|
Domnul Mihăiţă Calimente: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică va fi în legătură cu situaţia militară a României din această zonă a Europei. România anului electoral 2016, cu toate aspectele economice, politice, sociale ale acestei perioade trebuie să privească cu mare atenţie şi către ceea ce se întâmplă în jurul său, mai ales la politica dusă de Rusia în ultima perioadă. Din această perspectivă, pare că elementele păcii şi războiului au revenit în Europa. Nimeni nu-şi doreşte războiul cu Rusia, nici nuclear, nici convenţional, nici hibrid, de niciun fel. De aceea, reacţia cea mai convenabilă este aceea de a preveni, de a impune coexistenţa paşnică. Politicile de putere aplicate de Rusia, în special în spaţiul postsovietic, dar anunţate şi pentru Europa, ameninţarea cu utilizarea forţei şi utilizarea propriu-zisă a forţei pentru modificarea frontierelor creează o nouă realitate de care trebuie să devenim conştienţi. Problemele păcii şi războiului au revenit în Europa şi acest fapt trebuie conştientizat nu numai la nivel oficial, al declaraţiilor, ci chiar la nivelul populaţiei. În acest context, măsurile de asigurare, adaptare şi descurajare ale NATO sunt esenţiale pentru securitatea statelor din flancul estic, inclusiv a României, dar totuşi ele nu trebuie să conducă la izolarea automată a Rusiei, ci la edificarea unor situaţii favorabile pentru dialog şi consens. Statele din flancul estic sunt încă vulnerabile în faţa provocărilor iniţiate de Moscova. Astfel, securitatea colectivă şi pregătirea integrată pentru anumite situaţii delicate sunt esenţiale în vederea consolidării unui profil solid de descurajare. NATO reprezintă principalul pilon de securitate pentru statele din flancul de est. Atât în strategia de securitate a Poloniei, dar şi a statelor baltice şi României, este menţinut rolul esenţial jucat de NATO pentru securitatea acestor state. Astfel, măsurile de intensificare demarate de către aliaţi reprezintă un pas pozitiv, în vederea solidificării asigurării acestor state. Pentru România, iniţierea şi efectuarea a cât mai multe exerciţii militare în cadrul NATO reprezintă un pas înainte. Acestea mărturisesc postura de descurajare din regiune şi aprofundează interoperabilitatea militară dintre statele din flancul estic. Planurile consimţite la Summitul precedent din Ţara Galilor trebuie implementate pentru a constitui o descurajare şi o adaptare corespunzătoare la adresa ameninţărilor din prezent. De asemenea, România va trebui să susţină o viziune echilibrată asupra eforturilor de descurajare în flancul estic. Atenţia aliaţilor trebuie să fie distribuită uniform în cadrul flancului estic, evitându-se astfel decalajele privitoare la angajamentul aliat. Flancul estic are state care traversează o perioadă la fel de volatilă. Statele baltice sunt vulnerabile prin prisma armatelor reduse şi apropierii de Rusia. Totuşi, se poate observa vulnerabilitatea la fel de mare a Poloniei, a României şi mai ales după ameninţările nevoalate ale preşedintelui Vladimir Putin. Nu în ultimul rând, România ar putea să susţină un angajament mai mare al NATO, în vecinătatea estică, România are un interes natural în a menţine o vecinătate stabilă. Astfel, încurajarea unui proces de reformare a sectorului de securitate din Ucraina, coroborat cu o colaborare militară amplificată cu Republica Moldova şi Georgia, ar reprezenta acţiuni deziderabile pentru interesele statului nostru, pe termen lung şi mediu. Tot în acest context apărut este de salutat iniţiativa Preşedintelui României, Klaus Iohannis, de creare a unui pol de stabilitate militară în zona Mării Negre. Aşadar, în acest context internaţional şi regional complex, România trebuie să aibă o atitudine demnă de statutul său, de cea mai mare ţară din flancul estic al NATO, pilon important de stabilitate în zonă. În mod cert, singura opţiune de neacceptat pentru România, la Summitul NATO de la Varşovia, este să nu ia opţiunea importantă pentru a deveni cel mai important furnizor de securitate din regiune. Vă mulţumesc. Mihai Calimente, deputat PNL.
|