|
Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În data de 29 octombrie 1956, Statele Unite au intervenit armat în conflictul din Suez. De la asta a devenit clar că nu vor avea susţinerea armatei Statelor Unite, mişcările revoluţionare din 56, din estul Europei. Dar ce s-a întâmplat la noi? În Polonia, ca urmare a mişcărilor studenţeşti şi reformelor din sânul partidului, în 19 octombrie Gomulka este ales preşedinte. Imediat, în zonele limitrofe ale Poloniei, deci Ungaria, România, Cehia, au intervenit mişcări studenţeşti care doreau să schimbe faţa ţării lor. În data de 16 octombrie, la Szeged, Seghedin, s-a reînfiinţat fosta Uniune a Studenţilor Maghiari, desfiinţată de dictatura lui Rákóczi. Exemplul lor a fost urmat la Pécs, Miskole, Sopron. În 22 octombrie, la Budapesta, au fost elaborate şi publicate cele 16 puncte de revendicare ale studenţilor, iar în data de 23, la Statuia paşoptistului polonez Joseph Ben, în semn de solidaritate, scriitorii maghiari au depus coroane de flori. Şi a izbucnit revoluţia din Ungaria. Ce s-a întâmplat la noi? Manifestări studenţeşti la Cluj, Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Târgu-Mureş. La Cluj, încă din data de 24, studenţii reuniţi au aprobat şi ei punctele lor, s-a încercat de mai multe ori ca să-i unească studenţimea din cele două universităţi de atunci, dar s-a reuşit ca să semene sâmburele posibilului conflict interetnic, dându-i o astfel de natură. Ca atare, nu s-a mai realizat acel marş propus, prin care cele două universităţi să manifeste împotriva dictaturii comuniste. Lucru care s-a întâmplat însă la Timişoara, în data de 30 şi 31 octombrie. Este evident, însă, că s-a intervenit cu forţă şi au fost arestaţi mii de studenţi. La Bucureşti, la fel. Primele încercări s-au făcut pe 2 noiembrie, şi s-a decis ca în data de 5 noiembrie, în Piaţa Universităţii să se facă o mare manifestare, însă, în data de 4 noiembrie, tancurile ruseşti au intervenit în Budapesta şi în noaptea de 4 spre 5 noiembrie armata românească comunistă a ocupat Piaţa Universităţii, unde, ca atare, nu s-a putut ţine acel miting. Poate este o asemănare cu ceea ce s-a întâmplat în data de 13 iunie 1990. Pe vremea respectivă, în biroul comandamentului de criză era Nicolae Ceauşescu şi, ca să fie sigură conducerea universitară, a fost ales ca preşedinte al UAS din RPR, domnul Ion Iliescu. Vă mulţumesc.
|