Dezbateri parlamentare

Doamna Gianina Şerban:

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Maricel Popa:

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte de şedinţă!

Declaraţia de astăzi este: "Fără Iaşi, România modernă poate că nu ar mai fi existat. Respectul se vede prin investiţii".

Stimaţi colegi,

Există momente în istoria unei ţări care nu trebuie niciodată uitate. Pentru România, unul dintre aceste momente a fost în urmă cu 110 ani, în iarna anilor 1916-1917, când Bucureştiul a capitulat, statul român era aproape de colaps, iar Iaşiul a devenit ultima capitală a speranţei româneşti.

După ocuparea Bucureştiului de către Puterile Centrale, la Iaşi s-au retras Guvernul, Parlamentul, Familia Regală şi instituţiile statului. Oraşul a devenit capitala de facto a României şi locul din care s-a organizat rezistenţa naţională.

Dar Iaşiul nu a primit doar administraţia ţării. A primit sute de mii de oameni disperaţi: refugiaţi, răniţi, copii, bătrâni şi soldaţi. Un oraş care avea aproximativ 75.000-80.000 de locuitori a fost nevoit să suporte o populaţie de câteva ori mai mare, crescând la peste 300.000, în condiţii dramatice, cu foamete, frig, epidemii şi lipsuri cumplite.

Regina Maria descria atunci situaţia într-un mod cutremurător:

"Oraşul e plin până la refuz, cu o populaţie de zece ori mai numeroasă decât cea obişnuită, epidemiile se dezlănţuie din toate părţile, hrana se împuţinează, aprovizionarea e aproape imposibilă...".

Şcolile au devenit spitale. Casele oamenilor au devenit adăposturi. Clădirile publice au fost transformate în sedii administrative şi centre medicale. Şi astfel România nu a căzut.

De la Iaşi s-a reorganizat armata română. De aici s-au pregătit marile bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Tot aici s-au pus bazele reformelor şi ale proiectului politic care avea să ducă la Marea Unire.

Adevărul istoric este simplu şi clar - fără Iaşi, România modernă poate că nu ar mai fi existat.

De aceea, când vorbim astăzi despre investiţii în Moldova, nu vorbim despre privilegii sau tratament special. Vorbim despre respect, despre echitate, despre o datorie morală pe care statul român o are faţă de o regiune care, într-unul dintre cele mai grele momente ale istoriei noastre, a ţinut România în viaţă.

Avem nevoie de finalizarea completă a Autostrăzii A8, de conexiuni rapide cu A7 şi cu vestul ţării, de infrastructură feroviară modernă, de investiţii în sănătate, educaţie şi economie.

Este bine, desigur, să comemorăm trecutul, dar nu este nici pe departe suficient. Trebuie să construim viitorul. Şi cum Iaşiul nu a abandonat România în cel mai greu moment al istoriei sale moderne, România nu are voie să abandoneze Iaşiul şi Moldova, astăzi.

Iaşiul nu cere favoruri, cere respect, iar respectul adevărat se vede într-un singur mod, prin investiţii.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.