Dezbateri parlamentare

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am votat săptămâna trecută cea mai importantă lege pentru anul 2013, Legea bugetului. Un buget pe cât de auster pe atât de "bogat" în amendamentele populiste ale opoziţiei - peste 12.000. Un buget a cărui austeritate se datorează în cea mai mare parte tocmai guvernării celor care au venit acum cu "oceanul" de amendamente, care reclamau suplimentări bugetare ce depăşeau de mai bine de trei ori PIB-ul României! Însă aceste amendamente nici măcar nu erau gândite de solicitanţi, ele fiind, de fapt, un copy-paste recapitulativ al unor amendamente propuse anterior.

Am încercat să ofer opoziţiei circumstanţe atenuante, în sensul că amendamentele ar aparţine unor parlamentari aflaţi la primul mandat şi încă nefamiliarizaţi cu filozofia de construcţie a unui buget. Aveam să fiu repede contrazis de parlamentarii cu experienţă şi să constat că e vorba de o strategie comună a opoziţiei. Ipoteza ignoranţei nevinovate a căzut, lăsând locul singurei explicaţii plauzibile: demagogie deşănţată şi populism ieftin.

Faptul că unele amendamente solicitau sume derizorii pentru proiecte care costau de mii de ori mai mult, iar la altele nici nu era specificată localitatea, demonstrează nu doar neseriozitate, ci şi dorinţa de a arăta poporului cum opoziţia "cea bună" se luptă cu "guvernanţii cei răi". Şi dă-i şi luptă, neicuşorule, chipurile, pentru binele ţărişoarei, că de aceea nenea Iancu rămâne mereu actual.

Nu a contat că dezbaterea a zeci de mii de amendamente putea amâna cu multe săptămâni adoptarea bugetului, cu toate consecinţele negative de pe lanţul bugetar.

Nu contest necesitatea unor investiţii în diferite localităţi din ţară. De altfel, o serie de amendamente bine fundamentate au şi fost aprobate. E adevărat, puţine faţă de necesităţi, dar asta a permis un buget care avea câteva impuneri clare.

În primul rând, respectarea promisiunilor din campania electorală legate de mărirea salariilor cu 7,4%, a pensiilor cu 4%, precum şi restituirea banilor reţinuţi ilegal de la pensionari de către guvernele anterioare. Apoi respectarea directivelor europene: plata furnizorilor de medicamente (800 milioane de euro); achitarea contribuţiei României la UE (1,4 milioane euro), despăgubirile stabilite de CEDO (900 milioane euro). Şi toate acestea într-un an de maxim al returnării datoriei externe, contractată chiar de opozanţii de astăzi.

Sunt realităţi ce nu pot fi ignorate de către oamenii responsabili, iar Guvernul a avut o sarcină grea în a acoperi celelalte capitole din buget, necesare pentru o bună funcţionare a societăţii româneşti, un obiectiv pe care trebuie să-l urmărească orice parlamentar, fie el de la putere sau din opoziţie.

Îmi permit în final să fac o sugestie colegilor din opoziţie, legată de votarea viitoarelor bugete. Veniţi cu amendamentele încă din faza de construcţie a bugetului, argumentaţi-le şi negociaţi-le cu ministerele, identificaţi sursa de finanţare, pentru a fi introduse în buget. Procedaţi constructiv şi democratic şi veţi vedea că în aceste condiţii vă vor fi acceptate. Evitaţi astfel căderea în derizoriu prin parada cu numărul excesiv de mare de amendamente, doar din dorinţa de a vă manipula alegătorii printr-o clamată şi ipocrită grijă pentru binele ţării.

Amendamentele la grămadă, nefundamentate - pe formula "există buget, deci exist şi eu ca parlamentar în dezbaterea lui" - în adoptarea cărora nici dumneavoastră nu credeaţi, înseamnă doar "mult zgomot pentru nimic." Mai ales că e adevărat ce a spus Sofocle: "Butoaiele goale fac cea mai mare gălăgie".

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.