Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8.20.

Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de doamna deputat Natalia-Elena Intotero, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

A doua parte a şedinţei a fost condusă de doamna deputat Natalia-Elena Intotero, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de doamna deputat Patricia-Simina-Arina Moş şi de domnul deputat Ovidiu Victor Ganţ, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Bună dimineaţa, stimate colege, stimaţi colegi!

Declar deschisă şedinţa de astăzi, prima parte, referitoare la declaraţiile politice şi intervenţii.

Pentru început, daţi-mi voie să reamintesc dispoziţiile regulamentare cu privire la declaraţiile politice.

Declaraţiile politice sau alte intervenţii se prezintă în scris sau verbal.

Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu vor depăşi 3 minute.

Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul.

Niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau o intervenţie în aceeaşi şedinţă.

În şedinţa din data de 8 octombrie 2025, Comitetul liderilor grupurilor parlamentare a aprobat implementarea unei noi maniere de lucru cu privire la desfăşurarea şedinţelor Camerei Deputaţilor consacrate declaraţiilor politice, conform următorului algoritm - deputaţii îşi vor putea susţine declaraţiile politice alternativ, în ordinea descrescătoare a grupurilor parlamentare, şi anume: 4 deputaţi - PSD, 4 deputaţi - AUR, 4 deputaţi - PNL, 4 deputaţi - USR, 3 deputaţi - UDMR, 2 deputaţi ai minorităţilor naţionale, un deputat - SOS România, un deputat - POT şi un deputat neafiliat.

În continuare daţi-mi voie să invit la cuvânt pe doamna deputat Crina-Fiorela Chilat.

Şi se pregăteşte domnul deputat Nicolae-Adrian Bara.

Doamna Crina-Fiorela Chilat:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

În calitate de parlamentar ales în judeţul Maramureş, aduc în discuţie, analiză şi dezbatere redeschiderea târgurilor de animale în zona rurală a României, care trebuie să fie o prioritate a Guvernului prin Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. Această redeschidere a târgurilor comunale de animale era aproape să se înfăptuiască, până când s-a depistat, în România, pesta micilor rumegătoare, care a dat peste cap toate planurile în acest sens, care erau pentru redeschiderea târgurilor pentru toate speciile de animale, mai puţin suinele.

Trebuie să insistăm mai mult pentru ca oamenilor să li se redea dreptul de a se întâlni în târgurile tradiţionale, un moment important de reconectare socială, pentru că aceste târguri există de sute de ani şi reprezintă un factor esenţial de dezvoltare pentru comunitatea rurală.

Cu toţii cunoaştem realitatea satului românesc, problemele cu care se confruntă, vrem să urmărim dezvoltarea acestuia, de aceea trebuie să sprijinim ţăranul român să îşi poată vinde animalele în târguri, să nu fie lăsat la îndemâna intermediarilor şi a samsarilor.

Un prim demers în Maramureş, pentru că maramureşenii au o tradiţie îndelungată în creşterea animalelor, iar târgurile organizate odinioară reprezentau nu doar locuri de comerţ, ci şi adevărate centre de socializare, schimb de experienţă şi consolidare a legăturilor dintre oameni, este organizarea de expoziţii şi evenimente dedicate crescătorilor de animale, unde participanţii au ocazia să îşi prezinte animalele, să împărtăşească bune practici şi să discute despre cele mai recente evoluţii în domeniul zootehniei.

Personal m-am bucurat de întâlnirea cu crescătorii de animale în cadrul a două expoziţii, la Ariniş şi Şomcuta Mare, şi de dialogul deschis despre provocările actuale din agricultură - de la accesarea subvenţiilor până la necesitatea unui cadru legislativ clar şi funcţional pentru organizarea târgurilor de animale, aşa cum le ştiam cu toţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Invit la cuvânt pe domnul deputat Nicolae-Adrian Bara.

Se pregăteşte domnul deputat Maricel Popa.

Domnul Nicolae-Adrian Bara:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

În aceste zile, celebrăm 310 ani de la începerea lucrărilor de construcţie a Cetăţii Alba Carolina. Prin intermediul declaraţiei mele de astăzi doresc să îmi exprim respectul şi recunoştinţa faţă de unul dintre cele mai importante repere ale identităţii şi demnităţii poporului nostru, transformat peste secole în inima vie a istoriei românilor.

Construcţia începută în 1715 nu reprezintă doar o capodoperă arhitecturală de inspiraţie barocă. Pentru mine, Alba Carolina este expresia unui destin colectiv, un simbol al statorniciei şi al voinţei poporului român, care, de-a lungul veacurilor, a ştiut să îşi păstreze identitatea şi credinţa.

Între zidurile acestei cetăţi s-au născut idei care au traversat generaţii, păstrând vie flacăra unităţii şi determinării naţionale a românilor - o flacără care a condus, în cele din urmă, la împlinirea idealului de a uni toţi românii sub un singur steag, într-un stat modern.

Astăzi, în faţa acestei cetăţi se înalţă Monumentul Marii Uniri - un simbol al continuităţii şi al jertfei prin care s-a făurit statul român. Împreună, Cetatea şi Monumentul Unirii formează un adevărat sanctuar al istoriei noastre comune.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Invit la cuvânt pe domnul deputat Maricel Popa.

Se pregăteşte domnul deputat Remus-Gabriel Lăpuşan.

Domnul Maricel Popa:

Bună dimineaţa!

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi va fi: "Nu vindeţi resursele minerale ale României! Nu se pot vinde decât o singură dată!".

România se află astăzi într-un moment în care administrarea responsabilă a resurselor naturale reprezintă nu doar o chestiune economică, ci şi una de viziune şi încredere.

În spaţiul public au apărut informaţii conform cărora pe data de 18 septembrie, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a deschis ofertele pentru concesionarea a 18 perimetre miniere considerate strategice pentru economia naţională. Acestea includ resurse importante de grafit, aur, lignit şi huilă - materiale care pot contribui la consolidarea capacităţii noastre industriale, la dezvoltarea regională şi la tranziţia către o economie modernă şi competitivă.

Aceste regiuni nu reprezintă doar puncte pe o hartă geologică, ci resurse strategice de interes naţional, care pot contribui decisiv la consolidarea independenţei economice a României, iar administrarea lor eficientă trebuie să reflecte interesul general al statului român.

Totuşi, în spaţiul public au apărut îngrijorări legate de lipsa de informaţii privind stadiul procedurilor de concesionare. Deşi perioada de depunere a ofertelor s-a încheiat pe 15 septembrie, documentele privind rezultatele licitaţiei - procesul-verbal, lista ofertanţilor şi rezultatele - nu au fost încă publicate. Această situaţie a generat o serie de întrebări şi neclarităţi din partea organizaţiilor civice şi a cetăţenilor interesaţi.

De asemenea, este important ca procedurile legale să fie respectate cu stricteţe, dar şi ca instituţiile să aibă timpul şi cadrul necesar pentru a evalua în mod profesionist ofertele depuse, astfel încât deciziile finale să servească interesului economic şi strategic al României şi doar al României.

În acest spirit constructiv, consider că Guvernul României împreună cu ANRM:

- pot clarifica public stadiul procedurii de concesionare şi calendarul publicării documentelor oficiale;

- pot să asigure un dialog permanent între instituţiile centrale şi autorităţile locale din zonele vizate;

- pot să transmită periodic informaţii către cetăţeni şi organizaţiile civice interesate.

România are nevoie de echilibru şi responsabilitate în gestionarea bogăţiilor sale naturale. Aceste resurse sunt un bun comun, iar modul în care le administrăm astăzi va defini încrederea cetăţenilor în statul român pentru mulţi ani de acum înainte. Patrimoniul naţional trebuie administrat cu demnitate, competenţă şi responsabilitate. Transparenţa nu este o opţiune politică, ci o obligaţie democratică. Fără ea, riscăm să pierdem nu doar resursele, ci şi încrederea cetăţenilor, o resursă greu de recuperat.

De aceea, cred că transparenţa, comunicarea şi cooperarea nu trebuie privite ca instrumente de critică, ci ca valori fundamentale ale guvernării noastre.

În final, aş dori să reamintesc: nu vindeţi resursele minerale ale României! Nu se pot vinde decât... (I se întrerupe microfonul.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Domnul deputat Remus-Gabriel Lăpuşan.

Se pregăteşte doamna deputat Ramona Lovin, de la Grupul parlamentar AUR.

Domnul Remus-Gabriel Lăpuşan:

Doamnă preşedinte,

Dragi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Clujul are nevoie de fapte, nu de promisiuni: terminalul cargo trebuie să devină o prioritate reală".

De ani de zile, comunitatea clujeană aude despre planuri grandioase privind dezvoltarea Aeroportului Internaţional "Avram Iancu" Cluj, despre extinderi, despre noi destinaţii, despre crearea unui terminal cargo modern, care să transforme regiunea într-un hub logistic competitiv. Din păcate, realitatea arată altfel - în timp ce alte oraşe din vestul ţării, precum Oradea, reuşesc deja să atragă curse cargo de mare tonaj şi să demonstreze eficienţă în gestionarea proiectelor, Clujul continuă să se împotmolească în studii, promisiuni şi întârzieri administrative.

Este regretabil că un judeţ cu potenţial economic ca şi Clujul, cu infrastructură în plină dezvoltare şi cu o poziţie strategică între centrul şi nord-vestul ţării, nu reuşeşte încă să ofere condiţiile logistice necesare pentru transportul aerian de marfă la scară competitivă. În lipsa unui terminal cargo funcţional, pierdem zilnic oportunităţi economice concrete - investiţii, locuri de muncă şi parteneriate comerciale care se îndreaptă către alte regiuni mai bine organizate, chiar regiuni din alte ţări.

În lipsa unui terminal cargo local, companiile din zonă sunt nevoite să transporte mărfurile pe cale rutieră până la alte aeroporturi, generând costuri suplimentare şi trafic intens pe drumurile naţionale. Un terminal cargo la Cluj ar scurta lanţurile logistice şi ar reduce transporturile rutiere inutile.

Aeroportul din Cluj este al doilea cel mai important din România ca număr de pasageri, însă din punct de vedere logistic rămâne sub potenţialul său. Companiile locale din IT, industrie, automotive sau agricultură modernă au nevoie de soluţii rapide de export şi import, de conexiuni aeriene eficiente, nu doar de intenţii. Fără un centru cargo modern, Clujul riscă să rămână un punct de tranzit, şi nu un pol de dezvoltare.

Construcţia unui terminal cargo modern ar veni la pachet cu extinderea pistei şi a platformelor de staţionare pentru aeronave cargo, precum şi amenajarea de spaţii de depozitare frigorifică destinate produselor farmaceutice, cărnii, florilor şi altor mărfuri perisabile.

Este momentul ca proiectul terminalului cargo să iasă din zona de dezbatere şi să intre în cea a implementării. Avem nevoie de o strategie coerentă, de o colaborare reală între Consiliul Judeţean, Ministerul Transporturilor, Aeroportul Internaţional Cluj şi mediul privat. Finanţarea europeană există, dar trebuie valorificată. Investitorii există, dar au nevoie de predictibilitate şi de acţiune.

Într-o perioadă în care mobilitatea mărfurilor decide competitivitatea unei regiuni, Clujul nu îşi mai poate permite amânări. Terminalul cargo nu este un moft, ci o necesitate economică pentru întreg Ardealul. Este un proiect care ar putea aduce venituri consistente la bugetul local, ar sprijini exportatorii, ar crea locuri de muncă şi ar consolida poziţia Clujului ca lider regional.

Remus Lăpuşan, deputat al PSD de Cluj.

Mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Invit la cuvânt pe doamna deputat Ramona Lovin.

Se pregăteşte domnul deputat Silviu-Florin Oancea.

Doamna Ramona Lovin:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ministerul de Externe - între impostură, sinecuri şi dispreţ faţă de românii din străinătate".

Ministerul Afacerilor Externe al României a ajuns o instituţie care funcţionează după reguli proprii, departe de lege, de merit şi de bun-simţ. Ceea ce ar trebui să fie o reţea de reprezentare a statului român peste hotare a devenit, din păcate, o reţea de sinecuri şi protejaţi, în care competenţa nu mai contează, iar responsabilitatea a dispărut complet.

Să începem cu Italia, unde doamna Oana Ţoiu, actualul ministru de externe, s-a lăudat public, într-un răspuns oficial, că a numit un consul la Cagliari, în Sardinia. Numai că acolo nu există consulat, nu există sediu, nici autorizaţie şi niciun program de lucru. Avem, practic, un "consul fără consulat", o ficţiune administrativă pentru care statul român plăteşte salarii şi diurne, în timp ce mii de români sunt obligaţi să călătorească sute de kilometri pentru a-şi face acte. Aceasta nu e diplomaţie, este bătaie de joc pe bani publici.

Tot în Italia, în consulatele noastre, există angajaţi locali fără contracte conforme cu legea italiană, oameni care lucrează de ani întregi prin "convenţii civile româneşti", de parcă ar fi zilieri în propria ambasadă. Sunt deja amenzi aplicate de autorităţile italiene pentru încălcarea legislaţiei muncii şi pentru neplata contribuţiilor sociale. În loc să-şi ceară scuze, Ministerul de Externe ascunde totul sub preş, ca să nu deranjeze reţeaua internă de "pile şi rude de partid".

Mai departe, la Accademia di Romania din Roma, apar informaţii despre un posibil conflict de interese între ambasadoarea României în Italia, doamna Gabriela Dancău, şi un angajat al instituţiei care poartă acelaşi nume.

Iar în Franţa, la Bordeaux, avem un consul onorific care nu vorbeşte limba română, dar de aproape 20 de ani rămâne neatins în funcţie, indiferent de guvern sau ministru. Domnul consul este un simbol al imunităţii totale din MAE: nu vorbeşte româneşte, nu are activitate pentru comunitate, dar are vechime.

Dacă timpul alocat unei declaraţii politice ar fi mai lung, aş putea continua, dar cred că este suficient pentru a se înţelege gravitatea fenomenului.

Domnilor din Ministerul de Externe,

Aceasta nu mai este administraţie, este capturarea statului român de o clică de nepăsători.

Dacă mai există un dram de onoare în fruntea acestui minister, să înceapă curăţenia acum.

Şi Parlamentul poate ajuta: am depus un proiect de lege pentru transparentizarea detaşărilor din Ministerul Afacerilor Externe şi va intra în curând la vot. Adoptarea acestuia ar fi un prim pas pentru îndreptarea lucrurilor. Diplomaţia românească nu mai poate fi adăpostul celor fără merit, fără ruşine şi fără respect faţă de popor.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Silviu-Florin Oancea.

Se pregăteşte domnul deputat Doru-Lucian Muşat.

Domnul Silviu-Florin Oancea:

Bună dimineaţa!

Deputat Oancea Silviu, Circumscripţia nr. 23 Ialomiţa.

"Birocraţia ucide dezvoltarea. Când primăria devine duşmanul comunităţii"

În România, nu lipsa iniţiativei private este problema, ci birocraţia sufocantă a primăriilor, care transformă orice proiect de locuire într-un labirint al absurdului. Dezvoltatorii care vor să construiască legal, cu proiecte solide şi investiţii corecte, aşteaptă luni, uneori ani întregi pentru o autorizaţie. În acest timp, preţurile cresc, materialele se scumpesc şi creditele nu mai sunt accesibile oamenilor de rând.

Este o ruşine ca, în 2025, autorizaţia de construcţie încă să circule în mapă între birouri, în timp ce românii şi România îşi doresc digitalizare. De ce durează un aviz de construire săptămâni întregi? De ce durează o autorizaţie luni întregi? Pentru că sistemul birocratic trăieşte din întârziere, din blocaj şi din haos.

În realitate, dezvoltatorii şi cumpărătorii sunt victimele aceluiaşi mecanism corupt. Când primăria nu lucrează eficient, se creează tentaţia de a ocoli legea. Când funcţionarul cere "dosar cu şină" pentru fiecare pas, omul de afaceri pierde bani, iar cetăţeanul pierde încredere.

România are nevoie de un sistem de autorizare simplu, digital şi transparent, în care fiecare pas să fie urmărit online, cu termene legale clare şi transparente şi să existe sancţiuni pentru întârziere. Este timpul ca primăriile să devină parteneri ai dezvoltării, nu obstacole administrative.

Nu putem vorbi despre locuinţe sigure, despre oraşe moderne şi despre comunităţi prospere atâta timp cât hârtia şi ştampila sunt mai puternice decât bunul-simţ.

Cer public Guvernului să impună un termen unic, de maximum 30 de zile, pentru eliberarea autorizaţiilor de construire şi să facă un registru public online al întârzierilor, să vedem şi noi cine blochează de fapt România.

Haideţi să nu mai pedepsim iniţiativa, ci să pedepsim blocajul!

Este timpul ca statul să lucreze pentru oameni, nu împotriva lor.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Domnul deputat Doru-Lucian Muşat.

Se pregăteşte doamna deputat Diana Enache.

Domnul Doru-Lucian Muşat:

Bună ziua!

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Acum o săptămână, de la acelaşi microfon al Parlamentului României, un deputat maghiar a avut obrăznicia de a face afirmaţii profund jignitoare la adresa statului român. Din păcate, niciuna dintre instituţiile statului nu a considerat necesar să îl cheme la raport pentru aceste declaraţii.

Ţin să îi transmit acelui cetăţean, care, spre ruşinea noastră, ocupă funcţia de deputat în Parlamentul României, că datoria sa este să reprezinte interesele României şi ale poporului român, nu ale altor state. Noi, românii, vom pleca ultimii din acel ţinut inventat, pentru că noi am fost primii acolo. Iar dacă România îi displace atât de mult, este liber să plece oriunde doreşte - nu îi vom duce dorul.

Revenind la această structură care acţionează în mod evident împotriva intereselor naţionale - ONG-ul UDMR, care nu este partid politic doar pentru a beneficia de mai multe fonduri de la bugetul statului, aproape 65 de milioane de lei doar în 2025 - observăm o activitate constantă, coordonată şi finanţată de la Budapesta, împotriva unităţii şi suveranităţii României.

În ultimii zece ani, Ungaria a investit peste 10 miliarde de euro în Transilvania, în domenii strategice - infrastructură, industrie, educaţie, sport şi cultură. Fosta preşedintă Katalin Novák vizita, la fel ca Viktor Orbán, constant, oraşe din România, inclusiv Clujul, comportându-se ca şi cum s-ar afla pe teritoriul Ungariei. Se ridică statui ale nobililor care i-au asuprit pe români, se construiesc şcoli exclusiv de limbă maghiară, se finanţează proiecte cu caracter etnic şi politic, în timp ce statul român priveşte pasiv, condus de oameni care, de 36 de ani, au demonstrat o gravă lipsă de viziune şi de loialitate faţă de interesul naţional.

Ca deputat de Sălaj, atrag atenţia că România se află într-un moment de vulnerabilitate geopolitică extrem de periculos. Războiul din Ucraina, retragerea treptată a trupelor americane, coroborată cu relaţiile tot mai strânse ale premierului Viktor Orbán cu Donald Trump, Vladimir Putin şi Xi Jinping, precum şi cu slăbiciunile interne ale României - economice, diplomatice şi militare - pot transforma într-o realitate un plan vechi al Budapestei: recuperarea, într-o formă sau alta, a Transilvaniei.

Pericolul este iminent. Este momentul ca întreaga clasă politică românească, indiferent de culoarea politică, să analizeze cu maximă seriozitate şi celeritate situaţia actuală din Transilvania. Nu trebuie să uităm că fără sacrificiul milioanelor de români căzuţi în Marele Război, fără jertfa înaintaşilor noştri, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 nu ar fi fost posibilă.

Să nu pierdem, din laşitate sau nepricepere, ceea ce strămoşii noştri au câştigat cu sânge şi demnitate. România trebuie să rămână unită, puternică şi suverană, iar Transilvania va fi întotdeauna pământ românesc.

Mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Doamna deputat Diana Enache? Nu a ajuns.

Doamna deputat Ramona-Ioana Bruynseels? Nu a ajuns.

Domnul deputat Daniel-Cătălin Ciornei? De asemenea, nu a ajuns.

Ciprian-Constantin Paraschiv? Nu.

Petru-Gabriel Negrea? Nu.

Silviu-Octavian Gurlui? Nu.

Dragoş-Florin Coman? Nu.

Mergem la Grupul parlamentar al PNL.

Domnul deputat Dumitru Ţiplea? Nu.

Andrei Daniel Gheorghe.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Să învăţăm din istorie".

La 3 noiembrie 1918, Austro-Ungaria capitula în faţa Antantei. Un moment istoric care pune capăt unui imperiu de tristă amintire pentru numeroase naţiuni europene şi un imperiu care pentru românii din Ardeal, din Maramureş, din Crişana şi din Banat, dar şi pentru cei din Bucovina a reprezentat o epocă de durere, o epocă marcată de politici de deznaţionalizare şi de marginalizare. Această perioadă a dualismului austro-ungar - 1867-1918 - a reprezentat totodată pentru românii din Transilvania şi din teritoriile aflate sub controlul austro-ungar un moment în care aceştia au înţeles că există o singură cale şi există o singură direcţie - unitatea naţională cu fraţii din Regatul României.

Şi cred astăzi că este foarte important să înţelegem ceea ce înseamnă o elită politică devotată idealului naţional şi o elită politică inteligentă, puternică, demnă şi curajoasă, care înţelege foarte limpede să aleagă calea dreaptă în momentele dificile ale istoriei.

La 2 noiembrie 1918, la Arad, sub conducerea lui Ştefan Cicio Pop, având în componenţă mari personalităţi, precum: Vasile Goldiş, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad, Ion Flueraş, Iosif Jumanca şi mulţi alţii, funcţiona deja Consiliul Naţional Român. Românii din Transilvania foarte rapid vor trece la acţiune şi la 9 noiembrie deja îşi solicită dreptul la autoguvernare. Drept la autoguvernare pentru toţi românii din Transilvania şi Partium.

Cred că este foarte important să înţelegem astăzi cum s-a ajuns la 1 Decembrie 1918. S-a ajuns prin curaj, prin determinare şi prin foarte mult patriotism. Iar acest patriotism este ceea ce avem noi nevoie astăzi. Patriotismul şi capacitatea de a înţelege care este destinul nostru naţional. Şi noi astăzi, în clipele pe care le traversăm, trebuie să înţelegem că suntem o singură naţiune română în Europa. Trebuie să ştim că Republica Moldova este cel de-al doilea stat românesc, iar idealul democratic al unităţii naţionale a tuturor românilor într-o singură naţiune liberă şi puternică în Europa este întotdeauna valabil.

Să nu uităm modelul marilor patrioţi care au reuşit să facă Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Alba Iulia.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Domnul deputat Alexandru Popa? Nu a ajuns.

Domnul deputat Mircea Fechet.

Vă rog.

Şi se pregăteşte colegul Ştefan Tanasă, de la Grupul parlamentar al USR.

Domnul Mircea Fechet:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dragi colegi,

Administraţia publică locală reprezintă coloana vertebrală a României moderne. Este cea care leagă statul de cetăţean, politicile publice de viaţa de zi cu zi, programul de guvernare de realitate. Iar dacă această coloană vertebrală este slăbită întregul corp al statului devine rigid, ineficient şi dezechilibrat.

Aşa se vede, de fapt, pe radiografia administraţiei publice locale, conform celui mai recent raport de audit realizat de Curtea de Conturi pentru perioada 2021-2023. O radiografie care confirmă ceea ce noi, liberalii, am spus constant: structura administrativă locală nu mai reprezintă realitatea din teren, iar până nu reuşim să resetăm ceasul României în fiecare comunitate nu vom putea vorbi despre eficienţă, performanţă şi echitate, ci despre blocaj, risipă şi vulnerabilitate.

În anul 2023, de exemplu, doar 27% dintre comune şi 34% dintre oraşele mici au reuşit să se finanţeze din venituri proprii în proporţie mai mare de 50%. Asta înseamnă că aproape trei sferturi dintre localităţile mici din România nu ar putea funcţiona fără sprijinul guvernamental anual, multe primării nu ar putea plăti nici salariile ori să ofere servicii publice locale de bază.

Mai mult de atât, arhitectura administraţiei locale nu mai corespunde cu noile realităţi demografice. Peste jumătate dintre oraşele din România nu mai ating pragul minim de 10.000 de locuitori. În acelaşi timp, 432 de comune au sub 1.500 de locuitori, iar unele situaţii sunt critice în privinţa resurselor financiare şi a capacităţii administrative.

Dragi colegi,

România pe care vrem să le-o lăsăm copiilor noştri depinde de cum regândim acum structura administrativ-teritorială, de cum propunem noi criterii de clasificare a localităţilor, de cum încurajăm colaborarea între UAT-uri pentru servicii publice mai bune, inclusiv digitalizate, şi cu costuri mai mici. Toate acestea, aplicând o grilă care să nu penalizeze zonele neglijate de marile investiţii în infrastructură şi efectul de multiplicare a acestora în ani. Ce se face în doi ani nu se poate recupera pentru ce nu s-a făcut în 20 ani, iar pentru decalajele de dezvoltare influenţate de la centru nu trebuie să plătească nevinovaţii.

Aşadar, reforma administraţiei publice, iniţiată de premierul Ilie Bolojan, nu este o reformă uşoară, dar este una corectă. Dovadă şi numărul uriaş al criticilor şi al frânarilor care nu vor să resetăm ceasul administrativ al României, să sincronizăm instituţiile cu ora românilor şi să ieşim din inerţia păguboasă - "merge şi aşa".

Mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ştefan Tanasă.

Se pregăteşte domnul deputat Andrei Gheorghiu.

Domnul Ştefan Tanasă:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi am depus în Parlament o nouă iniţiativă legislativă, o lege care vizează direct parlamentarii condamnaţi definitiv pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie. Se poate şi fără portiţe, fără interpretări părtinitoare, fără artificii care decredibilizează funcţia parlamentară şi compromit încrederea în această instituţie fundamentală pe care avem datoria să o servim cu demnitate, nu să o folosim ca scut.

Se poate. Se poate să fim oneşti, demni şi drepţi. Se poate, dacă vrem cu adevărat ca legea să nu mai facă diferenţa între cel aflat la putere şi cel care l-a trimis acolo.

Până la momentul prezentei propuneri, în situaţia parlamentarilor condamnaţi definitiv, statutul acestora a funcţionat de cele mai multe ori ca un scut care s-a intercalat în actul de justiţie şi a afectat grav principiul independentei justiţiei. Votul plenului, care în mod normal ar fi trebuit să fie o simplă formalitate, a devenit adesea un instrument de propagandă politică, iar rezultatul său nu a reflectat decât suma unor voinţe politice, slăbind astfel încrederea românilor în Parlament.

Propun, prin această iniţiativă legislativă, un principiu simplu şi de bun-simţ: un parlamentar condamnat definitiv pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie îşi pierde de drept mandatul, în clipa în care hotărârea judecătorească rămâne definitivă.

Fără portiţe de scăpare.

Fără voturi salvatoare.

Fără negocieri care compromit încrederea publică.

Parlamentul nu mai poate fi scut pentru cei condamnaţi, ci trebuie să revină la adevărata sa menire: să fie un simbol al responsabilităţii şi al integrităţii funcţiei publice.

Concret, instanţa va transmite hotărârea definitivă Camerei de care aparţine parlamentarul, Biroul permanent va lua act imediat de încetarea mandatului şi va declara locul vacant, iar totul se publică în Monitorul Oficial - transparent, clar, vizibil pentru toţi.

Astfel, legea se aplică egal pentru toţi, fără excepţii, fără interpretări şi fără a genera rumoare publică sau a decredibiliza Parlamentul. Aşa cum se întâmplă în democraţii mature precum Franţa, Germania, Italia sau Spania, pierderea mandatului în urma condamnărilor penale trebuie să fie automată, nu opţională şi nici conjuncturală.

Îmi doresc ca prin această iniţiativă, împreună, să aliniem România la standardele europene de integritate şi bună guvernare, dar, mai important, să aliniem Parlamentul la aşteptările românilor.

Proiectul propus asigură, totodată, tratament egal între parlamentari şi ceilalţi aleşi.

Cu această ocazie avem posibilitatea să transmitem românilor un mesaj clar: "Cine a greşit, răspunde imediat. Cine respectă legea, continuă să servească poporul român".

Adoptarea acestei modificări va fi un test de maturitate politică. Dacă îl trecem, vom dovedi că statul de drept funcţionează, că democraţia românească s-a maturizat şi că nimeni, absolut nimeni, nu este mai presus de lege.

Aceasta este datoria noastră faţă de români.

Aceasta este promisiunea noastră faţă de România.

Acesta este mesajul meu pentru dumneavoastră.

Mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Domnul deputat Andrei Gheorghiu.

Se pregăteşte domnul deputat Brian Cristian.

Domnul Andrei-Florin Gheorghiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

"300 de parlamentari - voinţa românilor, nu o simplă cifră"

Stimaţi colegi,

De mai bine de 15 ani românii aşteaptă ca votul lor de la Referendumul din 2009 să fie respectat. A fost un vot clar, fără echivoc: 300 de parlamentari. Atât şi nu mai mult! Şi, totuşi, de 15 ani acest vot a fost ignorat sistematic de partidele care se tem de o instituţie eficientă şi responsabilă.

România are astăzi unul dintre cele mai numeroase parlamente din UE - locul 6, ca dimensiune. Iar paradoxul este evident: avem mulţi parlamentari, dar puţină reprezentare reală. Avem mii de iniţiative, dar prea puţină reformă. Avem nenumăraţi deputaţi şi senatori despre care cetăţenii nici măcar nu ştiu că există, pentru că rolul lor e redus la acela de "buton de vot" pentru şefii de partid.

Reducerea numărului de parlamentari nu înseamnă mai puţină democraţie. Dimpotrivă, înseamnă o democraţie mai eficientă, mai transparentă, mai apropiată de oameni. Înseamnă un Parlament care lucrează, nu doar votează la comandă.

Este momentul să le spunem oamenilor adevărul: avem un Parlament sufocat de comisii şi proiecte care se învârt de ani de zile, fără rezultat real. Legi fără sens, create doar pentru a îmbunătăţi imaginea politicienilor, şi ordini de zi aglomerate cu proiecte lipsite de relevanţă, menite să ascundă incapacitatea de a face reformă.

Pentru a construi un stat responsabil şi eficient trebuie să abordăm aceste probleme în mod real: să reducem numărul de parlamentari, să promovăm transparenţa şi să ne concentrăm pe o legislatură care să răspundă cu adevărat nevoilor cetăţenilor şi intereselor ţării.

USR a depus un proiect de lege care transpune exact voinţa populară exprimată la referendum. Realitatea, însă, este simplă: nimeni din clasa politică veche nu vrea un Parlament mai mic. Pentru că un Parlament mai mic înseamnă mai puţine locuri de împărţit, mai puţine sinecuri, mai puţină disciplină de partid şi mai multă transparenţă.

Şi nu e vorba de populism, ci de bun-simţ. De responsabilitate faţă de contribuabili. De un gest minim de respect pentru cei care ne plătesc salariile şi aşteaptă, pe bună dreptate, un stat mai suplu, mai eficient, mai aproape de nevoile lor.

Dragi colegi,

Dacă acest Parlament vrea să îşi recapete credibilitatea pierdută, primul pas este să respecte voinţa românilor. Când milioane de oameni spun "ajunge cu risipa", Parlamentul nu are dreptul să le răspundă cu aroganţă.

USR respectă voinţa românilor.

Acum este rândul tuturor celorlalţi să dovedească dacă sunt în slujba oamenilor sau în slujba propriilor scaune.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Domnul deputat Brian Cristian? Încă nu a ajuns.

Domnul deputat Marius Alecsandru.

Domnul Marius-Nicolae Alecsandru:

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte!

Bună dimineaţa, dragi colegi!

Tema declaraţiei de astăzi: "Adevăr şi minciună în narativele politice!".

Auzim tot felul de discuţii pe tema preţului la energie.

Sunt multe voci, mai ales din zona suveraniştilor, care afirmă că în România este cel mai mare preţ al energiei electrice.

Nimic mai fals! România este undeva la mijlocul clasamentului, fiind state în Europa unde preţul este de 55 de eurocenţi/KWh, cum ar fi statele nordice, Germania, Elveţia, Austria, multe state din Europa având preţul de 32-35 eurocenţi/KWh, deci mai mare decât cel din Romania.

Aşadar, mai uşor cu acest narativ, căci este total fals!

Mai circulă un alt narativ cum că energia verde fotovoltaică este cea mai scumpă. Este total fals acest narativ - poate se întâmpla asta prin anii 2010, când tehnologia fotovoltaică era de 10 ori mai scumpă decât acum.

În acest moment, un parc fotovoltaic de 10 MWp costă 5 milioane de euro şi dezvoltă o producţie anuală de energie de 12.000 MWh, în timp ce o hidrocentrală de 10 MW costa de 4-5 ori mai mult.

Într-adevăr, centralele fotovoltaice produc numai ziua, însă nici hidrocentralele nu au o producţie constantă, ele funcţionând după un program de uzinare. În plus, ele funcţionează, în realitate, la o putere mult mai mică decât cea teoretică din proiectare, undeva la jumătate sau chiar mai puţin. Hidrocentralele nu sunt chiar aşa de verzi cum s-ar părea la prima vedere, căci pentru a fi construite se afectează în mod semnificativ şi iremediabil mediul. Mai ales dacă hidrocentrala nu are nici acumulare, atunci chiar nu merită să fie făcută o astfel de investiţie.

Costul cel mai mare de producere a energiei este în situaţia centralelor pe cărbune, iar energia nucleară este una dintre cele mai bune variante, în urma unei analize cost-beneficiu, întrucât randamentul de conversie este cel mai bun, respectiv de 98%.

Pe de altă parte, producţia de energie este un aspect, dar un alt subiect important este şi reţeaua de distribuţie şi transport. Degeaba produci, dacă nu poţi să transporţi.

România trebuie să investească semnificativ pe această temă. Transformatoarele digitale care îşi adaptează setările în funcţie de ce se întâmplă pe reţeaua de distribuţie pot fi o bună soluţie.

O altă soluţie este investiţia în bancuri de baterii care vor stoca energia produsă şi se creează astfel un multiplu beneficiu: pe de o parte, stabilitatea reţelei, pe de altă parte, se poate valorifica energia atunci când cererea este mai mare şi, în plus, bancurile de baterii conferă autonomie energetică şi, deci, funcţionare insulară în situaţii de nefuncţionare a reţelei naţionale.

Mulţumesc.

Marius Alecsandru, deputat de Buzău.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Ştefan Bouda. Nu a ajuns.

Grupul parlamentar SOS România, domnul deputat Mihai Ţiu.

Domnul Mihai-Adrian Ţiu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Binecuvântat popor român,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Un deputat UDMR încalcă Constituţia României chiar aici, în Parlamentul României".

În şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 29 octombrie 2025, deputatul UDMR din judeţul Covasna a afirmat, într-o declaraţie politică, că în România există un aşa-zis Ţinut Secuiesc şi că pe 26 octombrie, când noi, românii, sărbătoream sfinţirea Catedralei Mântuirii Neamului, s-a proclamat autonomia Ţinutului Secuiesc în peste 100 de localităţi.

În discursul susţinut de deputat în Parlamentul României i-a invitat pe toţi românii să plece din propria ţară şi a afirmat că România este ruşinea Europei, încălcând suveranitatea statului român.

În Camera Deputaţilor, în momentul acestei declaraţii politice, deputaţii Partidului SOS România au protestat faţă de această declaraţie către preşedintele de şedinţă, spunând că în România se respectă doar Constituţia şi legile ţării.

Îl felicit pentru reacţie pe domnul Cozma şi mai ales că, la finalul declaraţiei domnului deputat, i-a citit prevederile art. 1 şi 2 din Constituţia României.

Trebuie să fie foarte clar pentru toată lumea, Constituţia se respectă, nu se negociază!

Articolul 1 prevede că: "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil".

Reamintesc deputatului UDMR că, în România, respectarea Constituţiei şi a legilor este obligatorie şi nu va face obiectul unor negocieri, indiferent de structura guvernării.

Cer public sancţionarea deputatului UDMR pentru încălcarea Constituţiei şi mai ales pentru că nu se află la prima abatere; anterior a mai iniţiat şi alte proiecte privind autonomia Ţinutului Secuiesc.

Îi transmit domnului deputat că în România nu putem să afirmăm în felul următor: "România este ruşinea Europei". Suntem un exemplu în Europa în ceea ce priveşte respectarea minorităţilor naţionale, suntem un exemplu în Europa în ceea ce înseamnă convieţuirea între minorităţi şi aşa vom rămâne pentru totdeauna.

Reamintesc în felul următor, dragi români: "Un popor unit nu poate fi învins!".

De aceea, astăzi, pentru toţi cetăţenii României, spun în felul următor: singurul simbol este Tricolorul României.

Mulţumesc.

Deputat Mihai Ţiu, ales în Circumscripţia electorală nr. 30 Olt.

Doamnă preşedinte,

Doar o menţiune.

Ne-aţi comunicat la începutul şedinţei că partidele care sunt la guvernare au câte patru declaraţii politice.

Nu este corect ca PSD, PNL şi USR să aibă câte patru declaraţii.

Vă rog, comunicaţi către Comitetul liderilor să revizuiască această regulă.

Mulţumesc frumos.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc şi eu.

Am să comunic şi eu.

Puteţi să comunicaţi şi dumneavoastră liderului Grupului parlamentar SOS România.

Este o decizie a Comitetului liderilor pe care o respectăm.

Din partea Grupului parlamentar POT, domnul deputat Valentin Răducea.

Se pregăteşte domnul deputat Robert Alecu, neafiliat.

Domnul Gheorghe-Valentin Răducea:

Vă mulţumesc.

"România îşi pierde istoria - un patrimoniu în ruină, o conştiinţă în derivă"

Stimaţi colegi,

Astăzi nu vorbesc despre cifre, ci despre ruinele tăcerii.

În ultimele luni au fost prezentate public imagini dureroase ale unor monumente istorice abandonate, fonduri europene pierdute şi proiecte de restaurare rămase doar pe hârtie.

România, ţara cu una dintre cele mai bogate moşteniri arhitecturale din Europa, riscă să-şi piardă trecutul nu din lipsă de bani, ci din lipsă de voinţă.

Castele medievale se năruiesc în tăcere, conacele care au găzduit generaţii de intelectuali devin ruine, iar satele tradiţionale dispar, în timp ce noi, ca stat, ne pierdem reperele şi memoria colectivă.

De ce am ajuns aici?

- Pentru că patrimoniul a fost tratat ca o temă decorativă, nu ca o prioritate de stat.

- Pentru că proiectele sunt blocate între avize, comisii şi hârtii.

- Pentru că statul român, deşi are zeci de instituţii şi direcţii culturale, nu are o strategie unitară şi coerentă pentru salvarea patrimoniului naţional.

Dragi români,

Patrimoniul României nu este o amintire, este o resursă vie.

Fiecare clădire salvată poate deveni un centru cultural, o destinaţie turistică, o lecţie de istorie şi un loc de muncă.

Fiecare zid restaurat este o victorie împotriva uitării.

În Europa, fiecare piatră veche este o lecţie de civilizaţie.

În România, fiecare ruină devine o lecţie de indiferenţă.

Nu putem cere tinerilor să-şi iubească ţara, dacă nu le arătăm de ce merită iubită.

Nu putem clădi viitorul pe ruinele trecutului, ci doar pe demnitatea de a-l proteja.

De aceea, solicit public elaborarea unui Program naţional pentru salvarea patrimoniului abandonat, care să includă:

- identificarea de urgenţă a clădirilor istorice în pericol;

- preluarea şi restaurarea lor prin parteneriate public-private;

- stimulente fiscale pentru cei care investesc în conservare;

- şi, mai ales, crearea unei autorităţi unice pentru coordonarea acestor proiecte, pentru a opri risipa de timp, bani şi monumente.

Dragi colegi,

Istoria nu se apără cu discursuri, ci cu acţiune. Şi fiecare zi de întârziere înseamnă o ruină în plus şi o amintire pierdută pentru totdeauna.

Pentru că o ţară care îşi abandonează istoria, îşi abandonează sufletul.

Vă mulţumesc.

Valentin Răducea, deputat, Suceava.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Robert Alecu.

Se pregăteşte domnul deputat Petru-Bogdan Cojocaru.

Domnul Robert Alecu:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Avem o ţară, avem o datorie".

A fost nevoie de un cântec pentru ca unii să îşi amintească din nou că România trebuie pusă la punct. "Avem o Ţară", cântecul intonat de un cor de copii în Catedrala Naţională a fost catalogat drept o provocare. Nu pentru conţinutul său - curat, moral şi creştin -, ci pentru o presupusă semnătură, vehiculată de oameni grăbiţi să arate cu degetul. Din acel moment, adevărul a fost lăsat deoparte. S-a declanşat o nouă vânătoare ideologică.

Versurile nu aparţin lui Radu Gyr, ci maicilor de la Mănăstirea Diaconeşti, judeţul Bacău, şi au fost scrise în anul 2007. Dar chiar şi dacă ar fi fost ale lui Radu Gyr, textul nu glorifică nicio mişcare politică, nu justifică crime şi nu incită la ură. "Avem o ţară ca o gură de rai, avem o cruce şi un împărat." Acesta este conţinutul real. Nimic mai mult, nimic ascuns. Un cântec despre neam, credinţă şi speranţă. A-l transforma într-un delict cultural arată cât de departe s-a ajuns cu cenzura travestită în morală.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 pedepseşte propaganda fascistă şi cultul criminalilor de război, însă nu pedepseşte poezia, nici cântecul, nici rugăciunea. A cere autosesizarea Parchetului pentru o piesă cântată de un grup de copii nu o poţi numi vigilenţă, ci, mai degrabă, abuz moral. Şi devine cu atât mai grav când solicitarea vine din partea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", o instituţie finanţată din bani publici. Cine vorbeşte pe bani publici trebuie să o facă cu răspundere şi cu respect faţă de adevăr, nu în logica stigmatizării.

România este astăzi singurul stat din Europa care predă, ca disciplină distinctă şi obligatorie, "Istoria evreilor. Holocaustul". Nu dintr-o nevoie firească de cunoaştere, ci dintr-o teamă instituţionalizată de a nu fi judecaţi greşit. Din acea teamă s-a născut, treptat, deprinderea de a vorbi cu precauţie, chiar şi atunci când spunem adevărul.

Biserica Ortodoxă Română nu are nevoie să fie tolerată. Are dreptul să fie respectată. Ea a fost şi rămâne coloana vertebrală a neamului românesc. În jurul ei s-au păstrat limba, credinţa şi statornicia acestui neam. Avem o ţară, avem credinţă, avem sfinţi în rai. Acesta este adevărul pe care nu-l putem interzice.

Şi, totuşi, în faţa zgomotului, trebuie spus limpede: a iubi ţara nu este o vină, ci o datorie. Cine înţelege asta, înţelege de ce s-a cântat. Cine nu, caută vinovaţi acolo unde nu există. Avem o ţară, avem credinţă, avem sfinţi în rai. Cât timp vom şti să le preţuim, România nu va avea nevoie să se justifice în faţa nimănui.

România nu se rosteşte în şoaptă.

România se cântă cu demnitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Petru-Bogdan Cojocaru? Nu a ajuns.

Doamna deputat Ecaterina-Mariana Szőke.

Se pregăteşte domnul Alexandrin Moiseev.

Doamna Ecaterina-Mariana Szőke:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Doresc să aduc astăzi în atenţie o problemă care priveşte direct siguranţa şi bunăstarea a peste o sută de mii de locuitori ai municipiului Galaţi, mai exact, situaţia Prizei Dunării, principala sursă de apă a oraşului. Acest obiectiv strategic, care asigură peste 65% din necesarul de apă potabilă a municipiului, se află în prezent în proprietatea Combinatului Siderurgic Liberty Galaţi, o companie aflată într-o situaţie juridico-economică extrem de instabilă.

În cazul în care această captare ar fi afectată de proceduri judiciare, insolvenţă sau deconectare de la energie, oraşul Galaţi riscă o criză fără precedent. Ar fi vorba de o întrerupere totală a alimentării cu apă pentru populaţie, spitale, şcoli şi instituţii publice. Este, aşadar, o problemă de securitate naţională, nu doar una locală.

Primăria Municipiului Galaţi şi operatorul regional Apă Canal au transmis deja Guvernului un memoriu justificativ, solicitând preluarea în proprietatea publică a Prizei Dunării sau instituirea unui regim special de administrare, astfel încât funcţionarea staţiei să fie protejată indiferent de situaţia combinatului. Totodată, au fost propuse soluţii temporare de garantare a furnizării energiei electrice şi de modernizare a echipamentelor de pompare, în prezent, depăşite tehnologic.

În numele gălăţenilor pe care îi reprezint, solicit Guvernului să trateze această chestiune cu maximă prioritate. Priza Dunării este o infrastructură critică pentru întreaga regiune, iar protejarea sa nu poate fi amânată.

Stimaţi colegi, nu putem permite ca un serviciu public esenţial, cum este alimentarea cu apă, să depindă de incertitudinea financiară a unui operator privat. Galaţiul are nevoie de siguranţă, nu de improvizaţii. Este momentul ca statul să-şi asume rolul de garant al continuităţii serviciilor vitale pentru cetăţeni.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Domnul deputat Alexandrin Moiseev.

Se pregăteşte doamna deputat Diana Enache, de la Grupul parlamentar AUR.

Domnul Alexandrin Moiseev:

Mulţumesc frumos.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"România are nevoie de stabilitate, nu de orgolii"

România traversează o perioadă complexă. Trăim vremuri în care incertitudinea şi tensiunea definesc scena internaţională, iar cetăţenii aşteaptă de la noi, de la clasa politică, maturitate, echilibru şi responsabilitate. Într-o lume în care războaiele şi crizele se succed cu o viteză tot mai mare, România are nevoie de stabilitate, nu de conflicte politice interne.

Ţara noastră este membră a Uniunii Europene şi a Alianţei Nord-Atlantice, parte dintr-o comunitate a valorilor democratice, a solidarităţii şi a respectului pentru lege. Tocmai de aceea, trebuie să dovedim, zi de zi, că ştim să fim un partener credibil, un stat predictibil şi o societate care îşi asumă propriul destin european.

România a făcut progrese semnificative în ultimii ani - în infrastructură, în digitalizare, în energie, în consolidarea statului de drept şi în protejarea frontierelor sale. Dar aceste progrese sunt fragile dacă nu există unitate şi continuitate politică.

De aceea, fac un apel direct către toţi colegii din Coaliţia de guvernare:

Să lăsăm orgoliile personale deoparte. Să încetăm luptele interne, care slăbesc încrederea oamenilor şi dau apă la moară populismului. Să ne reamintim că nu am fost aleşi pentru a ne război între noi, ci pentru a guverna o ţară care are nevoie de soluţii, de seriozitate şi de direcţie.

Românii nu aşteaptă de la noi scandaluri, ci rezultate. Ei vor drumuri mai bune, spitale funcţionale, şcoli moderne, locuri de muncă stabile şi o administraţie care să lucreze pentru cetăţean, nu împotriva lui.

Guvernul are nevoie de sprijin, nu de piedici puse din interior. În momentele în care economia europeană este în tensiune, când inflaţia apasă familiile, când vecinii noştri trec printr-un război şi criză, România trebuie să arate unitate şi seriozitate.

A fi proeuropean nu înseamnă doar a repeta lozinci, ci a guverna cu respect pentru principiile europene: transparenţă, dialog, colaborare şi responsabilitate publică. A fi proeuropean înseamnă să punem interesul naţional acolo unde îi este locul - în centrul deciziilor noastre.

Reformele începute trebuie duse până la capăt. Reforma administrativă, reforma fiscală, reforma educaţiei şi a sănătăţii, modernizarea infrastructurii şi digitalizarea statului nu pot fi amânate la nesfârşit din motive politice sau din calcule electorale. Fiecare blocaj costă. Fiecare zi pierdută în certuri politice înseamnă drumuri neasfaltate, investiţii nefinalizate şi vieţi afectate.

România nu îşi mai permite o clasă politică preocupată de imagine şi de poziţii.

Ţara are nevoie de o clasă politică preocupată de soluţii şi de rezultate.

De aceea, apelul meu este unul simplu şi sincer:

Să sprijinim Guvernul, să consolidăm Coaliţia, să lucrăm împreună pentru stabilitatea politică şi pentru continuarea reformelor care aduc beneficii concrete oamenilor.

Istoria nu îi va ţine minte pe cei care au câştigat dispute între partide, ci pe cei care au avut curajul să pună România mai presus de sine.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Doamna deputat Diana Enache? Nu a ajuns.

Doamna deputat Ramona-Ioana Bruynseels, de asemenea, nu a ajuns.

Domnul deputat Daniel-Cătălin Ciornei.

Se pregăteşte domnul deputat Ciprian-Constantin Paraschiv.

Domnul Daniel-Cătălin Ciornei:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

În toate penitenciarele, în care am fost în control, am văzut aceeaşi problemă - oameni care au îndeplinit toate condiţiile pentru eliberarea condiţionată sunt amânaţi de comisii, fără explicaţii clare. Mulţi au muncit, au avut un comportament exemplar, au executat cea mai mare parte din pedeapsă, dar sunt ţinuţi în continuare în spatele gratiilor. Unii sunt la a doua sau chiar la a treia amânare.

Nu putem să risipim banii publici pentru a ţine închişi oameni care şi-au plătit datoria faţă de lege. Statul cheltuie milioane de euro anual pentru hrană, pază şi întreţinerea deţinuţilor care ar fi putut fi deja liberi, oameni care au muncit, au dat dovadă de disciplină şi de îndreptare. În loc să cheltuim banii publici pe deţinuţi, ar trebui să-i folosim pentru pensionarii care îşi numără banii leu cu leu şi pentru copiii fără sprijin.

Nu are rost să ţinem la nesfârşit închisori pline de oameni care au furat o găină sau o căruţă de lemne.

În schimb, trebuie să facem loc pentru adevăraţii infractori, politicienii care au jefuit bugetul public, care au trăit din contracte umflate şi au distrus încrederea oamenilor în stat.

Vedem, în ultimele zile, cum mafia PNL de la Braşov a ajuns acolo unde îi este locul - după gratii. DNA a început, se pare, în sfârşit, să-şi facă treaba, dar aşteptăm să o facă la fel în toate judeţele ţării.

Altă combinaţie a celor de la PNL este achiziţia microbuzelor şcolare finanţată prin fonduri europene. Cercetările arată că preţul plătit de unele consilii judeţene este de două sau chiar de trei ori mai mare decât preţul real de piaţă.

Să nu uităm de dosarul Nordis, unde protagonişti sunt cei mai mari şi cei mai grei din PSD.

Doar când vom curăţa clasa politică de hoţi şi de profitori, România va avea o şansă! Iar, dacă vrem să fim corecţi cu oamenii simpli, să nu îi mai ţinem închişi pe cei care s-au îndreptat, în timp ce marii corupţi stau acasă şi se bucură de ce au furat.

Închisorile României trebuie să se golească de amărâţi şi să se umple de politicienii corupţi.

Asta ar fi dreptatea adevărată.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Ciprian-Constantin Paraschiv.

Se pregăteşte domnul deputat Petru-Gabriel Negrea.

Domnul Ciprian-Constantin Paraschiv:

"Batjocură faţă de infrastructura sportului românesc"

Stimată doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Ani la rând, guvernările ticăloase au perpetuat ignoranţa sfidătoare cu privire la situaţia dezastruoasă a unei baze sportive bucureştene de calibru - Arenele BNR. Acolo, unde s-a jucat tenis de performanţă, s-au organizat turnee remarcabile, s-a promovat imaginea României prin diplomaţie sportivă, s-a jucat tenis la nivel înalt şi generaţii de copii au început tenisul, acum este doar un amalgam de mizerie şi interese personale! Acum, dar nu de-acum - de ani şi ani la rând!

Dar complicitatea toxică a sistemului trebuie să se oprească aici. Complexul sportiv BNR a fost cedat de statul român către BNR, prin MTS, în anul 1991. Azi, clădirile complexului sunt în stare de degradare incalificabilă, terenurile pentru sport sunt utilizate drept parcări de către BNR, iar pe stadionul de tenis se dispută competiţii între angajaţii Băncii Naţionale! Nu e o glumă, e un sfidător privilegiu pe care Banca şi-l permite pe spinarea românilor! Şi se mai numeşte şi Bancă Naţională!

S-au ridicat public împotriva acestei situaţii dureroase Ilie Năstase şi Ion Ţiriac, apoi preşedintele Federaţiei Române de Tenis, foşti mari fotbalişti şi personalităţi ale societăţii româneşti. Degeaba! De ce Guvernul României nu face niciun demers pentru a readuce Complexul Sportiv în posesie, pentru a-l putea repune în circuitul public? De ce se permite ticăloşia în continuare?

Purtătorul de cuvânt al BNR declară că Banca nu poate investi în refacerea infrastructurii pentru că nu poate dovedi utilitatea acesteia pentru Banca Naţională. A, dar, între timp, poate să folosească totul spre distracţia propriilor angajaţi, să parcheze maşini şi să privească distrugerea râzând?! Poate, pentru că Guvernul român o lasă!

Vă solicit de urgenţă, domnilor şi doamnelor guvernanţi, să demaraţi procedurile prin care complexul sportiv Arenele BNR să poată reintra în circuitul sportiv, să poată beneficia de un statut aşa cum i-a fost menit, iar absurdul să nu meargă mai departe, sub formă de privilegiu exclusiv pentru oamenii Băncii şi nedreptate pentru români!

Iar dacă BNR, care a plătit în 1991 o sumă infimă, solicită azi, aşa cum se aude, sume de ordinul zecilor de milioane de euro în schimbul complexului sportiv, e tot de datoria Guvernului să depună toate diligenţele pentru a nu permite, fie şi o secundă, un astfel de jaf!

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Domnul deputat Petru-Gabriel Negrea.

Se pregăteşte domnul deputat Silviu-Octavian Gurlui.

Domnul Petru-Gabriel Negrea:

"România - captivă în birocraţia intereselor private"

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Astăzi doresc să aduc în atenţia dumneavoastră o realitate pe care o resimt tot mai acut întreprinzătorii români, cei care ţin în viaţă economia reală a acestei ţări. Ei se confruntă zilnic cu o birocraţie excesivă, cu reglementări impuse fără logică economică, fără test de impact şi fără viziune. România a devenit un stat în care reglementarea a devenit o industrie. În spatele unor norme aparent utile se ascund adesea interese private care profită de obligativitatea unor servicii şi taxe impuse artificial. Avem audituri financiare obligatorii pentru IMM-uri la plafoane mult sub cele europene, avem evaluări periodice din active şi clădiri care nu aduc nicio valoare, dar costă mii de lei, avem onorarii notariale calculate procedural, deşi în alte state europene acestea sunt fixe, indiferent de valoare, iar firmele mici sunt nevoite să obţină avize şi certificate inutile doar pentru a alimenta un mecanism birocratic tot mai costisitor.

În industria ospitalităţii, antreprenorii plătesc taxe pentru drepturi de autor către organizaţii private care funcţionează ca monopoluri legale, fără transparenţă şi fără garanţia că banii ajung acolo unde ar trebui - la artişti. Aceleaşi practici se regăsesc şi în alte domenii, unde servicii private devin obligatorii prin reglementări făcute parcă special pentru a genera venituri sigure unor structuri privilegiate.

Aceasta nu mai este o birocraţie administrativă, este o birocraţie parazitară care trăieşte din munca celor care produc. Este o birocraţie care descurajează iniţiativa, inhibă investiţiile şi transformă antreprenorul român într-un suspect permanent.

De aceea, fac apel ferm către Guvern şi către comisiile parlamentare de specialitate să inventarieze toate serviciile şi taxele obligatorii impuse IMM-urilor şi cetăţenilor, să elimine aceste obligaţii care nu aduc beneficii reale şi să supună orice nouă reglementare testului IMM şi unei analize de impact economic real.

România nu are nevoie de un stat care complică, ci de un stat care eliberează energia antreprenorială.

Este timpul să redăm demnitatea contribuabilului român şi respectul faţă de timpul şi munca lui. Să demonstrăm că statul lucrează pentru cetăţeni, nu împotriva lor.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Domnul deputat Silviu-Octavian Gurlui.

Vă rog.

Şi la mulţi ani!

Domnul Silviu-Octavian Gurlui:

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea este închinată acelora din afara ţării. Evident, avem o Românie şi peste hotare. Peste 6 milioane de români sunt peste hotare.

Iar zilele trecute am asistat la un tragic eveniment în Italia, în care un cetăţean român, Octav Stroici, în vârstă de 66 de ani, şi-a pierdut viaţa într-un cumplit accident. Astăzi, Roma a declarat o zi închinată lui, o zi pentru cetăţeanul român, ceea ce ar fi trebuit şi comunităţile noastre, şi comunitatea românească, de aici, din ţară, să o facă, în mod simbolic.

Permiteţi-mi, în onoarea şi în cinstea familiei îndurerate, să ofer un moment de reculegere.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Stimaţi colegi,

Tot mai multe voci din diaspora, din Italia, din Franţa, şi nu numai, reclamă o stare precară, condiţii dificile - condiţii dificile de comunicare cu consulatele şi cu ambasadele României, condiţii dificile pentru copii, condiţii dificile pentru a avea acces la resursele de cultură şi de identitate naţională.

Tot mai multe voci reclamă o pasivitate de neînţeles a autorităţilor române faţă de cetăţenii români de peste hotare. Şi, în numele lor, am început cu mai multe declaraţii, pentru a clarifica situaţia acestor consulate, a acelora care ne reprezintă în străinătate, cu profesionalism de multe ori, dar iată că sunt şi cazuri de nemulţumire profundă. Este vorba de comunităţi şi de organizaţii româneşti din diaspora, care, de foarte multe ori, fac înzecit, mult mai mult decât ce fac autorităţile române pentru cei de acolo. E vorba de acţiuni culturale, e vorba de acţiuni umanitare; pentru cei de acasă, pentru românii de acasă, trimit pachete acasă de Crăciun, iar în situaţii dificile, atunci când au fost inundaţiile în ţară, atunci când au fost catastrofe naturale pentru cei de acasă, ei au fost primii care au trimis acasă, din bruma de câştig pe care îl au acolo, pentru a ajuta pe cei de acasă, cu devotament, cu preţuire, cu respect pentru semeni.

Este un gest şi o motivaţie pentru noi toţi să fim măcar la fel de buni.

Vă mulţumesc frumos.

Silviu Gurlui, deputat AUR, Iaşi.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Au ajuns colegii de la Grupul parlamentar al PNL? Încă nu.

USR? Nu.

Minorităţi - tocmai ce a ieşit din sală colegul; revine.

Trecem la Grupul parlamentar SOS România, domnul deputat Tudor Ionescu.

Se pregăteşte doamna deputat Gabriela Porumboiu, de la Grupul parlamentar POT.

Domnul Tudor Ionescu:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Vă vorbesc astăzi atât ca parlamentar, cât şi ca apărător, din totdeauna, al Constituţiei şi al integrităţii teritoriale a României. Ca deputat, am jurat credinţă patriei mele România, la fel ca fiecare dintre dumneavoastră. Am jurat să apăr suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României, aşa cum au jurat şi deputaţii UDMR. Am jurat să respect Constituţia, care afirmă limpede la articolul 1 că "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil". Aceste cuvinte nu sunt simple formulări juridice, ci testamentul celor care au clădit România modernă.

În acest context, condamn cu fermitate declaraţiile deputatului UDMR, Kulcsár-Terza József, care, de aici, de la tribuna Parlamentului României, a cerut autonomia aşa-zisului "ţinut secuiesc" şi a avut obrăznicia de a spune că românii ar trebui să plece din Ardeal, din propria lor ţară! Este un afront intolerabil la adresa poporului român, al Constituţiei şi al demnităţii acestui Parlament. Astfel de afirmaţii nu au ce căuta într-o instituţie fundamentală a statului român!

Şi mai grav este că şi alţi înalţi demnitari ai statului par să fi uitat că reprezintă România. Am văzut un prim-ministru care, în loc să apere simbolurile naţionale, a ascultat fără reacţie imnul aşa-zisului "ţinut secuiesc". O astfel de imagine ruşinoasă ar trebui să ne trezească pe toţi. România nu are nevoie de conducători care pleacă fruntea, ci de oameni politici care o ţin sus, cu mândrie şi curaj!

De peste 20 de ani militez pentru unitate naţională şi lupt împotriva separatismului maghiar. Am organizat zeci de manifestări patriotice la Sfântu Gheorghe şi Miercurea Ciuc, pentru a le da curaj românilor marginalizaţi din judeţele Covasna şi Harghita. Iubesc aceste judeţe şi vă asigur că aşa-zisul "ţinut secuiesc" nu există. Constituţia prevede clar că teritoriul României este împărţit în comune, oraşe şi judeţe, nu în "ţinuturi" sau "regiuni".

Mai mult, judeţele Harghita şi Covasna sunt inima geografică şi istorică a României, acolo se află cea mai mare densitate de cetăţi dacice şi castre romane de pe teritoriul României, după Sarmizegetusa. Peste 200 de aşezări dacice, 34 de cetăţi dacice şi 10 castre romane au fost descoperite, până acum, în această vatră multimilenară a poporului român.

Solicit, deci, tuturor parlamentarilor să condamne, fără echivoc, orice demers autonomist sau separatist care contravine Constituţiei. Tăcerea în faţa acestor atacuri este o formă de complicitate!

Parlamentul trebuie să rămână bastionul unităţii naţionale. Iar atâta timp cât noi, parlamentarii SOS România, vom fi aici, nu vom permite niciodată desfiinţarea caracterului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al statului român!

Pentru că România are o singură Constituţie... (Arată Constituţia.), un singur imn - "Deşteaptă-te, române!" şi un singur drapel - tri... (I se întrerupe microfonul.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Doamna deputat Gabriela Porumboiu, Grupul parlamentar POT.

Se pregăteşte doamna Dumitriţa Albu.

Doamna Gabriela Porumboiu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Stop haosului din Parlamentul României! Legiferăm, nu improvizăm!".

Parlamentul României, instituţia care ar trebui să fie modelul de rigoare şi transparenţă, a devenit simbolul improvizaţiei. Zi de zi trăim o adevărată harababură. Legi importante se votează pe fugă, fără analiză, fără studiu de impact, fără timp real pentru consultare.

Nu este normal să aflăm dimineaţa ce votăm la prânz.

Nu este normal ca proiecte cu impact bugetar, fiscal şi social să ajungă pe ordinea de vot cu două ore înainte.

Nu este normal să legiferăm "pe repede-nainte", ca într-un joc de semnături fără responsabilitate.

Acesta nu mai este Parlament, ci un mecanism de bifat legi, un sistem în care se semnează înainte să se gândească.

Cum să ceară oamenii respect pentru lege, dacă noi nu respectăm nici măcar procedura?

Cum să cerem încredere, când lucrăm după principiul "surpriză, avem un vot peste două ore"?!

Haosul nu este o întâmplare. Este rezultatul lipsei de reguli clare sau, şi mai grav, reguli schimbate în timpul jocului.

Iar profesionalismul începe exact acolo: la reguli respectate de toţi, fără excepţie.

Când Parlamentul lucrează în grabă, România plăteşte scump.

Confuzie în aplicare.

Legi care se contrazic.

Instituţii blocate.

Costuri pentru buget şi pentru cetăţeni.

De aceea, cer public o simplă măsură de bun-simţ:

Niciun proiect de lege să nu intre la votul final fără a fi publicat şi transmis tuturor parlamentarilor cu minimum 5 zile lucrătoare înainte.

Nu este o cerinţă politică. Este o cerinţă de profesionalism.

Democraţia nu se face pe grabă. Se face cu transparenţă, respect şi timp pentru analiză.

Haosul nu este semn de putere, este semnul unui sistem care şi-a pierdut busola.

Respectul pentru lege începe cu respectul pentru procedură, iar respectul pentru procedură înseamnă respect pentru cetăţeni.

Până atunci, da, avem o harababură controlată.

Întrebarea este: cine o controlează?

Gabriela Porumboiu, deputat POT, Dolj.

Mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Doamna deputat Dumitriţa Albu.

Doamna Dumitriţa Albu:

Mulţumesc frumos.

Declaraţia mea politică se intitulează "România se micşorează!".

Şi nu, nu pierdem teritoriu, pierdem oameni. Exodul românilor este o problemă despre care nu se vorbeşte suficient.

Suntem a doua ţară migratoare din lume, după Siria. Şi cred că ştim cu toţii de ce a fugit şi fuge lumea din Siria - din calea războiului.

Dar românii? Românii fug din calea sărăciei, a lipsei de perspectivă, a dezamăgirii.

Astăzi, peste 5,7 milioane de români trăiesc şi muncesc în afara ţării. Pleacă medici, ingineri, profesori, muncitori calificaţi - exact oamenii de care România are cea mai mare nevoie.

Un sondaj recent arată că 69% dintre români au rude în străinătate.

Aici nu mai vorbim despre migraţie. Vorbim despre depopulare, despre golirea ţării de cea mai mare şi cea mai importantă resursă, oamenii.

În fiecare an, peste 150.000 de tineri pleacă. Nu din plăcere. Din nevoie, din lipsă de încredere că pot trăi decent acasă.

Am întrebat, recent, un grup de studenţi: "Câţi dintre voi se gândesc serios să plece din ţară după terminarea studiilor?". 6 din 20 au ridicat mâna.

Asta este realitatea. Generaţia tânără nu mai pleacă din aventură, ci din nevoia de a-şi găsi demnitatea în altă parte.

Şi, în tot acest timp, statul nu are un plan real nici să-i aducă înapoi pe cei plecaţi, nici măcar să-i păstreze pe cei care încă vor să mai rămână.

Tragedia de la Roma, unde un muncitor român, Octavian Stroici, şi-a pierdut viaţa sub ruinele unui turn, este un simbol al acestei drame naţionale. Un român care a muncit cinstit, departe de casă, pentru un trai mai bun, dar care nu a mai apucat să se întoarcă.

Este imaginea dureroasă a unei ţări care îşi lasă oamenii să plece... şi, uneori, să moară departe.

Totuşi soluţii avem:

- programe de reintegrare pentru cei care se întorc;

- scutiri de taxe şi stimulente financiare pentru cei care investesc în România;

- recunoaşterea automată a diplomelor, meseriilor şi vechimii obţinute în străinătate.

Nu putem continua să privim cum România se goleşte, an după an. Este nevoie de curaj politic şi unitate, nu de promisiuni sterile.

România se micşorează. Dar încă nu e prea târziu să o facem să crească din nou - prin oameni, prin speranţă, prin responsabilitate.

Vă mulţumesc.

Dumitriţa Albu.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Dacă de la Grupul parlamentar AUR a ajuns domnul deputat Dragoş-Florin Coman? Nu. (Vociferări.)

Da?

Vă rog.

Se pregăteşte domnul deputat Dumitru Ţiplea, de la PNL. Nu a ajuns.

Domnul deputat Alexandru Popa.

Poate ajung între timp.

Domnul Dragoş-Florin Coman:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Retragerea unui număr important de militari americani din România - o decizie strategică cu implicaţii majore asupra securităţii naţionale - nu a fost anunţată de Guvernul României, nu a fost comunicată Ministerului Apărării Naţionale şi nici Ministerului Afacerilor Externe. România a aflat despre această decizie a SUA din presa de la Kiev.

Cum este posibil ca Guvernul României să fie spectator la decizii care ne afectează direct poziţia în regiune?

Cum este posibil ca ministrul de externe să pozeze în garant al parteneriatului strategic cu SUA, dar să nu ştie că partenerul retrage trupele de pe teritoriul României? Mai ales că, în urmă cu o lună de zile, ministrul român de externe s-a aflat la Washington, având o întâlnire bilaterală cu Marco Rubio, întâlnire în urma căreia ministrul român de externe spunea că s-a bucurat să îl revadă pe secretarul de stat al SUA.

Cum este posibil ca Ministerul Apărării Naţionale să fie în beznă, când este vorba de una dintre cele mai sensibile teme, respectiv securitatea naţională?

Această situaţie este profund umilitoare pentru România şi demonstrează faptul că cei care astăzi se află la conducerea ministerelor nu au un dialog cu partenerul strategic, dar nici nu înţeleg ce treabă au pe la respectivele ministere.

Adevărata problemă nu este decizia SUA, ci faptul că statul român a aflat din presa de la Kiev. Iar, după ce această ştire a izbucnit, au apărut bâlbâielile guvernamentale. Un ministru spunea că există comunicare între instituţiile statului, altul spunea că anul viitor contingentul militar va fi asigurat de către alte state membre NATO, în timp ce premierul României afirma că decizia ar fi fost comunicată în urmă cu două zile.

Oare care au fost motivele reale pentru care oficialii români au ales să ascundă această decizie? Nu au ştiut sau decizia SUA sublinia lipsa de încredere a partenerului strategic în actuala clasă politică aflată la guvernare?

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Doamna deputat Ramona-Ioana Bruynseels.

Doamna Ramona-Ioana Bruynseels:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe 24 octombrie 2025, în cadrul unei conferinţe de presă, susţinute la Bruxelles, Preşedintele României, Nicuşor Dan, a afirmat public - pentru a doua oară în acest mandat - că "există încă multe categorii sociale neprotejate de stat", menţionând explicit femeile, alături de sinistraţii de la Rahova, copiii şi vârstnicii.

Cazul Anda Gyurca, tânăra ucisă cu brutalitate de recidivistul Emil Gânj, în judeţul Mureş, rămâne o rană deschisă pe obrazul statului român.

Este un caz care ar fi putut fi evitat dacă instituţiile şi-ar fi făcut datoria. Dacă legea ar fi fost aplicată, Anda ar fi trăit, însă:

- ordinul de protecţie emis în 2024 a fost introdus în sistem abia în 2025;

- paza a fost retrasă fără justificare, iar victima a fost forţată să semneze protecţie doar pe timp de noapte;

- crima a fost comisă la două ore după plecarea echipajului de pază;

- Poliţia, Parchetul şi Ministerul de Interne nu au oferit explicaţii publice coerente.

Nu vorbim despre o eroare, vorbim despre un lanţ de erori. Poliţia, Parchetul, Ministerul de Interne - toate instituţiile care ar fi trebuit să o protejeze - au eşuat.

Conform datelor oficiale furnizate de IGPR, în primul semestru al anului 2025:

poliţiştii au intervenit la 61.431 de cazuri de violenţă domestică;

- au fost emise 5.956 de ordine de protecţie provizorii, dintre care 2.271 au fost transformate în ordine de protecţie de către instanţele de judecată.

Femicidul este un fenomen tot mai grav: 42 de femei au fost ucise în România de partenerii lor, conform surselor, până la 1 octombrie 2025.

Avem legi. Avem directive europene. Avem instituţii. Dar nu avem încă mecanismele şi voinţa reală de a le face să funcţioneze.

Legea nr. 183/2020 privind prevenirea şi combaterea violenţei domestice, în vigoare şi în 2025, prevede:

- obligaţii clare pentru autorităţile locale, MAI, Ministerul Justiţiei şi unităţile sanitare;

- afişarea liniei de urgenţă în spaţiile publice şi în mijloacele de transport;

- raportare anuală şi transparenţă instituţională.

În plus, Directiva UE nr. 2024/1385, adoptată în martie 2024, impune statelor membre:

- incriminarea femicidului ca infracţiune distinctă;

- protecţie extinsă pentru victimele violenţei cibernetice, căsătoriei forţate şi hărţuirii;

- obligaţia de a asigura monitorizarea electronică a agresorilor.

Este necesar ca noi, parlamentarii, să acţionăm cu prioritate pentru incriminarea femicidului ca infracţiune distinctă în Codul penal, în conformitate cu standardele europene.

Aşadar, propun constituirea unui grup de lucru transpartinic, prin desemnarea de către fiecare partid parlamentar a unui reprezentant care să participe la elaborarea unei legi... (I se întrerupe microfonul.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Rămâne pentru scris...

Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Dumitru Ţiplea.

Domnul deputat Alexandru Popa.

De la USR, domnul deputat Brian Cristian.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Ştefan Bouda.

Domnul Ştefan Bouda:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la sprijinul urgent pentru comunitatea cehă din Banat, în contextul crizei energetice.

Dragi membri ai comunităţii cehe,

Satele dumneavoastră din Clisura Dunării reprezintă o moştenire culturală nepreţuită, însă, astăzi, această moştenire este ameninţată nu doar de izolarea geografică, ci şi de o problemă de natură economică ce afectează direct supravieţuirea. Costurile enorm de mari la energie pun în pericol fermele mici, pensiunile noastre agroturistice şi, implicit, stabilitatea familiilor care luptă să menţină viaţa în aceste comunităţi.

Majorarea facturilor ameninţă să transforme eforturile dumneavoastră de a păstra tradiţia într-o povară financiară insuportabilă.

Soluţia? Autonomie energetică locală.

Răspunsul nostru este o strategie concentrată pe montarea de panouri fotovoltaice şi pe asigurarea accesului la energie electrică şi la preţuri accesibile şi previzibile.

Programul special de subvenţii pentru comunitatea cehă: ar trebui lansat un program de finanţare cu prioritate, prin Casa Verde fotovoltaice, sau scheme similare destinate gospodăriilor, fermierilor şi pensiunilor din satele ceheşti. Aceste subvenţii ar acoperi în proporţie mare sau mult mai mare din costul total al panourilor fotovoltaice şi al sistemului de stocare baterii, transformând fiecare casă şi fermă într-un prosumator care îşi produce propria energie. Ar fi o facilitate pentru agroturism şi micii producători.

Agroturismul este vital în satele dumneavoastră. O să încerc să introduc o schemă de plafonare a preţului la energie specifică, pentru afacerile de agroturism şi pentru micii producători agricoli din comunităţile izolate, pentru a asigura competitivitatea.

Voi colabora cu distribuitorii de energie, pentru a moderniza urgent reţeaua din zonă, care este adesea subdimensionată şi nesigură. O reţea modernă este esenţială pentru a prelua surplusul de energie solară produsă local.

Ar trebui drastic simplificată birocraţia, pentru obţinerea avizelor de instalare a panourilor fotovoltaice, asigurând un proces rapid şi transparent adaptat specificului zonelor noastre izolate.

Nu putem permite ca o criză globală a preţului la energie să distrugă o comunitate care a rezistat secole. Prin sprijinirea tranziţiei către energia solară aţi oferi stabilitate economică care ar asigura un viitor sustenabil şi datoria de a păstra vie moştenirea cehă din Banat.

Vă mulţumesc.

Bouda Ştefan, minorităţi.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Ionel Goidescu, SOS România? Nu a ajuns.

Doamna deputat Rodica Plopeanu, neafiliaţi.

Doamna Rodica Plopeanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Săptămâna aceasta, pe 8 noiembrie, marcăm Ziua mondială a urbanismului, o zi care ne aminteşte de rolul vital pe care oraşele îl joacă în viaţa cetăţenilor şi în dezvoltarea unei societăţi sănătoase. Oraşele României au trecut prin multe transformări de-a lungul timpului. Fiecare etapă a lăsat urme vizibile, care ne amintesc că oraşele sunt mai mult decât locuri în care trăim: ele reprezintă identitatea, cultura şi istoria comunităţilor noastre.

În prezent, România se află într-un proces continuu de dezvoltare urbană. Există oraşe, precum Buzăul, care au început să valorifice patrimoniul, să creeze spaţii verzi şi să modernizeze infrastructura rutieră şi pietonală. Totodată, există provocări care nu pot fi ignorate: traficul intens, lipsa spaţiilor de recreere pentru tineri şi familii, nevoia de locuinţe accesibile şi cu eficienţă energetică, modernizarea reţelelor de apă şi canalizare. Aceste provocări cer implicarea autorităţilor locale, a specialiştilor şi a legislativului pentru a crea oraşe durabile şi echilibrate.

De Ziua mondială a urbanismului privim oraşele României cu atenţie şi grijă. Fiecare parc reamenajat, fiecare stradă pietonală care invită oamenii să se plimbe, fiecare zonă de recreere sau pistă de biciclete este un semn că spaţiul urban poate fi construit pentru oameni, nu doar pentru clădiri. Oraşele au nevoie de gândire atentă şi răbdare, de echilibru între trecut şi prezent, astfel încât fiecare colţ de stradă să spună o poveste, să aducă confort şi să ofere siguranţă. Planificarea urbană înseamnă să construim oraşe care respiră, în care comunităţile se întâlnesc şi în care timpul petrecut în spaţiul public devine o experienţă plăcută şi utilă.

Restaurarea patrimoniului, amenajarea de noi spaţii publice şi crearea de zone verzi demonstrează că planificarea urbană poate aduce frumuseţe şi echilibru. Fiecare iniţiativă aduce un impact vizibil asupra vieţii cetăţenilor şi contribuie la formarea unui mediu urban în care oamenii se simt acasă şi parte din comunitate.

Dezvoltarea urbană trebuie să fie un proces planificat, măsurabil şi coerent, care să răspundă tuturor nevoilor reale ale comunităţilor şi să transforme oraşele în locuri în care oamenii trăiesc mai bine zi de zi.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc şi eu.

Doamna deputat Diana Enache, dacă a ajuns? Nu.

Domnul deputat Alexandru Popa, de la PNL? Nu.

Brian Cristian, USR? Nu.

Ionel Goidescu, SOS România? Nu.

Doamna deputat Mariana Vârgă? Nu este.

Domnul deputat Florin Groza.

Domnul Călin-Florin Groza:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

"România - garant al stabilităţii pe flancul estic al NATO"

Într-o lume marcată de incertitudine geopolitică, România îşi reafirmă rolul de garant al securităţii euroatlantice pe flancul estic al NATO. Poziţia noastră strategică, la intersecţia dintre Uniunea Europeană şi spaţiile de instabilitate din est, ne conferă o responsabilitate majoră şi un rol activ în menţinerea echilibrului regional.

În acest context, recentele ajustări anunţate de Statele Unite ale Americii privind retragerea unei părţi a contingentului militar american din România nu diminuează angajamentul partenerului nostru strategic, ci reflectă o redistribuire a resurselor la nivelul întregului flanc estic.

Însă, România trebuie să-şi consolideze propriile capabilităţi de apărare şi să investească în tehnologie, interoperabilitate şi infrastructură militară. Suntem un aliat responsabil şi credibil, iar securitatea flancului estic nu poate fi negociată.

Parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii rămâne fundamentul securităţii noastre şi o garanţie a stabilităţii la Marea Neagră.

România va continua să acţioneze ca un pilon de încredere al NATO, un partener activ în apărarea valorilor democratice şi în consolidarea securităţii colective a Alianţei.

Securitatea României este securitatea Europei.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc şi eu.

Doamna deputat Mariana Vârgă, dacă a ajuns. Nu.

Domnul deputat Dumitru Coarnă? Nu.

Domnul deputat Gheorghe-Petru Pîclişan.

Vă rog.

Domnul Gheorghe-Petru Pîclişan:

"Nu ne vindem oţelul, nu ne vindem viitorul"

Stimaţi colegi,

România trece printr-un moment critic. Vânzarea Combinatului Liberty Galaţi, cel mai mare producător de oţel al ţării, nu este doar o tranzacţie economică, ci un semnal de alarmă naţional.

Statul român priveşte pasiv cum o infrastructură industrială strategică, construită cu munca a zeci de mii de oameni, este din nou scoasă la vânzare. Vorbim despre o companie care a susţinut economia românească timp de decenii, despre o uzină care a dat demnitate unei întregi regiuni.

Astăzi, în loc de o strategie naţională de reindustrializare, vedem cum Guvernul asistă neputincios la vânzarea activelor industriale către investitori străini.

În loc de soluţii economice reale, avem tăcere.

În loc de politici de protecţie a capitalului naţional, avem licitaţii internaţionale.

Liberty Galaţi nu este o simplă afacere. Este un obiectiv strategic, o resursă economică vitală pentru securitatea României. ANAF are de recuperat peste 150 de milioane de euro, EximBank - peste 300 de milioane, iar peste 1.200 de creditori români aşteaptă încă plata datoriilor.

În aceste condiţii, statul român nu poate rămâne spectator.

Guvernul trebuie să intervină ferm, să blocheze vânzarea până la clarificarea situaţiei economice şi juridice, să protejeze interesele naţionale şi să elaboreze o strategie de redresare industrială.

România are nevoie de o politică industrială care să pună producţia naţională în centrul dezvoltării. Nu putem construi o economie solidă doar din importuri şi consum.

Astăzi nu vorbim doar despre oţel. Vorbim despre viitorul economic al României, despre locurile de muncă ale românilor, despre independenţa noastră economică.

Fac apel la Guvern, la Parlament şi la toate forţele politice responsabile.

Să spunem clar - nu ne vindem oţelul, nu ne vindem viitorul!

România trebuie să rămână o ţară care produce, o ţară care decide pentru ea însăşi.

Gheorghe-Petru Pîclişan, deputat independent.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Şi ultima intervenţie, doamna deputat Aurora-Tasica Simu, neafiliat.

Doamna Aurora-Tasica Simu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Bună dimineaţa!

Sunt deputat Aurora-Tasica Simu, deputat independent de Cluj.

Am venit la tribuna Camerei şi în faţa cetăţenilor ca să adresez o întrebare fundamentală, legitimă şi de bun-simţ.

Pentru cine votează o lege Parlamentul României şi pentru cine o respinge şi o contestă la CCR preşedintele statului? Cel mai recent caz este cel al Legii prosumatorilor.

În 2023, fostul preşedinte a cerut reexaminarea legii, pe motive tehnice, referitoare la reglementarea intereselor distribuitorilor de energie şi a marilor parcuri fotovoltaice.

Timp de doi ani, legea a lâncezit în Parlament. Abia în luna octombrie a fost votată şi trimisă la promulgare.

Cu toate acestea, Legea prosumatorilor nu conţine niciun termen de plată pentru energia injectată în reţea de cele 200.000 de familii care şi-au investit economiile pentru ca ţara să aibă parte de energie verde şi ieftină - cât ar produce două reactoare nucleare.

Însă efortul şi dăruirea pentru ţară a celor 200.000 de familii nu a contat şi nu contează, fiindcă în lege nu este prevăzut termenul de plată al energiei furnizate de românii simplii.

Pe preşedintele statului nu l-a preocupat grija aceasta şi nici această responsabilitate atunci când a decis să conteste la CCR Legea prosumatorilor, cum nu l-a frământat nici pe fostul preşedinte. Grija lor este mereu la marile interese şi la marile afaceri, nicidecum la nevoile şi la drepturile legitime ale românilor.

Aşadar, dragi colegi parlamentari, pentru cine votăm noi legi?

E vremea să răspundem cinstit în faţa românilor, fiindcă ei ne-au dat această putere şi acest privilegiu, prin contractul social încheiat la alegeri, că noi le vom reprezenta şi apăra nevoile şi interesele în Parlament. E vremea să facem asta cu cinste, înţelepciune şi onoare.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să dau citire listei colegilor care au depus declaraţii politice în scris: domnul deputat Petru-Bogdan Cojocaru, Marius-Constantin Budăi, Vlad-Florentin Drinceanu, Ion-Alin Tomoescu, Ştefan Ţintă, Răzvan-Iulian Ciortea, Romeo-Daniel Lungu, Ştefan-Alexandru Băişanu, Alexandru-Mihai Ghigiu, Virgil Alin Chirilă, Diana Enache, Silviu-Titus Păunescu, Andrei-Cosmin Guşă, Sorin-Titus Muncaciu, Valeriu Munteanu, Dorel Vulpoiu, Fabian-Cristian Radu, Andra-Claudia Constantinescu, Petre Puşcaşu, Nicolae Mîndrescu, Cristina-Emanuela Dascălu, Lidia Vadim-Tudor, Daniel-Răzvan Biro, Alexandru Bordian, Dumitru Ţiplea, Alexandru Popa, Florin-Claudiu Roman, Ioan Balan, Răzvan-Olimpiu Cadar, Marian Cruşoveanu, Ion-Marcel Vela, Adrian Mocanu, Iulian-Alexandru Muraru, Bogdan-Iulian Huţucă, Aneta Matei, Simona-Geanina Pistru-Popa, Vetuţa Stănescu, Dragoş Ciobotaru, Brian Cristian, Dragoş Gabriel Zisopol, Ionel Goidescu, Vasile Nagy, Sorin Oltenaşu, Florin Caragaţă, Elena-Laura Toader, Dan Nicolae, Cristian Popa, Sergiu Matei, Mariana Vârgă, Dumitru Coarnă şi Raisa Enachi.

În câteva minute vom continua cea de-a doua parte a şedinţei noastre de astăzi.

Vă mulţumesc.