Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Iordache:

Grupul UDMR, Farago Petru.

Au depus scris, de la Grupul PNL, Mugur Cozmanciuc, Florin Stamatian, Viorica Cherecheş, Mihai Culeafă, Glad Varga, Dumitru Oprea, Robert Boroianu, Bogdan Huţucă, Constantin Şovăială, Raluca Turcan, Dumitru Mihalescul, Marius Bodea şi, de la Grupul PMP, Cornel Sămărtinean.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Farago Petru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

În mod tradiţional, comemorăm evenimentele istorice cu un impact deosebit asupra societăţii, cum sunt revoluţiile sau luptele de eliberare, şi omagiem personalităţile de a căror nume se leagă aceste evenimente. În acest şir de omagieri şi comemorări se disting evenimentele, faptele şi personalităţile legate de Revoluţia din 1848-1849. La fel, în această obişnuinţă devenită tradiţie se înscriu şi comemorările în cadrul comunităţii maghiare din România.

Revoluţia maghiară a izbucnit la 15 martie 1848 şi, după o serie de realizări care au culminat cu detronarea Casei de Habsburg, a avut de înfruntat două armate imperiale, cea austriacă şi cea rusă. Lupta forţelor inegale s-a încheiat la Arad, de fapt la Şiria, unde armata revoluţionară a depus armele. Austriecii însă nu s-au mulţumit cu atât, peste 1.000 de participanţi în conflictul armat au fost judecaţi şi întemniţaţi pe ani grei. Represaliile ulterioare au culminat cu sentinţele tribunalului militar prezidat de generalul Haynau, care a condamnat 120 de persoane, printre care şi 13 generali ai revoluţiei, care au depus armele la Şiria. Generalii, dintre care doar patru erau maghiari, au fost executaţi în zorii zilei de 6 octombrie 1849, în apropierea Cetăţii Aradului.

Dincolo de dorinţa de a păstra valorile noastre istorice şi spirituale, de a ne păstra identitatea, până la urmă, suntem datori de a ţine vie amintirea martirilor şi de a trăi pentru idealurile pentru care au trăit şi ei, la rândul lor. Ba, mai mult, au trăit şi au murit pentru acele idealuri. Aceşti 13 bărbaţi, în locul libertăţii pentru care au luptat, au avut parte de moarte. Patru dintre ei prin împuşcare, iar alţi nouă prin spânzurare, acestora călăii lor luându-le astfel nu doar viaţa, dar şi onoarea militară. Aceşti 13 bărbaţi au fost victimele unei puteri care nu a tolerat dorinţa firească, omenească a maghiarilor vremii de a-şi modela propria soartă prin propriile decizii, nu a ştiut să accepte dorinţa de libertate a popoarelor, nu a reuşit să înţeleagă vocea vremurilor, având convingerea greşită că prin tot ce dă altora, ea însăşi rămâne cu mai puţin.

Comemorările nu privesc însă doar trecutul. A noastră, ca oricare alta, priveşte şi prezentul, şi viitorul. Noi credem în idealul libertăţii şi suntem convinşi că nimeni nu se poate bucura de propria libertate până toţi cei din jurul lui nu se bucură de aceeaşi libertate. Suntem convinşi, de asemenea, că libertatea este indivizibilă. Sporirea libertăţii, a libertăţilor unora, niciodată nu va diminua libertatea, libertăţile altora, la fel cum nici dragostea părintească purtată unui copil nu scade cu nimic dragostea părintească purtată fraţilor acestuia.

De 168 de ani ne adunăm la Arad pentru a comemora cu demnitate acest eveniment de tristă amintire. Ne adunăm la obeliscul din Subcetate sub care se află mormântul martirilor şi, din anul 2004, ne adunăm şi la Statuia Libertăţii, reamplasată în Parcul Reconcilierii Româno-Maghiare, printr-o Hotărâre a Guvernului României, ca un semn al recunoaşterii idealului în numele căruia s-au ridicat revoluţiile europene din 1848-1849 - libertatea.

Fie ca acest ideal să ne aducă, în sfârşit, laolaltă în aspiraţiile noastre!

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.