Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8.30.

Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Adrian-Felician Cozma, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

A doua parte a şedinţei a fost condusă de doamna deputat Natalia-Elena Intotero, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de doamna deputat Ramona-Ioana Bruynseels şi de domnul deputat Ovidiu Victor Ganţ, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, 16 septembrie 2026, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor.

Pentru început, daţi-mi voie să vă reamintesc dispoziţiile regulamentare cu privire la declaraţiile politice.

Declaraţiile politice sau alte intervenţii se prezintă în scris sau verbal.

Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu pot depăşi 3 minute.

Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul.

Niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau o intervenţie în aceeaşi şedinţă.

În şedinţa din data de 8 octombrie 2025, Comitetul liderilor grupurilor parlamentare a adoptat implementarea unei noi maniere de lucru cu privire la desfăşurarea şedinţelor Camerei Deputaţilor consacrate declaraţiilor politice, conform următorului algoritm: deputaţii îşi vor putea susţine declaraţiile politice alternativ, în ordinea descrescătoare a grupurilor parlamentare, şi anume: 4 deputaţi–PSD, 4 deputaţi–AUR, 4 deputaţi–PNL, 4 deputaţi–USR, 3 deputaţi–UDMR, 2 deputaţi ai minorităţilor naţionale, un deputat–SOS România, un deputat–UPR, un deputat neafiliat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Marius-Adrian Isac, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Marius-Adrian Isac:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Există momente în care politica trebuie să lase deoparte disputele şi să privească realitatea dincolo de propriile interese. Iar sănătatea este, fără îndoială, unul dintre aceste domenii.

Astăzi, spitalele şi serviciile de ambulanţă se confruntă cu riscul lipsei fondurilor necesare pentru a-şi continua activitatea până la sfârşitul anului. Nu este o problemă pe care o putem amâna. Vorbim despre oameni care au nevoie de tratament, despre urgenţe şi, uneori, despre vieţi care depind de capacitatea statului de a reacţiona.

Atunci când un om sună la 112, nu îl interesează cine este ministru, ce partid negociază sau cine câştigă o dispută politică. Îl interesează să vină ambulanţa. Îl interesează să găsească la spital un medic şi o asistentă care să îl poată ajuta.

De aceea, România are nevoie cât mai repede de un Guvern cu puteri depline, capabil să ia deciziile necesare şi să asigure finanţarea sistemului sanitar.

Dar finanţarea este doar o parte a problemei.

Cealaltă este lipsa personalului.

Vă dau un exemplu concret din judeţul Caraş-Severin.

Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş a solicitat 25 de posturi pentru medici, asistenţi medicali şi personal auxiliar. Au fost aprobate doar 4: un medic, doi asistenţi medicali şi un post pentru personal auxiliar. Patru posturi, din 25 solicitate.

Şi vorbim despre un spital municipal de urgenţă, care deserveşte nu doar Caransebeşul, ci o întreagă zonă extinsă a judeţului. În acest moment, acest spital mai are stoc de materiale pentru 19 zile, apoi ce se va întâmpla? Avem obligaţia să asigurăm fondurile necesare spitalelor şi serviciilor de ambulanţă, să deblocăm posturile de care unităţile medicale au cu adevărat nevoie. Deblocarea posturilor este necesară şi trebuie să continue. Dar nu este suficient să spunem că am deblocat posturi. Trebuie să vedem dacă numărul lor răspunde nevoilor reale ale spitalelor.

Când un spital de urgenţă solicită 25 de posturi şi primeşte doar 4, este evident că problema nu este rezolvată.

Stimaţi colegi,

Sănătatea nu trebuie să devină victima negocierilor politice.

Pentru că, dincolo de partide şi de negocieri, sunt oamenii. Iar oamenii au nevoie de spitale care funcţionează, de medici şi asistente suficiente şi de un stat care este prezent atunci când le este cel mai greu.

Mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Ionel Ciunt, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Ionel Ciunt:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Sistemul de sănătate are nevoie de soluţii, nu de amânări".

Într-o perioadă dificilă din punct de vedere bugetar, responsabilitatea noastră este să stabilim foarte clar care sunt priorităţile statului român. Sănătatea trebuie să fie una dintre ele.

Semnalele venite în aceste zile din sistemul medical sunt îngrijorătoare. Spitalele atrag atenţia că fondurile pentru medicamente, materiale sanitare şi tratamente sunt insuficiente. Serviciile de ambulanţă avertizează că resursele financiare sunt tot mai limitate, inclusiv pentru cheltuielile necesare desfăşurării intervenţiilor.

Când nu mai sunt bani pentru medicamente, tratamente sau pentru funcţionarea ambulanţelor avem o problemă serioasă, care cere o soluţie imediată.

Este normal să discutăm despre reducerea deficitului. Este normal să cerem eficienţă şi responsabilitate în cheltuirea banului public. Şi este obligatoriu să eliminăm risipa, acolo unde ea există. Dar toate acestea trebuie făcute cu discernământ.

Finanţarea sistemului medical trebuie asigurată înainte ca problemele existente să se transforme într-un blocaj.

Nu este suficient să constatăm că nu sunt bani. Responsabilitatea celor care conduc este să găsească soluţii. Iar aici ajungem la o altă problemă, pe care nu o mai putem ocoli: stabilitatea politică.

România are nevoie de un Guvern stabil, cu susţinere parlamentară şi cu capacitatea de a lua şi aplica decizii. Un Guvern care să poată gestiona bugetul ţării şi să asigure finanţarea domeniilor esenţiale.

Prelungirea incertitudinii politice înseamnă decizii amânate. Iar deciziile amânate în sănătate pot avea consecinţe pe care nimeni nu şi le doreşte.

Oamenii nu pot aştepta până când politica îşi rezolvă problemele.

Bolnavii au nevoie de tratament astăzi. Spitalele au nevoie de medicamente astăzi. Ambulanţele trebuie să poată interveni astăzi.

Sănătatea trebuie să rămână o prioritate, indiferent de dificultăţile economice sau politice prin care trecem.

În sănătate, problemele nu pot fi lăsate pentru mai târziu.

Domnule prim-ministru demis,

Îngrijorările românilor privind nevoile sistemului de sănătate sunt pe deplin justificate şi vă solicităm măsuri concrete, luate la timp, care să le ofere siguranţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Nicolae-Miroslav Petreţchi, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vă rog.

Domnul Nicolae-Miroslav Petreţchi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

România traversează o profundă criză politică, a cărei soluţionare este posibilă doar prin asumarea curajoasă şi responsabilă a unor conduite politice şi publice care să prevaleze asupra măruntelor orgolii personale şi a intereselor partinice.

Modelul de risc generat de ascensiunea extremismului în Europa trebuie să reprezinte un stimul suficient pentru asumarea unor responsabilităţi politice capabile să creeze premisele necesare pentru soluţionarea actualei crizei interne.

Nu am văzut vreodată un risc politic mai mare pentru România, în ultimele două decenii, decât cel de acum: cu o situaţie economică dificilă la nivel naţional, cu războaie în imediata vecinătate a frontierei, cu tulburări geopolitice în creştere, în toate punctele fierbinţi ale planetei, cu provocări multiple la adresa ordinii internaţionale, cu o scădere evidentă a încrederii populaţiei în clasa politică locală şi în instituţiile naţionale şi europene, România se află acum într-un moment politic intern critic.

Vocaţia europeană a unei formaţiuni politice include asumarea de responsabilităţi, gesturi politice de rezonanţă, cultul dialogului şi al compromisului, arta negocierii, soluţii de ieşire din criză.

Avem nevoie ca resursa noastră naţională, umană şi politică să-şi demonstreze cu adevărat europenitatea ei, printr-o vocaţie a responsabilităţii, a echilibrului şi a dialogului, precum şi prin aptitudini reale de a construi soluţii politice europene raţionale pentru ţară.

În absenţa unor soluţii politice care să redea României stabilitatea europeană pe care o merită, ţara noastră va fi următoarea victimă a extremismelor politice din Europa.

Numai responsabilitatea, luciditatea şi soluţiile obţinute prin compromis raţional şi reciproc pot construi politic şi pot genera ieşirea din criză de care România are atâta nevoie acum. Orgoliile şi responsabilitatea se vor ţine şi pe mai departe în cuşca prea multor riscuri.

România are nevoie astăzi de oameni de stat adevăraţi, România are nevoie astăzi de soluţii europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Bogdan Gheorghe Trif, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Bogdan Gheorghe Trif:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Vă vorbesc azi în calitate de iniţiator al unui proiect care pune în centrul său demnitatea copilului.

Pentru că avem o realitate despre care se vorbeşte prea puţin.

În România, până şi hainele au ajuns să îi împartă pe copii în bogaţi şi săraci.

Într-o clasă, un copil vine cu haine şi încălţăminte de mii de lei. Lângă el stă un copil ai cărui părinţi poate fac eforturi să îi cumpere strictul necesar.

Primul nu are nicio vină că familia lui îşi permite.

Dar nici al doilea nu trebuie să plătească, prin ruşine, ironii sau excludere, pentru faptul că familia lui are mai puţini bani.

Şcoala nu este un podium de modă.

Şcoala nu este un concurs între branduri.

Şcoala este locul în care copiii trebuie să concureze prin ceea ce ştiu, ce învaţă, şi nu prin hainele pe care le poartă.

De aceea am iniţiat acest proiect de lege.

Propunem introducerea unei ţinute şcolare unice în învăţământul preuniversitar de stat, dar nu vrem să dictăm de la Bucureşti cum trebuie să arate fiecare uniformă.

Comunitatea şcolară îşi va putea alege modelul şi elementele reprezentative.

În acelaşi timp, am introdus şi două garanţii esenţiale.

Prima: uniforma nu trebuie să devină o afacere pe banii părinţilor.

Nu vrem furnizori impuşi. Nu vrem monopol. Nu vrem uniforme de sute de euro şi părinţi obligaţi să cumpere de la "firma agreată". Vrem o ţinută decentă şi accesibilă, iar proiectul creează inclusiv posibilitatea subvenţionării kitului de bază.

A doua garanţie priveşte siguranţa.

Într-o şcoală în care elevii au o ţinută distinctă, profesorii şi personalul de pază pot identifica mult mai uşor o persoană străină care pătrunde în perimetrul şcolar. Este o măsură simplă, dar care poate deveni încă un filtru pentru protejarea copiilor noştri.

Stimaţi colegi,

Ştiu că vor exista şi critici. Se va spune că uniforma limitează libertatea de exprimare.

Eu cred că libertatea unui copil nu stă în marca tricoului pe care îl poartă. Libertatea lui adevărată începe atunci când poate intra într-o clasă fără să îi fie ruşine că părinţii lui sunt săraci.

Uniforma nu va elimina, cu siguranţă, bullyingul. Dar poate elimina unul dintre motivele lui.

Nu va rezolva toate problemele şcolii româneşti, cu siguranţă. Dar poate readuce în şcoală ceva ce am pierdut treptat: sentimentul de apartenenţă şi respectul pentru instituţia şcolii.

Şi mai ales poate transmite fiecărui copil un mesaj simplu: în afara porţii şcolii, familiile voastre pot avea posibilităţi diferite. Dincolo de poarta şcolii, sunteţi egali. Nu există copii de lux şi copii de mâna a doua. Există copii. Şi fiecare dintre ei are aceeaşi demnitate şi dreptul la aceeaşi şansă.

De aceea, o să vă cer votul pentru acest proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc.

În continuare, dau cuvântul doamnei deputat Aurora-Adela Cotea, Grupul parlamentar al PSD.

Doamna Aurora-Adela Cotea:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă!

Stimaţi colegi,

În ultima perioadă vorbim foarte mult despre deficit, despre reduceri de cheltuieli, despre măsuri fiscale şi despre nevoia de a face economii la buget. Sunt lucruri importante. Şi nimeni nu spune că statul nu trebuie să fie atent la felul în care cheltuieşte banii publici.

Dar, uneori, cred că uităm ceva.

În spatele cifrelor din buget sunt oameni. Sunt oameni pe care îi întâlnim în fiecare zi. Sunt pensionari care îşi calculează cu grijă banii până la sfârşitul lunii. Sunt familii care simt fiecare creştere de preţ la alimente şi la facturi. Sunt părinţi care încearcă să le ofere copiilor ceea ce le trebuie, chiar dacă pentru ei înseamnă să renunţe la multe lucruri. Şi mai sunt oameni care au muncit 30, 40 sau chiar mai mulţi ani şi care astăzi se întreabă dacă pensia le ajunge pentru toate cheltuielile.

Când vorbim despre aceste persoane, nu mai vorbim doar despre cifre. Vorbim despre vieţi.

Înţeleg că România trebuie să-şi pună finanţele în ordine. Este o responsabilitate pe care o avem cu toţii. Dar cred că trebuie să avem grijă cum facem acest lucru şi, mai ales, cine suportă costul acestor măsuri.

Nu putem cere mereu celor care au mai puţin să suporte cele mai grele sacrificii.

Un pensionar nu poate să-şi reducă factura la energie după cum reduce statul o cheltuială dintr-un tabel. O familie nu poate să spună că luna aceasta nu mai cumpără alimente pentru că trebuie să facă economii.

De aceea, atunci când luăm decizii, trebuie să ne gândim şi la realitatea de zi cu zi a oamenilor.

Partidul Social Democrat a susţinut întotdeauna ideea că dezvoltarea economică şi protecţia socială trebuie să meargă împreună.

Avem nevoie de investiţii, de locuri de muncă şi de o economie care produce. Pentru că, până la urmă, cel mai bun mod de a avea un buget mai puternic este să avem o economie mai puternică. Trebuie să le oferim această şansă.

Nu cred că soluţia pentru România este să le spunem oamenilor, de fiecare dată când apar probleme, că trebuie să strângă şi mai mult cureaua.

Cred că trebuie să ne uităm şi la ceea ce putem construi. Să facem investiţii. Să dezvoltăm economia. Să creăm locuri de muncă. Să reducem risipa din administraţie şi să eliminăm cheltuielile care nu sunt necesare.

Dar, în acelaşi timp, să nu uităm de cei care au nevoie de sprijin.

Am intrat în Parlament pentru a reprezenta oamenii. Iar oamenii pe care îi întâlnesc în comunităţile noastre nu îmi vorbesc despre procente şi nici despre indicatori economici. Îmi vorbesc despre preţul alimentelor, despre medicamente, despre facturi, despre copii şi nepoţi, despre dacă mai pot sau nu să se descurce de la o lună la alta.

Putem face ordine în finanţele ţării şi trebuie să o facem.

Dar trebuie să o facem cu măsură şi cu respect pentru oameni.

O ţară înseamnă oamenii care trăiesc în ea.

Iar eu cred că România poate să-şi rezolve problemele fără să-şi lase ... (I se întrerupe microfonul.)

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Daniel-Cătălin Ciornei, Grupul parlamentar AUR.

Domnul Daniel-Cătălin Ciornei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

După declaraţia mea de săptămâna trecută unii s-au agitat şi vreau să spun un lucru foarte clar. Am primit ameninţări. Am primit inclusiv mesajul: "Lasă, că ne întâlnim noi!".

Eu sunt asumat şi îmi asum fiecare cuvânt pe care îl spun. Dar să fie foarte clar: nu am venit din Belgia ca să-i păcălesc pe maramureşeni şi nici ca să mă aşez la masa voastră, la şpriţuri şi înţelegeri, cum faceţi voi de 36 de ani. Eu am venit aici, în Parlament, să-i reprezint pe oameni, pe oamenii care m-au trimis aici.

Să ştiţi că pin-ul de la piept şi funcţia nu vă fac mai importanţi decât oamenii pe care îi conduceţi. Vă zbateţi doar pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru grupurile voastre de interese, nu şi pentru oamenii pe care îi reprezentaţi.

Dar să ştiţi că funcţiile sunt trecătoare. Nu vă aparţin pentru totdeauna. Românii vor vota şi altceva.

Eu nu sunt organ de anchetă. Nu dau verdicte. Dar dacă un singur om pe care îl reprezint vine la mine cu o sesizare, este de datoria mea să o trimit mai departe către instituţiile abilitate. Asta am făcut şi asta am să fac în continuare.

Iar dacă aceste instituţii nu îşi fac treaba, de aceea ajung oamenii să vină la un parlamentar din opoziţie, ca la o ultimă speranţă.

Ştiu că oamenilor le este frică să vorbească. Ştiu că mulţi tac, pentru că riscă să-şi piardă locul de muncă. Eu însă am făcut sacrificii să vin în România şi nu o să tac în faţa nedreptăţilor oamenilor.

Mie ce puteţi să-mi faceţi? Credeţi că îmi este frică?

Eu dorm liniştit seara când pun capul pe pernă. Pentru că ştiu de ce am venit în Parlament şi ştiu cine m-a trimis aici.

M-aţi ameninţat. Atât puteţi? Ce sunteţi voi? Interlopi? Gangsteri? Grupuri infracţionale organizate? Clanuri mafiote?

Poate că totul rămânea la nivelul unei simple declaraţii politice, dar prin ameninţările voastre nu aţi făcut decât să mă determinaţi să lupt şi mai tare pentru dreptate.

De aici, din Parlamentul României, unde m-au trimis maramureşenii să-i reprezint, voi continua să spun adevărul şi să cer verificarea fiecărei sesizări.

Şi dacă tot s-au deblocat posturile, măcar acum începeţi să faceţi corect concursurile pentru ocuparea lor. Fără pile. Fără intervenţii. Fără relaţii. Lăsaţi oamenii competenţi să aibă o şansă!

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

În continuare, dau cuvântul doamnei deputat Lidia Vadim-Tudor, Grupul parlamentar AUR.

Doamna Lidia Vadim-Tudor:

"«Naţionalism sănătos» în slujba străinilor sau naţionalism adevărat şi patriotism curat?"

Zilele trecute, l-am văzut cu toţii pe Nicuşor Dan mergând la Catedrala Naţională, căreia îi tăiase fondurile în vremea în care era primar, şi făcând o politică deşănţată în faţa Sfântului Altar, vorbind despre un aşa-numit "naţionalism sănătos" şi ridicând în slăvi valorile creştine.

El, care a înfiinţat USR, un partid anticreştin şi antiromânesc. El, care trăieşte în concubinaj de peste 20 de ani, cu doi copii, şi îşi trimite mândra–nu e clar în ce calitate–să reprezinte statul român în străinătate. El, care a refuzat să aloce bani pentru Catedrala Naţională şi, în general, pentru biserici. El, care nu s-a poziţionat în favoarea referendumului pentru familie. El, care a ajuns la putere în urma unei lovituri de stat. El, care slujeşte interesele străinilor în fiecare zi.

Acum, disperat să nu fie suspendat din funcţie şi trimis la judecata românilor, ştiind că ar fi imediat demis, s-a apropiat de biserica strămoşească şi lansează concepte precum "naţionalismul sănătos". Pupă icoanele şi face politică în faţa Sfântului Altar. Încearcă să convingă majoritatea creştinilor din ţara aceasta că este pios şi patriot şi că noi, cei de la AUR, suntem cei răi şi vicleni, care nesocotim credinţa şi valorile românilor.

Lupul strigă "lupii", dar pe cine îşi imaginează că mai păcăleşte? Până şi pe susţinătorii săi cei mai fanatici i-a dezamăgit crunt.

Îi spun eu lui Nicuşor Dan ce înseamnă naţionalismul adevărat, nu pirueta pe care o face el acum. Naţionalismul pe care l-a promovat tatăl meu, Corneliu Vadim-Tudor.

Naţionalismul adevărat înseamnă să susţii interesele naţionale ale României atunci când mergi în străinătate. Să promovezi afacerile româneşti. Să pui fermierii români pe primul loc, nu fermierii ucraineni. Să nu mai dai bani şi armament în secret Ucrainei, ci să faci demersuri diplomatice pentru încheierea războiului. Să desemnezi un prim-ministru competent şi patriot, nu o catastrofă precum Ilie Bolojan, care i-a buzunărit pe toţi românii. Să te întrebi şi să întrebi public de ce un litru de benzină a ajuns să coste 10 lei, iar energia este cea mai scumpă din Europa. Să-l iei de guler pe Mugur Isărescu de la Banca Naţională şi să-l întrebi de ce România are cea mai mare inflaţie din Europa.

Asta înseamnă naţionalismul adevărat. În fiecare zi să fii în slujba românilor, nu împotriva lor. Să urmăreşti prosperitatea lor, nu sărăcirea lor.

Este ceea ce ar fi reuşit Călin Georgescu, dacă ar fi fost lăsat să ajungă la putere!

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Ciprian-Constantin Paraschiv, Grupul parlamentar AUR.

Domnul Ciprian-Constantin Paraschiv:

"Patru legi promulgate în bilanţul activităţii mele de până acum, ca deputat"

Foarte puţini parlamentari se pot mândri cu un bilanţ precum cel al meu. Sunt profesor universitar doctor Ciprian Paraschiv, aflat la doar primul mandat. Iar activitatea mea a devenit inclusiv un reper în cadrul Partidului AUR, la nivel naţional. Semn clar că funcţia de preşedinte al Comisiei pentru tineret şi sport din Camera Deputaţilor, care mi-a fost conferită încă de la începutul mandatului, a fost o alegere mai mult decât inspirată.

Ieşenii mi-au oferit încrederea prin vot, şi sunt mândru că mă detaşez între reprezentanţii care onorează cu muncă şi rezultate această încredere. Într-un bilanţ intermediar al activităţii mele, regăsim deja patru legi devenite realitate, proiecte legislative pe care le-am elaborat şi promovat.

Deja toată ţara ştie de "Legea Paraschiv", noul cadru legislativ care a înlocuit Legea nr. 4 şi care este dedicat bunei desfăşurări a evenimentelor sportive din România.

Pe stadioanele din România, românii se bucură de libertate şi au scăpat de abuzuri, suporterii pot consuma bere şi îşi pot susţine favoriţii într-un mediu adaptat anului 2026. Iar reacţiile la noua lege pusă în practică sunt excelente din toată lumea sportului românesc.

Apoi, tot de numele lui Ciprian Paraschiv se leagă elaborarea, iniţierea şi susţinerea proiectului legislativ promulgat, prin care s-a instituit funcţia de consilier sportiv, acordându-se astfel posibilitatea ca entităţile sportive şi sportivii să poată fi reprezentaţi juridic la costuri mult mai mici şi de către specialişti cu o cunoaştere specifică a sportului şi a problematicii lui.

Toţi românii se pot bucura de-acum de partidele echipelor naţionale de handbal în mod gratuit la TV, în urma unui alt proiect de succes de-al meu. Iar 2027 va fi "Anul Ilie Năstase", celebrând personalitatea sportivului de legendă şi dezvoltând o serie amplă de acţiuni pentru promovarea sportului românesc, tot prin demersurile întreprinse de mine.

Un alt cincilea proiect legislativ a primit votul Parlamentului în plen, însă nu a fost promulgat de preşedintele Nicuşor Dan, cu toate că acesta viza minimum 40% sportivi români pe teren în competiţiile sporturilor de echipă, aşadar un pas major spre revitalizarea sportului românesc la acest nivel. Nicuşor Dan a trimis proiectul la CCR şi s-a blocat astfel iniţiativa.

Nu în ultimul rând, o serie de 15 amendamente cu impact major la alte proiecte legislative au fost depuse de către mine. Lumea sportului autohton a primit deja cu feedback excelent măsura cu mărirea plajei de angajaţi din structurile sportive care pot beneficia de contractele de activitate sportivă, uşurându-se astfel bugetul de cheltuieli al cluburilor din România.

Le mulţumesc încă o dată ieşenilor pentru votul acordat şi îi asigur că voi face tot ce ţine de mine ca să-i fac mândri.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumim.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Mircea Fechet, Grupul parlamentar al PNL. (Vociferări.)

Haideţi, domnule deputat!

Domnul Mircea Fechet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Există în România o molimă care se răspândeşte sub ochii noştri şi are efect de domino. Este dependenţa de jocurile de noroc şi e cauza unui lung lanţ de tragedii şi de vieţi date peste cap. Pentru că, atunci când loveşte, nu cad piese, ci oameni. Iar când cade unul, îi trage după el pe cei de acasă, pe cei din jurul lui şi, de acolo, întreaga comunitate.

Un român care cere să fie oprit de la păcănele ajunge să mai facă, paradoxal, încă un pariu: că statul îl va proteja. Ei bine, e un pariu pierdut din start. Şi vă explic de ce.

Un om care recunoaşte că a pierdut controlul e pus la zid: face tot ce îi stă în putinţă să se trateze de dependenţă, să-şi redreseze viaţa şi să salveze banii familiei. Însă, pentru asta, are nevoie ca hotărârea lui de a sta departe de ce-i creează dependenţă să fie mai puternică decât impulsul de a juca din nou.

Oricine poate să semneze, în România, o cerere de blocare a propriului acces la jocurile de noroc. Până acum, 54.000 de români au solicitat să fie radiaţi din baza de date a Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc. Doar că simpla radiere nu e o garanţie pentru o viaţă fără dependenţă de păcănele atât timp cât oricine are şi dreptul să revină asupra deciziei sale.

Culmea e că, pe site-ul instituţiei, procedura de autoexcludere vine la pachet cu aceea prin care îţi poţi retrage consimţământul privind autoexcluderea. Cu alte cuvinte, ai uşa mereu deschisă să te întorci la dependenţă. Şi durează maximum 24 de ore să intri sau să ieşi pe această uşă.

Dragi colegi,

Un om care îşi recunoaşte dependenţa şi cere să fie oprit trebuie să poată conta pe stat. Fără să mai parieze pe asta. De aceea, sunt ferm împotriva proiectelor de lege care introduc termene de 12, 24 sau 36 luni de autoexcludere, ca şi când dependenţa de jocuri de noroc ar fi o banală răceală de care te vindeci cu o cură de paracetamol, şi nu o boală cronică pentru care indicaţiile sunt recuperare pe termen lung, monitorizare şi sprijin continuu.

Solicit conducerii Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi Ministerului Finanţelor revizuirea măsurilor de protecţie pentru jucătorii care cer autoexcluderea. De asemenea, propun implicarea băncilor şi a procesatorilor de plăţi în efortul de recuperare a oamenilor care vor să-şi recapete controlul asupra propriei vieţi. Sunt suficiente modele de bune practici în statele europene, unde tranzacţiile către jocuri de noroc ale persoanelor autoexcluse sunt blocate, iar deblocarea este posibilă numai după expirarea perioadei minime de protecţie.

100.000 de români se confruntă cu o formă severă de dependenţă de jocurile de noroc, iar 1 din 4 adolescenţi a jucat cel puţin o dată la păcănele.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Cosmin-Ioan Corendea, Grupul parlamentar AUR.

Domnul Cosmin-Ioan Corendea:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

România este şi trebuie să rămână un stat european activ, respectat şi capabil să participe cu seriozitate la construcţia deciziilor Uniunii Europene.

Dar apartenenţa la Uniunea Europeană nu înseamnă renunţarea la apărarea interesului naţional. Dimpotrivă, responsabilitatea unui politician român care merge la Bruxelles este, înainte de toate, aceea de a reprezenta România cu demnitate, coloană vertebrală, echilibru şi fermitate.

Din păcate, în ultimul an, am asistat prea des la o inversare a acestei logici. De la instalarea actualului Guvern, numeroase decizii importante pentru România au fost discutate mai întâi la Bruxelles şi explicate abia ulterior cetăţenilor români.

Bruxelles-ul nu trebuie privit nici ca o "Înaltă Poartă", nici ca locul unde mergem să cerem aprobarea pentru politica internă, dar mai ales a celei externe. Este masa la care România trebuie să stea ca un stat membru cu drepturi egale şi cu propriile interese legitime.

Stimaţi colegi,

Un exemplu care trebuie să ne dea tuturor de gândit este disputa referitoare la cele aproximativ 770 de milioane de euro din PNRR.

Faptul că fonduri destinate României au ajuns să fie invocate într-o dispută politică privind legislaţia de integritate şi situaţia unui lider politic român este, în sine, profund problematic.

Banii europeni destinaţi României nu sunt ai unui partid, ai unui premier sau ai unui lider politic, sunt resurse pentru dezvoltarea României.

Din acest motiv, cred cu tărie că orice reprezentant al Guvernului României are obligaţia de a acţiona cu maximă prudenţă atunci când o dispută internă ajunge pe masa instituţiilor europene.

Nu putem accepta ceea ce premierul interimar şi ministrul demis al afacerilor externe au făcut, prin intervenţia la nivel european, pentru urgentarea verificării unei legi adoptate în Parlamentul României.

Interesul românilor şi al României trebuie să fie pus întotdeauna pe primul loc.

Ministrul demis al afacerilor externe a susţinut, alături de reprezentanţii altor zece state membre, extinderea utilizării votului cu majoritate calificată în politica externă a Uniunii Europene.

Este o temă care merită o dezbatere serioasă.

Pentru state precum România, regula unanimităţii nu reprezintă doar o procedură birocratică. Ea reprezintă şi o garanţie că, atunci când sunt în joc interese naţionale majore, vocea fiecărui stat membru contează.

De aceea, înainte de a susţine diminuarea utilizării unanimităţii, trebuie să ne întrebăm foarte clar: ce câştigă România şi la ce instrumente de protejare a propriului interes renunţă?

Politica externă nu se face prin automatism şi nici prin conformism.

România are nevoie de politicieni europeni, dar mai ales de politicieni români la Bruxelles: oameni capabili să coopereze, să negocieze şi să construiască alianţe, fără să uite niciodată pe cine... (I se întrerupe microfonul.)

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Dumitru Ţiplea, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Dumitru Ţiplea:

"PSD a adoptat doctrina socialismului de caviar!"

În ultimii ani, socialiştii români şi-au schimbat în mod radical doctrina, convingerile şi, mai ales, modul de acţiune. PSD a abandonat vechiul principiu "sărac şi cinstit" şi a adoptat un nou slogan, "bogat şi arogant", bazat pe: zboruri costisitoare cu avioane private, vacanţe de lux în insule exclusiviste, haine şi maşini deosebit de scumpe, apartamente şi case de milioane de euro şi averi impresionante.

Nu este rău dacă socialiştii îşi permit o asemenea viaţă de lux, atâta vreme cât banii pe care îi cheltuiesc provin din surse certe şi licite, însă nu putem să trecem cu vederea faptul că întreaga societate se întreabă: "de unde atâta prosperitate la nişte politicieni care au lucrat toată viaţa doar la stat?!".

Stimaţi colegi,

Un socialist de caviar înţelege mult mai greu problemele societăţii: problemele pensionarilor, ale angajaţilor cu salariul minim, ale elevilor şi studenţilor şi, mai ales, ale antreprenorilor români, care nu-şi permit să meargă în vacanţe nici măcar la Mamaia. PSD nu are niciun fel de credibilitate atunci când vorbeşte despre teme sociale şi, mai ales, despre problemele mediului de afaceri din România. Mulţi dintre politicienii PSD vor să semene mai degrabă cu oligarhii ruşi decât cu politicienii de la Bruxelles, lucru care îmi explică în mare parte apropierea de AUR şi de alte partide extremiste.

Personal, îmi doresc ca toţi românii să fie prosperi. Vreau să avem români bogaţi şi oneşti, iar prosperitatea să provină din muncă, din investiţii economice, din antreprenoriat şi din activităţi agricole. Nu doar membrii PSD trebuie să fie prosperi, ci întreaga naţiune.

Acest obiectiv nu se poate realiza decât într-o economie liberală, în care munca şi investiţiile sunt recompensate la adevărata lor valoare, în care resursele publice colectate prin impozite şi taxe se întorc integral la cetăţeni prin servicii publice mai bune şi prin sprijin pentru dezvoltarea economică. Nu există o cale mai sigură pentru a asigura prosperitatea şi modernizarea societăţii româneşti decât cea bazată pe o viziune liberală.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Călin-Graţian Gal, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Călin-Graţian Gal:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Lecţia PNRR, lecţia viitorului Guvern!"

Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă a reprezentat proiectul de ţară al României, un program ambiţios de reforme şi investiţii, cu buget detaliat şi grafic concret de implementare.

PNRR a pus la încercare capacitatea administraţiei publice centrale şi locale de a pregăti tehnic jaloanele şi de a elabora legislaţia aferentă. Totodată, PNRR a testat voinţa partidelor politice de a-l implementa, prin modul în care acestea au acţionat pentru adoptarea măsurilor de reformă, îndeplinirea ţintelor asumate şi atragerea fondurilor europene.

Închiderea Planului este un moment de bilanţ şi de adevăr.

După ultima revizuire, România are prin PNRR o alocare mai mică faţă de momentul negocierii, de aproximativ 20 de miliarde de euro.

Practic, până la sfârşitul lunii august, România încasase aproximativ 13 miliarde de euro, prin prefinanţări şi cererile de plată aprobate. Aceşti bani au pus în mişcare investiţii în infrastructură, energie, sănătate, educaţie şi digitalizare.

PNL a susţinut constant ideea că reformele şi investiţiile asumate prin PNRR trebuie tratate ca prioritate naţională. De când Guvernul este condus de Ilie Bolojan, şi în special în ultimele luni, s-a lucrat contracronometru pentru îndeplinirea jaloanelor restante, deblocarea cererilor de plată şi salvarea unei părţi cât mai importante din aceşti bani.

În schimb, PSD a picat testul politic al implementării PNRR. România a pierdut 770 de milioane de euro prin neîndeplinirea jalonului privind noua Lege a salarizării unitare.

În aceste luni, PNL a demonstrat că, atunci când există voinţă şi responsabilitate, întârzierile pot fi recuperate şi proiectele finalizate, în timp ce PSD a continuat să blocheze şi să amâne adoptarea acestor proiecte de interes naţional.

PNRR ne lasă o lecţie importantă: fondurile europene înseamnă investiţii, dar înseamnă şi responsabilitate, termene respectate şi reforme asumate. Această lecţie devine obligatorie pentru viitorul Guvern. Mesajul PNL este simplu: România nu îşi mai poate permite să rateze modernizarea. PNRR se încheie, dar nevoia de investiţii nu se încheie.

Vom cere transparenţă, competenţă şi răspundere de la viitorul Guvern şi vom monitoriza fiecare măsură pentru a ne asigura că banii din PNRR vor ajunge să finanţeze investiţiile asumate: şcoli, spitale, autostrăzi.

Vă mulţumesc.

Călin Gal, deputat, Circumscripţia Bihor.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Radu-Marin Moisin, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Radu-Marin Moisin:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Declaraţia de astăzi are ca titlu "Reindustrializarea României".

Vă supun astăzi atenţiei un subiect care priveşte direct viitorul economic al României, şi anume relansarea industriei prelucrătoare naţionale.

Ministerul Finanţelor a anunţat deschiderea, începând cu data de 15 octombrie a acestui an, a primei sesiuni de depunere a cererilor pentru mecanismul de stimulare a investiţiilor destinat realizării de produse cu deficit comercial în industria prelucrătoare, instituit prin Hotărârea Guvernului nr. 486/2026. Pentru această etapă sunt alocate 759 de milioane de lei, adică aproximativ 150 de milioane de euro, parte a unui program multianual cu un buget total de 5,3 miliarde de lei, adică aproximativ un miliard de euro, valabil până în anul 2032.

Acest instrument este gândit pe termen lung, cu acorduri de finanţare, iar plata ajutorului de stat poate fi eşalonată până în anul 2036. Acest instrument poate fi accesat atât de companii deja active, cât şi de întreprinderi nou-înfiinţate, indiferent dacă sunt IMM-uri sau companii mai mari, condiţia fiind realizarea în România a unei investiţii iniţiale de minimum 10 milioane de euro, destinate construcţiilor noi, echipamentelor tehnologice şi activelor necorporale.

Stimaţi colegi, dincolo de aceste cifre, miza acestui program este una structurală. România importă astăzi produse pe care, cu investiţiile potrivite, le-ar putea produce la nivel local. Fiecare pas către reducerea acestei dependenţe înseamnă locuri de muncă create aici, valoare adăugată reţinută în economie şi lanţuri de furnizori româneşti consolidate. Este exact direcţia propusă de acest mecanism: nu o creştere oarecare, ci una calitativă, bazată pe tehnologie, producţie internă şi competitivitate.

Salut flexibilitatea oferită companiilor, prin opţiunea între grant direct şi credit fiscal, adaptată nevoilor fiecărui proiect, precum şi digitalizarea procesului de depunere, prin platforma Big Project 486, disponibilă în perioada 15 octombrie–25 noiembrie 2026.

În acelaşi timp, cred că avem obligaţia de a urmări atent implementarea acestui program: să verificăm dacă fondurile ajung realmente în sectoarele strategice vizate, dacă sunt respectate termenele, dacă IMM-urile româneşti au acces real la aceste resurse şi, de asemenea, să evaluăm rezultatele referitoare la locurilor de muncă create şi reducerea deficitului comercial.

Susţin orice iniţiativă care aduce investiţii productive în România şi subliniez, totodată, nevoia unei monitorizări riguroase, pentru ca acest program să devină un instrument real de reindustrializare a ţării.

România are nevoie de o industrie prelucrătoare puternică, de exporturi mai mari şi de o economie mai puţin dependentă de importuri. Este momentul ca Parlamentul să susţină, prin control şi dialog constant cu Guvernul, transformarea celor 759 de milioane de lei în tehnologie, în fabrici şi locuri de muncă reale.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, dau cuvântul doamnei deputat Vetuţa Stănescu, Grupul parlamentar al PNL.

Doamna Vetuţa Stănescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

"Ţara are nevoie de guvernare, de predictibilitate şi de decizii!"

România traversează o perioadă în care are nevoie de stabilitate, decizii rapide şi instituţii care să funcţioneze la capacitate deplină. În schimb, PSD a ales să deschidă o criză politică, fără să ofere o soluţie pentru ziua următoare. Este uşor să dărâmi. Mult mai greu este să construieşti şi să pui ceva în loc. În acest moment, ţara are nevoie de un guvern cu puteri depline, capabil să ia decizii economice importante, să pregătească un buget credibil şi să asigure continuitatea marilor investiţii. Avem proiecte care nu pot fi puse pe pauză, finanţări care trebuie protejate şi angajamente care trebuie respectate. Fiecare săptămână pierdută în negocieri sterile şi jocuri de culise înseamnă mai multă incertitudine pentru economie, mai multă incertitudine pentru administraţiile locale şi, mai ales, pentru cetăţeni.

Premierul Ilie Bolojan a atras atenţia asupra unui lucru esenţial. Timpul nu lucrează în favoarea României. Cu cât blocajul politic se prelungeşte, cu atât costurile devin mai mari. Investitorii aşteaptă claritate. Primarii aşteaptă predictibilitate pentru proiectele aflate în derulare. Companiile au nevoie să ştie care sunt regulile fiscale şi economice pentru următoarea perioadă. Cetăţenii au nevoie să ştie că statul poate lua decizii şi că nu este paralizat de ambiţiile unor partide. PSD pare însă mai preocupat de propriile negocieri, de poziţii şi de avantajele politice pe care speră să le obţină din această criză. România nu poate fi pusă în aşteptare până când PSD consideră că a obţinut suficiente garanţii pentru propriile interese. PNL a susţinut şi va continua să susţină o soluţie rapidă şi responsabilă. Avem nevoie de un executiv legitim, cu mandat deplin, care să poată continua reformele şi investiţiile şi să ofere economiei o direcţie clară.

Crizele politice nu sunt gratuite. Nota de plată ajunge întotdeauna la cetăţeni, prin investiţii întârziate, prin instabilitate şi prin pierderea încrederii în politic. De aceea, responsabilitatea politică înseamnă mai mult decât să provoci căderea unui Guvern. Înseamnă să fii pregătit să oferi o alternativă serioasă. România nu îşi permite luni întregi de blocaj doar pentru ca PSD să îşi rezolve calculele interne. Ţara are nevoie de guvernare, de predictibilitate şi de decizii!

Vetuţa Stănescu, deputat al PNL de Hunedoara.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, doamnă deputat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Andrei Gheorghiu, Grupul parlamentar al USR.

Domnul Andrei-Florin Gheorghiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică: "Fabrica de furie. Când minciuna devine armă politică".

Stimaţi colegi,

O societate nu se îmbolnăveşte doar din cauza sărăciei sau a nedreptăţii, se poate îmbolnăvi şi de minciună. Zi după zi, clip după clip, fake news după fake news, până când vecinul devine duşman, medicul devine conspirator, Europa devine inamic, instituţiile devin "oculta", iar orice adevăr care nu convine este declarat propagandă.

Asta se întâmplă astăzi în România. Există o industrie politică a furiei care nu încearcă să rezolve nemulţumirile oamenilor, ci să le exploateze. Iar ceea ce am văzut în Piaţa Victoriei este un exemplu perfect.

Fermierii şi crescătorii de animale au tot dreptul să protesteze. Au probleme reale, revendicări reale şi tot dreptul să ceară Guvernului soluţii.

Numai că peste protestul lor s-au aşezat rapid maşinăriile politice ale AUR. Simpatizanţi mobilizaţi, oameni aduşi din ţară, propagandă online şi aceeaşi reţetă pe care o cunoaştem deja.

Asta este politica AUR. Nu rezolvă probleme, le transformă în combustibil electoral. Pentru că George Simion şi extremiştii nu au nevoie de o Românie liniştită, au nevoie de o Românie permanent furioasă.

Au nevoie ca românul să creadă că cineva îl minte, cineva îl fură, cineva îi ia ţara, cineva îi otrăveşte mâncarea, cineva îi fură libertatea. Întotdeauna există un duşman: Bruxellesul, ucrainenii, multinaţionalele, Guvernul, medicii. Oricine, numai adevărul nu.

Aşa se otrăveşte o societate. Nu dintr-odată. Picătură cu picătură, până când minciuna devine mai confortabilă decât adevărul. Iar cei care fac asta nu sunt patrioţi. Patriotismul nu înseamnă să întorci românii unii împotriva altora. Nu înseamnă să transformi fiecare nemulţumire într-o revoltă şi fiecare protest într-o oportunitate electorală.

Extremiştii nu au nevoie ca românilor să le fie mai bine. Au nevoie ca oamenii să creadă permanent că totul se prăbuşeşte. Pentru că, dacă România devine mai calmă, mai prosperă şi mai lucidă, fabrica lor de furie rămâne fără materie primă. De aceea au nevoie permanent de duşmani. De aceea adevărul îi încurcă.

România are nevoie de mai puţini negustori de furie şi de mai mulţi oameni care spun adevărul. Pentru că o ţară poate supravieţui unei minciuni. Dar o societate hrănită zilnic cu minciună ajunge, într-un final, să se lupte cu ea însăşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Miklós Zoltán, Grupul parlamentar al UDMR.

Stimaţi colegi din sală,

Am rugămintea să vorbiţi puţin mai încet, să nu-i deranjăm pe cei care susţin declaraţiile politice.

Mulţumesc.

Domnul Miklós Zoltán:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică intitulată "Constrângerea şi ura dezbină".

Stimaţi colegi,

Mai multe episoade din ultimele zile ne arată adevărata faţă a extremismului promovat de Partidul AUR: simbolurile statului sunt transformate în instrumente de constrângere, iar comunitatea maghiară, într-un duşman permanent.

Imaginaţi-vă, dragi colegi, un primar, un director de şcoală sau un elev care este chemat în faţă şi obligat să sărute drapelul. Dacă refuză, riscă o amendă de până la 10.000 de lei. Aceasta nu este o ceremonie demnă şi nu este patriotism, drag coleg. Este un test public de loialitate, impus prin frică.

Să spunem lucrurilor pe nume: un asemenea proiect poate transforma reprezentanţi ai comunităţii în ţinte permanente ale provocărilor, reclamaţiilor, amenzilor şi presiunilor publice.

Eu respect drapelul României. Tocmai de aceea refuz ca el să fie transformat într-un instrument de constrângere. Drapelul merită respect, iar oamenii merită libertate şi demnitate.

Modul de a face politică al AUR se vede şi în atacurile permanente ale colegului nostru, domnul Dan Tanasă, împotriva comunităţii maghiare din România. De ani întregi, acest politician practică un discurs şovin şi grobian: atacă inscripţiile în limba maghiară, plăcuţele bilingve şi simbolurile comunităţii noastre. Prin declaraţiile sale, le transmite membrilor comunităţii noastre mesajul că locul lor ar fi "acasă", în Ungaria.

Asemenea declaraţii iresponsabile nu rămân între zidurile Parlamentului. Ele alimentează climatul în care, de ani de zile, pe stadioanele din România se strigă: "Afară, afară cu ungurii din ţară!". Acest fenomen a devenit o constantă, iar reacţia instituţiilor competente rămâne prea slabă şi lipsită de consecvenţă. Nu este o simplă scandare de tribună, dragi colegi. Este ură etnică. Iar ura alimentată de politicieni ai AUR şi tolerată în spaţiul public poate avea consecinţe reale.

Să fie foarte clar pentru toată lumea: noi, maghiarii din România, suntem acasă în această ţară. Noi nu cerem privilegii. Dar nu vom renunţa la demnitatea, identitatea şi dreptul nostru egal de a vorbi şi a decide despre viitorul acestei ţări.

Nici Dan Tanasă şi nici Partidul AUR nu ne pot retrage acest drept.

Un partid care transformă drapelul într-un test de supunere nu apără România. O dezbină şi o slăbeşte.

Drapelul merită respect, iar cetăţenii merită libertate.

România merită mai mult decât politica urii practicată de Partidul AUR.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Nicolae Păun, Grupul parlamentar al minorităţilor.

Domnul Nicolae Păun:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Tema pe care o aduc în discuţie de la înalta tribună a Parlamentului, în această dimineaţă, este discriminarea şi rasismul în spaţiile publice şi pe stadioane.

În ultimele luni, în ultimii ani, cu precădere anul acesta, în competiţiile sportive desfăşurate pe stadioanele din România, galeriile cluburilor, ale echipelor de fotbal, echipe consacrate, cu foarte multă experienţ㠖 Steaua, Dinamo, Rapid şi aşa mai departe – şi-au permis să introducă pe stadioane bannere cu tot felul de sloganuri adresate comunităţilor de romi din România, cum ar fi "Moarte ţiganilor!", "Ieri în sclavie, astăzi în galerie" şi aşa mai departe.

OK, putem înţelege că o competiţie sportivă să desfăşoară în alţi parametri şi cred că avem o responsabilitate civică să ne gândim cum putem reglementa aceste tipuri de comportament. Dacă ne gândim la o generaţie chiar prezentă şi viitoare, nu în felul acesta o putem educa.

Ştim cu toţii, copiii noştri sunt îndemnaţi să meargă să facă sport, pentru că sportul educă, dar închipuiţi-vă cam cum s-ar fi simţit Rică Răducanu, Ilie Dumitrescu sau mari alţi sportivi, sub presiunea aceasta a galeriilor, dacă ar mai fi jucat la performanţa în care au jucat.

Concluzia mea este următoarea: fac apel la instituţiile statului român de forţ㠖 Parchetul Public, Ministerul de Interne, Federaţia Română de Fotbal şi LPF-ul – să elaborăm un program şi o strategie de combatere a acestor forme de rasism.

Chiar şi pe dumneavoastră vă invit, stimaţi colegi, ca împreună să ne gândim care este generaţia de mâine şi cum va arăta tineretul nostru în viitor, mai ales în domeniul sportiv.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Andrei Csillag, neafiliaţi.

Domnul Andrei Csillag:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

"România trebuie să ajute Ucraina, dar nu oricum şi nu cu orice preţ"

Este în interesul nostru ca Rusia să fie ţinută cât mai departe de graniţele ţării. Cât timp statul ucrainean rezistă, noi suntem mai în siguranţă. Dar sprijinul nu poate fi un cec în alb. Kievul trebuie să înţeleagă că cine vrea ajutor trebuie să ofere respect.

După ce o dronă ucraineană a explorat în Portul Constanţa, autorităţile române au cerut explicaţii şi au trimis 14 întrebări. Răspunsurile au venit târziu şi incomplet, iar Bucureştiul a fost nevoit să ceară noi clarificări. Aşa ceva nu poate deveni normalitate între două state care se numesc partenere.

Am oferit bani, sprijin politic, economic şi militar, am suportat costuri şi am fost solidari. Dar solidaritatea nu înseamnă supunere. Nu putem fi ţara care plăteşte, ajută şi apoi tace.

Avem o istorie complicată cu vecinii noştri, există răni şi neîncredere. Tocmai de aceea, o relaţie serioasă nu poate fi construită pe discursuri frumoase, ci pe respect reciproc.

Trebuie să fim fermi, să cerem respectarea drepturilor românilor de acolo, să ne protejăm fermierii şi economia, să cerem explicaţii imediat, atunci când securitatea noastră este pusă în pericol. Şi, în acelaşi timp, avem interes strategic ca Ucraina să reziste în faţa Rusiei. Nu din iubire pentru Kiev, nu pentru că ne-o cere Bruxellesul, ci pentru că Rusia, cât mai departe de graniţele noastre, înseamnă mai multă securitate pentru noi.

Ajutăm, dar nu necondiţionat.

Suntem solidari, dar nu obedienţi.

Oferim sprijin, dar cerem respect.

Pentru că politica externă nu se face din emoţie şi nici la ordinul altora. Se face printr-un singur lucru: interesul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Ciobanu Adrian, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Adrian-Virgil Ciobanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dragi colegi,

Extremismul politic a adus în istoria României doar violenţe, ură între semeni, dezbinare naţională şi multă sărăcie. Din păcate, germenii extremismului politic au fost din nou sădiţi în România, cu mult ajutor de la Răsărit, pentru a devia cursul ţării noastre de la Uniunea Europeană şi din familia euroatlantică.

În ultimul an, extremiştii s-au aliat cu PSD şi au dărâmat Guvernul Bolojan, care prin mari eforturi a reuşit să stabilizeze economia naţională, să reducă deficitul bugetar şi inflaţia şi care a demarat mai multe reforme esenţiale la nivelul statului român.

Astăzi, aceiaşi extremişti umblă buimaci pe holurile Parlamentului şi cerşesc semnături pentru suspendarea Preşedintelui României, parcă pentru a da o lovitură decisivă democraţiei româneşti. Nervoşi că jocurile subversive nu le ies, s-au dus peste fermierii români care-şi strigau nemulţumirile legitime în faţa Guvernului şi au deturnat manifestaţia acestora într-o acţiune violentă împotriva autorităţilor statului român. Dacă mă uit bine prin sală, voi putea recunoaşte mai mulţi demnitari care au mers la faţa locului pentru a constata că toate acţiunile violente se desfăşoară potrivit "planului".

Stimaţi colegi,

Mă uit şi la parlamentarii PSD şi mă întreb dacă nu cumva îi încearcă vreun sentiment de remuşcare pentru faptul că au părăsit o guvernare şi o coaliţie proeuropeană, pentru a se alia cu extremiştii. Mă îndoiesc însă că îi deranjează acest lucru. Nici pe Iliescu nu l-a deranjat că minerii au schingiuit studenţi în Piaţa Universităţii, ci chiar le-a mulţumit personal.

O guvernare PSD cu AUR se conturează deja ca una dintre cele mai grave ameninţări la adresa României. PSD rămâne partidul care s-a opus constant reformelor şi a ţinut România pe loc, iar AUR, SOS, POT şi alţi sateliţi nu mai sunt doar o simplă vulnerabilitate la adresa statului de drept şi a democraţiei, ci o ameninţare reală, bazată pe violenţă, ură, ameninţări şi pe o direcţie declarată antioccidentală pentru România.

Violenţă, ură, dezbinare şi minciun㠖 aceasta este oferta electorală a extremiştilor din România.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Ioan Lăzăroi, Grupul parlamentar SOS România. Nu este.

Domnul deputat Adrian-Mihai Ţiu, Grupul parlamentar SOS România.

Domnul Mihai-Adrian Ţiu:

Binecuvântată naţiune română,

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Avram Iancu a ales naţiunea. Guvernul ce alege: România sau propriile interese?"

Duminică, 13 septembrie, am fost prezent la Ţebea, la sărbătorile naţionale dedicate lui Avram Iancu.

Iar astăzi aduc în Parlamentul României mesajul Crăişorului munţilor pentru naţiunea română, un mesaj pe care întreaga clasă politică ar trebui să-l citească şi să-l înţeleagă: "Unicul dor al vieţii mele a fost să-mi văd naţiunea fericită".

Atât voia Avram Iancu: o naţiune fericită.

Guvernul ce vrea pentru România? Funcţii şi privilegii? Pentru că astăzi românii văd doar circ politic şi negocieri pentru putere.

Avram Iancu a pus înaintea propriei vieţi libertatea şi drepturile naţiunii sale. Politicienii de astăzi ce pun înaintea României?

Românii aud acelaşi cuvânt: reformă! Dar unde este reforma? România nu se reformează prin jocuri de culise. România are nevoie de o clasă politică responsabilă, de instituţii eficiente, investiţii şi respect pentru banul public.

Nu puteţi cere sacrificii poporului român, în timp ce banul public este risipit.

Nu puteţi face achiziţii la preţuri duble sau triple şi apoi să spuneţi românilor că nu mai sunt bani pentru şcoli, spitale şi sprijinirea familiilor.

Le spuneţi românilor că nu sunt bani, dar nu vorbiţi despre cât de gravă este risipa. Atât de gravă, încât scandalul a ajuns în atenţia Parchetului European!

Vorbim despre microbuzele şcolare pentru elevi, cumpărate la preţuri de peste trei ori mai mari. Cine răspunde pentru banii destinaţi elevilor României, pentru banii risipiţi de clasa politică iresponsabilă?

Asta numiţi responsabilitate şi reformă? Românii plătesc taxe, muncesc şi fac sacrificii. Statul ce reformă face? Avram Iancu şi-a pus averea în folosul naţiunii. Astăzi, Guvernul pune naţiunea în folosul propriilor interese.

Cât timp vom accepta o Românie care finanţează producţia şi industria din alte state? România nu trebuie să fie o colonie economică, o sursă de materii prime şi furnizor de forţă de muncă! Trebuie să fie un stat care îşi apără capitalul, resursele şi viitorul.

De ce Guvernul nu construieşte programe naţionale pentru redresarea economiei? Cum să păstrăm tinerii acasă dacă nu le oferim şansa de a-şi construi aici, în România, un viitor pentru ei şi familiile lor?

Avram Iancu şi-a pus viaţa în slujba naţiunii române.

Opriţi circul! Opriţi risipa!

Dumnezeu să binecuvânteze naţiunea română!

Cu respect, din Parlamentul României, deputat de ... (I se întrerupe microfonul.)

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Tudor Ionescu, Grupul parlamentar SOS România.

Domnul Tudor Ionescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ieri, de Ziua internaţională a democraţiei, am fost martorii unor scene halucinante în centrul Bucureştiului, cu un Guvern baricadat în Palatul Victoria, refuzând dialogul cu protestatarii, dar asmuţind asupra lor forţele de represiune, gazându-i şi stâlcindu-i în bătaie. Poate de aceea suntem şi penultimii în Europa la indexul democraţiei, potrivit Democracy Perception Index pe anul 2026.

Constituţia noastră, dragi colegi, spune, în art. 1, că România este stat democratic, iar pluralismul politic este o valoare supremă.

Articolul 2 stabileşte că suveranitatea naţională aparţine poporului român şi se exercită prin alegeri libere, corecte şi periodice.

Dar ce mai înseamnă aceste prevederi, când, în 2024, candidaţii au fost interzişi şi alegerile au fost anulate? Când o instituţie poate anula votul cetăţenilor şi poate decide cine are dreptul să intre în competiţia electorală, suveranitatea nu mai aparţine poporului. Votul devine o simplă formalitate, acceptată atâta timp cât rezultatul convine sistemului.

Pe data de 5 mai 2026 Parlamentul a demis Guvernul Bolojan, prin moţiune de cenzură. Au trecut mai bine de patru luni de atunci, iar România este condusă în continuare de acelaşi Guvern demis, care nu mai poate fi sancţionat însă printr-o nouă moţiune de cenzură. Iar acest guvern demis a luat decizii cu impact major. În ultimele zile ale lunii mai, Guvernul demis a semnat contracte de peste 7,5 miliarde de euro, prin negociere fără publicare, cu câte un singur ofertant. Şi vorbim despre bani împrumutaţi, pe care îi vom plăti noi şi copiii noştri până în anul 2080.

Alt semnal îngrijorător pentru democraţia românească este noua legea partidelor politice propusă de Autoritatea Electorală Permanentă, prin care înregistrarea şi chiar dizolvarea partidelor ar putea trece de la instanţa de judecată la o autoritate administrativă.

Aşadar, mâine opoziţia ar putea depinde de decizia unor funcţionari.

Aceasta, dragi colegi, nu mai este democraţie, este un regim hibrid în care cetăţeanul votează doar cât îi permite sistemul, iar votul lui rămâne valabil doar dacă rezultatul convine sistemului.

Partidul SOS România nu acceptă această situaţie, iar eu, ca deputat, voi folosi fiecare instrument parlamentar pentru a apăra drepturile românilor: interpelări, amendamente, sesizări, vot împotrivă. Mă voi opune oricărei tentative de dizolvare administrativă a partidelor şi voi cere socoteală pentru fiecare contract încheiat de un Guvern demis.

De Ziua internaţională a democraţiei nu am avut, aşadar, ce sărbători. Democraţia poate fi însă readusă la viaţă, dar nu de instituţiile care au îngropat-o, ci de românii care iubesc România, libertatea, pacea, dreptatea şi suveranitatea.

Puterea vine de la popor şi trebuie să se întoarcă la popor.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Maricel Popa, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Maricel Popa:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Să nu lăsăm generaţiile în urmă".

Stimaţi colegi,

Pe 7 septembrie, cu emoţie şi speranţă ne-am dus copiii sau nepoţii la şcoală, cu speranţa că educaţia le poate oferi şansa la un viitor mai bun. Dar, dincolo de festivităţile de început de an şcolar, să avem curajul şi aplecarea să privim realitatea cu care se confruntă sistemul de educaţie. Instituţiile europene descriu, la punctul 32 al Recomandării Consiliului, din data de 10 iulie 2026, vă citez: "România a introdus reforme majore în domeniul educaţiei şi al competenţelor pentru a sprijini dezvoltarea competenţelor. În pofida acestor eforturi, persistă provocări în ceea ce priveşte reducerea ratei de părăsire timpurie a şcolii, îmbunătăţirea competenţelor de bază şi a competenţelor digitale de bază, creşterea eficacităţii educaţiei şi formării profesionale şi alinierea rezultatelor educaţionale la nevoile pieţei forţei de muncă".

Această formulare trebuie să ne dea de gândit.

Comisia Europeană atrage atenţia, în cadrul aceluiaşi document, asupra faptului că ponderea tinerilor care părăsesc timpuriu sistemul de educaţie şi formare rămâne foarte ridicată şi că diferenţa dintre mediul rural şi mediul urban este foarte ridicată: 23,7% în mediul rural, faţă de 4,6% în oraşe.

De aceea, începutul anului şcolar trebuie să fie şi un angajament pentru schimbare. Trebuie să ne concentrăm pe soluţii care să reducă abandonul şcolar, în special în mediul rural, să sprijine în mod real şcolile şi comunităţile care se confruntă cu cele mai mari dificultăţi şi să asigure o formare profesională conectată la realităţile economiei şi la nevoile angajatorilor. Sistemul de învăţământ trebuie să ţină pasul cu schimbările şi cerinţele actuale.

Recomandarea Consiliului European este, în acest sens, un semnal de alarmă, dar şi o oportunitate. Documentul arată că România ar avea de câştigat dacă ar elimina lacunele structurale din educaţie, ar consolida învăţarea pe tot parcursul vieţii şi ar folosi mai bine datele privind nevoile de competenţe şi dezvoltarea acestora.

Aşadar, la început de an şcolar, mesajul trebuie să fie unul clar: fiecare copil contează, fiecare şcoală şi comunitate contează. Nu ne putem permite să pierdem generaţii întregi din cauza abandonului şcolar sau a unui sistem care nu reuşeşte să ofere tuturor copiilor competenţele de care au nevoie.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

În continuare, dau cuvântul doamnei deputat Crina-Fiorela Chilat, Grupul parlamentar al PSD.

Doamna Crina-Fiorela Chilat:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

"Educaţia nu trebuie să devină un privilegiu"

Vorbim foarte mult despre viitorul României, despre competitivitate, despre dezvoltare şi despre nevoia unei economii bazate pe oameni bine pregătiţi. Dar, în acelaşi timp, luăm decizii care transmit tinerilor un mesaj profund greşit: dacă vreţi să învăţaţi mai mult, să vă specializaţi sau să vă schimbaţi drumul profesional, trebuie să plătiţi.

Astăzi, un tânăr care îşi doreşte să urmeze o a doua facultate se poate lovi de o barieră financiară care, pentru multe familii, este pur şi simplu imposibil de depăşit.

Dar de când a devenit dorinţa de a învăţa mai mult o problemă? De ce ar trebui să considerăm educaţia o cheltuială atunci când ea reprezintă, de fapt, una dintre cele mai importante investiţii pe care România le poate face?

Într-o economie care se schimbă rapid, reconversia profesională nu mai este un lux. Este o necesitate. Meseriile se transformă, tehnologia schimbă piaţa muncii, iar tinerii de astăzi vor avea nevoie, în multe cazuri, de mai multe competenţe şi chiar de mai multe specializări de-a lungul vieţii.

În acest context, statul ar trebui să încurajeze oamenii să înveţe, nu să le spună: "Ai mai făcut o facultate, acum plăteşte dacă mai vrei una".

La fel de îngrijorătoare este situaţia burselor studenţeşti. În ultimii ani, studenţii au fost puşi în faţa unor restrângeri şi incertitudini privind sprijinul financiar de care beneficiază. Pentru un student care provine dintr-o familie cu venituri reduse, o bursă nu este un privilegiu şi nu este un bonus. Este diferenţa dintre a putea continua facultatea şi a fi nevoit să renunţe, este diferenţa dintre a merge la cursuri şi a trebui să muncească atât de mult încât să nu mai poată ţine pasul cu studiile. Este diferenţa dintre un sistem universitar accesibil şi unul în care succesul academic depinde tot mai mult de veniturile familiei.

Nu trebuie să punem bariere în faţa celor care vor să înveţe, ci să le oferim oportunităţi. Nu trebuie să transformăm universitatea într-un privilegiu al celor care îşi permit să o plătească.

Solicit Guvernului şi Ministerului Educaţiei să regândească politicile privind accesul la studiile universitare, astfel încât tinerii şi adulţii care doresc să dobândească o nouă specializare să nu fie descurajaţi exclusiv din motive financiare.

Iar dacă vrem o Românie competitivă, modernă şi capabilă să îşi păstreze tinerii acasă, trebuie să le transmitem un mesaj simplu: învăţaţi, specializaţi-vă, perfecţionaţi-vă! Statul nu vă va pune piedici.

Aceasta trebuie să fie România pe care o construim.

Vă mulţumesc.

Crina-Fiorela Chilat, deputat al PSD de Maramureş.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, doamnă deputat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Remus-Gabriel Lăpuşan, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Remus-Gabriel Lăpuşan:

Stimaţi colegi,

"Carburantul scump apasă întreaga economie"

Astăzi, un litru de motorină costă, în medie, aproximativ 10,55 lei, iar benzina se apropie de 10 lei. Asta înseamnă că pentru un plin de 50 de litri de motorină un român ajunge să plătească aproximativ 525 de lei. Pentru mulţi români, aceasta nu este o cheltuială pe care o pot evita. Maşina înseamnă drumul la serviciu, copiii duşi la şcoală, deplasarea la medic sau, pur şi simplu, posibilitatea de a-şi rezolva treburile zilnice.

Dar preţul carburantului nu îi afectează doar pe cei care opresc la pompă. Îl plătim, într-un fel sau altul, cu toţii.

Transportatorii spun foarte clar că motorina reprezintă aproximativ 40% din costul unui transport rutier naţional şi că o creştere de 25% a preţului carburantului poate majora costurile de transport cu cel puţin 10%. De aici începe efectul în lanţ: marfa trebuie transportată, magazinele trebuie aprovizionate, iar costurile suplimentare ajung, mai devreme sau mai târziu, în preţurile plătite de toţi românii.

În agricultură, situaţia este una la fel de serioasă. Un fermier nu poate opri tractorul şi nu poate amâna lucrările câmpului până când motorina se ieftineşte. Carburantul mai scump înseamnă costuri mai mari pentru lucrările agricole, pentru recoltare, pentru transport şi, în final, pentru hrana care ajunge pe masa românilor.

Nu este suficient să ni se spună că preţurile internaţionale sunt volatile sau că există deja anumite măsuri. Oamenii nu îşi plătesc facturile cu explicaţii. Chiar şi în perioada în care acciza la motorină a fost redusă cu 25%, preţul a continuat să crească, iar motorina a depăşit din nou pragul de 10 lei.

Alte state europene au demonstrat că, atunci când situaţia o cere, se poate interveni mult mai hotărât şi mai ferm. Germania a redus temporar taxarea carburanţilor până la nivelul minim permis de legislaţia europeană. Spania a aplicat o reducere de 20 de cenţi pentru fiecare litru şi a continuat apoi sprijinul pentru transportatori şi agricultori. Franţa a finanţat reduceri directe la pompă, iar Portugalia a folosit succesiv reduceri de taxe pentru a tempera creşterea preţurilor.

Trebuie analizată o reducere suplimentară şi temporară a poverii fiscale atunci când preţurile depăşesc anumite praguri, trebuie întărit sprijinul pentru transportatori şi agricultori, iar rambursările şi compensaţiile trebuie plătite rapid, nu după luni de aşteptare. Avem nevoie şi de o monitorizare serioasă a modului în care se formează preţul la pompă, astfel încât orice reducere fiscală să ajungă efectiv la consumator.

Dragi colegi,

Nu putem cere mereu aceloraşi oameni să suporte fiecare scumpire şi fiecare criză. Sunt familii care îşi calculează fiecare cheltuială, fermieri care încearcă să îşi ţină exploataţiile în viaţă, transportatori şi antreprenori care trebuie să îşi plătească angajaţii şi să îşi continue activitatea. În asemenea momente, rolul statului este să fie alături de ei.

Carburantul scump nu este doar o problemă la pompă. Problema este la nivel general şi trebuie să luăm măsuri.

Remus Lăpuşan, deputat al PSD de Cluj.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Cristian- Emanuel Cîmpan, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Cristian-Emanuel Cîmpan:

Stimaţi colegi,

Astăzi aduc în faţa Parlamentului o problemă care nu poate fi tratată prin declaraţii contradictorii şi promisiuni.

Este vorba despre fermierii români afectaţi de secetă.

Oameni care au pus bani în pământ, au cumpărat sămânţă, îngrăşăminte şi combustibil, au plătit salarii şi rate, iar la final au privit cum seceta le reduce sau le distruge producţia.

Acestor oameni statul le cere să aibă răbdare.

Dar câtă răbdare şi câtă încredere le mai putem cere?

În spaţiul public s-a vorbit despre un sprijin de maximum 100 lei pe hectar pentru sectorul vegetal afectat de secetă.

În acelaşi timp, potrivit proiectului de act normativ şi datelor prezentate de reprezentanţii fermierilor, cuantumul maxim prevăzut este de 523 de lei pe hectar, echivalentul a maximum 100 de euro pe hectar.

Această diferenţă trebuie explicată.

Nu politic. Nu printr-o nouă declaraţie televizată. Prin cifre.

Potrivit datelor invocate de organizaţiile fermierilor, alocarea europeană este de aproximativ 77,68 de milioane de lei.

Suprafaţa calamitată la porumb şi floarea-soarelui este de 553.961 de hectare.

Un calcul simplu înseamnă aproximativ 140 de lei pe hectar numai din alocarea europeană.

Atunci apare o întrebare firească:

Cum ajungem la un sprijin de maximum 100 de lei pe hectar, dacă numai componenta europeană ar reprezenta, raportat la suprafaţa indicată, aproximativ 140 de lei pe hectar?

Mai mult, bugetul total al schemei indicat în proiect este de aproximativ 233 de milioane de lei.

Dar tocmai acestea trebuie explicate.

Pentru că între 100 de lei, 140 de lei, 421 de lei şi maximum 523 de lei pe hectar există diferenţe prea mari pentru a fi lăsate fără o explicaţie oficială.

Stimaţi colegi,

Pentru un fermier, acestea nu sunt simple cifre.

Sunt bani din care trebuie plătite inputurile, motorina, îngrăşămintele, salariile şi ratele pentru următoarea cultură.

În acest context, trebuie să avem curajul să spunem un lucru simplu: 100 de lei pe hectar nu pot compensa în mod real pierderea unei culturi grav afectate de secetă.

Dar problema este mai profundă decât cuantumul unei despăgubiri. Problema este predictibilitatea.

Fermierilor li s-a vorbit, succesiv, despre 100 de euro pe hectar, despre 333 de lei, iar acum despre maximum 100 de lei.

Agricultura nu poate funcţiona aşa.

Fermierii români nu trebuie să afle de la televizor ce sprijin vor primi.

De aceea, solicit Guvernului, Ministerului Agriculturii şi Ministerului Finanţelor să prezinte public calculul complet.

Care este suprafaţa eligibilă?

Care este alocarea europeană?

Care este contribuţia României?

Şi care sunt criteriile în funcţie de gradul de afectare?

Care este suma care ajunge efectiv la fermieri?

Nu cerem tratament preferenţial pentru agricultură. Cerem transparenţă. Cerem ca statul să spună adevărul fermierilor.

Dacă bugetul naţional nu poate susţine contribuţia necesară, Guvernul trebuie să spună acest lucru clar şi să îşi asume decizia. Dar nu putem avea un proiect care spune un lucru, declaraţii publice care spun altceva şi fermieri care nu ştiu pe ce sumă se pot baza în următoarele luni.

Stimaţi colegi,

Fermierii nu cer privilegii. Cer să ştie regulile. Cer o promisiune asumată.

Fermierilor români le-am cerut suficientă răbdare. Acum este rândul statului să ofere răspunsuri clare, publice, cu cifre şi cu responsabilitate.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Dragoş-Florin Coman, Grupul parlamentar AUR.

Domnul Dragoş-Florin Coman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ieri, în Piaţa Victoriei, fermierii şi crescătorii de animale au ieşit în stradă pentru că au ajuns la capătul răbdării. Au reclamat restricţiile la exportul de ovine şi caprine, sacrificarea animalelor în contextul focarelor de boală şi lipsa unor soluţii care să le protejeze munca şi fermele. Dincolo de incidentele grave, mesajul social nu poate fi ignorat: tot mai mulţi români simt că muncesc, plătesc şi pierd, în timp ce statul întârzie să le ofere răspunsuri.

Condamn fără echivoc violenţa, indiferent cine o provoacă. Lovirea oamenilor, atacarea jandarmilor ori agresarea jurnaliştilor nu rezolvă nicio revendicare. Dar ar fi la fel de greşit ca incidentele să fie folosite pentru a ascunde cauzele protestului. O nemulţumire legitimă nu devine falsă doar pentru că unii au ales violenţa.

Ceea ce am văzut ieri este expresia unei societăţi împinse spre limita de rezistenţă. Fermierii nu sunt singurii. Antreprenorii se luptă cu taxe, energie scumpă şi consum în scădere. Transportatorii resimt costul carburanţilor. Familiile cumpără mai puţin, iar tot mai mulţi tineri nu îşi găsesc locul în economia românească.

Datele publicate pentru trimestrul al doilea al anului 2026 confirmă deteriorarea pieţei muncii: rata şomajului a ajuns la 6,8%, adică aproximativ 558.100 de oameni fără loc de muncă. În rândul tinerilor, rata şomajului este de aproape 29%.

Aproape un tânăr din trei nu găseşte de lucru. Iar în aceste condiţii, nu trebuie să ne mire că mulţi, la fel ca până acum, îşi caută viitorul în afara ţării.

În acelaşi timp, sistemul public începe să cedeze în punctele sale vitale. Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare "C.C. Iliescu" a anunţat că, din 18 septembrie, va suspenda pe termen nelimitat operaţiile programate, din lipsa banilor pentru medicamente şi materiale. Vor rămâne doar intervenţiile pentru urgenţele vitale, în limita resurselor disponibile. Când un spital care salvează vieţi ajunge să oprească operaţiile, criza bugetară nu mai este o discuţie tehnică. Ea intră direct în viaţa şi în casele românilor.

România are nevoie de disciplină bugetară, dar disciplina nu poate însemna să luăm tot de la cei care muncesc şi să lăsăm neatinse risipa, privilegiile şi instituţiile supradimensionate. Rectificarea bugetară trebuie să asigure imediat funcţionarea spitalelor şi a serviciilor esenţiale. Guvernul trebuie să îi cheme la masa dialogului pe reprezentanţii reali ai fermierilor şi să prezinte soluţii clare pentru pierderile provocate de restricţiile sanitare şi comerciale. Iar măsurile economice trebuie judecate şi după locurile de muncă pe care le salvează, nu numai după cifrele trecute într-un tabel.

România are nevoie urgentă de un Guvern cu puteri depline, susţinut de un vot clar în Parlament şi capabil să ia decizii.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc.

În continuare, dau cuvântul doamnei deputat Aurora-Tasica Simu.

Ştiu că este peste rând, dar doamna deputat are o binecuvântare şi cred că se impune să o invităm la cuvânt cu prioritate.

Doamna Aurora-Tasica Simu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În anul 1907, Guvernul PNL a omorât ţăranii care s-au ridicat împotriva sărăciei şi nedreptăţii.

În 2026, la 119 ani distanţă, fermierii români au ajuns din nou în stradă, în faţa unui Guvern antiromânesc condus de PNL, strigând că nu mai pot. Iar răspunsul puterii a fost din nou forţa.

Nu compar tragedia din 1907 cu ceea ce s-a întâmplat ieri. Dar întreb răspicat: ce a învăţat PNL, în 119 ani, despre felul în care trebuie să se poarte cu oamenii care muncesc pământul?

Ieri am fost în Piaţa Victoriei, alături de fermierii veniţi din întreaga ţară. Am văzut oameni trudiţi, ajunşi la capătul puterilor, care nu cer pomeni şi nici milă.

Cer să fie lăsaţi să muncească, să producă hrană românească şi să îşi poată întreţine familiile.

Şi ce le-a oferit Guvernul genocidului social? Gaze lacrimogene, bastoane şi cordoane de jandarmi.

În timp ce fermierii erau gazaţi în stradă, premierul demis stătea ascuns în Palatul Victoria. N-a coborât printre oameni. Şi nu a avut curajul să-i privească în ochi. Ministrul agriculturii, la fel, s-a ascuns.

Aceşti oameni, care au protestat ieri, nu sunt clientelă de partid. Nu au funcţii şi relaţii. Sunt doar români amărâţi care muncesc pământul din greu şi pe care politicienii îi caută o dată la patru ani pentru voturi.

Dar mai există ceva foarte grav.

Se spune că protestul paşnic a fost deturnat de indivizi violenţi, iar Jandarmeria a vorbit despre posibili instigatori şi persoane infiltrate. Atunci răspundeţi: cine au fost? Cine i-a trimis? Cui i-a folosit violenţa? Cine a avut interesul ca revendicările fermierilor să fie acoperite de confruntări şi gaze lacrimogene? Cei care au comis violenţe trebuie identificaţi şi traşi la răspundere. Dar nu transformaţi fermierii României în duşmani ai statului pentru a ascunde dezastrul pe care chiar voi l-aţi produs.

De asemenea, să nu uitaţi niciodată că toţi cetăţenii României au dreptul să protesteze. Şi poate că ieri aţi început să vedeţi că nemulţumirea socială a atins cote alarmante.

Fermierilor le spun atât: nu vă pierdeţi curajul şi nici credinţa!

Uniţi-vă şi apăraţi-vă dreptul de a munci şi de a trăi demn în propria ţară!

Dumnezeu ne vede pe toţi. Iar mai devreme sau mai târziu, fiecare răspunde pentru ceea ce face.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulţumesc.

Deputat Tasica Simu.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, doamnă deputat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Cosmin Hristu, Grupul parlamentar AUR.

Domnul Cosmin Hristu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Imaginile violente pe care le-am văzut ieri pe străzile Bucureştiului, la protestele fermierilor şi crescătorilor de animale, ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Când nepăsarea conducătorilor îi împinge pe oameni să se îmbrâncească cu jandarmii, care ar trebui să-i apere, în faţa Guvernului, înseamnă că statul român a eşuat.

Mesajul pe care au vrut să ni-l transmită, dacă nu l-aţi înţeles, este că le-a ajuns cuţitul la os. N-au venit în vacanţă în Capitală, ci aduşi de foame, de datorii şi de nepăsarea criminală a autorităţilor.

Agricultura şi zootehnia românească sunt astăzi supuse unui genocid economic programat. Iar în prima linie a acestui masacru se află chiar Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. Pe scurt, ANSVSA, instituţie care a devenit, din protector al siguranţei alimentare, călăul statului românesc. Soluţia lor pentru orice problemă este eutanasierea în masă şi lacătul pe ferme. Le-au omorât oile cu miile, sub pretextul crizelor sanitare, le-au oprit exporturile peste noapte şi i-au lăsat fără pieţe de desfacere. Iar cinismul suprem este că, după ce le-au distrus munca de-o viaţă, statul a refuzat să-i despăgubească la timp. Oamenii au rămas cu buzunarele goale, dar cu creditele şi facturile la zi.

Peste toată această tragedie, Guvernul a mai trântit o povară zdrobitoare: creşterea sufocantă a preţului la motorină. Cum să faci agricultură când fiecare plin al tractorului te duce direct în faliment? Scumpirea carburanţilor nu este doar o taxă în plus, este un jaf la pompă care pune la pământ producţia românească şi scumpeşte pâinea de pe masa fiecărui cetăţean.

Stimaţi colegi din arcul guvernamental, nu mai trimiteţi jandarmii împotriva propriului popor care îşi strigă durerea, luaţi mâinile de pe fermierii români, opriţi abuzurile ANSVSA, acordaţi despăgubirile urgente şi tăiaţi taxele pe carburanţi!

Dacă falimentăm definitiv satul românesc, condamnăm o naţiune întreagă la foamete şi la importuri toxice.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Petru-Gabriel Negrea, Grupul parlamentar AUR.

Domnul Petru-Gabriel Negrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Cât mai poate rezista fermierul român?"

Ieri, în Piaţa Victoriei, ciobanii, oierii şi fermierii români au transmis un mesaj clar pe care această sală trebuie să-l audă.

Au ajuns la capătul puterilor.

Nu au venit să ceară privilegii. Au venit să vorbească despre dreptul lor de a munci, de a-şi creşte animalele, de a-şi păstra fermele şi de a produce hrană aici, în România.

Vă vorbesc astăzi nu doar ca deputat. Vă vorbesc şi ca unul dintre ei, ca om care creşte oi şi ştie ce înseamnă truda de zi cu zi.

Ştiu ce înseamnă să te trezeşti la 4 dimineaţa şi să termini munca aproape de miezul nopţii. La animale nu există sâmbătă, duminică sau sărbătoare.

Şi, cu toate acestea, fermierul este prins între restricţii la export, sacrificarea animalelor în contextul măsurilor sanitar-veterinare, despăgubiri întârziate, taxele, costurile ridicate ale păşunilor, motorinei, furajelor, îngrăşămintelor, preţurile mici la lapte şi carne şi o birocraţie care îl sufocă.

Cât mai putem cere fermierului român să reziste?

Ieri au fost depuse la Guvern 16 revendicări: redeschiderea exporturilor, soluţii privind măsurile sanitar-veterinare, despăgubiri, taxe, pajişti, combaterea transporturilor ilegale şi reguli care să ţină cont de realitatea din ferme.

Aceste revendicări trebuie analizate serios şi trebuie să primească răspunsuri clare.

România trebuie să aibă grijă de capacitatea ei de a-şi produce hrana. Dacă dispar fermele româneşti, ele nu se reconstruiesc peste noapte.

Putem vorbi despre tehnologie. Putem vorbi despre modernizare. Dar modernizarea agriculturii nu trebuie să însemne dispariţia celui care produce laptele, carnea şi hrana de fiecare zi.

Condamn fără echivoc orice act de violenţă.

Reprezentanţii crescătorilor s-au delimitat, de asemenea, în mod public de actele de vandalism.

Dar incidentele nu trebuie să acopere problemele reale pentru care crescătorii au venit la Bucureşti.

De aici, din Parlament, avem obligaţia să-i ascultăm pe cei care muncesc pământul şi cresc animalele acestei ţări.

Pentru că atunci când dispare un fermier, nu dispare doar o afacere. Dispare o gospodărie. Dispare o familie din sat. Dispare o bucată din capacitatea României de a-şi produce propria hrană.

Respect pentru fermierul român.

Respect pentru munca lui.

Şi răspunsuri concrete la problemele lui.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, dau citire declaraţiilor depuse în scris.

Grupul parlamentar al PSD: Mina Marian, Răzvan-Iulian Ciortea, doamna deputat Rodica Nassar, Mihai-Viorel Fifor, Ştefan Ţintă, Ion Samoilă, Petru-Bogdan Cojocaru, Marius-Constantin Budăi, Liviu-Bogdan Ciucă, Nicolae-Adrian Bara, Romeo-Daniel Lungu, Virgil Alin Chirilă, Mirela Furtună, Mircea-Vasile Govor.

Grupul parlamentar AUR: domnul deputat Silviu-Titus Păunescu, Ştefăniţă-Alin Avrămescu, Daniel-Răzvan Biro, Sorin-Titus Muncaciu, Valeriu Munteanu, Doru-Lucian Muşat, Andrei-Cosmin Guşă, Dorel Vulpoiu, Fabian-Cristian Radu, Cristina-Emanuela Dascălu, Nicolae Mîndrescu, Petre Puşcaşu.

Grupul parlamentar al PNL: Florin-Claudiu Roman, Ioan Balan, Răzvan-Olimpiu Cadar, Aneta Matei, Adrian Mocanu, Iulian-Alexandru Muraru, Bogdan-Iulian Huţucă, Sebastian-Ioan Burduja, Simona-Geanina Pistru Popa.

Grupul parlamentar al minorităţilor: Giureci-Slobodan Ghera.

Grupul parlamentar SOS România: Florin Caragaţă, Simona-Elena Macovei Ilie, Sorin Oltenaşu, Elena-Laura Toader, Verginia Vedinaş.

Grupul parlamentar UPR: Matei Sergiu.

Acestea fiind spuse, declar închisă prima parte a şedinţei noastre, dedicată declaraţiilor politice.

Spor la treabă, stimaţi colegi!