Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 15.08.

Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de domnul senator Virgil Guran, vicepreşedinte al Senatului, asistat de doamna deputat Alexandra Presură, secretar al Camerei Deputaţilor, şi de domnul senator Ion-Narcis Mircescu, secretar al Senatului.

Din prezidiu a făcut parte şi domnul deputat Ciprian-Constantin Şerban, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, înlocuit de domnul deputat Vasile-Daniel Suciu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Ultima parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Ion-Marcel Ciolacu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de doamna senator Alina-Ştefania Gorghiu, vicepreşedinte al Senatului, asistaţi de doamna deputat Alexandra Presură, secretar al Camerei Deputaţilor, şi de domnul senator Sorin Lavric, secretar al Senatului.

Domnul Virgil Guran:

Rog liderii de grup să vină puţin... la consultări.

Domnule Andronache, vă rog să veniţi şi dumneavoastră.

(Consultări.)

Stimaţi colegi,

Înainte să începem şedinţa de plen comun, o să-l... m-am consultat cu liderii de grup şi am stabilit să îi dăm cuvântul domnului deputat Nicu Fălcoi, să... (Probleme tehnice.)

Domnul Nicu Fălcoi:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este o... (Probleme tehnice.)

Sper că acum mă aud. Da.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este o perioadă cu totul specială din an, un moment în care Timişoara, oraşul de unde vin şi pe care am onoarea să-l reprezint în Parlamentul României, tocmai şi-a comemorat victimele răpuse în acele prime zile ale Revoluţiei anticomuniste, în decembrie 1989.

Este o datorie de conştiinţă pentru orice român, pentru fiecare dintre noi în parte, să ne amintim cu recunoştinţă de acele zile cumplite în care miile de oameni care şi-au învins frica au ieşit pe străzi strigând: "Libertate!", "Jos comunismul!" şi "Vrem alegeri libere!".

Atunci Timişoara a devenit purtătorul de drapel şi vocea care, îndrăznind să strige, a dat curaj oamenilor. Ecoul strigătului de libertate al Timişoarei s-a auzit pretutindeni şi în câteva zile a cuprins toată ţara.

Am spus-o în fiecare an şi cred că avem datoria să o spunem de fiecare dată atunci când vorbim despre Revoluţia din Decembrie 1989, adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în acele zile va trebui să iasă la lumină, iar victimelor de atunci trebuie să li se facă oficial dreptate. Dosarul Revoluţiei trebuie soluţionat, pentru ca istoria să consemneze adevărul pe care îl datorăm generaţiilor copiilor şi nepoţilor noştri.

Fragila şi perfectibila noastră democraţie s-a născut atunci, în zilele lui decembrie 1989, datorită unor oameni pentru care nevoia de a fi demni şi de a striga cu voce tare ceea ce simt şi ceea ce gândesc a fost mai puternică decât frica de moarte, decât instinctul de conservare. Şi nu, nu sunt cuvinte mari, ceea ce avem acum, avem cu preţul jertfei de sânge a eroilor-martiri ai Revoluţiei. O revoluţie care, în spiritul ei, a fost exact aşa cum este scris în textul Proclamaţiei de la Timişoara - o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor, o revoluţie autentică, şi nu o lovitură de stat, categoric anticomunistă şi nu doar anticeauşistă.