Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Iordache:

Domnul deputat Mircea Dolha - trei interpelări depuse.

Vă rog, domnule deputat, prezentaţi pe scurt una dintre ele.

Domnul Mircea Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Depun o interpelare adresată domnului Robert Cazanciuc, ministrul justiţiei.

Obiectul interpelării - acţiunile de tip tele-justiţie şi tele-condamnare desfăşurate duminică, 1 februarie, de către reprezentanţii instituţiilor subordonate Ministerului Justiţiei şi Ministerului de Interne.

Spaţiul public este marcat în ultimele luni de o amplă activitate a instituţiilor statului, acţiuni a căror vigoare o salut şi o apreciez. Condamn cu fermitate actele de corupţie, evaziunea fiscală şi frauda, însă nu pot să nu sesizez că o parte dintre intervenţiile desfăşurate de unele instituţii s-au transformat într-un adevărat circ mediatic, beneficiind de mediatizare în direct cu informaţii suculente furnizate pe surse şi cel mai îngrijorător fapt, cu dezvăluirea identităţii firmelor şi antreprenorilor asupra cărora planează eventuale suspiciuni.

Edificator este un caz recent consumat duminică, 1 februarie, începând cu ora 7 dimineaţa, când se spărgeau în direct uşile unor firme, acţiuni care au făcut deliciul întregii prese, inclusiv al presei tabloide, prin detalii şi informaţii oferite pe larg, inclusiv publicaţiilor mondene, unde a fost publicat spre exemplu un articol cu titlul: "Uite, mamă, vin mascaţii!", percheziţii la firme de IT şi construcţii. Printre firmele vizate Erbaşu, UTI şi Strabag.

În legătură cu acest caz, la o săptămână distanţă, potrivit informaţiilor tot din presă, proprietarul uneia dintre companii, Cristian Erbaşu, a fost nevoit să facă precizări publice, conform cărora din actele de urmărire a rezultat clar că firma sa nu este implicată în faptele cercetate, iar el a fost audiat doar ca martor.

În acest context, nu doar că asistăm la un fenomen de tele-justiţie, dar şi la unul de tele-condamnare publică, având în vedere că aceste practici afectează iremediabil imaginea unor companii şi a unor persoane publice, deşi acestea nu sunt supuse numai unor percheziţii în direct, nerespectându-se prezumţia de nevinovăţie, prin modul în care se permite mediatizarea şi prezentarea informaţiilor în spaţiul public.

A devenit deja un obicei ca aceste intervenţii în forţă să aibă loc la prima oră a dimineţii şi chiar în zilele de sâmbătă şi duminică, atunci când este evident că la sediile societăţilor comerciale nu se află angajaţii sau persoanele vizate de anchetă. Însă aceste intervale se pliază perfect pe orele în care agenda publică este liberă, asigurând astfel transmisiile live pe canalele de televiziune, unele prezentate cu camere de filmat de la faţa locului.

Mai mult, o nouă practică este în curs de extindere, aceea a persoanelor vizate de anumite dosare ca suspecţi sau martori şi care sunt efectiv săltate direct din stradă, de la evenimente publice chiar, deşi nu au fost niciodată citate sau nu li s-a solicitat niciodată să se prezinte în faţa procurorilor pentru declaraţii.

Această tehnică, vizibil una de intimidare, nu are nimic în comun cu actul de justiţie, mai ales că persoanele ridicate cu ajutorul mascaţilor, încătuşate în stradă nu sunt surprinse nici în flagrant şi nici nu reprezintă un pericol public, ci, de foarte multe ori, sunt oameni cunoscuţi opiniei publice, angajatori români ori antreprenori, a căror singură vină este că cineva le-a menţionat numele într-o declaraţie, un denunţ sau de ce nu, uneori, poate chiar delaţiune.

În tot acest context, nu este surprinzătoare decizia luată pe 24 ianuarie a acestui an în plenul Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi în Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care au hotărât să sesizeze ministrul Justiţiei pentru iniţierea unui proiect de act normativ de modificare a noului Cod de procedură penală, Legea nr.134/2010 cu o serie de propuneri punctuale pentru a îmbunătăţi sistemul judiciar.

În calitate de deputat liberal al Parlamentului României, dar şi de cetăţean al acestei ţări, mă simt obligat să vă solicit clarificări cu privire la o serie de chestiuni, precum: care este procedura instituţională prin care mass-media sunt anunţate selectiv de acţiunile de percheziţie ale departamentelor aflate în subordinea dumneavoastră.

Revenind strict la percheziţiile de duminică, 1 februarie 2015, vă rog să-mi explicaţi ce măsuri speciale au impus această acţiune care, dacă s-ar fi derulat peste 24 de ore, adică luni sau înainte cu 24 de ore, adică sâmbătă, nu mai prezenta nevoia spargerii uşilor sediilor societăţilor vizate. Nu este cumva vorba despre exces de putere?

Dumneavoastră, prin funcţia pe care o deţineţi, conştientizaţi faptul că prin acţiunile la care face referire prezenta interpelare, firmele respective sunt condamnate înainte de a se pronunţa, aşa cum este normal, justiţia? Mai mult, de a doua zi, sunt sigur că nicio bancă nu va mai credita aceste companii, iar beneficiarii lor vor avea mari reticenţe în a mai lucra cu ele.

Aceste acţiuni vor paraliza activitatea societăţilor comerciale. Nu mai vorbesc de cele câteva mii de locuri de muncă pe care le generează la orizontală, subcontractori, prestatori, parteneri, furnizori de materiale şi aşa mai departe.

Care este poziţia instituţiei pe care o conduceţi în raport cu aceste eventuale abuzuri care vizează societăţi comerciale cu activitate îndelungată şi care, înainte de a ajunge în faţa Justiţiei, sunt deja etichetate şi condamnate de opinia publică mulţumită informaţiilor scurse din dosare.

În final, doresc să-mi reiterez aprecierea pentru acţiunile judiciare continue pentru lupta anticorupţie, contra evaziunii fiscale şi fraudei şi pentru toate eforturile pe care structurile pe care le conduceţi şi ale instituţiilor subordonate dumneavoastră le fac pentru a aplica litera legii, considerând însă că în aceste acţiuni, eventualele excese, practicile de tip tele-justiţie şi tele-condamnare, ar trebui să fie eliminate din sistem, astfel încât să fie asigurată şi protejată prezumţia de nevinovăţie, conform art.23 alin.(11) din Constituţia României. Menţionez că solicit răspuns în scris şi oral, în termenul prevăzut de lege.

Cu stimă, deputat Mircea Dolha.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule deputat.

Aţi văzut că v-am lăsat s-o prezentaţi, din punctul meu de vedere trebuia să vă încadraţi, că în regulament am stabilit prezentarea pe scurt. Dumneavoastră aţi expus toată...

Mergem mai departe.

Doamna deputat Carmen-Eleonora Hărău - două interpelări depuse.

Doamna deputat Elena Uioreanu, o interpelare.

Domnul deputat Răzvan Horia Mironescu, o interpelare depusă.

Domnul deputat Cristian Buican, două interpelări.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici, patru interpelări.

Domnul Mircea Man, o interpelare depusă.

Domnul deputat Ion Melinte, o interpelare depusă.

Domnul deputat Victor Paul Dobre, o interpelare.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu, o interpelare depusă.

Domnul Iuliu Nosa, o interpelare.

Domnul Ioan Stan, o interpelare depusă.

Domnul deputat Andrei-Valentin Sava, o interpelare depusă.

Domnul deputat Flavius-Luigi Măduţa, o interpelare depusă.

Doamna deputat Gabriela Podaşcă, o interpelare.