Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de doamna deputat Rodica Nassar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Doamna Rodica Nassar:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa noastră de astăzi consacrată declaraţiilor politice şi pentru început îi dau cuvântul domnului deputat Virgil Guran.

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc.

În perioada postdecembristă, ne-am obişnuit cu un scenariu simplu: înainte de alegeri cu un an, cu doi, fiecare partid a început să creeze o poveste frumoasă prin care arăta cât de mult se va dezvolta ţara, ce bine o s-o ducă cetăţenii şi cât de frumos o să fie după acea guvernare.

Din păcate, 25 de ani acest lucru s-a întâmplat foarte puţin, de fapt, mai deloc. Observăm în ultimele zile o agitaţie. Unii o cataloghează ca un protest necesar, unii nu. Eu consider că, în sfârşit, în România, a intrat în acest scenariu şi acel actor care poate să aducă progresul. În orice ţară în care s-a ajuns la o democraţie reală, în care dezvoltarea a luat-o pe un făgaş normal, acest actor, societatea civilă, a reacţionat. Observăm şi acum în Germania, în Anglia, în Italia, în momentul în care lucrurile nu sunt aşa cum trebuie, oamenii reacţionează, oamenii ies în stradă.

Este adevărat şi este normal să fie demonstraţii paşnice, şi aceste demonstraţii sunt paşnice în momentul de faţă. În felul acesta cred că cei care vin la guvernare îşi fac bine temele, încep să ajungă la concluzia că o ţară se conduce după un plan bine determinat, nu după o poveste frumoasă, nu sporadic, prin diverse ordonanţe de urgenţă care sunt promovate, aşa, de pe o săptămână pe alta, printr-o gândire sporadică, fără nicio noimă.

Cred că în momentul de faţă, sper eu, cei care vor veni la guvernare vor gândi de zece ori înainte să înceapă o activitate, vor prezenta un plan concret şi sper, în acelaşi timp, societatea civilă, în cazul în care nu se respectă punct cu punct acest plan, să reacţioneze. Altfel, va fi doar o nouă schimbare de guvern, o nouă poveste frumoasă şi un final nefericit pentru România.

Deputat de Prahova, Guran Virgil.

Doamna Rodica Nassar:

Îi dau cuvântul în continuare doamnei deputat Camelia Khraibani.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Camelia Khraibani:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Sistemul «E-Viza» - reforma activităţii consulare cu ajutorul tehnologiei de ultimă generaţie."

În urma aderării la Uniunea Europeană, România a demarat implementarea tuturor măsurilor necesare în scopul punerii în aplicare a întregului acquis Schengen, inclusiv în ceea ce priveşte eliminarea controalelor la frontierele interne. Printre aceste măsuri se numără şi realizarea unui nou sistem naţional performant care să permită centralizarea cererilor de vize formulate de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.

Portalul pentru facilitarea solicitării vizelor "E-Viza" este o componentă a unui proiect informatic integrat, denumit generic "E-cons". Acest proiect se înscrie în strategia Ministerului Afacerilor Externe de informatizare a serviciilor consulare, alături de alte proiecte importante derulate de instituţie, printre care proiectul SNIV - Sistemul Naţional de Informaţii privind Vizele şi Centrul de contact şi suport al cetăţenilor români în străinătate.

El a fost implementat cu scopul de a procesa un volum în continuă creştere a cererilor de servicii consulare, simultan cu îmbunătăţirea operativităţii, eficienţei şi calităţii serviciilor oferite.

Portalul "E-Viza" destinat facilitării obţinerii vizelor este disponibil pentru cetăţenii străini care doresc să viziteze România. Portalul permite cetăţenilor străini să iniţieze procedura de obţinere a vizelor de oriunde s-ar afla, utilizând serviciul internet. Acest lucru reprezintă, desigur, o scurtare substanţială a timpului de procesare a vizelor şi a timpului pe care un cetăţean străin îl petrece în această procedură şi are, de asemenea, beneficiul important al programării electronice de acasă la ghişeu pentru interviul final în faţa consulului.

Cetăţenii străini care doresc să vină în România pot astfel intra pe portalul editat în engleză şi română, care este accesibil din pagina principală a ministerului, unde introducând un set minim de informaţii: nume, cetăţenie, scopul călătoriei, pot afla dacă au sau nu nevoie de viză. La nivelul la care a avansat tehnologia astăzi, accesarea se poate face şi de pe telefonul mobil. În cazul în care au nevoie, solicitanţii primesc un răspuns detaliat şi pot încărca pe portal documentele necesare obţinerii vizei. După aprobarea dosarului, solicitanţii vor putea să-şi aleagă data şi intervalul orar pentru a se prezenta la consulat în vederea depunerii documentelor în original.

Proiectul a fost finanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative, iar valoarea totală eligibilă a proiectului a fost de 3,7 milioane de euro. Portalul a venit în întâmpinarea unei realităţi cu care se confruntă Ministerul român de Externe, şi anume lipsa de personal suficient în cadrul misiunilor diplomatice din exterior şi din cadrul Centralei.

Portalul a fost implementat în 135 de misiuni diplomatice, urmând să fie folosit de aproximativ 500 de angajaţi ai Ministerului Afacerilor Externe. Prin intermediul portalului E-viza, România foloseşte un sistem modern de obţinere a vizelor, asemănător cu sistemele din Australia, Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii.

Iată încă un argument că România a tratat cu maximă seriozitate şi responsabilitate sarcina de a îndeplini toate condiţiile impuse în vederea aderării la spaţiul Schengen. Din păcate, însă, îndeplinirea cu stricteţe a condiţiilor tehnice s-a dovedit a fi necesară, dar nu şi suficientă. Armonizarea perspectivelor politice în interiorul Uniunii Europene rămâne un deziderat neatins încă.

Mulţumesc.

Camelia Khraibani, Colegiul nr. 4, Gorj.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumesc şi eu, doamnă deputat.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Daniel Andrei Gheorghe.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi tratează "Întâlnirea NATO de la Bucureşti în context geopolitic".

În zilele noastre, relansarea politicii externe a Rusiei, războiul din estul Ucrainei şi conflictul civil sângeros, având uriaşe implicaţii internaţionale, din lumea arabă, au schimbat total perspectiva asupra provocărilor politice majore din Europa Centrală şi de Sud-Est. Acel secol de pace deplină la care visau politologii cu decenii în urmă nu a rămas decât o teorie goală de substanţă şi fără sens real.

Din păcate, Europa occidentală, sufocată de ideologii relativiste şi apăsată de un raport de forţe tot mai nefavorabil cu Statele Unite şi Rusia, a devenit mai indecisă ca niciodată în ceea ce priveşte politica de apărare şi securitate colectivă, lucru care a potenţat necesitatea unei prezenţe atlantiste anglo-americane în regiunea noastră, deşi asistăm la un declin al rolului jucat de Statele Unite în Orient şi chiar în Europa de Est.

Este un moment extrem de dificil pentru lumea euro-atlantică, o lume care în ultimii 25 de ani s-a lăsat constant antrenată în jocuri de putere regională şi într-o strategie politică birocratizată, complicată şi greoaie care au şubrezit sistemul de apărare colectivă a spaţiului de civilizaţie europeană. Acest lucru s-a datorat în primul rând renunţării la valorile pe baza cărora a fost concepută Alianţa Nord-Atlantică: valori creştine, libertate, democraţie, respect faţă de lege şi persoană.

Orice derogare de la aceste principii, indiferent cât de mică, pe care responsabilii NATO au făcut-o de-a lungul anilor, a dus de fapt la o mai mare slăbire a conceptului strategic al NATO decât erorile politico-militare ori lipsa de inspiraţie geopolitică a actualei administraţii democrate americane, lipsă de viziune geostrategică greu de cuantificat sub aspectul stabilităţii mondiale.

În contextul acestei întâlniri la vârf la care au luat parte pe lângă România, Polonia, Cehia, Slovacia, Lituania, Letonia, Ungaria, Estonia şi Bulgaria este foarte important de spus rolul deosebit de pronunţat în Europa estică pe care îl joacă vechiul binom nord-sud - Polonia-România, ţări care au jucat în Evul Mediu cel mai important rol în apărarea Europei de ofensiva otomană şi naţiuni care au o lungă istorie de confruntări cu regimul bolşevic sovietic şi care au opus în perioada regimurilor comuniste o opoziţie dură în faţa totalitarismului impus brutal unor naţiuni iubitoare de Dumnezeu şi libertate.

Cooperarea dintre ţările est-europene în acest cadru deosebit de tensionat al ofensivei generale a Rusiei îl reprezintă premisa strategică fundamentală a menţinerii unui echilibru de forţe favorabil blocului euroatlantic în această parte de lume. Concesiile, mai mărunte ori mai adânci, pe care în ultimii ani Bruxelles-ul ori Berlinul le-au făcut Moscovei nu au avut decât un singur efect: creşterea masivă a influenţei politice şi economice a Rusiei în Europa, câteodată chiar în detrimentul principalei forţe din NATO, Statele Unite ale Americii, şi, chiar mai mult decât atât, readucerea asupra Ţărilor Baltice, Poloniei ori României a perspectivei sumbre a "cordonului sanitar".

De aceea, cred că întărirea flancului estic al NATO stă la temelia asigurării păcii, stabilităţii şi echilibrului de forţe în Europa. Ţările din Europa Centrală şi de Est, naţiuni trecute prin trauma grea a totalitarismului comunist impus de sovietici cu violenţă, sunt în măsură să devină cenzorul geopolitic al ceea ce deseori vedem a fi politica netransparentă, egoistă şi duplicitară pe care lideri politici din ţări precum Germania ori Franţa o duc în raport cu o Rusie care poartă un foarte interesant şi subtil război geopolitic bazat pe o ideologie colectivistă de tip ghiveci, denumită generic "euroasianism".

Cred că este nevoie de o redimensionare a rolului politic, militar şi strategic pe care acest relativ fragil culoar democratic balto-mediteraneean îl joacă în contextul securităţii euroatlantice. Cred că decidenţii occidentali ar trebui să înveţe a asculta mai puţin la diverse cântece de sirenă ori la necesităţi scumpe care se fac resimţite la "pompă", şi mai mult la vocile realiste şi traumatizate de experienţa ocupaţiei sovietice care se afirmă la Varşovia, Praga ori la Bucureşti.

Daniel Gheorghe, deputat al Partidului Naţional Liberal.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.

Am să dau cuvântul în continuare domnului deputat Aurelian Mihai.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

"Am fost mereu de părere că orice exerciţiu democratic începe cu ştampila de vot şi se termină cu bâta în mână. Mai pe româneşte, te duci şi votezi, chiar dacă după 25 de ani eşti scârbit mereu de a vota fără încredere doar răul cel mai mic. Apoi stai şi speri că răul cel mai mic nu e aşa de rău. Şi apoi dacă vezi că ai greşit, ieşi în stradă, protestezi, strigi, te lupţi până ceva se schimbă cu adevărat. Şi apoi o iei de la capăt. Revoluţiile nu se întâmplă pe Facebook, revoluţiile nu se obţin la o bere şi rezultatele. Schimbarea e dură şi cere sânge. Şi nu cred că suntem pregătiţi pentru asta. Ţara asta ar trebui să trăiască minunat doar din agricultură şi turism. Ştiu că mitul cu grânarul Europei interbelice e probabil mai mult conjunctural. Dar chiar şi aşa potenţialul e enorm. Cu mici excepţii strategice, industria în România ar fi putut să fie doar un hoby dedicat sutelor de minţi luminate care părăsesc anual ţara pentru proiecte de cercetare prin alte ţări dispuse să investească în inteligenţă. Pentru că de 25 de ani, toţi cei care ne-au condus, indiferent de nume sau de culoare politică, au investit exclusiv în prostie, în prostire şi-n prostime. Pentru că o ţară de oameni inculţi, datori şi bolnavi se conduce uşor, nu-i aşa? Când la parterele de bloc vom avea şi altceva decât shaormerii, farmacii şi sedii de bănci, atunci înseamnă că poate suntem pe calea cea bună.

În mod normal, într-o ţară normală, n-ar trebui să-mi fac griji pentru pensie. O mică afacere condusă corect ar trebui să producă suficient să-mi permită să-mi pun de-o parte, fie şi un minim, care să nu îmi dea depresii cu 25 de ani înainte să am nevoie de el. Ei bine, nu e tocmai aşa! Statul român nu ştie să susţină decât propriul buzunar. În rest, înghesuie cu zeci de controale, popriri nesimţite, suprataxare, birocraţie, lipsă de interes".

Sunt doar câteva cuvinte transmise de Adrian Rugină, unul din eroii din Colectiv.

Va trebui să ştim să-i şi ascultăm, pentru că altfel poporul se va întoarce împotriva noastră.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Paul Dumbrăvanu.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Stimaţi colegi,

În aceste zile negre prin care trece poporul nostru, eu doresc să transmit compasiunea celor greu încercaţi de acest accident nefast şi să-i asigur de toată recunoştinţa şi aprecierea mea pe toţi cei care au făcut tot posibilul să aline într-un fel sau altul suferinţa semenilor. Mă refer aici, bineînţeles, la cadrele medicale, pompieri, poliţişti, jandarmi, ce n-au ţinut cont de faptul că este zi sau noapte, care nu au plecat acasă pentru a acorda ajutor celor aflaţi în nevoie de îndată ce au aflat cumplitele veşti.

Mă refer la toţi cei care s-au mobilizat şi au mers la centrele de transfuzii pentru a dona sânge, la toţi cei cu sau fără studii de specialitate au simţit că este datoria lor ca oamenii să ajute alţi oameni. Cei ce s-au oferit ca voluntari în spitale, în centrele de transfuzii, toţi aceia ce au conştientizat necesitatea acută a implicării fiecăruia în astfel de momente.

Nu pot rămâne indiferent la amploarea uneia dintre cele mai mari nenorociri ce s-au abătut asupra ţării în ultimele decenii poate, nu pot suprima sentimentul de datorie morală pe care o avem faţă de semenii noştri şi faţă de noi înşine, aceea de a ne oferi un viitor sigur, un viitor cu cât mai puţine griji, o societate în care să ne simţim protejaţi, pentru a simţi că la rândul nostru avem datoria de a o proteja. Dacă există un lucru de care putem fi siguri în acest moment este acela că românii sunt cu adevărat oameni, că simţul civic, solidaritatea, empatia, nu sunt simple cuvinte dintr-un dicţionar, ci sunt trăiri şi sentimente ce există şi sunt puternic înrădăcinate în conştiinţa fiecăruia dintre noi.

Poporul român a demonstra o dată în plus, dacă mai era nevoie, că este un popor unit, capabil să învingă toate greutăţile. Trebuie să conştientizăm de altfel, indiferent de statutul social, de pregătirea profesională, culoarea politică, fiecare dintre noi, în calitate de cetăţeni ai României, suntem responsabili nu doar pentru noi înşine, ci şi pentru toţi cei din jurul nostru. Şi fac apel la dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, deşi poate unora dintre noi ne este dificil, să uităm faptul că suntem oameni politici şi să ne amintim în fiecare moment că înainte de orice suntem oameni.

Vă mulţumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat PNL.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Vasile Popeangă.

Domnul Vasile Popeangă:

Sărut-mâna. Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează "Ce ar trebui învăţat din tragedia de la Clubul «Colectiv»".

Cea mai mare tragedie din 1989 şi până azi s-a întâmplat la Clubul "Colectiv". Până acum, când rostesc aceste gânduri, peste 32 de tineri şi-au pierdut viaţa şi alţi aproape 150 sunt răspândiţi prin spitale cu arsuri de diverse grade şi întinderi. Pentru niciunul dintre cei în viaţă nu se poate spune că nu mai există pericolul de agravare a stării de sănătate, cu consecinţe letale, întrucât peste 10 încă sunt în stare critică, iar la arsuri este bine-cunoscut că evoluţia este impredictibilă. Contrar multor păreri negativiste, pesimiste, având în vedere răspunsul statului la această tragedie - timp scurt, reacţie rapidă, mobilizare exemplară -, s-a dovedit că extrem de bunele opinii arătate în toate sondajele despre cei care conduc sistemul de sănătate se confirmă.

Căci începuse iarăşi războiul - un război în favoarea vieţii şi a sănătăţii. Un război în care s-a putut vedea ce poate nu se remarcase până acum: munca de ani de zile a celor care lucrează în sănătate, care conduc sistemul de sănătate materializându-se în locuri mai multe în spitale, organizare mai bună, doctori mai mulţi, aparatură şi medicamente mai performante, armele cu care medicii luptă de partea darului divin: viaţa!

Dacă toate ar merge în ţara asta cum s-a dovedit că merge sistemul de urgenţă din sănătate, ţara noastră ar face mari paşi înainte.

Vedem tot mai des că avem legi, dar că acestea nu se respectă, nu sunt aplicate cu bună ştiinţă. Ce-avem de învăţat din această lecţie amară? Asta demonstrează slăbiciunea instituţiilor, cangrena care muşcă din ele, aspect ce trebuie să îi frământe serios pe oameni, indiferent de statutul şi poziţia lor socială. Legi există şi sunt perfectibile, dar de ce să se întâmple dezastre ca să ne trezim şi să aplicăm legile, şi atunci doar din când în când, ştiut fiind că, la români orice minune ţine doar trei zile?

Instituţiile statului nu funcţionează sau funcţionează defectuos în principal din cauza corupţiei generatoare de masivă incompetenţă. Tragem un semnal de alarmă ca instituţiile să treacă la aplicarea corectă a legii, profesioniştii să fie repuşi în drepturile lor legitime şi să înceteze această practică, dovedită ca fiind criminală, de a pune şefi după culoarea carnetului de partid - altă consecinţă a corupţiei care s-a întins peste România ca pecinginea. Da, era numai o problemă de timp ca, din cauza incompetenţei de la vârful unor instituţii, a corupţiei şi nepotismului, să începem să numărăm zecile şi sutele de morţi şi răniţi. Şpaga acoperă temporar o neregulă, deci problema nu este dacă se va întâmpla un dezastru, ci când va avea acesta loc. Cum poate fi acceptată de către un profesionist, oricât ar fi el de lacom, o şpagă ce acoperă premisele unui eveniment cu consecinţe zeci de morţi şi multe alte zeci de răniţi? Până unde se poate merge cu luatul şpăgilor, când vedem dezastrele de pe urma acestui flagel, al corupţiei?

Cum e şi normal, fiecare dintre cei implicaţi în tragicul eveniment are o lecţie de învăţat şi măsuri de luat ca acest dezastru să nu se mai întâmple vreodată. Dar noi, făcătorii de legi, ce am învăţat din tragedia petrecută la acel club şi, mult mai important, ce măsuri vom adopta? Cine vrem să vină să facă treaba în locul nostru?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Îi dau cuvântul în continuare domnului deputat Varol Amet.

Domnul Varol Amet:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "În ultimul ceas".

Legislaţia în privinţa prevenirii incendiilor este în curs de schimbare, dar este nevoie de câteva modificări, întrucât actualele sancţiuni nu sunt suficiente pentru a-i convinge pe proprietarii de cluburi şi localuri unde sunt organizate evenimente să ia toate măsurile necesare şi ca, în viitor, cei care nu vor fi în regulă să poată fi acuzaţi de infracţiuni penale.

În aceste zile, românii au dat dovadă de solidaritate în cazul tragediei din noaptea de 30 spre 31 octombrie 2015 de la Clubul "Colectiv". Oameni simpli, voluntari, medici, psihologi, instituţii de stat sau private, toţi au încercat, fiecare cu ce au putut, să ajute victimele.

Solidaritatea medicilor din afara ţării care au venit să opereze pacienţii aflaţi în stare critică în Spitalul de Arşi, Spitalul Universitar, Spitalul Bagdasar-Arseni, Spitalul de Urgenţă Floreasca, Spitalul Militar, Elias, spitale supraaglomerate, alături de medicii, asistenţii şi infirmierii care au dat dovadă de o mobilizare rar întâlnită şi fac în continuare tot ce este omeneşte posibil pentru a-i ţine pe pacienţi în viaţă.

Cu profundă tristeţe, în aceste momente de mare durere pentru familiile, rudele, prietenii şi cunoscuţii celor decedaţi sau aflaţi în spitale, adresez ca reprezentant al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România în Parlamentul României şi secretar al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, sentimentele noastre de compasiune şi solidaritate.

Vă mulţumesc.

Deputat, Amet Varol.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul în continuare doamna deputat Marioara Nistor.

Doamna Marioara Nistor:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează "Soluţii pentru redeschiderea spitalelor".

Stimaţi colegi,

În declaraţia din această săptămână voi aborda o problemă existentă la nivelul comunităţilor locale şi în privinţa căreia trebuie să găsim soluţii în cel mai scurt timp: redeschiderea spitalelor.

Una din priorităţile UNPR este cea referitoare la sănătate. Considerăm că un domeniu sanitar performant e un element de succes pentru modernizarea şi funcţionarea statului. Nu putem vorbi de un sistem performant fără o finanţare pe măsură şi dacă nu există mecanisme specializate de management, control şi sancţiune, care să constituie garanţia că banii publici sunt cheltuiţi în mod corect şi eficient.

Totodată, o problemă cu care se confruntă sistemul medical din România este cea cu privire la remunerarea cadrelor medicale. În ultima perioadă, guvernarea din care face parte şi UNPR s-a ţinut de promisiune şi a mărit salariile personalului medical. Prin creşterea salariilor, sperăm să încurajăm personalul profesionist să rămână în ţară, pentru a fi temelia organizării sistemului medical. UNPR a lansat, în vederea susţinerii sistemului sanitar, programul naţional "O Românie sănătoasă este o Românie puternică", pentru a oferi soluţii reale la problemele sistemului medical. Ne dorim să eliminăm corupţia din sistem, să sprijinim tinerii medici, să stopăm migraţia personalului medical şi să încurajăm principalele programe de sănătate din România. Pactul naţional de sănătate, la care ne dorim să adere şi celelalte partide politice, este o posibilitate de a aduce schimbarea în sistemul medical.

Un moment crucial pentru domeniul sănătăţii a fost cel din 2011, atunci când foarte multe spitale au fost închise, mai ales din zone greu accesibile, pe fondul lipsei unui buget care să asigure funcţionarea.

Brăila este unul din judeţele afectate de măsura fostului Guvern Boc şi un exemplu elocvent este spitalul din Dudeşti, unitate închisă în 2011, care deservea o zonă importantă a judeţului. Sute de pacienţi au fost trataţi în cabinetele medicale, ambulatoriul de specialitate şi în spital. Din cauza măsurilor luate la nivel naţional, spitalul a fost una din unităţile care au trebuit închise. În prezent, Primăria din Dudeşti a trimis un studiu de fezabilitate la Bucureşti şi aşteaptă formalităţile necesare pentru a redeschide spitalul.

Românii au dreptul să beneficieze de investiţii în infrastructura medicală, de personal calificat şi performant, de calitatea actului medical. Accesul egal la sănătate e un drept, iar UNPR luptă pentru servicii medicale la cel mai înalt nivel. Procesul de redeschidere a spitalelor închise în 2011 a început prin eforturile depuse de actualul Guvern. Trebuie să accelerăm procesul de reînfiinţare a spitalelor, mai ales din zonele greu accesibile, ele jucând un rol important pentru comunitate. Populaţia are nevoie de acces la servicii medicale de calitate şi trebuie să înlesnim respectarea acestui drept.

Pentru UNPR, domeniul sanitar şi starea de sănătate a românilor reprezintă un laitmotiv al proiectelor pe care le desfăşurăm.

Vă mulţumesc.

Marioara Nistor, deputat UNPR Brăila.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, doamnă deputat.

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Remus Cernea.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Tragedia din Clubul «Colectiv», muzica rock şi schimbările de care România are nevoie".

În perioada comunistă, rockul a fost considerat o muzică subversivă, astfel că trupele străine nu erau difuzate la radio şi TV şi nici nu puteau veni să concerteze în România lui Ceauşescu. Dar în alte ţări ale lagărului socialist lucrurile erau ceva mai relaxate. În anii ’80 ai secolului trecut, au fost permise acolo concerte cu nume mari: spre exemplu, "Queen" a cântat la Budapesta în 1986, iar "Scorpions", "Bon Jovi", "Skid Row", "Cinderella", Ozzy Osbourne şi "Mötley Crüe" au cântat la Moscova în 1989. Formaţiile rock româneşti se confruntau, la rândul lor, cu probleme legate de cenzură şi cu restricţiile partidului unic.

De unde provenea teama regimului comunist faţă de muzica rock? În primul rând, din spiritul de libertate şi din nonconformismul pe care această muzică le degajă. De asemenea, din mesajul adesea protestatar. Rockerii nu sunt oameni care să se supună vreunor autorităţi doar pentru că ele sunt autorităţi. Ei sunt şi se consideră oameni liberi. Marea lor majoritate este formată din oameni educaţi, cu principii şi valori puternice, greu de îngenuncheat.

După 1989, an de an, s-au înmulţit marile concerte şi festivaluri din ţara noastră, având bucuria enormă de a vedea la Bucureşti atât trupe ajunse la apogeu - precum "Scorpions", în 1993 -, ori spre finalul carierei - "Jethro Tull", în 1994 -, cât şi unele noi, în plină afirmare - "Anathema" şi "Paradise Lost", în 1994 -, iar lista marilor nume care au cântat în România în ultimii 25 de ani a devenit una lungă şi cuprinzătoare.

Din nefericire, iubitorii muzicii rock au avut de înfruntat după 1989 o serie de prejudecăţi, stereotipuri de percepţie, discriminări şi chiar violenţe, pentru că poartă plete, tricouri negre cu trupe şi sunt consideraţi "satanişti".

În perioada în care am activat în societatea civilă am şi iniţiat cu Asociaţia Umanistă Română o campanie pe această temă şi am primit numeroase rapoarte de la cei care au avut de suferit. Situaţia este una gravă şi reală şi a răbufnit în ultimele zile, ca urmare a tragediei petrecute în Clubul "Colectiv", la concertul excepţionalei trupe "Goodbye to Gravity". Moartea îngrozitoare a multora, suferinţa cumplită a răniţilor şi durerea familiilor şi a prietenilor au generat compasiunea unei ţări întregi. Dar, în acelaşi timp, au apărut din nou şi destul de multe voci, inclusiv politice şi religioase, care i-au catalogat pe iubitorii muzicii rock drept "satanişti".

Prejudecăţile pot fi atât de puternic înrădăcinate, încât să anihileze sentimentul moral al unora până într-atât încât să îi facă să desconsidere şi să expedieze o tragedie răscolitoare în termeni denigratori şi lipsiţi de empatie şi de înţelegere, cum că iubitorii muzicii rock ar fi "satanişti".

Replica societăţii faţă de asemenea derapaje a fost însă pe măsură, fiind publicate numeroase reacţii de o excepţională nobleţe morală, precum cea a unei mame care afirmă, în mod ironic faţă de cei cu prejudecăţi, că se consideră a fi o "mamă de satanistă", elogiind totodată interesul fiicei ei pentru vaste arii culturale şi pasiunea pentru muzica rock.

Tragedia din Clubul "Colectiv" a generat emoţii şi energii extraordinare în ţara noastră, probabil cele mai intense din ultimii 25 de ani. Faptul că muzica rock nu este o simplă muzică, ci degajă un spirit de libertate şi de nesupunere faţă de orice formă de tiranie, lucru care se ramifică spre multe sfere ale vieţii, reiese cu pregnanţă, o dată în plus, cu prilejul acestui eveniment dramatic care a răpit viaţa atât de multor tineri.

După ce, în primele zile, oamenii i-au comemorat pe cei dispăruţi, au urmat protestele legitime faţă de aroganţa şi lipsa de asumare a responsabilităţilor din partea autorităţilor. Cum România s-a aflat sub dictatura mediocrităţii, a corupţiei şi a lipsei de viziune autentic democratică a majorităţii politicienilor din ultimii 25 de ani, a fost firesc ca zecile de mii de oameni ieşiţi în stradă, în Bucureşti şi în numeroase alte oraşe, să ceară o schimbare de amploare. Demisiile câtorva lideri politici, fie şi a Guvernului, nu înseamnă mare lucru şi nu oferă nicio garanţie că paradigma în care va fi guvernată ţara va fi una în acord cu acele valori şi cu acel nivel de integritate care să apropie România de standardele de democraţie, civilizaţie şi prosperitate europene.

Miza primordială a ieşirii ample în stradă, din aceste zile, vizează găsirea acelor căi care să conducă la o altfel de politică. Cum reforma electorală promisă de Preşedinte reprezintă un lamentabil eşec, întărind şansele partidelor mari, PSD şi PNL, de a-şi prezerva monopolul prin noile legi electorale şi de a descuraja noile alternative, singura şansă e dată de o mobilizare cu adevărat excepţională a oamenilor de genul celor din stradă, pentru a ridica rapid noi partide şi iniţiative politice. Orice am dori pentru România, viitorul va depinde de deciziile politice şi de calitatea oamenilor politici din consiliile locale, primării, Parlament, Guvern şi Preşedinţie.

Pentru a sparge din monopolul marilor partide şi a depăşi piedicile electorale impuse de acestea noilor formaţiuni politice şi independenţilor, este nevoie de o ridicare masivă a societăţii care să ducă la un vot de conştiinţă, dat la următoarele alegeri locale şi parlamentare, astfel încât ponderea PNL şi PSD să scadă substanţial.

Protestele pun acum o presiune fantastică pe clasa politică, dar pentru a avea cu adevărat eficienţă, este nevoie ca pe buletinul de vot să apară alternativele pe care cetăţenii să le considere apte de a aduce schimbarea atât de mult cerută în stradă.

Aşadar, îndemnul meu către oamenii de bună factură, rockeri sau nu, dar cu convingeri democratice, este să se unească şi să intre în politică. Este singura şansă viabilă pentru România ca energia fantastică de pe străzi să fie convertită în acţiune şi implicare politică permanentă. Altfel, marasmul politic actual se va prelungi pentru alte câteva decenii, cu toate consecinţele care ar decurge de aici.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Ghera Giureci-Slobodan.

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Întâlnirea oficială a membrilor Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Croaţia din Parlamentul României cu Excelenţa Sa, domnul Davor Vidișš, noul Ambasador al Republicii Croaţia la Bucureşti".

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

În calitate de preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Croaţia din Parlamentul României, ţin să precizez că în data de 2 noiembrie a.c. a avut loc o întrevedere a membrilor acestui grup de prietenie cu Excelenţa Sa, domnul Davor Vidișš, noul Ambasador al Republicii Croaţia.

Întâlnirea a avut loc cu prilejul numirii sale în funcţia de ambasador în România. Excelenţa Sa a fost întâmpinat de mine, în calitate de preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie, de domnul senator Păran Dorin, domnul deputat Lupu Mihai, domnul deputat Pistru-Popa Eusebiu-Manea şi domnul deputat Amet Varol.

Discuţiile s-au axat pe continuarea şi dezvoltarea relaţiilor bilaterale excelent de bune dintre cele două ţări, în special referitor la cele economice, stimularea investiţiilor, păstrarea identităţii etnice, cooperarea la nivelul Uniunii Europene, având în vedere faptul că cele două ţări sunt membre ale Uniunii Europene şi NATO.

Vreau să precizez faptul că partea română are dorinţă fermă de a continua pe o treaptă superioară dialogul între Camera Deputaţilor şi Parlamentul croat, fapt ce s-a confirmat şi prin vizita oficială din această primăvară, la Zagreb, a domnului Ştefan Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, respectiv vizita oficială, din această vară, a Excelenţei Sale, domnului Klaus Werner Iohannis, preşedintele României, unde am participat şi eu, ca deputat UCR, reprezentant al minorităţii croate şi preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Croaţia în Parlamentul României.

Vă mulţumesc.

Cu cele mai alese gânduri, deputat al Uniunii Croaţilor din România, Giureci-Slobodan Ghera.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi, domnule deputat.

În continuare, are cuvântul domnul deputat Mugur Cozmanciuc.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Bună dimineaţa!

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi vizează situaţia actuală pe care o trăieşte România şi este intitulată "O Românie mai bună".

Din respect pentru cei care şi-au pierdut viaţa în tragedia de proporţii de la clubul "Colectiv", dar şi pentru familiile acestora şi mai ales pentru cei care se luptă să supravieţuiască, voi încerca să nu fac din această declaraţie o politizare a evenimentului şi a discursului, ci doar o menţiune şi o trecere în revistă a ceea ce a fost şi ceea ce va trebui să fie.

De aproape o săptămână suntem martorii unui eveniment cumplit care a cutremurat societatea noastră. Însă mă simt îndurerat şi siderat, pentru că acest moment de tristă amintire trebuie să devină pentru noi o lecţie pentru ceea ce va trebui să fie. De asemenea, consider că noile detalii privind modul cum s-au petrecut lucrurile în clipele de groază pe care acei tineri le-au trăit în noaptea de 30 octombrie 2015, mă îngrozesc şi mai mult. Rapiditatea cu care s-au derulat acele fapte este uimitoare. În numai câteva minute au părăsit această lume 27 de suflete, la care s-au adăugat ulterior şi altele.

Aceste împrejurări au fost şi sunt acele momente când un popor îşi manifestă solidaritatea. Eforturile depuse de pompieri, medici, asistenţi, de către toţi ceilalţi semeni ai noştri ne arată tăria naţiunii noastre, de care avem atâta nevoie. Simt nevoia să le mulţumesc în nume personal acelor persoane care au contribuit, prin natura meseriei lor, prin bunăvoinţă, prin manifestarea celor mai calde sentimente umane, prin orice mijloace materiale sau spirituale la alinarea suferinţelor celor implicaţi în evenimentul de la Clubul "Colectiv".

Însă în mod paradoxal, aşa cum războaiele sunt, în ciuda caracterului lor macabru, generatoare de progres şi se evidenţiază prin eroi, şi acum putem vorbi despre eroi. Eroii sunt pompierii, medicii şi toate acele persoane care, în domenii adiacente, au reuşit, au pus umărul şi au salvat vieţi, care prin curajul lor au reuşit şi s-au implicat şi au salvat vieţi, chiar unele dintre ele cu preţul propriei vieţi.

Este impresionant numărul mare de încurajări pe care România l-a primit pe plan intern şi extern. Cred că acest lucru denotă că ţara noastră este respectată şi se bucură de acest respect din partea multor parteneri internaţionali.

Însă tragismul situaţiei trebuie să reprezinte un moment de reflecţie pentru noi toţi. O analiză profundă a situaţiei ne arată de fapt ceea ce poate face corupţia şi nepăsarea. România are nevoie de normalitate. România are nevoie de stabilitate şi de oameni responsabili. De ce nu are nevoie România? România nu avea nevoie de cetăţeni care să îşi piardă vieţile, care să devină eroi şi care să ne facă să conştientizăm, prin moartea lor, ceea ce trăim în fiecare zi: uneori, o stare de nepăsare, indolenţă, inclusiv lipsă de profesionalism din partea celor care îşi desfăşoară activitatea în funcţii publice.

Tragismul şi tribulaţiile care au cuprins acest popor sunt perfect justificate. Cred că cetăţenii sunt îndrituiţi să fie protejaţi şi respectaţi. În acest sens este nevoie de o resetare a întregii clase politice româneşti, care poate fi prin alegeri anticipate şi consider că este perfect justificată. Cred că flacăra uriaşă din Clubul "Colectiv" a ars o etapă a vieţii politice româneşti, a ars o parte a celor 25 de ani de la Revoluţie şi cred că trebuie să fie un moment care să reseteze întreaga viaţă politică.

În final, doresc să prezint condoleanţele mele tuturor celor care şi-au pierdut viaţa, persoanelor dragi lor, persoanelor care şi-au pierdut persoane dragi acolo, în tragicul eveniment, şi să mă rog pentru ca lupta pentru a rămâne în viaţă, pentru cei care sunt în momentul de faţă în această situaţie, să fie câştigătoare. Sunt cu gândul alături de ei.

Vă mulţumesc.

Mugur Cozmanciuc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi, domnule deputat.

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Radu Zlati.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Radu Zlati:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, cei care sunteţi,

Ieri, 4 noiembrie, domnul Victor-Viorel Ponta şi-a depus mandatul de prim-ministru al Guvernului României. Nu a făcut gestul motivat de onoarea sau demnitatea care animă un bărbat de stat, ci a demisionat pe fondul protestelor de stradă, la rândul lor determinate nu în mod direct de activitatea guvernamentală a domnului Ponta, ci de gestiunea imaginii sale de om politic care a ales să îşi termine cariera politică avându-l în dreapta sa pe naşul Gabriel Oprea şi partidul acestuia, în loc să obţină de la liderii UNPR - generalul de operetă şi primarul panseluţelor - demisia. Se termină astfel, într-un aer de dramoletă balcanică, o întreagă etapă din istoria postrevoluţionară a României.

Pentru mine, ca naţional-liberal, etapa USL şi USL 2.0 - cum au dorit-o Ponta şi consilierii săi politici - a fost una plină de învăţăminte. Deşi de acord parţial cu afirmaţia că politica este "arta posibilului", am învăţat din experienţa colaborării PNL-PSD că nu poţi să girezi moral un partid sau un om politic, la nesfârşit şi pentru orice cauză.

Am mai învăţat că cine şi-a plagiat lucrarea de doctorat poate să mintă senin şi în alte împrejurări: să îşi mintă sau să îşi trădeze, de pildă, aliaţii; să îşi abandoneze mentorii politici; să îşi trădeze, în ultimă instanţă, atât prin ceea ce a făcut, cât şi prin ceea ce nu a făcut, chiar partidul care i-a oferit, într-o scurtă viaţă de politician, totul - inclusiv şansa de a accede la cea mai onorantă funcţie în stat, aceea de Preşedinte al României.

Experienţa pentru PNL numită Victor Ponta, posibila experienţă Gabriel Oprea, din fericire ratată de către Partidul Naţional Liberal, m-au învăţat că trebuie să fiu foarte exigent în alegerea tovarăşilor de drum. Nu ajunge să ai un duşman comun pentru a deveni prietenul politic al cuiva, pentru a-l gira, pentru a-i asigura spatele în cazul oricărei mârşăvii comise, mai mică sau mai mare.

Să fie oare politica "arta posibilului"? Se prea poate. Dar trebuie să modificăm această definiţie, astfel: politica trebuie să fie "arta oricărui posibil moral". Altfel nu mai este politică, ci doar o cârdăşie bazată pe interese comune.

PNL va deveni, poate, cu voia electoratului, cel mai important partid parlamentar al României. Dar dacă se va abate de la această definiţie, îl va aştepta soarta tuturor plăsmuirilor politice bazate pe fraudă morală: o prăbuşire cu atât mai radicală, pe cât a fost de enormă minciuna pe care s-a bazat creşterea sa electorală. Soarta politică a domnului Victor-Viorel Ponta ar trebui să ne fie o pildă amară în acest sens.

Radu Zlati, deputat PNL.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi, domnule deputat.

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Gheorghe Dragomir.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

"Noiembrie, luna care îi poartă ghinion lui Victor Ponta".

Peste câteva zile se împlineşte un an de la înfrângerea ruşinoasă suferită de social-democratul Victor Ponta în alegerile prezidenţiale din 16 noiembrie 2014.

A doua zi după dezastru, înainte de a se face nevăzut, Victor Ponta ne spunea că trebuie să avem decenţă şi înţelepciune, să tăcem din gură o perioadă toţi. Acestea fiind spuse, liderul PSD de atunci a dispărut din peisaj şi dus a fost tocmai în Dubai.

Cu alte cuvinte, după ce electoratul l-a sancţionat dur, Victor Ponta şi-a turnat puţină cenuşă în cap, a jurat că se va schimba, dar, din păcate, şi-a păstrat aceleaşi obiceiuri.

Deşi ambiţios, perseverent şi bun comunicator, premierul Ponta este astăzi imaginea dualităţii, a falsului, a neasumării responsabilităţii. A fost prins minţind şi nu a recunoscut niciodată acest lucru. Este atât de plin de sine, încât nu a învăţat nimic din erorile majore din trecut, când aroganţa şi comportamentul deplasat l-au îndepărtat de electorat.

La nici un an de la momentul noiembrie 16, Victor Ponta gafează identic. La doar câteva zile după ce a rămas fără funcţie în partidul mult iubit, a dat o fugă până în Mexic. Coincidenţă sau nu, atât în escapada sa din Dubai, cât şi în cea din Mexic, copilotul Victor Ponta a pus interesul personal mai presus de cel naţional, programându-şi diverse întâlniri, doar pentru a asista, se pare, la competiţii de Formula 1.

Ceea ce nu a înţeles până acum Victor Ponta este faptul că electoratul vede, înregistrează şi acumulează frustrări, oricât ar încerca să-l tragă pe sfoară cu creşteri salariale sau reduceri fiscale. Tupeul, minciuna şi dispreţul nu sunt principalele calităţi dorite la un lider adevărat. Electoratul vrea altceva şi a dorit-o prin alegerea lui Klaus Iohannis în funcţia de Preşedinte al României.

Românii au ales atunci să spună un "nu" hotărât imposturii, dispreţului, golăniei, hoţiei, aroganţei, exercitării discreţionare a puterii. Şi iată, în aceste zile, vorbim deja de sfârşitul erei Ponta.

După ce a pierdut mandatul de preşedinte al PSD, deţinut încă din februarie 2010, Victor Ponta a anunţat ieri că îşi depune şi mandatul de premier, după ce peste 25.000 de oameni au protestat în Bucureşti, cerând demisia responsabililor pentru tragedia din Clubul "Colectiv".

Acesta este finalul carierei politice a lui Victor Ponta. Luna noiembrie se pare că nu-i prieşte premierului Victor Ponta.

Mulţumesc.

Gheorghe Dragomir, deputat PNL, Constanţa.

Doamna Rodica Nassar:

Domnule deputat Tararache, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Tararache:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică de astăzi se numeşte: "Politicienii trebuie să tacă. A venit vremea să vorbească poporul!"

De 25 de ani s-a creat iluzia că politicienii reprezintă poporul, orice ar face, în orice condiţii. Nu este aşa! Acum vedem cu toţii normalitatea, acum vedem cu toţii altceva. Poporul, în numele căruia vorbea întreaga clasă politică, a spus nu, nu ne mai reprezentaţi. Stop joc! Aşa nu se mai poate! Vrem un restart! Şi au dreptate.

Politicienii au în faţă două opţiuni: fie continuă, la fel ca şi până acum, şi riscăm să avem nu 30.000 în stradă, ci 3 milioane de nemulţumiţi, fie să-şi asume mesajele pe care le primesc în aceste zile. Personal, nu cred că este de ales.

În ultimii 25 de ani, politicienii au declarat sus şi tare că îşi iubesc ţara. Dar, în tot acest timp, am văzut că opreau 10% din contractele de asfaltare, din contractele de deszăpezire, de la panseluţe - aşa cum iubesc unii să facă.

În ultimii 25 de ani, politicienii au vorbit despre necesitatea de a construi o reţea de autostrăzi care să lege regiunile istorice. Românii au primit însă autostrăzi plutitoare. În ultimii 25 de ani, s-a vorbit despre o justiţie independentă. În ultimii 25 de ani, s-a vorbit despre reformele din sănătate. Dar avem astăzi spitale subfinanţate şi medici care ne pleacă din ţară. În ultimii 25 de ani, s-a vorbit despre cum vom reforma sistemul din educaţie. Dar foarte mulţi elevi astăzi nu au manuale pe bănci şi nu au şcolile încălzite.

În ultimii 25 de ani, s-a vorbit despre corectitudine, dar am văzut cum s-au plagiat doctorate.

Toate aceste lucruri le-am văzut. Ele există, s-au întâmplat şi se întâmplă în continuare, din păcate.

Românii transmit acum un mesaj clar, iar noi, toţi cei care activăm în politică astăzi, pe diferite paliere, avem obligaţia să-i ascultăm. Ne cer ca lucrurile să se oprească, vor un alt sistem, bazat pe valori şi pe principii şi nu pe interese de grup transpartinice.

Noi, oamenii oneşti care suntem astăzi în politică - şi eu vă spun că sunt foarte mulţi oameni oneşti în politică, dar trebuie să vină şi alţii, cât mai mulţi, avem nevoie de un suflu nou, cei care nu au furat, nu au devalizat şi nu au spoliat această ţară, mai avem o şansă.

Putem, alături de românii care sunt în stradă şi de cei care-i susţin şi nu au ieşit în stradă - că aceia care-i susţin şi n-au ieşit în stradă sunt foarte, foarte mulţi -, să punem umărul la reformarea acestui sistem. Să creăm un moment zero, aşa cum aşteaptă toată România. Să ne uităm unii în ochii altora, românii în ochii altor români şi să spunem: gata, fraţilor, aşa nu se mai poate!

Multă lume credea că odată cu demisiile de ieri, cu demisia lui Victor Ponta, a lui Gabriel Oprea şi a primarului cu nume de actor, românii se vor întoarce acasă, mulţumiţi de victorie. N-a fost aşa. Românii vor mult mai mult, vor un reset total a tot ceea ce s-a întâmplat în România ultimilor 25 de ani, şi aceasta pentru mine este un motiv de bucurie.

Cred că noi, oamenii oneşti care suntem astăzi în politică, putem fi, alături de românii din stradă şi de cei care-i susţin, parte a schimbării. Putem şi trebuie să jucăm în aceeaşi echipă, pentru că în joc este chiar viitorul României. Nu mai avem voie să ratăm niciun moment.

Eu unul am înţeles mesajele şi vă promit că voi fi parte a schimbării. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reuşi!

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Declar închisă şedinţa noastră de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,09.