Dezbateri parlamentare

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la tribună pe domnul deputat Ion Eparu şi se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi pentru că suntem în Camera Deputaţilor, sper să mă încadrez în cutume, să respect intervalul de timp.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "1 octombrie 2013. Este şi acesta tot un început".

În urmă cu exact trei săptămâni participam, la Ploieşti, alături de mai mulţi colegi parlamentari, la deschiderea oficială a cursurilor noului an şcolar, în prezenţa preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Valeriu Zgonea, şi a ministrului educaţiei, domnul Remus Pricopie. Lăsând la o parte aerul festiv pe care şi invitaţii de seamă l-au dat evenimentului, nu am putut să nu zăresc, totuşi, entuziasmul celor aflaţi acolo, de la copiii aflaţi la primul contact cu şcoala la liceenii pe care mâine-poimâine îi vom vedea ocupând cu cinste un loc în universităţile ţării sau, de ce nu, de peste hotare.

La polul opus acestor festivităţi de acum trei săptămâni, s-au aflat marţi, 1 octombrie, cele dedicate deschiderii anului universitar, derulate şi la Ploieşti sub semnul nemulţumirilor şi chiar al protestelor. Subfinanţarea sistemului de învăţământ este semnalată, cu argumente cât se poate de serioase, de reprezentanţii studenţilor din România. Şi dacă aş vrea, nu aş putea să-i contrazic. Sunt deputat, dar rămân dascăl şi constat efectele sărăcirii continue a sistemului de educaţie, care se apropie de etapa cronică. Încerc să mă pun în situaţia părinţilor care calculează procentele cu care taxele de studiu şi tarifele pentru cazare au crescut într-o singură vară. Este doar o verigă din acel lanţ al slăbiciunilor alimentat de sărăcie. Pe de altă parte, mă gândesc cu preocupare la ceea ce s-a întâmplat în zilele de dinainte la Ploieşti. Şi folosesc acest lucru ca exemplu pentru că este un subiect pe care îl cunosc foarte bine. Momentul festiv a pierit inclusiv în umbra nemulţumirilor exprimate în una dintre puţinele universităţi din ţară unde taxele de studii şi cheltuielile cu cazarea au rămas nemodificate. De ce s-a protestat atunci? Pentru că studenţii au contestat taxele aferente creditelor restante, pe care le au de plătit nu după o examinare, ci după repetate evaluări la aceeaşi materie, traduse prin eşec şi, implicit, pierderea creditelor respective. Ba, mai mult, s-au pronunţat vehement împotriva unei modificări înainte măcar să o înţeleagă pe deplin.

Nu vreau să arăt cu degetul către nicio parte, fiecare dintre cei implicaţi în sistem considerând, ca de fiecare dată, că dreptatea îi aparţine. Mă simt dator doar, ca dascăl, de această dată, să mă declar alături de toţi cei care ştiu ce înseamnă să răspunzi de destinul nu al unui singur student, ci de al unei promoţii întregi.

Cineva trebuie să dovedească, la un moment dat, curajul şi înţelepciunea necesare pentru a pune în ecuaţia corectă trinomul stat-cadru didactic-studenţi al acestei probleme atât de importante cum este educaţia naţională.

La început de an universitar, îmi exprim speranţa că toţi factorii implicaţi vor găsi determinarea de care va fi nevoie pentru a începe rezolvarea, aşa cum trebuie, a uneia din priorităţile oricărei societăţi care se vrea cu adevărat modernă.

Profesor universitar Ion Eparu, deputat Colegiul nr.10, Circumscripţia nr.31, Prahova.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.