Dezbateri parlamentare

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la tribună pe domnul deputat Ionel Arsene şi se pregăteşte domnul deputat Mircea Lubanovici.

Domnul Ionel Arsene:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Schengen - un vis prea îndepărtat?"

Mai mulţi oficiali francezi au făcut, în ultimele zile, declaraţii larg mediatizate, anunţând că resping aderarea României la Schengen şi leagă acest proces de problema romilor.

"Există o mare ipocrizie - comenta prim-ministrul român - şi o mare demagogie din partea unora dintre politicienii din Franţa, care îi mint pe propriii lor cetăţeni şi le spun că, dacă România şi Bulgaria nu intră în Schengen, nu o să mai fie probleme cu romii. O să mai fie probleme cu romii pentru că romii sunt acolo, noi nu suntem acolo, iar ei vor fi acolo până când România şi Uniunea Europeană vor avea suficiente resurse de a aplica strategia de integrare a romilor." Şi avea multă dreptate Victor Ponta. Politicienilor francezi care invocă acum problema romilor trebuie să li se spună că totul are o limită, că nu poţi să invoci minoritatea romă care este în Franţa pentru accederea noastră în Schengen. Spaţiul Schengen este cu totul altceva şi minciuna că dacă nu intrăm în Schengen nu vor mai fi ţigani la Paris este foarte uşor demontabilă. Cum spunea premierul, România nu e în Schengen, dar romii sunt acolo.

Aspectul acesta, aproape hilar, nu acoperă nici pe de departe complexitatea problemei. În acest caz, dacă romii nu sunt cu adevărat o problemă pentru Schengen, iar România îndeplineşte toate criteriile tehnice, lucru unanim recunoscut, de ce nu suntem totuşi acceptaţi?

După opinia mea, aici intervine o problemă majoră. România este deficitară la capitolul credibilitate în acest moment pentru că a promis că va face ceva în privinţa romilor şi nu a făcut. Aceasta este o dimensiune a problemei şi ea nu poate fi ignorată. Dacă nu ai credibilitate, nu poţi să ambalezi totul cu faptul că ai îndeplinit criteriile tehnice.

Ipocriţi suntem şi noi, ca şi francezii. Şi noi am reacţiona la fel, sunt convins, dacă în faţa casei noastre ne-am trezi, deodată, cu nişte indivizi pe care nu îi cunoaştem şi care, pe deasupra, mai au şi apucături curioase. Oamenii, obişnuiţi cu un mod de viaţă, au o reacţie instantanee şi imposibil de ascuns în faţa unei evidenţe agresive, de orice tip ar fi. Reacţia acestora poate deveni radicală. Aşa că Guvernul francez a reacţionat la sursa răului şi s-a gândit să ne lovească unde ne doare mai tare: aviz negativ pentru primirea în Schengen.

Toată această înlănţuire poate nu este corectă politic, dar este corectă din perspectiva calculelor pe care politicienii de la Paris le fac în raport cu propriul electorat. Politicienii de la noi au fost fericiţi când o parte din cetăţenii care creau probleme acasă au plecat peste graniţe, odată intraţi în Uniunea Europeană. Nu i-a încurajat, dar nici nu a făcut eforturi să îi oprească.

Contrar poziţiei răspicate a oficialilor francezi, problema de fond este cu totul alta. Nu din cauza romilor nu vom intra în Schengen. A spus-o, cu subiect şi predicat, nu demult, chiar ambasadorul Germaniei la Bucureşti: vom intra în Schengen când vom pune capăt corupţiei. Câtă vreme nu suntem doriţi în Schengen, integrarea rămâne un subiect de actualitate şi va genera controverse. Prima dată a fost Olanda, apoi Norvegia şi Germania, acum Franţa, iar mâine va fi altcineva. Celelalte state au clamat că nu este corect ce i s-a întâmplat României şi Bulgariei. Adeziunea statelor, care aparent ne-au ţinut parte, a fost una formală, de faţadă. Este limpede că România şi Bulgaria au fost victimele unei conspiraţii premeditate şi orchestrate în culise de partenerii europeni. Pe de altă parte, legat de subiect, inclusiv analiştii şi politicienii noştri s-au situat sub aşteptări. Negocierile au fost lipsite de profunzime. Era nevoie de explicaţii pe înţelesul cetăţeanului obişnuit, cum stau treburile cu Schengenul. Neînţeles şi lipsit de interes, fenomenul a fost perceput de opinia publică de la noi cu detaşare şi indiferenţă. Încă din 2007, când am aderat la Uniunea Europeană, era clar că ţiganii nu pot fi ţinuţi acasă. Nici Ceauşescu nu i-a putut opri. Inevitabil, odată cu forţa de muncă calificată, era de anticipat că vom exporta şi sărăcie. Emigraţia este preţul pe care libertatea din Uniunea Europeană este obligată să-1 plătească, fără discriminare.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.