Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Steluţa- Gustica Cătăniciu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Florin Iordache, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Bună dimineaţa!

Declar deschisă şedinţa Camerei Deputaţilor de astăzi, marţi, 1 noiembrie 2016.

Începem cu prima parte, cea consacrată declaraţiilor politice.

Sunt înscrişi la cuvânt pentru a prezenta declaraţii politice patru colegi din partea Grupului parlamentar al PSD, opt colegi din partea Grupului parlamentar al PNL, doi colegi din partea Grupului parlamentar ALDE, Grupul parlamentar UNPR - un coleg deputat şi din partea Grupului de deputaţi neafiliaţi, un coleg, de asemenea.

Îi dau cuvântul domnului deputat Florin Gheorghe.

Domnul Florin Gheorghe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Capitalul românesc - prea fragil, prea sărac pentru economia europeană".

Stimaţi colegi,

Am analizat cu mare atenţie programele electorale ale partidelor politice care vor candida în alegerile generale din decembrie şi, dacă ar fi să găsim un punct comun, toate acestea vorbesc cu un deosebit patos despre capitalul românesc.

Nu este nici prima dată şi poate nici ultima oară când ne amintim că valoarea adăugată se creează în economia privată şi că economia noastră este astăzi dominată de capitaluri străine puternice, competitive, greu de concurat de către întreprinzătorii noştri români.

Nu trebuie să uităm că avantajele uriaşe pe care ni le-a oferit aderarea la Uniunea Europeană au fost parţial umbrite de concurenţa teribilă venită dinspre Vestul puternic dezvoltat şi de incapacitatea administrativă de a mai proteja capitalurile româneşti, prin pârghii naţionale.

Chiar dacă acţionăm într-o piaţă unică, chiar dacă ajutoarele de stat sau sprijinul direct pentru producătorii români nu mai sunt posibile, există însă nenumărate pârghii de politică economică prin care putem sprijini capitalul românesc să se dezvolte şi să concureze în mod real cu companii puternice care acţionează de zeci de ani pe pieţele internaţionale.

Evident că pentru a vedea cum putem sprijini capitalurile româneşti ar trebui să ascultăm de la aceştia ceea ce au ei, în mod real nevoie. De exemplu, ca om care intră în contact cu oamenii care muncesc, ştiu foarte bine că aceştia nu aşteaptă milă de la stat, nici ajutoare şi nici compensaţii.

Dacă statul, prin intermediul Guvernului, ar vrea să facă ceva pentru ei, atunci ar putea să se uite atât la simplificarea politicii fiscale, la atitudinea organelor de control fiscal, la sutele de taxe fiscale şi parafiscale şi la miile de ore pierdute de antreprenori la cozile generate de birocraţia română.

Un pas uriaş s-a făcut săptămâna trecută, atunci când, prin voinţa noastră unanimă, am decis să eliminăm peste 100 de taxe. Sper să putem continua acest proces şi prin eliminarea nenumăratelor formulare, care mai de care mai trăsnite, la zecile de declaraţii inutile şi la alte documente nejustificate şi să lăsăm antreprenorii să muncească, nu să stea la cozi.

Ce mai putem face pentru antreprenorii români? Evident, să-i sprijinim să angajeze mult mai uşor şi mult mai puţin costisitor oameni. Am diminuat CAS, în anul 2014 cu cinci puncte procentuale, iar numărul locurilor de muncă în economie au apărut ca din neant.

Oare cum ar arăta piaţa muncii din România, cum ar arăta rata şomajului dacă am continua procesul de relaxare fiscală aplicată muncii?

Nu în cele din urmă, aş dori să pun degetul pe rană şi să spun, fără nicio temere, de ce nu reuşesc antreprenorii români să se dezvolte, de ce nu reuşesc să-şi crească cifra de afaceri, să crească ponderile la export.

Ştim cu toţii că niciun antreprenor român nu este creditat de băncile comerciale de la noi din ţară, că nicio bancă nu dă doi bani pe antreprenorul român onest. Mai mult, nu doar că antreprenorul român nu este tratat cu un minim de încredere, ci dacă îi este acordată o linie de finanţare, mai mult ca sigur acesta este jupuit de viu, prin rate ale dobânzilor cu două cifre, prin comisioane aberante şi prin mai ştiu eu ce alte tarife.

Dragi colegi,

Lipsa accesului la finanţare, la credite ieftine a antreprenorului român reprezintă boala cea mai gravă care afectează capitalul autohton. Am înţeles că băncile străine simpatizează companiile străine, dar şi noi, românii, avem cel puţin două bănci, mă refer aici la CEC şi la Eximbank, care ar putea să ofere, în condiţii de sustenabilitate şi stabilitate financiară a acestora, credite comparabile, prin costuri, cu cele de care beneficiază capitalurile străine la ele în ţară. Asta se poate face şi nu există costuri, ci doar beneficii, şi pentru băncile româneşti şi pentru antreprenorii români.

Vă spun cu un gust deosebit de amar că sunt mâhnit de modul în care vede actualul ministru al economiei şi mediului de afaceri sprijinirea economiei noastre.

Am aflat şi eu, cum aţi aflat probabil şi dumneavoastră, că singurele realizări ale acestui ministru şi ale actualului Cabinet se rezumă la pierderea de oportunităţi: a scăpat printre degete o investiţie de 500 milioane de euro a Grupului Daimler, s-a pierdut deja o capacitate de producţie a Uzinei Dacia, dar s-au mai pierdut şi alte nenumărate oportunităţi de stimulare pe orizontală a mediului de afaceri din ţară.

Marea realizare a actualului Cabinet - şi trebuie spus acest lucru - se reflectă în milioanele de euro, vreo 40 la număr, tocate inutil în târguri şi expoziţii internaţionale la care producătorii români nu au mai ajuns.

Am toată convingerea că această atitudine de batjocură faţă de românii care muncesc onest în ţara lor se va termina imediat după alegerile parlamentare din 11 decembrie, când vom intra în normalitate şi vom avea un guvern politic, format de majoritatea parlamentară care a demonstrat prin fapte că a făcut şi va face cel mai mult bine României şi românilor.

Florin Gheorghe, deputat PSD.

Mulţumesc.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Vasile Horga.

Se pregăteşte domnul deputat Ion Eparu, din partea colegilor deputaţi neafiliaţi.

Domnul Vasile Horga:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de azi se referă la oportunitatea reducerii unor taxe.

Legea votată recent în Parlamentul României, cu unanimitatea voturilor tuturor forţelor politice reprezentate în Parlament, reprezintă expresia voinţei cetăţenilor pe care aceste forţe politice o reprezintă.

Anatema pusă de la cele mai înalte vârfuri ale administraţiei din România asupra oportunităţii acestei măsuri pentru cetăţenii români şi mediul de afaceri intern nu are nicio justificare, din oricare punct de vedere ai privi-o.

Dacă vorbim de necesitatea reducerii unor taxe, atunci trebuie să ne raportăm la aşteptările cetăţenilor care nu mai vor ca administraţia publică să abuzeze la infinit de timpul lor, inventând alături de taxele şi impozitele generale fiscale, pe care în mod obligatoriu le plătesc, o altă pleiadă de taxe inventate de toate instituţiile statului, aşa-numitele taxe parafiscale fără număr şi care îl agresează în mod continuu pe cetăţeanul român.

Dacă ne raportăm la oportunitatea reducerii taxelor parafiscale, pentru că despre ele este vorba, atunci putem considera că sunt oportune doar acele taxe parafiscale puse pe servicii publice de care beneficiază cetăţenii atunci când aceştia solicită un serviciu public care poate fi evitat de marea masă a populaţiei, iar în acest caz nu ar fi corect faţă de majoritate să fie suportat din impozitele şi taxele generale.

Dar atunci când este vorba despre taxe parafiscale care privesc întreaga populaţie a României, cum ar fi, de exemplu, taxa pentru emiterea actelor de identitate, taxa pentru obţinerea permisului de conducere sau taxa de înmatriculare a autovehiculelor şi multe altele, atunci oportunitatea nu mai poate fi pusă în discuţie.

Dacă ne raportăm la predictibilitatea impozitelor şi taxelor, atunci va trebui să avem în vedere strict principiul din Codul fiscal pe care l-am introdus începând cu anul 2016, care spune că niciun impozit, taxă sau contribuţie socială obligatorie nu poate fi nou-introdusă sau cele deja existente nu pot fi majorate cel puţin un an, începând cu 1 ianuarie al fiecărui an fiscal, după ce în prealabil legea de impunere a intrat în vigoare cu cel puţin şase luni înainte de începerea fiecărui exerciţiu bugetar.

Reducerea taxelor, după cum se poate vedea, nu are nicio legătură cu principiul predictibilităţii, pentru că, în sine, reducerea nu alterează echilibrul dintre venituri şi cheltuieli, în sensul în care contribuabilul nu-şi va putea realiza obiectivele prin majorarea cheltuielilor afectate de creşterea taxelor. Dimpotrivă, prin scăderea taxelor, cheltuielile diminuate îi vor ajuta pe contribuabili să folosească mai multe venituri pentru realizarea obiectivelor lor pe termen lung şi, cu siguranţă, nu vor fi nemulţumiţi.

Ca liberal, am luptat şi voi lupta în continuare pentru a promova principii precum libera iniţiativă, statul de drept şi statul minimal, alături de principiul suficienţei impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale obligatorii şi, de aceea, îmi este imposibil să critic o lege, indiferent care sunt iniţiatorii ei, atunci când efectele ei asupra cetăţenilor români şi asupra mediului de afaceri intern se suprapun cu crezul meu politic.

De aceea, nu am avut nicio rezervă să votez această lege, lucru pe care l-aş repeta oricând şi ori de câte ori mi s-ar ivi ocazia.

Concluzia care se desprinde din votul unanim al deputaţilor şi senatorilor prezenţi în Parlamentul României, la Legea privind reducerea unor taxe, este aceea că orice vot trebuie dat cu gândul, mintea şi voinţa către cetăţeanul şi mediul de afaceri din România, lăsând în urmă jocurile şi interesele politice, cele care ne-au otrăvit viaţa în ultimii ani, cei 26 care au trecut de la Revoluţie.

Deputat Vasile Horga, Colegiul nr. 16, Dâmboviţa.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Ion Eparu, din partea colegilor deputaţi neafiliaţi.

Se pregăteşte doamna deputat Camelia Bogdănici, din partea Grupului parlamentar al UNPR.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Astăzi nu am să mă îndepărtez prea mult de crezul meu, acela de a face de la acest microfon declaraţii politice care să vizeze domeniul educaţiei.

Înainte de asta însă, cu acordul dumneavoastră, aş vrea să reamintesc că astăzi se împlinesc 88 de ani de la prima transmisie radio în ţara noastră şi de aceea, cred eu, se cuvine să purtăm un gând frumos acestei instituţii.

Din copilărie, de când încă ne închipuiam cu toţii că în acea cutie mică există nişte omuleţi care ne transmit, radioul ne-a fost aproape, şi pentru că ştiu că le face plăcere, o să le spun că şi eu, deputatul Eparu Ion, sunt Radio România Actualităţi.

De asemenea, sunt câteva evenimente care se desfăşoară în zilele acestea, printre ele: greva din sistemul de sănătate care, cred eu, ar trebui să atragă atenţia tuturor şi încă mai sper ca măcar unul dintre numeroşii colegi medici să atingă acest subiect în cele ce vor spune de la acest microfon.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Ultima speranţă".

Stimaţi colegi,

Eu nu l-am votat pe actualul preşedinte al ţării, evident că din convingere. Eu sunt politician de stânga, aşa am crescut şi aşa m-am format, asta pe de o parte. Dar pe domnul Klaus Iohannis nu l-am votat şi din altă motivaţie. Nu am crezut niciodată în salvatorii apăruţi peste noapte. Poate că la Sibiu se făcea politică mare, nu ştiu... Dar, să devii aşa, peste noapte, preşedintele unuia din marile partide ale ţării, să ţi se ofere postura de prim-ministru, apoi pe aceea de ministru în guvernarea USL şi tu să refuzi, dacă nu te face şi viceprim-ministru, spune mult mai mult decât ce s-a văzut în spaţiul public.

Apoi, nu l-am votat şi pentru eroarea, dacă eroare o fi fost, de a le transmite sutelor de mii de dascăli regretul său pentru faptul că au avut aşa ghinion să lucreze în educaţie şi să câştige puţin.

Şi, totuşi, ca un fost sportiv de performanţă şi jucător împătimit, şi eu am mers, cum se spune, la două capete în alegerile prezidenţiale.

Dacă ar fi câştigat cel pe care l-am votat aş fi avut satisfacţia că a câştigat preferatul meu, dacă nu, mă hrăneam cu speranţa că celălalt, Klaus Iohannis, este totuşi din tagma noastră, a dascălilor, şi deci nu se va putea să nu rezulte ceva bun şi pentru această categorie socială, dacă el va câştiga.

Un om care a trăit toată viaţa din meseria de profesor şi, după câte am înţeles, a trăit destul de bine, care a fost chiar şi inspector general, nu se poate să nu ţină seama de realităţile din sistem, pe care le cunoştea foarte bine.

Ceea ce s-a întâmplat însă în cei doi ani de mandat prezidenţial m-a dezamăgit profund, dar m-a şi speriat. Am avut surpriza să constat că preşedintele ţării nu numai că nu are sau nu mai are nicio legătură cu sistemul de educaţie, dar, extrem de curios, deşi nimic nu arăta asta, a deveni mai jucător decât predecesorul său.

Am crezut întotdeauna că prevederile constituţionale legate de atribuţiile preşedintelui sunt sau ar trebui să fie sfinte, că el chiar trebuie să fie un factor de echilibru în societate. Am aflat însă că nimic nu este aşa cum speram. Preşedintele nu este factor de echilibru, ci de dezechilibru, şi totul în numele dorinţei de a conduce şi a stăpâni totul.

Parlamentarii care nu se supun voinţei vor fi măturaţi. Parlamentul, ca instituţie, nu este credibil decât dacă votează aşa cum i se spune. Instituţiile de forţă trebuie să-l asculte tot pe el, pe preşedintele ţării. Guvernul, cu orice sacrificiu, trebuie să fie tot al lui, al preşedintelui. Justiţia trebuie să lucreze în sensul în care preşedintele dă indicaţii.

Prim-ministrul ţării va fi doar cel pe care îl doreşte preşedintele, în timp ce tehnocraţii lui se înscriu în partide, pe capete, sau aşteaptă cuminţi nişte alegeri, ale căror rezultate vor fi iarăşi impuse, cu sau fără presiunea străzii. Este prea mult, după opinia mea.

Partidele, în numele acestei curăţenii, şi-au măturat de pe listele de candidaţi pe cine te aşteptai sau nu, nu mai înţeleg în baza a ce criterii.

Să fie oare unul cel legat de perioada în care ne-am format ca oameni? Da. Eu m-am născut, am crescut, am învăţat carte şi m-am format înainte de 1989. Să fie cineva deranjat de acest lucru?! Altfel nu cred că un singur om ar putea să facă toate acestea.

E nedumerirea mea, este marele semn de întrebare ce mă va însoţi de aici înainte, care marchează, totodată, pierderea ultimei mele speranţe, cea legată de dreptatea care ar trebui să vină de la primul om în stat.

Profesor universitar Ion Eparu, deputat Colegiul nr. 10, Prahova.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la cuvânt pe doamna deputat Camelia Bogdănici, din partea Grupului parlamentar al UNPR.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte.

Bună dimineaţa, dragi colegi.

Astăzi vreau să vă vorbesc ...

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Doamnă deputat, îmi cer scuze, vă rog să închideţi şi să deschideţi microfonul. Nu se înregistrează altfel la dumneavoastră...

Mulţumesc, e OK.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Acum e bine?

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Da.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte.

Bună dimineaţa, dragi colegi.

Astăzi mă adresez dumneavoastră în calitatea mea de medic, în calitatea mea de medic-politician, pentru că la Iaşi sunt cunoscută sub denumirea de doamna doctor.

Ieri-dimineaţă, când am plecat din Iaşi, primul drum l-am făcut la spitalul unde lucrez şi acolo am primit acest badge, ca să-l pun în piept toată ziua. L-am purtat şi ieri, îl voi purta şi astăzi. Credeam că astăzi nu va mai fi nevoie.

Aseară mă uitam la televizor cu câtă înverşunare se spune: "Nu sunt bani pentru sistemul sanitar".

Eu aş invita membrii Guvernului în spitale, să vadă cum un om lucrează pentru trei oameni, cum un om leşină după cele opt, zece, douăsprezece ore, pentru că sunt secţii în care se lucrează 12 cu 24, să vină să vadă cum un om, un medic specialist care are peste 10 ani de specialitate are salariul mai mic decât un medic rezident. Vorbesc de medicii care lucrează în policlinicile studenţeşti, vorbesc de personalul TESA care lucrează în spital şi care stă mai mult la spital ca să se încălzească. Îmi spunea săptămâna trecută o doamnă contabilă că stă mai mult la spital pentru că nu-şi permite să dea drumul la centrala de acasă.

Deci ce vreau eu să transmit astăzi, pentru că sunt şi oftalmolog?

Domnilor din Guvern,

Deschideţi ochii, deschideţi inima şi aveţi grijă de sistemul sanitar. Sunt două zile deja în care primim numai urgenţele. Dacă nu veţi deschide ochii şi inima nu ştiu ce se va întâmpla şi s-ar putea ca spitalele să fie închise.

Conferenţiar doctor Camelia Bogdănici, deputat de Iaşi.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Vă mulţumesc mult, doamnă deputat.

Îl invit la cuvânt pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mai sunt doar câteva zile şi începe campania electorală pentru alegerea unui nou Parlament. A fost mare vânzoleală în toate partidele, pentru a prinde un loc pe liste, multe răsturnări de situaţie, multe speranţe, multe dezamăgiri, pentru unii sau pentru alţii, în alcătuirea acestora.

Toate partidele au spus că doresc oameni noi în Parlament, pentru a da un nou suflu acestei instituţii importante a democraţiei româneşti, aleasă de toţi cetăţenii români. Cele două mari partide, PNL-ul şi PSD-ul, au anunţat că pe liste au fost trecuţi - şi au fost depuse la Biroul Electoral Judeţean şi la Biroul Electoral Central - peste 70% oameni noi.

Se doreşte un nou început pentru societatea românească, deoarece clasa politică, în cei 26 de ani de la Revoluţie, nu a reuşit să rezolve marile probleme ale societăţii româneşti. Mă refer la sănătate, educaţie şi infrastructură.

Ne-au plecat peste 15.000 de medici din ţară, se moare din cauza infecţiilor nosocomiale în spitale, a lipsei de aparatură. Nu am reuşit să construim niciun spital regional de urgenţă, sistemul educaţional suferă profund din lipsa unui management performant, şi acest lucru deoarece am schimbat peste 25 de miniştri în această perioadă, atât la sănătate, cât şi la învăţământ.

Am cheltuit mulţi bani pe parcuri în mediul rural, pe terenuri de sport, pe pârtii de schi, pe telegondole, pe patinoare, pe bazine de înot şi multe altele, dar ne-au plecat medicii, ne mor bolnavii în spitale, nu avem în toate şcolile din România apă curentă şi grupuri sanitare. Nu am reuşit, în 26 de ani, să construim o autostradă de la un capăt la altul.

Din 2004 până în 2012 am participat direct la astfel de începuturi. Am promis electoratului, alături de întreaga clasă politică românească, că vom rezolva marile probleme cu care se confruntă cetăţenii acestei ţări. Am promis în campaniile electorale din 2004, 2008 şi 2012, dar nu ne-am ţinut de promisiuni decât în mică măsură.

Personal nu sunt pe deplin mulţumit de activitatea pe care am desfăşurat-o în aceşti 12 ani. Nu am reuşit să facem un spital de urgenţă la Iaşi, nu am reuşit să începem autostrada Iaşi-Târgu Mureş, dar am constatat un lucru: chiar dacă există un grup numeros de parlamentari, la Iaşi sunt 17 parlamentari, aceştia nu pot influenţa politica Guvernului în chestiuni importante, necesare pentru populaţia din anumite regiuni ale ţării.

Am făcut demersuri peste demersuri, am bătut la toate uşile celor cu putere de decizie, de la Agenţia Naţională pentru Drumuri şi Autostrăzi la toţi miniştrii transporturilor, la toţi prim-miniştrii care s-au succedat în aceşti 12 ani. N-am fost auzit. N-am fost auzit din cauză că factorii de decizie de la nivel central n-au vrut să audă.

Sper ca partidele politice, ca noul Parlament să-şi respecte promisiunile în cele trei domenii de importanţă capitală pentru cetăţenii acestei ţări, şi anume sănătate, educaţie şi infrastructură.

În final, vreau să mulţumesc tuturor colegilor din Camera Deputaţilor pentru colaborarea şi sprijinul dat în aprobarea diverselor proiecte de lege care au făcut, pe ici, pe colo, bine cetăţenilor acestei ţări. Le doresc tuturor multă sănătate şi mult bine!

Mulţumesc.

Deputat de Iaşi, doctor medic Grigore Crăciunescu.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă în sală sunt prezenţi colegii Aurelian Mihai şi Marioara Nistor? Nu sunt prezenţi.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Virgil Guran.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Ieri am asistat la încă un episod al lipsei de respect faţă de Parlament din partea unei agenţii subordonate Guvernului şi sub control parlamentar. E vorba despre ASF.

A fost chemat domnul Mişu Negriţoiu să ne spună ce s-a întâmplat acolo cu RCA-urile, de ce a trebuit să înnebunim toţi şoferii din România, toţi posesorii de autoturisme, de ce s-a ajuns la această soluţie de mărire a preţurilor, în favoarea unor companii pentru care am eu o meteahnă veche de a spune sau o durere, într-un fel, companii multinaţionale străine care iau banii de aici, din România, pleacă şi trăiesc bine pe afară. Iar, stupoare, domnul Mişu Negriţoiu, în loc să vină, a trimis o scrisoare. Aşa sunt învăţaţi unii să discute cu Parlamentul. De fapt, nu e o noutate. Îmi aduc aminte de Gelu Diaconu, când a fost chemat la Comisia pentru buget, finanţe din Senat, a zis că nu are timp. Nu mai putem spune că noi, parlamentarii, ne îndeplinim rolul de control, de coordonare, ci că suntem într-adevăr o anexă a Guvernului, fiecare face ceea ce crede. Noi suntem de vină că i-am învăţat aşa. De asta se ajunge la câte o soluţie gen RCA-uri, că unii au impresia că sunt stat în stat. Unii au impresia că acolo stabilesc un statut propriu, salarii aşa cum vor. Domnul Mişu Negriţoiu are în jur de 12.000 de euro pe lună, adică de vreo douăsprezece ori mai mult decât un parlamentar. Nu aceasta este problema. Problema este că nu-i merită şi că acest ASF, care în trecut funcţiona pe alte criterii şi, printre altele, ce era în trecut ar trebui să răspundă inclusiv de Fondul Naţional de Investiţii, acel celebru "Dormi liniştit, că banii tăi lucrează!"... Deci s-a perpetuat acest lucru şi, din păcate, văd că a rămas cam aceeaşi concepţie.

Din păcate, dacă nu vom fi... acum este târziu pentru noi, că mai sunt câteva săptămâni - dar Parlamentul viitor cred că trebuie să-şi intre în rol şi să se întâmple, aşa cum se întâmplă într-o ţară normală, în care în momentul în care este chemat un ministru la audieri la comisiile parlamentare nu doarme vreo săptămână înainte şi se gândeşte ce are de făcut, ce a greşit, cum trebuie să răspundă.

La noi, e invers, văd că vin unii şefi de agenţii, miniştri, şi ne ceartă de acolo, când îi întrebăm noi, care suntem în mijlocul oamenilor şi ştim care sunt problemele reale, nu ei, care se plimbă cu maşinile şi stau într-un birou luxos şi au impresia că ştiu tot. Noi, când îi întrebăm, ne ceartă că ne permitem să-i întrebăm, că noi habar nu avem cum funcţionează acest sistem.

Încă o dată spun, sper, colegii care vor fi în viitorul Parlament, să-şi îndeplinească aceste atribuţiuni, să fie fermi, să facă ordine cu aceste instituţii subordonate Parlamentului şi sub controlul parlamentar, să facă legile de aşa natură încât cei care nu-şi văd de treabă să răspundă şi să plătească pentru acest lucru. În momentul acela, intrăm într-o normalitate şi cred că ajungem la o ţară care se îndreaptă spre prosperitate.

Vă mulţumesc.

Deputat PNL, Guran Virgil.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la cuvânt pe doamna deputat Simona Bucura-Oprescu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog, doamnă deputat.

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

Bună dimineaţa!

Onorată asistenţă,

Stimaţi colegi,

Astăzi doresc să spun câteva lucruri cu privire la situaţia grevei din sistemul sanitar.

Asistăm în aceste zile la acţiuni fără precedent în sistemul de sănătate, greva declanşată luni, 31 octombrie, aproape paralizând spitalele din întreaga ţară. Personalul din sistemul sanitar s-a săturat de promisiuni neonorate, de bâlbâieli şi de bulversarea unui domeniu strategic pentru România, cum este sănătatea.

Guvernul Cioloş s-a angajat, cu prioritate, să promoveze Legea salarizării unitare, lucru pe care nu l-a făcut. Acelaşi Guvern a adoptat o ordonanţă, Ordonanţa nr. 20/2016, care a dat peste cap întregul sistem sanitar, iar 80.000 de cadre medicale şi personal tehnic sunt în grevă din cauza acesteia.

Sistemul este blocat. Revolta greviştilor este justificată şi legitimă. Este de înţeles că oamenii au decis să protesteze, să-şi ia soarta în propriile mâini şi să încerce, prin acţiunile lor, să ajungă la normalizarea situaţiei.

În fond, cadrele medicale şi personalul auxiliar nu solicită nimic deplasat. Ei vor corectarea inechităţilor salariale produse de Ordonanţa de Guvern nr. 20/2016 şi Ordonanţa de Guvern nr. 43/2016, respectiv asistenţă socială, unităţi medico-sociale, personal TESA, direcţii de sănătate publice şi creşe, precum şi calcularea sporurilor şi a altor drepturi salariale la salariul de bază actual, conform ultimului act normativ în vigoare.

O altă revendicare este reaşezarea valorică a salariilor pentru unităţile clinice şi neclinice. Aşadar, solicitări de bun-simţ şi legitime. PSD va susţine în Parlament aceste revendicări, pentru ca întreg conflictul să fie încheiat.

Să nu se uite că PSD a reîntregit veniturile celor din Sănătate, care au fost tăiate de guvernele "Ciomu", coordonate de Traian Băsescu. De asemenea, PSD a mărit, începând cu 1 decembrie, anul trecut, veniturile personalului sanitar, militând şi pentru acordarea de burse pentru rezidenţi, care şi-au primit aceste burse, deja din 2012. În fine, PSD a lăsat Legea salarizării unitare la cheie, dar aceasta a fost ignorată de Guvernul tehnocrat, iar efectele, iată, se văd.

PSD, prin parlamentarii săi, va veni cu soluţii pentru medici şi personalul sanitar, deoarece aceştia trebuie să se simtă respectaţi, să simtă că fac parte dintr-o categorie profesională extrem de importantă pentru România, să-şi dorească să rămână şi să muncească aici, în România, nu să ajungă în situaţia de a părăsi ţara pentru a avea un trai decent.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Urmează la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al ALDE, domnul deputat Aurelian Mihai. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa!

Stimată doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

S-a împământenit, mai nou, în România, - şi spun un cuvânt cu toată sinceritatea care nu face plăcere nimănui -, ideea de modernism, până şi în familie.

Declaraţiile total nefericite - de care am avut parte în urmă cu aproape două săptămâni din partea primului om în stat - şi "apelul la toleranţă" nu fac altceva decât să-i nemulţumească atât pe românii care trăiesc aici, în România, cât şi pe cei din diaspora. Şi o spun cu toată apăsarea, pentru că noi, poporul român, suntem un popor foarte tolerant, în primul rând.

Am renunţat, în 27 de ani aproape, la trecutul nostru industrial, am renunţat la fabrici, cum spuneam, am renunţat până şi la terenurile pe care le avem, acceptând o mulţime de alţi cetăţeni, doi cetăţeni, să spunem, care poate au cumpărat peste un sfert la sută din suprafaţa de teren agricol al ţării.

Am acceptat multe în aceşti 27 de ani şi am făcut-o pentru că suntem un popor mai mult decât tolerant; toleranţa în general se naşte din precepte creştine, nu neapărat din ignoranţă, cum ar dori multe persoane să transmită. Dar acest apel la toleranţă este unul nefiresc, pentru că acest semnal, în afara graniţelor ţării, diaspora, este perceput cu totul diferit.

Dacă, astăzi, un demnitar al statului român are un dialog într-una dintre întrevederile pe care le avem cu toţii în Europa, în Statele Unite, oriunde altundeva, şi-i transmitem, din partea alegătorilor noştri sau a altor colegi, toate gândurile bune şi optimismul acesta pe care noi, românii, îl avem, dorind să facem lucruri atât pentru noi şi pentru cei care vin mai noi în ţara noastră, întotdeauna va exista cineva care să ne atragă atenţia că trebuie să fim toleranţi; şi noi demonstrăm, avem şi argumente. Dar declaraţia primului om în stat nu face altceva decât să accentueze faptul că noi nu ne-am încadrat în această categorie. Şi, recent, am păţit-o în Italia, unde, într-o conversaţie avută cu un politician zilele trecute în nordul Italiei, politician italian, pur şi simplu mi-a atras atenţia că nu suntem toleranţi. Nu credeam că se va întâmpla acest lucru, dar s-a întâmplat.

Ceea ce pot spune este că noi, ca români, am făcut tot posibilul ca noii veniţi să se simtă bine în această ţară. Nu există alt popor în Europa care să fi cedat atât din patrimoniul său, din "independenţa" sa, în faţa altora care au venit pe aceste meleaguri.

Şi, în fine, familia înseamnă mai mult decât o asociere între două persoane. Înseamnă, în primul rând, acordul între un bărbat şi o femeie, de a întemeia această familie, când, prin bărbat înţelegem persoana declarată la naştere de sex masculin şi prin femeie, persoana declarată la naştere de sex feminin. Şi este un subiect încheiat.

Atât am vrut să adaug în această ultimă declaraţie politică, poate din ultima sesiune parlamentară din legislativul 2012-2016.

Familia va rămâne în România, indiferent cât va trebui să luptăm, aşa cum o cunoaştem astăzi, tradiţional, şi ca valoare respectată de toţi politicienii, începând de la primul om în stat, până la ultimul cetăţean. Merită să facem astăzi politică numai şi numai pentru a apăra valorile româneşti.

Vă mulţumesc.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Paul Dumbrăvanu.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Acum, la final de mandat, pot să spun că preocupările mele au fost legate de două teme importante şi cred că am reuşit să aduc un aport în ceea ce priveşte transparentizarea cheltuielilor din administraţia publică locală şi nu numai. Este o temă extrem de importantă pentru România, pentru că, până acum, am discutat despre foarte multe probleme legate de achiziţiile publice, despre transparenţa cheltuirii banului public, în ce mod poate fi făcută această cheltuire în favoarea cetăţenilor.

Cred eu că o temă importantă care rămâne pentru viitorul Parlament este aceasta, deoarece nu s-a reuşit nici până în ziua de astăzi să se ajungă la o concluzie foarte clară în privinţa cheltuielilor care se efectuează de către toate instituţiile statului şi acestea nu sunt încă total transparente.

A doua temă pe care am abordat-o în aceşti patru ani de mandat a fost aceea a prevenţiei.

Eu consider că prevenţia ar trebui să primeze în tot ceea ce înseamnă sistemul nostru legislativ. Ar trebui să fim cu totul mai atenţi asupra a ceea ce înseamnă avertizarea cetăţenilor atunci când sunt pasibili sau există acest pericol de a încălca o lege.

Cred eu că instituţiile sunt făcute nu pentru a milita poliţieneşte şi a sancţiona oamenii, a-i prinde undeva la cotitură atunci când greşesc, ci pentru a preveni aceste greşeli şi, dacă ele sunt făcute cu intenţie directă, atunci să fie sancţionate.

Deci prevenţia rămâne o problemă nerezolvată. Din punctul meu de vedere, sunt încă foarte multe legi care doar sancţionează, dar nu prevăd norme pentru prevenirea unor eventuale încălcări ale acestora şi consider că instituţiile statului care se ocupă de coerciţie, în principiu, ar trebui să fie ajutate prin această legislaţie impusă de Parlament.

Parlamentul, primordial, ar trebui să aibă rolul de a ocroti cetăţenii în a încălca legislaţia, în primul şi în primul rând, şi nu a sancţiona, în primul rând, încălcările acestora şi, după aceea, a încerca să remedieze ceva.

Deci rămân două teme importante - transparentizarea, în întreg, a ceea ce înseamnă administraţie publică şi prevenţia, prevenirea a tot ceea ce înseamnă încălcarea legii de către cetăţean. Şi cred că în mandatul următor parlamentarii au rolul de a întări aceste două teme printr-o legislaţia corespunzătoare.

Vă mulţumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat PNL.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, doamnă deputat Ana Birchall.

Doamna Ana Birchall:

Vă mulţumesc mult, doamnă preşedinte de şedinţă.

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre preşedinţia română a Consiliului Uniunii Europene în primul semestru al anului 2019, în contextul lansării procesului de reflecţie instituţională şi publică, cu privire la Agenda de priorităţi pe care o vom urmări pe durata mandatului României.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Ţara noastră va avea o preşedinţie care, foarte probabil, nu va fi lipsită de provocări, întrucât contextul se anunţă mai complex şi imprevizibil decât astăzi.

Dificultăţile cu care ne confruntăm în prezent reclamă un răspuns pe termen lung, care să limiteze efectele nefaste, dar, în egală măsură, să reducă vulnerabilităţile Uniunii Europene şi ale Europei, în general, faţă de aceste ameninţări.

Euroscepticismul, criza migraţiei, fenomenul terorist, menţinerea unor poli de instabilitate în vecinătatea Uniunii sau perpetuarea ameninţărilor din sfera războiului cibernetic şi informaţional au potenţialul de a fi la fel de actuale în 2019, exact aşa cum sunt şi astăzi.

Succesul preşedinţiei române a Consiliului va depinde de capacitatea noastră de a defini o agendă realistă de obiective şi de a proiecta imaginea unei Uniuni Europene solidare, atât în plan intern, cât şi în plan extern.

Ştim cu toţii că pasul relansării, reenergizării proiectului european este absolut necesar în această perioadă şi cred că subiectul legat de viitorul construcţiei europene va fi cu atât mai important în 2019 cu cât este foarte posibil ca ieşirea efectivă a Marii Britanii din Uniunea Europeană să se producă în timpul preşedinţiei române. Va fi imperios necesar ca România să demonstreze în continuare că este alături de marea familie europeană şi că valorile europene sunt impregnante şi asumate în mod ireversibil de întreaga noastră societate.

În acelaşi context, devine un obiectiv de prim rang să consolidăm dialogul intercomunitar, solidaritatea şi coeziunea, pentru a putea oferi un răspuns unitar, solid şi adaptat la provocările deopotrivă interne şi externe ce se profilează la orizont.

Uniunea Europeană este în primul rând un proiect de solidaritate în continuă evoluţie.

România va trebui să-şi asume obiectivul de a promova abordarea oricărei probleme de natură internă sau externă în baza principiului solidarităţii indivizibile la nivelul Uniunii Europene şi în cel mai pur spirit european.

Totodată, consider că un rol esenţial în pregătirea preşedinţiei române a Consiliului Uniunii Europene din 2019 îi revine Parlamentului.

Priorităţile preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene sunt legate de problemele majore ale momentului, elementele de reformă, reenergizarea proiectului european, reconstrucţia leadership-ului european şi apropierea deciziei de fiecare cetăţean european.

De asemenea, eu cred că este extrem de important să reclădim acea încredere atât în viabilitatea proiectului european, cât, mai ales, în încrederea care trebuie să fie menţinută şi consolidată între statele membre.

În aceste condiţii, trebuie să atribuim un rol tot mai important reprezentanţilor cetăţenilor, respectiv parlamentelor naţionale, în elaborarea politicilor europene.

Din acest punct de vedere, pot afirma, astăzi, că avem atât la nivelul Parlamentului, în general, cât şi în ce priveşte activitatea comisiilor pentru afaceri europene, o situaţie ce ne permite o perspectivă cuprinzătoare asupra acţiunii parlamentare, atât la nivelul statelor membre, cât şi în relaţia cu Parlamentul European, şi, nu în ultimul rând, o capacitate de negociere considerabilă în acest domeniu.

În egală măsură, tot acest complex de factori va juca un rol important în pregătirea organizării unuia dintre cele mai importante evenimente incluse în calendarul preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, respectiv Conferinţa Organelor Parlamentare Specializate în chestiunile Uniunii ale parlamentelor naţionale, aşa-numitul COSAC.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Într-un discurs ţinut la Oradea, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti a afirmat că "România este un model de democraţie şi guvernare deschisă pentru statele din regiune".

Consider că o astfel de apreciere spune multe despre rolul pe care îl avem şi îl putem avea, ca un pol de securitate şi de stabilitate şi ca exportator de practici democratice şi de valori europene în regiunea Mării Negre. Şi consider că trebuie să ţinem cont de acest rol în mod special pe durata exercitării mandatului nostru la preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în 2019.

Nu trebuie să uităm totodată că momentul preşedinţiei române a Consiliului Uniunii Europene are şi o puternică încărcătură simbolică, venind în contextul aniversării unui secol de la Marea Unire din 1918.

Semnificaţia momentului este relevantă pentru statutul României ca stat democratic şi exemplu de stabilitate în regiunea Mării Negre, dar şi în raport cu rolul jucat de ţara noastră în contextul european şi euroatlantic la 100 de ani de la înfăptuirea statului român.

Din acest motiv, eu consider că, şi cu această ocazie, este important să ne promovăm tradiţiile româneşti, să promovăm frumuseţile acestei ţări, să promovăm tot ceea ce are mai bun şi mai frumos România, atât de frumos numită, şi pe bună dreptate, "Grădina Maicii Domnului".

Şi cred că este momentul ca fiecare dintre noi să începem să credem mai mult în România, să începem să valorificăm mai mult acest potenţial al acestei ţări atât de frumoasă şi cu oameni atât de frumoşi. Şi este important ca niciodată să nu uităm aceste lucruri, indiferent unde paşii vieţii ne poartă. Şi eu cred că, şi cu această ocazie, este un moment de mare mândrie pentru fiecare dintre noi, să arătăm întregii lumi cât de frumoasă şi cât de bogată este această ţară. Şi cred că, în ultima perioadă, de multe ori am asistat cu toţii la mult prea multe lupte, în care am uitat esenţa, câteodată, şi anume, să ne uităm la ce înseamnă această ţară, să ne uităm la ceea ce a fost această ţară şi, mai ales, să fim încrezători în ceea ce poate să fie această ţară, dacă fiecare dintre cei care gândim la fel ţinem unii de alţii şi nu mai rămânem, aşa, insule izolate, cum spun eu.

Şi vreau să închei prin a sublinia încă o dată cât de important este ca fiecare dintre noi, fiecare instituţie să fie implicată şi în acest proces de pregătire a acestui moment extrem de important pentru România, şi anume, preşedinţia pentru prima dată, preşedinţia Consiliului Uniunii Europene.

Noi, la Comisia pentru afaceri europene - fiind ultima declaraţie politică din acest mandat, nu vreau să laud neapărat activitatea comisiei noastre, dar sunt mândră că împreună cu colegele şi colegii mei din Comisia pentru afaceri europene am avut grijă să promovăm interesele României - am avut grijă să ne spunem punctele de vedere, am avut grijă să spunem, acolo unde nu am fost de acord cu anumite prevederi venite de la Bruxelles, să ne facem auzită vocea şi, în felul acesta, în această perioadă, comisia noastră s-a acreditat ca una dintre vocile puternice din parlamentele naţionale, într-un clasament fiind chiar şi pe locul doi.

Noi, la nivelul Comisiei pentru afaceri europene, în ultima perioadă, am început deja dialogul şi consultarea cu alte parlamente naţionale, tocmai pentru a pregăti, din punctul de vedere al Comisiei pentru afaceri europene şi din punctul de vedere al Parlamentului, al Camerei Deputaţilor, care are deja câteva protocoale semnate cu diverse parlamente naţionale care au deţinut preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în trecut, pentru a învăţa din bunele practici, pentru a pune umărul fiecare dintre noi, acolo unde ne este locul, ca această oportunitate pentru România, această onoare pentru România şi această sarcină pentru România, în sensul bun al cuvântului, să fie, într-adevăr, un mandat de succes şi să arate exact ceea ce poate România.

Tocmai de aceea, închei prin a spune şi fac un apel la fiecare dintre noi, inclusiv la societatea civilă, ca fiecare să ne aducem contribuţia şi în această perioadă de dialog instituţional, astfel încât să identificăm care sunt cele mai bune priorităţi pe care inclusiv România să le promoveze pe mandatul său, sigur că acţionând în acel rol pe care şi-l asumă, de honest broker, dar, în acelaşi timp, a nu uita să promoveze şi ceea ce interesează România.

Eu vă mulţumesc şi vă doresc ca fiecare dintre noi să putem să fim mândri, la sfârşitul anului 2019, că am avut o preşedinţie a României la Consiliul Uniunii Europene de succes.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr. 5, Vaslui.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Mai sunt înscrişi, din partea Grupului parlamentar al PNL, următorii deputaţi: Gheorghe Dragomir, Carmen Hărău, Radu Zlati, Daniel Gheorghe, Mugur Cozmanciuc; Marioara Nistor, din partea Grupului parlamentar al UNPR.

Având în vedere că nu sunt prezenţi în sală, o parte dintre ei au anunţat că nu mai susţin declaraţiile, închidem prima parte a şedinţei dedicate declaraţiilor politice.

În continuare, plenul va fi condus de domnul preşedinte Florin Iordache.

Vă mulţumesc.