Dezbateri parlamentare

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"ARD este alianţa celor 78 de zile"

Săptămâna trecută am fost martorii unei tentative a actualei opoziţii de a scoate capul la suprafaţă după lunga perioadă de reflecţie la care a fost condamnată de votul românilor din lunile iunie şi iulie anul acesta. Demersul în sine nu a fost unul spectaculos, constând într-o nouă lansare a aceluiaşi brand, Alianţa România Dreaptă, pe scurt ARD, anunţat public de alte 2-3 ori în evenimente mediatice recente. Faţă de momentele anterioare, lansarea de săptămâna trecută a avut şi o găselniţă pe marginea căreia voi comenta în această declaraţie politică. Este vorba, fireşte, de aşa-numita Platformă Program a Alianţei România Dreaptă, nici mai mult, nici mai putin decât o continuare a spiralei tăcerii dreptei faţă de problemele reale ale românilor, o spirală indusă de o apartenenţă embrionară faţă de agenda primită în plic de la Cotroceni.

Pentru a începe cu începutul, mă voi referi la o propoziţie din preambulul documentului cu pricina. "Vremea iluziilor politice a trecut. Cu ARD ţara noastră va trece de la politica promisiunilor mincinoase ale stângii la politica răspunderii directe", afirmă autorii manifestului pe care îi bănuiesc de amnezie acută, având în vedere că acum mai puţin de 6 luni guvernarea ţării încă mai era gestionată de un PDL măcinat de propria impotenţă de a scoate ţara din criză. După numai şase luni, noul PDL, rebotezat ca ARD, ne vorbeşte despre iluziile stângii şi despre întoarcerea la politica răspunderii. Chiar acest concept de "politică a răspunderii" sună foarte confuz din gura PDL, pentru că ne duce cu gândul doar la faimoasele reforme care au chinuit populaţia, toate trecând prin asumarea răspunderii în Parlament. Căci, altfel, despre ce răspundere ne poate vorbi noul PDL rebotezat ca ARD? Despre răspunderea faţă de sutele de mii de români rămaşi fără asistenţă medicală după închiderea spitalelor? Despre răspunderea faţă de milioanele de bugetari obligaţi să se descurce cu venituri aproape înjumătăţite după tăierile de salarii, pensii, sporuri şi ajutoare sociale?

La numai câteva pagini distantă însă, acelaşi partid, care vorbeste de răspunderea si promisiunile mincinoase ale stângii, încalcă orice reguli de bun-simţ politic, ridicând miza promisiunilor deşarte cu care din păcate ne-am obişnuit în campaniile electorale. Fără niciun calcul economic care să fundamenteze asemenea propuneri, cu deosebită nonşalanţă şi fără nicio remuşcare, liderii acestei alianţe le promit românilor reducerea cotei unice pe venit de la 16% la 12%, creşterea salariului minim de la 740 lei la 1.000 de lei, precum şi reducerea contribuţiilor sociale pentru angajatori şi angajaţi. Toate acestea după ce a dispus vreme de 3 ani şi jumătate de o majoritate de dreapta prin care şi-a putut proiecta politicile sale reformiste în exerciţiul guvernării, PDL nefiind capabil să promoveze proiecte pentru reducerea fiscalităţii si stimularea consumului intern.

Este evident că vorbim doar despre nişte populisme ieftine de campanie, adresate unor români care au dovedit deja anul acesta că nu pot fi consideraţi naivi. Cum îşi poate imagina cineva cerebral că România îşi permite să alunece pe panta populismului, promovată de un ARD tot mai OTV-izat, când întreaga Europă încă tremură la gândul unei posibile destrămări a Zonei euro? Cum ar putea acoperi o iluzorie guvernare ARD golurile imense în veniturile la buget, generate de asemenea măsuri aberante? Cum ar mai supravieţui sectoare esenţiale ca: sănătatea, educaţia, ordinea publică, sectoare deja cronic subfinanţate, când în urma unor asemenea măsuri veniturile bugetare ar fi şi mai drastic reduse? Le reamintesc autorilor unor asemenea propuneri de tip PP-DD că şi în momentul în care economia României traversa o perioadă de creştere susţinută, reducerea semnificativă a impozitului pe venit a generat pierderi importante în bugetul consolidat. Dacă în 2005 am putut face faţă unor asemenea pierderi la nivelul încasărilor, în 2013, aceleaşi măsuri ne-ar arunca în colaps, pentru că ar fi complementare unui răspuns extrem de acid din partea pieţelor internaţionale, tradus în creşterea substanţială a costurilor de finanţare a datoriei publice. Cu alte cuvinte, am avea mult mai mult de pierdut decât de câştigat, chiar dacă în teorie aceste propuneri sunt generoase.

În aceeaşi cheie trebuie citită şi ultima propunere pe tărâm economic făcută de reprezentanţii Partidului Forţa Civică, propunere care nu ştim dacă este împărtăşită şi de către colegii de alianţă, de vreme ce noii însurăţei nici măcar nu convieţuiesc încă împreună. Reprezentanţii acestui partid ne propun nici mai mult, nici mai puţin decât o cotă unică de 30% a contribuţiilor sociale, din care 20% să fie plătită de către angajator şi 10% de către angajaţi. Forţa Civică ne spune şi care este impactul unei asemenea măsuri, adică 5 miliarde de lei pe care însă i-am recupera, cum altfel decât prin reducerea evaziunii fiscale. Din nou se pune întrebarea de ce această măsură este posibilă acum şi nu a fost posibilă acum un an de zile, când guverna PDL-ul, actualul ARD din care face parte şi Forţa Civică.

Nu aş fi făcut recurs la acest document dacă nu aş crede cu convingere că asemenea falsuri retorice trebuie sancţionate. Numai prin deconstrucţia lor sistematică putem spera la o revenire la normalitate pe scena noastră politică, aşa încât alegerile românilor să nu mai fie viciate de manipulări grosolane. Până la acel moment, însă, cred că putem trage câteva concluzii cu aplicabilitate şi la momentul electoral din 9 decembrie.

În primul rând, prin aceste manifestări de un PR forţat, ARD nu dovedeşte decât că este o formulă prăfuită, cu aceleaşi sloganuri scoase de la naftalină, fără niciun proiect realist de viitor. Noua politică propusă de ARD înseamnă tot lozinci şi promisiuni populiste, de la nişte oameni care acum mai puţin de şase luni guvernau nestingherit, fără niciun beneficiu pentru români. În acelaşi timp, ARD se întoarce în timp cu 20 de ani, arătând că nu a învăţat nimeni din lecţiile istoriei politice postcomuniste. Acum 20 de ani aşa-zisa dreaptă din jurul PNŢCD s-a grupat electoral în formula CDR, fără însă a încorpora şi PNL. Exact acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi, PDL fiind noul PNŢCD, iar ARD noul CDR, cu diferenţa că după 20 de ani PNL a decis să fie de partea celor care chiar vor şi pot să schimbe în bine România, alăturându-se PSD în Uniunea Social-Liberală.

În tot acest tablou mai trebuie să adaug ceva şi despre destinul PDL, de la care poate m-aş fi aşteptat la o schimbare de optică politică după preluarea conducerii de către echipa Blaga. Din păcate, acţiunile politice de până acum arată un PDL ancorat în continuare în politicile păguboase ale guvernării Boc-Ungureanu, iar destinul său pare ireversibil.

În final, şi un lucru pozitiv despre noua alianţă. Am remarcat cu satisfacţie că arhitecţii ARD au ţinut cont de propunerea mea legislativă privind transparenţa procesului electoral, introducând în siglă şi denumirile partidelor care alcătuiesc această alianţă. Pe de altă parte, nici nu puteau proceda altfel, de vreme ce ARD este o alianţă de cel mult 78 de zile, aşa cum a fost şi ultima guvernare PDL în frunte cu Ungureanu, fapt care îi obligă să îşi conserve cât mai mult identitatea pentru lunga perioadă de opoziţie care îi aşteaptă după 9 decembrie. Pentru că oricât de mult vor încerca să vopsească gardul, pe 9 decembrie românii vor vedea înăuntru acelaşi leopard.