Dezbateri parlamentare

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Doamna deputat Ecaterina-Mariana Szőke.

Doamna Ecaterina-Mariana Szőke:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

În ultima duminică a lunii mai, statul român marchează Ziua Românilor de Pretutindeni, un moment solemn dedicat tuturor celor care îşi asumă identitatea şi filonul cultural românesc.

Această zi ne obligă la o reflecţie profundă şi la asumarea unei datorii istorice pe care adesea am neglijat-o. Avem o obligaţie morală, politică şi spirituală faţă de fraţii noştri din comunităţile istorice, care duc o luptă zilnică, adesea tăcută, pentru a-şi păstra limba, şcoala şi credinţa. Drama lor trebuie rostită cu voce tare de la această tribună. Românii din Nordul Bucovinei, din Maramureşul Istoric şi din Sudul Basarabiei, alături de comunităţile din Valea Timocului, Banatul Sârbesc, Bulgaria sau Ungaria, se confruntă cu un proces dur de asimilare şi cu o limitare constantă a drepturilor identitare fundamentale. Toţi aceşti oameni au nevoie de noi, iar sprijinirea lor fermă şi neîntreruptă trebuie să devină o prioritate a statului român, prin salvarea şcolilor cu predare în limba maternă şi susţinerea presei de expresie românească.

Dincolo de diaspora istorică, ne confruntăm astăzi cu o dramă demografică naţională. Statisticile ne arată dimensiunea unui exod copleşitor, România înregistrând a doua cea mai mare emigraţie din lume, depăşită fiind exclusiv de Siria, o ţară devastată de război.

În ultimii 15 ani, aproximativ şase milioane de români au ales să părăsească ţara, goniţi de vulnerabilitatea economică şi de dorinţa unui trai decent. Consecinţele sunt vizibile şi extrem de dureroase acasă, unde satele au rămas aproape pustii, iar peste jumătate dintre oraşele ţării nu mai ating pragul legal de 10.000 de locuitori. Cu toate acestea, românii plecaţi au rămas profund legaţi de ţară, transferând acasă zeci de miliarde de euro.

Plecând din ţară, aceşti oameni au luat cu ei tradiţiile şi credinţa străbună, ducând spiritualitatea noastră în întreaga lume. Biserica şi familia creştină au rămas pilonii principali de păstrare a limbii şi a identităţii naţionale, acţionând ca adevărate ancore de speranţă în comunităţile din diaspora. Datoria noastră ca parlamentari şi ca naţiune este să construim acasă o Românie prosperă, în care cei plecaţi să îşi dorească să revină, şi să oferim un sprijin real, palpabil, celor din regiunile istorice. Românul din Valea Timocului, căruia i se refuză slujba în limba maternă, şi medicul plecat în Vest pentru un viitor mai bun alcătuiesc, împreună cu noi toţi, aceeaşi naţiune.

Astfel, fac apel - avem datoria să îi protejăm şi să îi menţinem uniţi în jurul valorilor care ne definesc.

Vă mulţumesc.