|
Domnul Constantin Codreanu: Mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Pe 26 iunie 2019 produceam în Parlamentul României o premieră, atunci când dădeam citire unei declaraţii care consta din mesaje transmise de cetăţeni. Erau mesaje de solidaritate într-un caz absolut dramatic, cazul Sorinei de la Baia Mare. Astăzi reeditez această experienţă, într-un nou caz dramatic, cazul Cameliei Smicală şi al celor doi copii, Maria şi Mihai. Un caz cunoscut, un caz în care m-am implicat plenar, ca deputat de diaspora şi ca preşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţări. Un caz în care am crezut că am evoluat, după vizita pe care am întreprins-o, în 2017, la Helsinki şi Tampere, dar, din păcate, am involuat. Dana Pavel: "Se cunoaşte acest caz foarte bine, atât în media, cât şi în Parlament. Fraţilor, treziţi-vă din letargie! Ce se-ntâmplă cu românii mei, de unde vine atâta nepăsare? Ne doare sufletul. Îi vrem pe Mihai, Maria şi Camelia acasă, în România!". Carmen Bran: "În Finlanda, copiii au fost rupţi de familie, umiliţi, brutalizaţi, separaţi între ei, izolaţi, aceste acte de cruzime fiind înfăptuite nu de infractori diletanţi, ci de autorităţi ale statului: «Apoi am fost duşi la casa de copii, de fapt la închisoarea de copii. Am fost luaţi cu forţa, bătuţi şi chinuiţi» - spunea Mihai. Maria şi Mihai sunt români. Când au cerut ajutor, ei au vorbit în limba română, nu în finlandeză. Aduceţi-i acasă! Pentru o reuşită sigură sunt de evitat poziţia ghiocel, mersul pe vârfuri, complexul de inferioritate". Angela Turcu: "Sunt doi copii în diaspora, în Finlanda, care cer libertate şi care vor acasă, fără nicio vină şi preşedintelui nu-i pasă, la fel şi MAE. Da, ei sunt minori, nu votează. Ce se întâmplă cu copiii Smicală e cunoscut în toată Europa şi în Parlamentul European. Și domnul preşedinte, Iohannis, nu a scos niciun cuvânt. Strigător la cer! Vă rog, domnule Codreanu, spuneţi apăsat în Parlament că securitatea cetăţenilor români trebuie garantată într-un stat de drept şi civilizat. Rugaţi parlamentarii care au copii să-şi imagineze preţ de câteva minute că sunt în situaţia familiei Smicală. Cum să mai avem încredere când ignoranţa este într-atât de mare? România şi Finlanda au preşedinţi înainte de toate şi peste instituţiile care umilesc şi diplomaţia e inexistentă în acest caz. Vă mulţumesc. Și sper să aud că aceşti doi copii, Mihai şi Maria, care şi-au pierdut libertatea de peste 1.500 de zile, fără nicio vină, să poată fi salvaţi! Ne rugăm la Dumnezeu, dar Dumnezeu lucrează prin oamenii care au şi ei un Dumnezeu. Nu mai este timp de vorbe, ci le solicităm fapte tuturor celor ce au depus un jurământ în România. Fiţi buni oameni de stat!". Aurelia Obreja: "Este absolut inadmisibilă lipsa de implicare şi de atitudine a autorităţilor româneşti competente. Este inuman să laşi în atâta suferinţă o mamă şi doi copii nevinovaţi. Este strigător la cer ca tu, autoritate românească, să rămâi surdă la atâtea strigăte disperate de ajutor, care vin, în primul rând, din partea unui copil nevinovat! Este absolut inimaginabil modul prin care vă prefaceţi că nu auziţi şi că nu ştiţi nimic! Este absolut sub orice critică faptul că nu se face nimic să salvaţi aceşti copii! Cum să nu vă pese de chinul şi drama prin care trec suflete nevinovate? Aveţi toate pârghiile la îndemână, dar nu vă pasă! Aşa să vă ajute bunul Dumnezeu tuturor care aveţi calitatea şi puterea să curmaţi această dramă, şi nu o faceţi! Amin!". Și închei printr-un mesaj cu adevărat emoţionant, transmis de doamna Sanda Mocanu: "Acum 11 ani îmi găseam bebeluşul decedat în pătuţ - moarte subită. Cunosc sentimentul de a nu-l mai revedea niciodată. De asta merită să luptăm pentru fiecare părinte ce-şi poate strânge în braţe copilul. Nu există durere mai mare şi nicio altă dragoste nu poate înlocui golul lipsei unui copil. Atunci când vom lăsa ambiţiile, răutatea şi egoismul de-o parte şi le vom înlocui cu bunătate şi solidaritate, niciun obstacol nu va mai fi de netrecut. Toţi pentru unul şi unul pentru toţi!". Vă mulţumesc.
|