Dezbateri parlamentare

Domnul Mircea Duşa:

Grupul parlamentar al PSD, doamna deputat Carmen Moldovan.

Doamna deputat, microfonul vă aparţine.

Doamna Carmen Ileana Moldovan:

Le spun Bună dimineaţa! celor 10 colegi prezenţi în sală.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice, recent avizat de Guvernul Boc, suscită critici pe cât de numeroase, pe atât de justificate. Proiectul are nu mai puţin de 112 pagini şi este o nouă mărturie a apetenţei Guvernului pentru supralegiferare în detrimentul simplităţii şi concreteţei. Actul normativ în discuţie afectează prin implicaţiile sale, atât categoria pensionarilor, în mod direct şi imediat, cât şi întreaga populaţie activă a României, adică viitorii pensionari ai ţării.

Iată câteva critici succinte pe marginea acelor prevederi ale proiectului care reglementează creşterea graduală a vârstei de pensionare a femeilor de la 58 de ani şi 9 luni, în prezent, la 60 de ani până în 2014, respectiv la 65 de ani până în 2030.

Discutăm aşadar despre o modificare legislativă prin care Guvernul urmăreşte, prin sistemul public de pensii, pe de o parte, prelungirea stagiului complet de cotizare al femeilor, iar, pe de altă parte, egalizarea vârstei standard de pensionare a femeilor cu cea a bărbaţilor. Dezavuez categoric această iniţiativă guvernamentală ca fiind inechitabilă, păguboasă şi în fapt nejustificată din cel puţin trei motive.

În primul rând, într-un stat normal, condus de un guvern responsabil, prelungirea vârstei de pensionare ar trebui să fie un drept, şi nu o obligaţie. Continuarea sau nu a activităţii profesionale ar trebui să depindă exclusiv de voinţa şi respectiv de capacitatea persoanei de a-şi exercita meseria la parametrii optimi astfel încât, cine doreşte să poată activa şi dincolo de o limită de vârstă fixată oricum arbitrar.

Similar, vârsta de pensionare s-ar cuveni flexibilizată suplimentar inclusiv între femei, cel puţin după categoria profesională, căci a considera egale ca efort şi uzură munca unei asistente medicale la oncologie, de pildă, cu cea a unei secretare sau pe cea a unei profesoare universitare cu cea a unei însoţitoare de zbor, îmi pare o mostră de ignoranţă deşănţată, pe care numai actualul guvern şi-ar putea-o permite.

În al doilea rând, implicaţiile proiectului de lege sunt, puţin spus, contraproductive, de-a dreptul nocive, pentru femeile angajate în sectorul public, aceasta întrucât iniţiatorul omite în mod comod reticenţa angajatorilor din România faţă de persoanele vârstnice. Or, într-o societate încă vădit şi profund patriarhală precum a noastră, a aproba proiectul de lege ar însemna să adăugăm discriminării asociate condiţiei de femeie o a doua formă de discriminare, de această dată după vârstă.

Unde şi cum şi în ce condiţii se va putea angaja, de pildă, o femeie în vârstă de 61 de ani, cu studii medii, fostă funcţionară la primăria din Răchiţele?

Stimaţi colegi,

Îndrăznesc să sper că în viitoarele dezbateri în comisii şi în plen nu vom invoca, aşa cum face Guvernul, pretextul tratamentului egal al femeilor cu bărbaţii pentru a cere în fapt femeilor să lucreze până acestea cad literalmente din picioare.

În sfârşit, la fel cum a făcut-o deja în pretinsa expunere de motive a proiectului de lege, Guvernul va căuta în curând şi în faţa noastră pseudojustificări ale iniţiativei sale. Ni se vor menţiona atunci îmbătrânirea populaţiei şi creşterea treptată a speranţei de viaţă, agravarea ratei de înlocuire sau prezumtive fraude masive în pensionările pe caz de invaliditate, sau multiplicarea pensionărilor anticipate.

Oricare vor fi aceste explicaţii, la orice analiză sumară, de bun simţ chiar, veţi putea constata că nu femeile vârstnice din România sunt vinovate de toate acestea. Nu pe ele trebuie să ne răzbunăm pentru eventuale cazuri frauduloase de pensionare anticipată. Nici pentru lipsa oricărei politici demografice în ultimii 20 de ani şi nici pentru îmbătrânirea populaţiei, un fenomen oricum global şi nu strict cantonat României. Iar a trăi mai mult nu înseamnă necesarmente şi a trăi mai bine sau mai sănătos, poate dimpotrivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Duşa:

Mulţumim.