Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Emil Niţă. Şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Dîrzu, din partea aceluiaşi grup parlamentar, adică al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Emil Niţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Cine a girat destructurarea economiei româneşti".

În ultimele zile preşedintele Traian Băsescu a apărut pe un post de televiziune aservit domniei sale, într-un dialog al minciunii cu doi oameni de presă de asemenea aserviţi, dar şi serviţi de domnul preşedinte sau de oamenii puşi de către dumnealui în diverse funcţii, cu multe beneficii materiale sau financiare.

Traian Băsescu se arăta foarte îngrijorat de situaţia de la Oltchim şi de situaţia de la Mechel, ceea ce este o mare minciună, el patronând sau cel puţin fiind informat permanent că la Oltchim combinatul este devalizat de firme ale colegilor dumnealui din PDL sau de firme patronate direct sau prin rude de către conducerea administrativă sau sindicală a combinatului. De asemenea, domnia sa uită că acţionarii majoritari de la Mechel vin din aceeaşi zonă cu acţionarii de la Alro Slatina, cunoştinţe foarte bune ale cuplului Cocoş - Udrea despre care, în anumite interceptări ale serviciilor, se spunea că ar fi dus genţi cu sume importante de bani către palatul Cotroceni.

Cum poate domnia sa să fie îngrijorat de soarta economiei româneşti când, în calitate de preşedinte al "Comitetului de Coordonare a Implementării Acordurilor de împrumut PSAL 1 şi PSAL 2" cu FMI şi Banca Mondială, a fost personajul cheie care a dat startul destructurării economiei româneşti, prin angajarea la restructurare, privatizare sau lichidare a principalelor companii din toate sectoarele de activitate, inclusiv cel bancar cum ar fi: Alprom, Sidex, Petrom, Alro, Banca Agricolă, BCR etc.

În cazul Petrom, de exemplu, a fost negociat explicit că împrumutatul va vinde în funcţie de condiţiile pieţei acţiunile statului la Petrom, astfel încât acţiunile deţinute de stat după vânzare să reprezinte mai puţin de 50% din acţiunile cu drept de vot asociat. După ce a negociat privatizarea Petrom, Traian Băsescu nu a ezitat în a-şi face un mod de viaţă din a acuza guvernul Adrian Năstase că a oferit companiei austriece OMV un statut aproape de monopol în bătălia pentru resursele energetice ale României. Aceeaşi atitudine a avut-o şi în cazul privatizărilor Alro şi Alprom, prin care o companie deţinută de oligarhi ruşi a ajuns să controleze întreaga industrie a aluminiului din ţara noastră. Omite, în mod intenţionat, să spună că angajamentul Guvernului României cu Banca Mondială, care prevedea obligativitatea privatizării companiei Petrom şi a celorlalte societăţi comerciale, poartă chiar semnătura dumnealui.

De asemenea, aceste acorduri angajau spre privatizări la preţuri foarte mici sau la închidere mari societăţi comerciale din industria construcţiilor de maşini, cât şi din energie. Tot aceste acorduri vorbeau despre privatizarea Societăţii Naţionale de Transport Feroviar Marfă, a Companiei Naţionale a Sării şi a Companiei Naţionale a Apelor Minerale. Mai târziu, domnul preşedinte se arăta îngrijorat că aceste companii vor ajunge pe mâna mogulilor, uitând că dumnealui le condamnase de mult la dispariţie.

Un alt efect ascuns, dar foarte important al semnării acestor acorduri l-a constituit şi startul unei perioade de privare a agriculturii de resurse, sub pretextul aceloraşi economii care ulterior au continuat să fie ordonate de domnul preşedinte şi în zona socială prin tăieri de pensii şi salarii.

Pare să fie lipsit de sens a readuce în discuţie lucruri petrecute în perioada 1997-2000. Fac acest lucru pentru că este timpul să existe o dezbatere serioasă la nivel parlamentar despre resursele economiei româneşti asupra cărora într-un moment cheie actualul preşedinte a gândit, a negociat şi a decis. Şi în acest moment prevederi din aceste acorduri reprezintă subiecte de discuţii şi negocieri cu Banca Mondială şi FMI.

Discutăm la începutul fiecărei guvernări măsuri şi acţiuni de dezvoltare economică a României, dar uităm că o parte dintre cei care au contribuit la destructurarea ei se află încă în funcţii importante în statul român, funcţii din care pot în continuare influenţa sau decide.

Poate este timpul ca noi, cei aleşi de cetăţenii României să-i reprezentăm în cel mai democratic for - Parlamentul ţării - să întrebăm şi să fim fermi în a obţine răspunsuri în legătură cu aceste lucruri. Pentru cine şi în interesul cui s-au luat aceste decizii în anii 1997-2000 şi de ce din principalii decidenţi de atunci unii mint cu neruşinare, alţii s-au retras aparent din politică, dar toţi, absolut toţi, s-au asigurat material şi financiar pentru încă trei vieţi.

Poate este bine ca românii să înţeleagă de ce preşedintele i-a minţit în tot acest timp şi să înceapă să aibă mai multă încredere în Parlamentul României, care va rămâne totdeauna cea mai democratică instituţie a statului român.

Deputat Partidul Social Democrat,

Circumscripţia 8 Braşov,

Colegiul uninominal nr.5,

Niţă Emil.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.