Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

Astăzi începem cu puterea.

Mulţi colegi din partea puterii s-au trezit de dimineaţă, în vederea susţinerii Guvernului.

O să-l rog pe domnul Constantin Adăscăliţei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să poftească la microfon şi pe doamna Florica Cherecheş, din partea Grupului PNL, să se pregătească pentru a urma.

Stimate coleg, aveţi cuvântul, nu înainte de a vă reaminti că durata unei intervenţii este de maximum trei minute.

Vă rog, stimate coleg.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc şi pentru precizări.

Să ştiţi că nu aveam de gând să vorbesc mai mult de trei minute.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică este astăzi adresată prevenirii şi combaterii violenţei în România.

Supun atenţiei dumneavoastră unul dintre cele mai sensibile subiecte ale României contemporane, într-un moment în care avem şansa de a genera soluţii politice pentru stoparea acestui flagel.

Vă vorbeşte despre acest subiect un om care a practicat la cele mai înalte niveluri de performanţă sporturi de contact şi al cărui moto în viaţă şi ca principiu de lucru a fost "să învăţ să lupt pentru a nu avea nevoie de luptă".

În ultima perioadă, în ţara noastră am avut parte şi am fost marcaţi de incidente care ar trebui să ne pună pe gânduri.

La un eveniment monden a avut loc o altercaţie violentă între jurnalişti, în ultima perioadă.

La Iaşi, viaţa unui fost campion de atletism a fost curmată de o lovitură cauzatoare de moarte la un incident banal.

În şcoli, la orice pas, vedem conflicte în care se folosesc arme albe şi exemplele, sigur, pot continua la nesfârşit.

Din nefericire, violenţa este încă prezentă în România în cele mai cumplite forme ale sale - violenţa stradală, violenţa în şcoli, violenţa domestică, conflicte spontane care degenerează permanent.

Potrivit raportului Ministerului Public în anul 2012, anul trecut au avut loc 1.014 omoruri, 84 de trimiteri în judecată pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, 132 de infracţiuni de lipsire de libertate, 509 vătămări corporale şi 440 de violuri, din care două urmate de moartea victimei.

La fel de grav mi se pare şi statutul ţării noastre de gazdă prietenoasă pentru violenţă, asta datorită sărăciei, consumului de alcool, prejudecăţilor şi nu numai.

Prezentul meu demers nu-şi propune să găsească vinovaţi. Pentru că acest lucru este tardiv pentru victimele de mai sus.

Astăzi, doresc doar accentuarea a două aspecte pentru care avem obligaţia, dar şi oportunitatea de a interveni.

În ceea ce priveşte infracţiunile stradale şi cele legate de ordinea publică, s-a demonstrat eficienţa instituţiilor de poliţie locală care lucrează direct cu autorităţile locale. Şi vă dau exemplul Iaşiului, dar nu numai, unde acest tip de infracţiuni a fost drastic diminuat.

Al doilea argument este cel al celei mai bune practici, adică în ţările Uniunii Europene, unde ordinea publică este menţinută de o poliţie locală subordonată consiliilor locale, în timp ce poliţia naţională trebuie să aibă competenţe de infracţiuni specializate.

În contextul descentralizării administrative, consider că ţara noastră ar progresa urmând exemplul colegilor din Uniunea Europeană.

Al doilea aspect pe care doresc să-l subliniez astăzi este cel al prevenţiei infracţionalităţii şi al faptelor cu potenţial criminogen. La fel cum în medicină se spune că este mai uşor să previi decât să tratezi, cred că pe termen lung se va dovedi mai eficient şi mai ieftin pentru un stat să încurajeze şi să investească în educaţia tinerei generaţii şi în campanii de conştientizare şi prevenire a violenţei de orice fel.

Nu în ultimul rând, menţionez că într-un asemenea efort trebuie să implicăm toţi actorii sociali, pentru ca responsabilitatea într-un final să aparţină societăţii în ansamblul ei.

Vă mulţumesc pentru atenţie. Gânduri bune şi multă sănătate.

Domnul Ioan Oltean:

Doamne ajută!

Mulţumesc frumos, să aveţi o zi frumoasă şi dumneavoastră.