Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8.30.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de doamna deputat Steluţa-Gustica Cătăniciu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

A doua parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Florin Iordache, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa Camerei Deputaţilor de astăzi, partea consacrată declaraţiilor politice.

Sunt înscrişi la cuvânt pentru a susţine astfel de declaraţii 23 de colegi din partea Grupului parlamentar al PSD, PNL, ALDE, UNPR şi din partea colegilor deputaţi neafiliaţi.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Florin Gheorghe.

Domnul deputat Sorin Iacoban.

(Domnul deputat Aurelian Mihai solicită cuvântul.)

Vă rog.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte de şedinţă.

A face politică înseamnă, în primul rând, a avea curaj şi a te încărca de o doză puternică de răbdare. Aproape 4 ani nu a fost deloc uşor să încerci, din prea mult optimism, să crezi că poţi schimba lucrurile în bine.

Ca tânăr politician, din dorinţa de a aplica consecvent cele mai curate principii politice, te loveşti de un substrat consistent, alcătuit din oameni vechi în politică, de o schemă completă, reprezentată de multe ori de oameni care acţionează pe vechiul principiu al relaţiilor şi pilelor de partid. Asta s-a întâmplat în cazul meu.

Din experienţa mea, de multe ori, vă pot spune, cu multă naivitate, am crezut că pot face politică, aşa cum îmi doream, aşa cum cetăţenii considerau că este normal, în căutarea rezultatelor, evident, pentru românii din diaspora, pentru că asta reprezint, nefiind atent la un alt fenomen care se petrecea separat de ceea ce consideram valabil pe scena politică, şi anume principiul alegerii deciziilor în funcţie de reprezentativitate şi apartenenţa la un grup identitar, social, comunitar, dacă vreţi să-l denumim aşa.

Nu am înţeles niciodată de ce partidele politice, fie consacrate, fie mai nou apărute, nu au dorit ca reprezentanţii pentru diaspora să fie şi candidaţi care provin din diaspora, care să se identifice cu acei români plecaţi de ani de zile departe de case, şi, de multe ori, nu de bine. Cunoaştem cu toţii multe dintre motivele care ne-au determinat pe noi, milioane de români, să facem acest pas care denotă un curaj nebunesc, în a căuta alte oportunităţi de viaţă în afara României.

Oare din imensul bazin electoral reprezentat de peste 4 milioane de români din diaspora nu se găseau candidaţi pregătiţi care să reprezinte diaspora în cazul partidelor politice?

Aceasta a fost experienţa mea negativă - şi cu amărăciune o spun - în cazul PNL. Timp de un an şi jumătate am militat ca pe acele liste de candidaţi să se regăsească, să fie deschise de oameni care au trăit în diaspora sau care trăiesc. Nu am fost ascultat nici eu, nici mulţi alţi români din diaspora. A fost unul dintre motivele care au marcat separarea mea de Grupul parlamentar al PNL.

Am încercat, din aceleaşi considerente, să pot să fac politică, tot pentru românii din diaspora, în alt grup popular - PMP. Experienţa a fost suficient de negativă pentru a-mi aduce aminte, nu cu multă bucurie, de ceea ce a însemnat această relaţie, care nu pot să spun că a onorat pur şi simplu prezenţa unui parlamentar al diasporei în sânul unui partid, pe considerentul că va face în sfârşit lucrurile aşa cum trebuie pentru românii din diaspora.

Sunt multe de spus, însă gândindu-mă nu numai la românii din diaspora, ci şi la cei din teritoriile istorice, la fel, vă pot spune că diferenţa dintre vorbe şi fapte este mare şi în cazul acestora, care trăiesc în Basarabia, astăzi, sau care provin din Basarabia istorică şi Bucovina de Nord. Şi nu numai. Din 2004 li se tot spune că vrem unirea. Şi, da, este idealul nostru naţional.

Vin acum, în această dimineaţă, de la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, unde se aflau peste 100 de persoane care îndurau frigul toamnei bucureştene. Erau de la 4 dimineaţa, veniţi din Republica Moldova pentru a cere cetăţenia română din partea statului român, umiliţi aceşti români din Basarabia de un stat român nereformat. Aşa îi întâmpinăm acasă, umilindu-i?

Oare ce a lipsit parlamentarilor care reprezintă această zonă unde se află români din teritoriile istorice, în toţi aceşti ani, pentru a avea o Lege, 21 din 1991, privind cetăţenia română, o lege perfectibilă şi bine aplicată? Ce a lipsit oamenilor care se aflau în jurul preşedintelui Băsescu, atâta vreme, pentru a avea toate instrumentele la îndemână? Pentru că le-au avut. Au avut un preşedinte de stat, au avut un ministru de externe, au avut preşedinţi ai ambelor Camere parlamentare, au avut secretari de stat la Departamentul Românilor de Pretutindeni, preşedintele a numit ambasadori, ministrul de externe a numit consuli generali, au avut parlamentari - deputaţi şi senatori - pentru această zonă. Ce a lipsit acestor oameni în toţi aceşti ani, pentru ca românii din Basarabia să se bucure de condiţii normale, nu avantajoase, normale, pentru a-şi cere cetăţenia, pentru a nu fi umiliţi de la intrarea în România şi până aici, la Bucureşti, aşteptând peste un an de zile răspunsul la cererile pe care le au?

Unirea se face altfel. Or, dacă vrem să facem unirea, trebuie să fim conştienţi că nu minţindu-i pe aceşti oameni şi nu umilindu-i putem ajunge la acest deziderat, la acest ideal românesc.

Unirea se poate face, este adevărat, dar se poate face numai atunci când nu-i vom mai umili şi când vom înţelege că sunt egalii noştri, că aceşti fraţi merită să se afle aici, acasă, în aceleaşi condiţii, aşa cum îi întâmpinăm pe alţi oameni care vin în România din Occident, de peste ocean, cu cele mai bune intenţii şi făcând ceea ce trebuie să facem, ca la carte.

Parlamentul trebuie să-i respecte, Guvernul trebuie să-i respecte, iar noi trebuie să ne angajăm că peste puţin timp, când vor fi aceste alegeri, în 11 decembrie, aceşti oameni vor avea pe liste oameni care să-i reprezinte, oameni care să facă tot ceea ce este omeneşte posibil ca dumnealor să fie respectaţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Şi invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Sorin Iacoban.

Se pregăteşte doamna Marioara Nistor, din partea Grupului parlamentar al UNPR.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Astăzi, declaraţia politică "Guvernul de coşmar, Cioloş, visează la un nou mandat".

Dragi colegi,

Dragi români,

Acum, că tot s-a anunţat oficial mariajul dintre Partidul Naţional Liberal şi Guvernul Cioloş, prin intermediul purtătorului de cuvânt al Guvernului tehnocrat, doamna Alina Gorghiu, putem să facem anumite judecăţi de valoare la care să aibă acces şi românii cărora li se va cerşi votul în 11 decembrie 2016.

Suntem la un an de la preluarea puterii de către elemente de eşalonul IV şi V de la Bruxelles. Dacă au avut ceva în comun cu această ţară, nu ştim exact. Probabil la această întrebare o să răspundem cu toţii la alegerile din decembrie.

Ceea ce ştim însă sigur - şi este uşor de demonstrat - că pacea socială a fost tulburată atât de profund, încât din nou categoriile socio-profesionale au ieşit în stradă pentru apărarea unor drepturi garantate.

Au protestat transportatorii, din cauza sugrumării activităţii de transport din România, o ţară în care RCA-urile sunt greu de plătit, chiar şi de către cele mai bogate companii străine. Au protestat sindicatele din sănătate, din cauza condiţiilor improprii din unităţile medicale, din cauza suprasolicitării din sistem, suprasolicitări care au dus la victime. Au protestat sindicatele din învăţământ, din cauza neaplicării Legii salarizării unice. Au protestat fermierii, din cauza întârzierii nejustificate a subvenţiilor din agricultură. Au protestat sindicatele din justiţie şi sistemul penitenciar, din cauza condiţiilor inumane din penitenciare, cât şi din cauza neaplicării unor acte normative faţă de categoria profesională a judecătorilor. Au protestat pacienţii, pentru împiedicarea scăderii preţurilor la medicamente, cu 35%, pentru medicamentele care nu mai au patent. Au protestat românii, pentru proiectul de lege scăpat din laboratoarele tehnocrate şi care viza măriri de taxe fiscale şi parafiscale. Dar oare cine nu a protestat?

Putem spune că acesta este bilanţul politic al Guvernului tehnocrat, un bilanţ pe care suntem avertizaţi că o să-l moştenim, ca fiind un veritabil testament politic.

În timpul guvernării politice PSD-ALDE, Guvernul condus de Victor Ponta, pacea socială era restabilită, categoriile socio-profesionale nu se ocupau de proteste, ci se regăseau exact acolo unde fiecare profesie o cere: profesorii la catedră, medicii în spitale, poliţiştii în misiune şi agricultorii pe câmp.

Dragi români,

Faţă de "realizările" Guvernului Cioloş, care se visează din nou la butoane, în birourile călduţe din Palatul Victoria, în baza faptului că memoria colectivă nu poate fi chiar atât de scurtă, m-am gândit să rezum anumite aspecte legate de viaţa socială de până în toamna anului 2015, pentru ca noi, românii, să putem face comparaţie, în deplină cunoştinţă de cauză, atunci când vom vota pe 11 decembrie.

Astfel, în timpul Guvernării Ponta, s-au reîntregit salariile bugetarilor - în comparaţie cu tehnocraţii, care visau la noi tăieri -, a crescut salariul minim pe economie cu 30%; s-au indexat pensiile la acelaşi nivel cu rata inflaţiei; s-au redefinit clar categoriile vulnerabile care pot beneficia de ajutor suplimentar pentru plata facturii la energie, măsură aplicată la peste 24.000 de familii; s-au reziliat contractele cu "băieţii deştepţi" din energie, clienţi politici ai PDL, actualul PNL; s-au finalizat lucrările la Gazoductul Iaşi-Ungheni; s-a ajuns la un nivel de 60% privind absorbţia fondurilor europene şi au fost deblocate toate cele 5 programe operaţionale, blocate prin incompetenţă de Administraţia Boc - tot Guvernul PNL; s-a deconspirat şi anihilat jaful de la Poşta Română; s-a combătut evaziunea fiscală la comerţul cu produse petroliere; s-a deconspirat jaful de un miliard de euro de la Hidroelectrica; s-a animat Programul "Prima casă"; a fost redus TVA-ul pentru produsele alimentare, de la 24% la 9%, cât şi cota de TVA generală, până la 20%; s-au redeschis 17 spitale închise de Administraţia coruptă Boc.

Dragi români,

Suferă comparaţie realizările Guvernului condus de Victor Ponta, PSD-ALDE, cu Guvernul Cioloş? Noi spunem răspicat că nu, deoarece realitatea ne confirmă acest lucru.

Şi nu înţelegem cum poate fi susţinut pentru un nou mandat un premier care acum două săptămâni declara că nu doreşte să facă politică? Şi atunci, firească întrebarea: cum poate să conducă un guvern politic un personaj care nu doreşte să facă politică?

Mai mult, diriguitorii din Modrogan ne ameninţă cu ample mişcări de stradă, prin care, cu ajutorul unei acţiuni de manipulare instituţionalizată, să convingă populaţia Bucureştiului de necesitatea unui guvern tehnocrat aventurier. Evident, această mişcare de forţă nu se va putea face decât prin blocarea străzilor din Bucureşti, în totalul dispreţ al locuitorilor acestui oraş, pentru care minciunile tehnocrate nu mai valorează nici cât o ceapă degerată.

Concluzia: suntem în faţa celei mai sinistre glume, anunţată de purtătorul de cuvânt al Guvernului Cioloş, doamna Alina Gorghiu, o glumă sinistră care poate deveni un coşmar pentru români, mariajul dintre PNL şi Guvernul Cioloş.

În speranţa că judecata de apoi a românilor este corectă, vă mulţumesc.

Sorin-Avram Iacoban, deputat de Iaşi.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Este ora 8,45 şi din 23 de deputaţi plus domnul deputat Covaci Doru, care s-a înscris acum pentru declaraţii au fost, până la această oră, două declaraţii politice susţinute.

V-aş ruga să aveţi în vedere că sunt în total 24 de deputaţi. Vă rog să vă limitaţi la cele 3 minute prevăzute în Regulament pentru susţinerea declaraţiilor politice.

Mulţumesc.

Vă rog, doamnă deputat.

Doamna Marioara Nistor:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Transportul, un domeniu care pune România în mişcare".

În această săptămână voi face referire la un domeniu important pentru economia ţării, care putem spune că pune în mişcare economia ţării noastre, şi anume cel al transporturilor. Partidul din care fac parte, Partidul Mişcarea Populară, a înţeles că persoanele care lucrează în acest domeniu trebuie să aibă de partea lor un partener politic de încredere, care le poate asigura reprezentarea intereselor.

Mă întreb adesea cum mai suportă cetăţenii acestei ţări lipsa de grijă a statului faţă de ei, fapt pe care îl constatăm, din păcate, de prea multe ori. În ultimele săptămâni, cei cărora le-a ajuns, cum se spune în termeni populari, cuţitul la os, au fost transportatorii.

Aceştia simt că statul nu-i protejează deloc în faţa firmelor de asigurări, majoritatea cu capital străin, şi astfel se creează un cadru favorabil pentru operatorii de transport străini, care au cheltuieli mult mai mici. Trebuie să mai spun că transportatorii din România au şi mai multe de pierdut faţă de cei din străinătate, din cauza preţului mult mai mare faţă de alte state, la carburanţi. Aceştia preferă să alimenteze din afara ţării, unde găsesc preţuri mult mai bune la carburanţi. Românii, toţi, nu numai câteva categorii, trebuie să se simtă protejaţi în ţara lor, trebuie să simtă că autorităţile statului îi susţin. Şi mă refer acum nu la protecţia oferită de armată, ci la cea economică. Pentru ca ţara noastră să prospere, este nevoie ca agricultura şi toate celelalte sectoare ale economiei să fie sprijinite de stat prin diverse forme. Antreprenorul român trebuie încurajat. Cetăţeanul român trebuie să simtă că România e a lui şi nu vândută altora!

Adesea ne limităm la a discuta doar despre problemele din domenii precum agricultura, educaţia, sănătatea, pentru că ele sunt chestiuni cu un mare impact în societate, dar neglijăm problemele pe care le întâmpină transportatorii. De aceea, cred că este foarte important să scoatem în evidenţă neajunsurile acestora, în vederea soluţionării lor.

Transportatori nu înseamnă doar şoferii de TIR, ci şi cei care transportă marfă, dar şi taximetriştii. Toţi fac parte din acest domeniu şi toţi sunt afectaţi de modul în care evoluează lucrurile.

Săptămâna trecută, la Brăila, am promovat alături de reprezentanţi ai COTAR, campania "5% TVA te duce la şcoala ta", un proiect propus de transportatori şi susţinut de PMP, care are drept scop final reducerea abandonului şcolar, deoarece una dintre cauzele principale ale abandonului este tocmai imposibilitatea părinţilor de a plăti transportul de la domiciliu la şcoală.

Transportatorii, chiar dacă statul, în speţă Guvernul, le-a întors spatele în multe privinţe, sunt capabili să propună un proiect pentru binele României şi al copiilor acestei ţări. Este o palmă pe care guvernanţii o primesc în mod indirect.

Prin campania "5% TVA te duce la şcoala ta", transportatorii vor duce gratuit la şcoală elevii care fac naveta. Reducerea TVA-ului la 5% pentru transport se va vedea mult mai bine în costurile populaţiei decât s-a văzut reducerea TVA la alimente.

Reducerea se va simţi în buzunarul părintelui, iar elevii nu îşi vor mai face probleme dacă au bani să meargă sau să se întoarcă de la şcoală. Presupun că banii pe care i-ar fi dat pe transport îi pot folosi pentru a-şi cumpăra un caiet sau altceva. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, Guvernul trebuie să participe şi el. Astfel, dacă Guvernul reduce TVA-ul la 5%, COTAR asigură transportul elevilor gratuit, atât la nivel judeţean, cât şi la nivel interjudeţean, în toată ţara.

Transportul gratuit este cea mai bună soluţie pentru elevi, iar eu voi susţine pe mai departe această propunere a transportatorilor. Beneficiari sunt copiii, ei sunt cei mai avantajaţi şi pentru ei trebuie să ne zbatem să le asigurăm condiţii bune de învăţare, dar şi oportunitatea necesară pentru a putea reuşi.

Vă mulţumesc.

Deputat, Colegiul nr. 9, Brăila, Marioara Nistor.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc mult, doamnă deputat.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe doamna deputat Florica Cherecheş.

Se pregătesc, în ordine, colegii deputaţi: Covaci Doru, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi domnul deputat Ion Eparu, din partea Grupului deputaţilor neafiliaţi.

Vă rog, doamnă deputat.

Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ajutorul social care eliberează şi nu creează dependenţă".

Unul dintre cele mai importante programe de promovare a incluziunii sociale şi de combatere a sărăciei este venitul minim garantat, reglementat prin Legea nr. 416 din 2001, program de care, la sfârşitul anului 2015, beneficiau un număr de aproximativ 250.000 de familii.

Potrivit acestei legi, venitul minim garantat se asigură prin acordarea unui ajutor social lunar, care se calculează ca diferenţă între nivelul venitului minim garantat prevăzut de lege şi venitul net al familiei sau al persoanei singure, şi este cuprins între 142 de lei pentru o persoană singură, şi 442 de lei, pentru o familie formată din 4 persoane.

La stabilirea venitului net lunar se iau în considerare toate veniturile pe care familia le realizează în luna anterioară depunerii cererii, cu câteva excepţii, cum ar fi: alocaţia pentru susţinerea familiei, alocaţia de stat pentru copii, bugetul pentru persoanele cu handicap, ajutorul de stat pentru producătorii agricoli, burse de studiu, sociale, sprijinul ce se acordă elevilor în cadrul Programului "Bani de liceu", precum şi veniturile obţinute de zilieri.

Printre beneficiarii acestui tip de ajutor social se numără şi elevii care frecventează învăţământul profesional.

Conform Hotărârii de Guvern nr. 1062 din 2012, aceştia ar fi îndreptăţiţi să beneficieze de o bursă profesională, în cuantum de 200 de lei lunar. În cazul învăţământului profesional în sistem dual, această bursă este dublată cu încă 200 de lei, primiţi de la agentul economic cu care elevul respectiv încheie un parteneriat. În această hotărâre de Guvern se specifică faptul că elevii din învăţământul profesional nu pot beneficia simultan de "Bursa profesională" şi de sprijinul care se acordă prin Programul "Bani de liceu".

Având în vedere faptul că România trebuie să facă efortul de a reduce abandonul şcolar de la 19% în prezent, la 11,3% în 2020, consider că una dintre măsurile ce s-ar putea lua în acest sens este exceptarea bursei profesionale, alături de celelalte venituri exceptate, la calculul venitului minim garantat, ca ajutor social pentru familiile cu venituri mici. Bursa profesională este un stimulent acordat de stat pentru motivarea elevilor să urmeze o şcoală profesională şi să-şi însuşească o meserie cu căutare pe piaţa muncii. Având în vedere interesul scăzut al tinerilor pentru acest domeniu, consider că ar fi oportună introducerea acestei excepţii, alături de celelalte categorii.

Stimaţi colegi,

Având în vedere cele spuse, am speranţa că veţi susţine o iniţiativă legislativă care propune exceptarea bursei profesionale din cadrul categoriilor de venit luate în calcul la stabilirea venitului minim garantat. Impactul bugetar va fi nesemnificativ, în comparaţie cu beneficiile includerii sociale a acestor tineri cărora le facilităm în acest mod intrarea cât mai timpurie pe piaţa muncii, astfel încât să trăiască o viaţă independentă şi să se transforme din beneficiari de ajutor social, în contribuabili.

Această iniţiativă este, de asemenea, în concordanţă cu Obiectivul "Suport pentru realizarea traseelor profesionale", din cadrul Pachetului de servicii comunitare integrate, prin care se caută soluţii la probleme ce ţin de asistenţă socială, ocupare, educaţie, sănătate, lansat chiar ieri, cu ocazia Zilei internaţionale pentru eradicarea sărăciei.

Vă mulţumesc.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Covaci Doru.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dorel Covaci:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică este: "Fără încredere, respect şi responsabilitate nu putem avea progres, realizări şi prosperitate".

Am început la 1 septembrie 2016 o nouă sesiune parlamentară, cu un program care să realizeze votarea proiectelor de legi importante. Ne-am bucurat că la această dată a început şi Noul An Bisericesc şi, de asemenea, noul an şcolar, precum şi noul an universitar şi am urat mult succes tinerilor noştri. Am sărbătorit împreună Ziua persoanelor în vârstă, apreciind munca depusă de această generaţie, începând să dăm asigurări pentru o viaţă mai bună. Am dezbătut în comisii şi am votat în plen proiecte de legi importante.

Am ajuns acum să ne apropiem de campania electorală. Deşi nu a început, săgeţi otrăvite sunt trimise peste tot, denigrând oameni, activităţi şi realizări. În loc să avem dezbateri pe doctrine politice şi programe de guvernare, auzim jigniri, atac la persoană, îndemn la nesupunere.

Toate acestea creează o dezamăgire majoră a oamenilor simpli care nu mai pot înţelege ce se întâmplă, auzind acuzele reciproce ale unor reprezentanţi ai diferitelor partide politice.

Alegătorii aşteaptă să asculte proiecte şi programe de redresare a economiei, proiecte pentru ţară, care să le facă mai uşor traiul. Dar, spre surprinderea lor, ei aud şi văd răutate, răfuială şi aroganţă. Ei ştiu că dacă nu există responsabilitate, respect şi încredere între parteneri nu poate fi vorba nici despre speranţa de mai bine.

Stimaţi colegi,

Să oprim această dezamăgire a oamenilor, printr-o campanie electorală corectă, bazată pe încredere, respect şi responsabilitate, având programe şi proiecte de ţară, în interesul oamenilor.

Altcumva, va fi o dezamăgire pentru oameni şi un absenteism nedorit la vot. Stă în puterea noastră de a fi mai înţelepţi şi a face în aşa fel încât cuvintele responsabilitate, respect şi încredere să fie mereu prezente în activitatea noastră.

Sunt deputat Dorel Covaci, Colegiul nr. 9, Buziaş-Făget, judeţul Timiş, deputat al PSD.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la cuvânt pe domnul deputat Ion Eparu.

Se pregătesc, în ordine, domnul deputat Florin Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Mulţumesc.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Doar un profesionist poate cere profesionalism" şi este adresată domnului Mircea Dumitru, ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice.

Domnule ministru,

Am constatat cu regret, evident, că semnalele venite insistent din spaţiul public, care atrăgeau atenţia cu privire la graba nejustificată privind organizarea concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi de director adjunct în învăţământul preuniversitar, erau întrutotul justificate. Confirmarea vine, culmea, chiar din partea dumneavoastră. În încercarea de a face acest demers să pară funcţional, aţi reuşit doar să atrageţi şi mai multe suspiciuni şi acuzaţii.

Mi se pare inadmisibil să acordaţi 5 ore unor candidaţi, să rezolve problemele apărute nu din cauza lor, ci din cauza unor erori ale platformei pe care Ministerul, ca organizator al concursului, a pus-o la dispoziţie.

Mi se pare inadmisibil să ignoraţi cadre didactice de bună-credinţă, care v-au semnalat problemele până în al 12-lea ceas şi abia atunci să vă aplecaţi urechile la nemulţumirile lor, care imediat s-au dovedit întemeiate.

Mi se pare inadmisibil şi să puneţi pe drumuri, într-o zi lucrătoare, profesori care zile în şir v-au atras atenţia asupra erorilor apărute în sistem. Vorbim despre oameni care nu au făcut decât să răspundă absolut legal apelului dumneavoastră, în spiritul profesionalizării managementului şcolar.

Despre ce profesionalizare vorbim, dacă dumneavoastră, autorul demersului, sunteţi şi primul care daţi dovadă de lipsă de profesionalism?

Domnule ministru,

Dacă aşa ceva s-ar fi întâmplat în cazul bacalaureatului sau al evaluării naţionale, astăzi vi s-ar fi cerut, fără doar şi poate, demisia.

Consider că acesta ar fi un gest de onoare din partea dumneavoastră, după ce, de la preluarea acestui mandat, aţi încercat să oferiţi doar o aparentă transparenţă decizională, acţionând în fapt doar în baza unor impulsuri pentru care nu aţi oferit niciun fel de justificare.

Domnule ministru,

Cred că aveaţi pârghiile necesare pentru a putea elimina disfuncţionalităţile care au ameninţat un concurs de o importanţă uriaşă pentru sistemul de învăţământ românesc. Aţi primit un mandat scurt, iar de această durată s-au cramponat mulţi dintre colegii dumneavoastră din Guvern, ferindu-se astfel să vină cu iniţiative concrete şi justificându-şi prezenţa prin proiecte care, sunt sigur, vor rămâne doar pe hârtie.

Altfel, fiecare dintre noi avem libertatea de a preda ştafeta cuiva dispus să caute soluţii la problemele din sistem.

Reţineţi că am vorbit despre un gest de onoare şi cred că, în ceea ce vă priveşte, acesta ar însemna orice decizie care s-ar traduce prin încheierea cu bine a profesionalizării managementului şcolar, chiar începând cu exemplul propriu.

Ion Eparu, profesor universitar, deputat Colegiul nr. 10, Prahova.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează la cuvânt domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

În perioada aceasta Guvernul doreşte să scoată la vânzare pachete de acţiuni la diferite societăţi de stat. Aud tot felul de discuţii pe tema aceasta, sunt multe critici, dar eu cred că cei care critică nu s-au uitat atent ce se doreşte.

Şi de ce spun acest lucru? Ne uităm la Complexul Oltenia.

În primul rând, este o pierdere foarte mare acolo, în fiecare an avem pierderi, statul trebuie să vină cu bani.

În al doilea rând, nu se vinde întregul pachet de acţiuni, se vând acţiuni până când statul rămâne majoritar, iar banii respectivi rămân acolo pentru retehnologizare, pentru dezvoltare. Acelaşi lucru şi la celelalte societăţi care sunt puse în vânzare, mai puţin unele la care avem pachete minoritare şi acolo, într-adevăr, gen Rompetrol, se vând acele acţiuni şi banii intră la Trezoreria Statului pentru un fond de dezvoltare.

Dacă priveşti ca un om care pricepe economia şi pricepe afacerile, să ştiţi că este o măsură bună.

Dacă se vine cu acel discurs populist pe care-l văd de multe ori din partea unora: "Ne vindem statul"... "Ce să mai vindem, că s-a vândut tot ce era înainte, resursele s-au vândut înainte..." Acum sunt nişte societăţi doar care nu exploatează aşa cum trebuie şi nu lucrează la capacitatea necesară şi merg într-o pierdere continuă şi pentru a rezolva acest lucru Guvernul, statul, încearcă să ia măsuri.

Singura măsură logică este aceea de a da acţiuni, a folosi banii şi a permite celor care ştiu să gestioneze fondurile.

Eu înţeleg foarte bine de ce fac unele partide scandal, pentru că acolo au foarte mulţi angajaţi: neamuri, nepoate - mă refer în primul rând la cei care sunt la conducere -, dar ştiţi foarte bine că în politică s-a mers până acolo încât şi femeia de serviciu a fost angajată la un moment dat pe bază de relaţii şi pile.

Păi, cred eu că acest sistem trebuie să se termine, pentru că, dacă ne uităm, şi anul trecut companiile de stat au avut pierderi de aproape un miliard de euro. Spunem: "Ce este acela un miliard de euro?". Uitaţi-vă că deficitul bugetar al României este de două miliarde, două miliarde şi ceva, trei miliarde... Deci o treime se poate rezolva doar din a diminua sau a elimina, de fapt, aceste pierderi. Şi în acelaşi timp nu înţeleg ceva: societăţile de stat care au monopol, care stabilesc preţurile, care stabilesc piaţa, nu văd cum pot să meargă în pierdere în momentul în care sunt gestionate aşa cum trebuie.

Trebuie politicul să-şi ia mâna de pe aceste societăţi de stat şi acestea să fie guvernate, conduse, după principii economice, şi nu după principii politice.

Vă mulţumesc.

Deputat PNL de Prahova, Guran Virgil.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Florin Gheorghe (din sală):

Iar m-aţi uitat!

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Îmi cer scuze, domnule deputat! Urma la cuvânt domnul deputat Florin Gheorghe. Îmi cer scuze.

Domnul Florin Gheorghe:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Astăzi voi face o declaraţie politică scurtă, dar care reflectă pe deplin modul în care Guvernul României a găsit o nouă modalitate să îşi bată joc de noi toţi, considerându-ne incapabili să înţelegem ceea ce este bine pentru noi sau cum ar trebui să fie cheltuit banul public, adică transparent.

În acest sens o să-l aduc în discuţie pe marele artist naţional, sculptorul Constantin Brâncuşi, mai precis una dintre operele sale, "Cuminţenia Pământului", pentru care Guvernul tocmai a alocat circa 10 milioane de euro, pe lângă milionul de euro donat de români.

Mai precis, despre ce este vorba? La începutul lunii martie adresam fostului ministru al culturii, domnul Vlad Alexandrescu, o interpelare, prin care doream să aflu cât de transparente au fost procedurile de negociere ale acestei opere cu proprietarii şi, mai ales, cum Dumnezeu s-a ajuns la suma de 11 milioane de euro, când, în trecutul foarte apropiat, cu proprietarii se discutase despre sume cuprinse între două şi cinci milioane de euro.

N-am aşteptam prea mult răspunsul, circa o lună, adică exact înainte să demisioneze, şi am primit un răspuns formal al Domniei Sale, care se află şi pe pagina electronică a Camerei Deputaţilor. După ce domnul Alexandrescu m-a ameţit o pagină întreagă cu date biografice ale sculptorului, cât de măreţ este acesta şi cât de apreciate sunt operele sale, de parcă noi n-am şti acest lucru, către finalul răspunsului adaugă sec faptul că negocierile au fost incluse în categoria informaţiilor clasificate.

În acel moment am rămas fără reacţie. Am crezut că ministrul cumpără această lucrare din banii lui sau din banii vreunui coleg cu site-uri înregistrate în off-shore-uri şi nu trebuie să ştie lumea cât de generoşi sunt miniştrii când vine vorba despre acte de caritate. Numai că opera nu s-a cumpărat din banii miniştrilor, ci ai tuturor cetăţenilor, atât din cei donaţii, cât şi cei alocaţi de prim-ministrul Cioloş din bugetul de stat, care este alimentat prin impozitele şi taxele plătite de către noi toţi.

Ca membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor cunosc foarte bine ce spune Legea nr. 500/2002 a finanţelor publice privind cheltuirea banilor publici. Spune un singur lucru: transparenţă.

Deşi actualul Guvern ne tot flutură pe la nas transparenţa, în realitate ea este călcată în picioare ori de câte ori vreun ministru vrea să ascundă vreun fapt sau vreun act de ochii publicului.

Vă aduc aminte faptul că am fost iniţiatorul legii care obligă toate autorităţile contractante la transparenţă totală, la achiziţii 100% în formă electronică, la achiziţii pe care să le cunoască toţi cei care plătesc taxele, adică cetăţenii. O astfel de abordare nu îmi dă nici cea mai mică speranţă că acest Guvern tehnocrat va ţine seama de prevederile unei astfel de legi sau că vom afla vreodată cum se cheltuiesc banii publici.

În încheiere, pentru că lucrurile nu trebuie să rămână nicidecum aşa, mi-aş dori ca autorităţile abilitate ale statului român să citească conţinutul răspunsului la întrebarea nr. 9.624 din 29 martie 2016 şi să aibă curiozitatea să afle de ce fostul ministru a invocat, ilegal, consider eu, prevederile art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind accesul liber la informaţiile de interes public. Ar mai trebui văzut de ce procesul s-a derulat prin procedura negocierii directe, şi nu altfel.

Ar mai fi bine de ştiut şi de ce nici actualul ministru nu a dorit să transparentizeze acest proces, deşi, după cum putem constata cu toţii, s-au cheltuit mai mulţi bani pe publicitatea guvernamentală decât a costat statuia propriu-zis.

Florin Gheorghe, deputat al PSD de Constanţa.

Vă mulţumesc.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează la cuvânt domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Ce se întâmplă la Sibiu?

Ce se întâmplă în toate spitalele din România? Moartea cadrelor medicale de epuizare. Mă uit că acest lucru nu este considerat de nimeni o tragedie. Moartea unui ursuleţ a provocat mişcări de stradă şi a fost demis şi şeful Poliţiei Locale. Moartea a două cadre medicale nu a fost urmată de nicio reacţie a ministrului sănătăţii şi de nicio demisie.

Trăim o realitate crudă. În România, toţi cei care mai încearcă să lucreze în condiţii improprii sunt supuşi epuizării. Trebuie să facem treaba a şapte-zece cadre medicale şi nimeni nu se uită la condiţiile de muncă.

În aceste condiţii, sper că îmi veţi susţine proiectul de lege prin care propun ca cei care lucrează în sistemul de urgenţă, fie la SMURD, fie la UPU, fie la terapie intensivă, să aibă posibilitatea să se pensioneze la 55 de ani, dacă vor. Exact cum sunt pensiile pentru demnitari sau pentru alte categorii speciale.

Oamenii aceştia nu apucă niciodată pensia şi vă reamintesc că din medicina de urgenţă încă n-a apucat să se pensioneze nimeni.

Mă uitam şi eu aseară pe programul nostru de puncte... al domnului Cioloş... Nu ştiu, ne îndreptăm spre o nouă "epocă de aur", pentru că principii sunt, dar, de fapt, când este vorba de făcut măsuri concrete, nu răspunde nimeni.

Pentru faptul că nimeni nu a reacţionat la moartea colegilor mei, cer astăzi demisia ministrului sănătăţii. Când nu-ţi pasă de oamenii din sistem, când nu faci nimic pentru ca să faci ceva bun în sănătate, nu ai ce căuta acolo.

Şi mă mai uitam la un lucru: cică avem o strategie privind resursele umane în sănătate. E ca în Caragiale: "E sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire". Eu n-am găsit-o nicăieri.

Vă mulţumesc.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la cuvânt pe domnul deputat Radu Zlati, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Se pregăteşte domnul deputat Ionuţ Vulpescu.

Domnul Radu Zlati:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Oricât mi-ar fi de greu îi dau dreptate întru totul colegului Ciuhodaru. Suntem în ţara în care se fac demonstraţii pentru moartea unui câine, nu se fac demonstraţii pentru moartea oamenilor şi mai ales nimeni nu plânge la mormântul învăţământului.

E adevărat, mormântul acesta este deocamdată gol, pentru că, după cum ziceam într-o declaraţie anterioară, din lipsa cunoştinţelor, fie de cultură generală, fie cele specifice unei meserii, nu se moare dintr-o dată.

Un bacil, o bacterie, ne ucide poate în câteva zile. Prostia de la nivelul prostiei măturătorului de stradă până la cea a guvernanţilor, tehnocraţi sau politici fiind ei, nu e atât de evident că omoară, dar omoară şi ea. Iar ţara noastră frumoasă, pe care unii se plâng că am dat-o pe mâna altora să vină să o organizeze, să o exploateze şi să se bucure de frumuseţile acesteia, nu va rămâne în câteva zeci de ani să fie lucrată şi administrată decât de nişte zombi, pentru că an de an noi scădem, pe clasamentele internaţionale, hai să zicem obiective, câte un loc, două, în calitatea învăţământului. Acum suntem pe locul 125 din 138 de state recenzate. În curând o să ajungem - în curând înseamnă într-o generaţie, două - pe ultimul loc, asta dacă nu luăm măsuri. Dar nimeni nu vrea să ia măsuri, pentru că, după cum ziceam, învăţământul nu doare şi ne putem permite să spunem că vom creşte salariile cadrelor didactice cu câte puţin în următorii zece ani. Numai că, dragi colegi, în acei zece ani niciun tânăr, deosebit de bine înzestrat intelectual şi cu dorinţă de muncă nu va veni în sistemul de învăţământ, pentru că nu va avea această, dacă doriţi, determinare, care înseamnă un salariu decent.

Sunt întru totul de acord cu partidul meu: să dublăm salariile medicilor, pentru că altfel medicii pleacă. Dar nu avem de gând să mărim consistent şi salariile cadrelor didactice, pentru că, vezi Doamne, bieţii dascăli n-au unde să plece. Îi leagă limba română şi educaţia universitară pedagogică, făcută aşa, pe sponci, cum se face mai nou, care îi leagă cumva de sistemul de învăţământ românesc. Dar nici nu vin tineri deosebit de bine pregătiţi.

Şi uite aşa, şi uite aşa, fără demonstraţii, fără măsuri guvernamentale şi fără o angajare politică serioasă, încet, învăţământul românesc moare.

Radu Zlati, deputat de Cluj.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la cuvânt pe domnul deputat Ionuţ Vulpescu.

Domnul Ioan Vulpescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

De aproape un an actualul Guvern se străduieşte să ne vândă imaginea echivalenţei între tehnocraţie şi bună guvernare, timp în care, prin tot ceea ce face, îşi arată incompetenţa şi incapacitatea de a răspunde aşteptărilor cetăţenilor.

Acest mod greşit de a guverna este prezent şi în domeniul culturii. Subscripţia publică pentru achiziţionarea sculpturii "Cuminţenia Pământului" a fost un eşec, cu toate strădaniile guvernanţilor de a ne convinge de contrariu.

Pentru că tot le place tehnocraţilor să compare administraţia publică cu o companie privată, ţin să le amintesc că în mediul privat, când atingi mai puţin de 20% din ţinta pe care ţi-ai propus-o, îţi strângi lucrurile şi părăseşti biroul.

Sunt multe lucruri de reproşat organizatorilor subscripţiei, care au păcătuit prin superficialitate şi lipsă de realism, concentrându-se asupra banilor, şi nu asupra operei şi moştenirii culturale a lui Brâncuşi.

Subscripţia publică a demarat printr-un neadevăr, spus de către guvernanţi. Dacă nu se strâng cele şase milioane de euro, atunci banii vor fi restituiţi celor care au donat.

Ultima decizie a Guvernului Cioloş, privitoare la finalizarea tranzacţiei privitoare la "Cuminţenia Pământului" face exact contrariul. Foloseşte banii pentru cumpărare, dar alocă bani în plus, tot împotriva propriilor angajamente care limitau la cinci milioane de euro contribuţia statului.

Există nenumărate semne de întrebare în jurul acestei achiziţii, iar lipsa de transparenţă întăreşte aceste suspiciuni, la fel cum o fac şi răspunsurile evazive ale celor care au efectuat-o.

În primul rând ar trebui să ştim cum s-a ajuns la suma de 11 milioane, cine a evaluat sculptura şi a decis această valoare. O spun pentru că în mandatul Guvernului Ponta, cel care de altfel a exercitat dreptul de preempţiune al statului asupra lucrării, aceasta a fost evaluată la cinci milioane de euro, valoare confirmată şi de Guvernul Cioloş.

Este obligatoriu să se prezinte public mandatul dat noii comisii de negociere şi cine au fost membrii ei, cine a autorizat comisia să accepte preţul de 11 milioane de euro. De ce s-a retras din procesul de negocieri operatorul economic, respectiv Casa de licitaţii, permiţând negocierea direct între proprietari şi ministrul culturii?

Cum ştiţi, în toamna anului 2014 Ministerul Culturii a fost înştiinţat că opera "Cuminţenia Pământului" a fost scoasă la vânzare. În foarte scurt timp Guvernul Ponta şi-a exercitat dreptul de preempţiune.

Printr-un memorandum, Ministerul Culturii a fost mandatat să poarte discuţii cu reprezentanţii proprietarilor. S-a constituit o comisie la nivelul ministerului şi au început negocierile. Din comisie făceau parte atât reprezentanţi ai Ministerului Culturii, cât şi reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, directorul Muzeului Naţional de Artă, directorul Muzeului Naţional de Istorie şi ulterior s-a adăugat un secretar de stat de la Ministerul Finanţelor.

După constituirea comisiei s-a autentificat opera şi s-au făcut două expertize de către doi experţi acreditaţi de Ministerul Culturii. Au făcut o evaluare, după care s-a făcut o medie a celor două puncte de vedere şi s-a ajuns la o limită maximă de cinci milioane de euro care, repet, a fost confirmată şi de actualul Guvern, motiv pentru care s-a apelat la subscripţia publică.

Din toamna anului 2014 şi până în 2015, la plecarea Guvernului Ponta, au avut loc aproximativ 15 întâlniri între această comisie şi reprezentanţii proprietarilor, care au declinat oferta Guvernului.

La începutul anului 2016 întreaga comisie a fost înlocuită şi după doar două întâlniri s-a ajuns la un acord pentru suma de 11 milioane de euro. Nu există informaţii ca o nouă evaluare a lucrării să fi fost făcută.

Cele două comisii nu au avut nicio întâlnire. Lipsa de transparenţă şi dispreţul faţă de reguli şi până la urmă de lege caracterizează achiziţia "Cuminţeniei Pământului". Acest lucru este cu atât mai îngrijorător cu cât urmează ca şi alte opere de artă retrocedate să apară pe piaţă.

Colecţia Manu a fost pierdută pentru că statul a refuzat să-şi exercite dreptul de preempţiune. De ce? Care au fost criteriile şi care motivele refuzului? Cum vom gestiona în viitor aceste probleme? Cum vom finanţa aceste achiziţii?

Din păcate, am ratat, din superficialitate, o oportunitate de a-l face cunoscut pe Brâncuşi în toată complexitatea operei lui.

Ioan Vulpescu, deputat Colegiul nr. 13, Bucureşti.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează la cuvânt doamna deputat Laura Marin.

Doamna Laura Marin:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Tema declaraţiei de astăzi este "Ce a testat proba scrisă a concursului pentru ocuparea funcţiilor de directori şi directori adjuncţi în unităţile de învăţământ preuniversitar".

Itemii propuşi la proba scrisă a concursului pentru ocuparea funcţiilor vacante de directori şi de directori adjuncţi din unităţile de învăţământ preuniversitar, probă desfăşurată în data de 12 octombrie 2016, au relevat incapacitatea reprezentanţilor Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice de a verifica abilităţile manageriale ale candidaţilor.

Dincolo de timpul extrem de scurt avut la dispoziţie de candidaţi pentru depunerea dosarului şi pregătirea pentru concurs şi de bibliografia bizară am putut remarca greşeli impardonabile atât în ceea ce priveşte formularea întrebărilor, cât şi răspunsurile considerate corecte la unele dintre ele.

Exemple ar fi multe: întrebarea cu privire la anatomia măgarului, răspunsul cu privire la similitudinea dintre volum şi masă şi nu greutate, respectiv între masă şi timp.

Mai mult, primii 20 de itemi au testat mai mult acuitatea vizuală a candidaţilor. Probabil că cei care au propus subiectele au considerat că un director bun trebuie să aibă vederea perfectă, cunoştinţele reale referitoare la administrarea unei unităţi de învăţământ preuniversitar nefiind atât de importante.

Se conturează ideea că reprezentanţii ministerului nu ştiu ce se întâmplă în şcoli, nu ştiu ce face un director zi de zi, cu ce probleme se confruntă, care sunt realităţile învăţământului preuniversitar actual.

Nu cunoştinţele teoretice aprofundate despre modelele manageriale şi nici cele despre leadership-ul educaţional sunt cele care arată cât de eficient va fi un director, cu atât mai puţin cunoştinţele legate de asemănarea între şosete şi mănuşi, între tuberculoză şi astm.

De remarcat este şi faptul că proba scrisă s-a desfăşurat într-o zi lucrătoare, membrii comisiilor lipsind de la şcoală, dacă vorbim de cadrele didactice, respectiv de la serviciu, dacă vorbim de reprezentanţii autorităţilor locale, activitatea în unităţile de învăţământ - şi nu numai - fiind perturbată.

Nu contest faptul că ocuparea posturilor de director şi director adjunct în unităţile de învăţământ preuniversitar prin concurs este necesară şi sănătoasă, dar graba în care s-a organizat acesta, prevederile discriminatorii pe alocuri ale metodologiei, bibliografia nerelevantă şi conţinutul probei scrise a concursului arată că acesta nu a fost organizat în scopul selectării celor mai buni manageri de şcoală.

Numărul mic de cadre didactice care sunt dispuse să-şi asume responsabilitatea funcţiei de director în învăţământul preuniversitar, funcţie caracterizată prin muncă susţinută, remuneraţie neatractivă, birocraţie excesivă, ar trebui să constituie un semnal de alarmă pentru Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, iar acesta ar trebui să fie capabil să selecteze dintre cei puţini pe cei care au calităţile manageriale necesare, nu pe cei care au vederea bună sau care reuşesc să aleagă din cinci răspunsuri greşite pe cel mai puţin greşit.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Laura Marin, deputat al PSD, Galaţi.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc mult, doamnă deputat.

Urmează la cuvânt domnul deputat Valentin Boboc.

Se pregăteşte doamna deputat Simona Bucura-Oprescu.

Domnul Valentin Gabriel Boboc:

Trăim de aproape un an de zile cel mai negru vis al guvernării unei ţări de către neştiutori.

"Guvernul meu" ori nu vrea, ori nu poate să gestioneze problemele cunoscute de ani de zile, probleme cu istoric, ce prin acţiuni simple ar rezolva suferinţa unor oameni năpăstuiţi.

Problema "guvernului meu" e că nu vrea să informeze, ori să nu deranjeze, ori pentru că nu ştiu ce trebuie să facă, cu toate că Preşedintele le-a transmis: "să facă ce trebuie făcut", lămurindu-i buştean.

"Informaţiile despre ce se întâmplă în ţară sunt aşezate pe o masă", spunea fostul preşedinte Băsescu, masă care, de această dată, ori a fost încurcată, ori a fost uitată. Dar noroc cu televizorul!

"Guvernul meu" urmăreşte cumva denigrarea preşedintelui?! Vor să-l pună în situaţii penibile?!

Uneori doar prezenţa în mijlocul oamenilor este suficientă pentru a-i încuraja să o ia de la capăt, să vadă că nu sunt singuri în lupta cu natura sau cu nepăsarea autorităţilor.

De această dată, deplasarea în zonele afectate a fost considerată un gest prea mare şi un efort ce nu merita făcut.

Dezinteresul faţă de populaţie a fost arătat pentru a nu ştiu câta oară de marele "guvern al meu", incompetent ca şi cel care l-a impus, de altfel.

Malpraxisul guvernamental trebuie taxat şi niciodată un asemenea guvern de incompetenţi să nu mai ajungă să gestioneze probleme cu care nu s-au mai întâlnit niciodată, ele în fapt fiind atât de banale.

Dacă s-ar fi continuat măcar măsurile întreprinse de Guvernul Ponta pentru prevenirea inundaţiilor ar fi învăţat ceva, ar fi înţeles că apa nu poate fi oprită prin vorbe goale sau gloanţe, ci doar de diguri.

Competenţa şi priceperea guvernanţilor s-a văzut atunci când nici măcar un ursuleţ nu a putut fi oprit decât prin lichidarea sa, ce să mai spunem de un puhoi de apă?! Aici glonţul nu face faţă...

Domnilor, uşa Guvernului e deschisă, iar a Parlamentului închisă pentru specialiştii de la Bruxelles!

Boboc Valentin, deputat de Teleorman.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează doamna deputat Simona Bucura-Oprescu.

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

Onorată asistenţă,

Stimaţi colegi,

Astăzi vreau să vorbesc despre noul Cod administrativ.

Vicepremierul Vasile Dîncu, ministrul dezvoltării, a anunţat că a finalizat proiectul Codului administrativ, care ar "lumina ceea ce era ambiguu în legislaţie până în prezent". Proiectul ar urma să fie transmis pentru consultare, observaţii şi aviz asociaţiilor administraţiei publice locale, referindu-ne aici la Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România, la Asociaţia Municipiilor din România, la Asociaţia Oraşelor din România şi, nu în ultimul rând, la Asociaţia Comunelor din România.

Este nevoie de un astfel de document de referinţă care să reunească întreaga materie legislativă în domeniul administraţiei publice locale, care să fie clară, care, odată adoptată, să nu se modifice de pe o zi pe alta şi care să integreze legislaţia, care, din păcate, de multe ori se bate cap în cap.

Noul Cod administrativ şi Şcoala pentru Administraţie sunt fundamentale pentru crearea unui climat stabil şi propice pentru munca în administraţie şi dezvoltarea comunităţilor.

Este nevoie de un Cod administrativ adaptat cerinţelor actuale ale administraţiei şi care să elimine orice neclaritate. Însă, consider că ar trebui mai întâi să aibă loc consultările cu asociaţiile administraţiei publice locale şi judeţene, pentru a răspunde întocmai nevoilor reale în plan administrativ.

Domnule vicepremier Vasile Dîncu, primarii sunt aleşii cetăţenilor şi trebuie să fie susţinuţi prin legi clare şi corecte, care să nu aibă culoare politică. Din păcate, diverse acte normative le pun în cârcă edililor atribuţii peste atribuţii, sarcini noi peste sarcini noi, fără să se aloce şi resurse umane şi financiare pentru a fi îndeplinite acestea.

Domnule vicepremier Vasile Dîncu, este nevoie de modificarea Legii nr. 94, cea care se referă la Curtea de Conturi, deoarece primarii sunt consideraţi principalii vinovaţi de fiecare dată când vine Curtea de Conturi în control. Aşa ceva nu este normal. Trebuie modificată şi Legea finanţelor publice locale, astfel încât sumele alocate la administraţiile locale să crească, după cum trebuie să fie modificată şi Legea nr. 215, Legea administraţiei publice locale, care vizează hotărârile care pot fi luate la nivelul administraţiilor locale pentru patrimoniu şi nu numai.

Domnule vicepremier Vasile Dîncu, este nevoie de modificări legislative care să vizeze clarificări privind regimul incompatibilităţilor, deoarece aleşii locali au avut şi au de suferit din cauza unor prevederi care nu au ţinut şi nu ţin cont de realităţi şi de nevoile comunităţilor. Este nevoie de o descentralizare reală, de diminuarea birocraţiei şi de susţinere pentru proiectele de maxim interes pentru comunităţi.

Primarii vor legi clare privind alocările bugetare; vor acte normative care să uşureze deciziile şi transferul de proprietate; au nevoie de un mecanism care să asigure buna informare şi cofinanţarea pentru proiectele cu finanţare europeană; au nevoie de îndrumare şi prevenţie, nu doar de controale peste controale din partea atât de multor instituţii. Sunt peste 30 de instituţii cu atribuţii de control în România.

Da, este nevoie de un Cod administrativ, dar de un Cod administrativ care să ajute administraţiile locale, nu să le încurce şi mai mult, un cod care să ducă România înainte.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea Grupului parlamentar al ALDE, o să vă rog să-mi permiteţi să citesc şi eu o declaraţie politică. (Coboară la tribună.)

Declaraţia mea politică este intitulată "Nu prin arestări se face justiţie".

Stimaţi colegi,

Se acreditează tot mai mult în România ideea că a nu vota încuviinţarea unei cereri de arestare a parlamentarilor, atunci când este prevăzută o astfel de procedură, înseamnă obstrucţionarea justiţiei. Nimic mai fals!

Justiţia se face în continuare, însă ea trebuie făcută strict şi riguros pe baza probelor existente la dosar, şi nu prin manipularea opiniei publice.

A nu vota o cerere de arestare nu înseamnă obstrucţionarea justiţiei, ci înseamnă respectarea prezumţiei de nevinovăţie, înseamnă respectarea dreptului la apărare, principii fără de care România nu poate fi un stat de drept, aşa cum îşi doreşte. Sunt avocat şi ştiu ce spun. O apărare făcută din arest este făcută doar pe jumătate.

Ne-am obişnuit să vorbim în ultima perioadă fără a înţelege cât de periculoasă este conturarea unei asemenea opinii, că judecătorii luptă împotriva corupţiei.

Dacă ar fi aşa, ar însemna că judecătorii s-ar poziţiona într-o anume tabără, ceea ce ar încălca în mod grav principiul egalităţii armelor în procesul penal. Acesta este un principiu esenţial pentru un proces echitabil, care semnifică tratarea egală a părţilor pe toată desfăşurarea procedurii în faţa instanţelor de judecată, fără ca una dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă, respectiv persoana cercetată şi procuror. Această egalitate nu poate fi relativă, spune Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în toate cauzele pe care România le pierde pe bandă rulantă în faţa instanţei supreme în materie de drepturi fundamentale ale omului. La noi, în schimb, da.

A devenit relativă atunci când Livia Stanciu, pe vremea când era preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ne-a anunţat cu mult cinism că judecătorii au devenit partenerii de nădejde ai DNA. Noroc că nu toţi gândesc la fel.

Vă mulţumesc. (Revine la prezidiu.)

Mai sunt înscrişi la cuvânt, pentru a susţine declaraţii politice, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Ana Birchall; din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii deputaţi: Gheorghe Dragomir, Daniel Gheorghe, Ioan Tămâian, Mugurel Cozmanciuc şi doamna deputat Lucia-Ana Varga; din partea Grupului parlamentar ALDE, domnul deputat Vicenţiu Mircea Irimie, iar din partea Grupului parlamentar al UNPR, doamna deputat Camelia Bogdănici, domnul deputat Constantin Mazilu. Sunt colegi care s-au înscris la cuvânt, care nu au susţinut până la această oră declaraţiile, nefiind prezenţi. Îi aşteptăm în continuare să vină.

Nefiind prezenţi colegii în sală, declar închisă prima parte dedicată declaraţiilor politice.

În continuare, plenul va fi condus de domnul preşedinte Florin Iordache.

Vă mulţumesc.