Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 10.05.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul Alfred-Robert Simonis, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi domnul Sorin Mihai Cîmpeanu, vicepreşedinte al Senatului, asistaţi de doamna Alexandra Presură, secretar al Camerei Deputaţilor, şi domnul Marius Humelnicu, secretar al Senatului.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Rog liderii grupurilor parlamentare să invite colegii în sală, începem în două minute.

(Discuţii la prezidiu şi în sală.)

Vă propun să începem şedinţa solemnă comună a Camerei şi Senatului consacrată marcării Zilei Solidarităţii şi Prieteniei dintre România şi Statul Israel.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Domnilor miniştri,

Excelenţele Voastre doamnelor şi domnilor ambasadori,

Stimaţi invitaţi,

Vă invit să ascultăm imnul naţional al Statului Israel şi imnul naţional al României.

(Se intonează imnul naţional al Statului Israel şi imnul naţional al României.)

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi invitaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa solemnă comună a Camerei şi Senatului consacrată marcării Zilei Solidarităţii şi Prieteniei dintre România şi Statul Israel.

Cu această ocazie, prim-ministrul Statului Israel, domnul Benjamin Netanyahu, a transmis un mesaj video.

Vă rog să-l... vă invit să-l urmărim împreună.

Domnul Benjamin Netanyahu (prim-ministrul Statului Israel):

(Text consemnat conform traducerii autorizate din limba engleză a mesajului video transmis de către prim-ministrul Statului Israel.)

"Prietenilor noştri din Parlamentul României:

Vă mulţumim pentru faptul că aţi fost alături de Israel, că aţi fost alături de Israel în acea zi îngrozitoare a masacrului comis în data de 7 octombrie, pentru faptul că aţi rămas alături de Israel după acest masacru, pentru faptul că sunteţi alături de Israel cu ocazia celebrării independenţei statului nostru. Suntem bucuroşi şi vă preţuim prietenia. Vă mulţumim, dragi prieteni.

Vă mulţumesc."

(Discuţii la prezidiu, replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

În continuare, vă invit să urmărim mesajul video transmis cu această ocazie din partea preşedintelui Senatului, domnul Nicolae Ciucă.

Domnul Nicolae-Ionel Ciucă:

Sărbătorim astăzi Ziua Solidarităţii şi Prieteniei dintre România şi Statul Israel, care coincide cu ziua creării Statului Israel, în anul 1948.

România este printre primele ţări care a recunoscut Israelul şi singura din fostul bloc comunist care nu a întrerupt niciodată aceste relaţii, indiferent cât de mari au fost tensiunile internaţionale şi provocările diplomatice.

Recent, România a luat decizia istorică de a introduce în programa şcolară pentru liceu materia "Istoria evreilor. Holocaustul". Astfel, se vor crea anticorpii sociali împotriva antisemitismului, a urii şi a intoleranţei. Generaţiile viitorului vor şti ce se ascunde de fapt în spatele unui discurs extremist.

România a fost alături de Israel în cele mai negre momente. Am condamnat ferm atacurile teroriste comise de Hamas în octombrie anul trecut. Susţinem drepturile fundamentale ale Israelului de a exista, de a se apăra şi de a-şi proteja cetăţenii.

Salut încă o dată celebrarea acestei zile, în care drapelul Statului Israel este arborat alături de drapelul României, în semn de prietenie şi solidaritate.

Shalom!

(Rumoare, replici neinteligibile.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Doamna Şoşoacă, domnule Ciubuc, vă invit la prezidiu.

(Discuţii la prezidiu.)

De asemenea, vă invit în continuare să urmărim mesajul video transmis cu această ocazie din partea prim-ministrului României, domnul Marcel Ciolacu.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu (prim-ministrul României):

Excelenţele Voastre,

Domnule prim-ministru Netanyahu,

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi reprezentanţi ai corpului diplomatic,

Stimate domnule deputat Silviu Vexler,

Îmi face o deosebită plăcere să particip astăzi la prima celebrare a Zilei Solidarităţii şi Prieteniei dintre România şi Statul Israel. Este o decizie instituită prin legea adoptată recent în Parlamentul României, o nouă dovadă a prieteniei solide şi tradiţionale care ne leagă de 76 de ani.

Relaţiile neîntrerupte de prietenie dintre România şi Statul Israel îşi au fundamentul în legăturile profunde dintre cele două popoare şi valorile democratice comune pe care le împărtăşim, iar unul dintre pilonii esenţiali ai acestei relaţii atât de apropiate îl reprezintă comunitatea evreiască din România şi comunitatea de cetăţeni israelieni de origine română. Cele două comunităţi şi-au lăsat amprenta asupra culturii şi civilizaţiei din cele două state şi au contribuit la consolidarea relaţiilor noastre bilaterale.

Doamnelor şi domnilor,

De-a lungul istoriei comune, legăturile de solidaritate dintre cele două popoare nu au încetat să se dezvolte, indiferent de regimurile care au condus statele noastre şi de perioadele dificile cu care ne-am confruntat. Amintesc că România a fost printre primele state care au recunoscut Statul Israel şi au stabilit relaţii diplomatice la 11 iunie 1948. Continuitatea, predictibilitatea şi cooperarea strânsă în toate domeniile de interes comun au caracterizat relaţia noastră de parteneriat. Doresc să vă reasigur că vom continua să lucrăm împreună şi pe viitor, pentru a dezvolta ceea ce am reuşit să construim de-a lungul deceniilor.

Excelenţele Voastre,

În recentele momente de răscruce pentru Statul Israel, România nu a încetat să fie alături de poporul israelian. Această solidaritate s-a reflectat şi în vizita în Statul Israel efectuată alături de alţi oficiali români, precum domnul Simonis, preşedintele Camerei Deputaţilor, la scurt timp după atacul din 7 octombrie 2023. Totodată, atacurile teroriste cu care s-a confruntat Israelul au fost condamnate în cei mai duri şi vehemenţi termeni şi la cele mai înalte niveluri în România.

Doamnelor şi domnilor,

Această celebrare a Zilei Solidarităţii şi Prieteniei dintre România şi Statul Israel constituie încă un simbol al profunzimii prieteniei noastre şi întăreşte fundaţia relaţiilor noastre bilaterale.

Permiteţi-mi să subliniez aici, încă o dată, rolul deosebit de important al domnului deputat şi bunului meu prieten Silviu Vexler, care acţionează neobosit pentru consolidarea relaţiilor dintre România şi Israel.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Având în vedere că am încheiat cu mesajele video, o invit, pe procedură, pe doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă să aibă o intervenţie.

Vă rog, doamnă. Vedeţi că se poate şi aşa, cu dialog şi în linişte.

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă:

Mulţumesc.

(Replici neinteligibile din sală.)

Nu mai comenta atât!

Astăzi trebuia, în primul rând, să comemorăm, conform Legii nr.127/2017, Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste. În timp ce noi am salvat peste 400 000 de evrei în cel de Al Doilea Război Mondial, iudeo-bolşevicii, khazarii au omorât peste 800 000 de români în temniţele comuniste.

Cum este posibil ca dumneavoastră, Parlamentul României, să trădaţi poporul român şi interesele ţării noastre?! Unde s-a mai văzut?! Există cumva principiul de reciprocitate între România şi Israel, astfel încât astăzi sau de 1 Decembrie sau în orice altă zi să se arboreze steagul României şi întregul Israel să celebreze România şi poporul român? Sau am ajuns sclavi în ţara noastră?

Avem obligatorie "Istoria evreilor", când ei nu au obligatoriu "Istoria românilor". Avem un membru al evreilor în CSAT, pentru că a tras sforile domnul Vexler când i-am picat legea la Senat. Avem zi naţională a Israelului în România, deşi, atenţie, noi am recunoscut Statul Israel în 11 iunie 1948.

De ce a trebuit să instituiţi pe 14 mai...

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumesc, doamnă.

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă:

... când este Ziua celor care au fost omorâţi în temniţele comuniste...

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumesc, doamna Şoşoacă.

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă:

... pentru ca să nu mai avem de iudeo-bolşevism în România?

Ruşine, Parlamentul României! Trădătorilor!

(Discuţii, rumoare, replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Domnul Sorin Mihai Cîmpeanu:

Îl invit la microfon pe domnul Alfred Simonis, preşedinte interimar al Camerei Deputaţilor.

(Vociferări, rumoare, replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Şi am rugămintea către colegi să păstrăm o atmosferă adecvată plenului reunit.

(Vociferări, rumoare, replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Excelenţele Voastre doamnelor şi domnilor ambasadori,

Onoraţi invitaţi,

Sunt onorat să mă adresez dumneavoastră la acest eveniment special, dedicat aniversării în premieră în Parlamentul României a Zilei solidarităţii şi prieteniei dintre ţara noastră şi Statul Israel. Este un moment solemn şi mă bucur că mesajul premierului Netanyahu a subliniat excelent legătura profundă care există între naţiunile noastre.

Şi spun acest lucru pentru că ştiţi foarte bine că uneori prietenia, mai ales între naţiuni, este dată uitării atunci când interesele economice, strategice sau geopolitice o cer. Însă aici nu a fost niciodată cazul despre aşa ceva. Din contră, prietenia dintre România şi Israel este mai puternică decât niciodată şi sunt convins că solidaritatea manifestată în momentele grele va face să ducem această relaţie la un nivel superior pe viitor.

Aş dori să-mi exprim aprecierea pentru contribuţia valoroasă a domnului deputat Silviu Vexler, reprezentantul minorităţii evreieşti în Parlamentul României. (Replici neinteligibile.) Este unul dintre principalii promotori ai acestei prietenii dintre naţiunile noastre... (Replici neinteligibile.) dar şi unul dintre cei mai activi parlamentari în ceea ce priveşte prezervarea drepturilor culturii şi tradiţiilor minorităţilor din ţara noastră.

(Rumoare, replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Doamnelor şi domnilor...

(Rumoare, replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Doamna Şoşoacă... doamna Şoşoacă, eu v-am ascultat în linişte, să ştiţi.

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală):

Vă rog, momentul de reculegere pe care l-am solicitat. (Replici neinteligibile, discuţii.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Doar să mă ascultaţi, cum am făcut-o şi eu.

Doamnelor şi domnilor... (Rumoare, discuţii.)

Avem, fără îndoială, principii şi valori comune, care s-au consolidat în cei 76 de ani de relaţii diplomatice neîntrerupte, dar avem şi un parteneriat cu valenţe strategice. Tocmai de aceea, cred că este de datoria noastră, a tuturor celor din Parlamentul României, să folosim diplomaţia parlamentară pentru a accelera colaborarea dintre naţiunile noastre, inclusiv în ceea ce priveşte atragerea investiţiilor majore. Dar, pentru ca acest lucru să fie posibil, este important în primul rând să dăm un mesaj de pace. România a fost şi este alături de Statul Israel şi a condamnat în termenii cei mai fermi atacurile teroriste din 7 octombrie 2023 ale Hamas şi şi-a exprimat sprijinul pentru dreptul legitim la autoapărare al Statului Israel.

(Replică neinteligibilă a doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Lupta împotriva terorismului trebuie susţinută, teroriştii trebuie pedepsiţi - urmăriţi şi pedepsiţi. Solidaritatea cu poporul israelian este necondiţionată, însă obiectivul final trebuie să fie pacea în Orientul Mijlociu, pentru ca atât cetăţenii israelieni, cât şi palestinienii din Fâşia Gaza să se întoarcă la vieţile lor obişnuite.

Stimaţi colegi,

În încheiere, pentru că astăzi este şi Ziua Statului Israel, vreau să le transmit tuturor cetăţenilor israelieni un puternic mesaj de solidaritate, alături de calde urări de pace şi prosperitate.

Vă mulţumesc.

La finalul intervenţiilor, vom cere momentul de reculegere. (Replici neinteligibile, aplauze.)

Doamnelor şi domnilor,

Îl invit la tribună pe domnul deputat Silviu Vexler, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.

(Replică neinteligibilă a doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

La finalul intervenţiilor...

(Replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Doamna Şoşoacă... doamna Şoşoacă, ori la începutul şedinţei, ori la finalul ei, nu între intervenţii.

(Rumoare, replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Domnule Vexler, aveţi cuvântul.

(Aplauze, replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Deocamdată eu conduc şedinţa asta.

Domnul Silviu Vexler:

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule vicepreşedinte al Senatului,

Domnule ministru şi şef al Cancelariei Prim-Ministrului,

Stimaţi colegi,

Distinşi invitaţi,

Intenţionam să îmi închei scurtul discurs cu un mesaj primit din partea preşedintelui Parlamentului Statului Israel, domnul Amir Ohana, dar pentru că ceea ce a spus domnul preşedinte Ohana se potriveşte atât de bine, voi începe cu cuvintele domniei-sale: "Sprijinul şi ţinuta dumneavoastră morală vor fi amintite în secolele care vor urma şi, aşa cum eu vă mulţumesc astăzi, Israelul vă va mulţumi pentru totdeauna."

Ce-i drept, unora dintre noi.

În lumea de astăzi, a devenit aproape de necrezut să poţi asculta, alături de imnul naţional, imnul Statului Israel. Poate pentru că numele său este "Hatikva" - "Speranţă". Într-o perioadă normală, gestul pe care-l facem astăzi ar fi avut o importanţă deosebită în sine, dar în contextul actual marcarea la nivel naţional a Zilei Solidarităţii şi Prieteniei dintre România şi Statul Israel este cu adevărat un act istoric. Se spune adesea că prietenia adevărată se manifestă în cele mai dificile momente. Mai mult ca niciodată, momentul pentru un astfel de simbol este acum.

Deşi s-a aflat aproape continuu într-un mediu ostil, Statul Israel a rămas un simbol al democraţiei, un model pentru o societate tolerantă, dar şi un reper global pentru cercetare şi inovare. Unul din partenerii esenţiali ai României, atât în Orientul Mijlociu, cât şi la nivel mondial, Statul Israel a sprijinit în permanenţă ţara noastră şi poporul român, aducând contribuţii majore, care s-au concretizat în numeroase domenii de interes naţional. Totul însă se poate schimba într-o clipă, aşa cum am putut vedea după atacurile teroriste din 7 octombrie de anul trecut, aşa cum putem vedea aproape în fiecare zi.

Atunci când atacarea Statului Israel a devenit aproape o obişnuinţă, într-o perioadă în care tot mai multe parlamente adoptă rezoluţii prin care condamnă Statul Israel pentru că face ceea ce este necesar pentru a-şi proteja cetăţenii, România a ales să fie de partea corectă a istoriei. Vă mulţumesc din tot sufletul pentru acest gest. Îmi pare rău, îmi pare cu adevărat rău că am ajuns într-un punct în care este nevoie de curaj pentru a admite adevărul şi pentru a fi de partea dreptăţii...

(Replică neinteligibilă a doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Sunt cu adevărat mândru de ceea ce am reuşit să facem împreună.

(Rumoare, replici neinteligibile.)

Ieri, în întreaga lume, a fost marcat Yom Ha’Zikaron... (Rumoare, replici neinteligibile.) ziua...

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Domnule Vexler, numai o secundă. (Rumoare, replici neinteligibile.)

Doamna Şoşoacă, domnule Ciubuc...

(Replică neinteligibilă a doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Veţi avea ocazia... veţi avea ocazia să interveniţi la tribună în măsura în care păstraţi liniştea în sală. Altfel, acest drept vi-l pierdeţi.

(Replică neinteligibilă a doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Vă rog să aveţi respect pentru fiecare vorbitor, să-l ascultăm, aşa cum v-am ascultat şi noi pe dumneavoastră.

Vă mulţumesc... (Replici neinteligibile.) vă mulţumesc.

Domnule Vexler, puteţi continua, vă rog.

Domnul Silviu Vexler:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Îmi dau seama că, pentru familiile victimelor atacurilor teroriste din 7 octombrie, fiecare zi este o comemorare, şi nu o sărbătoare. Pentru familiile tuturor ostaticilor, fiecare pas înseamnă durere. Nu există nimic, absolut nimic mai important decât întoarcerea lor în siguranţă.

În acest moment în care celebrăm relaţia unică dintre România şi Israel, prietenia dintre cele două popoare, pot spune, în acelaşi timp, fără rezerve: Israelul rămâne un stat exemplar, un compas moral în ceea ce pare a fi uneori un întuneric care ne înconjoară din fiecare direcţie.

Şi aş vrea să subliniez pentru toţi: la temelia României stau şi toţi cei care au crezut în idealurile poporului român. Din păcate pentru unii din colegii noştri, între ei s-au aflat şi cetăţeni care aparţin diverselor minorităţi naţionale. (Rumoare, replici neinteligibile.)

Săptămâna trecută, de la acest microfon... (Rumoare, replici neinteligibile.) un grup de fantome ale fascismului mascat în comunism - într-un comunism de prost gust, ce-i drept - m-au acuzat, alături de domnul deputat Ovidiu Ganţ, că suntem agenţi străini, nu mi-e clar dacă eu al Germaniei şi domnia-sa al Statului Israel... (Rumoare, replici neinteligibile.) că avem dublă loialitate, cetăţenii multiple... (Rumoare, replici neinteligibile.) că numim membrii Consiliului de Apărare al Ţării, pe scurt, că suntem trădători de ţară. (Rumoare, replici neinteligibile.) Este cel mai josnic atac pe care l-am întâlnit de-a lungul anilor în această instituţie, venit din partea, desigur, a unor mascote antisemite asumate, susţinătoare publice ale terorismului Hamas. (Rumoare, replici neinteligibile.)

De-a lungul anilor, am învăţat că pot şi trebuie să învăţ permanent de la oricine. Vă pot asigura totuşi de un lucru: nu voi primi lecţii de la nimeni despre ce înseamnă dragostea de ţară şi loialitatea. Poate că dumneavoastră aţi avea nevoie, în schimb, de aceste lecţii şi de un pic de gramatică a limbii române. (Replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă, rumoare.)

La mulţi ani, Statul Israel.

La mulţi ani, România! (Aplauze, rumoare, replici neinteligibile.)

La mulţi ani tuturor cetăţenilor Statului Israel şi poporului român!

Ştiu că Statul Israel va învinge de fiecare dată în faţa terorii şi a celor care încearcă să îl distrugă sau să-i pună pumnul în gură, pentru că Israel şi relaţia noastră cu Statul Israel înseamnă speranţă atât pentru fiecare evreu, cât şi pentru fiecare om, dar, în primul rând, pentru normalitate.

Am Yisrael Chai!

Vă mulţumesc. (Aplauze, rumoare, replici neinteligibile.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Urmează alocuţiuni ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat, câte cinci minute pentru fiecare grup.

(Replică neinteligibilă a doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Rog deputaţii şi senatorii neafiliaţi, regulamentul îmi permite să acord două minute şi unui reprezentant al unui grup neafiliat... al celor neafiliaţi...

(Replică neinteligibilă a doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Dacă dumneavoastră nu veţi respecta regulamentul în continuare şi veţi vocifera şi nu ne putem ţine şedinţa în condiţii normale... (Replică neinteligibilă a doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.) va fi dreptul meu să nu respecţi regulamentul şi să nu vă dau cuvântul.

(Replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Prin urmare, aveţi de ales între a face circ şi a nu lua cuvântul la tribună sau a asculta în linişte, aşa cum şi noi v-am ascultat pe dumneavoastră, iar la final, fără să strigaţi, să aveţi o intervenţie de la prezidiul... de la tribuna Parlamentului. (Replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Are cuvântul reprezentantul Grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, domnul senator Titus Corlăţean. (Aplauze.)

Vă rog, domnule senator.

Domnul Titus Corlăţean:

Onorat prezidiu,

Doamnelor, domnilor deputaţi şi senatori,

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au organizat astăzi o şedinţă anunţată ca fiind solemnă, în baza legii, e adevărat, într-o zi care are multiple semnificaţii şi pe care unii nu reuşesc să le pună, din perspectiva istoriei, într-o atitudine de respect. Pentru că este adevărat că sunt legi care marchează - şi trebuie să facem toate lucrurile aşa cum se cuvine -, dar trebuie să nu uităm că a existat un singur Holocaust şi 6 milioane de evrei care au fost ucişi de un regim nazist şi de partenerii săi. Şi, da, e adevărat, în România, şi nu doar în România, după cel de Al Doilea Război Mondial, regimul de inspiraţie totalitară stalinistă sovietică a comis crime împotriva acestor popoare rămase - fără ca cineva să ne întrebe - dincoace de Zidul Berlinului, inclusiv în România, crime care astăzi... pe care astăzi, noi, da, le comemorăm, le comemorăm şi la Sighet, le comemorăm şi prin lege, din păcate, în contextul în care urmaşii acelor regimuri staliniste se regăsesc la putere la Moscova, iar emulii lor, în diferite alte ţări, inclusiv în România. Şi e datoria noastră să stopăm aceste atitudini radicale, extremiste, bazate pe ură.

Revenind la şedinţa solemnă de astăzi, marcăm pentru prima oară, pe 14 mai, Ziua Solidarităţii şi Prieteniei dintre România şi Statul Israel, o iniţiativă a colegilor deputaţi Ovidiu Ganţ şi Silviu Vexler.

Vreau să-i felicit inclusiv pentru simbolistica specială a modului în care atât Ovidiu Ganţ, ca reprezentant al minorităţii etnice germane din România, cât şi Silviu Vexler, ca reprezentant al minorităţii etnice evreieşti din România, ştiu să colaboreze, ştiu să pună valoare o simbolistică, încă o dată, cu adevărat specială. Tot respectul meu şi toată aprecierea Grupurilor parlamentare PSD, care grupuri, de altfel, au votat legea propusă, proiectul de lege pe care cei doi colegi l-au propus, pentru că vorbim într-adevăr de o relaţie dintre România şi Israel care reprezintă astăzi un parteneriat solid, cu explicaţii istorice, dar şi spirituale profunde şi cu o relaţie de cooperare şi de substanţă, în prezent, în domeniul politic, ecologic, tehnologic, militar, securitate naţională, cultural, turistic, diplomatic, pot continua, absolut de excepţie. Sunt 76 de ani de relaţii diplomatice neîntrerupte, România fiind, după cum se ştie, singurul stat care şi-a păstrat relaţiile, din blocul comunist, după războiul din 1967 şi, de altfel, singurul stat european cu care Statul Israel a avut relaţii neîntrerupte.

Spun cei doi iniţiatori ai legii în expunerea de motive un lucru pe care eu personal l-am apreciat: "România şi poporul român" - citez - "fac parte integrantă din ADN-ul Statului Israel". Aşa este, pentru că edificarea Statului Israel în 1948 şi tot ceea ce a urmat includ o contribuţie extraordinară a evreilor originari din România. Chiar şi parte din pământul roditor care a fost pus în Israel a fost adus, cu nave, din pământul roditor al României.

România a fost solidară cu Statul Israel din primul moment din 7 octombrie. Şi am fost solidari cu Statul Israel şi poporul său, am condamnat atacul barbar terorist al Hamas, uciderea, abuzurile... abuzurile comise împotriva unor oameni nevinovaţi, bărbaţi, femei, copii, bătrâni ucişi, femei abuzate, decapitări, răpiri, oameni ucişi pentru că erau evrei - şi acest lucru ne-a adus aminte în mod foarte clar de un regim nazist.

Am cerut atunci şi cerem şi acum eliberarea necondiţionată a ostaticilor şi a corpurilor celor decedaţi, care sunt în continuare deţinute de către Hamas, am subliniat ca legitim dreptul la autoapărare al Israelului, potrivit Cartei ONU, şi nu întâmplător, prima vizită a unui prim-ministru în Israel după 7 octombrie a fost vizita premierului României, Marcel Ciolacu, şi nu întâmplător, una din primele vizite importante ale unor preşedinţi de parlamente - domnul Simonis, Parlamentul României, a fost acolo prezent, împreună cu alţi colegi.

Suntem solidari cu Israel şi în perioada aceasta de încercare gravă a naţiunii şi înţelegem în acelaşi timp - şi trebuie să spun şi acest lucru - dilema foarte serioasă pe care Statul Israel, societatea israeliană, o parcurge astăzi, pentru că, pe de o parte - mă apropii de încheiere, domnule preşedinte -, este nevoie să înfrângă un inamic care a dorit distrugerea Statului Israel şi naţiunii israeliene, pe de altă parte, există un lucru care este cunoscut de partenerii noştri israelieni şi de noi toţi: Statul Israel nu poate să trăiască permanent într-o stare de război şi în tensiune. Şi ceea ce se întâmplă în clipa de faţă, în clipa în care Hamas foloseşte, cu mult cinism, propriul popor palestinian ca scut uman, foloseşte resursele, inclusiv umanitare, transmise, inclusiv de Israel, pentru populaţia palestiniană, în clipa în care Hamas face lucruri împotriva umanităţii care însă generează dificultăţi uriaşe Statului Israel în operaţiunea militară şi, da, generează dificultăţi şi consecinţe grave în plan... planul dreptului internaţional umanitar şi riscă să afecteze imaginea şi interesele, şi percepţia Statului Israel în relaţia cu o serie de parteneri internaţionali, reprezintă o dilemă foarte serioasă.

Ceea ce pot să spun - şi mă apropii de încheiere -, că, da, cunoscând istoria, este nevoie ca după finalul războiului să existe o soluţie, este nevoie de viziune reîmprospătată, este nevoie de curaj, pentru că Israelul nu poate să trăiască permanent în stare de război şi în stare de tensiune. Şi, da, este nevoie să ne amintim că acest proces de reconciliere care a început cu state arabe din regine, proces esenţial, trebuie să continue după război, începând cu Arabia Saudită, şi trebuie oferită o perspectivă, trebuie oferită o şansă. E nevoie, probabil, de un regim tranzitoriu în teritoriile palestiniene, este nevoie să se reconstruiască, oricât de dificil ar fi astăzi, pentru a putea genera pace, securitate şi respect reciproc.

Cred că România poate să facă mai mult, aşa cum a făcut mai mult altădată, având acest parteneriat absolut special cu Israel şi având o relaţie deschisă şi funcţională cu palestinienii.

Vreau să mulţumesc încă o dată celor doi iniţiatori, să-i felicit.

Şi să ştim, democratic, să dăm răspunsuri cuvenite noi, ca popor român, şi atunci când suntem chemaţi să fim solidari, dar şi atunci când avem de gestionat radicalizări şi atitudini bazate pe ură în plan intern. E nevoie să ştim să spunem "Nu" prin mijloace democratice.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Are cuvântul reprezentantul Grupurilor parlamentare ale PNL, domnul deputat Iulian-Alexandru Muraru.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian-Alexandru Muraru:

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule vicepreşedinte al Senatului,

Dragi colegi parlamentari,

Distinşi invitaţi,

Astăzi, celebrăm Ziua Prieteniei şi Solidarităţii între România şi Israel, ne aducem aminte de legăturile profunde care unesc naţiunile noastre. Această zi este o reflectare a trecutului, dar şi un prilej de a privi spre viitorul pe care îl construim împreună, un viitor bazat pe înţelegere, respect şi cooperare mutuală. Este esenţial să recunoaştem şi să onorăm memoria istorică şi de aceea cred că România a făcut progrese importante în păstrarea vie a amintirii evreieşti, a rolului jucat de această comunitate în istoria naţiunii, dar şi de comemorare activă pentru suferinţele din timpul Holocaustului. Educaţia despre Holocaust, ceremoniile publice, legislaţia pentru combaterea antisemitismului, a urii şi intoleranţei, construirea de muzee memoriale private sau publice, reabilitările patrimoniului evreiesc sunt lucruri concrete pe care România le-a făcut şi le face, cele mai multe dintre acestea, doamnelor şi domnilor, de neimaginat în anii ’90. Mai sunt numeroşi paşi de atins sau de recuperat, dar ultimele două decenii au fost benefice în această direcţie.

Dragi colegi parlamentari,

Partidul Naţional Liberal a fost, după 1989, susţinător ferm al întăririi şi dezvoltării relaţiilor cu Israelul, punând acest lucru între priorităţile sale de politică externă, dar fiind, în acelaşi timp, şi un partid care a iniţiat, sprijinit sau luptat pentru păstrarea vie a memoriei moştenirii evreieşti şi pentru apărarea drepturilor acestei minorităţi.

Distinsă audienţă,

Relaţiile economice, culturale şi istorice dintre România şi Israel continuă să fie un pilon al cooperării noastre. De la stabilirea relaţiilor neîntrerupte până astăzi, a relaţiilor diplomatice (în 1948 şi până în 2024), am văzut numeroase colaborări care au adus beneficii ambelor ţări şi suntem hotărâţi să continuăm pe acest drum.

În anul 2022, spre exemplu, am atins un prag impresionant al schimburilor economice, valoarea totală crescând la un miliard de dolari. Această cifră reflectă o dinamică pozitivă şi un parteneriat robust, cu exporturi româneşti cu 827 de milioane de dolari, o cifră impresionantă atinsă. Această realizare este baza potenţialului nostru pentru viitoarele noastre cooperări economice.

Astăzi, spre exemplu, peste 1 600 de companii cu capital israelian activează în România, având peste 10 000 de angajaţi. Tendinţa este de creştere susţinută, există un potenţial mare în diverse domenii.

Totodată, doamnelor şi domnilor, Israel reprezintă astăzi o destinaţie foarte iubită de români, nu doar pentru pelerinajele religioase, ci pentru că au găsit acolo o parte din spiritul românesc: ospitalitate, diversitate, tradiţie şi noutate în acelaşi timp şi, mai ales, un popor care ne apreciază.

Comunitatea israelienilor de origine română, care numără aproximativ 400 000 de oameni, a doua comunitate după cea rusă, joacă un rol vital în acest parteneriat, fiind o punte între culturile şi valorile noastre. De-a lungul anilor, românii din Israel au contribuit semnificativ la diversitatea culturală şi la dinamismul social al Israelului. Fiecare poveste, fiecare familie şi fiecare moştenire aduc cu ele amintiri ale locurilor lăsate în urmă şi visele unui viitor mai bun pe care l-au construit în Israel.

Doamnelor şi domnilor,

În încheiere, aş vrea să vă spun că, recent, am avut din nou şansa să merg în Israel, o experienţă care mi-a adâncit înţelegerea şi aprecierea pentru complexitatea şi rezilienţa acestei naţiuni. În timpul vizitei mele, am fost martor la locurile devastate de atacul criminal al Hamas, unde am văzut cu ochii mei consecinţele brutale ale terorismului asupra vieţilor inocente. Aceste momente întăresc angajamentul nostru, al statului român de a lupta împotriva terorismului şi de a susţine dreptul fiecărei naţiuni la securitate şi pace.

Închei prin a reafirma angajamentul ferm faţă de această prietenie profundă... (Replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.) şi durabilă între România şi Israel - să folosim acest prilej de reînnoire a angajamentului nostru pentru un viitor comun.

Vă mulţumesc pentru angajamentul dumneavoastră şi pentru contribuţia la această cauză.

(Replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Să lucrăm împreună pentru a asigura că legăturile noastre rămân puternice.

Dumnezeu să binecuvânteze popoarele noastre cu iubire, pace şi prosperitate!

Vă mulţumesc. (Aplauze, rumoare, replici neinteligibile.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Are cuvântul reprezentantul Grupurilor parlamentare ale USR, domnul deputat Dan Barna.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală):

(Neinteligibil.)... nu ţi-e ruşine?! Ruşine să-ţi fie ţie!

Trădătorilor ce sunteţi! Trădătorilor!

(Vociferări, replici neinteligibile.)

Ruşine! Ruşine!

(Vociferări, replici neinteligibile.)

Domnul Ilie Dan Barna:

Stimaţi... (Vociferări, replici neinteligibile.)

Stimaţi colegi... (Vociferări, replici neinteligibile.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Doamna Şoşoacă, domnule Ciubuc, domnule Lasca... (Vociferări, replici neinteligibile.) revin... revin... (Vociferări, replici neinteligibile.) revin... (Vociferări, replici neinteligibile.)

Vă rog să luaţi locurile la... (Rumoare, replici neinteligibile.) vă rog să luaţi loc în bănci, să ascultaţi vorbitorii şi să putem avea o şedinţă civilizată. (Rumoare, replici neinteligibile.)

Vă rog... (Vociferări.) vă rog să luaţi loc şi să-i permiteţi domnului Barna să-şi adreseze... (Vociferări.) să se adreseze Parlamentului. (Rumoare, replici neinteligibile.)

Domnul Ilie Dan Barna:

Stimaţi colegi,

Distinşi invitaţi,

Ne-am reunit astăzi în această şedinţă solemnă... (Rumoare, replici neinteligibile.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Domnule Barna, o secundă.

Rog şi invitaţii... (Rumoare, replici neinteligibile.)

Rog invitaţii să... (Rumoare, replici neinteligibile.)

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală):

Antisemitule care eşti!

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Rog invitaţii să ia loc!

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală):

Antisemitule care eşti! Antisemitule!

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Doamna Şoşoacă, vă rog să luaţi loc!

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală):

Nu iau, domn’e, loc! Să-i spuneţi... (Neinteligibil.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Staţi în picioare, da mai coborâţi tonul, atunci!

Domnule Barna, vă rog. (Rumoare, replici neinteligibile.)

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală):

(Neinteligibil.)... Nu vă mai bateţi joc de România!

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Doamnă, vă rog să ne permiteţi să ne desfăşurăm şedinţa. (Vociferări, replici neinteligibile.)

Vă rog să re... (Vociferări, replici neinteligibile.) vă rog să respectaţi regulamentul şi să ne permiteţi să derulăm şedinţa în continuare.

Domnule Barna, vă rog. (Vociferări, replici neinteligibile.)

Din sală: Slugi!

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală):

Slugilor ce sunteţi! Trădătorilor! (Neinteligibil.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Domnule Barna, vă rog!

Domnul Ilie Dan Barna:

Ne-am adunat în această şedinţă care ar fi trebuit să fie solemnă, dedicată marcării Zilei Solidarităţii şi Prieteniei dintre România şi Statul Israel.

(Replică neinteligibilă din sală.)

Momentul nu este unul întâmplător, pentru că am aniversat de curând 75 de ani de relaţii diplomatice neîntrerupte dintre România şi Israel şi acest fapt în sine spune multe despre calitatea relaţiei bilaterale, nu doar pentru că România a fost unul din primele... (Replică neinteligibilă a doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.) state, după Statele Unite, Cehoslovacia, Polonia sau Uruguay, care a recunoscut Israelul, dar şi prin faptul, menţionat de antevorbitori, că s-au păstrat relaţii neîntrerupte în cele mai dificile momente istorice, în cele mai importante crize internaţionale, aşa cum a fost şi Războiul Rece.

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală):

Inimaginabil! (Neinteligibil.)

Domnul Ilie Dan Barna:

Dar, pe lângă meritul diplomaţilor şi al celor care au reuşit în mod direct să gestioneze această relaţie privilegiată...

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală):

Inimaginabil!

Domnul Ilie Dan Barna:

... trebuie spus că nimic, nimic nu ar fi fost posibil fără legăturile directe dintre popoarele noastre, care sunt interconectate prin legături istorice şi culturale extraordinare, personalităţi care au marcat istoria mondială sau istoria naţională - şi aş menţiona câteva: pictorul Victor Brauner, Tristan Tzara - fondatorul Dadaismului, arhitectul Marcel Iancu, ale cărui realizări le vedem în Bucureşti astăzi, în multe din locurile cu care ne mândrim, călugărul Nicolae Steinhardt sau rabinul Moses Rosen... (Replici neinteligibile ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.) actriţa Maia Morgenstern sau chiar poetul Gellu Naum, autorul acelor cărţi cu Apolodor, pinguinul călător care mergea spre fraţii săi din Labrador, toţi cei care avem copii cunoaştem foarte bine aceste cărţi.

Desigur, toate aceste legături invizibile care leagă popoarele noastre se bazează şi pe faptul că acolo, în Israel, trăiesc mulţi vorbitori de limba română, la prima sau a doua generaţie, aşa cum şi aici, în România, avem comunităţi de israelieni, de oameni care sunt reprezentaţi chiar în Parlamentul României de colegul nostru domnul deputat Silviu Vexler.

Astăzi este, în egală măsură, şi o zi de reflecţie asupra istoriei şi a lecţiilor pe care trebuie să le învăţăm, pentru că istoria, şi-o vedem şi acum, are prostul obicei să se repete, şi în România, din păcate, au existat momente în care antisemitismul, inclusiv formele sale violente, s-au manifestat şi prin intermediul unor partide politice.

Astăzi, cei care au permis şi au încurajat reapariţia în România, a unor mişcări politice extremiste, antisemite de inspiraţie legionară, ar trebui să se privească de două ori în oglindă şi să aibă curajul, măcar cu această ocazie, să recunoască formele hâde şi groteşti pe care le auzim şi în această şedinţă.

Pentru USR, apărarea valorilor democratice înseamnă în acelaşi timp şi lupta împotriva oricărei forme de violenţă, de xenofobie sau de antisemitism şi pentru cei care ne acuză despre PNRR, nereuşind mulţi dintre ei nici să-l citească, e important să ştiţi că, alături de infrastructură, de şcoli şi spitale, în PNRR se finanţează şi muzee precum Muzeul Istoriei Evreilor şi al Holocaustului care se va realiza în Bucureşti, aici, în perioada următoare, printr-o finanţare în clădirea Banloc Goodrich, printr-o finanţare aşezată de USR în PNRR.

Din păcate, acest moment, această aniversare are loc şi în contextul unor evenimente cu adevărat tragice. Atacul întreprins de organizaţia teroristă Hamas în 7 octombrie 2023 a şocat o lume întreagă. Ne-am exprimat atunci ca Parlament, la acele momente, oroarea şi dezaprobarea faţă de acel atac sălbatic, pentru care nu poate exista niciun fel de justificare. Susţinem şi astăzi eliberarea imediată a tuturor, şi necondiţionată, a tuturor celor care au fost luaţi ostatici de către Hamas. Credem că Statul Israel are dreptul la autoapărare, în conformitate cu dreptul internaţional. Şi, da, cu respectarea principiilor dreptului umanitar, care este atât de complicat astăzi.

Prin acţiunile noastre de diplomaţie parlamentară susţinem, de asemenea, o soluţie agreată diplomatic pentru găsirea premiselor unei încetări a focului, în primă instanţă, şi apoi a unei păci durabile în regiune, inclusiv prin continuarea eforturilor de normalizare a relaţiilor diplomatice cu ţările din regiune. S-a mai spus despre asta în cadrul aşa-numitor Acorduri Abraham.

Terorismul. Terorismul nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată o soluţie. În toate momentele de cumpănă majoră ale lumii moderne umanitatea a găsit calea să supravieţuiască. Această supravieţuire a umanităţii este astăzi marea provocare cu care se confruntă poporul şi Guvernul israelian în căutarea unui viitor cu sens pentru generaţiile următoare. Este o cale pe care am încredere că în cele din urmă o vom găsi.

Poporul român îi rămâne alături aliat şi prieten.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumim.

Are cuvântul reprezentantul grupurilor parlamentare AUR, domnul deputat Mircia Chelaru.

Domnul Mircia Chelaru:

Am onoarea să vă salut în acest moment...

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală):

Mai tare.

Domnul Mircia Chelaru:

Eu nu pot să ţip, doamnă...

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală):

Să vă dea volumul mai tare...

Domnul Mircia Chelaru:

Încep prin a reveni la chiar debutul aceste sesiuni când am ascultat imnul Statului Israel, şi aşa cum spunea cel pe care l-am cunoscut, Raoul Şorban, este exact nota, cu două modificări foarte subtile, a unui cântec românesc din Bucovina: "Cucuruz cu floarea-n sus".

E o chestiune care duce, dincolo de vorbe, duce dincolo de orice demonstraţie. Dubla semnificaţie a zilei de astăzi, din perspectiva Statului Israel este cea a constituirii Statului Israel şi această Zi de Solidaritate şi Prietenie pe care noi am votat-o în Parlament, această dublă semnificaţie trebuie în schimb împărţită, şi cu mare atenţie, să vedem care sunt problemele legate de Statul Israel şi atunci trebuie să fim foarte atenţi cu toate trimiterile, şi am fost foarte atent la toate cuvintele spuse aici de către colegii noştri, că este inadmisibil ca să se atenteze la existenţa unui stat nerecunoscându-i existenţa. Nu este un pleonasm, nicio tautologie, accentuez chiar, şi din acest punct de vedere, pentru Statul Israel, actuala situaţie este una de supravieţuire existenţială, cu care trebuie să fim foarte atenţi.

I-am dat o carte domnului Vexler şi i-am spus acolo... Întreba într-un capitol că e păcat totuşi să rezolvăm problemele răului cu soluţii ale şi mai răului, dar asta e o chestiune de strategie pe care noi nu o analizăm aici. Această dublă semnificaţie, acoperită de Ziua Prieteniei şi Solidarităţii, este un bonus, spun un bonus, nu în forma peiorativă, făcut de către statul român care este, cum spunea tot domnul Vexler: "Cel care a imprimat vieţii publice, vieţii sociale, culturale, ştiinţifice a Israelului ADN-ul românesc în Israel."

Iată că există o punte, dincolo de vorbe, mai puternică decât ceea ce noi încercăm să demonstrăm aici prin cuvinte formale. La sfârşit am să las dubla semnificaţie a acestei zile din perspectiva neamului românesc. Aş vrea să scot în evidenţă totuşi câteva elemente foarte importante, şi am timp, aducându-vă în atenţie că iubirea şi prietenia nu se normează prin acte juridice, nici prin legi, nici prin discursuri patetice; prietenia şi iubirea există sau nu. Şi ea se manifestă în formele de respect reciproc, fapt pentru care, dacă vă amintiţi, tot de la această tribună le-am cerut domnului Vexler şi domnului Simonis să informeze Parlamentele şi instituţiile respective ca în aceeaşi zi de 14, în această Zi de Prietenie şi Solidaritate, să fie marcată într-un fel sau altul şi în Knesset. Nu ştiu dacă s-a făcut asta sau nu, dar mesajele primite demonstrează că această legătură, într-un fel sau altul, este făcută.

Această prietenie, dragii mei, şi aici vin să atrag atenţia, nu produce ierarhii, prieteniile nu impun reguli celuilalt, mai ales unele reguli care sunt jenante şi afectează demnitatea unei părţi. În numele unei prietenii nu se fac abuzuri! În numele unei relaţii de solidaritate nu se fac excepţii! Iată de ce cuvântul meu vine să spună cu claritate că trebuie să plecăm măcar cu un rest de învăţătură de aici. Şi această învăţătură este foarte simplă.

Îmi amintesc de întâlnirea mea din Digby-Annapolis cu adjunctul lui Washington Post care, după mai multe discuţii, avea să-mi spună: "Dragul meu, există o similitudine contrară între poporul evreu şi poporul român. În timp ce noi am fost blestemaţi să fim împrăştiaţi în toată lumea şi să rămânem uniţi, voi românii aţi fost blestemaţi să rămâneţi într-un singur loc şi să fiţi dezbinaţi".

(Intervenţie neinteligibilă a doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă.)

Din punctul acesta de vedere, pentru noi, românii, trebuie să luăm exemplul solidarităţii şi forţei unităţii unei naţiuni. Din acest punct de vedere, iată de ce... iată de ce astăzi, aici e o chestiune de eroare organizaţională, din punctul meu de vedere, al Biroului, nu trebuia să trecem atât de uşor sau atât de nepăsători peste Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste. Aceşti martiri sunt la fel de buni şi la fel de importanţi ca toate celelalte victime pe care le comemorăm în diferite situaţii.

Şi astăzi mai este o zi, dragii mei. Este ziua marii trădări din 16 mai 1812 când ni s-a smuls de Guvernul ţarist Basarabia pe care noi tot plângem pe umărul ei şi o bocim de fiecare dată, dar nu facem nimic.

Doamnelor şi domnilor,

Poate că chiar şi asemenea elemente de disturbare a unei şedinţe trebuie să ne înveţe să spunem: "Nu!" celor care uită.

Iar şedinţa de astăzi, aşa cum s-a spus, să nu uităm erorile care s-au făcut între noi, dintre noi, din cauza noastră, pe care numai noi şi numai noi le putem repara cu dragoste, cu înţelepciune, cu solidaritate.

De aceea relaţia noastră cu Israelul este similară cu toate naţiunile, şi ale Europei şi ale lumii, venite din partea unui popor care iubeşte pacea, respectă pe aproapele său, un popor creştin, într-o Europă creştină, într-o Europă a naţiunilor.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumesc.

Din partea grupurilor parlamentare ale UDMR are cuvântul domnul deputat Nagy Szabolcs.

Domnul Nagy Szabolcs:

Onorat prezidiu,

Stimaţi invitaţi,

Ziua Solidarităţii şi Prieteniei dintre România şi Statul Israel este un moment de celebrare, reflecţie şi consolidare a legăturilor dintre cele două ţări, subliniind importanţa unei relaţii strânse şi a colaborării continue în beneficiul ambelor ţări.

Adoptarea legii care instituie ca ziua de 14 mai să devină Ziua Solidarităţii şi Prieteniei dintre România şi Statul Israel reprezintă o recunoaştere solemnă a legăturilor strânse şi a relaţiilor prieteneşti dintre cele două ţări. Pentru UDMR această zi are multiple semnificaţii, în primul rând subliniază valorile comune: Ziua Solidarităţii şi Prieteniei evidenţiază democraţia, drepturile omului şi respectul pentru diversitatea şi drepturile minorităţilor.

UDMR întotdeauna a sprijinit comunităţile evreieşti, având în vedere istoria complexă şi moştenirea culturală bogată, recunoaştem contribuţia importantă a comunităţii evreieşti la diversitatea şi dezvoltarea regiunilor noastre. În acest sens, Ziua Solidarităţii şi Prieteniei este şi un moment de apreciere şi recunoaştere a acestei continue contribuţii.

Subliniem faptul că România a fost printre primele ţări care au recunoscut existenţa Statului Israel. De asemenea, România este singura ţară din Europa de Est care a menţinut relaţii diplomatice neîntrerupte cu Israelul începând din 1948, astfel, acum, cele două state împărtăşind un parteneriat de relevanţă strategică.

Situaţia din Orientul Mijlociu este foarte îngrijorătoare, iar noi avem rolul de a stopa antisemitismul care, în urma acestor situaţii conflictuale se întăreşte, condamnând atacurile teroriste asupra Statului Israel, terorismul şi manifestările de violenţă extremă care s-au intensificat în Israel în ultimii ani.

Israelul are dreptul de a-şi proteja cetăţenii de atacurile barbare ale organizaţiilor teroriste.

Trăim vremuri tulburi, iar schimbările rapide creează un climat de instabilitate în întreaga lume. În aceste vremuri incerte trebuie să alegem lideri politici care să abordeze problemele reale ale oamenilor şi să se concentreze pe agenda cetăţenilor, evitând risipa de energie în luptele politice inutile.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumim.

Are cuvântul reprezentantul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Varujan Pambuccian, liderul grupului.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ziua de azi sărbătoreşte şi comemorează, în acelaşi timp, consecinţele a două războaie mondiale şi de aici cred că trebuie să plecăm, două războaie care au fost amândouă marcate de forme extreme de xenofobie. Xenofobia modernă s-a născut acolo, din păcate, de forme care au dus la moartea unui număr imens de oameni nevinovaţi, la vini pe care popoare şi le-au asumat în mod conştient în perioade în care istoria înnebunise şi la reverberaţii pe care le găsim şi astăzi în Europa şi în lume.

Pentru România aceste două războaie au însemnat Holocaust, au însemnat venirea comunismului cu toate crimele lui, au însemnat perioade de xenofobie care au urmat după aceea şi în anii ʹ60 şi în anii ʹ70, mai tăcute, mai mocnite, dar care au existat. Toată această stare, de fapt, nu face decât să întreţină ura, şi urii nu pot să-i răspunzi decât cu iubire, cu prietenie. Este cea mai înţeleaptă formă de a o înlătura.

Astăzi sărbătorim prietenia între două state, dar şi între două naţiuni şi între două popoare şi lucrul acesta are o istorie, nu este doar un lucru care se întâmplă acum într-o şedinţă solemnă, care trece şi mergem acasă şi după aia am uitat de ea, are o istorie şi are istorie vie. Genul ăsta de prietenie care a născut foarte multă cultură, care a născut foarte multă ştiinţă, care a născut foarte multă civilizaţie este viu şi sper că va fi viu cât mai mult timp de acum înainte.

Noi, în grupul nostru parlamentar, încercăm să promovăm acest tip de valori, cu slabele noastre puteri şi nu este de mirare că avem în interiorul grupului prietenii care ar putea să fie considerate imposibile de alţii, între... (Discuţii.) Aşa este. Între reprezentanţi ai unor popoare care au avut o istorie îngrozitoare comună şi care, iată, la noi au învăţat să aibă o relaţie prietenească, să se înţeleagă unul pe celălalt şi să colaboreze. Poate nu-i rău ca exemplul ăsta să fie luat şi de alţii, poate nu-i rău să vedeţi că felul ăsta de a fi este folositor tuturor. Sper ca această zi pe care o sărbătorim astăzi şi care este o consecinţă a unei asemenea prietenii să întărească felul în care cele două ţări se privesc una pe cealaltă, felul în care cele două popoare se privesc unul pe celălalt.

Mie nu-mi rămâne decât să spun: trăiască această prietenie! Dumnezeu să binecuvânteze România, Israelul şi popoarele trăitoare pe cuprinsul lor!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Tot din partea Grupului parlamentar al minorităţilor, domnul deputat Silviu Vexler.

Domnul Silviu Vexler:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă se întâmplă ca întotdeauna să fiu de acord cu liderul grupului meu parlamentar, mă bucur că sunt de această dată de acord şi cu domnul general Chelaru.

Mă bucură, de asemenea, să vă împărtăşesc şi să vă reamintesc că relativ recent preşedintele Statului Israel, Excelenţa sa a inaugurat personal o expoziţie majoră dedicată României şi relaţiilor dintre Statul Israel şi România la Ierusalim, în capitala Israelului.

Totuşi pentru că în fundal se aud în permanenţă unele zumzete caricaturale, îmi voi permite să închei citându-l pe Păstorel Teodoreanu: "Căpitane, nu fi trist! Garda merge înainte prin partidul comunist." (Aplauze.)

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală):

Trăiască Garda!

Onoare patriei noastre!

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Pentru că astăzi, 14 mai, potrivit Legii nr.127/2017 s-a instituit Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste, vă propun un moment de reculegere în memoria martirilor din temniţele comuniste.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulţumesc.

Am încheiat intervenţiile.

Vă mulţumesc pentru participare.

Declar închisă şedinţa solemnă comună de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 11.14.