Dezbateri parlamentare

Domnul Adrian-Felician Cozma:

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Marius-Adrian Isac, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Marius-Adrian Isac:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Noua Lege a salarizării a generat ample dezbateri publice şi este firesc să fie aşa. Vorbim despre o reformă care priveşte sute de mii de oameni şi care influenţează modul în care statul român îşi recompensează angajaţii şi îşi stabileşte priorităţile.

În spaţiul public, discuţiile s-au concentrat asupra coeficienţilor, grilelor salariale şi diferenţelor dintre diverse categorii profesionale. Dincolo de cifre şi calcule, cred că această dezbatere scoate la iveală o întrebare esenţială: în ce măsură sistemul de salarizare al statului este perceput ca fiind echitabil?

O lege de o asemenea amploare nu trebuie doar să fie corectă din punct de vedere tehnic. Ea trebuie să inspire încredere şi să ofere oamenilor convingerea că munca, responsabilitatea şi contribuţia lor sunt recunoscute în mod just. România are nevoie de o lege a salarizării unitare, de reguli clare, predictibilitate şi eliminarea diferenţelor care nu pot fi explicate în mod obiectiv.

În acelaşi timp, nu putem ignora faptul că reacţiile din societate reflectă o preocupare reală. Pentru mulţi români, discuţia nu este doar despre salarii, ci şi despre respect, recunoaştere şi locul pe care diferitele profesii îl ocupă în ierarhia valorilor promovate de stat.

Profesorii se întreabă dacă educaţia este cu adevărat o prioritate naţională. Medicii şi întregul personal medical se întreabă dacă responsabilitatea uriaşă pe care o poartă în fiecare zi este reflectată corespunzător.

Educaţia şi sănătatea reprezintă două dintre cele mai importante investiţii ale unui stat, iar profesorii şi medicii sunt cei care poartă, zi de zi, responsabilitatea acestor domenii esenţiale. Unii formează generaţiile viitoare, ceilalţi veghează asupra sănătăţii şi vieţii noastre. Bunăstarea unei naţiuni nu poate fi separată nici de calitatea educaţiei, nici de calitatea actului medical. Tocmai de aceea, este legitim să ne întrebăm dacă ierarhiile salariale care se conturează reflectă pe deplin importanţa şi responsabilitatea acestor profesii.

Nu vorbim despre privilegii şi nici despre competiţii între categoriile profesionale. Vorbim despre respect, despre recunoaşterea unei munci care influenţează direct prezentul şi viitorul societăţii româneşti. Profesorii şi medicii nu cer tratamente preferenţiale, cer ca rolul lor esenţial să fie apreciat la justa sa valoare.

În judeţul Caraş-Severin întâlnesc oameni care îşi fac datoria cu profesionalism şi responsabilitate în fiecare zi, indiferent de profesia pe care o exercită. Ceea ce îi uneşte nu este dorinţa de privilegii, ci dorinţa de a fi trataţi cu echitate şi respect.

De aceea, cred că succesul noii Legi a salarizării nu va fi măsurat doar prin impactul său bugetar sau prin formulele de calcul. Va fi măsurat şi prin capacitatea sa de a genera încredere şi de a convinge oamenii că statul îi tratează corect.

Pentru că, în cele din urmă, o lege a salarizării nu stabileşte doar venituri, ci ea transmite un mesaj despre valorile pe care alegem să le promovăm şi despre importanţa pe care o acordăm celor care servesc interesul public.

Vă mulţumesc.