Dezbateri parlamentare

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule profesor, nu se poate, vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Cristea:

Bună dimineaţa şi Cristos a Înviat!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Adevărat a Înviat, domnule profesor!

Domnul Victor Cristea:

Declaraţia mea politică am intitulat-o: "1 Mai 2012 - simbol al injustiţiei sociale".

În evoluţia civilizaţiei umane, prima zi a lunii mai are mai multe semnificaţii: ancestrală, istorică şi socială. Ziua de 1 Mai a reprezentat din timpuri străvechi ziua renaşterii naturii, simbolul primăverii, fiind cunoscută şi sub numele de Armindeni, ca prima zi a lunii florilor.

În calendarul zilelor notabile, 1 Mai este Ziua Internaţională a Muncii, a solidarităţii internaţionale, serbată în lume din 1889, şi în România din 1890, comemorând victimele grevei generale a muncitorilor, organizată, din Chicago. Muncitorii care au protestat în mai 1886 aveau revendicări care au reprezentat începutul unei adevărate emancipări sociale a salariaţilor:

- retribuţii corespunzătoare muncii prestate;

- ziua de muncă de 8 ore şi repaus săptămânal;

- asigurări de boală şi bătrâneţe.

În 1889, Internaţionala a II-a avea să consfinţească Ziua de 1 Mai ca simbol al luptei pentru justiţie socială. În mod paradoxal, pe 1 Mai 2012, majoritatea românilor revendică aceleaşi drepturi, dar, ceea ce este şi mai alarmant, revendică dreptul la muncă, motiv pentru care 1 Mai 2012 nu poate fi sărbătoarea muncii, ci ziua mesajului-protest adresat actualei puteri politice formate din PDL, UDMR, UNPR şi minorităţi, care au promovat injustiţia socială. S-a comis un asasinat economic, iar istoria va înregistra aceste partide ca partide ale trădării naţionale şi abandonării naţiunii.

În România, ţară cu drepturi depline în Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007, Guvernul, prin politicile publice implementate, a încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale românilor prevăzute în Constituţie. În art.47 din Constituţie se stipulează: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent".

- dreptul la învăţătură şi sănătate;

- dreptul la muncă şi protecţie socială;

- dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

Guvernanţii portocalii, sfidând articolul 54 din Constituţie conform căruia "Fidelitatea faţă de ţară este sacră", orbiţi de propriile interese şi sub pretextul crizei economice, au luat măsuri de austeritate aplicate cetăţenilor neputincioşi - reducerea salariilor şi a pensiilor, disponibilizări masive de personal - încălcând astfel prevederile articolului 47 din Constituţie: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai de decent".

Istoria arată că nu măsurile austere diminuează efectele crizei economice, ci unitatea clasei politice, colaborarea între putere şi opoziţie, mediul de afaceri şi mediul academic, elaborând împreună planul de dezvoltare a economiei româneşti, luând în considerare atuurile româneşti.

În acest sens, trebuie menţionat că România are un puternic potenţial uman; deţine un important fond agricol şi forestier, importante resurse naturale, fără însă ca acestea să fie puse în valoare prin investiţii multiplicatoare, generatoare de locuri de muncă sigure şi bine plătite.

Având în vedere importantele sume financiare puse la dispoziţie (30 mld. euro) de către Uniunea Europeană pentru reconstrucţie şi dezvoltare, Guvernul trebuia să pună bazele unei industrii naţionale, a unei agriculturi româneşti, respectând normele şi standardele europene.

A sosit momentul să depăşim complexele ideologice ale perioadei de tranziţie. Statutul nostru de ţară membră a Uniunii Europene ne permite afirmarea şi apărarea patriotismului economic. Se impune să privim critic prezentul, să refuzăm să-l acceptăm. Am fost învăţaţi premeditat să facem ceea ce ni se spunea:

- viitorul îl reprezintă companiile mici şi mijlocii, dar în lume s-au format cele mai mari corporaţii;

- cât sunt de rele monopolurile de stat, cum trebuie distruse şi privatizate în folosul - culmea! - al altor companii de stat;

- cât de inteligenţi am fi dacă scăpăm de industria naţională poluantă şi ineficientă;

- statul este prost administrator, iar soluţia miraculoasă este privatizarea - însă, în acelaşi timp, statele - "profesor" şi-au consolidat companiile de stat;

- să restituim toate proprietăţile naţionalizate, începând de la Cuza, iar acum nu sunt bani pentru despăgubiri. Oamenii cinstiţi, însă, au fost încă o dată păcăliţi.

Motivul esenţial al Revoluţiei din Decembrie 1989 a fost indignarea cetăţenilor care au cerut libertate şi vot liber. S-a stabilit setul de principii şi valori care să stea la baza reconstrucţiei ţării. S-a schiţat modelul de stat şi dimensiunile modernităţii care să călăuzească gândirea Guvernului. Politicile stabilite atunci aveau în vedere demnitatea cetăţeanului, care trebuia asigurată şi respectată printr-un sistem de asigurări sociale, echitate socială, primatul interesului general faţă de cel particular.

Dar realităţile s-au îndepărtat de acele deziderate, politicile promovate de actualii conducători au creat mari tensiuni în starea de spirit a cetăţenilor. Oare nu mai avem aceeaşi capacitate de indignare?! Sau, nejustificat, ne-am resemnat? Nu! USL, prin programul său politic, a creat premisa acţiunii civice, conştienţi fiind că, dacă cetăţenii se vor indigna în masă, vor găsi singuri modalităţile de acţiune pentru a construi o societate dreaptă.

Toate acestea ne îndreptăţesc să concluzionăm: astăzi, mai mult ca oricând, a devenit evident că România se află pe un drum greşit. Statul român a ajuns arma la tâmpla cetăţenilor pe care puterea politică îi jefuieşte zilnic. Statul român a devenit sluga unei bande de mafioţi care a subordonat totul propriilor interese. Se opune cineva? Da. Se opune Uniunea Social Liberală prin diferite forme de protest, luptând pentru cetăţenii batjocoriţi pentru a nu deveni complici.

Pe fondul unei ineficienţe sistematice a guvernării, se proliferează inechitatea şi injustiţia socială. Sărăcia s-a extins, adâncind prăpastia dintre cei bogaţi şi cei săraci, dintre cei îmbogăţiţi şi cei sărăciţi. Statul social, adică statul naţiunii, a fost abandonat şi înlocuit cu statul captiv, slujbaş al deţinătorilor puterii politice. Semnalul abandonului a fost dat de însuşi Preşedintele României, atunci când a decis că "Statul român nu mai poate fi responsabil pentru toţi cetăţenii săi". Statul este deja responsabil doar pentru elita partidului de guvernământ.

Pe de o parte, guvernanţii fac tot posibilul ca statul să preia controlul asupra justiţiei, asupra partidelor şi sindicatelor, asupra economiei, prin fondurile de pensii şi sănătate.

Pe de altă parte, statul se debarasează de responsabilităţile faţă de propriii cetăţeni, generând precaritatea nu doar în învăţământ, sănătate, justiţie şi securitate personală, dar şi în instituţiile supravieţuirii: locurile de muncă, salariile, pensiile şi alte venituri din muncă, preţurile bunurilor principale - de la hrană la locuinţă şi energie.

Această succintă radiografie a actualei politici de guvernământ evidenţiază o realitate de tristă amintire. Suntem martorii unei politici făcute cu patimă împotriva adversarilor politici, urmărindu-se distrugerea partidelor politice indiferent de opţiunile celor care le susţin. Aceeaşi politică se îndreaptă şi împotriva cetăţenilor, urmărindu-se maladiv înregimentarea lor, atât de acuzată altădată. Politica de dezbinare naţională şi socială a devenit instrumentul preferat de guvernarea actuală. Mărturie în acest sens o constituie asumarea răspunderii pe un număr de legi (Legea educaţiei naţionale, Codul muncii, Legea salarizării unice, Legea pensiilor, Legea bugetului general consolidat, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat), fără a fi rezultatul unor dezbateri între factorii răspunzători. Această politică de elaborare a legilor a urmărit îngrădirea apariţiei cetăţenilor în viaţa publică şi limitarea activităţii sindicatelor.

PSD, USL au luat atitudine faţă de aceste nelegiuiri, atenţionând puterea politică guvernamentală că ignorarea statului, a Parlamentului aduce prejudicii mai mari decât orice criză economică. Realitatea o confirmă.

În concepţia PSD, statul social nu este un moft ideologic, ci este o responsabilitate constituţională şi umană. Statul social are rolul menţinerii coeziunii sociale prin acţiunea permanentă de diminuare a inegalităţilor sociale. Societatea nu poate funcţiona dacă nu există puternice legături de solidaritate între cei săraci şi cei bogaţi, între popor şi partidele politice. România trebuie să redevină o patrie pentru toţi cetăţenii ei. Este posibil, dacă înlocuim politica privatizată cu una care să restabilească demnitatea şi interesele comunităţii.

PSD, USL sunt pregătite să înlocuiască actualul model economic şi social, care a generat inechitate şi nu a produs dezvoltare, cu un model construit pe o viziune bazată pe trei elemente esenţiale:

1. Crearea unei economii naţionale performante prin: formarea unui sistem industrial şi energetic autohton; reorientarea investiţiilor în agricultură; oprirea vânzărilor terenurilor agricole şi exportului de materii prime.

2. Construirea unei administraţii centrale şi locale eficiente, transparente şi moderne; eliminarea risipei şi corupţiei din administraţie poate fi realizată prin măsuri ferme şi inovative ale viitorului guvern USL.

3. Refacerea încrederii în cetăţeni, implicarea lor în actul de guvernare, încetarea războiului româno-român. România trebuie să-şi recapete echilibrul social; munca şi meritul personal şi colectiv trebuie readuse ca valori fundamentale ale societăţii.

Numai astfel o guvernare legitimă şi responsabilă poate reda demnitatea cetăţeanului, poate crea locuri de muncă sigure şi bine plătite.

PSD, partidul Revoluţiei, partidul integrării euroatlantice, USL sunt pregătite nu doar să câştige alegerile locale şi parlamentare, ci să reconstruiască o economie naţională, să restabilească principiile democratice, respectul pentru oameni; să impună un sistem de impozitare care să nu socializeze pierderile şi să privatizeze beneficiile, să realizeze o repartiţie echilibrată a veniturilor în societate.

Pentru a pune în acord gândurile cu vorbele, vorbele cu faptele, USL are nevoie de susţinerea tuturor românilor, şi chiar a celor care simpatizează actuala putere, pentru construirea unei societăţi a conştiinţei şi a dreptăţii. Realizarea acestor proiecte, punerea lor în operă garantează că 1 Mai poate deveni un prilej de mulţumire, de speranţă în emanciparea celor ce trăiesc prin propria lor muncă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu, domnule profesor.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, au mai depus în scris: subsemnatul, domnii deputaţi Ion Călin, Vasile Mocanu, Dorel Covaci, Vasile Gliga, Gheorghe Ciocan, Ion Dumitru şi Marian Ghiveciu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL-PC, au depus în scris: domnii deputaţi Mircea Irimescu, Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjan, Mihai Donciu, Andrei-Dominic Gerea, Mihai Lupu, Graţiela Gavrilescu, Uioreanu Horia şi Ionuţ Stroe.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale a depus în scris domnul deputat Miron Ignat.

Cei doi colegi ai mei urmează...