Dezbateri parlamentare

Domnul Mircea Duşa:

Vă mulţumesc.

De la Grupul parlamentar al independenţilor are cuvântul domnul deputat Irimescu.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc, în declaraţia mea politică, să aduc în atenţia publică unul dintre oraşele pierdute, înstrăinate ale ţării, Cernăuţi.

Foarte multă lume, în special din generaţiile mai tinere, nu cunoaşte ce înseamnă oraşul Cernăuţi pentru istoria românilor. Faptul nu trebuie să mire pentru că, în ultimii 65 de ani, în România din timpul comunismului, a fost interzis să se vorbească despre capitala Bucovinei, iar în ultimii 20 de ani s-a vorbit foarte puţin. Asta după ce în primul deceniu de dictatură comunistă, bibliotecile publice din România au fost obligate să distrugă sau să treacă la "fonduri secrete" scrierile care conţineau referiri la Cernăuţi.

Atestat documentar în anul 1408 într-un hrisov al lui Alexandru cel Bun, odată cu mai multe dintre oraşele moldoveneşti, târg şi loc de vamă pe râul Prut, situat pe un important drum comercial care lega nordul Europei de Marea Neagră şi, mai departe, de Asia, Cernăuţiul îşi are istoria în cadrul Moldovei din care a făcut parte.

Destinul a făcut ca la 1775, nord-vestul Moldovei să intre sub stăpânirea Imperiului Habsburgic iar oraşul Cernăuţi să devină capitala provinciei ce avea să primească numele de Bucovina. 143 de ani a durat ocupaţia austriacă a oraşului, apoi 25 de ani făcut parte din România şi, începând din 1944 şi până astăzi (plus anul de zile scurs din 28 iunie 1949 şi până în 10 iulie 1941), a stat sub ocupaţia URSS-ului şi a Ucrainei. Aşadar, din ultimii 225 de ani ai istoriei sale, oraşul de pe malul Prutului, împreună cu partea nordică a Bucovinei, a trăit doar 25 de ani la ţara căreia îi aparţine de drept şi 200 de ani în condiţii de ocupaţie care continuă şi astăzi.

Poziţia de capitală a Bucovinei a determinat o dezvoltare pe toate planurile a acestei localităţi. Provincia a avut o lungă perioadă de prosperitate şi pace până la primul război mondial şi a fost beneficiara unui sistem de administraţie publică de calitate, tipic în epocă Europei Centrale de care aparţinea. În aceste condiţii, binefacerile civilizaţiei moderne au venit mai rapid aici şi vechiul târg moldovenesc a luat alura oraşelor de pe cuprinsul monarhiei austro-ungare.

În acelaşi timp însă, statul austriac a încurajat şi organizat ample colonizări şi imigrări în Bucovina. Caracterul românesc al oraşelor bucovinene s-a pierdut, acestea fiind populate majoritar cu elemente alogene. Cel mai reprezentativ din acest punct de vedere a fost chiar Cernăuţiul, care a găzduit cele mai importante confruntări pe plan naţional, toate însă paşnice.

În perioada interbelică, când Cernăuţiul aparţinea ţării, oraşul era al treilea ca mărime al României, după Bucureşti şi Chişinău, înaintea Iaşiului, Clujului şi a Timişoarei, şi al şaptelea centru economic al ţării. Pe lângă numeroase unităţi economice, aici îşi aveau sediul central 11 bănci şi activau 18 filiale ale altor importante unităţi de creditare din ţară sau străinătate. Camera de Comerţ şi Industrie din Cernăuţi avea un sediu care permite astăzi funcţionarea în el a Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii.

La Cernăuţi funcţiona una dintre cele patru universităţi ale ţării, alături de cele de la Bucureşti, Iaşi şi Cluj, Mitropolia Bucovinei, Teatru Naţional, Conservator de muzică şi Filarmonică, 10 cinematografe, 9 consulate ale unor ţări europene, aeroport internaţional, 20 de edificii de cult de diverse confesiuni, stadioane etc.

În acest oraş cosmopolit îşi desfăşurau activitatea 14 licee şi alte şcoli secundare sau speciale, apărea o presă locală care în anul 1937 cuprindea 10 cotidiene, 22 de publicaţii cu apariţie săptămânală sau lunară, dintre care 5 reviste de cultură. În oraş existau 23 de biblioteci publice, 4 edituri, 42 de asociaţii şi instituţii culturale private, unele posesoare ale unor sedii şi edificii cu săli de spectacole impozante, la care trebuie adăugate mai bine de 30 de asociaţii de asistenţă socială şi binefaceri.

Standardul de viaţă în Cernăuţi era printre cele mai ridicate din ţară. Existau în oraş reprezentanţe străine ale unor cunoscute firme europene, magazine care comercializau mărfuri produse în statele Europei Occidentale şi Centrale, restaurante, cluburi şi hoteluri elegante, transport public cu tramvaie şi autobuze. Aici aveau loc în permanenţă spectacole ale unor importante trupe teatrale europene care susţineau ministagiuni în care se jucau piese în limba germană. Şi tot la Cernăuţi rulau, în premieră în România, importante producţii cinematografice din toată lumea.

Cernăuţiul, cu cele 12 spitale şi cele 17 dispensare ale sale, era al doilea centru medical al României, după Bucureşti, luând în considerare numărul de paturi de spital pe care le avea. Cea mai mare parte a medicilor care funcţionau în oraş îşi aveau studiile făcute la Viena.

În cazărmile acestui burg septentrional al României se găseau încartiruite cele mai multe dintre unităţile uneia dintre diviziile armatei române care-şi avea sediul aici, semn al unei importanţe strategice de necontestat.

Iată, în câteva cuvinte, date de care ar trebui să ne aducem totdeauna aminte când auzim sau când vorbim despre Cernăuţi, capitala Bucovinei, vechi oraş românesc, azi înstrăinat.

Vă mulţumesc.