Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 7.59.

Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de doamna deputat Gianina Şerban, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

A doua parte a şedinţei a fost condusă de doamna deputat Natalia-Elena Intotero, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de doamna deputat Patricia-Simina-Arina Moş şi de domnul deputat Ovidiu Victor Ganţ, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Ultima parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Sorin-Mihai Grindeanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de doamna deputat Patricia-Simina-Arina Moş şi de domnul deputat Ovidiu Victor Ganţ, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Gianina Şerban:

Bună dimineaţa!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor.

Pentru început, daţi-mi voie să vă reamintesc dispoziţiile regulamentare cu privire la declaraţiile politice.

Declaraţiile politice sau alte intervenţii se prezintă în scris sau verbal.

Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu vor depăşi 3 minute.

Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul.

Niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau o intervenţie în aceeaşi şedinţă.

În şedinţa din data de 8 octombrie 2025, Comitetul liderilor grupurilor parlamentare a aprobat implementarea unei noi maniere de lucru cu privire la desfăşurarea şedinţelor Camerei Deputaţilor consacrate declaraţiilor politice, conform următorului algoritm: 4 deputaţi - PSD, 4 deputaţi - AUR, 4 deputaţi - PNL, 4 deputaţi - USR, 3 deputaţi - UDMR, 2 deputaţi - minorităţile naţionale, un deputat - SOS, un deputat - POT, un deputat neafiliat.

În continuare vă rog să îmi permiteţi să dau cuvântul doamnei deputat Crina-Fiorela Chilat, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Nu este.

Domnul deputat Voicu Vuşcan?

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Voicu Vuşcan:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Reformele propuse de Guvernul Bolojan vor avea, aşa cum PSD a atras atenţia de nenumărate ori, cetăţenii în rol de victime colaterale.

În prezent, locuitorii din Apuseni plătesc impozite locale reduse la jumătate, în sensul în care Guvernul suplineşte aceste reduceri pe care primăriile le acordă locuitorilor. Odată puse în aplicare noile măsuri, primarii din Apuseni vor fi obligaţi să impună impozitele locale la valoarea lor totală, urmând să nu mai primească subvenţie de la Guvern.

Desigur, îmi doresc ca toţi sau măcar o bună parte dintre primarii din Apuseni să păstreze cotele de impozitare reduse şi să găsească surse alternative pentru a acoperi sumele de bani pe care Guvernul nu le va mai pune la dispoziţie.

Apusenii, mai departe de frumuseţile şi bogăţiile naturale, sunt o zonă nu doar defavorizată, ci abuzată de-a dreptul, iar oamenii de acolo au nevoie de sprijin. Şi nu mă refer doar la sprijinul direct, ci în special la un sprijin pentru administraţii, ca ele să poată dezvolta zona turistic şi economic.

Trebuie să ieşim odată şi pentru totdeauna din retorica în care lăudăm frumuseţile şi bogăţiile, fără ca ele să fie dublate de măsuri concrete. Cade în sarcina noastră, dragi colegi parlamentari, să gândim şi să adoptăm un set de măsuri care să asigure atât echitate socială, cât şi oportunităţi egale. Iar aceste oportunităţi egale nu pot fi atinse în lipsa unor stimulente care să atragă investiţii şi să dezvolte comunităţile izolate din zonele montane.

Cred că e datoria Guvernului să vină cu soluţii pe termen scurt, care să ofere garanţii că reformele nu înseamnă că uităm şi lăsăm comunităţi în urmă, la fel cum este datoria noastră, a Parlamentului, să asigurăm un cadru legislativ adecvat, care să ţină cont de situaţiile specifice şi să ofere oportunităţi egale tuturor comunităţilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul doamnei deputat Crina-Fiorela Chilat, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Crina-Fiorela Chilat:

Bună dimineaţa!

Şi vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

În calitate de parlamentar ales în judeţul Maramureş, aduc în atenţie şi discuţie următoarea situaţie - mai mulţi editori de presă scrisă reclamă majorarea unilaterală şi fără consultări, de către conducerea Poştei Române, a comisioanelor încasate pentru distribuirea ziarelor tipărite.

Şaptesprezece societăţi/editori care tipăresc ziare locale în diverse judeţe atrag atenţia că, în condiţiile în care Poşta solicită 1,50 lei pentru fiecare ziar distribuit către cititori, presa scrisă nu va putea rezista. Majorarea comisioanelor pentru distribuirea abonamentelor va însemna un aport infim la bugetul Poştei Române, dar va duce inevitabil la închiderea a zeci de redacţii şi dispariţia a mii de locuri de muncă: de la redactori şi tehnoredactori până la salariaţi ai tipografiilor, va duce la dispariţia de pe piaţă a celei mai credibile surse de informare pentru cetăţeni, şi anume presa scrisă.

Este şi cazul ziarului "Graiul Maramureşului", cu răspândire în toate localităţile judeţului şi cu o experienţă în domeniu de peste 35 de ani, singurul cotidian tipărit rămas pe piaţă în judeţul Maramureş. Închiderea ziarului ar fi o mare pierdere, atât pentru cititorii de la oraşe, cât şi pentru cei din zona rurală, care nu utilizează tehnologii moderne.

Precizez că pe fondul dispariţiei reţelei de distribuţie a presei scrise prin intermediul chioşcurilor private, Poşta Română este singura care în prezent poate mijloci accesul publicului la presa tipărită. Or, impunerea unor tarife în mod arbitrar pentru acest domeniu atât de important pune sub semnul întrebării continuitatea apariţiei presei tipărite.

Solicit conducerii Poştei Române să nu trateze presa scrisă ca pe un operator de utilităţi şi să stabilească un comision pentru abonamentul la ziar, astfel încât cât mai mulţi români să aibă acces la informaţie certă, corectă şi de calitate, acces la informaţii de interes public verificate şi documentate, într-o perioadă în care mediul online este asaltat de conţinut fals şi dezinformare.

Datorită rolului pe care presa scrisă îl are în societate, peste tot în lumea civilizată presa tipărită este sprijinită de stat prin diverse măsuri. În România, publicaţiile tipărite nu beneficiază de nicio facilitate, apariţia lor se datorează eforturilor unor echipe de jurnalişti care cred în misiunea lor nobilă şi care fac eforturi pentru a rezista în faţa preţurilor mari la hârtia de tipar, la energie, impozite şi taxe, dar şi la multe alte obstacole.

Să salvăm presa scrisă, să salvăm presa tradiţională!

Mulţumesc.

Deputat al PSD, Crina-Fiorela Chilat, Circumscripţia electorală nr. 26 Maramureş.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Petru-Bogdan Cojocaru.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru-Bogdan Cojocaru:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Titlul declaraţiei de astăzi este: "Şefii PNL ai Consiliului Judeţean Iaşi i-au pus cruce şi lui 2025. Niciun proiect relevant. În schimb, Bihorul domnului Bolojan nu simte austeritatea".

Stimaţi colegi,

Încă un an irosit de conducerea liberală a Consiliului Judeţean Iaşi. Nimic parcă nu se leagă, cei de la PNL şi-au dat măsura deplină a incompetenţei. Toate proiectele, anunţate cu ani în urmă, sunt încă la nivel de intenţie. Şi, mai grav, lipsesc obiectivele pe termen mediu, mai ales cele cu finanţare europeană nerambursabilă.

În schimb, la Bihor, colegii domnului Bolojan aspiră bani din surse multiple şi derulează mari proiecte de infrastructură, cum ar fi: şosele de centură, drumul expres către Arad, iar nu mai târziu de săptămâna trecută, la sediul Consiliului Judeţean Bihor a fost semnat un contract pentru proiectarea unui nou pasaj rutier suprateran. Aceste lucrări se demarează prin PNRR, iar toate ar trebui să se finalizeze până în vara anului 2026. Pentru Iaşi, din păcate, n-au mai ajuns nici măcar firimiturile.

Lista eşecurilor PNL de la Consiliul Judeţean Iaşi:

- lărgirea la patru benzi din capăt CUG spre intersecţia cu Centura Iaşi. Proiectul a fost anunţat acum cel puţin patru ani de zile, dar nu s-a băgat niciun hârleţ în pământ. Costurile au tot crescut, însă lăţirea drumului de 3 kilometri nu a început;

- alt proiect: un traseu alternativ către Aeroportul Iaşi, prin Aroneanu, pe la lizieră, este, de asemenea, încă la stadiul de promisiune neonorată a şefilor Consiliului Judeţean.

Ambele au fost susţinute şi votate de consilierii judeţeni PSD. Însă, conducerea executivă a Consiliului Judeţean, asigurată de trei liberali, arată incapacitate managerială. Gradul de implementare a celor două proiecte este de 0%. Faceţi un exerciţiu simplu, căutaţi-le pe Internet, şi veţi vedea în câte articole şi postări pe reţelele de socializare PNL-iştii ieşeni s-au împăunat cu aceste investiţii inexistente.

Bineînţeles, avem şi alte exemple, din păcate, de obiective care stagnează:

- şoselele ocolitoare de la Iaşi, de la Podu Iloaiei - subiecte de propagandă pentru liberali. Niciun progres;

- parcurile industriale - au anunţat trei astfel de parcuri industriale; în momentul de faţă sunt deschise zero.

Aşa arată falimentul moral al administraţiei PNL la Iaşi. Contractul cu ieşenii a fost călcat în picioare. Bani pentru camarila de partid a PNL, însă niciun interes pentru lucrările publice. De la Consiliul Judeţean, Iaşiul aşteaptă marile proiecte de mobilitate, în infrastructură rutieră, sănătate, educaţie şi cultură.

Mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Remus-Gabriel Lăpuşan.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Remus-Gabriel Lăpuşan:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Piaţa de capital - o resursă strategică pentru finanţarea economiei verzi şi digitale".

România se află într-un moment decisiv pentru viitorul său economic. Într-o lume în care investiţiile, inovaţia şi tranziţia verde definesc competitivitatea naţiunilor, este esenţial să înţelegem că dezvoltarea durabilă nu se poate construi doar prin bugetul de stat. Avem nevoie de o piaţă de capital puternică, modernă şi conectată la economia reală, capabilă să finanţeze proiectele de transformare ale ţării noastre.

Piaţa de capital nu înseamnă doar bursă sau tranzacţii, ci un mecanism complex de mobilizare a economiilor private către investiţii productive. Este un spaţiu în care încrederea, transparenţa şi comunicarea joacă un rol la fel de important ca lichiditatea sau performanţa financiară. După cum a subliniat recent preşedintele Bursei de Valori Bucureşti, piaţa de capital este şi despre vizibilitate, despre educaţie financiară şi despre înţelegerea faptului că economia are nevoie de canale multiple de finanţare.

În prezent, una dintre cele mai mari provocări ale economiei româneşti este insuficienta capitalizare a companiilor care nu utilizează încă piaţa de capital. Cele deja listate sunt capitalizate şi beneficiază de instrumentele şi oportunităţile pe care această piaţă le oferă. România are deja a treia cea mai mare bursă din regiune, după Polonia şi Austria, iar piaţa noastră este funcţională, cu numeroase companii din portofoliul statului deja listate. Pentru aceste firme, bursa reprezintă un instrument concret care le ajută să crească şi să se dezvolte. Bursa susţine economia şi companiile locale pentru a deveni campioni naţionali şi ulterior regionali, consolidând astfel rolul României în economia europeană.

Vicepreşedintele Băncii Europene de Investiţii a transmis recent un mesaj esenţial: tranziţia către o economie verde şi digitală este "provocarea definitorie a generaţiei noastre", iar Europa va mobiliza peste 1.000 de miliarde de euro până în 2030 pentru acest obiectiv. România trebuie să fie parte activă a acestui efort. Dar pentru a atrage aceste resurse, este nevoie de o piaţă financiară matură, de instrumente de investiţii verzi şi de o legislaţie care să încurajeze accesul companiilor la capital privat.

O piaţă de capital solidă înseamnă mai mult decât profituri şi indici bursieri. Ea înseamnă stabilitate economică, predictibilitate şi încredere. Înseamnă posibilitatea ca economiile românilor să lucreze pentru economia românească, prin investiţii directe în companii locale, în infrastructură, în energie şi în inovaţie.

Avem oportunitatea de a transforma piaţa de capital într-un pilon de creştere şi stabilitate pentru România. Suntem deja buni şi vrem să fim şi mai buni, pentru că putem. Totul depinde de voinţă, de viziune şi de capacitatea noastră de a înţelege că progresul se construieşte prin încredere şi prin curajul de a investi în viitor.

Vă mulţumesc.

Remus Lăpuşan, deputat de Cluj.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului Florin-Bogdan Velcescu, din partea Grupului parlamentar AUR.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Florin-Bogdan Velcescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Am văzut săptămâna trecută cum o armată de TFL-işti s-au superisterizat pentru o melodie cântată la Catedrala Neamului şi am zis să vin să vă mai irit şi eu un pic, cu o dedicaţie, aşa, la prima oră. (Redă o înregistrare de pe telefonul mobil.)

Despre asta e vorba.

Vreţi dialog? Vreţi reconciliere? Vreţi pace socială? Păi, renunţaţi la nenorocirile astea! Pentru că pur şi simplu, într-o societate normală, ai dreptul la opinie, ai dreptul la cuvânt, ai dreptul să spui ceea ce gândeşti.

A, vi se pare vouă că Vexler are dreptate! Continuaţi să-i daţi dreptate lui Vexler şi o să vedeţi unde ajungeţi!

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Daniel-Cătălin Ciornei, din partea Grupului parlamentar AUR.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Daniel-Cătălin Ciornei:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Titlul declaraţiei mele politice - "Copil agresat într-o şcoală din Cluj-Napoca. Când frica devine politică educaţională, statul eşuează".

Dragi colegi,

Cazul apărut la Şcoala "Nicolae Bălcescu" din Cluj-Napoca este unul dintre acele momente care îţi arată, fără menajamente, cât de vulnerabili sunt copiii şi cât de uşor pot deveni victime într-un sistem care ar trebui să-i protejeze. Vorbim despre un copil de doar 6 ani, dezbrăcat, bătut, umilit de colegii din propria clasă, apoi rănit grav, cu un deget prins în uşa unui dulap. Dincolo de violenţa şocantă a faptei, mai revoltătoare este reacţia instituţiilor: negare, minimalizare şi o linişte care s-a dorit mai importantă decât adevărul.

Au apărut informaţii - din presă, bineînţeles - despre o conducere şcolară care ar fi încercat să reducă totul la o simplă "neînţelegere", despre cadre didactice care au tratat cu superficialitate suferinţa copilului şi despre o cultură a fricii care pare să fi pus stăpânire pe cei care ar fi trebuit să vorbească. Jurnalişti şi părinţi au semnalat presiuni, telefoane insistente, intimidări, o atmosferă care nu ar fi trebuit să existe în nicio instituţie publică, cu atât mai puţin într-una dedicată copiilor.

Vreau să spun clar, fără ocolişuri: nu contează cine sunt părinţii agresorilor. Nu contează dacă sunt români, romi, ucraineni, dacă sunt oameni cu bani, cu relaţii, cu statut sau cu influenţă în comunitate. Nu contează ocupaţia, numele sau conexiunile lor. În momentul în care un copil este agresat într-o şcoală, statul trebuie să protejeze victima, nu reputaţii şi sensibilităţi adulte. Faptul că în jurul acestui caz s-a instalat frica, şi anume: frica profesorilor, frica directorilor, frica unor părinţi, este poate cel mai alarmant element al întregii situaţii.

O şcoală care se teme de părinţi şi permite o astfel de agresiune asupra unui minor de 6 ani - 6 ani, dragi colegi -, nu mai poate fi o instituţie de educaţie, ci o instituţie captivă. Iar o administraţie care preferă să ascundă adevărul, ca să nu iasă scandal, devine parte directă a problemei. Muşamalizarea, tăcerea şi reflexul de autoprotecţie sunt semnele unui sistem care a uitat pentru cine există.

Dacă un copil de clasa zero nu poate fi protejat într-o şcoală din România, atunci toate discursurile despre reforma educaţiei rămân simple declaraţii decorative.

Acest caz nu trebuie să rămână o ştire... (I se întrerupe microfonul.)

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Petru-Gabriel Negrea.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru-Gabriel Negrea:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Într-o perioadă în care inflaţia alimentară loveşte puternic fiecare familie, iar preţurile cresc de la o lună la alta, terenul agricol devine elementul central al securităţii economice a României. Pământul este resursa care asigură hrana populaţiei şi stabilitatea unei naţiuni.

Pentru a clarifica situaţia proprietăţii funciare din România, am adresat o interpelare Ministerului Agriculturii privind mecanismele prin care terenurile agricole ajung sub control străin. Am solicitat date clare despre suprafeţele deţinute de capital străin şi despre modul în care sunt monitorizate transferurile indirecte, inclusiv schimbările de acţionariat în firmele care exploatează mii de hectare.

Răspunsul primit este îngrijorător. Ministerul Agriculturii admite oficial că nu deţine informaţii nici măcar despre suprafaţa totală de teren agricol aflată în proprietatea capitalului străin.

Stimaţi colegi,

Pământul nu poate fi relocat, nu poate fi înlocuit şi nu poate fi reprodus. Este baza producţiei alimentare, a stabilităţii economice şi a capacităţii unei naţiuni de a-şi proteja cetăţenii. Controlul asupra terenurilor agricole înseamnă controlul asupra viitorului României.

Tocmai de aceea, fac un apel către prim-ministru să trateze această temă ca prioritate de securitate naţională şi să dispună următoarele măsuri urgente:

- Actualizarea Registrului Unic Naţional privind Circulaţia şi Destinaţia Terenurilor Agricole, astfel încât acesta să devină un instrument complet, care să arate în mod transparent cine deţine terenul agricol din România - capital românesc sau capital străin;

- Monitorizarea obligatorie a tuturor transferurilor indirecte de proprietate, inclusiv schimbările de acţionariat în firmele care exploatează terenuri agricole, precum şi fuziunile şi achiziţiile acestora;

- Îmbunătăţirea legislaţiei funciare, pentru a proteja patrimoniul strategic al ţării şi pentru a preveni pierderea controlului asupra suprafeţelor agricole.

Protejarea pământului agricol este un act de responsabilitate faţă de stat, faţă de economie şi faţă de oamenii pe care îi reprezentăm.

Vă mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Daniel-Răzvan Biro, din partea Grupului AUR.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul

Domnul Daniel-Răzvan Biro:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Judeţul Mureş a intrat într-un scenariu al groazei instituţionale. După vestitele "azile ale groazei", după centrele pentru copii aflate în aceeaşi stare revoltătoare, acum asistăm la un nou episod cutremurător: secţia de psihiatrie din municipiul Târnăveni. Un nou punct pe harta ruşinii administrative, un nou exemplu al colapsului instituţiilor publice aflate sub autoritatea Consiliului Judeţean Mureş.

Situaţia şocantă de la Spitalul de Psihiatrie Târnăveni expune fără echivoc un sistem compromis, abandonat şi lăsat să se degradeze sub privirile indiferente ale autorităţilor publice locale. Imagini cu pacienţi înghesuiţi în saloane supraaglomerate, cu lipsă de igienă, lipsă de supraveghere şi lipsă de resurse elementare arată nu doar o instituţie în derivă, ci un sistem de sănătate aflat în colaps moral şi administrativ.

În locul unui spital în care oamenii vulnerabili ar trebui să primească îngrijire, recuperare şi respect, găsim un mediu în care dezorganizarea, lipsa de responsabilitate şi nepăsarea au devenit normă.

Cu toate acestea, atât managerul spitalului, cât şi preşedintele Consiliului Judeţean Mureş au avut o reacţie stupefiantă. Au considerat situaţia drept "normală", "încadrată în rigorile legale", iar pe cei care au scos la iveală aceste probleme îi cataloghează drept "abuzatori".

Această situaţie nu este întâmplătoare. Nu este o greşeală administrativă izolată. Este rezultatul direct al managementului incompetent, al nepăsării politice şi al unei conduceri care nu şi-a asumat niciodată responsabilitatea pentru degradarea continuă a serviciilor medicale.

Ca şi în cazul centrelor de copii ale groazei, pentru această situaţie ieşită din comun plătesc tot cetăţenii. Direcţia de Sănătate Publică a amendat instituţia cu 30.000 de lei. Şi vin şi întreb: de ce să plătească cetăţenii pentru iresponsabilitatea politică şi managerială a celor aflaţi în funcţii? De ce să fie sancţionat spitalul, adică exact instituţia care are nevoie disperată de resurse, în loc să fie sancţionaţi cei care l-au adus în această stare?

Judeţul Mureş se confruntă astăzi cu un cod roşu al groazei instituţionale. Nu vorbim despre simple nereguli, ci despre un lanţ întreg de tragedii administrative care afectează cei mai vulnerabili oameni ai comunităţii. Copii, vârstnici, pacienţi cu afecţiuni psihice, toţi devin victime ale unui sistem politic rupt de realitate, lipsit de responsabilitate şi dominat de o cultură a muşamalizării.

Pentru toate aceste motive, solicit public asumare reală, măsuri concrete, demiteri acolo unde este necesar şi o finanţare corespunzătoare a sistemului medical. Cetăţenii nu mai pot fi victimele unui sistem abandonat, iar statul român are datoria de a proteja oamenii, nu de a acoperi eşecurile politice.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Ţiplea, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Ţiplea:

"Turismul românesc - o resursă care nu este exploatată la potenţialul maxim"

România beneficiază de una dintre cele mai bogate şi variate oferte de atracţii turistice din această parte a Europei. Avem munte, mare, băi termale, mănăstiri unice în lume, rute culturale şi istorice fără egal. Cu toate acestea, noi nu reuşim să valorificăm acest potenţial uriaş în favoarea operatorilor economici români şi în favoarea economiei naţionale.

La finalul acestei toamne, când se fac bilanţurile pentru anul pe care îl încheiem, vedem că Turcia a atras în anul 2025 peste 50 de milioane de turişti şi venituri de peste 50 de miliarde de dolari. Grecia a ajuns să depăşească 22 de miliarde de euro din încasări, din turism. Italia a avut un număr de turişti mai mare decât numărul total de locuitori al Italiei. Iar Bulgaria a depăşit 13 milioane de turişti.

În România, deşi în creştere numărul turiştilor străini care ne-au vizitat ţara în anul 2025, vedem că abia dacă ajungem la două milioane de vizitatori străini. Dacă mai scădem persoanele care au venit în ţara noastră exclusiv în interes de afaceri, atunci cifra este şi mai îngrijorătoare.

Stimaţi colegi,

Este adevărat faptul că, la nivel global, există o competiţie extrem de puternică pentru atragerea turiştilor străini, ca factor-cheie pentru stimularea consumului şi a economiei interne. Statele care astăzi beneficiază de pe urma turismului au avut strategii foarte bine ancorate în valorificarea ramurilor economiei naţionale şi au investit masiv în acest lucru.

De asemenea, toate statele la care ne uităm astăzi admirativ susţin cu toată forţa promovarea internaţională a propriilor destinaţii turistice.

Vreau să subliniez faptul că România nu duce lipsă de nicio resursă turistică pentru a deveni competitivă la nivel internaţional. României nu-i lipseşte nici tradiţia în domeniul turistic şi nici varietatea de oferte. Ceea ce ne lipseşte, cu adevărat, este coerenţa în implementarea unor politici naţionale pe termen lung, în special în promovarea şi susţinerea activităţilor din domeniul turismului. Mai mult decât atât, într-o perioadă în care creşterea economică este esenţială pentru România, soluţia poate să vină rapid chiar din sectorul turismului, pentru că avem capacităţi turistice, avem oameni pricepuţi şi avem o infrastructură pentru acest segment.

Vă mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Balan.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Balan:

"Resursele naturale trebuie exploatate în primul rând în interesul românilor"

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

România este o ţară extrem de bogată care, din păcate, continuă să nu îşi valorifice resursele naturale prioritar în interesul economiei naţionale şi al cetăţenilor români. În agricultură am ajuns lideri europeni la producţia de cereale, însă cei care prosperă, în urma acestui succes, sunt cei care intermediază comerţul sau cei care aduc valoare adăugată produselor româneşti. De asemenea, resursele minerale, lemnul şi alte resurse ale solului şi subsolului continuă să fie subvalorificate în economia naţională, deşi miza primordială a secolului al XXI-lea o reprezintă resursele naturale.

Nici în sectorul energetic nu stăm mult mai bine. Ne anunţă actualul ministru al energiei că exportăm ziua energie electrică la preţuri de nimic şi importăm noaptea energie la preţuri colosale. De asemenea, tot auzim că vom deveni independenţi energetic şi că vom fi cel mai mare producător de gaze naturale, dar consumatorul final din România plăteşte preţuri mai mari decât în Franţa, Germania sau Italia - aceasta din urmă neavând niciun fel de resurse naturale.

Stimaţi colegi,

Nu mai putem admite ca românii să nu beneficieze de avantajele de a avea o ţară bogată. Este inadmisibil ca în "grânarul Europei" pâinea să fie la fel de scumpă ca în ţările fără producţie de cereale. Este inadmisibil ca noi, românii, cu cele mai multe surse de producţie a energiei electrice, să plătim cele mai mari facturi. Este inadmisibil ca, după ce PNL s-a străduit să extindă reţelele de gaze naturale către populaţie, începând din judeţul Suceava, comuna Moara, să ne întoarcem la încălzirea cu lemne, pentru că gazul e prea scump şi merge prioritar la export.

Toate aceste situaţii inacceptabile trebuie să fie schimbate urgent, pentru că mediul de afaceri intern şi populaţia trebuie să aibă acces prioritar la resursele naţionale, la preţuri accesibile. Nu vreau să fiu înţeles greşit. Nu vorbesc nici despre protecţionism economic şi nici despre izolare, ci despre modul în care toate statele membre ale Uniunii Europene îşi protejează în mod prioritar propria economie şi propria populaţie, ceea ce România nu face.

Haideţi să învăţăm din bunele practici administrative de la Germania, Franţa, Italia sau Ţările de Jos!

Vă mulţumesc.

Ioan Balan, deputat al PNL.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Fechet, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Fechet:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Dragi colegi,

Ca român, mă doare să văd cum Delta Dunării, un simbol naţional care atrăgea numai cuvinte de laudă din partea sutelor de mii de turişti români şi a zecilor de mii de turişti străini, a devenit acum un subiect de îngrijorare pentru presa internaţională, care vorbeşte cu luciditate despre "agonie" şi "colaps ecologic" în sud-estul României. Când un mare cotidian european ca "Le Monde" pune oglinda în faţă autorităţilor de mediu de la Bucureşti, ni se transmite, de fapt, un adevăr ruşinos: că decizia lipseşte acolo unde e cea mai mare nevoie de ea.

Delta Dunării, cel mai tânăr pământ românesc, este lăsată fără apărare în faţa unor pericole care se înmulţesc, se suprapun şi se amplifică, în timp ce decidenţii rămân, paradoxal, surzi la plânsul ei. Delta este victima schimbărilor climatice, a războiului de la graniţă, a traficului naval crescut, a poluării aduse odată cu valurile şi, mai ales, a indiferenţei instituţionale.

Un paradis natural, inclus în urmă cu 34 ani în patrimoniul mondial UNESCO, stă să se prăbuşească sub ochii localnicilor, care îşi văd comunităţile puse în pericol. Nu doar că seceta extremă din ultimele luni a adus Delta într-un punct critic, pe care puţini l-au crezut posibil, dar agresiunea turbată a Rusiei a transformat această zonă într-o linie neoficială de front. În urmă cu doar două zile, oamenii din Plauru şi Ceatalchioi au fost evacuaţi după ce o navă cu GPL a fost lovită de o dronă rusească, pe malul ucrainean al Dunării.

Dragi colegi,

Când am plecat de la Ministerul Mediului am lăsat un Plan de Management al Rezervaţiei complet, actualizat, validat ştiinţific şi agreat cu localnicii, în cadrul dezbaterilor pe care le-am avut la Tulcea, Sfântu Gheorghe şi Mila 23, pentru că deciziile nu se iau din birourile de la Bucureşti, de către "dictatori" administrativi care nu înţeleg Delta şi oamenii Deltei la pas. Un plan care reflectă nevoile naturii, dar şi pe cele ale oamenilor care trăiesc acolo, un plan construit împreună cu cei mai buni specialişti din domeniu.

Faptul că acum acest plan este blocat la Ministerul Mediului, cu explicaţia că ar fi nevoie de o altă strategie care să salveze Delta, e o nouă dovadă că unii înţeleg politica de mediu ca pe un joc unde câştigă orgoliul personal şi firmele de casă. Reluarea de la zero, adică reinventarea roţii, înseamnă să condamni Delta Dunării la moarte sigură. Ce are nevoie Delta este să-i fie respectaţi localnicii prezenţi la consultări, care aşteaptă decizia; nu are nevoie de alte zeci de kilograme de hârtii care îmbogăţesc "băieţii deştepţi" branşaţi la consultanţă pe bani mulţi şi sărăcesc oamenii Deltei, prin întârzieri ale măsurilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei deputat Vetuţa Stănescu.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Vetuţa Stănescu:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Securitatea energetică a României este vitală pentru bunăstarea noastră".

România are nevoie, mai mult ca oricând, de o viziune comună şi coerentă în materie de apărare şi securitate naţională. Strategia Naţională de Apărare, elaborată de preşedintele României şi asumată de instituţiile statului, reprezintă documentul fundamental care ghidează direcţia strategică a ţării în faţa provocărilor de securitate din regiune.

Partidul Naţional Liberal susţine această strategie ca pe un instrument indispensabil pentru predictibilitate, stabilitate şi coeziune naţională. PNL consideră că securitatea naţională nu se apără prin discursuri, ci prin investiţii solide, planificare riguroasă şi un comportament integru în toate structurile statului. De aceea, reforma administraţiei publice locale, transparentizarea achiziţiilor şi eliminarea vulnerabilităţilor birocratice sunt elemente esenţiale ale arhitecturii de securitate a României.

Strategia Naţională de Apărare confirmă, de altfel, direcţia asumată de Guvernul susţinut de PNL: stat modern, instituţii curate, parteneriate internaţionale consolidate şi decizii rapide, luate în interesul naţional.

Partidele din Coaliţie trebuie să conştientizeze că apărarea României începe cu buna guvernare şi cu responsabilitatea fiecărei instituţii publice.

PNL va continua să promoveze reforme, care înseamnă buget echilibrat, investiţii serioase şi dezvoltare aşezată pe baze solide.

Pentru judeţul Hunedoara, Strategia Naţională de Apărare are semnificaţie directă şi profundă. Hunedoara este un pilon al securităţii energetice a României, un domeniu vital inclus în Strategia Naţională, ca element de apărare şi rezilienţă.

Producţia de energie, modernizarea infrastructurii energetice şi diversificarea lanţurilor de aprovizionare depind, într-o măsură semnificativă, de capacităţile şi resursele industriale ale judeţului nostru. În acest context, Mintia, proiect de importanţă naţională pentru securitatea energetică a României, devine una dintre cele mai importante investiţii energetice ale României moderne. Cu o producţie anuală estimată la peste 12.000 GWh/an, noua capacitate de producţie, realizată în timp record, reprezintă un obiectiv strategic care întăreşte independenţa energetică naţională şi oferă Hunedoarei o perspectivă economică solidă, pe termen lung şi, de asemenea, consolidează rolul Hunedoarei în sistemul energetic naţional, oferind stabilitate şi flexibilitate într-o perioadă în care Europa îşi redefineşte direcţiile energetice.

PNL rămâne ferm angajat în susţinerea unei Românii sigure, moderne şi predictibile, în care fiecare judeţ - iar Hunedoara, cu atât mai mult - contribuie la forţa şi stabilitatea statului român.

Vă mulţumesc.

Vetuţa Stănescu, deputat al PNL de Hunedoara.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al USR, avem trei colegi înscrişi la cuvânt.

Nefiind în sală, trecem la Grupul parlamentar al minorităţilor şi îi dau cuvântul domnului deputat Ghervazen Longher.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ghervazen Longher:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc să aduc în atenţia Parlamentului României un moment de mare importanţă pentru naţiunea poloneză şi pentru comunitatea poloneză din ţara noastră - Ziua Naţională a Independenţei Poloniei, celebrată anual la 11 noiembrie.

Cu acest prilej, în data de 15 noiembrie, la Cacica, Uniunea Polonezilor din România a organizat un eveniment solemn care a reunit diplomaţi polonezi, reprezentanţi ai autorităţilor române, lideri ai comunităţilor locale, cadre didactice, preoţi, precum şi reprezentanţi ai Contingentului Militar Polonez din cadrul Brigăzii Multinaţionale Sud-Est care staţionează la Craiova. Această prezenţă diversă şi numeroasă confirmă soliditatea relaţiilor polono-române şi aprecierea de care se bucură comunitatea poloneză din România.

Sărbătoarea independenţei Poloniei marchează revenirea, în 1918, a statului polonez pe harta Europei, după 123 de ani de împărţire şi ocupaţie. Este, aşadar, mai mult decât o comemorare istorică: reprezintă o reafirmare a valorilor europene fundamentale - libertatea, demnitatea, solidaritatea şi responsabilitatea faţă de binele comun.

În contextul actual, în care Europa trece prin provocări majore de securitate şi stabilitate, lecţiile istoriei poloneze sunt extrem de relevante. Ele ne reamintesc că independenţa şi pacea nu pot fi considerate niciodată garanţii absolute, ci trebuie apărate în permanenţă, prin unitate, prin cooperare şi prin încredere reciprocă între naţiuni.

Relaţia dintre România şi Polonia se înscrie exact în această linie. Cele două state sunt astăzi parteneri puternici în NATO, cooperând activ pe flancul estic al Alianţei, şi sunt membre ale Uniunii Europene, împărtăşind aceleaşi obiective de dezvoltare, securitate şi consolidare democratică.

Comunitatea poloneză din România - o comunitate veche, integrată şi respectată - reprezintă un liant între cele două ţări. Prin activitatea culturală, educaţională şi civică, prin loialitatea faţă de statul român şi prin menţinerea legăturilor cu Polonia, această comunitate contribuie activ la întărirea relaţiilor bilaterale.

Evenimentul de la Cacica a fost nu doar o celebrare, ci şi o reafirmare a angajamentului nostru comun pentru păstrarea identităţii naţionale, pentru dialog şi pentru consolidarea cooperării româno-polone. A fost un moment în care trecutul şi prezentul s-au întâlnit pentru a confirma că valorile libertăţii şi ale solidarităţii sunt mai actuale ca oricând.

Vă mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ştefan Bouda, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor. Nu este.

Dau cuvântul domnului deputat Ionel Goidescu, din partea Grupului SOS România. Nu este.

Dau cuvântul doamnei deputat Simona-Elena Macovei Ilie, din partea Grupului SOS România.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Simona-Elena Macovei Ilie:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi ridic o problemă care, din punctul meu de vedere, nu mai poate fi trecută sub tăcere, şi anume, Serviciul Român de Informaţii a ajuns să construiască spitale, să deruleze investiţii medicale şi să gestioneze fonduri publice uriaşe, în afara oricărui cadru de transparenţă democratică. Aceasta nu mai este doar o chestiune administrativă, este o problemă de suveranitate, de control parlamentar şi de respect faţă de banii publici.

Românii trăiesc într-un sistem sanitar subfinanţat, în spitale cu tencuiala căzută şi echipamente depăşite, în timp ce instituţii care nu au nicio atribuţie medicală cheltuiesc sume colosale pentru infrastructuri paralele, ascunse sub pretextul "securităţii naţionale".

Aşadar, întreb: cine a decis că SRI trebuie să devină un actor medical? Cine a aprobat aceste bugete, ce legi au fost invocate şi ce mecanisme de control au fost aplicate?

Sunt întrebări legitime, la care nici cetăţenii, nici Parlamentul nu au primit un răspuns clar.

De aceea, denunţ public lipsa de transparenţă şi derapajul instituţional al Serviciului Român de Informaţii, care pare să-şi extindă competenţele dincolo de ceea ce îi permite Constituţia şi legislaţia naţională.

Nu putem accepta ca, în România anului 2025, serviciile secrete să construiască spitale, să administreze fonduri publice fără control real şi să devină stat în stat. Este o abatere gravă de la principiile statului de drept şi o sfidare la adresa cetăţenilor plătitori de taxe.

În acest context, solicit în mod public:

- Guvernului României - să prezinte situaţia completă a investiţiilor medicale realizate de SRI, inclusiv valoarea totală, sursele de finanţare şi justificarea lor bugetară;

- Comisiei parlamentare de control al activităţii SRI - să convoace conducerea Serviciului şi să publice un raport transparent privind aceste investiţii;

- şi Curţii de Conturi - să efectueze un control complet şi real al cheltuielilor, şi să informeze public Parlamentul şi opinia publică.

Nu putem lăsa tăcerea să devină complicitate. Este datoria noastră, ca aleşi ai poporului, să apărăm transparenţa şi legalitatea în folosirea banilor publici.

Nu există "securitate naţională" care să justifice cheltuirea netransparentă a banilor publici şi construirea unor structuri paralele în domenii care aparţin civililor.

Românii au dreptul la spitale pentru oameni, nu la spitale secrete pentru servicii!

Mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Cristian Popa, din partea Grupului parlamentar POT. Nu este.

Dau cuvântul doamnei deputat Rodica Plopeanu, din partea neafiliaţilor.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Rodica Plopeanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Guvernul Bolojan dă banii românilor firmelor străine".

Stimaţi colegi,

În timp ce oamenii se luptă cu preţuri mărite, taxe uriaşe şi lipsa oricărui sprijin, milioane de lei pleacă către companii din afara ţării. Ni se spune că "nu sunt bani", dar pentru firmele străine apar imediat.

Compania germană Dräxlmaier primeşte 133 de milioane de lei ajutor de la stat.

Automobile Dacia S.A., parte a grupului francez Renault, primeşte şi ea 37,5 milioane de lei pentru un proiect de modernizare.

În acelaşi timp, oamenii care au nevoie de ajutor real - copii cu alocaţii mici, mamele singure, bătrâni care abia îşi plătesc medicamentele -sunt ignoraţi de stat. Pentru ei, Guvernul nu găseşte bani. Pentru firmele străine găseşte imediat, deşi toate sunt pe profit.

Asta numesc ei dezvoltare, dar, de fapt, este un sistem în care românul plăteşte, iar alţii câştigă. Un sistem în care statul uită de oamenii lui şi îşi dă resursele către companii străine.

Domnule premier Bolojan,

Alte ţări impun reguli ferme atunci când acordă ajutor de stat. Germania, Franţa sau Polonia nu dau bani publici fără garanţii clare de beneficiu pentru cetăţeni. La noi, în schimb, dumneavoastră puneţi omul pe ultimul loc, iar firmele străine ajung pe primul, fără niciun efort şi fără nicio responsabilitate.

Oamenii din această ţară au dreptul ca banii pe care îi plătesc către stat să se întoarcă la ei, să se întoarcă în şcoli, în spitale, în drumuri, în comunităţi. Statul trebuie să sprijine oamenii, nu profiturile care pleacă în afara ţării.

România are nevoie de o regulă clară şi corectă: banii ţării să rămână în ţară. Asta înseamnă decenţă, asta înseamnă responsabilitate, asta înseamnă să guvernezi pentru oameni.

Mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Maricel Popa, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Maricel Popa:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

"Românii merită un salariu minim decent. Preţurile cresc, oamenii nu mai pot fi lăsaţi în urmă"

Organizaţiile sindicale au ieşit în stradă pentru a transmite un mesaj limpede Guvernului: politicile actuale sufocă puterea de cumpărare, iar îngheţarea salariului minim îi condamnă pe cei mai vulnerabili să trăiască de pe-o lună pe alta. Nu este o acţiune sindicală obişnuită, ci un strigăt al oamenilor care muncesc din greu şi, totuşi, nu pot asigura un trai demn familiilor lor.

În timp ce toate celelalte state europene au actualizat salariul minim, România riscă să rămână singura care îl menţine blocat, exact într-un moment în care inflaţia şi costul vieţii apasă cel mai tare pe umerii salariaţilor prost plătiţi. Când refuzi să creşti salariul minim într-o economie în care preţurile au explodat, mesajul transmis celor care trăiesc din acest venit este: "Descurcaţi-vă singuri!".

Decizia de a îngheţa salariul minim nu este o necesitate economică, ci o alegere politică. Deficitul bugetar, invocat obsesiv ca pretext, nu a fost generat de salariile mici, ci de opţiuni ideologice şi fiscale greşite. De altfel, fiecare creştere a salariului minim din anii recenţi a dus la venituri mai mari la buget, nu la scăderi - aşa cum arată datele Consiliului Fiscal. Veniturile din contribuţii şi impozite au crescut consistent, tocmai pentru că oamenii au avut ceva mai mulţi bani de cheltuit, iar economia a fost stimulată.

Există dovezi clare că majorarea salariului minim produce efecte pozitive: reduce sărăcia în muncă, întăreşte consumul şi sprijină creşterea economică. Banii pe care oamenii îi câştigă rămân în economie, nu pleacă în paradisuri fiscale.

Aceşti oameni au familii, copii, părinţi, cheltuieli, facturi de achitat, au dreptul la venituri decente, au dreptul la un trai decent.

Uniunea Europeană a stabilit foarte clar, prin Directiva nr. 2022/2041, că statele membre au obligaţia de a asigura salarii minime adecvate, stabilite prin mecanisme transparente şi predictibile.

Nu mai putem continua cu logica veche: "dacă mărim salariul minim, pleacă investitorii". Faptele din ultimii ani arată exact contrariul. Investitorii nu au fugit, firmele nu au falimentat, iar profiturile au atins recorduri absolute.

De aceea, solicit Guvernului să oprească îngheţarea salariului minim şi să respecte atât legislaţia naţională, cât şi principiile europene privind un trai minim decent. O economie sănătoasă începe cu oameni respectaţi şi remuneraţi corect pentru munca lor.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Maricel Popa.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Alexandrin Moiseev, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Alexandrin Moiseev:

Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte de şedinţă.

Astăzi doresc să aduc în atenţia plenului Parlamentului României o pagină de istorie pe care nicio generaţie de români nu are voie să o uite: viaţa, suferinţa şi exemplul moral al regretatului Ilie Ilaşcu. Un om care a înfruntat cu demnitate un regim opresiv şi care a plătit cu ani grei de detenţie preţul dragostei sale faţă de poporul român.

Ilie Ilaşcu nu a fost doar un prizonier politic, el a fost simbolul demnităţii româneşti în faţa brutalităţii orchestrate de Moscova, prin regimul separatist de la Tiraspol. A fost răpit, judecat de un tribunal ilegal, condamnat la moarte şi supus unor torturi inimaginabile. A trăit ani de zile în întuneric, în lanţuri, lipsit de drepturi, de lumină şi de libertate.

Dar nici în faţa morţii nu a cedat.

În timp ce i se citea sentinţa capitală, Ilie Ilaşcu a găsit puterea de a rosti cu voce tare, cu o demnitate pe care niciun călău nu i-ar fi putut-o fura: "Trăiască, trăiască, trăiască şi înflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!".

Iar din adâncul celulei sale întunecate, sub presiunea terorii, a transmis românilor unul dintre cele mai emoţionante şi mai sincere mesaje din istoria recentă: "Te iubesc, popor român!".

Aceste cuvinte, rostite nu din libertate, ci din beciurile unui regim criminal, sunt mărturia clară a sacrificiului pe care ruşii l-au adus în Basarabia: închisori, deportări, foamete, transnistrizare, suferinţă.

Este imposibil să vorbim despre viaţa lui Ilie Ilaşcu fără să vedem clar rănile pe care Rusia le-a lăsat în trupul şi sufletul Basarabiei. De la ocupaţia ţaristă, la deportările sovietice, la războiul din 1992 şi până la separatismele alimentate şi astăzi - răul venit dinspre Moscova a produs durere, frică şi instabilitate.

Această istorie nu este doar o lecţie. Este un avertisment.

Rusia care l-a torturat şi l-a condamnat la moarte pe Ilie Ilaşcu este aceeaşi Rusie care încearcă şi astăzi să destabilizeze regiunea, să ameninţe libertatea statelor din jur şi să lovească în eforturile de integrare europeană.

De aceea, moştenirea lui Ilie Ilaşcu ne obligă să fim vigilenţi.

Să nu repetăm greşelile trecutului.

Să apărăm libertatea, demnitatea şi suveranitatea naţională.

Să nu permitem ca răul, indiferent sub ce formă vine, să mai aibă vreodată loc în Europa.

Stimaţi colegi,

Ilie Ilaşcu a rămas în istorie nu ca un om învins, ci ca un învingător. Ca un luptător pentru adevăr. Ca un simbol al rezistenţei româneşti în faţa unei puteri străine care şi-a construit influenţa prin opresiune.

În memoria lui, dar şi din respect faţă de sacrificiul tuturor celor care au suferit pentru identitatea românească dintre Prut şi Nistru, lansez un apel direct către autorităţile de la Chişinău:

Este timpul ca Bulevardul Moscova să fie redenumit în Bulevardul Ilie Ilaşcu.

Numele Moscovei, simbol al ocupaţiei şi al suferinţei, nu poate rămâne în inima unei capitale care aspiră la libertate europeană. În schimb, numele lui Ilie Ilaşcu reprezintă adevărul, demnitatea şi sacrificiul. Este numele unui om care a iubit Basarabia şi România... (I se întrerupe microfonul.)

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae-Adrian Bara, din partea Grupului PSD.

Nu este.

Dau cuvântul domnului deputat Alexandru Bordian, din partea Grupului parlamentar AUR.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Alexandru Bordian:

Titlul declaraţiei: "Ilie Ilaşcu, un destin de sacrificiu pentru cauza românească: «Rămâneţi cu bine! Vă iubesc, popor român!»".

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca român basarabean şi ca reprezentant al unei Românii care nu-şi uită rădăcinile şi sacrificiile din istorie, voi rosti la această tribună câteva cuvinte despre Ilie Ilaşcu, un simbol al demnităţii, al rezistenţei antiimperiale şi al idealului românesc de unitate, omul despre a cărui trecere în nemurire am aflat cu tristeţe alaltăieri. Înmormântarea va avea loc în Bucureşti.

Ilie Ilaşcu este unul dintre cei mai cunoscuţi români. El a fost omul care a plătit preţul suprem pentru curajul de a iubi România şi pentru angajamentul său neclintit faţă de cauza reîntregirii naţionale. Pentru susţinerea idealului reunirii Basarabiei cu România, a fost condamnat la moarte de autorităţile separatiste ruseşti de la Tiraspol, pe 9 decembrie 1993. Sentinţa, emisă într-un simulacru de proces, a şocat comunitatea internaţională, acuzaţiile fiind motivate politic şi geopolitic, nu juridic.

În închisoarea rusească din regiunea transnistreană, Ilie Ilaşcu a stat în condiţii extrem de grele. A fost ţinut în cuşcă de fier, alături de alţi eroi români: Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc, Tudor Petrov-Popa şi Petru Godiac. Ei au fost supuşi izolării, torturilor psihice şi fizice, fără acces constant la familie sau la îngrijiri medicale. Şi totuşi, în ciuda tuturor acestor suferinţe, nu au renunţat la idealul lor. Curajul lor moral a inspirat întreaga Basarabie şi Românie, ca şi întreaga comunitate a românilor care crede în refacerea unităţii noastre naţionale distruse de Moscova şi Kiev, pe de o parte, şi de Berlin, pe de altă parte.

La 5 mai 2001, după aproape nouă ani de detenţie, Ilie Ilaşcu a fost eliberat, în urma presiunilor internaţionale şi a Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului. După eliberare, şi-a continuat misiunea: a devenit senator în Parlamentul României, a reprezentat valorile româneşti şi pe cele europene, şi a rămas un reper moral pentru noi toţi.

Acum, la trecerea sa la cele veşnice, la vârsta de 73 de ani, trebuie să privim spre viitor. Pierderea lui Ilie Ilaşcu nu este doar pierderea unui om, ci pierderea unei voci care ne amintea că libertatea şi demnitatea naţională nu sunt de negociat.

Vă mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Silviu-Octavian Gurlui, din partea Grupului parlamentar AUR.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Silviu-Octavian Gurlui:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aduc în discuţie o problemă gravă din judeţul Iaşi, o problemă legată de copii, din mediul rural, îndeosebi. E legată de cei care au probleme de sănătate mintală, de sănătate emoţională şi de cei cu dizabilităţi. Sunt acei copii care au nevoie de un sprijin real din partea autorităţilor, de psihologi, de consilieri, de profesori specializaţi în probleme de acest tip, de oameni care să-i asiste atunci când sunt la şcoală, sau copii care au nevoie să urmeze anumite tratamente în afara localităţii.

În Iaşi sunt zeci de mii de elevi care au asemenea probleme. Şi în mediul rural, aproximativ 50% din aceşti copii sunt cu asemenea probleme.

Şi daţi-mi voie să vă prezint câteva cifre care sunt relevante:

- sunt aproximativ 900 de elevi cu cerinţe educaţionale speciale;

- sunt aproximativ 12.000 cu probleme de sănătate mintală;

- sunt aproximativ 17.000 - din mediul rural - cu dificultăţi emoţionale şi de adaptare;

- şi sunt aproximativ 1.900 de copii cu dizabilităţi.

Din experienţa mea, din cele sugerate, din informaţiile primite din partea părinţilor, am observat astfel de probleme foarte grave şi m-am documentat, şi cer public ministerului, Guvernului şi autorităţilor să întreprindă urgent măsuri de ajutor pentru aceşti copii.

În momentul de faţă, în Iaşi există un singur psiholog la aproximativ 1.200 de elevi. Un psiholog care ajunge o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni pentru una, două sau trei comune.

Evident că astfel de ajutor din partea instituţiilor statului este unul neglijabil, iar copiii sunt practic lăsaţi în voia sorţii. De aici şi pericolul abandonului şcolar şi, mai departe, al unei educaţii precare, nefiind posibil susţinută de personalul de învăţământ din şcoli, pentru că nu au specializarea adecvată, nu au resursele adecvate şi nu au posibilităţi pentru a-i ajuta pe aceşti copii.

Vă mulţumesc frumos.

Silviu Gurlui, deputat AUR de Iaşi.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Vă rog să-mi permiteţi şi mie să citesc o declaraţie politică.

(Coboară la tribună.)

Bună ziua, stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Taxa pe viaţă în România, impusă de un guvern abuzator".

În România de astăzi, statul nu doar că ne cere tot mai mult, dar o face fără ruşine, fără limite şi fără responsabilitate.

În România, câştigi un venit astăzi? Eşti taxat.

Cheltuieşti acel venit? Eşti taxat.

Vrei să economiseşti sau să investeşti pentru viitorul tău sau pentru viitorul copiilor tăi? Eşti taxat.

Îţi construieşti o casă? Eşti taxat.

Mănânci, bei, conduci, trăieşti, în România? Eşti taxat.

Vrei să dăruieşti sau să donezi pentru un caz umanitar? Eşti taxat.

Iar când viaţa ţi se termină... statul vine din nou şi îşi ia partea. Moştenitorii, urmaşii sunt taxaţi.

Ce fac guvernanţii cu toţi aceşti bani?

Toate aceste taxe vin peste un popor din ce în ce mai împovărat, în timp ce guvernanţii continuă să risipească banii pe clientelism politic, pe structuri inutile, contracte cu dedicaţie şi privilegii nemăsurate.

Risipesc aceşti bani pe nimic - şi am fost diplomată spunând asta!

Este momentul să spunem clar: Asta trebuie să înceteze!

România are nevoie de o reformă profundă, de oameni care nu îşi bat joc de munca şi de vieţile românilor.

România nu este bancomatul Guvernului!

Banii noştri trebuie să se întoarcă în şcoli, în spitale, în infrastructură, şi nu în buzunarele partidelor politice sau în buzunarele clientelei de partid.

România nu trebuie să fie o ţară unde eşti taxat pentru simplul fapt că exişti.

România merită mai mult!

Şi această guvernare trebuie să înceteze!

Pentru că această guvernare nu are soluţii pentru români.

Singura soluţie găsită de domnul Bolojan, membru al PNL, susţinut de PSD şi de USR, este aceea de a taxa românii, de a taxa firmele, de a creşte impozitele şi de a nu avea soluţii pentru dezvoltarea României.

România merită mai mult!

Românii merită respect!

(Revine la prezidiu.)

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Dragoş-Florin Coman.

Domnul Ionel Gheorghe?

Nefiind în sală, trecem la Grupul parlamentar al PNL. Dau cuvântul domnului deputat Ionuţ-Marian Stroe.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Incidentul petrecut, acum trei zile, la meciul Bosnia - România, când un grup restrâns de suporteri români, din păcate, a afişat bannere provocatoare în sprijinul lui Ratko Mladić, un criminal de război condamnat pentru genocid împotriva populaţiei bosniace, nu are nimic de-a face cu spiritul sportiv.

În egală măsură, aş vrea să spun foarte clar faptul că violenţele şi insultele xenofobe la adresa echipei României, venite din tribunele bosniace sunt, evident, la fel de condamnabile: jucătorii noştri, s-a văzut, au fost hărţuiţi; gazdele, din păcate, nu au asigurat condiţii propice de organizare a acestui meci.

Şi dacă în privinţa neregulilor semnalate la această partidă, probabil FIFA şi UEFA se vor sesiza în legătură cu gazdele, în ceea ce priveşte autorităţile române, din punctul meu de vedere, trebuie în mod urgent să-i identifice şi să-i sancţioneze pe cei care, din păcate, în mod repetitiv, comit asemenea acte; trebuie să verifice cine organizează aceste deplasări, cine le finanţează mesajele, coregrafia, cine organizează aceste acţiuni cu iz evident politic şi revanşard şi, bineînţeles, să identifice reţelele care, din păcate, se manifestă în acest fel.

Pentru că, din păcate, dragi colegi, acesta nu este un eveniment izolat, ci este unul repetitiv.

În ultimii ani am plătit de prea multe ori preţul comportamentelor xenofobe ale câtorva extremişti, care, din păcate, se manifestă în felul ăsta, şi noi plătim, ca federaţie, foarte mulţi bani, bugete care ar putea să finanţeze, de exemplu, tinerii sportivi, pe care, din păcate, le folosim pentru a acoperi această ruşine internaţională generată de asemenea acţiuni. România riscă - şi s-a întâmplat de multe ori să primească sancţiuni severe din partea organismelor europene fotbalistice - amenzi uriaşe, riscăm meciuri cu porţile închise şi, din păcate, riscăm chiar depunctări în cazul în care aceste fenomene se repetă.

Dar cel mai important şi de preţ lucru sub aspect instituţional şi european este pierderea respectului partenerilor noştri europeni. Şi vreau să fiu foarte, foarte clar - aceşti bani sau această plată, sub aspectul pierderii respectului, e suportată de noi, în principal de Federaţia Română de Fotbal şi de toţi cei care contribuim şi asigurăm bugetul statului şi al desfăşurării acestor competiţii.

Mai grav, aceste acţiuni nu par întâmplătoare. Ele au un tipar, au o organizare, au un scop care depăşeşte cu mult peluzele stadioanelor. Este tot mai clar că există o tentativă de instrumentalizare politică a sportului pentru mesaje radicale şi resentimentare. Cui serveşte, dragi colegi, un astfel de comportament? Din... (I se întrerupe microfonul. Vociferări.)

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc, domnule deputat. (Vociferări.)

Mulţumesc. (Aplauze.)

Dau cuvântul doamnei deputat Patricia-Simina-Arina Moş.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Patricia-Simina-Arina Moş:

Stimaţi colegi,

Investiţiile finanţate cu bani din PNRR continuă! Prin deciziile ferme luate de Guvernul Ilie Bolojan, Planul de Redresare continuă şi vor fi finalizate proiecte importante pentru modernizarea infrastructurii, educaţiei, sănătăţii şi dezvoltarea comunităţilor noastre.

Varianta revizuită a PNRR înseamnă siguranţă financiară, predictibilitate şi bază pentru creşterea economică din viitorul apropiat.

În judeţul Bihor, fondurile din PNRR au fost investite în proiecte concrete pentru oameni, pentru bihorenii noştri. Peste 170 de milioane de euro au fost investiţi prin intermediul a peste 200 de contracte, prin care s-au renovat energetic creşe, grădiniţe, spitale şi clădiri administrative. Practic, bani europeni pentru facturi mai mici la energie.

Tot cu fonduri din PNRR digitalizăm administraţiile locale, deci, implicit, servicii de calitate pentru cetăţeni. Construim, cu bani din PNRR, creşe moderne în Beiuş şi Marghita.

Am reabilitat şi modernizat Spitalul Orăşenesc Aleşd, am extins şi dotat ambulatoriul Spitalului de Psihiatrie Ştei şi urmează să extindem şi să modernizăm compartimentul de terapie intensivă neonatală a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Bihor.

Sunt proiecte care schimbă faţa comunităţilor bihorene, de la cele mai mici UAT-uri până la marile municipii. Fiecare contract semnat, fiecare şantier deschis şi fiecare investiţie finalizată reprezintă o dovadă a faptului că PNRR funcţionează şi produce efecte directe în viaţa oamenilor.

În acest context, consider că este esenţial ca procesul de absorbţie a fondurilor europene să continue fără sincope. Revizuirea PNRR oferă României predictibilitatea necesară pentru a îndeplini jaloanele rămase şi pentru a asigura finalizarea investiţiilor până în august 2026.

Fac un apel către toate instituţiile publice centrale şi locale, precum şi către toţi colegii parlamentari, indiferent de apartenenţa politică: susţineţi accelerarea implementării PNRR, pentru că miza este una uriaşă - modernizarea României la standarde europene.

Stimaţi colegi,

Judeţul Bihor demonstrează că PNRR poate funcţiona exemplar şi poate aduce rezultate tangibile atunci când există seriozitate administrativă şi leadership. De aceea, salut în mod public eforturile Guvernului Bolojan şi voi susţine în continuare demersurile pentru finalizarea tuturor proiectelor asumate.

Mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Adrian-Felician Cozma.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

La aproape 98 de ani de la moartea marelui patriot Ion I. C. Brătianu, omul căruia îi datorăm Marea Unire, cel care a ridicat România prin carte şi credinţă, ne aflăm în faţa unei ofensive fără margini împotriva simbolurilor autentic naţionale.

La Satu Mare, UDMR şi PSD au lovit în inima României - în şcoala românească.

Cu o nepăsare cinică au decis că a face comasare înseamnă să comasezi doar liceele româneşti, patru la număr, printre care şi Liceul Tehnologic "Ion I. C. Brătianu".

Să ne amintim ce a făcut Brătianu pentru această ţară.

Între 1922 şi 1928, guvernele liberale au ridicat peste 10.000 de şcoli.

Fiecare comună trebuia să aibă o şcoală, fiecare copil un dascăl, fiecare sat o poartă spre lumină.

Aceste clădiri nu erau doar şcoli. Erau simboluri ale identităţii naţionale, temelia României Mari.

Şi ce fac azi PSD şi UDMR?

Pun la cale o "reformă" de culise, o comasare făcută pe ascuns, cu o intenţie limpede - să marginalizeze învăţământul românesc şi să împingă liceele româneşti în afara oraşului, dacă se poate, după centură.

Este o palmă dată demnităţii naţionale şi a românilor.

Ieri, în Satu Mare, profesorii şi părinţii au protestat masiv.

Oamenii au ieşit în stradă pentru că patru licee româneşti sunt ameninţate de o decizie luată în doar câteva zile, fără consultare, fără transparenţă, fără respect.

Decizia majorităţii PSD-UDMR din Consiliul de Administraţie al Inspectoratului Şcolar a fost justificată prin nevoia de a face ajustări bugetare, lucru de înţeles, însă de neacceptat atunci când se aplică doar asupra învăţământului românesc.

Ca deputat de Satu Mare, spun clar: nu se poate continua astfel.

Nu au fost consultaţi profesorii, părinţii, elevii, nici antreprenorii locali care au investit în liceele tehnologice, în atelierele-şcoală, în dotări moderne.

Aceste firme au investit pentru ca tinerii români să aibă o meserie, un viitor aici, nu pentru a vedea şcolile mutate sau închise.

Impactul este enorm: riscăm să pierdem calificări, locuri de muncă, forţă de muncă bine pregătită.

Şi ajungem la cea mai dureroasă lovitură: Liceul Tehnologic "Ion I. C. Brătianu".

562 de elevi învaţă acolo. O şcoală cu tradiţie, cu identitate, cu un rol esenţial pentru comunitatea românească.

Mutarea ei înseamnă drumuri mai lungi, risc de abandon şcolar, pierderea atelierelor şi a parteneriatelor care pregătesc meseriile viitorului.

Aceasta nu este o optimizare. Este o lovitură dată învăţământului românesc.

Se doreşte o ştergere din memoria colectivă a personalităţii noastre, fiindcă aceste licee poartă nume care au transformat România din nume în renume: Vuia, Brâncuşi, Brătianu - piloni ai identităţii noastre naţio.... (I se întrerupe microfonul. Vociferări.)

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc. (Vociferări.)

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Marius Alecsandru, din partea Grupului parlamentar al USR.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Marius-Nicolae Alecsandru:

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte!

Bună dimineaţa, dragi colegi!

Astăzi vorbesc despre un proiect esenţial pentru memoria istorică a României, dar şi despre un eşec care priveşte direct judeţul meu, Buzău: Muzeul "Închisoarea Tăcerii" de la Râmnicu Sărat.

Duminică, 15 noiembrie, la comemorarea revoltei anticomuniste din 1987, am fost la Râmnicu Sărat împreună cu colegii din USR Buzău, cu membri PNŢCD -MM şi cu candidatul independent Mihai Răzvan Moraru, susţinut de USR şi PNL pentru Consiliul judeţean Buzău. Am participat la slujba de pomenire pentru Seniorul Corneliu Coposu, la 30 de ani de la trecerea sa la cele veşnice.

Închisoarea de la Râmnicu Sărat este un loc unic în istoria represiunii comuniste. Acolo, sub torţionarul Vişinescu, oamenii au fost ţinuţi în izolare totală: fără lumină şi fără drept la vorbire. De aceea locul a fost numit "Închisoarea Tăcerii".

Seniorul Coposu a spus limpede: acest loc trebuie să devină muzeu, ca generaţiile viitoare să realizeze ce nenorociri pot aduce comunismul şi extremismul.

Ce s-a întâmplat cu proiectul?

În 2020 s-au alocat 900.000 de lei - insuficienţi.

În 2022, prin PNRR, s-au alocat 10 milioane de euro.

În 2025, proiectul nu este nici măcar început!

Motivul este ruşinos: Guvernul nu a asigurat cofinanţarea necesară. Iar premierul Marcel Ciolacu, buzoian, nu a considerat prioritar un proiect cu impact cultural, turistic şi economic pentru propriul său judeţ.

Domnul Ciolacu a găsit însă fonduri de 12 miliarde de euro pentru sinecuri politice, a girat eşecuri precum Nordis şi a tratat cu indiferenţă investiţiile reale. Iar astăzi, acelaşi fost premier, pretinde că vrea să fie preşedintele Consiliului judeţean Buzău.

Şi îl întreb direct, în faţa buzoienilor:

- Dacă nu aţi făcut nimic pentru Buzău când eraţi premier, ce veţi face ca preşedinte de CJ?

- Dacă nu aţi mişcat un proiect de 10 milioane de euro în trei ani, cum veţi mişca un judeţ întreg?

Buzoienii văd - văd cine munceşte şi cine blochează; cine e prezent în comunităţi şi cine vine doar la poze; cine luptă pentru proiecte şi cine doar îşi asumă merite pentru fotografii.

Şi încă un adevăr: Autostrada A7 nu este meritul domnului Ciolacu. A7 a fost finanţată şi deblocată, prin PNRR, de ministrul USR Cătălin Drulă, iar fostul premier de astăzi doar îşi atribuie merite pentru un proiect pe care nu el l-a început.

Stimaţi colegi,

Muzeul "Închisoarea Tăcerii" este o datorie morală faţă de victimele comunismului şi o oportunitate pentru judeţul Buzău.

Fac un apel către Guvern, Ministerul Culturii şi IICCMER: deblocarea imediată a finanţării şi reluarea proiectului muzeului.

Mulţumesc.

Marius Alecsandru, deputat al USR de Buzău.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Andrei Gheorghiu, din partea Grupului USR.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Andrei-Florin Gheorghiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţie politică: "Primari în două tururi - condiţia minimă pentru ca democraţia să fie reală, nu confiscată".

Stimaţi colegi,

Democraţia poate fi corectă în teorie, dar profund nedreaptă în practică dacă regulile sunt făcute pentru a păstra în funcţie pe cine nu mai reprezintă voinţa majorităţii. Astăzi avem primari aleşi cu 15-20% din voturi, în timp ce majoritatea cetăţenilor nu i-au vrut. Avem oraşe şi comune conduse de oameni care nu reprezintă voinţa comunităţii, ci efectul votului fragmentat. Iar asta nu este democraţie, este doar un simulacru convenabil pentru cei care se tem de competiţie.

Sistemul actual de alegere a primarilor într-un singur tur este cea mai mare farsă electorală pe care o joacă vechile partide românilor. Este mecanismul prin care se menţin la putere administraţiile slabe, incompetente sau corupte. Este modul prin care baronii de partid îşi conservă privilegiile şi îşi securizează funcţiile pentru încă patru ani.

Alegerea primarilor în două tururi este o măsură de decenţă democratică, nu un capriciu politic. Este garanţia că oamenii pot vota sincer în primul tur şi decisiv în al doilea.

Sistemul într-un singur tur distorsionează democraţia. O fură pe tăcute. O răstoarnă matematic. Iar cei care se opun revenirii la două tururi ştiu foarte bine de ce. Nu pentru că ar exista vreo logică administrativă sau vreo economie bugetară, ci pentru că două tururi ar aduce o competiţie adevărată şi ar elimina privilegiul celor care câştigă astăzi doar din inerţie, noroc sau combinaţii. Acest sistem a blocat comunităţi întregi, a cimentat în funcţii primari care nu mai dau socoteală nimănui şi a transformat administraţia locală într-un spaţiu al autosuficienţei şi al stagnării.

Stimaţi colegi,

Alegerile locale nu sunt o formalitate. Sunt fundaţia democraţiei. România are nevoie de primari aleşi legitim, prin vot majoritar, nu prin vot fragmentat.

Nu putem cere modernizare, investiţii şi transparenţă în localităţile noastre atâta timp cât alegem lideri cu metode care nu mai aparţin unei democraţii moderne. România are nevoie de primari care reprezintă majoritatea comunităţii, are nevoie de lideri legitimi, nu de beneficiarii unui algoritm electoral strâmb.

Primarii în două tururi - nu este un moft politic. Este o condiţie minimă pentru sănătatea democraţiei locale şi pentru viitorul comunităţilor noastre. Dacă vrem o ţară care merge înainte, trebuie să începem cu un lucru simplu şi corect: să îi lăsăm pe oameni să aleagă cu adevărat.

Vă mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Brian Cristian. Nu este.

Dau cuvântul domnului deputat Ştefan Bouda, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Bouda:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de azi se intitulează "Urgenţa reabilitării Drumului Judeţean 571A. Comunitatea cehă din Gârnic cere respect".

Vă aduc astăzi în atenţie o problemă care nu ţine doar de asfalt şi pietriş, ci de demnitate, respect şi supravieţuire. Este vorba despre situaţia dramatică a Drumului Judeţean 571A, tronsonul care traversează localitatea Gârnic din judeţul Caraş-Severin, inima uneia dintre cele mai vechi şi valoroase comunităţi etnice din România, comunitatea cehă din Banatul Montan.

Gârnicul nu este doar un sat pe hartă, este un simbol al patrimoniului nostru cultural, un pilon de păstrare a identităţii cehe în România. Locuitorii săi, cetăţeni europeni, români cu drepturi depline, se nasc astăzi izolaţi şi marginalizaţi din cauza unei infrastructuri deplorabile.

Starea Drumului 571A este pur şi simplu o ruşine. Nu mai vorbim de disconfort, ci de un pericol constant - pericol chiar pentru viaţa şi sănătatea locuitorilor.

Ambulanţele de urgenţă nu pot ajunge la timp. Vibraţiile şi gropile afectează locuinţele, iar accesul la şcoală şi la locul de muncă devine un calvar zilnic.

Un risc economic şi turistic, acest drum este singura legătură vitală, starea sa precară distruge potenţialul turistic unic al zonei, un turism care ar putea aduce prosperitate nu doar Gârnicului, ci întregului judeţ. De asemenea, descurajează orice investiţie locală.

Izolare socială şi culturală - comunitatea cehă, care a ales să rămână şi să îşi păstreze tradiţiile aici, este pedepsită, efectiv, prin izolare forţată.

Stimaţi reprezentanţi ai administraţiei judeţene şi centrale,

Vă cer astăzi, de la această tribună, o acţiune imediată şi concretă, nu promisiuni amânate. Nu ne putem permite să pierdem o valoare europeană precum comunitatea cehă, forţând-o la exod din cauza indiferenţei administrative.

Solicit public alocarea de urgenţă a fondurilor necesare pentru demararea imediată a lucrărilor de reabilitare a tronsonului DJ571A Sicheviţa, Gârnic şi Moldova Nouă, stabilirea unui termen-limită ferm, asumat public de către Consiliul judeţean Caraş-Severin, pentru finalizarea acestui proiect.

Drumul 571A nu este un lux, ci o necesitate absolut vitală. Reabilitarea sa este un test de credibilitate pentru administraţia publică şi un semn de respect pe care îl datorăm cetăţenilor noştri, inclusiv minorităţii cehe.

Haideţi să demonstrăm că România îşi preţuieşte minorităţile şi că asigurarea unui trai decent este o prioritate, indiferent de etnie sau de cât de izolaţi suntem geografic.

Vă mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ionel Goidescu. Nu este.

Dau cuvântul domnului deputat Sorin Oltenaşu, din partea Grupului parlamentar SOS România.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin-George Oltenaşu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Trăim vremuri în care libertatea de exprimare pare să fi devenit un privilegiu. Când unii vorbesc, se numeşte "opinie politică". Când alţii spun exact acelaşi lucru se numeşte "infracţiune".

Cel mai recent exemplu? Declaraţia domnului Nicuşor Dan, care, comentând ancheta care o vizează pe doamna Oana Gheorghiu, a spus că "reacţia CSM a fost exagerată şi nu semnează cererea de urmărire penală".

Cu alte cuvinte, preşedintele îşi permite să comenteze decizii ale unei instituţii independente şi chiar să blocheze un act procedural, deşi Constituţia interzice clar imixtiunea politicului în justiţie.

Şi, totuşi, nimeni nu se autosesizează, nimeni nu vorbeşte despre "presiune asupra procurorilor", despre "abuz în serviciu" sau "trafic de influenţă". Tăcere totală.

În schimb, atunci când Diana Iovanovici-Şoşoacă face o declaraţie politică, fie că place, fie că nu, imediat se deschid dosare penale şi se declanşează anchete. De ce? Pentru că nu e din "tabăra bună"? Pentru că are curajul să spună lucrurilor pe nume?

Citez din reacţia ei, care cred că merită să fie cunoscută:

"Să înţeleg că de azi dosarele mele se clasează?

Stimate domnule Nicuşor Dan, cetăţenii sunt toţi egali în faţa legii, nu numai Oana Gheorghiu".

Exact aşa este! Toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii, nu doar prietenii politici sau colaboratorii "utili". Constituţia nu are două feţe - una pentru Putere şi alta pentru restul României.

Este inadmisibil ca într-un stat european, într-un stat care se pretinde democratic, dreptul la opinie să fie interpretat după criterii politice. Azi se numeşte libertate, mâine devine delict, în funcţie de cine o rosteşte.

Dacă pentru unii declaraţiile politice sunt "nefericite, dar scuzabile", pentru alţii devin imediat "periculoase" şi "penale". Asta nu mai e justiţie, ci dublu standard în toată regula.

România are nevoie de consecvenţă şi curaj, nu de complicităţi şi protecţie selectivă.

Dacă vrem ca cetăţenii să mai creadă în statul de drept, trebuie să începem cu un adevăr simplu: legea nu se aplică pe criterii de prietenie, simpatie sau culoare politică.

Aşa cum spune şi Constituţia, "nimeni nu este mai presus de lege".

Dar se pare că unii cred că pot fi.

Vă mulţumesc.

Oltenaşu Sorin-George.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Cristian Popa, din partea Grupului parlamentar POT.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Şi se pregăteşte, de la neafiliaţi, doamna deputat Mariana Vârgă.

Domnul Cristian-Alexandru Popa:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Poate ştiţi povestea omului care moare şi, întâmpinat în cer de Sfântul Petru, este pus să aleagă între Iadul cu plaje, petreceri, mâncare şi băutură, şi Raiul cu îngeraşi, care stau pe norişori şi cântau la harpă. Bineînţeles, omul a ales Iadul, şi când a fost dus înapoi, bineînţeles că varianta anterioară era varianta de campanie electorală.

Românii sunt campioni la băşcălie şi batjocură. Însă, când copii neajutoraţi mor în spitale, tineri sunt arşi de vii, iar oameni nevinovaţi sunt victime ale unor explozii de neexplicat, nu mai este de glumă.

Ce sunt promisiunile unui candidat către cetăţeni? Sunt obligaţiile lui către toţi oamenii, nu doar către cei care l-au votat. Este un contract care intră în vigoare în momentul validării mandatului. Are obligaţia morală şi responsabilitatea să facă ceea ce a promis în campanie. Iar dacă nu poate sau nu ştie, să plece. România nu are nevoie de conducători care să ţină blocat un popor întreg.

Dar pentru că au putere şi nepăsare, vechii politicieni se cred atotputernici şi nu mai respectă contractul. Au impresia că vor scăpa basma curată. Şi astfel inventează instrumentele necesare să amendeze şi să asuprească cetăţenii după bunul-plac. Cetăţenii nu au asemenea instrumente. Deci jocul este, aparent, nedrept.

De ce la conducerea ţării este nevoie de oameni noi, cu principii noi şi moralitate? Pentru a face reguli noi şi să aducă un suflu nou, unde cetăţenii au un cuvânt de spus. Nu doar la vot, ci în fiecare zi.

Românii vor o ţară eliberată de nepotisme, corupţie şi minciuni, care ţin blocate economia, educaţia şi funcţionalitatea instituţiilor publice. Chiar dacă are răbdare cu noi, Dumnezeu a creat lumea aceasta în care nimic nu rămâne neplătit - asta este cu adevărat o lecţie ce, mai devreme sau mai târziu, fiecare o învaţă pe pielea lui. Cu ce preţ? Rămâne de văzut.

Dumnezeu să binecuvânteze România!

Popa Cristian, deputat, Braşov, Partidul Oamenilor Tineri.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul doamnei deputat Mariana Vârgă, din partea neafiliaţilor.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Mariana Vârgă:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Preşedintele României, Nicuşor Dan, subminează statul de drept".

Subjugarea Justiţiei înseamnă abolirea libertăţilor, captivitatea cetăţenilor şi a instituţiilor statului.

Refuzul public al preşedintelui Nicuşor Dan de a semna cererea de avizare a urmăririi penale pentru vicepremierul Oana Gheorghiu reprezintă o ingerinţă politică directă în activitatea organelor judiciare şi o subminare gravă a independenţei justiţiei.

Preşedintele Nicuşor Dan a declarat că "o opinie oarecare nu poate constitui o faptă penală" şi că nu va semna nicio cerere de avizare a urmăririi penale. Această poziţie este total neadecvată şi juridic incorectă, deoarece doar organele de urmărire penală pot stabili dacă o declaraţie constituie sau nu infracţiune; preşedintele însă interferează politic cu procesul penal şi creează un precedent extrem de periculos pentru statul de drept.

Sub aspect penal, Codul penal, la art. 266-288, sancţionează ferm orice acţiune care împiedică, influenţează sau compromite activitatea justiţiei, având prevăzute infracţiuni ca: favorizarea făptuitorului; omisiunea sesizării organelor judiciare; obstrucţionarea justiţiei şi acţiuni împotriva ordinii de drept.

Solicit public Preşedintelui României ca, înainte de a deveni un infractor, să respecte separarea puterilor în stat şi independenţa justiţiei şi să înceteze orice ingerinţă politică în procesele judiciare, altfel va rămâne în istoria României ca un preşedinte infractor şi necondamnat, pentru că este protejat de imunitate parlamentară.

Mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae-Adrian Bara, din partea Grupului PSD. Nu este.

Dau cuvântul domnului deputat Dragoş-Florin Coman, din partea Grupului parlamentar AUR.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dragoş-Florin Coman:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Anunţul privind introducerea unei cote obligatorii de 70% carne de porc românească în rafturile marilor supermarketuri, în perioada sărbătorilor, readuce în prim-plan o discuţie importantă despre sprijinirea producţiei interne. Intenţia poate fi lăudabilă, însă modul în care este formulată ridică întrebări serioase privind realismul şi sustenabilitatea ei.

În primul rând, este greu de ignorat dimensiunea populistă a unei astfel de măsuri. Introducerea unei cote fixe, impuse administrativ, este complicată atât din punct de vedere logistic, cât şi juridic. Lanţurile mari de retail funcţionează pe structuri de aprovizionare integrate, adesea transfrontaliere, iar obligarea lor la un anumit procent naţional poate intra în coliziune directă cu regulile de concurenţă şi cu legislaţia europeană. În plus, nu există garanţia că fermierii români pot asigura, în vârf de sezon, volumele necesare la nivel de calitate şi predictibilitate cerute de piaţă. Riscăm astfel să transformăm o intenţie corectă într-o decizie populistă dificil de aplicat şi care, în final, poate crea frustrări în lanţ - de la comercianţi până la consumatori.

Pe de altă parte, această discuţie nu poate fi separată de realităţile din agricultură. Fermierii români se confruntă cu dificultăţi majore care nu pot fi compensate prin gesturi simbolice. Un exemplu relevant este Programul "Rabla pentru tractoare", esenţial pentru modernizarea utilajelor agricole, a cărui suspendare oficială până la 31 decembrie 2025 lasă sectorul fără un instrument vital de investiţii. Iar aceasta nu este o simplă întârziere birocratică: utilajele învechite reduc productivitatea, cresc costurile şi limitează competitivitatea întregii agriculturi româneşti.

În locul unor măsuri cu impact electoral imediat, dar cu eficienţă incertă, este nevoie de politici agricole stabile, coerente şi orientate spre modernizare. Producţia internă poate fi cu adevărat consolidată doar dacă fermierii au acces la tehnologie, finanţare şi predictibilitate - nu prin cote populiste impuse peste noapte. Misiunea Ministerului Agriculturii, indiferent de culoarea politică, ar trebui să fie aceea de a construi o agricultură românească puternică, competitivă şi capabilă să răspundă cererii reale a pieţei. În locul ei, avem doar populism.

Vă mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Daniel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "România are nevoie de un muzeu naţional al comunismului".

În anul 2019, în Parlamentul României, a fost adoptată, iar apoi promulgată de preşedintele României, Legea privind înfiinţarea Muzeului Ororilor Comunismului, o lege iniţiată de parlamentarii Partidului Naţional Liberal, la acea dată.

În anul 2020, Guvernul României a dat o hotărâre de Guvern, prin care dispunea începerea măsurilor administrative care să pună în aplicare prevederile stipulate prin legea din 2019.

Înfiinţarea acestui muzeu al comunismului trebuie să fie o prioritate pentru noi toţi. Din păcate, de atunci şi până astăzi, foarte puţine lucruri s-au schimbat, muzeul, care a fost înfiinţat, prin vot, în plenul Parlamentului României să fie pus în lumina adevărului şi să reprezinte un stâlp a ceea ce trebuie să însemne educaţia, conştiinţa şi memoria istorică a naţiunii române, încă nu a reuşit să ajungă să funcţioneze de sine stătător şi să aibă o clădire adecvată, să aibă spaţii de expoziţie, spaţii care să îndeplinească criteriile muzeale recunoscute internaţional.

Astăzi, Muzeul Ororilor Comunismului funcţionează într-un spaţiu limitat şi limitativ, în acelaşi timp, la Biblioteca Naţională a României.

Deseori ne întrebăm foarte multe lucruri, în România. Ne punem probleme cu privire la ceea ce înseamnă memoria istorică, cu privire la ceea ce înseamnă educaţia, cu privire la ceea ce înseamnă spiritul democratic, ce înseamnă civismul, ce înseamnă valorile fundamentale, ce înseamnă respectul pentru individualitate, pentru libertate, pentru viaţă, pentru demnitatea persoanei umane, ne punem atâtea şi atâtea întrebări. Dar cred că, pentru o societate liberă, demnă, puternică, morală, echilibrată, este fundamental să avem un muzeu naţional al comunismului în România. Nu putem, sub nicio formă, să uităm ceea ce a însemnat acest regim odios, criminal şi totalitar impus prin forţa brutală a tancurilor sovietice şi a Rusiei criminale asupra poporului român.

Cei 42 de ani, din 1947 în 1989, chiar 44 de ani, de la 6 martie 1945 la 22 decembrie 1989, reprezintă o perioadă care nu poate fi ştearsă.

Să ne păstrăm memoria... (I se întrerupe microfonul.)

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Ionel Goidescu, din partea Grupului SOS.

Domnul Tudor Ionescu? Nu este.

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe-Petru Pîclişan, din partea neafiliaţilor.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Petru Pîclişan:

"România este singura ţară care îşi închide munţii"

Stimaţi colegi,

Transalpina nu este un drum oarecare. Este una dintre cele mai frumoase rute ale României, un drum naţional care ar trebui să lege, să dea viaţă, să aducă dezvoltare. Şi, totuşi, sectorul Oaşa - Obârşia Lotrului este închis aproape opt luni pe an. Această realitate lasă comunităţi izolate, afaceri prăbuşite şi o întreagă zonă blocată în loc.

În toată Europa drumurile alpine sunt deschise tot anul. La noi se pune lacătul. Şi nu pentru că nu s-ar putea lucra, ci pentru că nu se vrea. Pentru că nu există planificare, nu există întreţinere şi nu există responsabilitate. Iar oamenii din Alba şi Vâlcea plătesc preţul.

Însă Transalpina nu este doar o şosea. Este un simbol al României care poate, dar nu este lăsată să fie. Este un drum strategic, o legătură vitală între două regiuni.

Este revoltător să tratăm un drum naţional ca pe o potecă uitată, să acceptăm pierderi economice masive, să acceptăm izolarea oamenilor, să acceptăm stagnarea.

Cer redeschiderea permanentă a sectorului Oaşa - Obârşia Lotrului şi un plan real de întreţinere pe tot parcursul anului. Nu doar pentru turism, ci pentru economie, pentru comunităţi, pentru respectul pe care îl datorăm propriilor cetăţeni.

Transalpina trebuie să fie un drum al unirii, nu al izolării; un drum al dezvoltării, nu al nepăsării.

Vă mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă rog să-mi daţi voie să revin la fiecare grup parlamentar, la colegii care s-au înscris pentru a susţine declaraţii în plen.

Domnul Nicolae-Adrian Bara, din partea Grupului PSD? Nu este. Rămâne la declaraţii depuse în scris.

Domnul deputat Ionel Gheorghe? Nu este. Rămâne la declaraţii depuse în scris. Din partea Grupului parlamentar al USR, domnul Brian Cristian?

Din partea Grupului parlamentar SOS, Ionel Goidescu?

Tudor Ionescu?

Din partea neafiliaţilor, domnul deputat Robert Alecu?

Domnul deputat Dumitru Coarnă?

Nefiind în sală, vă rog să îmi permiteţi să vă citesc şi numele colegilor deputaţi care au depus declaraţii în scris.

Din partea Grupului parlamentar al PSD: Ştefan Ţintă, Ion-Alin Tomoescu, Mirela Elena Adomnicăi, Răzvan-Iulian Ciortea, Marius-Constantin Budăi, Romeo-Daniel Lungu, Mihai Weber, Virgil Alin Chirilă, Alexandru-Mihai Ghigiu.

Din partea Grupului parlamentar AUR: Silviu-Titus Păunescu, Andrei-Cosmin Guşă, Sorin-Titus Muncaciu, Valeriu Munteanu, Andra-Claudia Constantinescu, Cristina-Emanuela Dascălu, Fabian-Cristian Radu, Petre Puşcaşu, Dorel Vulpoiu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Florin-Claudiu Roman, Călin-Graţian Gal, Răzvan-Olimpiu Cadar, Marian Cruşoveanu, Simona-Geanina Pistru-Popa, Adrian Mocanu, Iulian-Alexandru Muraru, Bogdan-Iulian Huţucă, Aneta Matei.

Din partea Grupului parlamentar al USR - Ciprian Rigman.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR - Biró Rozália-Ibolya.

Din partea minorităţilor naţionale - Dragoş Gabriel Zisopol şi Varol Amet.

Din partea Grupului parlamentar SOS România: doamna Verginia Vedinaş, domnul Nini Pascalini, domnul Florin Caragaţă, doamna Ana Baş, domnul Mihai Ţiu, domnul Vasile Nagy.

Din partea neafiliaţilor, doamna deputat Raisa Enachi.

Nemaifiind colegi pentru a citi declaraţii politice, declar şedinţa închisă.

Mulţumesc.