|
Domnul Silviu Vexler: Domnule preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule viceprim-ministru al Statului Israel, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Distinşi invitaţi, Privind spre legătura dintre România şi Statul Israel, vedem că timpul, acest sculptor tăcut, nu a făcut altceva decât să scoată la lumină o operă de artă a spiritului uman: o prietenie care nu se măsoară în kilometri, ci în bătăile aceleiaşi inimi. Nu vreau să recit cifre sau să invoc acorduri, dar vreau să vorbesc despre o geografie a sufletului. Există locuri pe hartă care sunt despărţite de mări şi munţi, dar există spaţii în istorie unde două popoare au decis că vor merge spre viitor împreună. România şi Israel nu sunt doar aliaţi strategici; suntem depozitarii unei memorii comune şi, mai ales, parteneri într-o aventură a creativităţii care abia începe. Pentru a înţelege cu adevărat România de astăzi, trebuie să privim şi amprenta profundă, luminoasă şi neobosită a comunităţilor evreieşti pentru care aici a fost şi rămâne "acasă". Evreii din România nu au trăit pur şi simplu în această ţară; ei au trăit pentru ea. A fost şi rămâne o loialitate a pasiunii şi o pasiune a loialităţii. Evreii români au păstrat mereu în ei şi au dorit să împărtăşească acel spirit denumit în iudaism Tikun Olam - dorinţa de a repara lumea. Au fost visători care au construit fabrici şi bănci, artişti care au modelat sensibilităţi şi patrioţi care, în momentele de cumpănă ale istoriei, au ales să rămână fideli drapelului românesc, cu o demnitate care ne obligă astăzi la recunoştinţă. Această loialitate nu a fost un contract, ci un legământ de sânge şi de spirit. De aceea, atunci când Israelul modern s-a născut ca stat, o parte din inima României s-a mutat pe ţărmul Mediteranei. Sute de mii de evrei români au plecat spre Ţara Sfântă, transformând Israelul într-un loc unde România este iubită, vorbită şi onorată în fiecare zi. Faptul că legea care ne aduce astăzi împreună a fost rodul iniţiativei comune a reprezentanţilor minorităţii evreieşti şi ai celei germane din Parlamentul României nu este o simplă coincidenţă administrativă, ci o lecţie de istorie transformată în destin. Este imaginea vie a unei Românii care a înţeles că diversitatea nu este o barieră, ci un fundament. Când două comunităţi cu istorii atât de complexe şi profunde îşi dau mâna pentru a edifica un monument legislativ dedicat prieteniei dintre cele două ţări, asistăm la un triumf al reconcilierii şi al viziunii asupra resentimentului. Este dovada că, pe acest pământ, democraţia a reuşit să transforme dialogul în moştenire, arătând lumii întregi că viitorul aparţine celor care ştiu să construiască punţi acolo unde alţii au văzut prăpăstii. Prietenia dintre statele noastre este unică, pentru că a supravieţuit iernilor politice şi a înflorit sub soarele democraţiei. România a înţeles, poate mai bine decât mulţi alţii, că a fi alături de Israel nu este doar o opţiune politică, ci o declaraţie de valori. Este recunoaşterea faptului că dreptul unui popor de a trăi în pace şi securitate este fundamentul oricărei civilizaţii demne de acest nume. În momentele de întuneric, am găsit unii în alţii o lumină de veghe. Solidaritatea noastră nu este una de paradă. Ea se vede în laboratoarele de cercetare, unde minţile noastre strălucite inventează tehnologiile de mâine. Se vede în câmpurile agricole, unde transformăm împreună deficitul în abundenţă. Se vede în schimburile culturale, care ne reamintesc că, deşi vorbim limbi diferite, visăm în aceleaşi culori. Am învăţat de-a lungul scurtei mele vieţi că "memoria este importantă, dar imaginaţia este vitală. Memoria ne spune cine am fost, dar imaginaţia ne spune cine putem deveni". Relaţia dintre România şi Israel este astăzi un motor de imaginaţie. Suntem două naţiuni care au învăţat că cea mai mare resursă a noastră nu se află sub pământ, ci în minţile oamenilor noştri. Inovaţia este noua noastră limbă comună. Dacă aş putea să mă adresez fiecărui tânăr român şi fiecărui tânăr israelian, aş spune doar atât: nu vă temeţi să fiţi prea optimişti! "Pesimiştii şi optimiştii mor la fel, dar trăiesc diferit." Prietenia noastră este o dovadă de optimism istoric. Am transformat traumele trecutului în punţi către viitor. Istoria este, în esenţă, un şir de "nebunii" frumoase transformate în repere. Să construieşti un stat de la zero în deşert sau să menţii o prietenie neclintită în mijlocul furtunilor geopolitice a părut multora, la început, un act de idealism pur, aproape absurd. Dar, când există o viziune care nu acceptă "nu" drept răspuns, realitatea se modelează după vis. Astăzi, prietenia dintre România şi Israel nu mai este doar un proiect pe hârtie; este un canal deschis prin care circulă viaţa, ideile şi viitorul, demonstrând că singura diferenţă dintre o utopie şi o realizare istorică este curajul de a începe să crezi. Astăzi, nu celebrăm doar o dată în calendar. Celebrăm un destin comun. România este pentru Israel o poartă către Europa şi un prieten statornic în momente de furtună. Israelul este pentru România un partener de excelenţă şi o dovadă că forţa unei ţări se măsoară în curajul viziunii sale, nu în suprafaţa sa geografică. Impactul acestei relaţii asupra societăţilor noastre este imens. Nu e vorba doar despre economie, deşi schimburile comerciale sunt foarte importante şi continuă să crească. Este vorba despre încrederea că, indiferent de provocările globale - fie ele pandemii, crize energetice sau ameninţări la adresa securităţii -, nu suntem singuri. Această certitudine a prietenului care îţi răspunde la primul apel este cel mai preţios bun pe care îl pot deţine două naţiuni. În urmă cu mulţi ani am văzut un interviu cu unul dintre cei mai mari lingvişti ai limbii arabe. Principalul său mesaj a fost că nu poţi vorbi înainte să înţelegi, că nu poţi să înţelegi înainte să asculţi. Este o lecţie după care încerc să mă ghidez până astăzi. Cel care a oferit acest element fundamental de demnitate se numea Aryeh Levin şi a fost tatăl dumneavoastră. Domnule viceprim-ministru, dragă Yariv, am învăţat de la dumneavoastră importanţa fundamentală a determinării şi puterea convingerii de nestrămutat. Vă mulţumesc pentru prietenie, pentru susţinere şi pentru respectul pe care l-aţi arătat întotdeauna atât pentru România, cât şi pentru comunităţile evreieşti din România. Se spune că cel mai frumos mod de a onora trecutul este să construieşti un viitor mai bun. Îmi doresc să privim spre această zi a solidarităţii nu ca la un punct de sosire, ci ca la o lansare. Să continuăm să fim parteneri în inteligenţă, fraţi în suferinţă şi aliaţi în speranţă. Fie ca prietenia dintre România şi Israel să rămână un exemplu pentru lume - un exemplu despre cum două popoare pot transforma respectul reciproc într-o forţă a naturii. Să facem ca umbrele trecutului să fie definitiv alungate de lumina unui viitor în care creativitatea, pacea şi solidaritatea nu sunt doar cuvinte, ci realităţi trăite. România, Israel, rămâneţi aproape! Lumea are nevoie de povestea noastră de prietenie pentru a învăţa că, acolo unde există voinţă şi iubire, imposibilul devine doar o etapă pe drumul spre succes. Tehi Medinat Israel! La mulţi ani, România! La mulţi ani Statului Israel! La mulţi ani poporului român şi tuturor cetăţenilor Statului Israel! La mulţi ani tuturor celor care au contribuit şi care au făcut posibil ca acest vis să devină realitate! Am Israel Chai! (Aplauze.)
|