Dezbateri parlamentare

Domnul Vlad-Emanuel Duruş:

Vom trece la grupul celor neafiliaţi.

Doamna deputat Oana-Mioara Bîzgan?

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral:

Mulţumesc.

Dragi colege,

Dragi colegi,

Acum două zile a fost marcată Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor, zi care deschide seria celor 16 zile de activism împotriva violenţei domestice.

Violenţa domestică este un fenomen foarte des întâlnit în România şi reprezintă, pe lângă o problemă socială serioasă, o încălcare categorică a drepturilor femeilor şi a drepturilor omului, în general. Ce este şi mai grav este că de multe ori acest comportament este acceptat sau chiar scuzat de societate. Nu de puţine ori, după trauma prin care trec în cadrul familiei, victimele sunt judecate şi condamnate de persoane mai mult sau mai puţin apropiate, prin expresii precum: "Lasă, că sigur ai făcut tu ceva, nu te-a bătut degeaba!", "Ţi-a tras o palmă? Asta e bătaie?!, "Lasă, că femeia trebuie să ştie de frica bărbatului!" sau alte derivate îndreptate în aceeaşi direcţie. Mai mult, au existat cazuri când tocmai organele de justiţie au blamat victimele şi au favorizat astfel infractorii.

Din punct de vedere statistic, în primele 6 luni ale acestui an au fost raportate 11.627 de cazuri de loviri sau alte violenţe între membri ai familiei, cele mai multe dintre acestea având loc între parteneri. Majoritatea victimelor adulte au fost femei - 81%, iar în 555 de cazuri victimele au fost minori. Acestea sunt doar datele raportate, cazurile neraportate putând fi, bineînţeles, mult, mult mai numeroase. Aşa cum arată şi aceste statistici, victimele violenţei nu sunt doar femeile, deşi sunt în proporţie covârşitoare, ci şi copiii sau chiar bărbaţii, iar agresiunile nu sunt numai de natură fizică, ci poate fi vorba de abuz psihic, sexual, economic sau social.

România a făcut în ultimii ani paşi importanţi în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea violenţei domestice - alinierea României la Convenţia de la Istanbul, introducerea ordinului de protecţie provizoriu, precum şi începerea demersurilor pentru implementarea sistemului de supraveghere electronică sunt doar câteva măsuri adoptate în aceste direcţii. Dar aceşti paşi trebuie continuaţi pentru ca numărul cazurilor să se reducă până la dispariţia totală a acestui comportament. Avem nevoie de mai mult ajutor pentru victimă. Este nevoie de adăposturi şi centre unde acestea pot merge împreună cu copiii - acolo unde este cazul -, avem nevoie să le oferim sprijin pentru reintegrare socială şi economică. Mai mult decât atât, este nevoie de programe de consiliere pentru agresori, astfel încât aceştia să poată fi reabilitaţi.

Avem, dragi colege şi dragi colegi, un drum lung înainte, dar sunt convinsă că prin dialog constructiv putem ajunge într-un punct în care violenţa domestică să fie istorie şi în România.

Vă mulţumesc.

Oana Bîzgan, deputat independent.

Domnul Vlad-Emanuel Duruş:

Mulţumesc, doamnă deputat.