|
Domnul Maricel Popa: Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea de astăzi este: "Ce s-ar fi întâmplat dacă PSD nu era la masa guvernării?". Stimaţi colegi, România traversează o perioadă dificilă. Se vede şi o simţim cu toţii. Nu spun asta ca introducere retorică, o spun pentru că o văd în fiecare zi, în cifrele de pe facturi, în discuţiile cu oamenii, în întrebările pe care mi le pun părinţii, când vorbesc despre viitorul copiilor lor. Tocmai de aceea, consider că cetăţenii merită un răspuns sincer şi complet la întrebarea care circulă tot mai des. Am rămas, pentru că ştiam exact ce urmează dacă plecam. Şi iată, concret, ce s-ar fi întâmplat. O familie obişnuită, doi părinţi care muncesc, cu unul sau doi copii acasă, ar fi resimţit imediat creşterea TVA la 24%. Fiecare cumpărătură din supermarket, fiecare plin de combustibil, fiecare factură ar fi costat mai mult. Preţurile la alimente, fără plafonare, ar fi crescut nestingherit. Inflaţia, care deja a pus presiune pe gospodăriile româneşti, putea depăşi 20%, ceea ce înseamnă că leul din buzunar valorează din ce în ce mai puţin, iar economiile oamenilor se erodează simţitor. Profesorul care predă copiilor voştri ar fi primit un salariu mai mic; la fel, medicul de familie, asistenta din spital, militarul care veghează graniţele ţării. Salariul minim ar fi rămas îngheţat... fără creşterea de la 1 iulie, care înseamnă, pentru sute de mii de români, diferenţa dintre un trai decent şi o lună imposibilă. Bunicii cu pensii mici ar fi fost loviţi de CASS, un impozit suplimentar pe sumele deja modeste cu care supravieţuiesc. Copiii din familii vulnerabile, persoanele cu dizabilităţi - toţi ar fi rămas fără programele de sprijin pe care le-am apărat cu fermitate. Pe deasupra, s-ar fi introdus taxe noi pe tranzacţiile bancare, adică pe fiecare plată pe care o faci cu cardul, şi pe solarii, adică pe munca fermierilor şi grădinarilor care ne hrănesc, chiar şi pe coteţele din curţile gospodarilor. Investiţiile în localităţi, în drumuri, în şcoli şi spitale ar fi fost tăiate masiv. Toate acestea au fost blocate, nu prin discursuri, ci prin negocieri dure, prin voturi şi prin asumarea unui cost politic real. Dar nu mă opresc la trecut, pentru că România are nevoie de o viziune. Cred într-o Românie în care statul investeşte în oameni înainte să îi taxeze, în care un copil născut într-un sat din Moldova sau din Oradea are aceleaşi şanse ca unul din Bucureşti, în care munca cinstită este răsplătită şi bătrâneţea este trăită cu demnitate. Aceasta este direcţia pentru care luptăm şi aceasta este direcţia pe care o vom impune în orice guvernare în care participăm. Un lucru rămâne cert. România nu trebuie să fie guvernată împotriva propriilor cetăţeni, nici acum, nici în viitor. Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Maricel Popa.
|