Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 25 februarie 2026
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.21/2026
Video - Flash & IOS
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 25 februarie 2026 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 25 februarie 2026
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.4 | Mirela-Florenţa Matichescu - declaraţie politică intitulată "Nu putem scoate la mezat un activ strategic"; | ![]() |
||
| ................................................ | |
|
|
Dau cuvântul doamnei deputat Mirela-Florenţa Matichescu. Şi se pregăteşte domnul deputat Ionel Gheorghe, din partea Grupului AUR. Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul. |
|
|
Doamna Mirela-Florenţa Matichescu: Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. "Nu putem scoate la mezat un activ strategic" România nu poate trata Combinatul Siderurgic de la Galaţi ca pe o simplă marfă scoasă la mezat. Liberty Galaţi nu este doar o companie aflată în dificultate, este cea mai mare capacitate de producţie de oţel din România, este un pilon industrial, este un activ strategic, mai ales în contextul geopolitic actual. Statul român este deja creditor major acolo. Vorbim despre sute de milioane de euro din bani publici, prin ANAF şi prin finanţările acordate prin Exim. Dacă tot avem această expunere, atunci e firesc să întrebăm: de ce statul stă pe margine şi priveşte licitaţia? Combinatul este scos la vânzare la aproximativ 700 de milioane de euro. Un singur furnal mare poate costa în jur de 150 de milioane de euro. Asta înseamnă că întreaga platformă - furnale, laminoare, infrastructură portuară la Dunăre, utilităţi, terenuri - ajunge să fie evaluată cât patru sau cinci echipamente industriale majore. Mie nu mi se pare o simplă tranzacţie, mi se pare o decizie strategică uriaşă. Reconstrucţia Ucrainei va însemna o cerere masivă de oţel. Galaţiul are o poziţie logistică excepţională. Dacă pierdem controlul acum, riscăm ca tot ce se produce acolo să plece la export, iar România să ajungă să cumpere scump ceea ce ar putea produce acasă. Nu vorbesc despre naţionalizare ideologică, vorbesc despre responsabilitate. Statul are opţiuni moderne şi compatibile cu regulile europene, poate participa la licitaţie printr-un vehicul investiţional, poate converti parţial datoria în participaţie, poate construi un parteneriat cu un investitor strategic solid, poate impune clauze clare privind producţia pentru piaţa internă şi investiţiile viitoare. Pentru că miza este mare, românii au dreptul să ştie cine susţine această formulă de vânzare, cine a decis că aceasta este singura soluţie, unde este analiza strategică. Când o tranzacţie de o asemenea importanţă se face în grabă şi fără explicaţii clare suspiciunile apar, iar cei care au iniţiat şi susţin această procedură au obligaţia să lămurească lucrurile. Cer Guvernului să analizeze această procedură cu maximă responsabilitate, să prezinte public toate scenariile şi să ia în calcul inclusiv participarea statului, pentru a proteja atât banii publici deja investiţi, cât şi interesul strategic al României. Şi mai este ceva. Ani la rând am crezut că piaţa rezolvă tot. Între timp, marile puteri economice ale Europei şi-au consolidat domeniile strategice, au protejat energia, au protejat gazele naturale, au protejat resursele critice. Au înţeles că industriile fundamentale nu sunt simple active comerciale, ci instrumente de suveranitate economică. Exact în aceste domenii se duce astăzi un adevărat război economic la nivel internaţional. Dacă vrem să fim puternici în Uniunea Europeană trebuie să învăţăm de la cei care ştiu să-şi apere interesele, să stabilizăm sectoarele strategice, să acţionăm pentru România, nu doar să reacţionăm la presiuni. Nu este vorba doar despre o licitaţie, este vorba despre direcţia industrială a României, pentru că deciziile strategice nu se iau în grabă şi nu se explică în şoaptă. |
|
|
Mulţumesc. |


