Dezbateri parlamentare

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

De la USR nu avem niciun coleg.

De la ALDE avem vreun coleg?

Vă rog.

Domnul Daniel Olteanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Se întâmplă uneori ca un subiect de presă care se bazează şi pe informaţii reale, dar fără a ajunge la miezul problemei, să zdruncine privitorii şi să stârnească reacţii dure, cum s-a întâmplat zilele trecute.

Vorbesc despre "Polul sărăciei", reportajul difuzat de Pro TV, la o oră de maximă audienţă, reportaj al cărui subiect a fost, după cum e lesne de înţeles, judeţul Vaslui.

Dacă această alăturare, "Polul sărăciei", uzată la maximum în a caracteriza judeţul din care provin, nu mai miră pe nimeni, poveştile de viaţă de la capătul României, acolo unde investiţiile s-au blocat, au fost împiedicate ori n-au existat nici măcar pe hârtie, sunt greu de vizionat la televizor, dar mai ales cumplit de greu de trăit.

Pentru mine, care bat judeţul în lung şi în lat, şi nu doar de doi ani şi ceva, de când sunt parlamentar, imaginile pe care le-am văzut rulând pe ecranul televizorului nu sunt o noutate, însă reprezintă un eşec. Nu doar al unor persoane anume, în opinia mea, ci al acelei clase politice şi a acelor guvernanţi care, în ultimii 30 de ani, nu în 2019, ar fi putut schimba ceva, şi nu au făcut nici pe departe cât ar fi avut posibilitatea.

Da, bugetul pe 2019 este un semnal că încep să se înţeleagă cauzele, mai ales lipsa investiţiilor majore în infrastructură. Dar faptul că până în 2019 Bucureştiul a asistat pasiv cum se degradează viaţa vasluienilor, cum se frânge viitorul mai multor generaţii, nu mai poate fi schimbat.

Stimaţi colegi,

Îmi doresc să fi trecut de etapa în care, ca parlamentar de Vaslui aflat la primul mandat, totuşi, trebuie să explic că Bucureştiul, în primul rând, prin marile investiţii, şi nu autorităţile locale, care au mijloace şi fonduri limitate, trebuie să rupă cercul vicios al sărăciei, mai ales în mediul rural, locul în care cresc în jur de 80.000 de copii. Repet, 80.000 de copii.

Pentru mine, care văd mâini fragede bătătorite de muncă, ghiozdane agăţate în cui pentru că acei copii care ar fi trebuit să le poarte cu bucurie în spate nu au haine şi încălţări să meargă la şcoală, să întâlnesc copii de-o şchioapă care visează să plece din judeţul Vaslui, oriunde, doar ca să se salveze - toate acestea sunt semnele evidente ale unei anomalii grave, pe care suntem datori cu toţii nu doar să o corectăm, ci să şi facem în aşa fel încât rădăcinile ei să dispară pentru totdeauna.

Vina pentru prăpastia care s-a căscat între vasluieni şi restul ţării nu e una singulară, aşa cum lasă de înţeles pentru unii reportajul amintit, iar de apăsarea ei nu e scutit niciunul dintre noi, incluzându-mă aici şi pe mine. Martori îmi sunt însă toţi că, de doi ani şi ceva, de când sunt parlamentar, nu e săptămână în care să nu apăs pe acest subiect, în scris şi verbal.

Vă cer astăzi, din nou, să fiţi solidari cu locuitorii de la polul sărăciei şi să susţineţi, fără excepţie, toate proiectele care pot însemna salvarea judeţului Vaslui, pentru că marile investiţii în infrastructură nu le fac autorităţile locale. Asta, înainte ca alte mii de oameni să-şi caute singuri salvarea dincolo de hotarele Moldovei sau ale României.

Vă cer ca, de acum înainte, votul dumneavoastră să contribuie decisiv la viitorul celor 80.000 de copii vasluieni, care nu au nicio vină pentru că s-au născut în locul în care investiţiile au fost până nu demult ferecate cu lacătul, iar nivelul de trai a rămas împotmolit în cei 500 de km. de drumuri de pământ.

A face o prioritate din salvarea judeţului Vaslui nu e nicidecum o favoare, e o urgenţă naţională, şi dacă anumite măsuri de intervenţie vor putea atenua diferenţele regionale, ele nu vor putea şterge niciodată nedreptatea care li s-a făcut vasluienilor, an de an, în ultimii 30 de ani.

Vă mulţumesc.

Daniel Olteanu, deputat ALDE de Vaslui.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.