Dezbateri parlamentare

Doamna Gianina Şerban:

Dau cuvântul domnului deputat Remus-Gabriel Lăpuşan.

Şi se pregăteşte domnul deputat Ştefan Ţintă, din partea Grupului PSD.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Remus-Gabriel Lăpuşan:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noua lege a salarizării personalului plătit din fonduri publice este una dintre cele mai importante reforme pe care România trebuie să le adopte în perioada următoare. Nu vorbim despre un act normativ obişnuit, despre o simplă modificare de grile sau despre un exerciţiu tehnic de reaşezare a coeficienţilor. Vorbim despre modul în care statul român îşi respectă angajaţii, despre echitatea dintre profesii, despre stabilitatea serviciilor publice şi despre încrederea cetăţenilor în instituţii.

România are nevoie de o salarizare publică aşezată pe principii clare: responsabilitate, complexitatea muncii, riscurile asumate, nivelul de pregătire, importanţa socială a activităţii şi performanţa reală. Niciun domeniu esenţial nu trebuie tratat superficial. Educaţia, sănătatea, administraţia, ordinea publică, apărarea, justiţia, cultura, diplomaţia, asistenţa socială, finanţele publice şi toate celelalte servicii publice trebuie analizate cu atenţie, pentru că fiecare dintre ele susţine funcţionarea statului român.

În educaţie, salarizarea trebuie să pornească de la recunoaşterea rolului fundamental al profesorului. Nu putem cere performanţă şcolară, reducerea abandonului şcolar, adaptarea la noile tehnologii şi formarea unor generaţii pregătite pentru viitor, dacă profesorii sunt puşi permanent în situaţia de a se lupta pentru drepturi fireşti. Salariul profesorului debutant cu studii superioare trebuie să fie un reper de demnitate profesională, iar evoluţia în carieră trebuie să fie motivantă. În acelaşi timp, trebuie respectată munca profesorilor diriginţi, a învăţătorilor, a educatoarelor, a profesorilor din învăţământul special, a celor care predau simultan sau lucrează în zone izolate, precum şi a personalului didactic auxiliar şi administrativ, fără de care şcoala nu poate funcţiona.

În sănătate, lucrurile sunt la fel de sensibile. Medicii, asistenţii, infirmierii, personalul auxiliar şi toţi cei care ţin spitalele în funcţiune nu pot fi priviţi doar printr-o formulă bugetară. Munca în ture, gărzile, sunt foarte importante şi trebuie plătite ca atare. Dacă România vrea să păstreze profesioniştii în sistemul public de sănătate, atunci salarizarea trebuie să reflecte responsabilitatea uriaşă a celor care îngrijesc pacienţii, salvează vieţi şi duc pe umeri presiunea zilnică a unui sistem aflat deja sub tensiune.

Dialogul social trebuie să fie substanţial, nu formal. Sindicatele, federaţiile reprezentative, confederaţiile sindicale şi reprezentanţii tuturor categoriilor profesionale trebuie consultaţi înainte de adoptarea deciziilor finale, nu doar informaţi despre soluţii sau despre ceea ce ne gândim că noi vom face.

Legea salarizării nu trebuie să fie o reformă împotriva angajaţilor publici. Ea trebuie să fie făcută în interes public.

Solicit ca noua lege a salarizării să fie construită responsabil, transparent şi echitabil.

Remus Lăpuşan, deputat de Cluj.