Dezbateri parlamentare

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Doamna deputat Ecaterina-Mariana Szőke.

Se pregăteşte domnul reputat Remus-Gabriel Lăpuşan.

Doamna Ecaterina-Mariana Szőke:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi este despre implementarea alimentaţiei sănătoase în şcoli - între obligaţii şi lipsa sprijinului real.

Doresc astăzi să atrag atenţia asupra unei probleme esenţiale pentru sănătatea publică şi pentru viitorul copiilor noştri: implementarea noilor norme privind alimentaţia în unităţile de învăţământ preuniversitar, stabilite prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1.582/2025.

Deşi aceste norme reprezintă un pas înainte, aplicarea lor în teritoriu ridică numeroase provocări care nu pot fi ignorate.

Ordinul introduce standarde nutriţionale actualizate, liste detaliate de alimente nerecomandate, reguli clare pentru alimentaţia copiilor preşcolari şi antepreşcolari şi obligaţii ferme pentru operatorii economici. Totodată, şcolile sunt investite cu responsabilitatea de a verifica ingredientele, compoziţia, aditivii şi calitatea nutriţională a meniurilor oferite elevilor. Inspectoratele sanitare pot sancţiona orice abatere. Este evident că intenţia este una bună: protejarea sănătăţii copiilor, prevenirea obezităţii infantile şi a tulburărilor metabolice, asigurarea unei alimentaţii demne de secolul al XXI-lea.

Dar, stimaţi şi onoraţi colegi, nu putem ignora realitatea de pe teren. Multe şcoli nu au specialişti capabili să analizeze compoziţia alimentelor, nu au proceduri clare pentru verificarea meniurilor, iar cadrele didactice nu au fost informate suficient cu privire la noile obligaţii. Mai mult, grădiniţele şi creşele care deservesc copii de 1-3 ani se confruntă cu lipsă de resurse şi infrastructură pentru a respecta regulile suplimentare extrem de stricte, introduse pentru această grupă de vârstă.

Prin urmare, nu putem lăsa întregul efort de implementare doar pe umerii directorilor şi ai învăţătorilor, fără sprijin concret. Vorbim despre un sistem educaţional care deja funcţionează sub presiune, în special în comunităţile rurale şi defavorizate, unde accesul la hrană adecvată este oricum o provocare. În aceste zone, introducerea unor norme fără un mecanism clar de suport riscă să devină doar o bifă administrativă, nu o schimbare reală.

Întrebarea pe care am adresat-o Ministerului Educaţiei urmăreşte exact acest lucru: transparenţă, responsabilitate şi sprijin real pentru implementarea unor norme care pot îmbunătăţi viaţa copiilor noştri, doar dacă sunt aplicate concret şi corect.

Nu putem accepta ca sănătatea copiilor României să depindă de şansa geografică sau de capacitatea unei şcoli de a interpreta singură un ordin complex. Avem datoria să cerem claritate, coerenţă şi mai ales acţiune.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.