Andrei Daniel Gheorghe
Andrei Daniel Gheorghe

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 22 octombrie 2019

  • Sumarul şedinţei
  • Stenograma completă
  • publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.122/2019
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 22 octombrie 2019

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.5 Andrei Daniel Gheorghe - declaraţie politică intitulată "«NU», desfiinţării Ministerului pentru Românii de Pretutindeni";

 

Domnul Vlad-Emanuel Duruş:

  ................................................
Video in format Flash/IOS

Urmează, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Daniel Gheorghe.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Video in format Flash/IOS

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Mulţumesc.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declaraţia mea politică: "«NU», desfiinţării Ministerului pentru Românii de Pretutindeni!".

În România se vorbeşte foarte mult despre diaspora, despre fraţii noştri plecaţi din ţară, ori despre fraţii noştri care au rămas, din păcate, în afara hotarelor actualei Românii. Dar, din păcate, când este vorba să-i susţinem şi să-i ajutăm cu adevărat, vedem nişte atitudini absolut contrare.

Propunerea pe care diverşi au înaintat-o în ultima vreme, cu privire la desfiinţarea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni şi comasarea sa cu Ministerul Afacerilor Externe, care are un rol cu totul şi cu totul deosebit de acesta - nu poţi să amesteci relaţia pe care statul român o are cu românii din afara graniţelor cu relaţia pe care statul român o are cu alte state din Europa şi din lume, în calitate de omolog al acestora - este, după părerea mea, o aberaţie.

Sunt 10 milioane de români în afara graniţelor. 10 milioane de oameni, care sunt fraţii noştri, care sunt fii ai aceleiaşi Românii. Sunt români în Republica Moldova, în Basarabia, sunt români în ţările din jurul nostru. Uitaţi-vă la comunităţile din Ucraina şi din Serbia, persecutate constant, marginalizate şi care nu beneficiază de drepturi fundamentale - la învăţământ în limba română, la acces la mass-media românească şi, evident, la reprezentarea lor la nivel cultural şi comunitar. Sunt lucruri foarte limpezi.

De asemenea, nici măcar din punctul de vedere al bisericii, aceste comunităţi nu beneficiază de drepturile fundamentale care li s-ar cuveni şi care, pe bună dreptate, sunt parte a ceea ce înseamnă acest corpus legislativ cu privire la drepturile minorităţilor, asumat atât la nivelul ONU, cât şi la nivelul Uniunii Europene, de România, dar şi de alte ţări care vor să adere, precum Ucraina şi Serbia.

Evident, în momentul de faţă, România trebuie să se opună clar aderării Ucrainei şi Serbiei la Uniunea Europeană.

Zilele trecute am fost în zona Timocului şi pur şi simplu am fost uluit să văd cum se trăieşte acolo şi să văd cât de lipsiţi de drepturi şi de resurse sunt aceşti români, fraţi de-ai noştri.

Nu înainte de a încheia, deoarece mai am destule lucruri de spus, dar timpul trece repede, vreau să amintesc un fapt. Eu cer public pe această cale, preşedintelui Iohannis, să primească delegaţia românilor din Ucraina. Români care trăiesc în regiunile Cernăuţi, Odesa şi Transcarpatia, români autohtoni din Bucovina, din Sudul Basarabiei, din Nordul Basarabiei, din Nordul Maramureşului, oameni care sunt discriminaţi de statul ucrainean, care doreşte să desfiinţeze învăţământul în limba minorităţilor.

Trecând într-un alt palier, consider că pentru cele 5 milioane de români - că aşa se estimează, între 4 şi 5 milioane de români - care au plecat din cauza condiţiilor sociale şi economice grele, din România ultimilor 30 de ani, în străinătate, în Europa Occidentală - în Franţa, Anglia, Spania, Italia, Germania - statul român trebuie să fie un partener şi un prieten.

Statul român are nevoie să intervină prin politici naţionale şi prin politici la nivel macro, iar acest Minister al Românilor de Pretutindeni, care, după părerea mea, ar trebui să aibă un buget anual de aproximativ o jumătate de miliard de euro, ar trebui să aibă două paliere - repatrierea celor care au plecat din ţară şi motivarea lor să revină acasă şi să se încadreze cât mai rapid şi mai uşor în sistemul economico-social românesc din care au plecat şi, nu în ultimul rând, păstrarea identităţii româneşti, atât a comunităţilor istorice, atât a celor din diaspora veche, cât şi a celor din diaspora nouă, din diaspora ultimilor ani. Aceste lucruri trebuie să fie nişte priorităţi pentru statul român.

Şi cred că Ministerul Românilor de Pretutindeni joacă un rol strategic în ceea ce priveşte o politică naţională românească pe termen mediu şi lung.

Nu putem neglija faptul că în afara ţării avem practic încă o ţară, iar problemele cu care se confruntă aceşti oameni sunt unele deosebit de grave.

Şi cred, în concluzie, că un astfel de minister poate să fie mijlocitorul acelor probleme şi acelor situaţii cu care se confruntă aceşti români.

Nu putem risca ca milioane de români să-şi piardă identitatea românească!

Nu putem risca ca milioane de români să fie abandonaţi peste graniţă, lăsaţi la voia întâmplării şi pur şi simplu această ţară să se piardă!

De aceea cred că acest Minister al Românilor de Pretutindeni trebuie să rămână. Şi nu doar că trebuie să rămână, trebuie să aibă instrumente mult mai ferme şi mai puternice de punere în aplicare a politicilor naţionale care privesc românii din afara graniţelor.

Vă mulţumesc.

Video in format Flash/IOS

Domnul Vlad-Emanuel Duruş:

Mulţumesc, domnule deputat.