Dezbateri parlamentare

Domnul Ben-Oni Ardelean:

Din partea Grupului parlamentar al USR, domnul Dobrovie? Nu este.

Domnul Barna? Nu este.

Din partea Grupului parlamentar ALDE, domnul Constantin Avram? Nu este.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Márton Árpád.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acum 70 de ani, pe 13 aprilie 1948, a apărut Constituţia Republicii Populare Române. Articolul 27 al acesteia suna astfel: "Nicio confesiune, congregaţie sau comunitate religioasă nu poate deschide sau întreţine instituţii de învăţământ general, ci numai şcoli speciale pentru pregătirea personalului cultului sub controlul statului".

Prin aceasta s-a desfiinţat învăţământul confesional şi, în acelaşi timp, au fost naţionalizate şi clădirile în care funcţionau şcolile respective, acestea devenind şcoli laice de stat.

După 1989, datorită unor legi succesive, au fost retrocedate unele dintre clădirile care au aparţinut cultelor religioase şi s-au reorganizat unele instituţii de învăţământ confesional. Cu toate acestea, funcţionari al statului român pun beţe în roate retrocedării in integrum a fostelor imobile bisericeşti şi reînfiinţării instituţiilor de învăţământ în acestea.

Aşa cum în anii 1990, procurorul general de atunci, la îndemnul preşedintelui ţării, a atacat cu recurs în anulare toate retrocedările acordate de instanţele din ţară, astăzi promotorul ideii de renaţionalizare şi desfiinţare a acestor şcoli a devenit Direcţia Naţională Anticorupţie. Astfel, a fost renaţionalizată clădirea fostei şcoli reformate "Székely Mikó" din Sfântu Gheorghe şi tot astfel s-a reuşit desfiinţarea de-abia înfiinţatului Liceu Catolic din Târgu Mureş, 400 de copii şi părinţii lor fiind târâţi în audieri la DNA şi ameninţaţi cu pierderea anilor de studii. Toate acestea, din cauza unei simple greşeli de redactare a unei hotărâri de consiliu, care putea fi corectată administrativ. După acest demers însă nimeni nu mai are curajul de a corecta acel act sau de a semna o nouă hotărâre.

Şi mai grav este faptul că încercarea Parlamentului de a interveni, prin lege, pentru a garanta dreptul la un astfel de învăţământ, prevăzut de Constituţie, a fost oprită de acţiunea naţional-şovinistă a unor partide, de a ataca la Curtea Constituţională actul legislativ şi decizia Curţii, la fel, nu lipsită de valenţe naţionaliste.

Aşa cum Constituţia din 1948 garanta libertatea confesională, dar interzicea învăţământul confesional, şi astăzi, deşi legislaţia permite reînfiinţarea fostelor instituţii de învăţământ confesional, practica abuzivă a unor magistraţi nedemni împiedică exercitarea acestui drept.

Vă mulţumesc.

Domnul Ben-Oni Ardelean:

Mulţumim, domnule deputat.