|
Domnul Tinel Gheorghe: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi care astăzi aţi umplut până la refuz sala, ultima zi a sesiunii ordinare din anul 2015 şi a anului politic 2015, Bănuiesc că, domnule preşedinte, n-o să ne faceţi o surpriză ca între Crăciun şi Anul Nou să ne chemaţi pentru cine ştie ce sesiune extraordinară. Ferească Dumnezeu! Pregătisem un text pentru astăzi şi nu mă hotărâsem la titlu. Mă gândisem să-i dau titlul, dat fiind faptul că suntem şi în preajma sărbătorii Crăciunului, ceva de genul: "De-aş mai duce-o pân la toamnă!", dar era cu apropo şi imediat am realizat că mulţi dintre colegii mei mă vor certa, că ce-i cu titlul ăsta. Şi atunci mi-a venit în cap altceva: "Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul!" - dar asta dădea satisfacţie celor de afară, tot cer ei anticipate, o clasă politică nouă, am zis: nici asta nu se potriveşte. "Mă făcu muica oltean" - ei, asta era cu apropo direct, l-am tot certat pe preşedintele Camerei Deputaţilor, am zis, domnule, în ajun de Crăciun să nu-l mai cert. Atunci m-am hotărât, simplu, la a face o analiză a anului 2015, seacă, aşa, din punct de vedere politic, fără să ingerez prea mult cu folclorul popular. Şi am să plec în această analiză de la declaraţiile preşedintelui Camerei Deputaţilor la început de an, care spunea cam aşa: vrem să recredibilizăm Parlamentul României, să readucem onoarea, stima, corectitudinea în aula Parlamentului şi încrederea între noi şi între noi şi cetăţeni. Şi suntem la sfârşit de an! Ceea ce spunea preşedintele Camerei s-a întâmplat: încrederea e la piciorul gâştei, n-am văzut parlament mai contestat ca ăsta al nostru, am reuşit să-i supărăm pe toţi, prin atitudinea şi prin comportamentul nostru. Am avut iarăşi o marţi neagră, am reuşit să ne dăm salarii speciale - unii, la vârf, acolo -, pensii speciale - unii, nu la tot poporul, că aşa stă bine unui parlament serios. Şi a tot curs, au tot curs pomenile electorale... Dar cel mai grav mi s-a părut însă că Regulamentul Camerei s-a modificat în sensul dorit de preşedintele Camerei Deputaţilor: el nu poate fi schimbat decât la propunerea grupului din care face parte. Ei, şi cum grupul din care face parte n-o să-l schimbe niciodată, ca să-l schimbi pe Valeriu Zgonea sau pe preşedintele Camerei trebuie să modifici regulamentul. E o doză de totalitarism, rămasă de pe vremuri, de până în 1989, care s-a transmis, iată, şi la vârful conducerii socialiste de după 1989. Călin Popescu-Tăriceanu parcă nu-şi găseşte locul, e când cu stânga, când cu dreapta, când la putere, când în opoziţie, e în opoziţie cu partidul, e la putere în nume personal şi ca persoană. E interesant aşa, să fii preşedintele Senatului, al doilea om în stat şi să trâmbiţezi pe toate posturile că tu eşti în opoziţie. Adică nu tu, partidul. Prim-ministrul, ce să mai spun. Extrem de interesant pentru Victor Ponta anul acesta! E ca şi cum în cărţile de istorie am citi peste ani cum nu trebuie făcută politica. Să ai la început de an preşedinţia partidului şi preşedinţia Guvernului, şi la sfârşit de an să nu mai fi nimic, este o doză de masochism în politică, bănuiesc. Altfel, nu pot să înţeleg... Sau o lipsă totală de maturitate. Cert e că Partidul Social Democrat are o conducere acum "excepţională": unul condamnat în primă fază, Liviu Dragnea, care aşteaptă cu înfrigurare verdictul instanţei, iar al doilea, secretarul general... Că de obicei aşa se întâmplă, secretarul general e cel care sapă la temelia preşedintelui. Dar ca să nu mai sape la temelia preşedintelui, secretarul general al partidului a fost ales tot unul care are probleme, aşa că el trebuie să stea liniştit, pe craca lui. Şi cu această conducere "excepţională", PSD-ul se pregăteşte să intre în era sau în epoca Valeriu Zgonea. Să te ţii, muică, ce vremuri vor fi de la anul, de pe timpul ăsta, încolo! Ce a făcut Partidul Naţional Liberal? Partidul Naţional Liberal, pe tăcute, aşa, l-a dat jos pe Victor Ponta, îşi definitivează...
|