Dezbateri parlamentare

Doamna Gianina Şerban:

Dau cuvântul domnului deputat Maricel Popa, Grupul parlamentar al PSD.

Şi se pregăteşte doamna deputat Ecaterina-Mariana Szőke.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Maricel Popa:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Titlul declaraţiei politice de astăzi este "Coşmarul restructurărilor şi pierderea locurilor de muncă în România".

Stimaţi colegi,

Ne aflăm într-un moment de gravitate fără precedent pentru oamenii din România. În ultimele luni ale anului 2025 peste 52.000 de români şi-au pierdut locurile de muncă. Şi fiecare cifră reprezintă o poveste, un drum întrerupt, un viitor amânat. Fiecare pierdere de loc de muncă este o familie afectată, un vis spulberat, o viaţă care se confruntă cu nesiguranţă şi frică.

Această criză nu face discriminări. Oamenii afectaţi provin din diverse sectoare: muncitori din fabrici, angajaţi în comerţ, profesionişti în administraţie, specialişti IT sau în sectorul financiar-bancar.

Gândiţi-vă la oamenii care ani la rând au muncit cinstit, au construit cariere, au susţinut familii, doar pentru a fi brusc aruncaţi în incertitudine, la tinerii care, după ani de studii şi efort, se văd fără perspectivă, la părinţii care nu mai ştiu cum să le asigure traiul copiilor. Această criză nu este doar economică, ea este umană, socială şi morală.

Fiecare concediere lasă în urmă nu doar oameni fără loc de muncă, ci şi comunităţi afectate, oraşe în care speranţa se diminuează, pieţe locale care se contractă. Industria, comerţul, administraţia şi serviciile nu mai sunt doar sectoare economice, ele sunt vieţile oamenilor. Şi atunci când aceste vieţi sunt zdruncinate, întreaga ţară resimte consecinţele.

Aceasta nu este doar o criză a pieţei muncii, este o criză a încrederii şi a siguranţei pe care oamenii o au în propriul viitor. Fiecare familie afectată, fiecare comunitate zdruncinată, ne aminteşte că România trebuie să fie mai atentă la oamenii săi. Pentru că, până când aceste realităţi nu vor fi recunoscute în totalitate, până când frica şi incertitudinea nu vor fi tratate cu seriozitate, coşmarul restructurărilor va continua să lase în urmă oameni şi comunităţi în derivă.

Fiecare loc de muncă pierdut este o povară socială, un semnal de alarmă care nu poate fi ignorat.

Este momentul să privim realitatea în faţă, este momentul să adresăm întrebări.

Câte alte locuri de muncă vor mai dispărea până când această realitate va fi recunoscută la adevărata ei dimensiune?

Câte familii trebuie să treacă prin umilinţa incertitudinii înainte ca drama lor să devină o prioritate naţională?

Ce se întâmplă cu generaţia tânără care vede cum stabilitatea devine o raritate?

Să nu uităm şi să nu ne amăgim - pierderea a zeci de mii de locuri de muncă înseamnă reducerea consumului intern, scăderea puterii de cumpărare şi încetinirea economiei locale. Fiecare salariu dispărut înseamnă mai puţini bani în comerţ, în servicii, în investiţii, înseamnă taxe mai puţine colectate la buget şi o presiune mai mare pe sistemele de protecţie socială.

Şi în plan social consecinţele sunt la fel de grave: creşterea migraţiei externe, destrămarea familiilor, accentuarea sărăciei şi a inegalităţilor. Comunităţi întregi pot intra într-un declin accelerat, cu şcoli mai goale... (I se întrerupe microfonul.)

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.