în prezent ci şi pe viitor, pentru a aduce o plusvaloare României pe timp îndelungat.

În acest sens, solicit pe această cale consiliilor locale, atât din municipiul Ploieşti, pe care îl reprezint în Parlamentul României, cât şi tuturor autorităţilor locale din ţară, să elaboreze o Strategie pentru tineri, aplicabilă la nivel local, având ca obiectiv oferirea serviciilor adaptate tinerilor, atât prin semnalarea problemelor identificate de aceştia, cât şi prin susţinerea unor idei care să rezolve aceste neconcordanţe. În acelaşi timp, strategia va viza crearea unor parteneriate cu organizaţiile comunitare.

De asemenea, recomand înfiinţarea unei Direcţii pentru Servicii oferite tinerilor. Scopul Direcţiei pentru Servicii oferite tinerilor va fi să identifice nevoile şi interesele tinerilor şi să reacţioneze într-un mod adecvat şi eficient, în parteneriat cu aceştia, dar şi de a furniza programe şi iniţiative utilizând metode strategice care sunt derulate pe baza unor studii şi a unor metode de consolidare a valorilor în vederea dezvoltării populaţiei tinere. Tipurile cele mai comune de servicii furnizate tinerilor vor fi programele de evoluţie personală, calificarea şi specializarea pe diferite domenii, pentru a înlesni intrarea lor pe piaţa muncii, dar şi activităţi de dezvoltare a comunităţii.

Pe lângă aceste servicii, consider oportună lansarea, concomitent cu Direcţia pentru Servicii oferite tinerilor, programului "Oportunităţi de implicare pentru tineri în vederea dezvoltării aptitudinilor de leadership", ce le va oferi acestora şansa de a se implica activ în structurile operaţionale sau de conducere ale unor grupuri sau organizaţii de tineret.

Obiectivul major al programelor de dezvoltare pentru tineret este acela de a oferi experienţe de viaţă, oportunităţi de recreere, evoluţie în plan personal şi consolidarea sentimentului de încredere în forţele proprii, dar şi oportunităţi de a stabili relaţii noi cu ceilalţi tineri din comunitate.

Sper ca toate aceste măsuri la care am lucrat să fie luate în considerare de către autorităţile locale şi să fie implementate cât mai repede, pentru că tinerii români au nevoie să ştie că statul român le oferă oportunităţile necesare pentru a reuşi în viaţă, în România.

Domnul Cezar Cioată:

"Ne dorim copii olimpici, sau inteligenţi?!"

Fiecare an şcolar începe cu o provocare. Aceea de a fi mai buni, de a organiza sistemul mai bine decât în anul şcolar precedent, de a avea rezultate mai bune. Ministru, inspectori, profesori, elevi - toţi încearcă, în fiecare an şcolar, un nou program, un alt manual, o altă metodă de predare. Fiecare an şcolar aduce alte reguli, fiecare ministru vine cu o altă reformă.

Încercăm să reinventăm roata în fiecare an. Rezultatele obţinute la diferitele olimpiade, mai ales la cele internaţionale, ne păcălesc cu iluzia unui sistem educaţional performant. Ne este greu să acceptăm analfabetismul, procentul mic de promovabilitate, conduita imorală a unor profesori, dezinteresul elevilor pentru şcoală.

Soluţia se află în alte sisteme de învăţământ, care nu au experimentat atât de mult ca cel românesc. Dar, din motive pe care nu le înţeleg, nu vrem să punem în aplicare un sistem care are rezultate vizibile. Sistemul de învăţământ românesc a dat câteva valori internaţionale - olimpicii noştri, cu care ne mândrim. Dar aceştia au plecat deja pe alte meleaguri pentru a-şi continua studiile sau pentru a fi într-un sistem de cercetare care primeşte şi finanţare. Noi rămânem cu analfabeţii, cu elevii care nu au promovat examenul de maturitate pentru că nu sunt motivaţi să obţină această diplomă, cu elevii nefericiţi care îşi doresc burse în străinătate.

În general, oamenii sunt reticenţi când vorbim despre schimbare. Dar nu ne dorim schimbare. Ne dorim evoluţie. O reformă începută trebuie consolidată. Trebuie să avem răbdarea de a aştepta rezultatele înainte de a începe o nouă reformă. Prioritară este stabilitatea. Ne dorim un ministru care să nu fie schimbat în funcţie de rezultatul examenului de maturitate, un tehnocrat care să-şi poată demonstra calităţile într-o perioadă de timp suficient de lungă.

Un alt factor important este cel economic, al gestionării resurselor financiare. Un salariu motivant, studii universitare gratuite, mai multă practică pedagogică, cu accent pe latura psihologică a implicării sale la clasă, ar fi în beneficiul elevilor. Profesorul trebuie să-şi dezvolte capacitatea de empatie şi de a comunica şi cu elevii. Cum să-şi motiveze un profesor elevii dacă nici el nu este motivat?! Activitatea profesorului a fost etichetată ca fiind superficială şi redusă la 4 ore. Din păcate, în unele cazuri este şi adevărat. Acele cadre didactice ajunse la catedră printr-un concurs de împrejurări, slab pregătite se implică prea mult în aspectele birocratice, nefolositoare.

O altă etichetă este cea pusă elevilor. Nu trebuie să existe elevi buni şi elevi slabi pregătiţi, cum nici statutul social al părinţilor nu trebuie să aibă relevanţă. Ierarhizările acestea, cea mai bună şcoală, cel mai bun profesor, cel mai bun elev nu aduc rezultatele aşteptate. Ne dorim 3, 10, 50 de elevi foarte buni sau ne dorim copii inteligenţi, capabili să facă faţă lumii în continuă dezvoltare?! Sistemul educaţional nu trebuie să fie unul elitist şi nu urmărim să producem genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt. De ce nu putem să-i acordăm aceeaşi atenţie unui elev care a avut un start nefericit în viaţă? De ce trebuie etichetaţi ca fiind orfani, săraci sau dezinteresaţi?!

Anul acesta şcolar a intrat în vigoare un regulament intern strict. E o metodă potrivită pentru situaţia în care ne aflăm. Dar nu ar fi mai bine dacă elevii noştri ar veni cu plăcere la şcoală?! Dacă ar respecta nişte reguli minime, de plăcere, fără a fi constrânşi?!

E uşor să criticăm un sistem care are deja prea multe hibe. Unele aspecte trebuie reformate: valorizarea şi formarea profesorilor, studii pedagogice gratuite, un învăţământ vocaţional foarte bine pus la punct, cu servicii de consiliere, mese calde în şcoli şi un învăţământ egalitar. Oare suntem pregătiţi pentru trăsăturile cheie ale educaţiei: cunoştinţele şi modul în care învăţăm? Devin din ce în ce mai importante competenţele legate de gândirea creativă, de creativitate şi de inovare. În şcoala tradiţională li se cere elevilor să ştie răspunsul corect la întrebare, în şcoala modernă pornim de la premisa că nu ştim care este răspunsul corect, trebuie să explorăm împreună.

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"Stop traseismului politic!"

Statul de drept presupune dezbatere atunci când vine vorba despre legi care afectează în mod indirect votul cetăţeanului. Astfel, consider că înainte de a se emite o ordonanţă de urgenţă care favorizează traseismul politic, o consultare prealabilă cu societatea civilă ar fi imperios necesară. Apartenenţa la structurile euroatlantice ar trebui să ne responsabilizeze, şi nu să ne întoarcă în trecut.

În opinia mea, votul cetăţeanului trebuie respectat până la capăt, iar traseismul politic trebuie să dispară din practicile politicii autohtone. Numai aşa putem garanta implementarea programelor promovate de aleşii locali, programe care s-au înscris şi se înscriu în cadrul unor viziuni creionate în interiorul propriului partid.

Traseismul politic reprezintă o boală care a măcinat clasa politică românească mai bine de 20 de ani şi a pus etichete negative asupra decidenţilor. Reformarea clasei politice se poate realiza şi prin blocarea traseismului politic. Este nevoie de o nouă clasă politică, de oameni politici tineri, nu de politicieni, oameni care să asigure transparenţa procesului legislativ şi să acorde mult mai mult respect votului cetăţenilor.

Drept urmare, votul meu din plen reflectă această gândire şi dorinţa mea de a face parte din categoria celor care îşi doresc reformarea clasei politice respectând principiile statului de drept şi ale democraţiei.

Nu voi susţine traseismul politic indiferent de consecinţe, iar singurii care au dreptul să judece acţiunile mele din timpul mandatului de parlamentar sunt alegătorii.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Să nu sacrificăm interesul naţional de dragul puterii!"

Proiectul UDMR referitor la autonomia Ţinutului Secuiesc trebuie respins fără nici o ezitare de întreaga clasă politică. În contextul politic internaţional actual, extrem de dificil, în care unele ţări din Europa sunt zguduite de anumite intenţii de secesiune, un astfel de proiect nu poate face decât foarte mult rău României şi românilor. Tuturor românilor, indiferent de etnie.

Eu sunt convins că acest proiect extrem de controversat nu este al ungurilor din România, ci doar al UDMR! Eu sunt convins că proiectul nu este al cetăţenilor români de etnie maghiară, ci al politicienilor de etnie maghiară. Este o mare diferenţă între unii şi alţii! De aceea, genul acesta de ambiţii politice, în care unii se văd un fel de voievozi transilvăneni cu sânge albastru, trebuie stopat din faşă.

Da! - şi eu sunt pentru descentralizare. Da! - şi eu sunt pentru o mai mare putere de decizie din partea regiunilor, a judeţelor, a marilor oraşe din România, în relaţia cu Guvernul. Dar în nici un caz eu nu înţeleg prin descentralizare o regionalizare pe criterii etnice!

Cu toate acestea, mi se pare că Guvernul Ponta se joacă cu focul. După ce a ratat ruşinos proiectul regionalizării, cu care se lăuda în campania electorală, iată că, astăzi, partenerul de guvernare al PSD vrea propria regionalizare. Şi pentru a avea succes, UDMR nu se sfieşte să recurgă la şantaj politic!

Deşi mulţi dintre noi am atras atenţia că o nouă cooptare a UDMR la guvernare nu va face decât să complice situaţia politică, PSD s-a făcut că nu aude. Iar acum, UDMR joacă tare, dar împotriva interesului naţional! Iar reacţia firavă a PSD arată că guvernanţii au fost luaţi din nou pe nepregătite!

Domnilor guvernanţi, domnilor de la PSD, UNPR, PC şi PLR, renunţaţi la orice fel de compromis cu UDMR. Aveţi nevoie de sprijin politic? Mă oblig să practic o opoziţie constructivă şi voi sprijini toate proiectele dumneavoastră care fac bine României. Sunt convins că orice parlamentar de bună credinţă va proceda exact la fel!

Nu sacrificaţi interesul naţional de dragul puterii!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Şi măsurile economice sunt tot electorale. Ruşine!"

Prin declaraţia de astăzi doresc să vă aduc în atenţie una dintre problemele grave cu care se confruntă ţara noastră. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, în prima jumătate a acestui an investiţiile în economia românească au scăzut cu aproximativ zece procente; iar acest fenomen s-a petrecut în condiţiile în care România a înregistrat anul trecut succesul celei mai creşteri economice din Uniunea Europeană!

Cum putem înţelege, stimaţi colegi, această contradicţie dacă nu ca pe un semn al neîncrederii investitorilor în actuala putere şi în modul acesteia de a administra treburile ţării? Mai mult decât atât, când nici măcar Guvernul nostru nu are încredere în mediul economic naţional - dovadă tăierea repetată a investiţiilor publice, ce aşteptări să mai avem în această direcţie din partea mediului privat? Cum pentru Guvernul Ponta investiţiile nu sunt o prioritate, iar crearea locurilor de muncă nu intră în atribuţiile acestuia, nu pot să nu mă întreb ce înseamnă pentru miniştrii ţării buna guvernare? Şi cum vă arătăţi mândria de a fi români când ignoraţi orice măsură prin care să stimulaţi dezvoltarea sustenabilă a economiei româneşti?

Cred cu tărie că semnalele negative primite din partea investitorilor arată neîncrederea acestora în performanţele economiei româneşti, în condiţiile proastei administrări guvernamentale!

Şi cum poate fi mediul de afaceri optimist în privinţa ţării noastre în condiţiile în care Guvernul iniţiază nenumărate modificări legislative ce favorizează grupurile de interese ale partidului, şi mai puţin spaţiul privat pentru care competiţia corectă şi transparenţa sunt principii de bază?

Consider că actuala putere poate deveni credibilă doar atunci când va manifesta un interes real în a încuraja dezvoltarea mediului privat şi a susţine atragerea de fonduri europene, şi nu doar măsuri în scopuri electorale!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Apel la înţelegere către liderii UDMR"

Ca om de dreapta, pentru care valorile şi principiile liberale au ghidat întotdeauna opţiunile şi comportamentul politic, am susţinut întotdeauna drepturile minorităţilor naţionale, indiferent de etnie, naţionalitate, opţiuni religioase. Cred cu tărie că toleranţa, recunoaşterea şi acceptarea diversităţii stau la baza oricărei democraţii funcţionale şi a unei societăţi care asigură dezvoltarea individuală a cetăţenilor săi.

Cu toate acestea, consider că lansarea în spaţiul public a proiectului de autonomie a Ţinutului Secuiesc de către UDMR reprezintă un act de iresponsabilitate politică. În condiţiile în care avem nenumărate probleme la nivel economic şi social, interesele politicienilor sunt exclusiv direcţionate către alegerile prezidenţiale, promovarea unui asemenea proiect de către liderii UDMR creează un fals subiect. Mai mult decât atât, contribuie la dezvoltarea unui conflict între majoritate şi minorităţi, conflict inflamat strict din interese politice.

Perpetuarea unui discurs extremist, prin care se antagonizează cetăţenii de pe teritoriul României, nu poate aduce beneficii pentru nicio parte implicată! Mai mult decât atât, în condiţiile în care ţara noastră trebuie să aplice principiile descentralizării, o astfel de temă devine desuetă.

Din acest motiv, mă văd nevoit să remarc cu îngrijorare cum acest aşa-zis clivaj este întreţinut şi de partenerii de guvernare ai UDMR. În acest sens, doresc să vă aduc în atenţie declaraţia ministrului afacerilor externe, Titus Corlăţean, pentru care identitatea românească trebuie sprijinită "mai bine şi cu mai multă forţă şi înţelepciune". Sunt convins că nu sunt singurul care crede că, într-o ţară europeană, identităţile nu pot fi susţinute cu forţa! Iar exemplul Marii Britanii şi al Scoţiei ne arată cum raţiunea şi dialogul dictează opţiunile cetăţenilor.

Lansez aşadar un apel atât către liderii UDMR, cât şi către cei ai puterii, să nu mai recurgă la discursuri extremiste ce nu fac decât să întreţină ura, neîncrederea şi respingerea aproapelui! Sunteţi datori să apelaţi la raţiune şi moderaţie, nu să creaţi un fals subiect, din motive pur electorale!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Codul silvic, motiv de etalare a intereselor!"

Modalităţile prin care actuala putere foloseşte resursele ţării strict pentru beneficiul baronilor locali şi al grupurilor de interese sunt cu adevărat revoltătoare şi iresponsabile! Cum altfel pot fi înţelese modificările aduse de membrii PSD, UNPR şi PC la Codul silvic?

În condiţiile în care acest domeniu este cunoscut pentru corupţia din sistem, reprezentanţii puterii acordă un vot favorabil scoaterii perdelelor forestiere de protecţie din fondul forestier, reduc suprafaţa pe care statul român trebuie să o împădurească la jumătate - de la două milioane de hectare până în 2035 la un milion până în 2030 -, şi dau un aviz pozitiv investitorilor imobiliari să ridice construcţii în zona de protecţie de 50 de metri faţă de marginea pădurii.

Sunt celebre defrişările şi retrocedările ilegale, iar măsurile pe care colegii senatori le-au avizat nu sunt capabile să rezolve acest tip de probleme, ci par avea un efect opus, de încurajare a comportamentului iresponsabil prin care pădurile sunt tăiate în mod iraţional, pentru interesul strict al celor care beneficiază financiar de astfel de "oportunităţi". Sunt curios, stimaţi colegi, câţi dintre cei care susţin modificările Codului silvic sunt avantajaţi de aceste măsuri? Şi mai grav este faptul că iniţiatorii refuză să ia în considerare rezultatele catastrofale pe termen lung ale unei asemenea iniţiative asupra fondului forestier, a mediului înconjurător şi a comunităţilor umane.

În ultimii ani ne-am confruntat cu amplificarea efectelor inundaţiilor asupra comunităţilor, măsurile propuse sunt de-a dreptul iraţionale! Consider că reprezentanţii puterii trebuie să îşi arate mândria de a fi român prin cultivarea şi întreţinerea resurselor şi bogăţiilor naturale de care ţara noastră dispune, şi nu prin distrugerea lor din interese financiare!

Domnul Dorel Covaci:

"Statul, Parlamentul, în particular, şi Biserica - împreună în misiunea lor pentru pace"

În istoriografia recentă, etnogeneza poporului român este asociată cu încreştinarea sa. Se constituie aproape ca o paradigmă folosirea frazei "poporul român s-a născut creştin".

Din primele secole, Biserica a constituit un pilon pentru stat, un al doilea administrator şi organizator, la nivel naţional, în situaţii de criză politică, un contributor preţios la consolidarea unităţii popoarelor, la dezvoltarea şi prezervarea culturii, artei, ştiinţei, educaţiei, conştiinţei naţionale.

Unele dintre problemele majore ale vremurilor noastre îşi trag seva din încercarea de a implementa ideea de stat secular, de separare a bisericii de stat, care duce, inevitabil, la alienarea structurilor de stat de instituţiile religioase, la indiferenţă faţă de problemele religioase şi spirituale.

Acum statele şi naţiunile se confruntă cu provocări noi, de natură economică, politică, spirituală, socială, culturală, de mediu, de securitate. Experienţa ne demonstrează că ele trebuie abordate prin eforturi coordonate, asistenţă mutuală, comunicare şi cooperare.

Istoria ne-a demonstrat că pacea planetară este starea de fapt fără de care dorinţele şi aspiraţiile fiinţei umane nu pot fi realizate; ea uneşte oameni, popoare şi creează premisele pentru cooperare şi prosperitate.

Pacea se defineşte nu doar ca lipsa războiului, ci ca "permanent eroism al omenirii", ca angajare la maxim a forţelor pozitive, creatoare, pentru realizarea, pe toate planurile, a unei vieţi mai bune. Pacea ţine de permanentul dinamism al vieţii şi constituie nu doar un "nu" spus războiului, ci un mare "da" spus vieţii, în "necontenita sa tensiune creatoare spre desăvârşire" .

Pacea are un profund temei religios, fiind pusă în legătură cu Dumnezeu. Ea ar trebui să fie căutată, aşadar, de toţi, motiv pentru care, în Biblie, urarea, salutul cel mai frecvent este "Pace ţie!", "Mergi în pace!", "Har şi pace!". Pacea este un element constitutiv al Evangheliei lui Hristos: termenul e întâlnit în Noul Testament de 86 de ori; Iisus Hristos este "rege al păcii", "Dumnezeu al păcii", Evanghelia Sa este "Evanghelia păcii", iar Împărăţia lui Dumnezeu este "dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt".

Iubirea creştină este temelia păcii, pentru că ea înglobează ideile libertăţii, egalităţii, dreptăţii şi fraternităţii.

Dacă din iubirea creştină izvorăsc toate virtuţile, din ea izvorăşte şi pacea: pacea cu Dumnezeu, pacea sufletească, pacea cu semenii, pacea între popoare, pacea cosmică, pentru că iubirea este forţa spirituală care ne uneşte cu Dumnezeu, ne uneşte cu semenii, uneşte popoarele într-o mare familie.

Popoarele trebuie să conlucreze, fiecare în felul său, la progresul omenirii, să convieţuiască în pace, să se ajute, să se sprijine unele pe altele.

Popoarele sunt o realitate istorică, instituită după voia lui Dumnezeu, Care vrea ca omenirea să apară ca o mare familie de popoare, fiecare având specificul său şi rostul său.

Dacă în sufletul oamenilor va învinge binele, dacă virtuţile creştine îşi fac prezenţa văzută, atunci şi societatea va fi una pozitivă, iar statul, ca o chintesenţă a puterii în societate, va fi unul orientat în aceeaşi direcţie.

Biserica creştină se remarcă prin spirit paşnic şi este biserica iubirii şi a păcii. Un rol de seamă în lupta pentru pace îl joacă diversele organizaţii creştine mondiale: Conferinţa creştină pentru pace, Consiliul mondial al bisericilor, Consiliul mondial al păcii etc. Principiul teologic călăuzitor este dezarmarea, înlăturarea definitivă a oricărui război.

Se remarcă şi încercările bisericilor creştine române, care luptă atât pe plan internaţional, cât şi intern pentru instaurarea păcii, prin întărirea colaborării dintre cultele creştine, sprijinirea mişcării creştine pentru pace, cultivarea spiritului de prietenie între popoare, infuzarea în sufletele credincioşilor a învăţăturii creştine pentru pace, difuzarea prin predici, cuvântări, publicaţii a rezultatelor luptei pentru pace.

Deşi viaţa bisericească nu este separată de viaţa de zi cu zi, nu trebuie să ne poziţionăm la extreme şi să considerăm că Biserica trebuie să se substituie Statului, în formularea şi susţinerea programelor sociale, politice, economice, culturale etc. Biserica are rolul ei specific: acela de a vesti Evanghelia mântuitoare, şi nu reprezintă factorul principal al dezvoltării sociale. Totuşi, datorită faptului că fiecare creştin este activ din punct de vedere socio-economic şi că principiile şi dogmele moral-creştine au o orientare socială, Biserica va sprijini progresul societăţii, orientându-se spre aplicarea învăţăturilor sale.

Prezenţa în societate a unor convingeri politice sau de orice natură diferite, opuse, interese contrastante determină lupte, purtate prin metode legale, morale, cât şi prin metode care contrazic normele juridice şi ale moralităţii creştine. În faţa diferenţelor, contradicţiilor, luptelor, Biserica propovăduieşte pacea şi conlucrarea între oameni diferiţi, cu atitudini şi opinii diferite.

Societatea este o realitate dinamică, iar în acest context, Biserica trebuie să conlucreze cu Statul pentru a pune bazele unei stări cât mai apropiată de societatea ideală a Împărăţiei lui Dumnezeu, atât cât este posibil pentru fiecare generaţie.

Parlamentul României, în particular, are obligaţia de a crea legi bune pentru ţară şi de a promova şi aplica schimbarea pozitivă de conduită a oamenilor politici, îmbrăţişarea eticii acţiunilor politice, corectitudinea, bunul-simţ, acţiunile transparente, adevărul, buna-credinţă, responsabilitatea, profesionalismul, care să genereze exemple şi efecte pozitive pentru societate.

În apropierea campaniei electorale, lansez un îndemn la echitate, echilibru, decenţă şi corectitudine în lupta politică! Fie ca Dumnezeu să ne ajute să alegem în pace şi bună-înţelegere un conducător bun, care gândeşte pozitiv, un adevărat creştin, care respectă poporul şi se implică în cunoştinţă de cauză, la modul concret, pentru binele ţării!

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Sistemul energetic românesc are probleme, există riscuri pentru populaţie"

Guvernul a aprobat, în ultima sa şedinţă, amânarea calendarului de liberalizare a gazelor. După cum s-a comunicat, Departamentul pentru energie a propus Comisiei Europene amânarea cu doi ani şi jumătate a calendarului de liberalizare a preţului gazelor pentru populaţie, precum şi menţinerea, până cel puţin la 1 iulie 2016, a preţului actual al gazelor produse intern. Ieri a adoptat o hotărâre de Guvern amânând liberalizarea preţului la gaze pentru 2021.

Analizată strict pe termen scurt, din perspectiva cetăţenilor, este cel puţin aparent o decizie utilă, binevenită. În mod firesc, nu putem contesta faptul că cetăţenii au oricum dificultăţi financiare din cauza climatului economic nefavorabil, la care Guvernul nu contribuie cu politici eficiente. Căci, pe fond, aceasta este problema. Amânarea unei măsuri economice nu înseamnă politică publică eficientă, generatoare de creştere, deşi poate însemna o formă de bunăstare relativă pe termen scurt.

Liberalizarea gazelor, convenită cu organismele europene, este un proces economic necesar, care va avea efecte benefice atât asupra economiei şi pieţei, cât şi asupra populaţiei. Este vorba de principiul fundamental al pieţei libere care aduce creştere economică. Aşadar, măsura poate fi o veste bună pentru câteva luni, pentru că vine iarna, dar este profund incorect să vedem această decizie a Guvernului ca pe o măsură destinată unei economii solide, unor garanţii pentru veniturile cetăţenilor pe termen lung.

Sunt mai multe aspecte care trebuie luate în considerare, dar aş puncta înainte de toate următoarea observaţie Această amânare privind preţul gazelor produse intern avea ca termen limită 2016, an electoral. Din punct de vedere electoral, ne transmitea oare Partidul Social Democrat că nici nu va mai fi la guvernare atunci, decontând decizia luată acum, sau nici măcar nu va mai candida la alegerile parlamentare? Aparent, a realizat gafa şi s-a corectat. În acest fel, ne-a asigurat că este doar o măsură precum cea privind creşterea pensiilor de la 1 ianuarie 2015 - adică, promitem acum, vedem mai încolo.

Asigurările ministrului delegat pentru energie, Răzvan Nicolescu, privind acceptul Comisiei Europene pe tema amânărilor propuse ar putea fi vorbe în vânt. Sau ar putea fi o măsură de conjunctură, pe care un Guvern "şi-o asumă cu aplomb", după care dă vina pe condiţiile economiei mondiale, când populaţia începe să resimtă efectele negative pe termen lung.

Revin la imaginea de ansamblu, cu câteva exemple din domeniul energiei verzi pe care îl urmăresc cu mare atenţie ca membru al Comisiei pentru mediu şi echilibru ecologic, dar şi ca fost secretar de stat în Ministerul Mediului.

Nu putem nega utilitatea politicilor active ale României privind stimularea producţiei de energie regenerabilă şi, mai ales, rezultatele pozitive obţinute. Nu mă refer aici la nicio culoare politică. Pur şi simplu, a fost o dezvoltare binevenită a sectorului şi atingerea ţintelor Strategiei de la Lisabona este o realitate. Chiar mai mult de 20% din consumul de energie electrică al României este azi asigurat din resurse regenerabile. Însă, analizele specialiştilor din sector arată că în cele din urmă a apărut un dezechilibru prin favorizarea excesivă - în planul reglementării - a producţiei de energie eoliană şi solară. Sunt aspecte confirmate chiar de Departamentul de energie prin setul de principii care vor fundamenta viitoarea Strategie energetică naţională, date publicităţii în urmă cu câteva luni.

În acest context, comparând cele două situaţii vedem că, în ceea ce priveşte reglajele fine, viziunea de ansamblu, sectorul energetic românesc şi politicile aferente sunt încă profund deficitare. Acum există riscul să fie abandonate investiţii semnificative în centrale eoliene şi solare, există analize care arată că biomasa a fost incorect ignorată, deşi beneficiile puteau fi substanţiale. Chiar dacă, cu ceva timp în urmă, ne bucuram de un raţionament imbatabil: România va produce energie multă şi ieftină din regenerabile, va proteja mediul, totul va fi perfect.

În mod similar, citesc în media declaraţii din sectorul termocentralelor, privind investiţii considerabile pentru echipamente care respectă mediul, în lipsa unor resurse pe termen lung pentru susţinerea producţiei în acest sector (volumul total şi calitatea cărbunelui românesc), dar şi în contextul competiţiei serioase pe care o induc regenerabilele pe piaţa de energie. Riscă, înţeleg, să nu mai poată plăti certificatele verzi, să oprească producţia etc.

Vreau să subliniez în mod clar. Susţin în mod ferm creşterea sectorului energiilor verzi şi dotarea sectorului energetic convenţional în conformitate cu cerinţele de mediu. Beneficiile sunt imense şi certe. Dar, cu toate că sunt foarte necesare şi dezirabile, produc şi efecte perverse, distorsiuni în piaţă, pierderi care trebuie analizate, anticipate şi combătute într-un mod mai sustenabil pe termen lung. Tot aşa, politici precum amânarea liberalizării pieţei gazelor şi a creşterii preţului gazelor din producţia internă - pe fondul temerilor privind capacitatea pieţei româneşti sau a cetăţenilor de a le face faţă - pot avea efecte perverse pe termen lung.

Aşadar, aş prefera să aflăm mai puţin cât de bine ne va fi, dar mai mult despre o viziune sustenabilă pentru sectorul energetic românesc.

Aş încheia, în această logică, atrăgând atenţia asupra unui alt set de declaraţii optimiste, dar care în opinia mea nu reliefează întregul context. Ministrul delegat pentru energie, Răzvan Nicolescu, a dat asigurări foarte ferme că populaţia României nu va fi afectată de reducerea importurilor de gaze în această iarnă nici măcar în situaţia în care livrările de gaze din Rusia vor fi sistate total şi reluate abia la primăvară. A prezentat unele cifre privind necesarul de gaze şi producţia, respectiv, stocurile interne. Nu discut aici cifrele. Dar cred că, in ipoteza în care Rusia ar lua o astfel de măsură, care precis nu s-ar limita la România, ci ar viza un areal cel puţin regional, piaţa de energie ar fi afectată destul de puternic. Nu putem gândi şi analiza exclusiv pe logică autarhică - noi pentru noi - în contextul interdependenţei energetice de azi.

Îmi este în mod sincer teamă că vor exista consecinţe asupra preţului, riscuri privind fluctuaţiile furnizării. Şi că vor afecta în primul rând populaţia, şcolile şi spitalele, administraţiile locale. În condiţiile unei crize regionale, chiar şi incapacitatea de plată a acestor actori cu care ne confruntăm an de an poate avea efecte dureroase.

Aş invita Guvernul să renunţe la declaraţiile excesiv de optimiste şi să ne spună care este planul de rezervă, cu toate implicaţiile lui. Vom avea energie pentru iarnă, dar în ce condiţii şi cu ce costuri pe termen lung?

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Locuinţele ANL: probleme ale chiriaşilor din Iaşi şi propuneri de amendare a legislaţiei"

În cursul săptămânii trecute am avut o întâlnire cu reprezentanţi ai locatarilor din imobilele ANL din zona Moldovei pentru a discuta atât problemele cu care aceştia se confruntă zi de zi, cât şi perspectiva cumpărării unor astfel de apartamente de către chiriaşi.

În primul rând, mi-au fost expuse o serie de situaţii dificile cărora trebuie să le facă faţă persoanele care locuiesc în imobile ANL, în special aspecte care ţin de proasta gestionare a acestor imobile, dar şi o proastă comunicare cu autorităţile.

În Iaşi, spre exemplu, trebuie definite o serie de grile mai bune, adică mai echitabile şi mai realiste, în ceea ce priveşte cuantumul chiriilor. În prezent, ţin de administraţia publică locală - şi este foarte bine că este aşa - dar există discrepanţe ce trebuie analizate şi soluţionate. Chiriile din oraşele de provincie nu pot fi de câteva ori mai mari decât cele din capitală.

Apoi, este problema administrării acestor imobile, unde se constată - mi-au spus cei de la Iaşi, discrepanţe mari la plata facturilor la utilităţi în raport cu consumul real şi justificabil. Chiriaşii şi locatarii ANL solicită mecanisme de verificare mai bune, mai complexe şi, nu în ultimul rând, mai corect aplicate pentru a remedia aceste situaţii.

O ultimă problemă majoră este asumarea responsabilităţilor de administrare şi gestiune a acestor imobile de către administraţiile locale şi ANL, în calitate de reprezentanţi ai statului, ai proprietarului de drept. Mi-au fost expuse situaţii de neglijenţă sau situaţii în care responsabilităţile nu sunt definite sau exercitate în spiritul legii. La fel, aspectele birocratice împovărează adesea relaţia locatari - administraţie publică - ANL şi ar trebui "modernizată" şi în acest sector relaţia cu cetăţeanul, chiar dacă este "chiriaş la stat".

Acestea ar fi câteva exemple. V-am expus pe scurt această problematică deoarece sunt convins că se regăseşte la nivelul multor municipii şi judeţe din întreaga ţară. O bună parte din probleme nu intră însă în sfera cadrului legislativ pe care noi îl putem modifica în Parlament, sunt reglementări ce ţin de Guvern, de ANL sau, cel mai des, de administraţiile locale. Aceste din urmă cazuri vreau să le aduc în atenţia dumneavoastră pentru că locatarii din imobilele ANL au nevoie de mult sprijin în faţa autorităţilor.

În al doilea rând, vreau să aduc în atenţia dumneavoastră şi o chestiune legislativă care poate fi reglementată cu ajutorul nostru, al parlamentarilor. Este vorba despre amendarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, luând în considerare în mod responsabil şi propunerile beneficiarilor direcţi. Este nevoie, stimaţi colegi, de un nou proiect de lege care să le respecte nevoile.

Tema centrală a propunerilor de amendare care mi-au fost înaintate vizează definirea unei soluţii mai bune pentru cumpărarea acestor locuinţe ANL. Guvernul a emis recent o ordonanţă simplă, OG nr.6/2014, un demers bun, pentru că introduce cumpărarea în rate, dar incomplet în raport cu posibilităţile reale ale chiriaşilor. Spre exemplu, prin ordonanţă, cumpărarea în rate a fost condiţionată de plata unui avans de 15%, or, marea majoritate nu dispun de astfel de sume. Mai mult, chiriaşii susţin şi că modul de calcul al preţului acestor apartamente ar trebui modificat, ţinând cont de preţurile specifice diverselor tipuri de localităţi. Într-adevăr, la Iaşi, la Târgu Neamţ, la Bucureşti, preţurile pe piaţa liberă diferă şi ar fi rezonabil să ţinem cont de aceste sugestii.

Nu în ultimul rând, chiriaşii au cerut şi au propus o formă de protecţie mai mare privind întârzierile la plata ratelor. Rezilierea contractului după 3 luni de întârziere este oarecum similară cu avansul de 15%, se adresează unui public cu anumite posibilităţi financiare. Or, în locuinţele ANL sunt multe persoane care întrunesc condiţiile cazurilor sociale.

De altfel, principala modificare asupra căreia ni se cere să ne aplecăm este transformarea chiriilor în rate. Cred că este o idee bună, care trebuie analizată serios. Este mai utilă şi pentru chiriaşi, dar are avantajul că poate aduce rapid bani pentru construirea de noi locuinţe. Pe exemplul din Iaşi, analizele arată că încasările din ratele pe un singur an ar fi mult mai mari decât tot ce a obţinut ANL Iaşi în ultimii ani din vânzarea locuinţelor.

Bineînţeles, este nevoie de o analiză atentă, atât în ceea ce priveşte întârzierile la plata ratelor, cât şi transformarea chiriilor în rate. În mod cert, putem accepta doar un mecanism care să asigure fezabilitate şi sustenabilitate din punct de vedere financiar bugetelor locale, bugetului Agenţiei, bugetului naţional.

Intenţionez să continui dialogul cu chiriaşii ANL şi să continui demersurile în plan parlamentar pe această temă. În luna iulie 2013, am depus un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, prin care propuneam posibilitatea cumpărării şi în rate - acceptată acum de Guvern prin OG nr.6/2014, deşi mi-a transmis un punct de vedere negativ -, precum şi eliminarea restricţiei privind nivelul veniturilor cumpărătorului. Această din urmă propunere a fost însă ignorată de actualul executiv şi voi continua să mă străduiesc să o transform în realitate, alături de o serie de alte propuneri ale chiriaşilor ANL.

Vă adresez pe această cale rugămintea de a dialoga şi dumneavoastră cu chiriaşii din imobilele ANL din zona pe care o reprezentaţi şi, în acelaşi timp, invitaţia de a vă alătura acestor demersuri.

Mai mult, subliniez o temă în care cred foarte mult şi care sper că va fi pusă pe agendă dacă ne vom coaliza cât mai mulţi parlamentari, în special cei care avem în colegiile noastre zone rurale. Mă refer aici la problema locuinţelor pentru tineri, mai ales a celor din mediul rural. Cred că locuinţele ANL trebuie să fie parte a unor programe funcţionale pentru mediul rural, astfel încât medicii şi profesorii să poată veni la sat, să locuiască alături de oameni. Dezvoltarea comunităţilor depinde în mod real de prezenţa tinerilor specialişti. Este o realitate atât în colegiul nr. 1 Răducăneni din Iaşi, unde am fost ales, dar şi în fiecare comună sau sat din ţară.

Închei, subliniind necesitatea sprijinului nostru pentru această categorie de persoane, atât pentru rezolvarea problemelor în raport cu administraţia locală sau cu Agenţia, cât - mai ales - pentru reglementarea corectă, echitabilă şi completă a domeniului, printr-o viitoare lege.

Domnul Ioan Moldovan:

Partidul Conservator a fost şi rămâne un susţinător al proiectului care propune TVA redus la alimentele de bază.

Primul pas în acest sens a fost făcut de actualul Guvern, prin ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, Daniel Constantin. Prin reducerea TVA la produsele de panificaţie de la 24% la 9% de la 1 septembrie 2013, evaziunea fiscală a scăzut cu 300 milioane de lei. Din declaraţiile ministrului finanţelor publice, Ioana-Maria Petrescu, reiese că din estimările MFP şi Comisiei Naţionale de Prognoză rezultă că în perioada septembrie 2013 - iulie 2014 evaziunea la pâine a indicat o reducere de aproximativ 300 milioane de lei, plecând de la următoarele ipoteze: cantitatea suplimentara de pâine livrată de agenţii economici a fost de 88.000 de tone, iar preţul mediu al pâinii şi al produselor de franzelărie publicat de INS în ultimele şase luni a fost de 3,49 lei/kg. Aşadar, studiul prezentat de ministrul Ioana-Maria Petrescu a vizat efectele reducerii TVA la produsele de panificaţie de la 24% la 9%.

Totodată, ministrul finanţelor publice a arătat că producţia de pâine a crescut cu aproape 10.000 de tone de la introducerea măsurii, iar cea de făină cu 20.000 de tone. În perioada septembrie 2013 - iulie 2014 s-a înregistrat o creştere de 18% la producţia de pâine şi de aproape 16% la făină. La paste făinoase s-a consemnat o creştere de 4%, la cozonaci de 17%, iar la produse zaharoase, cofetării şi patiserii de circa 4%.

Petrescu a arătat că preţurile la aceste produse au scăzut imediat după introducerea măsurii, în octombrie 2013, cu 15%, iar în decembrie scăderea era de 11,39% la pâine şi de 8,82% la făină, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent, în condiţiile în care "piaţa s-a aşezat".

Sunt sigur că reducerea TVA la produsele de panificaţie e un prim pas spre atingerea obiectivului Partidului Conservator de reducere a TVA la toate produsele de bază. Nu vreau să închei fără a vă spune că majoritatea statelor europene au un TVA diferenţiat la alimente. Spre exemplu, Marea Britanie are TVA zero pentru produsele de bază.

Domnul Ioan Moldovan:

Partidul Conservator salută decizia Guvernului de suspendare pe termen nedeterminat a liberalizării preţului gazelor naturale.

Potrivit declaraţiei ministrului energiei, Răzvan Nicolescu, preţul gazelor nu va creşte începând cu 1 noiembrie a.c., acesta arătând că este momentul în care Guvernul, din acest punct de vedere, propune noi măsuri. El a precizat că sunt necesare astfel de măsuri, având în vedere că în ultimii doi ani salariul mediu pe economie a scăzut, în timp ce preţul final la gaze naturale a crescut cu 16%. Astfel, Departamentul pentru energie a propus Comisiei Europene să accepte amânarea cu doi ani şi jumătate a calendarului de liberalizare a preţului gazelor pentru populaţie, precum şi menţinerea, până cel puţin la 1 iulie 2016 a preţului actual al gazelor produse intern.

În ultima negociere purtată cu Comisia Europeană, potrivit unor declaraţii anterioare ale ministrului pentru energie, ultimele discuţii au avut un rezultat bun. Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială au fost de acord cu amânarea liberalizării pieţei gazelor pentru consumatorii casnici şi cu termenele propuse de partea română Acesta a mai adăugat că nu s-a ajuns încă la o concluzie exactă, cu toate acestea, România ar putea ajunge la Curtea Europeană de Justiţie pentru a-şi apăra poziţia. Următorii paşi pe care Guvernul îi va face în vederea menţinerii preţului la gaze: potrivit ministrului energiei, pentru a amâna aplicarea majorării preţului la gaze de la 1 octombrie, Guvernul va trebui să emită o hotărâre de guvern, iar mai apoi, o amânare de câţiva ani va necesita modificarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr.123/2012.

La începutul acestei luni, ministrul delegat pentru energie a declarat că va propune autorităţilor de la Bruxelles ca preţul gazelor interne pentru populaţie să nu mai crească până la 1 iulie 2016, iar perioada de liberalizare să se prelungească până la 1 iulie 2021, faţă de 31 decembrie 2018, cum prevede calendarul aflat în prezent în vigoare.

Domnul Florin Ciurariu:

"Sindromul Stockholm la Vaslui: PSD vrea să ia primarii pe care i-a terorizat ani în şir"

În situaţiile de luări de ostatici se manifestă uneori o reacţie de simpatie a celui abuzat şi terorizat faţă de călăul său, faţă de cel care îl ţine captiv. Victima crede că, doar pentru că este ţinută în viaţă, agresorul are un ataşament faţă de ea. În mod similar a ajuns PSD să se comporte politic în Vaslui, după ce ani de zile a ţinut sub un stres maxim comunităţi întregi din judeţul nostru: ca un agresor care îşi amăgeşte victima.

Beneficiind de deja celebra ordonanţă a "traseiştilor" (OUG nr.55/2014), conducerea PSD a început să momească primari şi aleşi locali, după ce ani de-a rândul le-a refuzat finanţarea pentru proiecte importante. Târgul pe care PSD îl propune acestor aleşi este, exact ca în cazul victimelor teroriştilor, să le dea în schimb o mângâiere pe creştet, după ce atâţia ani şi-a bătut joc de aceste administraţii locale.

Vedem că metoda are în unele cazuri efecte, şi primari care s-au luptat cu maşinăria PSD de batjocorire a comunităţilor, o îmbrăţişează acum şi fraternizează pentru simple promisiuni goale. Cu atât mai mult cu cât nimeni nu se aşteaptă în mod serios ca, după cele 45 de zile în care este permis "traseismul", PSD să-şi mai onoreze partea de înţelegere din şantaj. Cu alte cuvinte victimele, în acest caz primarii şi comunităţile, vor rămâne captive şi vor suferi în continuare, fără aproape nici o diferenţă faţă de înainte.

Mai interesant este ce fac şi ceilalţi captivi şi ostatici ai sistemului de constrângeri al PSD: proprii primari social-democraţi şi ai partenerilor de guvernare. După ce li s-a spus în continuu, doi ani de zile, de la Bucureşti, că abia sunt bani şi să li se ducă gândul de la finanţări pentru că, deh, e criză, acum, în prag de campanie, ei văd că loialitatea le este trădată, iar altora abia veniţi la masa puterii li se promite marea cu sarea. Probabil un schimb de experienţă şi impresii între victimele PSD le-ar deschide multora ochii.

Sistemul aberant construit şi promovat de PSD de ani zile în judeţul Vaslui a fost dus la rang de politică naţională de guvernul Ponta. Este un sistem care nu ţine cont deloc de voinţa politică exprimată în alegeri, ci caută tocmai să impună agresiv anumite opţiuni de vot. Sensul alegerilor locale, echilibrul de forţe politice - absolut firesc într-o democraţie - este complet distrus. Presiunea financiară de la bugetul judeţean şi naţional este folosită ca un buldozer care nivelează orice iniţiative locale şi orice încercări de opoziţie. Comunităţile nu se pot dezvolta şi aşteaptă mila iluzorie a falsului protector politic, PSD.

Acţiunile deschise în instanţă de PNL şi PDL, alături de preşedintele Klaus Iohannis, inclusiv cea penală împotriva vice-premierului Dragnea şi cea la Curtea Constituţională, vor avea probabil succes, şi ordonanţa fraudei şi traseismului va fi stopată. La fel de probabil, o parte din primari vor suferi consecinţe. Însă lupta trebuie dusă mai departe pentru că avem de a face cu o maşinărie de strivit democraţia şi alegerile libere, pusă la punct de PSD şi care funcţionează de prea mult timp în judeţul Vaslui.

Domnul Costel Alexe:

"Caz fără precedent în ultimii 25 de ani înaintea prezidenţialelor: CNA, TVR, Radioul public - blocate politic de către PSD"

Pentru prima dată în 25 de ani, înaintea alegerilor prezidenţiale, PSD a instituit un blocaj politic total asupra principalelor instituţii de informare şi reglementare în domeniul audiovizualului - CNA, TVR şi Radioul public.

În momentul de faţă, instituţia statului român care ar trebui să vegheze, în limitele legislaţiei audiovizuale, la respectarea normelor şi standardelor în materie este complet nefuncţională. CNA are activitatea blocată de câteva luni, iar mandatele unora dintre cei 11 membri au expirat. Preşedintele CNA, Laura Georgescu, susţinută de PSD şi de Victor Ponta, este astăzi în centrul unui scandal naţional, în urma unor dezvăluiri ce arată modul penal în care şefa CNA înţelegea să conducă instituţia şi să controleze relaţiile cu unii radiodifuzori şi cu firme private. De asemenea, există unele plângeri şi dosare penale în care este implicată şefa CNA privind acordarea unor licenţe radio-tv. Instituţia nu mai funcţionează, iar şedinţele care trebuiau să aibă loc de două ori pe săptămână şi care urmau să monitorizeze activitatea radiodifuzorilor şi eventualele sancţiuni, nu se mai desfăşoară. Astfel încât, în momentul de faţă, practic, nu există CNA, orice încălcare a normelor privind audiovizualul fiind astfel permisă.

De asemenea, TVR, care a beneficiat începând cu luna aprilie a acestui an, în urma votului Parlamentului, de un nou consiliu de administraţie, este sub tirul ameninţărilor şi şantajului PSD. În ultimele luni, şedinţele consiliului de administraţie sunt extrem de tensionate pe fondul situaţiei financiare dezastruoase în care se află TVR (cu datorii de aproape 800 milioane lei) şi al încercării repetate a PSD de a schimba preşedintele acestei instituţii. Mai mult, săptămâna trecută, însuşi oameni din jurul prim-ministrului Victor Ponta, în frunte cu consilierul acestuia (membru CA al TVR), au încercat, potrivit preşedintelui-director general al TVR, să influenţeze activitatea editorială şi să şantajeze cu eliminarea din televiziunea publică a jurnaliştilor ce criticau puterea. Este un mod arbitrar de a lovi în instituţiile statului, de a controla banii publici şi mai ales de a manipula opinia publică prin instrumentele instituţionale de informare în masă.

Cea de a treia instituţie din acest cor al victimelor instituţionale ale PSD este Radioul public. În luna iunie, la termen, conform calendarului, Societatea Română de Radiodifuziune trebuia să aibă un nou consiliu de administraţie, învestit pentru următorii patru ani. PSD nu a respectat algoritmul parlamentar şi a numit, pe locurile partidelor de opoziţie, reprezentanţi proprii, interpretând abuziv şi discreţionar legislaţia în vigoare. Opoziţia a atacat la Curtea Constituţională această hotărâre a Parlamentului şi a avut câştig de cauză, astfel încât birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului trebuiau să pună imediat în aplicare decizia Curţii şi să învestească un nou consiliu de administraţie, respectând cu stricteţe algoritmul parlamentar. Însă, PSD a încălcat iarăşi în mod grav legea şi refuză să pună în aplicare o decizie a Curţii Constituţionale. Este un fapt fără precedent, un fapt cu consecinţe penale, de care reprezentanţii PSD se fac direct vinovaţi. În momentul de faţă, doar preşedintele-director general al SRR controlează toată activitatea şi poate decide discreţionar asupra politicii editoriale. Există deja informaţii conform cărora Radioul public a început să promoveze ostentativ PSD şi pe Victor Ponta în jurnalele de ştiri şi alte emisiuni politice.

Aşadar, în plină campanie pentru alegerile prezidenţiale, instituţiile fundamentale de reglementare şi informare publică din audiovizual sunt blocate. Este un fapt fără precedent în ultimii 25 de ani. Facem astfel un apel public la populaţie să privească cu maximă atenţie şi circumspecţie activitatea audiovizualului românesc în următoarea perioadă.

Instituţiile europene vor fi informate despre acest abuz grav, menit să controleze un domeniu fundamental şi sensibil, aşa cum este cel al audiovizualului.

Disperarea PSD şi a lui Victor Ponta atinge astfel cotele paroxismului. Paranoia primului-ministru care nu mai suportă nici măcar o reglementare impusă de legislaţia europeană devine un fapt grav, care ne îndepărtează de zona statelor democratice. Este de presupus că în această campanie electorală, atât la nivelul CNA, TVR şi SRR se vor produce imixtiuni grave în activitatea editorială, iar o parte din radiodifuzorii privaţi vor călca în picioare standardele din domeniu.

Domnul Mircea Dolha:

"Oare ştiu toţi parlamentarii PSD care au semnat Codul silvic ce prevede această iniţiativă care literalmente va defrişa România?"

Un asalt fără precedent asupra pădurilor României este orchestrat în aceste zile de către Partidul Social Democrat, care a introdus în procesul legislativ un Cod silvic deosebit de periculos pentru siguranţa naţională. Vorbim despre un act normativ care, dacă va fi adoptat de majoritatea parlamentară condusă de Victor Ponta şi de baronii cu afaceri în sectorul silvic, va conduce la raderea efectivă a "plămânilor verzi" atât cât au mai rămas ei în urma jafului susţinut din ultimii ani. Vorbim despre un jaf înfăptuit de aceiaşi politicieni şi afacerişti transpartinici care stau astăzi şi în spatele redactării noului Cod silvic, un document de-a dreptul ucigaş pentru ţară.

În calitatea mea de deputat de Maramureş - judeţ ale cărui păduri au fost decimate după '90, resimt, împreună cu toţi maramureşenii, efectele dezastruoase ale jafului forestier asupra mediului şi comunităţilor noastre, asupra sănătăţii şi calităţii vieţii noastre. Din acest motiv nu pot asista pasiv ca furtul "aurului verde" şi defrişările să fie legalizate, când, de dragul copiilor noştri, ar trebui să fie stopate şi sancţionate aspru, printr-o lege fermă. Acest fenomen, precum şi vânzarea lemnului românesc către străini sunt realităţi despre care se vorbeşte prea puţin în spaţiul public, în timp ce, în anumite cercuri, persoane importante, chiar politicieni, continuă să îşi îndese în buzunare şi conturi milioane de euro din furtul de masă lemnoasă.

Fiind parlamentar, trimis în Camera Deputaţilor prin votul de încredere al băimărenilor, nu pot să nu mă întreb dacă semnatarii Codului silvic depus de PSD sunt conştienţi cu adevărat de ceea ce au iscălit. Oare ştiu toţi de parlamentarii PSD care au semnat Codul silvic ce prevede această iniţiativă care literalmente va defrişa România?

Ca şi om de bună-credinţă, aş vrea să cred că mulţi din lista de semnatari ai proiectului de lege nu au realizat la acel moment gravitatea actului pe care îl girează şi fac un apel public către reprezentanţii majorităţii parlamentare să se trezească la realitate şi să nu participe, prin votul lor, la moartea pădurilor României şi la dezastrul de mediu la care acest Cod silvic condamnă ţara şi generaţiile viitoare.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, o măsură care îi ajută pe români, mediul de afaceri, dar şi statul"

Promulgarea de către Preşedinte a legii care permite reducerea contribuţiilor la asigurările sociale cu 5 puncte procentuale la angajator începând cu 1 octombrie reprezintă o dublă mare victorie pentru România. Pe de o parte, avem de-a face cu o măsură de stimulare economică în stare să accelereze procesul de generare de noi locuri de muncă şi să ofere un important balon de oxigen mediului de afaceri. Pe de altă parte, e o victorie a democraţiei parlamentare, pentru că o lege atât de importantă a putut fi trecută prin legislativ, iar şeful statului a trebuit să o promulge.

În urmă cu doi ani şi câteva luni, în momentul venirii la guvernare a lui Victor Ponta, existau 4.277.300 de angajaţi în economia românească, potrivit datelor INS. în iunie anul acesta, numărul crescuse la 4.436.600. Se generase un plus de 139.300 de oameni care au un loc de muncă. Acesta este un semn al revirimentului economiei şi mai ales al faptului că mediul de afaceri se descurcă mai bine. Reducerea CAS, care va putea fi pusă în practică de la 1 octombrie, vine să creeze un context fiscal-bugetar încă şi mai favorabil pentru cei din privat. Cu siguranţă, procesul de generare de noi locuri de muncă se va accelera şi este de aşteptat ca, până în 2016, cifra pe care v-am prezentat-o (aproape 140.000 de noi locuri de muncă) să se dubleze, dacă nu să se tripleze.

Pentru că am văzut că există o întreagă dezbatere cu privire la sustenabilitatea bugetară a măsurii, generată artificial de preşedintele Traian Băsescu, e important să ştim că România se află la cel mai mic deficit bugetar după 7 luni în ultimii 8 ani: 0,2% din PIB. În condiţiile în care ţinta este de aproximativ 1,9%, trebuie să fie clar pentru toată lumea că nu se pune problema ca această măsură să nu fie sustenabilă în 2014. Cât pentru anul viitor, ne bazăm pe o continuare a creşterii economice în ritmul actual, ceea ce face să nu existe o problemă privind sursele de finanţare ale deficitului creat de o asemenea decizie de stimulare fiscală a mediului de afaceri.

Această măsură luată de Parlament cu sprijinul Executivului condus de Victor Ponta are şi un caracter profund reparatoriu: în timpul guvernării Boc-Băsescu, România a pierdut 700.000 de locuri de muncă. Pretextul a fost criza economică, motivul real fiind, de fapt, povara fiscală uriaşă pe umerii firmelor şi creşterea TVA-ului de la 19% la 24%. În condiţiile acestea, Guvernul şi Parlamentul erau datoare să construiască un cadru mai favorabil antreprenorilor şi mai capabil să genereze o îmbunătăţire a situaţiei sociale.

Avantajul uriaş al reducerii CAS cu 5 puncte procentuale este acela că avantajează pe toată lumea: pe români îi ajută din perspectiva locurilor de muncă apărute, pe afacerişti din perspectiva poverii fiscale mai scăzute, iar Guvernul beneficiază de pe urma reducerii numărului prestaţiilor sociale, a creşterii numărului contribuabililor direcţi şi a eventualelor investiţii străine.

Nu aş vrea să închei această declaraţie politică fără să-l felicit pe Premierul Victor Ponta. Datorită viziunii sale economice pentru România, o astfel de măsură a fost posibilă. Schimbarea de paradigmă, trecerea de la opresiunea fiscală exercitată în timpul guvernării PDL-Boc-Băsescu, la o relaxare pentru mediul de afaceri a generat beneficii imediate şi a relansat economia românească. Pe de altă parte, constat curajul unui prim-ministru social-democrat de a impune o măsură liberală, chiar dacă PNL a decis să trădeze şi să treacă în barca lui Traian Băsescu.

Domnul Vasile Popeangă:

"Electo-frâna"

Auzi toată ziua - bună ziua tot soiul de "binevoitori" băsişti că tot ce face guvernarea Ponta e electoral. S-a început cu aşa-poreclita "electo-rată", prin care cei cu venituri mici pot obţine o reducere a ratei bancare cu 35%. S-a bătut monedă pe problema asta cu o energie demnă de o cauză mai bună. De exemplu, dacă jumătate din aceeaşi energie era folosită de către guvernarea Boc, se găseau soluţii de nu mai trebuia să crească TVA-ul la 24% şi nici de tăieri salariale nu mai era cazul. Dar nu, e mai uşor pentru orice băsist care se respectă să-şi folosească energia ca să demoleze ceva decât ca să construiască. Ca să demolezi e suficient să ai 4 clase şi-un târnăcop, ca să construieşti trebuie să fii măcar inginer constructor, ori arhitect, adică să te ducă mintea şi experienţa ceva mai mult...

Şi uite-aşa continuă propaganda băsistă cu aceeaşi placă, a "acţiunilor electorale"! Dar e bine: aşa îşi poate da seama oricine de faptul că facem treabă bună - dacă sar băsiştii-n sus că e făcută electoral, înseamnă că-i doare la rânză rău de tot...

Dacă ar fi după ei, n-ar trebui să facem nimic, întrucât, în ultima perioadă, cam în fiecare an am avut câte un eveniment electoral. Cu alte cuvinte, indiferent ce am fi făcut, putea fi interpretat ca fiind "electo-nu ştiu ce". Dacă acorzi facilităţi celor strangulaţi de bănci, e "electo-rată". Dacă măreşti pensiile, e "electo-pensie". Dacă scazi taxele, e "electo-taxă". Dacă dai microbuze şcolilor, e "electo-microbuz". Culmea e că n-a auzit nimeni pe vreun băsist zicând: "Domnule, scăderea TVA la pâine e electorală, iar eu nu vreau să particip la aşa ceva, astfel încât eu vreau să plătesc în continuare pâinea la vechiul preţ!"... După cum n-am auzit că, în semn de protest, vreun băsist şi-ar trimite copiii la şcoală pe jos, prin noroaie şi intemperii, fie vară, fie iarnă, doar ca să nu folosească microbuzele şcolare...

Ce arată toată această frăsuială băsistă nu este decât o invidie prost camuflată: dacă ei n-au făcut nimic bun pentru ţara asta cât au fost la putere, nu trebuie să facă nimeni! Ce e mai trist e că aceştia nu sunt în stare să recunoască o faptă bună nici dacă aceasta dă buluc peste ei şi-i culcă la pământ! Deşi poate părea paradoxal, pentru băsişti cel mai bine e când e rău! Căci aşa au învăţat de la tăticul lor politic - ne-aducem cu toţii aminte când Elena Udrea zicea că toţi sunt urmaşii lui Traian, ai lui Traian Băsescu - exact cum exclama Ludovic al XIV-lea al francezilor, supranumit "riga-soare": "După mine, potopul!".

Ne amintim cu toţii când, la ultimele alegeri, în căutarea sa disperată de a fraieri ceva votanţi, Băsescu striga pe la toate răspântiile: "În timpul mandatului meu...". Ce e interesant e că, deşi în timpul mandatului său s-au întâmplat multe lucruri bune, niciuna dintre acestea nu i s-a datorat. Şi nici activităţii vreunui băsist. Toate lucrurile bune cu care acesta scotea ochii cui voia să-1 asculte ori erau făcute de către PSD, ori de către guvernarea Tăriceanu - tot cu susţinerea PSD-ului. Şi atunci, când sunteţi serioşi, domnilor băsişti: când vă folosiţi de munca altora ca să vă împăunaţi voi cu ea sau când strigaţi ca muşcaţi de streche că e "electo-nu ştiu ce"?

De-a lungul scurtei sale istorii, băsismul n-a fost altceva decât o permanentă "electo-frână". Pentru ei n-a contat că, prin asta, fac mari deservicii atât poporului cât şi ţării în care s-au născut. Tot ce contează e să le fie lor bine. Dovada? Făcând apel la memorie, am observat cu toţii că, în perioada crizei, când se tăiau pensii, salarii, când creşteau taxele şi impozitele, când se-nchideau spitale, un singur lucru creştea: averea băsiştilor. Pentru ei, cel mai bine a fost când a fost rău. Iar dacă acest rău nu exista, îl creau ei. Astfel a fost inventată "investiţia-frână" - acel soi de ghişeft-groapă fără fund poreclit "investiţie", în care se băgau banii jefuiţi de la contribuabilul român şi nu numai că respectivul obiectiv nu mai era dat în funcţiune, dar dispărea şi speranţa că, vreodată, statul îşi va recupera vreun leuţ din sumele uriaşe îngropate acolo. În schimb, a fost foarte bine, măcar pentru doamna Udrea, că s-a investit (inclusiv fonduri UE) pentru un cartier de lux în Bucureşti! După cum tot pentru doamna Udrea au fost bine-venite investiţiile de acces şi facilităţile la Băile Boghiş, unde acum antepomenita doamnă deţine jumătate dintre acţiuni... Deh, omul deştept îşi face iarna car şi vara sanie...

Io-te dar că, de fapt, toată zbaterea aşa-numitei opoziţii de a arăta că nu e bine ce facem este doar o frână ca nu care cumva românului de rând să nu îi fie mai bine nicicum. Dacă suntem noi la putere, băsiştii trebuie să fie o permanentă "electo-frână". Dacă sunt ei la putere, fac tot ce le stă-n putinţă ca să le fie rău românilor, găsind pentru asta cele mai puerile justificări. Deci, cum o dai, tot să nu fie bine ...

Singura bucurie a cetăţeanului de rând a fost, până acum, că, prin venirea PSD la putere, a început declinul băsismului, iar alegerile de la finele anului vor accelera alunecarea acestuia pe panta care duce la groapa de gunoi a istoriei, acolo unde lumea îţi uită şi numele, iar dacă şi-l aminteşte, nu o face chiar civilizat...

Domnul Ion Bălan:

"A început distribuirea cardurilor de sănătate"

Zilele acestea veţi fi căutaţi acasă de lucrători ai Poştei Române, care vă vor înmâna cardul de sănătate. Şi noi, şi toţi ceilalţi cetăţeni asiguraţi vom învăţa să lucrăm cu acest instrument specific sistemelor medicale moderne şi care şi-a dovedit eficienţa în afară.

Aduc acest subiect în Parlament, pentru că urmează de anul viitor să ne schimbăm percepţia asupra actului medical şi să învăţăm să funcţionăm în parametri clari şi corecţi ai unui sistem care înregistrează, urmăreşte şi plăteşte actul medical, obiectivul Casei Naţionale de Asigurări fiind acela ca toate serviciile medicale să fie validate şi decontate doar prin intermediul cardului naţional.

Este, aşadar, o schimbare majoră pe care pacienţii români o vor trăi şi este important să înţeleagă cum îi va ajuta cardul de sănătate, care sunt beneficiile, care sunt obligaţiile şi cum trebuie folosit acest nou card din portofelele noastre.

Un alt motiv pentru care am vrut neapărat să vă vorbesc despre schimbarea care începe astăzi în materie de abordare a serviciilor medicale este acela că în sfârşit trăim această schimbare. Spun acest lucru pentru că, potrivit Legii sănătăţii nr. 95/2006, cardul naţional de sănătate trebuia să fie introdus până la sfârşitul lui 2007. Iată că suntem mai târziu cu 7 ani faţă de momentul acela, când în sfârşit s-au găsit resurse şi a fost posibilă implementarea sistemului. După amânări succesive, acum monitorizarea serviciilor medicale va fi făcută adecvat şi sistemul nu va mai putea fi furat de banii care ar trebui să ajungă bolnavilor şi celor care au într-adevăr nevoie de asistenţă medicală.

Este nevoie ca toate aceste explicaţii să ajungă la cetăţeni, care au fost asaltaţi de informaţii diverse de natură să le inducă teama că istoricul medical va fi expus, că intimitatea va fi afectată prin caracterul public al datelor medicale şi altele din acelaşi registru. Cardul de sănătate este un instrument care să asigure transparenţa decontării actului medical, şi nu un instrument de urmărire a bolnavilor, aşa cum s-au temut mulţi.

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

Vreau să fac în faţa dumneavoastră o pledoarie pentru istorie, o pledoarie în favoarea păstrării şi conservării patrimoniului arhitectural şi cultural, cel care reprezintă o parte semnificativă din ceea ce defineşte şi caracterizează o ţară, o zonă istorică sau un oraş.

Timişoara are cel mai mare număr de clădiri istorice dintr-un oraş din România: 14.000. Toate aceste clădiri vorbesc despre un trecut cu o istorie fabuloasă, despre multiculturalitate, despre premiere, despre realizări, despre oameni de excepţie. Clădirile istorice sunt parte din identitatea Timişoarei, sunt parte din viaţa acestui oraş atât de admirat, inclusiv de mulţi dintre dumneavoastră.

Din păcate, patrimoniul acestui oraş, patrimoniul Timişoarei este astăzi ameninţat. Lărgirea unei străzi pare să fie mai importantă decât menţinerea unei clădiri istorice care reprezintă un reper foarte important în istoria comunităţii: fostul Liceu israelit, localizat în centrul oraşului. Imobilul a fost construit în anul 1924 şi a funcţionat ca instituţie de învăţământ până recent. Iniţial a fost Liceu israelit, apoi Liceu sportiv şi, în final, Liceu de arte plastice.

Reprezentanţii municipalităţii au decis că este necesar să demoleze clădirea pentru a lărgi o stradă. Este halucinant modul simplist, sec şi total neinspirat prin care faci să dispară o clădire de patrimoniu printr-un gest similar pocnitului din degete.

Vorbim de o instituţie de învăţământ de o valoare incontestabilă, în primul rând prin personalităţile pe care le-a format. Un exemplu este fostul director al Operei din Viena, Ioan Holender, elev al Liceului israelit. Mai sunt şi alţi oameni remarcabili, foşti elevi aici, care au reprezentat şi reprezintă Timişoara în lume. Apoi sunt artişti plastici precum Diodor Dure, Constantin Flondor sau Romul Nuţiu - foşti profesori ai Liceului de arte plastice, cunoscuţi şi recunoscuţi în lumea artelor fine. Aceşti oameni au contribuit la dezvoltarea Timişoarei.

Liceul de arte plastice a fost înfiinţat în anul 1957 şi reprezenta o instituţie de referinţă în viaţa artistică a oraşului. Ca un fapt paradoxal, în anii 1973-1975 instituţia realiza proiecte de arhitectură stradală pentru conducerea oraşului din acea perioadă.

Mi se pare complet inechitabil să renunţi la o clădire de patrimoniu pentru a lărgi o stradă. Un astfel de gest îl pot cataloga doar ca pe un atentat la istoria şi cultura proprie. Consider că oricât de necesară ar fi sistematizarea unei zone, există şi alte soluţii.

Fac un apel prin prezenta declaraţie politică să sancţionăm categoric astfel de gesturi intolerabile prin care este ciuntit patrimoniul arhitectural al unui oraş, într-un ilogic joc al interesului imediat contra respectului pentru trecut.

Domnul Daniel Florea:

"Ziua internaţională împotriva exploatării sexuale şi a traficului femeilor şi copiilor"

În fiecare an, pe data de 23 septembrie, se sărbătoreşte la nivel internaţional "Ziua internaţională împotriva exploatării sexuale şi a traficului femeilor şi copiilor".

Atât exploatarea sexuală, cât şi traficul de fiinţe umane constituie o violare a drepturilor omului, precum şi o atingere adusă demnităţii şi integrităţii fiinţei umane. La nivel mondial, sunt considerate unele dintre infracţiunile penale cele mai grave, reprezentând o formă modernă de sclavie. Din păcate, acest gen de infracţionalitate afectează nu doar individul, ci şi societatea, amplificând fenomenul de corupţie, faptele antisociale şi violente, creând un adevărat mecanism criminal de obţinere de profituri substanţiale.

În ultimii 20 de ani, ca urmare a deschiderii societăţii româneşti şi a libertăţii de mişcare în Europa, fenomenul de traficare a femeilor şi copiilor în scopul exploatării prin muncă sau în scop sexual a luat o mare amploare în ţara noastră.

Conform unui raport al Departamentului de Stat al SUA pe 2013 cu privire la traficul de persoane, România este ţară de origine, tranzit şi destinaţie pentru traficul de persoane în scopul muncii forţate sau exploatării sexuale. Din acelaşi raport reiese că în România copiii reprezintă cel puţin o treime dintre victimele traficului de persoane, iar cauza care a generat acest fenomen este migraţia părinţilor în căutarea unui loc de muncă şi lăsării acestora fără supraveghere, fiind expuşi riscului de a deveni victime ale traficului în scopuri sexuale pe teritoriul României. Tot un raport, de data aceasta al Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, arată că minorii sunt o categorie extrem de vulnerabilă la victimizarea prin această infracţiune. De asemenea, aceste analize arată că în cazul exploatării sexuale, tinerele între 14 şi 25 de ani sunt cele mai vulnerabile. Distribuţia pe gen a victimelor traficate în anul 2013 arată că 77% din acestea sunt de gen feminin şi 33% sunt de gen masculin.

Cooperarea rămâne unul din cele mai eficiente instrumente de prevenire a fenomenului traficului de persoane ce are un caracter transnaţional şi multicultural, necesitând abordări pluridisciplinare şi acţiuni desfăşurate în comun atât de societatea civilă, cât şi de organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale de profil, prin participarea la numeroase activităţi (campanii de prevenire, comunicări ştiinţifice, conferinţe, simpozioane, seminarii).

Consider că este nevoie de un efort comun, atât al clasei politice, cât şi al instituţiilor implicate în domeniul combaterii traficului de persoane, pentru ca acest fenomen să fie diminuat iar tânăra generaţie să nu fie afectată de una dintre cele mai mari ameninţări la adresa demnităţii umane.

Domnul Daniel Florea:

"Ziua Internaţională a Păcii"

Pe 21 septembrie este sărbătorită Ziua Internaţională a Păcii, zi dedicată păcii mondiale, eliminării războaielor şi pentru cooperare între oameni. Această zi a fost înfiinţată pentru a promova pacea în lume şi în casele noastre, pentru a pune capăt violenţei din comunităţile în care trăim, dar şi din şcoli. Această zi se adresează fiecărui om de pe Pământ, din toate sectoarele societăţii - autorităţi, instituţii internaţionale precum Naţiunile Unite, organizaţii regionale, organizaţii neguvernamentale nonprofit şi cetăţenilor.

Această zi este promovată de Naţiunile Unite şi a fost prima dată stabilită în 1981 de Rezoluţia 36/67 a Adunarea Generală a Naţiunilor Unite spre a coincide cu sesiunile de deschidere din fiecare septembrie. În 2001, Rezoluţia 55/282 a fost împuternicită să fixeze data anuală pe 21 septembrie şi să fie o zi a nonviolenţei şi armistiţiului şi a fost adoptată în unanimitate de către statele membre ale Adunării Generale.

Într-un moment în care lumea modernă este lovită de atentate, războaie hibrid, conflicte, atacuri cibernetice, aproape în toate regiunile, pacea şi dreptul fiecărui cetăţean la pace sunt mai necesare ca oricând.

În contextul actual destul de tensionat, România este alături de aliaţii săi şi va susţine toate eforturile depuse pentru depăşirea situaţiei din Ucraina.

De Ziua Internaţională a Păcii trebuie să ne unim şi să luptăm pentru promovarea ei cu orice preţ. Numai prin înţelegere şi cooperare între oameni putem avea un viitor împreună. Este timpul să ne aplecăm mai mult spre ceea ce ne uneşte decât spre ceea ce ne dezbină. Pacea şi raţiunea trebuie să triumfe asupra războiului şi orgoliului necontrolat. Doar împreună avem un viitor şi o şansă de mai bine.

Domnul Daniel Florea:

"Eradicarea evaziunii fiscale - obiectiv major"

În ultimii 25 de ani, evaziunea fiscală a reprezentat o problemă semnificativă pentru Guvernul României, indiferent de perioada de guvernare la care facem referire. Taxele prea mari, precum şi birocraţia excesivă, lipsa de transparenţă sau corupţia au condus deopotrivă la propagarea fenomenului evazionist până la punctul în care această infracţiune să devină o adevărată ameninţare a securităţii şi stabilităţii economice a ţării.

Consecinţele produse la nivel macroeconomic au fost cu atât mai grave cu cât, după 2010, acest fenomen s-a derulat concomitent cu criza economică. Bugetul a fost hipervulnerabilizat de acţiunile evazioniste, motiv pentru care măsura implicării statului, prin crearea unor structuri interinstituţional-operative, antievazioniste, a venit de la sine, într-un mod firesc. Conform unor declaraţii ale şefului SRI, în urma acestor măsuri corelate, evaziunea fiscală s-a diminuat în ultimii ani, de la un nivel situat între 22-27 % din PIB la un nivel care se situează în acest moment la aproximativ 18-20 % din PIB. Din punct de vedere structural, evaziunea se constituie preponderent din TVA, cu aproximativ 12,2 % din PIB, urmată de evaziunea pe segmentul asigurărilor sociale CAS, cu 2,4 % din PIB. Cât priveşte domeniile de activitate, cea mai mare pondere se resimte în industria alimentară, agricultură şi construcţii.

Aşa cum se arată în raportul anual al Comisiei Europene, măsurile adoptate în ultimii 2 ani au generat efecte pozitive, reuşind să imprime o direcţie corectă reformei fiscale. Fie că vorbim de o reducere a numărului de taxe - prin comasare sau eliminare, fie că este vorba de o creştere a transparenţei prin informatizarea graduală din ce în ce mai eficientă a sistemului de colectare, progresele semnificative pot fi observate cu uşurinţă. Cu toate acestea, direcţia corectă a acestor acţiuni trebuie continuată şi consolidată, prin implementarea unui pachet complet şi complex de decizii complementare.

În acest sens, măsura extrem de curajoasă a Guvernului Ponta de reducere a CAS vine să încurajeze creşterea numărului de locuri de muncă fiscalizate, recunoscute de sistem, prin ieşirea unui număr de afaceri din zona gri a ilegalităţii. Este binecunoscut faptul că, în România, munca la negru văduveşte considerabil bugetul de stat în fiecare an. Un real succes a fost şi reducerea TVA la produsele de panificaţie, iar efectul s-a observat numai într-un an cu scăderea evaziunii cu 20%.

Eficienţa strategiei de conformare fiscală este periclitată încă de lipsa unor măsuri coercitive eficiente, cu accent deosebit pe prevenţie. În acest sens, o bună educaţie a generaţiilor viitoare va contribui la crearea unor responsabilităţi fiscale şi a unei conştiinţe pentru viitorii adulţi.

Domnul Daniel Florea:

"Educaţia - o investiţie importantă în viitor"

Ţin să-mi exprim un profund respect pentru toţi profesorii, deoarece ei sunt categoria profesională cea mai greu încercată de-a lungul ultimilor ani. Ei sunt cei care au fost de foarte multe ori umiliţi de către preşedintele ţării, sunt cei care au fost deseori minţiţi în campaniile electorale de acoliţii acestuia în privinţa evoluţiei veniturilor lor - doar pentru voturi -, dar, cu toate acestea, profesorii au pus întotdeauna profesia, dragostea pentru copii şi educaţia acestora mai presus de propriile interese.

Cred că educaţia este cea mai importantă investiţie în viitor pentru orice naţiune şi acest adevăr ar trebui să rămână o prioritate absolută pentru orice guvernare, indiferent de culoarea politică.

De aceea, cred că eforturile pe care le face acum Guvernul Ponta de a repara într-un ritm alert anumite greşeli ale fostelor guvernări - greşeli incalificabile ale legii, care au produs numai haos şi regres în sistemul educaţional, cum sunt gravele deficienţe ale bacalaureatului, constatate în ultimii doi ani sau problemele uriaşe ale integrării clasei zero în şcoli - sunt foarte importante pentru bunul mers al unui an şcolar.

Adaptarea cât mai eficientă a clasei zero în sistem, dar şi finanţarea corespunzătoare a acestui inedit pas - au însemnat eforturi extraordinare din partea Guvernului actual, care, în pofida intervalului foarte scurt, a găsit totuşi soluţii financiare pentru a putea asigura resursele necesare.

Faţă de actuala problemă a manualelor şcolare pentru clasele primare, apărută din cauza blocajelor editorilor la solicitarea primului-ministru, Ministerul Educaţiei a reacţionat prompt şi a identificat cea mai bună soluţie. Este important ca elevii să aibă manuale, chiar dacă, pentru moment, este vorba de cele folosite în anii trecuţi. Soluţia este cea mai bună la acest moment.

Sunt sigur că ministerul va continua lupta pentru modernizarea sistemului educativ, inclusiv în ceea ce priveşte manualele şcolare, chiar dacă unii editori sunt supăraţi pentru asta. Trebuie să treacă timpul în care elevilor li se cer banii pentru tot felul de cărţi şi culegeri.

Consider că pentru orice copil român o educaţie şcolară solidă înseamnă o garanţie a investiţiilor statului pentru generaţiile viitoare şi, în acest sens, orice efort guvernamental de finanţare a sistemului, dar şi perfecţionarea Legii educaţiei, pentru a putea fi cât mai bine adaptată realităţilor româneşti, reprezintă fapte de bun augur.

Domnul Scarlat Iriza:

"Un demers incalificabil"

Proiectul de autonomie asumat de UDMR la sfârşitul săptămânii trecute este de departe cel mai radical mod de exprimare a preşedintelui Kelemen Hunor. Limba maghiară recunoscută oficial alături de cea română, cu simboluri şi instituţii proprii, ar transforma Ţinutul Secuiesc din regiune în stat în stat. Cu alte cuvinte, vorbim de un proiect de segregare etnică şi acest lucru nu face cinste celor consideraţi de noi parteneri la guvernare. O astfel de atitudine este incalificabilă şi va fi amendată fără drept de apel atât de poporul român, cât şi de decidenţii politici. Curios este faptul că acest proiect coincide cu anunţul făcut de Kelemen Hunor, potrivit căruia va intra în cursa pentru preşedinţie.

Partidul Social Democrat s-a pronunţat împotriva proiectului de autonomie, vicepreşedintele Liviu Dragnea declarând că nu există nicio o şansă să se meargă mai departe. Acest aspect a fost întărit şi de liderul Victor Ponta, care a subliniat că nu au existat niciodată discuţii în coaliţia de guvernare sau în Guvern referitoare la acest proiect. Atitudinea UDMR nu poate fi nicicum compatibilă cu participarea la guvernare, iar PSD va lua poziţie în acest sens.

Tema este una artificial creată, putând fi considerată o violare a autonomiei statului român. Aceasta nu poate fi acceptată nici din punct de vedere politic şi nici juridic sau administrativ. Având în vedere situaţia din Scoţia, liderii UDMR au sperat într-un context internaţional favorabil. Realitatea, însă, a fost cu totul alta, referendumul pentru autonomie din zona mai sus amintită fiind respins.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Ce trebuie învăţat din lecţia scoţiană?"

Vinerea trecută a avut loc, după cum ştie întregul mapamond, tentativa Scoţiei de a ieşi, prin referendum, din uniunea Marii Britanii, încercându-şi norocul prin puterile proprii. A fost cel mai înalt act separatist prin voinţă proprie şi bazat pe criterii etnice din Europa ultimelor zeci de ani. Excludem aici fosta Cehoslovacie şi fosta Iugoslavie, întrucât diferenţele sunt prea mari între respectivele situaţii, ultimele două exemple fiind ale unor ţări artificial create, care nu au avut decât câteva zeci de ani de istorie şi nu le uneau prea multe lucruri.

O lume-ntreagă a asistat la exprimarea voinţei electoratului scoţian, diferenţa între unionişti şi secesionişti fiind de peste 10 procente, ceea ce arată că în Scoţia judecata chibzuită a prevalat. Cu toată propaganda pentru separatism (se pare, susţinută cu bani grei şi din afara Marii Britanii!), majoritatea scoţienilor a realizat importanţa faptului că unirea face puterea şi, deşi se află în cea mai bogată zonă în petrol şi gaze, efectele economice ar fi fost dezastruoase: până şi doar modificarea infrastructurii politico-administrative ar fi costat sute de milioane de euro, care ar fi trebuit dirijate din alte zone, probabilitatea cea mai mare fiind ca acestea să fie luate din arealele cu impact social: sănătate, educaţie...

Ca o paranteză: este interesant cum apar în acest an fenomenele secesioniste în zonele bogate în petrol şi gaze. Treaba a început în Crimeea, a continuat în Scoţia şi a apărut şi în România, la sugestia separatiştilor maghiari, ceea ce ne duce cu gândul la un complot rusesc, ştiindu-se aplecarea lui Putin spre folosirea gazelor ca armă...

S-ar putea spune că separatismul îi atinge mai mult pe cei bogaţi (Scoţia, Catalonia, nordul Italiei, Tirolul...), care vor să îşi separe avuţia ca nu cumva să ajungă din ea şi la cei care au produs-o, dar care nu au loc şi ei la împărţirea "tortului". Atunci, cum se explică tendinţele separatiste ale liderilor maghiari pentru aşa-zisul Ţinut secuiesc, căci cele trei judeţe sunt printre cele mai sărace ale ţării? Simplu: au zis-o ei înşişi în documentul elaborat - încă mai sunt acolo păduri de tăiat şi gaze de dat altora, că la populaţie oricum nu va ajunge nimic în plus, cum nu a ajuns nici până acum din exploatările private coordonate chiar de maghiari...

Ideea este că, deşi zonele separatiste sunt bogate, acesta nu este un criteriu pentru care să tragă un gard între ele şi restul lumii, ba dimpotrivă: au obligaţii mult mai mari decât ceilalţi, obligaţii de care vor cu tot dinadinsul să fugă, după ce s-au văzut cu sacii în căruţă! Interesant este că două dintre cele mai mari bănci scoţiene - Royal Bank of Scotland şi Lloyds, salvate de la pieire de către guvernul britanic în 2008, au declarat că, dacă vor câştiga separatiştii, îşi vor muta afacerile la Londra! Recunoştinţă sau calcul economic rece? înclinăm să credem că ultimul e criteriul preferat când vorbim despre bănci şi scoţieni...

Pe scurt, lecţia oferită de către scoţieni este una plină de înţelepciune, pe care poporul român o ştie de secole: unirea face puterea. Şi, în paranteză fie spus, nu o majoritate locală, arbitrară, stabilită pe diverse criterii: bogăţie, etnie etc., face ca o ţară să fie o ţară şi un popor să fie un popor, indiferent cât de mare sau de mic. Aşa că rămâne doar să ne rugăm: dă Doamne mintea cea de pe urmă românului...!

Domnul Neculai Răţoi:

"Ce se întâmplă pe căile ferate româneşti?"

Lipsa de preocupare în ce priveşte căile ferate, atât de prezentă în perioada postdecembristă, a devenit cronică. În ultimul timp însă se pare că lăsarea de izbelişte tinde să devină sportul preferat în CFR, indiferent că vorbim de transportul de marfă, de cel de călători sau, şi mai rău, de infrastructură. Deocamdată, această neglijenţă nu a avut ca urmare decese, dar nimic nu împiedică apariţia acestora dacă această stare de fapt va continua. Ca să fiu mai uşor de înţeles, o să vă ofer doar câteva exemple de incidente petrecute în ultima vreme...

Nişte vagoane încărcate cu motorină au deraiat în zona localităţii clujene Boju, provocând şi o poluare de câteva sute de metri pătraţi în jurul locului cu pricina. Un tren personal a deraiat în judeţul Covasna. Un tren de marfă care circula pe ruta Sighetu Marmaţiei - Salva a deraiat în localitatea Salva. Un tren de marfă cu 20 de vagoane a deraiat în zona haltei Balota, între Drobeta-Turnu Severin şi Filiaşi. Un alt tren de marfă a deraiat în dreptul localităţii Dragoş-Vodă din judeţul Călăraşi. Două vagoane ale unui tren personal au deraiat în judeţul Bacău, între Târgu Ocna şi Cireşoaia. Un tren de marfă a deraiat în Târgu Bujor, judeţul Galaţi. Şase vagoane ale unui tren de marfă încărcate cu buşteni au deraiat între localităţile Fiad şi Telciu din judeţul Bistriţa-Năsăud. Un tren privat a deraiat în zona unui podeţ între staţiile Bascov - Vâlcele. În Harghita, în zona Voşlăbeni - Izvorul Mureşului, un tren format din 28 de vagoane încărcate cu ţevi a deraiat. Un tren care circula de la Curtea de Argeş spre Piteşti a sărit de pe şine între localităţile Borleşti şi Dobrogostea. Trei vagoane ale unui tren de marfă care transportau motorină au deraiat în apropiere de Timişoara. Mă opresc aici cu enumerarea, dar lista este, din păcate, mult mai mare. Este o listă făcută doar din ce poate găsi oricine dând o căutare banală pe net, care îşi poate face o idee despre dezastrul care se întâmplă pe căile ferate.

Principala cauză a acestor incidente prezentate anterior o reprezintă calea ferată aflată într-o stare proastă. Din păcate, observaţi că zonele cu astfel de probleme sunt multe şi cine mai ştie câte sunt într-o astfel de situaţie, aşteptându-şi rândul să producă noi dezastre. Şi, dacă până acum nu s-a pus problema numărării victimelor omeneşti, cine ne poate oferi o garanţie că azi, mâine, poimâine, săptămâna viitoare sau în săptămânile care vor urma, dacă Dumnezeu se va uita doar o clipă în altă parte, numărul victimelor unui accident feroviar n-o să îngrozească o lume?

De aceea, rog Ministerul Transporturilor să se aplece cu mai multă atenţie asupra problemelor CFR, întrucât acolo sunt probleme mari, care afectează atât economia naţională şi, implicit, bugetul statului şi există riscul de a se întâmpla catastrofe cu consecinţe ireparabile.

Domnul Vasile Mocanu:

"Băncile, o sursă mai mare de venit la buget, dar de care se uită"

Din nou, la noi ca la nimeni! Deşi există o directivă pentru reducerea costurilor bancare, anunţată de Comisia Europeană încă de anul trecut, nu a fost pusă încă în practică în România, astfel că românii plătesc o mulţime de comisioane bancare pentru aproape fiecare operaţiune pe care o fac la bancă. În consecinţă, majoritatea băncilor prezente în ţara noastră percep în continuare comisioane extrem de mari şi dintre cele mai ciudate...

De exemplu, pentru fiecare sumă retrasă de la casierie, clientul plăteşte un comision. Costuri similare sunt şi atunci când foloseşte POS-ul de la ghişeu. De asemenea, pentru fiecare plată pe care clientul o face către o altă sucursală a băncii sau către o altă bancă e taxat, în condiţii normale, cu până la 25 de lei. Pe lângă comisioanele clasice sunt şi unele mai puţin întâlnite: pentru verificarea stării financiare se percepe peste un euro pe fiecare pagină dintr-un document sau formular bancar cerut de client, iar pentru cei care depun în conturi bani în monedă, comisionul ajunge la 20% pentru valută...

În vestul Europei, primele 35 de retrageri sau depuneri la ghişeu nu sunt taxate. Restul tranzacţiilor sunt taxate cu o sumă fixă, de 50 de eurocenţi. Transferurile către alte ţări sunt şi ele taxate cu o sumă fixă (0,35-6,35 euro), nicidecum cu un anumit procent din suma trimisă. De asemenea, clienţii au posibilitatea de a plăti o taxă anuală pentru toate operaţiunile, inclusiv cele de la ghişeu.

Un rezultat al unor clauze abuzive este aşa-zisul comision de risc. Banca spune că trebuie acoperit portofoliul de clienţi neperformanţi. Când iei un credit, oferi băncii mai multe garanţii: imobiliare, asigurări etc. în plus, plăteşti şi comision de risc. Este vorba de un cost eventual, nu cert. Poate ajunge şi la 4% din credit pe an. Băncile îl încasează lunar, dar nu îl returnează în momentul în care se finalizează contractul. Însă nici măcar nu se spune de ce trebuie să acopere clienţii riscul: pentru asta sunt societăţile de asigurare şi reasigurare.

După intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2010, acest comision s-a schimbat în comision de administrare. În plus, în contractele de credit banca include clauze care îi permit să modifice contractele fără acordul clientului, ceea ce este un abuz, întrucât contractele se încheie cu acordul părţilor, nu unilateral.

E de neînţeles cum e treaba cu comisionul de "administrare" a contului. Acesta nu e ceva care trebuie şters de praf, spălat, parfumat, coafat... Contul este, de fapt, un dosărel de hârtii dublat de o bucăţică de hard disk pe care se află stocate informaţiile referitoare la cont. Nu necesită nicio întreţinere diferită faţă de informaţiile stocate de secretara directorului în calculator, şi secretara nu e plătită pentru administrarea contului de către director!

Comisionul de acordare a creditului este iarăşi un abuz. E ca şi cum un vânzător de pâine ţi-ar cere un comision ca să cumperi pâinea de la el! Păi, nu acesta este principalul obiectiv al oricărei bănci: acordarea creditului? De ce trebuie să fii taxat pentru această... "favoare" de a ajuta la îmbogăţirea cuiva?

Cred că trebuie făcută o legislaţie bancară de aşa manieră încât toate cheltuielile băncii cu operaţiunile efectuate unui client să se regăsească doar în dobânda bancară. Să fie coroborate cu legislaţia europeană în domeniu şi să se simplifice tranzacţiile şi să se transparentizeze toate costurile. Să nu uităm că, în momentul în care statul a obligat atât firmele, cât şi persoanele fizice să deruleze majoritatea tranzacţiilor semnificative prin bănci, asta însemnând implicit să participe din plin la îmbogăţirea acestora, asta nu a însemnat că, profitând de această obligaţie, băncile trebuie lăsate să jefuiască orice client care le cade în plasă. Dacă ne-am îngrijit de prosperitatea băncilor, majoritatea acestora scoţându-şi profiturile în afara ţării, acum avem datoria să ne ocupăm şi de protecţia clienţilor, majoritatea cetăţeni români, pentru că numai de export de capital ilegal nu avem nevoie acum! Culmea: s-a ajuns până acolo încât să se recunoască furtul clienţilor, dar să se revolte unii reprezentanţi ai băncilor că trebuie ba să dea banii înapoi, ba că li se interzice să continue băgatul mâinii în buzunarele clienţilor!

Ca să fie treaba completă: comisioanele sunt făcute nu doar ca să îţi anuleze bruma de dobândă pe care ţi-o dă banca, ci, dacă ţii banii în bancă, uşor-uşor să rămâi fără ei! Simpla păstrare a banilor în bancă duce nu doar la atacarea lor de către inflaţie, ci şi la diminuarea sumei! Verificaţi: ţineţi o lună banii într-o bancă şi nu umblaţi deloc la ei şi veţi vedea că în luna următoare suma deţinută e mai mică!

Cred că a venit vremea să gândim legislaţia bancară şi în interesul României, astfel putând avea mai mulţi bani la buget. Ne văităm că nu avem bani să acoperim multele nevoi, dar lăsăm să se scurgă miliarde printre degete doar pentru că ne uităm în altă parte. Acum se va vedea dacă se doreşte să avem mai mulţi bani la buget sau preferăm doar să ne văicărim mai rău decât băsiştii şi să băgăm capul în nisip...

Doamna Violeta Tudorie:

"Obsesia fraudării alegerilor"

Colegii noştri din opoziţie ne-au arătat în ultimele zile că sunt stăpâniţi de câteva obsesii. S-au văzut acestea la o curioasă moţiune pe care nu au adresat-o Guvernului, aşa cum prevede Constituţia, ci unui candidat. Caracterul electoral-manipulator al acestui demers se vede de la o poştă prin strigatul: opriţi-l pe Victor Ponta să nu câştige alegerile! Cu un candidat te poţi confrunta în spaţiul public, dar nu prin moţiuni de cenzură. Candidatul Victor Ponta nu pune în pericol statul de drept, dar este receptat de adversarii săi ca un pericol pentru că are curajul să candideze la alegerile pentru funcţia de preşedinte al României şi pentru că are mari şanse să le câştige.

Noua obsesie a liderilor opoziţiei este fraudarea alegerilor. Să observăm că în toate luările lor de poziţie se cere, nu ştim cui, să oprească fraudarea alegerilor de către PSD, de parcă PSD ar candida singur. Sau poate se doreşte să fie furate de ACL, de PMP, care, spre deosebire de PSD, ar avea liber la furat! Pentru semnatarii moţiunii totul este de furat, chiar şi aleşii locali sunt de furat, aşa cum susţin în textul pe care ni l-au citit.

O altă obsesie este aceea a dezastrului general. Şi recenta moţiune de cenzură, deşi prin titlu se referea la alegeri şi la statul de drept, în fapt s-a bătut apa în piuă pe tema dezastrului economic. Mă întreb, oare de ce oamenii aceştia văd numai negru înaintea ochilor, numai dezastru? De ce au această premoniţie că se apropie un dezastru? Ce dezastru ar putea să vă pască? Presimţiţi cumva pierderea alegerilor şi vă căutaţi o scuză facilă cu furatul alegerilor!?

Afirmaţii potrivit cărora prin adoptarea OUG nr. 45/2014 s-a creat un avantaj pentru un candidat, nu au putut fi demonstrate. Care este acel avantaj, pentru că toate prevederile ordonanţei se aplică la fel tuturor candidaţilor? Iar cât priveşte constituţionalitatea actului normativ, le-a răspuns Curtea Constituţională a României, făcând ridicole toate acuzele isterice care au fost aruncate asupra Guvernului şi Avocatului Poporului.

Referitor la Ordonanţa nr. 55/2014, uitaţi-vă şi dumneavoastră cine vorbeşte de cancerul traseismului politic. Cei care peste noapte şi pentru funcţii mai mari şi mai multe au trecut de la stânga la dreapta. Acesta este traseismul oportunist pe care l-aţi practicat şi îl practicaţi şi în aceste zile în ţară, dar şi în Europa? Majoritatea membrilor opoziţiei au cultivat la greu traseismul. Din cauza veleitarismului şi a traseismului practicate la nivelul conducerilor partidelor care au venit cu această moţiune, v-aţi pus în situaţia că vă părăsesc aleşii locali; ordonanţa doar oferă o posibilitate de alegere liberă a ataşamentului politic prin care proiectele locale să poată fi realizate, iar autorităţile şi instituţiile publice să funcţioneze în favoarea comunităţilor. Domnul Blaga are o declaraţie prin care spune că ordonanţa are şi o parte bună, ne arată cine sunt curve politice, însă ideea are şi un revers: cine zice, ăla e. Aleşii locali s-au săturat de curvele politice care-i tot plimbă de la o grupare politică la alta, de la un partid la altul, aşa că vor să-şi aleagă liberi drumul de urmat.

Vă lăudaţi prin mass-media că veţi bloca prin toate mijloacele aplicarea ordonanţei. Vă dorim succes, dar grăbiţi-vă pentru că mai sunt puţine zile din cele 45, iar cine a avut de ales a făcut-o în primele zile, aşa că o veţi bloca după ce ea şi-a făcut efectele.

În ceea ce ne priveşte, noi promovăm valorile, principiile şi instituţiile statului nostru democratic în spiritul Constituţiei României, aşa cum am făcut de douăzeci şi cinci de ani. Indiferent de văicărelile dumneavoastră, vom duce o campanie civilizată de alegeri corecte.

În final, nu pot să nu remarc faptul că adversarii noştri duc o campanie la fel de neserioasă, demagogică şi sterilă ca şi celelalte şi care reflectă deruta şi disperarea liderilor opoziţiei în faţa unui eşec previzibil.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Legea cartelelor prepay - între securitate şi libertate"

Săptămâna trecută, CCR a decis faptul că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, cunoscută pe larg drept cea care impunea operatorilor reţinerea datelor de identificare ale utilizatorilor de cartele prepay, este neconstituţională, în ansamblul ei. După cum bine ştim, Legea cartelelor prepay a fost contestată încă din momentul adoptării în Camera Deputaţilor, pe motiv că aduce atingeri dreptului la viaţă privată al cetăţenilor, lucru semnalat şi în scrisoarea adresată domnului Victor Ciorbea.

Sub pretextul securităţii naţionale, atât de mult invocat în ultimele zile, s-ar fi reuşit doar adoptarea unei legi cu prevederi care au fost declarate neconstituţionale şi în Germania, regăsindu-se doar în legislaţia a 6 ţări din UE, iar din momentul în care nu există reglementări la nivel european referitor la acest lucru, Legea cartelelor prepay nu şi-ar fi dovedit în niciun caz eficienţa scontată.

Deşi iniţiatorul a susţinut, în primă fază, faptul că respectivul proiect de lege are ca obiect constituirea unui cadru legislativ nediscriminatoriu între abonaţi şi utilizatorii prepay, art. 73 prevedea reţinerea de către toate persoanele juridice a datelor de identificare ale utilizatorilor reţelelor de Internet puse la dispoziţia publicului în mod gratuit, or, acesta s-ar fi aflat în primul rând în contradicţie cu decizia CJUE (Marea Cameră) care a invalidat în data de 8 aprilie 2014 Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice accesibile publicului sau de reţele de comunicaţii publice şi de modificare a Directivei 2002/58/CE. Practic, aici nu se discută doar despre îngrădirea drepturilor utilizatorilor de telefonie mobilă, vizată fiind de fapt şi identificarea persoanelor care se conectează la Internet. Altfel spus, am fi fost obligaţi "să dăm cu subsemnatul" în momentul accesării unei reţele publice Wi-Fi. Trăim totuşi într-o societate democratică, iar această măsură nu ar fi fost nici necesară, nici proporţională în respectivul context, deoarece ar fi afectat în mod direct drepturile cetăţenilor şi libertatea de comunicare.

În plus, actul normativ ar fi permis oricărei persoane juridice din România accesul la datele de identificare ale utilizatorilor de cartele prepay sau de reţele publice Wi-Fi, pe care ar fi fost obligată să le stocheze fără a lua în considerare o garanţie de securitate a datelor personale, putând fi ulterior folosite abuziv sau împotriva cetăţenilor, încălcându-se încă o dată dreptul la protecţia vieţii private.

Decizia recentă a Curţii Constituţionale reprezintă o altă victorie a societăţii civile în faţa unor măsuri care definesc un sistem de supraveghere generală, nu ţin cont de cerinţele CEDO şi atentează la libertăţile cetăţenilor români. Sunt convins însă că necesitatea de a contracara eventualele pericole la adresa siguranţei naţionale nu trebuie să primeze în defavoarea drepturilor omului, ci poate fi satisfăcută cu siguranţă prin alte mijloace, nicidecum prin adoptarea unor legi fulger care nu au corespondenţă în legislaţia europeană şi nu se înscriu în prevederi care au caracter internaţional.

Să păstrăm totuşi echilibrată balanţa între libertate şi securitate şi să acordăm oamenilor respectul cuvenit!

Domnul Gavril Mîrza:

"Omniprezenţa Caragiale"

Veţi fi cu siguranţă de acord cu mine când voi afirma că întâlnim la fiecare pas în cotidianul politicii româneşti manifestarea prezenţei indiscutabile a ceea ce făcea deliciul subiectelor predilecte ale lui "nenea Iancu". Dintre toate metehnele, imortalizate cu vârful caustic al condeiului de mereu contemporanul Caragiale, cea a vorbitului în afara cunoaşterii, a vorbitului de dragul de a te auzi vorbind şi în încercarea de a convinge că te şi pricepi este încă, după umila mea părere, obositor de des întâlnită. Iar când presupuşii cunoscători ce ies, cum se spune, "la drumul mare" să-şi profereze criticile se numără printre cele mai cu pretenţii personaje politice, nici măcar faptul că te cruceşti nu mai ajută!

Să mă explic spre a-mi susţine ceea ce ar putea deveni, nu din vina mea, o adevărată teamă de Caragiale.

Se bate zilele acestea monedă pe tema educaţiei. Este firesc, suntem în septembrie, a început noul an şcolar, s-a bucurat din nou sufletul nostru privind copii şi adolescenţi şi dascăli împodobiţi în obraji de emoţie şi în braţe de flori. Dar sigur că, în concepţia unora, nu putem fi lăsaţi să ne bucurăm. Nu! Ei trebuie să critice tot, cu atât mai aprigă înverşunare cu cât sunt mai departe de adevăr.

Iată cum se face că există un personaj care a declarat fără jenă că nu s-a omorât cu şcoala, fapt care nu l-a împiedicat să se caţere pe cea mai înaltă funcţie în stat. Nefiind necesară şcoala, după părerea sa, desigur, de ce o mai criticăm? Numai de dragul de a vorbi critici (ca să mă apropii de limbajul miticilor maestrului omniprezent), dar cu intenţia vădită dacă nu de a răni, măcar de a jena.

Altul ar fi un fost profesor, stăruitor în a ne convinge că şi-a făcut averea din apostolat, care îndeamnă elevii, în cel mai neaoş stil leninist "învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi"! Probabil de dragul de a vorbi spre a exersa limba română, care are nărav de se îmbăţoşează la trimiterile sovietice, s-a gândit herr profesor să îmbărbăteze şcolerii cu atari îndemnuri. Oricum, chiar ar trebui să fie ascultat, căci nu puţin lucru este să aduni şi să gospodăreşti şase case din salariul ajustat de guvernarea Boc via Cotroceni! Ceea ce nu-l împiedică a redacta epistole în care nu vorbeşte, dar scrie critici.

Aş mai putea vorbi de apariţii politice deja ofilite, care ţin hangul celor "vorbitori de critici" şi le scuză acţiunile mângâindu-i părinteşte pe creştet şi considerând greşeli alegerea investiţiilor imobiliare în locul investirii în copii. Este însă prea trist, aşa că renunţ!

Cred că aţi înţeles la justă valoare aşa-zisa mea teamă de Caragiale. De fapt, nu de el, ci de perpetua sa contemporaneitate. Aşa încât, cu tot respectul faţă de maestru, ofer tuturor celor ce se vor oameni normali un antidot care se numeşte adevăr şi care sună simplu: în ultimii doi ani bugetul^: învăţământului românesc a fost în continuă creştere, anul trecut având cea mai mare rată de creştere din UE, cca 500 de şcoli vor fi construite sau modernizate prin fonduri europene în următorii doi ani, peste 2.400 de şcoli au fost conectate la Internet, peste 1.200 de microbuze şi alte mijloace de transport au fost achiziţionate şi distribuite pentru transportul elevilor. Salariile profesorilor debutanţi au crescut cu 10%, şcolile profesionale au fost relansate, s-a demonstrat atenţia de care se bucură, în sfârşit, domeniul învăţământului. Sunt toate acestea pietre de temelie pentru construcţia temeinică în educaţie, considerată pe drept cuvânt cheia modernizării şi dezvoltării României.

În consecinţă, drag mi-ar fi să mai fie şi contrazis părintele miticilor şi lăsat să se odihnească întru gloria literaturii, şi nu a politicii româneşti.

Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu:

"Corina Creţu - comisar european pentru politică regională"

Atribuirea portofoliului Comisiei europene pentru politici regionale României arată atât încrederea şi prestigiul de care se bucură ţara noastră în plan european, cât şi recunoaşterea activităţii politice şi a eforturilor depuse de statul român pentru consolidarea şi funcţionarea Uniunii Europene.

Portofoliul de politică regională vizează politica de investiţii în cadrul Uniunii Europene, susţinând crearea locurilor de muncă, îmbunătăţirea calităţii vieţii, dezvoltarea durabilă, dar şi reducerea disparităţilor economice şi sociale care există între regiunile Europei. Comisarul european pentru politici regionale va gestiona în perioada 2014-2020 o sumă totală de 351 de miliarde de euro, echivalentul a aproape o treime din bugetul Uniunii Europene. Aceste fonduri, gestionate de viitorul comisar pentru politici regionale, Crina Cretu, vor contribui la stimularea IMM-urilor, sprijinirea cercetării şi a inovării, efectuarea de investiţii într-un mediu înconjurător mai curat, îmbunătăţirea accesului la tehnologiile digitale şi la dezvoltarea produselor şi metodelor de producţie noi. Portofoliul Comisiei pentru politici regionale reprezintă o oportunitate pentru România, în contextul în care şase din cele opt regiuni de dezvoltare ale ţării noastre se regăsesc pe lista celor mai sărace 20 de regiuni din Uniunea Europeană.

Numirea doamnei Corina Creţu în funcţia de comisar european onorează şi în acelaşi timp responsabilizează statul român, politicile regionale reprezentând unul dintre cele mai importante portofolii din noua configuraţie a Comisiei Europene. La nivelul instituţiilor europene, doamna Corina Creţu se bucură de credibilitate privind competenţele sale profesionale, graţie activităţii sale desfăşurate în cadrul Comisiei de dezvoltare din precedenta legislatură a Parlamentului European.

Astfel, învestirea doamnei Corinei Creţu în funcţia de comisar european de către preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, cu unul dintre cele mai importante mandate în cadrul viitoarei Comisii Europene, denotă recunoaşterea contribuţiei României în ceea ce priveşte promovarea principiilor şi valorilor comune europene.

Domnul Dorin Silviu Petrea:

În urmă cu o săptămână am făcut apel la autorităţile centrale şi locale pentru susţinerea unui pact politic naţional pentru dezvoltarea unei autostrăzi fluviale pe Dunăre. Poate vă întrebaţi de ce să optăm pentru transportul pe Dunăre şi de ce acum?

Dincolo de importanţa istorică şi geopolitică pe care o are un astfel de proiect, aş vrea să vă amintesc doar câteva aspecte. Dunărea reprezintă infrastructura ideală pentru dezvoltarea transportului de marfă provenită din Orientul îndepărtat destinată Europei Centrale şi de Est. Această modalitate de transport nu este doar ecologică, ci garantează şi capacităţi de transport mari, neutilizate în prezent.

Mai mult, fiind parte a sistemului de transport european ce vizează întreaga Europă, Dunărea oferă soluţii integrate în ceea ce priveşte transportul şi aprovizionarea, însă la acest moment, doar 15% din capacitatea totală a Dunării este utilizată pentru transportul pe căile navigabile interioare, asta în timp ce transportul rutier şi feroviar întâmpină probleme serioase de congestii. Mai mult de atât, toate studiile de fezabilitate indică faptul că din punct de vedere al costurilor de mediu, transportul pe Dunăre nu ridică probleme majore.

În aceste condiţii, atrag atenţia asupra faptului că pentru creşterea traficului de mărfuri pe calea navigabilă şi implicit pentru asigurarea condiţiilor de creştere economică a comunităţilor din regiunea Dunării trebuie adoptate câteva măsuri.

Unul dintre cele mai importante aspecte este legat de diminuarea taxelor de pilotaj şi canal, astfel încât să fie încurajată nagivarea. De asemenea, asigurarea condiţiilor minime de navigaţie pe sectorul fluvial românesc trebuie să vizeze un minim de adâncime de 2,5 metri pe tot timpul anului. Vorbim totodată de lucrările de dragaj ce trebuie efectuate pentru operarea în siguranţă a navelor maritime, indiferent de cota Dunării.

Ajungem astfel la punctul de la care am plecat, şi anume, la necesitatea elaborării unui proiect de politici publice, respectiv politici regionale, dar cu asumare naţională, prin care se să asigure navigaţia în porturile dunărene. Vorbim de un pact naţional, pentru că proiectul prevede dezvoltarea infrastructurii şi în ceea ce priveşte celelalte componente de transport (rutier, feroviar, aerian), astfel încât să avem un sistem intermodal.

Poziţia strategică a porturilor româneşti oferă României oportunitatea şi şansa de a deveni principala poartă pentru traficul de mărfuri dintre Occident şi Asia. Dificultăţile întâmpinate în obţinerea finanţărilor necesare pentru realizarea marilor proiecte de dezvoltare nu trebuie să mai încetinească însă evoluţia porturilor dunărene. Tocmai din aceste considerente, vă invit să conlucrăm la realizarea unui proiect care să creeze condiţiile necesare pentru un transport eficient, sustenabil, flexibil şi sigur.